Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • 87674ort - 1955 - nr.4 - Spiritul Doctrinar-Dogmatic Ortodox, Catolic Si Protestant

    Uploaded by

    Alin Marcu
    6 views15 pages

    Original Title

    -87674Ort_1955_nr.4_Spiritul doctrinar-dogmatic ortodox, catolic si protestant

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    6 views15 pages

    87674ort - 1955 - nr.4 - Spiritul Doctrinar-Dogmatic Ortodox, Catolic Si Protestant

    Uploaded by

    Alin Marcu

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 15
    SPIRITUL DOCTRINAR-DOGMATIC ') ORTODOX, CATOLIC SI PROTESTANT de Pr. Prof. CORNELIU SIRBU INTRODUCERE Desi unul singur in substanta sa originardi, ca si Htistos care l-a desco- Perit, totusi adevarul crestin s-a diferentiat prin dogmatizare dup spirilut doctrinar-dogmatic, care a prezidat la formularea lui, Sub denumirea de «spirit doctrinar-dogmatics, infelegem ideile si prin- cipiile care insufletesc si calauzese nazuinfele doctrinar-dogmatice ale unei confesiuni, precum gi elurile urmarite de aceste nazuinte. De unde rezulti ca a infatisa «spiritul doctrinar-dogmatic al unei confesiuni», insemneazA a arata modul in care ea cugeti, concepe si exprima ideia de dogma, preci $i modul in care cauta s-o traduca in incheieturi ale complexului de sistem doc- trinar-dogmatic; insemneaz, cu aKe cuvinte, a ardta principiile de baz’ si nervura arhitectonicé a dogmaticei sale. Spiritul doctrinar-dogmatic reprezinté nu numai caracterul propriu al unei confesiuni crestine, care o deosebeste de celelalte configurajii ale Cres- tinismului, ci este ceva mai adine si anume: ideea fundamental stapinitoare si principiile directive ce pornese din ea, cari sint elementele ce determina con- {inulul si forma sau esenta si structura dogmaticei sale. Prin urmare, a pre- zenta spiritul doctrinar-dogmatie ortodox, catolic si protestant, insemneaza a arata ce idee fundamental unitara si ce modalitate esential prezideazd elaborarea dogmalica a celor trei mari confesiuni crestine. I. GENEZA SPIRITULUI DOCTRINAR-DOGMATIC DIVERS. DIN CADRUL CRESTINISMULUI Spre a limuri si mai mult lucrurile si pentru a ne pregiti cit mai bine calea pentru rezolvarea justi a problemei ce ne-am ales, va trebui sii incer- cm a arata geneza spiritului doctrinar-dogmatic divers din cadrul Cresti- nismului. 1. Pentru cine priveste fugitiv sau superficial lucrurile, acest mod de exprimare Pare a suferi de defectul tautologiel: Insa in realitate nu este aga, pentru c& doctrina crestind prezintA dou’ laturi sau aspecte ingeménate organic, dou piirti constitutive gi nedespartite ale unuia si aceluiasi adevar: doctrina dogmatic si doctrina morala. Cea dintii determina si fizionomia celei de a doua, bine stiind cA diferentele dogmatice ale celor tret mari confesiuni cregtine se repercuteaza si in doctrina moral a acestora, incit avem de-a face nu numai cu o dogmaticd confesionala, ci si cu o moral con. fesionalé. Prin urmare, modul nostru de exprimare este corect gi circumscrie precis sublectul, adic& araté ci ne vom ocupa aici numai cu spiritul dogmatic, nu. gi cu cel etic al celor trei confesiuni crestine. Ortodoria : 8 Procesul care sti la baza diferentierii spiritului doctrinar-dogmatic al celor trei mari ramuri ale Crestinismului, este complex. El nu poate fi iniru totul patruns de mintea omeneasca gi de aceea n-avem nici pe departe pre- tenfia de a spune ultimul cuvint in aceasta problema, ci numai de a aiirma un punet de vedere ce ni se pare mai just. In toata desfagurarea ei, dogmatizarea implica si condi{ia umanii si, prin urmare, atirna gi de aceasta. In procesul ei, se imbina organic si colabo- reazd