Prof. Pr. D. Staniloae TEMEIURI DOGMATICE SI DUHOVNICESTI PENTRU VIATA MONAHALA DE OBSTE Mantuirea, in concepfia crestind ortodoxi, se obtine ca o incoronare a striduintelor pentru desavarsire, Numai crestinul care moare indat& dupa ‘outez, se mantueste pe baza exclusivi a curitiei dobandit& in aceasta ‘Taing, dat find c& n'a avut timpul ca, ajutat de harul botezulul, si-si adued si contributia sa la consolidarea voluntaré in aceasté curitie, la desvol- tarea chipalui, restaurat prin botez, in asemimare 1). Cel ce continua si trajasci, daci nu lupta pentru progres in viata sa duhovniceasca, nu poate mentine nici micar curiitia obfinuta la botez; cine nu suie, coboara, o neu- tralitate in ordinea duhovniceasca nu exista Sporirea in desavarsire consta intr’o curatire de patimile de cari even- tual credinciosul s’a imbolnavit dupa botez, sau intr’o desfiintare a tutu- ror tendintelor spre ele gi intr’o inridicinare in locul lor a virtutilor. Pa- timile gi virtutile sunt cele doui modalititi de existenta si de viata a firii omenesti: viafa de patimi e modalitatea strambi, bolnavi, inléntuita, in- tinatA a firii; viata de virtuti e modalitatea normal, sinatoas’, curaté, liber’ a ei. Deaceea, revenirea la nepiitimire e, dupa Sf. Vasilie, revenirea firii la stata primordiala. Caci patimile sunt, elementul dobitocese care s'a imprimat in fire ca o boald, ca o rand, care a-strambat firea prin cddere. Dar revenirea la starea primordial ¢ revenirea la ch‘pul lui Dumnezeu, dupa care am fost facuti. Deaceea, dobandirea nepitimirii este conditia méntuirii 3). Omul trieste dup fire c4nd e virtuos gi contrar firii cand e 1. Diatioh al Foticeli, Cuvint ascetic, cap. 89, in . 2. Sf. Maxim Marturisitorul, Rdspune cdire Tatasie, 17, in . 3. Cuvdnt ascetic, Migne, P.G-XXXI, col. 869-871: «Deci si reven'm la harul dela inceput, de care ne-am instrAinat prin pacat si farsi si ne Impodobim pe noi ingine dup chipul lui Dumnezeu, ficindu-ne asemenea Creatorulul prin nepatimire, Cet cel ce imité in sine nepatimirea (x dxa)ic) firli dumnezeegti_a Iuat in sufletul siu chipul lui Dumnezeu, Tar cel ce s’a facut asemenea Iui Dumnezeu in modul amintit, a dobandit negregit si asemAnarea cu viafa dumnezeeascd, rimanand puru-372 STUDII THOLOGICE Patimas;, in primul caz spiritul lui, sau el insugi e liber, si toaté viata lui e luminoasé; fn al doilea, e purtat de pat mi ca o frunza de vanturi: nu e st&pan re sine, nu el fi censtrueste viata cum vrea, ci in el si cu el Se fee ceeace nu vrea el: viata lui nu are un stil, nu are o consecven ci e trait& haotic, Ja voia intamplarii, Lupta pentru eliberarea‘de patimi si nevointa pentru dobandirea vir- tufilor, constitue aga dar misiunca fundamental si neosteniti a crestinu- lui. E o lupta sustinut& de harul lui Hristos, e o erestere a credincosului in Hristos, pentru a se face tot maj asemenca Lui4). Ureusul credincio- sului in aceasta desivarsire isi are treptele lui bine stabilite. Sf. Maxim Martur‘sitorul randueste treptele principale ale urcugului asifel: credinta, Sea de Dumnezeu, infrénarea, ribdarea, nidejdea, nepitim'rea, iubi- rea 5). Ultima treapta este iubire: jubirea de Dumnezeu si de semeni, caci acestea se sustin reciprec, se cuprind una fn alta si reprezinta aceeasi ci]- dura a sufletului, care s’a uitat si s’a depisit pe sine 9). Dar ca 88 ajunga Ja iubive, crestinul trebue si