NOTE SI COMENTARII
DUMITRU STANILOAE, Orthodoxe Dogmatik, Mit einem geleitworth
von Jiirgen Moltmann, aus dem rumanischen iibersetzt von Hermann
Pitters, in der reihe «Okumenisch theologie», volum 12, Benzinger
Verlag — Giitersloher Verlaghaus Mohn, 1985, 458 p.
Teologia romaneasci s-a afirmat in contextul ecumenist contemporan pe dife-
rite céi,-nu in ultimul rind prin studii valoroase, apreciate tot mai mult drept contri-
butii de seama la promovarea reafiilor dintre diferitele Biserici crestine din lumea
de astazi, In acest sens de o apreciere deosebité se bucura ‘sinteza de teologie
dogmatici in trei volume, publicat’, de P&rintele Profesor DUMITRU STANILOAE,
in anul 1978, din care primul volum a aparut in traducere germana la inceputul
anului 1985, Aparitia acestui volum in limba germana reprezint&, sub mai multe
aspecte, un eveniment editorial deosebit, Mai inti, traducerea este facut’ de catre
prof. dr. Hermann Pitters, de la Institutul teologic protestant unic, ramura Iuterana
din Sibiu, ceea ce exprima buna colaborare dintre teologia de diferite confesiuni
din fara ‘noastr&. Publicarea acestui volum se face apoi ‘sub patronajul a dowi
mari edituri vest-germane, una catolici (Benzinger Verlag) si alta _evanghelic&
(Gitersloher Verlagshaus Gerd Mohn) si respectiv cu sprijinul Cardinalului Joseph
Hffner, presedintele Conferintei episcopilor catolici din Germania si_a Episcopului
Heinz Joachim Held, presedintele Serviciului de Relajii Externe al Bisericii Evan-
ghelice din Germania. La acestea se adauga contributia personala a Episcopului
Hermann Kunst, Doctor honoris causa al Institutului teologic | universitar . din
Bucuresti, care ‘a exercitat mult’ vreme functia de imputernicit al Bisericii Evan-
ghelice din Germania pe ling guvernul federal de la Bonn.
Pe ling’ acest inalt personaj, la care se adaugi tinuta editoriala de exceptie,
volumul intfi al sintezei Parintelui Dumitru St&niloac/ aparut in limba germand
sub simplul/ titlu de «Dogmatic& ortodoxa», este insofit de o prefafi semnati de
renumitul reprezentant al_teologiei speranjei, Prof. JORGEN MOLTMANN de la
Tibingen, un alt prieten al Bisericil si al jarii noastre.
Dupa citeva considerafii asupra instrainarii teologice intre Risarit. si Apus,
ca si asupra importantei evenimentului petrecut la cea de a treia Adunare Gene-
ralé a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la New Delhi (1961), cind o grupa
importanta de Biserici Ortodoxe, intre care si Biserica Ortodox’ Roman’, au de-
venit membre ale forumului ecumenist de la Geneva, Prof. JORGEN MOLTMANN
arati c& «comunitatea ecumenici-a Bisericilor, cu tradifii istorice diferite. nu
trebuie si ramin& la suprafati, ci trebuie si infigd radacini mai adinci si si cistige
adincime spiritualé. Tocmai aici stau satcinile importante ale teologilor ortodocsi
in miscarea ecumenicé: in cunoasterea teologic’ comun& a adevarului despre
Dumnezeu cel in Treime si in descoperitea unei spiritualitati comune, care se
realizeazi in prezenja Duhului Sfint» (p. 910).