armonios elementul uman cu cel divin. Ca expresie autoritativa a cu- prinsului credin{ei, dogma provine din izvorul Revelatiunii divine, caci cu- prinsul ei il avem din Revelatie. Dar adevarul de cred'n{a cuprins in izvoa- rele autentice ale Revelatiei divine: Si. Scriptura si Sf. Tradi{!e, trebuieste claborat si formulat in dogme sau expresiuni cu valoare oficiala. Aceasta turnare, a ad # revelat, in definiiti si formule dogmatice, este o lucrare umand savirgita sub asisten{a Sf. Duh, care fereste de gresala Adevarul revelat si depus in Sf. Scriptura sau in Sf. Traditie este unul singur in substanfa sa originara, avind numai aspecte mai multe. El nu poate fi mai mult sau mai putin adevarat, ci poate fi numai descoperit intr-un mod mai mult sau mai putin explicit, lasindu-se privit sub diferitele sale as- pecte. Ca adevar absolut, el este, inst, neschimbabil si neperfectibil in ce priveste fondul sau substantial. Dar cunoasterea acestui adevir, ca si insugirea gi traducerea lui in viati, este, indefinit perfectib'ld si variabili. Caci daci revelarea Ini este opera divind adapta.a la condifiile umane, in schimb improprierea lui — desi se face numai cu ajutorul de sus — este opera umani, ce poarta pecetea rela- tivului si nedeplinului. De aceca, dogmatizarea poaie inierpreta si reda nede- plin sau in chip diferit cuprinsul adevarului revelat, mai ales atunci cind conditiile ei (obiective sau subiective) lipsesc cu totul sau in parte. Adevarul crestin este depus, in izvoarele Revelatiei divine, si intr-un chip nedezvoltat, neexplicit, adic intr-un’mod concentrat si implicit. Mai ales Sf. Scriptura, izvorul principal al Revelatiei divine, cuprinde in cuvinte putine si simple adevaruri teolog'ce inalte, care trebuiese exprimate in for- mule adecvate unei metafizici crestine, De aceca, spiritul omenesc e chem: sa-si dea aici contributia sa de instrument dialectic pentru gindirea, adinci- rea, anal‘za, interpretarea, argumentarea si formularea corespunzatoare a adevarului revelat. Aplicarea lui, in claborarea si forumularea adevarului de credinja, este nu numai fireascd, ci si mecesard. Cu atit mai virtos, cu eft trebuie $4 se {ind seama intotdeauna de lumea cu cultura filozofico-stiinti- fica, framintata de toate ideile2). Astfel, dogmatizarea izbutita presupune nu numai folosirea cu indemnare a Sf. Scripturi si a Sf. Traditii, ci si elabo- rarea dialecticd, contributia unui spirit militant, ascut't, tenace gi destoinic, Din cele mai sus aritate, se poate desprinde, fara prea mult greutate, urmitoarele: Pe ling aspectul obiectiv: Adevirul revelat, dogma are si un aspect subiectiv si speculativ, intrucit !a elaborarea, formularea si desfagui prinsului Adevarulu! descoperit, participa si cugetarea, care confrut {aturile intre ele si cu intreaga doctrina cregtina. Astiel, pe cind «dupa cu- pring adevarurile crestine se bazeaz pe autoritatea dumnezeeascd, dupa forma cle sint determinate de cugetarea omeneasca, organul prin care se for- muleaza dogmele de catre Biser‘cai, se nsusesc personal de om gi se justifica 2. Cf. Teodor M, Popescu: Privire istoriei asupra schismelor, ereziilor si sec- telor, in eStudii Teologice>, anul IT (1950), p. 362. Spiritul doctrinar-dogmatic ortodox, catolic si protestant 598 impotriva obiectiunilor necredinjei». Deci, 4). Ca expresiuni si formulari ale credinjei, dogmele se formeazi prin cola- borarea mintii, care toarna confinutul Revelatiei divine in formule concise si exprese, in care se cuprinde confinutul nestirbit al credintei si se pastreazd curat 5), Aceasta turnare prin speculafie, a confinutului Adevirului revelat, in dogme nu se poate face fara cercetarea, discutarea