dobandeasc® nepitimirea, curdtia de toate patimile. Numai omul nepiitimas poate avea iu de Dumnezeu si meni, Caci patim'le nu sunt decat formele variate ale egoismului si pana es mai exista in om vreo form’ q egoismului, nu are iubire adevarata. Pa- tim'le trupesti, ca lAccmia Fantecelui, desfraul, arati. pe om inchis fntr’o Preocupare egoista de trup, in egoismul orb si irational al trupului; pat mile sufletesti, pisma, mandria, il aratA pe om inchis intr’un egoism su- Hetese. Toate arati pe om preocupat de sine, privind la cei din afar numai pentru a-si scoate plicerea proprie din e', numai pentru a-i exploata, toate arat&é pe om cbsedat de sine insusi, orb fati de realitatea deosebita de sine. Pani e stpanit de ele, credincicsul nu Poate fi in comun‘une adevi- raté cu Dumnezeu si cu semenii sHi, nu e in iub: inseamna uitarea de ‘sine, jer fi pline in circu’tul Eber dela unul la altul. De aceea, o prin cate ured credincicsul la iubire, este fnfranarea. Omul care nu met, tar ecimes vemnles. Deci dacs. prin neeatim‘re prim'm tardgi chipul Ini Dunme- 2 ier aseminarea cu. Dumnezeu ne drvieste vesuica vi Hi, Wsdnd toate celelalte BB (ne evickm acectel straduinfe de a mi ma’ fl sthparrli te erin nostra de nic’o patimii ci de a réidne cu cugetarea noastra neabatut si nebiruifi de atacurile ispi- telor, ica s& ne facem piirtagi de fericirea dumnezeeascd>, fa at Maxim Mirturisitozul, Ambig. Uber, Migne, P.G. XCT, col. 1081: «Fiinga vir- tutii din fiecare este Cuvantul cel unie el Jui Dumnezens, 5. Capete despre dragoste, I, 8; . Infranarea dela patimi e numai o faz’ prin care crestinul trebue si treaci pentru a urea pin la inbire, pin’ la comuniune 7), Desigur, nicio treapti nu este parAsit& de tot, ci toate se gisese concentrate, toate vir- tutile infer'oare sunt implicate in cele superioare. Deaceea iubirea, ca virtute culminanta, € si cuprinzitoare a tuturor virtutilor, opusd tuturor patimilor, tuturor formclor egoismului s). Deci infrénarea rimane in eres- tin si dupa ce el a dobandit si cecace e mai presus de ea; mai mult, vir- tutile infericare devin nec!'ntite mumai pe treptele virtutilor supericare. Dar numai daci pastrand infrénarea omul a ajuns si la iub’re, se uneste eu Dumnezeu si pe oglinda curat a inimii lui se reflect lumina soareli dumnezeesc, umplandu-] de cunostinta tainicd a lui Dumnezeu, sau de gnozi. Aceasta este trearta ult'ma, care are o latime nesfars'td, etapa desivarsirii fiind nesfarsita. Desi toti crestinii sunt datori £4 inainteze pe aceast& cale, cei ce au pornit cu pasi mai hotariti pe ea sunt monahii. Ei vreau si urce mai in- cordat spre piscurile desivarsirii vietii crestinesti, ei vreau si lupte mai categoric cu patim'le cari inlantu’e, sau tind si fnlintuie firea omeneasca. Dar intrucht drumul spre desvarsire urci pand la comuniune, adick pin’ la totala eliberare de egoism, ei trebue sd realizeze si aceasta culme de viata intr’o forma mai desavarsita decAt ceilalti crestini. Urearea aceasta dela treapta luptei cu rat'mile, la treapta pozitiva @ comuniunii, ne-o ilustreazi istoria inceputurilor monah'smului, In pri- melo veacuri crestine, credinciogii mai rvnitori dupi desivarsire practi- cau o viata de mai mare infranare, renuntand uneori si la eisitorie, Asceza aceasta practicati de unii credinciosi in primele veacuri se carseteriza, dupi. Karl Heussi, prin urmAtoarcle momente: «1, Ascctul tri- ieste