NOTE SI COMENTARII DUMITRU STANILOAE, Orthodoxe Dogmatik, Mit einem geleitworth von Jiirgen Moltmann, aus dem rumanischen iibersetzt von Hermann Pitters, in der reihe «Okumenisch theologie», volum 12, Benzinger Verlag — Giitersloher Verlaghaus Mohn, 1985, 458 p. Teologia romaneasci s-a afirmat in contextul ecumenist contemporan pe dife- rite céi,-nu in ultimul rind prin studii valoroase, apreciate tot mai mult drept contri- butii de seama la promovarea reafiilor dintre diferitele Biserici crestine din lumea de astazi, In acest sens de o apreciere deosebité se bucura ‘sinteza de teologie dogmatici in trei volume, publicat’, de P&rintele Profesor DUMITRU STANILOAE, in anul 1978, din care primul volum a aparut in traducere germana la inceputul anului 1985, Aparitia acestui volum in limba germana reprezint&, sub mai multe aspecte, un eveniment editorial deosebit, Mai inti, traducerea este facut’ de catre prof. dr. Hermann Pitters, de la Institutul teologic protestant unic, ramura Iuterana din Sibiu, ceea ce exprima buna colaborare dintre teologia de diferite confesiuni din fara ‘noastr&. Publicarea acestui volum se face apoi ‘sub patronajul a dowi mari edituri vest-germane, una catolici (Benzinger Verlag) si alta _evanghelic& (Gitersloher Verlagshaus Gerd Mohn) si respectiv cu sprijinul Cardinalului Joseph Hffner, presedintele Conferintei episcopilor catolici din Germania si_a Episcopului Heinz Joachim Held, presedintele Serviciului de Relajii Externe al Bisericii Evan- ghelice din Germania. La acestea se adauga contributia personala a Episcopului Hermann Kunst, Doctor honoris causa al Institutului teologic | universitar . din Bucuresti, care ‘a exercitat mult’ vreme functia de imputernicit al Bisericii Evan- ghelice din Germania pe ling guvernul federal de la Bonn. Pe ling’ acest inalt personaj, la care se adaugi tinuta editoriala de exceptie, volumul intfi al sintezei Parintelui Dumitru St&niloac/ aparut in limba germand sub simplul/ titlu de «Dogmatic& ortodoxa», este insofit de o prefafi semnati de renumitul reprezentant al_teologiei speranjei, Prof. JORGEN MOLTMANN de la Tibingen, un alt prieten al Bisericil si al jarii noastre. Dupa citeva considerafii asupra instrainarii teologice intre Risarit. si Apus, ca si asupra importantei evenimentului petrecut la cea de a treia Adunare Gene- ralé a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la New Delhi (1961), cind o grupa importanta de Biserici Ortodoxe, intre care si Biserica Ortodox’ Roman’, au de- venit membre ale forumului ecumenist de la Geneva, Prof. JORGEN MOLTMANN arati c& «comunitatea ecumenici-a Bisericilor, cu tradifii istorice diferite. nu trebuie si ramin& la suprafati, ci trebuie si infigd radacini mai adinci si si cistige adincime spiritualé. Tocmai aici stau satcinile importante ale teologilor ortodocsi in miscarea ecumenicé: in cunoasterea teologic’ comun& a adevarului despre Dumnezeu cel in Treime si in descoperitea unei spiritualitati comune, care se realizeazi in prezenja Duhului Sfint» (p. 910). Dup& aceste considerajii generale, privind sarcinile teclogiei ortodoxe _ in migcarea ecumenicé, Prof. J. Moltmann face urmétoarele aprecieri asupra studiilor de teologie ortodoxt publicate in Apus: «In ultimele decenii au fost traduse din cind in cind lucrari ale teologilor ortodocsi in limba german’. Scrierile unora ca Nicolae Berdiaev, Vladimir Lossky, Sergei Bulgakov, Paul Evdokimov, Nikos Nissiotis, Christos Yannaras s.a. nu au rémas necunoscute. Insi, dupa cite cunosc, fn mod