si aprofundarea cuprin- sului credinjei 6). Cu atit mai mult, cu oft in lucrarea de definire a dogme- lor, Biserica nu-i inspirata de Dumnezeu, cum e cazul cu Sf. Scriptura, ci este numai infailibilé, adica ferita prin Sf. Duh de orice ratacire si explicare gre- sit a cuprinsului Revelatiei divine. De unde rezulti c& elabotarea s! formu- larea dogmelor depinde de progresul teologic. Cu cit stiinta teologic’ este mai inaintata, cu ati: formularea dogmatic’ a continutului credintei este mai clara si mai precisa 7). Pentru a infelege si mai bine, cum si in ce masura dogmatizarea e de- pendent de capacitatea umand, ne oprim putin si asupra conditiunilor su- biective ale dogmatizai : Pe ling condifiile obiective: Revelafia divind (depusa in Sf. Scripturdi si in Sf. Tradifie) si asistenta Sf. Duh care fereste de greseala, dogmatizarea e in funcfie de urmatoarele conditii subiective: I, Condifii intelectuale: 1. O minte siinatoas’, ageré si capabil gelari fnalte. 2. Lipsa spiritului de necredin{ii si de scepticism. Il, Condifii morale: 1. Iubirea de adevar. 2. Iubirea virtu{‘i in general si frica de Dumnezeu. Caci nu numai cu spiritul, ci si cu inima (loan Vil, 17) se cistiga 0 pitrundere vie a Adevirului erestin. Intelepeiunea erestina nu patrunde intr-un suflet rau voitor (Iacob III, 17). Cel ce nu iubeste, acela nu poate cunoaste pe Dumnezeu (I Ioan IV, 8). 3 Rugiiciunea si medi-atia, care purificind, interiorizind si inalfind adevarul trait, fac pe om propriu pentru dogmatizare. Caci cele mai multe find mai presus de minte, Adevarurile re- velate nu pot fi insusite prin puterile naturale ale sufletului. De aceea, insu- sirea lor se poate face numai daci Dumnezeu ne deschide mintea, in mod mai presus de fire si anume prin darul credinfei (I Cor. XII, 9), pentru acesie adevaruri sublime. Numai acela poate cunoaste pe Dumnezeu si tainele Sale, caruia vrea Fiul sa i le descopere (Mat. XI, 27). Asifel, or‘eine doreste cunoa- terea curata a lui Dumnezeu si a lucrurilor Sale, trebuie si ceara necontenit ajutorul Lui: «, anul VI (2958), pp. 192-198. 2. CE, D. Stdniloae, Definifia dogmatic’ de la Caleedon, in rev. , wul THT (1951), pp. 487-439; Chitescu, op. eit., p. 199 sq. 10. CZ D, Stiniloae, Considerajli in legituri: eu sf. icoane, Bucuresti, 1942, p. 124; vezi si Odeberg Hugo, Ist das Christentum hellenistisch oder jldisch?, in «Zeit- schrift flr systematische Theologie», amul XVII (1940), pp. 569-577. 11, Cf D. Sténiloae, Consideratii, p. 124. Vezi si Ene Braniste, Schisma si cultul erestin, in , anul VI (1954), p. 262. Spiritul doctrinar-dogmatic ortodox, catolic si protestant 5S7 a ilustrare si ca dovedire a celor subliniate mai sus si ca dezviiluire a posibilitatilor dogmatice ale acestor doua lumi, atragem luarea aminte asu- pra faptului, cd Rasaritul a primit de la Dumnezeu darul si misiunea aseziirii dogmelor ca temelie normativa a vieiii omenesti. Dovada despre aceasta este faptul, ca el ne-a dat edificul dogmatic cladit in cele sapte soboare ecumenice si tot numai el a pastrat, pind azi, neschimbat acest patrimoniu dogmatic. Apusul, avind ca parte de la Dumnezeu darul de a organiza si de a adm’ nistra, era putin dispus a se ocupa de idei abstracie inalte. Astfel, ef n-a parti- cipat propriu zis la asezarea clasica a dogmelor crestine, pentru ca toate dog- mele de temelie ale Crestinismului s-a fixat in Rasarit prin cele sapte si- noade ecumenice #2). Prin urmare, cele dou lumi dispuneau de 0 capacitate dogmaticd inegala. Cu alte cuvinte, diferenta de siructura si de resurse fi- testi s-a rasirint adine asupra posibilititilor dogmatice ale Rasaritului si Apusului 2. Diferenta de perspectivi din