rene lice, ul 5, orus TEOLOGIA DOGMATICA IN BISERICA ORTODOXA ROMANA IN TRECUT $I AZI* Studiile de teologie dogmatica in ultimele decenii si mai ales in perioada de la inscdunarea Prea Fericitului Patriarh Justinian la cirma Bisericii s-au dezvoltat mult. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Biserica Ortodoxé Romana a intrat in noi imprejurari de viata, care impuneau gindirii Bisericii o luare in considerare a nivelului cultural mai ridicat si mai complex si a noilor relatii sociale instaurate in tara noastra. Pentru oamenii credinciosi au aparut situatii si intrebari noi care cereau raspunsuri din partea Bisericii. Iesirea in timpul now pe primul plan a unor probleme si nazuinte umane noi cereau ca si Biserica si puna un accent deosebit pe unele din invafaturile sale, lasate inainte mai in umbra. Marea si complexa problema a raportului intre Bisericd si lumea contemporané, se cerea cercetata sub toate aspectele ei, in special sub aspectul progresului multilateral al lumii, al setei de fratietate intre toli oamenii, al vointei generale de pace, de dreptate sociala. Aparitia vastei si profundei miscari ecumenice impunea vederi noi asupra raporturilor doctrinare +i practice intre Biserici, impunea o ati- tudine reciproca mai deschisa intre Biserici si o fundamentare a ei. Toate aceste preocupari se reflecté in teologia dogmatica a Bise- ricii Ortodoxe Roméne din ultimele decenii si tuturor ea le-a dat ras- punsuri, care, pentru ca nu pot fi definitive in fata unci lumi intrate intr-o faza de continua miscare, trebuia mereu reluate. Dar gindirea Bisericii noastre in timpul de azi n-a aparut din ni- mic, Ba s-a inspirat dintr-un spirit al traditiei sale. Biserica Ortodoxa nu a avut in trecutul ei, in principiu, o doctrina si o atitudine contrara n&zuinjelor celor bune ale lumii, ale popoarelor, pe care ar fi trebuit si o renege acum ; ea a trebuit mai mult sa dezvolte niste virtualitati care erau date in atitudinea ei din trecut. Incercind, de aceea, sa prezentam specificul studiilor de teologie dogmatica in Biserica Ortodoxa Romana din ultimele decenii, vom arata antecedentele lor intr-o expunere succinta a intregii gindiri dogmatice a Bisericii Ortodoxe Romédne de la inceputurile ei. Vom prezenta inti aceasté gindire inainte de aparifia inva{amintului teologic superior, apoi de la aparitia acestui invatamint pind la 1948, urmind intr-un al treilea capitol perioada de la 1948 pina azi, terminind cu unele con- cluzii $i perspective ale gindirii dogmatice a Bisericii Ortodoxe Romane. * Acest studiu a fost elaborat de citre Pr. Prof. D. STANILOAE, Prof. N. CHITESCU, Pr. Prof. Isidor TODORAN, Lector I. ICA, Diae, Asist, I. BRIA,310 ORTODOXIA GINDIREA DOGMATICA A BISERICII ORTODOXE ROMANE INAINTE DE APARITIA INVATAMINTULUI TEOLOGIC SUPERIOR Vechi traduceri romanesti eu caracter dogmatic, ca raspuns 1a nevoile Bi- Sericii din acea vreme, — inaintasii nostri au iubit’ si au pretuit indeosedi dogma- tica, alaturi de celelalte manifestari teologice, sau crestine in general, ale yremii lor. Urmele preocupétilor lor dogmatice se cuprind in cele mai vechi manuscrise, Multe din ele s-aa pierdut, dar cele ramase sint suficiente péntru a vedea ci o conti- nuitate a acestor preocupari i-a putut duce la un discernaimint ja cea ce merita truda talmacirii4, aceea @ milastie! lor scriert de mind, apoi chjar, in unele cazuri, a com- punerii proprii®, ‘Vom pomen: in treac’t c& «unii boieri scriu cu mina lor c&rti religioase, ca jupin Ioan, mare vistier, care copiazi un Tetravanghel slav in 1544. Despre fiica [ui Petru $chiopu, domnul Moldovei, aflim ca stia carte bulgareasc& si greceasca si in fiecare zi citea Acatistul gi slujba bisericii, Chiar Ja sfirsitul veacului al XVII-lea, Dimitrie Cantemir povesteste cum t&lm&cea din slavoneste pentru pirintele sai Con- stantin Voda parji din