curios inci nu avem! la dispozitie in limba germana o dogmaticd ortodoxa noua si completa, prin care teologia ortodox& s& fie introdusé la noi in discutiile teologice ecumeniste. Se poate ca acesta si fie motivul pentru care lipseste con- tributia ortodoxa in Inttintrile teologice dintre teologii evanghelici si catolici. Este cu atit mai bine c&, cu aceasta traducere germana a Teologiei Dogmatcie Ortodoxe, care a fost publicaté la Bucuresti in anul 1978 in trei volume, noi putem prezenta nu numai una oarecare, ci una dintre cele mai bune prezentari complete si nol aORTODOXIA 159 teologiei ortodoxe dogmatice. Autorul este in Apus inc& necunoscut; el este insd teologul ortodox cel mai creator si cu cea mai mare influen{& in prezent. Teologia ortodox’ romana a fost dintotdeauna o punte spirituala intre tradifiile ortodoxe greac& si rus&. Prin disponibilitatea sa lingvistica si cultural, teologia romaneasca este o punte de leg&tura si intre teologia de tradifia bisericeasca rasdriteand, si cea apuseang. : «Prof, Dumitru St&niloae, afirma in continuare J. Moltmann, a reusit si realizeze in mod str&lucitor in opera sa teologicé cele dou& conexiuni. Cu dreptate el a fost numit «teologul panortodox». Din perspectiva apuseana se poate adauga ci el a devenit si un adevarat «teolog ecumenist», desi el este adinc inrddacinat in propria sa tradijie. Cine a avut ocazia s&-1 cunoasca personal si si-l intineascé in cercul unor preofi si teologi romani, acela va fi fost impresionat de unitatea dintre teologie si spiritualitate, care a format personalitatea sa. Prof. Staniloae nu este numai un om inteligent, ci si intelept si este cinstit de multi ca «parinte spiritual». La intiini- rile cu el ffi amintesti de. personalitatile teologice asemanatoare din Apus: de Karl Barth si Karl Rahner. Viaja teologicé si spiritualitatea vie se unesc, daci se poate spune astfel, in simplitatea inimli». Dup& aceste incerciri de a fixa locul Parintelui Dr. Dumitru St&niloae intre teologii de frunte ai secolului nostru, Prof. Moltmann prezinta citeva coordonate ale vietii si activitafii autorului c&rtii pe care o prefateazi. Din plcate, in acest capitol s-au strecurat unele greseli ce se cuvin a fi indreptate. Astfel, mitropolitul ‘Andrei Saguna nu a fost sfatuitorul duhovnicesc al tindrului D. Stiniloae, cum se afirma la p. 11; probabil confuzia se datoreste faptului ci «scoala confesionali» de Ja Brasov, la cate se refer textul in paragraful precedent, era liceul «Andrei Saguna». ‘Apoi, «Viata si invajatura Sfintului Grigorie Palama» nu a aparut in anul 1943 ci in 1938, iar traducerea Filocaliei nu a inceput fn 1948, ci cel pujin un an sau doi mai devreme ; tot asa Marturisirea ortodoxa a Patriarhului Dositei al Ierusalimului (t 1707) nu a aparut in 1675 ci in 1672, cind a fost aprobaté de Sinodul din lerusalim. Sperm c& scaparile sesizate nu vor stirbi imaginea personalitajii Parintelui Pro- fesor Dumitru Sténiloae, pe care vrea s& o raspindeasci autorul prefefei. In orice caz, mult mai importante sint considerafiile sale asupra operei autorului roman, pe care le reproducem integral in continuare «Ar fi o incumetare gresiti si Incerci a rezuma intr4) scurla introducere, doar prin citeva cuvinte; ideile teologice fundamentale ale unel opere alit de complexe si de cuprinzatoare, Se pot da ins& unele indicatii pentru a trezi atenjia speciala a citi torului. Im acest sens, as dori si atrag atentia asupra permanenfei teologiei iubirii (s.a, — LV), despre care Prof. Staniloae spune c& este