care e privit gi tratat Adevarul revelat. Caci din capacitatea dogmatic diferité, a Rusaritului si Apusului, a reaultat ‘in mod firese o perspectivi dogmatica diferita. Faptul cd Rasiritul n-a fixat, in soboarele ecumenice, deci dogmele pri vitoare Ja Dumnezeu si ca Apusul s-a ocupat in mod principal de problema omului si a rolului stu tn procesul de mintuire #9), este foarte edificator si concludent fn’ ceea ce priveste nu numai aptitudinea, ci si perspectiva dog- matic a celor doua lumi. Pentru ci el ne arata, ct evident’, in ce masuri au izbutit cele dowd lumi si sesizeze si sai pitrunda spiritul si semnificatia dogmei crestine in infelesul deplin al acestui cuvint Ca expresie autoritativa gi concentraii a Adevarului revelat, menita sa constituie temelia normativa a vietii in Hristos, dogma trebuie Sa exprime just si cit mai adecvat Adevarul crestin si realitatea pe care o cuprinde. Or, Adevarul crestin se reduce, in esen{i, la ideea coboririi lui Dumnezeu catre om, coborire care merge pind la Intruparea Fiului lui Dumnezeu, care a min- tuit din iubire pe omul cazut in pacat sia suprat zidul despartitor dintre Creator si faptura, deschizind calea inal{irii omului la Dumnezeu sau a impreunarii umanului cu divinul, a creatului cu necreaiul. Prin urmare, cele doua realitati, pe care are sa le exprime si miirturiseascd cu deosebire dogma crestina, sint Dumnezeu si omul, Cel dintii aparind ca Fiinta abso- luta si cirmuitorul celui din urmi, fiinta creata si relativa 14). De unde re- zulta c& una din califatile indispensabile ale dogmei crestine trebuie sa fie aducerea la expresie justi si adecvaté a raportului dintre Dumnezeu si om. Intrucit acest raport ‘constituie insdgi esenfa religiei cregiine, definirea co- rectii a realitatii crestine sia adevarului care o incadreaza, atirna in mod ho- taritor de sesizarea si exprimarea adecvatii a acestui raport. In consecinta, formularea corespunziitoare a intregului confinut al eredinjei cregiine de- pinde de sesizarea justa a acestui raport, iar neputinfa de a-l sesiza adecvat se rasfringe negativ asupra intregului sistem dogmatic. Cu exceptionala sa destoinicie dogmatic, Rastritul a sesizat intru tolul adecvat raportul dintre Dumnezeu si om. Evitind eroarea panteismului, care profeseazi o identitate substantiald intre Dumnezeu si om, precum si pe 12, Cf. D. Stiniloac: Consideratil, p. 113 sq.; Bulgakoff Sergiu: Ortodoxia, in tom. de Nicolae Grosu, Sibiu 1933, p. 162. 13. D. Staniloae: Consideratii, p. 113. 14. Tdem, Despre dogesi. Bucuresti, 1941, p. 175 sa.; Cf. si A. Beleaev,Dogma, in einciclopedia teologicé pravoslavnici», Petersburg, 1903, t. IV, col. 1121, £98 Ortodoxia, aceea a separatici si distan{ei absolute si ireductibile dintre Dumnezeu $i ‘om, conceptia ortodoxa despre om — desi afirma categoric inrudirea omului cu Dumnezeu, care const in faptul 16). La lumina considerafiunilor de mai sus, sintem indreptatiti sa afirmam sis subliniem urmatoarele: Faptul ci sinoadele ecumenice s-au preocupat numai de formularea dogmelor privitoare la Dumnezeu, ca au creeat partea teologici’ a dogmaticei crestine si cil nu s-au retinut deloc asupra problemei conlucrirfi omului tn procesul de mintuire, nu constituie numai o dovada eclatanté a capacitiifii dogmatice a Rasaritului, a capacitatii sale de a cugeta si simfi exclusiv pentru Dumnezeu, ci ilustreaz’ totodata perspectiva dog- maticd categoric teocentristicd a lui, adic unghiul de privire ideal in materie de dogmatizare. Prin faptul c& s-a ocupat in mod principal cu natura si cu rolul omului in opera de mintuire, neizbutind decit sa dezvolte in mod exa- geral partea antropolog'cd a dogmaticei crestine si dind