Cuvintarile lui Ioan Gura de Aurs 4 Nevoia invajaturilor dogmatice, sub forma vechilor izvoare patristice si a unor tratate speciale, a fost implinita mulfumitd unui fel de traditie poliglota a poporulut Toman care, din cole mai vechi timpuri vorbea limba latin, dar isi potolea setea reli- gioass din fintinile predaniei grecesti, pistrind neintrerupta legitura dogmatic cu Patriarhia din Constantinopol si adaptindu-se imprejuratilor geografico-istorice in care s-a dezvoltai si care au impus oarecum generalizarea (pe plan regional) a limbii slavone, Aceast& traditie poligloté a mentinut legatura cu gindirea religioas’, patristic’, de origine greceascd pina in veacul al -XVi-lea prin mijlocirea traducerilot din gre- este In slavoneste mai ales, in mediul inconjurstor, de limba slavond 5, Dar aceasta traditie poligloté este deschisa si spre cultura apuseand, si ea se manifest, in acest sens, in multe domenii, iar din punct de vedere crestin mai ales pe terenul dogmatic (cu un Udriste Nisturel, cu un Nicolae Milescu si alii). Specialistii caracterizeazi aceasta actiune ca pe un adevarat «proces de absorb- fies, care are loc in nordul Dunarii, si ale c&ror urme le mai aflim inc& in marile Iminastiri intemeiate, incepind din veacul al XIV-lea*, Se afirms, de asemenea, c& . Teologia ortodoxs @ pornit dup& Neagoe, intii la greci, apoi la rusi si in sfirsit Sila noi, pe un drum al abstractiunii rajionaliste sub influenta teologiei apusene. De eiirind ins& a inceput din nou s& se apropie de Sfintii P&rinti si prin aceasta a des- coperit valentele spiritualitatii ascunse in dogme $i personalism. ‘ ‘at putea spune ¢& prin aceasta teologia ortodoxa roman& teia un drum le Fnceputul cAruia sti in istoria gindirii teologice romanesti, opera lui Neagoe Basarab, Preocupari dogmatice in cirfile Diaconului Coresi, in legatura cu nevoia de apiirare a Ortodoxiel. — Veocul al XVi-lea reprezinté inceputul biruin{e! scrisulul Tomanesc, si bisericesc si cultural in general, Pe ling alte traduceri in roménesto, unele anterioare chiar, primele decenii ale acestui veac ne ofera traducerea, din cla, vonesie, a Evangheliel; iar partea a doua a veacului si tiparirea ei (1561), prin dias conul Coresi, urmata de alte tiparituri coresiene, la Brasov ®. | Zipariturile lui Coresi erau puse in slujba credinciosilor romani sia credinfei lor eriodoxe. Coresi nu era numai un tipograf cu interese materiale, ciruia si i se dea de catre oricine $i pentru orice comenzi de tiptrire. El isi didea bine seama de rostul Upariturilor lui; «Eu, diaconul Coresi, dac& vazul c& mai toate limbile au cuvintul lui Pamnezeu in limba, lor, numai noi, rumAnii, n-avim..» (Psaltitea romdneascd, 1570, Spitog). lar Evanghelia eu invatatura (1864) o tipareste Coresi la cererea «a mult préuti». In cronica preotului Vasile de la biserica Sfintul Nicolae din Schell Braso- Vulul se spune cu referire la preotii de la acea bisericé, Iane si Mihai, c& «multe cari s-au tip&rit si pre limba roméneasca 51 pre limba slavoneasca si mult 's-au nevoit acesti pastori cu turma lui Hristos gi cu bisericas “4, Deci, atit cirtile romanesti cit si cele slavonest{ de la Brasov, din veacul al XVElea, s-au tiparit din initiativa preotilor de acolo, ca reprezentanti ai comunit&iit Tomanesti ortodoxe, lor revenindu-le astfel meritul acelor tiparituri, precum si. cali. tatea de adevérati patroni ai lui Coresi *, p ; Astle Coresi nu apare ca sustinator al propagandei luterane, ci mai degrabé ca adversar al Reformei, dar, desigur, cuegaturi de naturs mai mult comercielé cu Persoane bogate si influente din municipalitatea Brasovulul, Cartile tiparite de Coresi, considerate in ansamblul lor, nu stat luterane orl Calvine, el ottodoxe, Este adevérat ei in trei dintre ele fnlrebare crestineascd (un 3 P. Panaltescu, Inceputurite s1 birvinja. serisulut a tmba roménd, Bucurest, 1965, p. 118, a 3 Radu Tempes, tstoria biseric Schetior Bragovulut, ed. Stinghe, Bragov, 1698. 