Insufletiti de aceeasi nidejde puternici, la fel ca si «teologia sperantei» din Apus. Aceasta nu este ins’ numai o nédejde istoric& ,ci in plus si o n&dejde cosmica fn perspectiva unei transfigurari de- finitive si complexe a cosmosului, care preocupa gindirea autorului. Unii l-au criticat pentru acest p&relnic «optimism ontologic» si i-au atras atentia si observe mai indeaproape deciderea intend a creafiei ca urmare a pacatulul stramosesc. Mie mi se pare ins’ cé — asa ca si in doctrina despre creatie a lui Karl Barth — acest «opti- mism ontologicy si aceasté nadejde in transfigurarea final& a lumii la Stniloae sint fundamentate in cunoasterea lui Hristos. Ca si pentru Maxim Marturisitorul, pe care il citeaz& cu placere, pentru .St&niloae temeful acestei nadejdi universale este minu- nea fntruparii Logosului Vesnic si creator.. Se poate adduga personal, cé cine cu- noaste intunericul se va fine de lumina si numai de aceasta lumina. De citeva decenii —si se pot mentiona iarasi numele lui Karl Barth si Karl Rahner — teologia de traditie bisericeasc& apuseand, atit cea catolicl, cit si cea evanghelic’, cunoaste o formulare noua si creatoare a Invajiturii despre Sfinta Treime, Dumitru St&niloae este un teolog care gindeste in intregime trinitar. Formularea sa dinamicé a invafaturii ortodoxe despre Sfinta Treime va provoca la noi o discutie deschis& si va fi primita cu mare interes. Tocmai cu privire la una din invafaturile cele mai vechi ale teolo- giei crestine, formulata in dogma de mai bine de un mileniu si jumatate si de atunci transmis doar prin traditie, ne pot sta in fata descoperirile noi ale timpului nostru» (p. 12).160 ORTODOXIA Dupi incercarea de a schifa specificul gindirii teologice a Parintelui D. Stiniloae, Profesorul de teologie de 1a Tabingen ureazi bun succes acestei carti si multumeste celor care au contribuit la traducerea si tiparirea ei. 5 Cu ‘privire la textul german al lucr&riy Parintelui Staniloae se pune doar intre- ~ barea in ce masura traducatorul a redat fidel gindirea autorului, sau dac& nu cumva a Tegindit textul, introducind nuanfe noi, care mai mult sau mai putin trédeazi originalul. \ Evident, Prof. H. Pitters este cel mai indicat teolog pentiu o astfel de lucrare, cunoscind foarte bine atit limba romani, cit si personalitatea si opera pirintelui D, Stiniloae. Sperim c& traduc&torul i-a redat cit mai fidel gindirea teologica atit de nuanjata a teologului roman, ori acest Iucru nu se poate constata doar printr-o simpla lectura, ci se va dovedi pe deplin in msura si mai ales in felul in care teologia apusean& va recepta aceastS lucrare. Pentru inceput indeplineste toate condifiile si s& n&d&jduim ca si rezultatele vor fi dupa aceeasi masura. Paralel cu aceasta traducere german’, a aparut la Paris, in colectia «Theopha- nie», 0 parte doar a aceluiasi text din volumul inti al Dogmaticii P&rintelui Profesor D, St&niloae. Traducerea francez4 este semnat& de Dan Tlie Ciobotea, un cuvint in- troductiy de LP.S. Mitropolit DAMASKINOS al Elvefiei, care afirma c& «Parintele Stniloae este unul dintre teologii cei mai importanfi ai lumii crestine», iar prefata este semnat& de Olivier Clément, in cate se face o prezentare mai ampli a operei autorului roman. Salutim aceste traduceri, binevenite atit spre a afirma teologia romaneasca in cercuri cit mai largi, peste baricrele de limba, cit si spre a contribui substanjial la adincirea teologicd a discutiilor ecumeniste menite si slujeascé refacerea unitatii crestine. Pr, Dr. VIOREL IONITA