mai degraba inter- pretari eronate decit dogme in adevaratul tnfeles al cuvintului, (+ Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ro- mine: Una, sfinti, soborniceascd si apostoleasci Biseried, in rev. , anul VI (1954), p. V. 22, Cf. Nicolae Mitropolitul, op. eit, p. 49. Spiritul doctrinar-dogmatic ortodox, catolic gi protestant 601 5. Profunzimea si bogatia de continut si de sens a Adevaru La diferentierea doctrinar-dogmatica n-a contribuit, de fapt, numai diversi- tatea de capacitate si de perspectiva dogmatica, ci si Adevarul crestin insusi, care prin caracterul su absolut si de detinator al Revelatiei depline in Hris- tos, se preteaza la interpretari multiple. Procesul de diferentiere doctrinar- dogmatica s-a produs cu atit mai lesne, cu cit mintuirea in lisus Hristos, lapt care constituie inima Crestinismului, fiind o taina cu un inteles atit de adine si de bogat, a dat prilej la diferite interpretari. In aceasta privina, cminentul dogmatist Hr. Andrufos se pronun{& asifel: «ideca centrala, care strabate in cele mai multe deosebiri, in fiecare in parte, si nuanfeaza, mai mult sau mai putin, intreaga in crestiné a Bisericilor, deosebind Biserica Résariteand si Biserica Apuseana, inca de la inceput, de Protestanti, mu este greu de gasil. In adevar, daca cineva compara, in totalitatea lor, dogmele protestante cu invatatura acestor Biserici, infelege usor ci modul de insusire a mintuirii prin Tisus Hristos este punctul central, la cate se re- fera toate deosebirile lor dogmatice, Inaie fiecare in parte» 2), Nu numai adevarul despre mintuirea, ci si celelalte adevairuri crestine se preteazi la di- ferite interpretari, Cu atit' mai mult, cu cit sint mai invaluite in umbrele de taina ce nu pot fi patrunse de mintea omului. ie I. PREZENTAREA SPIRITULUI DOCTRINAR-DOGMATIC AL CELOR TREI MARI RAMURI ALE CRESTINISMULUI Dala fiind, deci, diferenta de structura s1 de confinut, de capacitate si de perspectiva dogma‘icd dintre Rasirit si Apus; date fiind apoi si celelalte elemente care contribuiesc la diferentierea dogmaticd, este firese a asistam la afirmarea a trei spirite doctrinar-dogmatice in cadrul Crestinismului, care igi imprima in mod decisiv pecetea caracterului lor propriu asupra modului de interpretare, aprofundare si cristalizare dogmatic’ a Adevarului revelat. Pe de alti parte, destoinicia exceptional a Rasaritului si neputinfa vadi a Apusului in materie de formulare a credinfei, au avut drept urmare faptul c& Ortodoxia reprezinté un spirit doctrinar-dogmatic superior celui apusean, - catolic sau protestant. Caci incapacitatea dogmatica a Apusului, dublata de alte neajunsuri speeifice lui, n-a ingaduit sezisarea suficient’ a esentei Cres- tinismului: ideea Dumnezeu-omului cu realizarea sa practici in iubire, care a surpat zidul despirjitor dintre Creator si fiptura. De aceea, ambele spirite doctrinar-dogmatice apusene, catolic si protestant, n-au izbutit sa sondeze prea adine in taina comorilor de adevar ale Crestinsmului. In consecinta, au epuizat curind con{inutul doctrinar al Crestinismului. Dar nu numai alit, ci violind echilibrul firese dintre credinta si ratiune, Apusul a micinat con- tinuu dogma, pina ce s-a pomenit in prada celui mai desnadajduit relativism sia celei mai lotale si mai chinuitoare nesigurante. 24) Incercind sé dam o sintezi cit mai cuprinzdtoare a spiritului doctrinar- dogmatic al celor trei mari ramuri ale Crestinismului, nu vom face acest lucru prin oferirea unui simplu paralel'sm intre Ortodoxie si cele doua mari confesitni apusene, ci prin scoaterea in relief si prin caracterizarea a ceea ce este esenjial si caracteristic in aceast directie. Constienti cai mai presus de interesele si de veleiléifile confesionale std cauiza cea mare a Crestinismu 23, Simbolica, Traducere din limba greaci de Prof. Justin Molsescu, Bucuresti 1955, p. 57. 