Dup& aceste considerajii generale, privind sarcinile teclogiei ortodoxe _ in
migcarea ecumenicé, Prof. J. Moltmann face urmétoarele aprecieri asupra studiilor
de teologie ortodoxt publicate in Apus: «In ultimele decenii au fost traduse din
cind in cind lucrari ale teologilor ortodocsi in limba german’. Scrierile unora ca
Nicolae Berdiaev, Vladimir Lossky, Sergei Bulgakov, Paul Evdokimov, Nikos
Nissiotis, Christos Yannaras s.a. nu au rémas necunoscute. Insi, dupa cite cunosc,
fn mod curios inci nu avem! la dispozitie in limba germana o dogmaticd ortodoxa
noua si completa, prin care teologia ortodox& s& fie introdusé la noi in discutiile
teologice ecumeniste. Se poate ca acesta si fie motivul pentru care lipseste con-
tributia ortodoxa in Inttintrile teologice dintre teologii evanghelici si catolici. Este
cu atit mai bine c&, cu aceasta traducere germana a Teologiei Dogmatcie Ortodoxe,
care a fost publicaté la Bucuresti in anul 1978 in trei volume, noi putem prezenta
nu numai una oarecare, ci una dintre cele mai bune prezentari complete si nol aORTODOXIA 159
teologiei ortodoxe dogmatice. Autorul este in Apus inc& necunoscut; el este insd
teologul ortodox cel mai creator si cu cea mai mare influen{& in prezent. Teologia
ortodox’ romana a fost dintotdeauna o punte spirituala intre tradifiile ortodoxe
greac& si rus&. Prin disponibilitatea sa lingvistica si cultural, teologia romaneasca
este o punte de leg&tura si intre teologia de tradifia bisericeasca rasdriteand, si cea
apuseang. :
«Prof, Dumitru St&niloae, afirma in continuare J. Moltmann, a reusit si realizeze
in mod str&lucitor in opera sa teologicé cele dou& conexiuni. Cu dreptate el a fost
numit «teologul panortodox». Din perspectiva apuseana se poate adauga ci el a
devenit si un adevarat «teolog ecumenist», desi el este adinc inrddacinat in propria
sa tradijie. Cine a avut ocazia s&-1 cunoasca personal si si-l intineascé in cercul
unor preofi si teologi romani, acela va fi fost impresionat de unitatea dintre teologie
si spiritualitate, care a format personalitatea sa. Prof. Staniloae nu este numai un
om inteligent, ci si intelept si este cinstit de multi ca «parinte spiritual». La intiini-
rile cu el ffi amintesti de. personalitatile teologice asemanatoare din Apus: de Karl
Barth si Karl Rahner. Viaja teologicé si spiritualitatea vie se unesc, daci se poate
spune astfel, in simplitatea inimli».
Dup& aceste incerciri de a fixa locul Parintelui Dr. Dumitru St&niloae intre
teologii de frunte ai secolului nostru, Prof. Moltmann prezinta citeva coordonate
ale vietii si activitafii autorului c&rtii pe care o prefateazi. Din plcate, in acest
capitol s-au strecurat unele greseli ce se cuvin a fi indreptate. Astfel, mitropolitul
‘Andrei Saguna nu a fost sfatuitorul duhovnicesc al tindrului D. Stiniloae, cum se
afirma la p. 11; probabil confuzia se datoreste faptului ci «scoala confesionali» de
Ja Brasov, la cate se refer textul in paragraful precedent, era liceul «Andrei Saguna».
‘Apoi, «Viata si invajatura Sfintului Grigorie Palama» nu a aparut in anul 1943 ci in
1938, iar traducerea Filocaliei nu a inceput fn 1948, ci cel pujin un an sau doi mai
devreme ; tot asa Marturisirea ortodoxa a Patriarhului Dositei al Ierusalimului (t 1707)
nu a aparut in 1675 ci in 1672, cind a fost aprobaté de Sinodul din lerusalim.