2, P. P, Panaltescu, op. eit, p. 145148,316 ——_________________________ ORTODOxIA catehism) din 1561, Evanghelia cu invafaturd si Molitfelnicul ambele din 1864) se pot usor recunoaste unele idei ale Reformei, ins& acestea nu ating dogmele fundamentale ortodoxe nici traditia Bisericii Ortodoxe, ci sint mai mult periferice si putine fata de masivitatea celor ortodoxe *. Strecurarea unor idei protestante in unele dintre tipariturile coresiene s-ar pu- tea explica printr-un fel de compromis religios, compromis oarecum de inteles prin imprejurarile deosebit de grele in care traiau atunci romanii ardeleni. Cei ce detineau puterea politic’ au prezentat spre tiparire texte reformate, dar ortodocsii, neputind refuza totul, Ié-eu epurat tip&rind Simbolul de credinté niceo-constantinopolitan ; iar ceca ce a mai rimas cu colorit protestant, sau nu era socotit ca esential in credinta sau insemna doar o critic social a Bisericii feudale, criticd probabil insusiti de patronii ortodocsi ai Iui Coresi. De indaté, ins¥, ce se va fi infeles c& se urmarea strecurarea de invataturi cal- vine printre romanii-ortodocsi, cétre anii 1570, vigilenta in tipografia lui Coresi s-a marit, astfel ci in tipariturile urmatoare — romanesti sau slavonesti pina inclusiv 1a Cazania If (1881), care apare tocmai ca o stavili impotriva incercarii de a se stre- cura printre romani invataturi protestante*, n-a mai intrat nici o Invajiturd str&ind de credin{a ortodoxa. Coresi n-a fost un simplu mestesugar, ci un om cu convingeri, pe care le-a ma- nifestat atit cit a fost cu putint in imprejuréri date. El n-a rémas in sfara luptei jmpotriva stapinilor feudali si a propagandei lor, luptind totodatt pentru introdu- cerea limbii romanilor ortodocsi in Biseric&, Strinsele legaturi ale lui Coresi cu comu- nitatea romaneascé ortodox din $cheii Brasovului si insusirea de ciitre ¢l a aspira- fillor acesteia fac din diaconul Coresi un luptaitor pentra Ortodoxie. Be. Astfel, cavehismul desi tradus ain ungureste, dup un catehism Iuteran, cuprinde totus! ‘Simbolul eredintel, rugaciunea atl nostru si Decalogul dupa un text slav-or‘odox, Apot, facest catehism, GupA cum se declaré in introducere, s-a tradus cu gtirea Viad.culul «Tarit Unguresti> si este inchinat mitropolitului Efrem al Ungroviahlel, de unde afirmarea de catre editori a ortodoxie Iu ‘Evanghelia cu invajaturd (1868), tradusi din ungureste prin intermediul unui text slavon, cuprinde ide: calvine : conducétorii Biserieli sint considerati «domni+, adich stapini feudalt cu grija numai la domnia sl venitul lor si din a chror nevrednicie au cdaut §1 mai pot s& cada ‘atitea {ari In stapinirea otomanilor ; evident, aici e mal mult critie# sociala, chiar cacd se soco- teste ci-gi gdseste sprijin in Reforma, deci tira un substrat sigur dogmatic ; se respinge orice influenta extema, ori de unde ar veni, din Tara RomAneasca, de la Ierusalim, Roma, Moscova, Tara Greceasea sau ‘Tara Nemfeasel, deci inclusiv de la reforms, admifindu-se doar «Scriptura Sfintae. Mai departe se combat : cultul sfinfilor, al moriflor, mindstirile, faptele bene ca factor Ge mintuire, dar se afirma necesitatea postului, se citeazd din Stinyit PArinti al Bisericit Orto- Gone, se amintese sArbitorile Maicii Domnulu, se vorbeste despre ingeri, iar Evangheliile sint ingirate dupé ritualul ortodox. i Moliftelnicu:, anexi 1a Evanghelia cu invd¢atura din 1568, tradus dup’ un text maghiar uteran, cuprinde slujba botezului si cununiel in spiritul originalului, insa adaugindu-se rugi- ciuni din ritualul ortodox, precum gi Simbolul q@fedintei ortodox, deci fara «Filioque>. 2%, Predoslovia Cazaniei I (1361) vorbeste despre datoria de a pisira (In- Semindtatea culturala si religioasd @ tipdriturilor eoresiene (manuseris), p. 7). 5 us tes