24, D, Stiniloae, Considerasii, p. 114. 602 Ortodoxta lui, sintem hot&riti si ne degajam de orice orgoliu si dispret confesional, de orice prejudeca{i si s4 punem in locul lor seninatatea, obiectivitatea stiintifica si maj ales dragostea crestina. 1, Spiritul doctrinar-dogmatic ortodox. Princ’piul unic sau idea fundamental ce patrunde si insuflefeste intreg spiritul docirinar-dogmatic ortodox si din care se deduc $i se dezvolta toate celelalte principii calauzitoare, este teocentrismul si cu deosebire hristocen- trismul, care dau Ortodoxiei calitatea de detinatoare a spiritului doctrinar dogmatic prin excelenta crestin. Ortodoxia refuza categorie duhul antropocen- trismului ca ceva cu totul strain de ea. Caci Ortodox‘a este depfin incredintata de faptul, cd Adevarul crestin este identic cu Tisus Hristos, care ni I-a revelat si care reprezinta supremul grad de dezvaluire si de implinire a acestui ade- var. Pentru ea, Hristos, «Calea, Adevarul si Viata», este centrul ei nu numai de actiune, ci si de cugetare dogmatica, inttucit din El radiaza firele de lu: mina ale Adevarului mintuitor. Hristos este considerat centrul de lumina, din care trebuie vazut si studiat Adevarul crestin, precum si masura dupa care trebuie apreciat acest adevar: «Crestinul ortodox trebuie sa primeasca — spune Marturisirea ortodoxa in raspunsul la intreb. 4, p. 1 — ca un adevar neindoielnic, ca toate articolele credinfei Bisericei caiolice ortodoxe ti vin de la Domnul nestru lisus Hristos>. Tot atit de constienta, apoi, cd Adevarul revelat este unul singur in esenfa sa, ca si Hristos-Adevarul, c4 acest adeviir — ca unul ce este vegnic actual si anticipeaza necontenit actualitatea — nu se schimba in substanja sa originara, care ramine mereu identicd cu ea insasi, ci evoluiazd numai in ce priveste adincirea, interpretarea si formularea lui in corespondenta vie cu spiritul vremii respective, Ortodoxia a tratat statornic acest adevar din perspectiva unei conceptii organice despre el. Aceasta insemneaza ca I-a pri- vit si il privesie ca pe o unitate interna organic, ca pe un intreg strict uni- tar, care este strabatut de un singur prineipiu de viata si de lumina: Tisus Hristos, si care nu poate fi frint si catalogat dupa o ordine exterioara, dupa cum nu poate fi disecat nici Hristos cel pururea viu, carele este una cu el. Profund atasat Domnului Hristos printr-o legatura vie si organici cu El, Oriodoxia valorifica consecveni intregul izvor al Adevarului revelat, izvor care constituie criteriul normativ obi al credintei, adi¢a atit Si. Scrip- tura cit si Si. Traditie, teologhisind in stricta conglasuire cu acestea si nu dupa parerea unui singur om, sondind nefortat adincui lor si aplicindu-le o analiza si interpretare teologica nu atit pe baza de eforturi si exhibifii min- tale, ci mai ales prin meditatie, rugaciune si intuifie tainica, care integreaza pe dogmatist in trupul tainic al Domnului: B‘serica, fapt ce asigura — odala cu unitatea vielii crestine in cult (care este dogmatica vie sau fn actiune) — si unitatea adevarului dogmatic. De aceea, trasitura esenfiali a spiritu- lui dogmatic ortodox nu este cea speculaliv lastic’, ci una predominant explicativa si conservatoare, fari a fi, insa, in{epenita tn fixitate, 25) evitind prin aceasta laicismul si dind expresie reliefal& racterului sau prin excelent religios crestin. Caci fard a fi tmpotriva r: tiunii, ci admifind-o ca pe un prefios instrument de aprofundare, de prelu- crare si de analiza dialecticd