Sperm c& scaparile sesizate nu vor stirbi imaginea personalitajii Parintelui Pro-
fesor Dumitru Sténiloae, pe care vrea s& o raspindeasci autorul prefefei. In orice
caz, mult mai importante sint considerafiile sale asupra operei autorului roman, pe
care le reproducem integral in continuare
«Ar fi o incumetare gresiti si Incerci a rezuma intr4) scurla introducere, doar
prin citeva cuvinte; ideile teologice fundamentale ale unel opere alit de complexe si
de cuprinzatoare, Se pot da ins& unele indicatii pentru a trezi atenjia speciala a citi
torului. Im acest sens, as dori si atrag atentia asupra permanenfei teologiei iubirii
(s.a, — LV), despre care Prof. Staniloae spune c& este Insufletiti de aceeasi nidejde
puternici, la fel ca si «teologia sperantei» din Apus. Aceasta nu este ins’ numai o
nédejde istoric& ,ci in plus si o n&dejde cosmica fn perspectiva unei transfigurari de-
finitive si complexe a cosmosului, care preocupa gindirea autorului. Unii l-au criticat
pentru acest p&relnic «optimism ontologic» si i-au atras atentia si observe mai
indeaproape deciderea intend a creafiei ca urmare a pacatulul stramosesc. Mie mi
se pare ins’ cé — asa ca si in doctrina despre creatie a lui Karl Barth — acest «opti-
mism ontologicy si aceasté nadejde in transfigurarea final& a lumii la Stniloae sint
fundamentate in cunoasterea lui Hristos. Ca si pentru Maxim Marturisitorul, pe care
il citeaz& cu placere, pentru .St&niloae temeful acestei nadejdi universale este minu-
nea fntruparii Logosului Vesnic si creator.. Se poate adduga personal, cé cine cu-
noaste intunericul se va fine de lumina si numai de aceasta lumina. De citeva decenii
—si se pot mentiona iarasi numele lui Karl Barth si Karl Rahner — teologia de
traditie bisericeasc& apuseand, atit cea catolicl, cit si cea evanghelic’, cunoaste o
formulare noua si creatoare a Invajiturii despre Sfinta Treime, Dumitru St&niloae este
un teolog care gindeste in intregime trinitar. Formularea sa dinamicé a invafaturii
ortodoxe despre Sfinta Treime va provoca la noi o discutie deschis& si va fi primita
cu mare interes. Tocmai cu privire la una din invafaturile cele mai vechi ale teolo-
giei crestine, formulata in dogma de mai bine de un mileniu si jumatate si de atunci
transmis doar prin traditie, ne pot sta in fata descoperirile noi ale timpului nostru»
(p. 12).160 ORTODOXIA
Dupi incercarea de a schifa specificul gindirii teologice a Parintelui D. Stiniloae,
Profesorul de teologie de 1a Tabingen ureazi bun succes acestei carti si multumeste
celor care au contribuit la traducerea si tiparirea ei. 5
Cu ‘privire la textul german al lucr&riy Parintelui Staniloae se pune doar intre- ~
barea in ce masura traducatorul a redat fidel gindirea autorului, sau dac& nu cumva
a Tegindit textul, introducind nuanfe noi, care mai mult sau mai putin trédeazi
originalul. \
Evident, Prof. H. Pitters este cel mai indicat teolog pentiu o astfel de lucrare,
cunoscind foarte bine atit limba romani, cit si personalitatea si opera pirintelui
D, Stiniloae. Sperim c& traduc&torul i-a redat cit mai fidel gindirea teologica atit de
nuanjata a teologului roman, ori acest Iucru nu se poate constata doar printr-o simpla
lectura, ci se va dovedi pe deplin in msura si mai ales in felul in care teologia
apusean& va recepta aceastS lucrare. Pentru inceput indeplineste toate condifiile si
s& n&d&jduim ca si rezultatele vor fi dupa aceeasi masura.
Paralel cu aceasta traducere german’, a aparut la Paris, in colectia «Theopha-
nie», 0 parte doar a aceluiasi text din volumul inti al Dogmaticii P&rintelui Profesor
D, St&niloae. Traducerea francez4 este semnat& de Dan Tlie Ciobotea, un cuvint in-
troductiy de LP.S. Mitropolit DAMASKINOS al Elvefiei, care afirma c& «Parintele
Stniloae este unul dintre teologii cei mai importanfi ai lumii crestine», iar prefata
este semnat& de Olivier Clément, in cate se face o prezentare mai ampli a operei
autorului roman.
Salutim aceste traduceri, binevenite atit spre a afirma teologia romaneasca in
cercuri cit mai largi, peste baricrele de limba, cit si spre a contribui substanjial la
adincirea teologicd a discutiilor ecumeniste menite si slujeascé refacerea unitatii
crestine.
Pr, Dr. VIOREL IONITA