intr’o comuniune cét mai statornici cu Dumnezeu prin rugiciune si intr’o neconten'té indreptare a gindului spre cele ceresti... De ascezi tine: 2. renuntarea Ja lume, in special renuntarea la posesiimea pamanteasc’ si ja o profesiune Iumeasc’, 3. totala renuntare Ia raporturile sexuale, 4, © reducere cAt mai mare a trebuintelor cari privese locuinta, imbracamin. tea, mancarea si biutura, somnul si alte mingaieri ale trupului, pe cat 7. Sf. Nil Ascetul, Tractatus nd Eulogium, Migne, P. G., LXXIX, col. 1136: , 8. Sf. Maxim Mart. Capete guostice, I, 78; , ad'c cunostinta: duhovniceasc, .374 STUDII TEOLOGICE posibil renuntarea si la carne si vin, 5. cultivarea anumitor virtuti, ca: umilinta, renuntarea Ja sine, stapfnirea de sine» 9). Pe Ia anul 200, in vremea persecutiilor, constituian simbu- jagul comunitatilor. Foarte putini din ei traiau in afara, adic&d acesta faicea ca ei si nu urce lesivarsire, adic si nu uree numai pan’ ascezi, ci Si cultive si iubirea fat de oa- i pentrucd traiau in lume, 37). Membrii comunitatii primare din Ierusalim igi aduceau averile pentru a 14, Dr. Schiwietz, op. cit., p. 79, dupa Vita Antoni, cap. XVI, urm. 15. Idem, op. cit., p. 149, 46. Kari Heussi, op. cit., pp, 122-123. 17. Dr. Schiwietz, op. cit. p, 149.376 STUDII THEOLOGICE Je consuma in comun. «Monahii lui Pahemie nu consuma bunurile aduse de ei, ci triiese dintr'o muncé comuna bine organizata; aici nu e vorba de un simplu consum obstesc, ci de o productie comunii>, Aceasta n’a putut-o lua Pahomie din Faptele Apostolilor. Lipsa de prozrietate parti- eulara jarigi n’a trebuit s’o ia Pahcmie din Faptele Apostolilor; a aflat-o la ascefii cari o pract‘cau de veacuri ca premisi a ascezii 15), Forma de viaj& comund n’a existat n’ci la Pitagorei, cum s’a afirmat de uhii 19), La ideea ei a venit Pahom‘e meditand la cond'tiile in care traiau ascetii si la modul in care ar putea ei si-si indeplineasc& mai bine jdealurile lor de viata. El a vazut ca grija ascetilor de cele necesare hranei fi st'nghereste in urmirirea preocuparilor lor srirituale, Trebuia si li se ia aceasta grji Vieta Ini Fahomie deserie evm acesta, dup ce se agezara. primi asceti sub conducerea lui, se ocupa cu toate cele spre trebuint’ ale lor: planta putine legume, se ingrijea de mancerea lor, Si ingrijea la boal (Viata cit., p. 189). Viafa de obste raspunde adevirului ci méntuirea si-o céstigé fiecare in comun. Acest adevar e con:retizat intr’o viziune a lui Pahom’e, Hl vede odat& un loc adAne, intunceos, presirat cu coloane. O multime de oameni orbiicSivsc in acest intuner'c. Unii se invartesc in jurul acestor coloane, crezfind c& ina nteazi. Al'li pornese cand Intr’o parte, cand in alta, dup& giasurile cari strigi in intuneric: ."Pehom‘e vede si pe membrii comunitatii sale cum inainteazi in. trun sir, findndu-se de man si mergand dup& o miei luminits eare-i con“ure, pan’ ies printr’o desch'zAturi: Ja lumina mare de afard. Locul intunecos e lumca aceasta, soioanele in jurul cirora se invartesc multi oameni, sunt gofii d'feritelor erezii $f Mlosofil, glasurile cari strigi: «lumina ¢ a’cix, sunt’ chemirile. ereziilor si. sch’sme- jor, lumina cea mic& ce’ merge inaintea comunitAtli si pe care o vede cel ce con- duce girul, este cunostinta de Dummezeu, care in lumea aceasta e numai ca un griunte de muster, dar care conuce la lum’na cea mare din viata viitoare (op. cit, pp. 182-