si de sintezi, de turnare in formé de sistem ‘25, Despre aceasta calitate a Ortodoxiei, v linieri la Teodor M. Popescu: Privire, pp. 293-294. pozitiva, expozit i citeva pretioase precizari si sub- Spiritul doctrinar-dogmatic ortodox, catolic si protestant 603 logic si metodic inchegat, Ortodoxia frineazti folosirea et prea liber, apli- cindu-i corectivul c& rafiunea trebuie si fie luminatd de credinté si subordo. nata acesteia. Expresie a unei viziuni rational-mistice a Adevarulu’ crestin, a unui tainicism lum‘nat si echilibrat, care nu este val de sentimentalism ce intunecd lumina mint, ci privire treazi dar sfielnicd in adineul misterului, dogma ortodoxi este o imbinare organica de lumind — bibl‘ed gi pairisticd — asupra credinfei crestine si de tain ce pluteste in chip firesc asupra Profunzimilor, in care cugetarca omeneased n-a putut patrunde si asupra careia n-a indraznit sa se pronunte, Aceasta trasatura di dogmatice! orlo- doxe duhul cucernic al unei credinje auteniic crestine si aroma serafick a unei bune miresme duhovnicesti proprie numai ei 26). Intuind just realitatea vietii si bogatia infinita # potenfei, fata de care aclu! apare ca ceva limitat, Ortodoxia nu s-a grabit precizeze, in for- mule dogmatice, intreg cuprinsul Adevarului revelat, ci il las sa se desfa- Soare nesilit de a lungul veacurilor. 27) De aceea, Ortodoxia se multumeste cu un minimum indispensab‘l de dogme, cu citeva idei fundamentale sche- malice, care exprima fefele esentiale ale realitatii crestine si formeaz’ jaloa nele cilduzitoare ale ritmului spiritual de dezvoltare organic’ si sdnétoasé a acesteia. De aici predominanfa teologumenelor asupra dogmelor, care este nu numai o caracter‘sticd, ci si un avantagiu propria al dogmatice! orto- doxe, cu totul streina de spiritul legalist al Catolicismului chiar si in materie de doctrina 2. Spiritul doctrinar-dogmatic catolic. Esenfial deoseb't este spiritul doctrinar-dogmafic al Catolicsmului, Doua sint nizuin{ele fundamenta'e, prin care respira elaborarea dog- maticd a Romei papale: antropocentrismul si papocentrismul, cari constitt- lese trasaturile cele mai caracteristice ale spiritului doctrinar-dogmatic ca- lolic. Datorita antropocentrismului, Catolici lorificé rolul si aportul rajiunif, deci impli mulare a dogmelor. Pe aceasta tendinta antropocentrista, dozata puternice de o pornire rea- lista de nuan{’ practicista si juridist-legalista, s-a altoit, sub influenta tra- difiei imper‘al'ste a faimoasei Rome pagine, foarte usor ideea papal, cheia de bolt a dogmaticei catolice. Ea se concretizeazd in asumarea, pe seama episcopului Romei, a unui primat de jurisdictie absoluta si totala, precum si in tendintele legate strins de aceasta idee gi anume njizuinta de expansiune universald si de dominare integrala. In teologia catolicd actuald afirmarea si sustinerea acestei idei este aga de avansalii, incit s-a ajins la quasi- egalizarea papel cu Hristos, precum si Ja strduinfa crearii unui cult quasi- ul supraevaluiaza si suprava- i al omului, in materie de for- divin al papei. 28) : In centrul dogmaticei catolice nu sti Hristos, ci papa. Caci din ideea papala deriva mai ntti pretentia panei de a detine in mod integral si abso- lut Adevarul revelat. Supraordonindu-se izvoarelor Adevirului revelat: Si. Scfiptura si Si. Tradifie, papa se socoteste in masura sé se declare a fi in- 26. Cf, Teodor M. Popescti, Ce reprezinti: azi Biserlea Ortodoxi?, Bucuresti 1941, p. 23 sq, 27. D. Sténiloae, Viata si invititura Sf, Grigorie Palama, Sibiu 1938, p. 5. 28, Cf, D. Staniloae: Organizarea sinodal a Bisericli Ortodoxe in paralels cu cezaro-papismul eatolic, in

    You might also like