Reforma dogmaticei crestine Introducere Marile priviri de ansamblu asupra intregului material dogmatic se opresc totdeauna inaintea unor obstacole ce se ridicé ameninfatoare in calea sistematizarilor stiintifice, incercand a gubrezi si a compromite stiinfa Teologiei dogmatice. Intentia este stravezie: compromiterea disciplinei $tiintifice, care expune doctrina religiei crestine, ar atrage dupa sine insdsi compromiterea cregtinismului. ? Aceste probleme existentiale ale Teologiei dogmatice crestine au fost ridicate, la vremea sa, de catre protestantism, au fost inmultite de ratio- nalism si materialism, pentru ca astazi modernismul religios sa le avanseze pan& pe treptele cele mai fnalte ale necredinfei si ateismului total, Cine a perindat, astfel, intreg materialul dogmatic, cine a alcatuit un curs academic, sau preda aceast& disciplina, fiind oarecumva un specia- list in materie, sau un profesionist, care traeste de pe urma ei, este imposi- bil sA.nu se fi lovit de marile probleme ce ameninta insdgi existenfa Teo- logiei dogmatice, vizandu-i structura sa intima, fiinfa sau ontologia ei. Problemele acestea existentiale dogmatice sunt strict rationale. Ele se nasc si se desvoltd in inima celui mai fertil teren cregtin, terenul doctri- nal, care ins este un domeniu exclusiv autoritar, aparfinand credintei gi doctrinei revelate, ireformabile. 3 De aici ar urma ca toate aceste incerc&ri rationale, rezumate de noi sub titlul generic din fruntea acestui studiu, n’ar avea nicio valoare stiinfific’, intrucat ele nu pot atinge prin nimic fondul dogmatic imuabil. Concluzia aceasta, atét de drag& unor teologi ortodocsi dogmatisti, mari adepfi ai pasivitatii cu orice pref, nu rezolva chestiunea, ci doar o complica cu noui atacuri. C&ci, daca doctrina revelat&, codificata in dogme ireformabile de c&atre sf. sinoade ecumenice, nu poate fi atinsa cu ratiunea, sistematizarea stiintifica a acestei doctrine, in cadrele unei discipline individvalizate, este © operatiune exclusiv rationala, iar atacurile, in majoritatea lor, vizeaza insasi stiinta Teologiei dogmatice, cercetandu-i osatura sa rationala. & De aici, astfel, ar rezulta imperioasa noastra ocupare cu incercarile gi chiar proiectele de reforma rafionala a Teologiei dogmatice crestine, precum gi cu categorica lor punere la punct.95 Socotim c& a le J4sa in circulatie este egal cu a ldsa ca disolutia sd-si meargd drumul sdu inainte, amenintaénd cu compromiterea stiintifica a intregii doctrine crestine. Diferitele tncercari de reform a Teologiei dogmatice cregtine, pre- cum si proiectele preconizate, fmpreuna cu atacurile dirijate sau de forma, pot fi sintetizate in trei categoril: a) Secularizarea ei totala de orice s@mbure autoritar. Este metoda protestanta radicala, care izgoneste orice urma de supranatural din Sfanta Scriptura, respinge dogmele si transforma cregti- nismul intrun conglomerat natural, obtinut pe cale evolutionista-rationalista. Domnul nostru lisus Hristos este umanizat, religia cregtina isi pierde figura sa centrala, dogmatica este sguduita pana in temelii, nimic ou ra- mane neatins, necontestat, nedaramat. : O paragina imensa este minunata disciplina stiintifica, Teologia dogmaticd, atat de armonios sistematizata in cele doua milenii de vieata crestina, in cat este consideratd ca adevarata coroana a studiilor teologice. Acum apar cele mai nastrugnice teorii, care-] socot pe Domaul nostru lisus Hristos ca o simpld.inventie a Apostolilor, ca un simplu om. indumnezeit de aceiasi Apostoli, langi care a colaborat $i ingelaciunea plina de grando- manie a celui ce s’a socotit Fiul lui Dumnezeu. Numéarul acestor detractori este mare, iar ideile lor, care mai circula, cu o deosebita intensitate gi astazi, sunt inepuizabile in aspecte rationale. Amintim, astfel, pe cativa dintre adept conceptiei mitice, ca” Reimarus, A. Drews, S. Semler, O, Pfleiderer, L. Couchoud, pe cativa adepi ai scolii din Tibingen, ca: Ferd. Christian Baur, Bruno Baur, Ch. Guignebert, H. Keim, A. Loisy, E. Renan, E. Overbeck gi pe cativa adepti ai mistificarii si ai naturalizarii Domnului_nostru lisus Hristos, ca: Notowicz, Jacolliot, N. Séderblom, E. Seeberg, K. Heim, M. Dibelius, P. Althaus $i alti. Din teoriile lor vom spicui $i cele mai multe dintre atacurile rationale fmpotriva Dogmaticii crestine, cele mai multe intemeiate pe celebra scriere a lui I. Kant ,Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernunft*, ori pe dialectica din ,,Fenomenologia spiritului* lui Hegel. b) Compromiterea ei, prin concesiuni facute umanului si retusdrii facute divinului. Rezultatul: un amalgam agnostic, imanentist si evolutionist, care a facut epocd in romano-catolicism, prin celebrul modernism rom-catolic, reprezentat prin A. Loisy, G. Tyrell, H. Schell, etc. S’a incercat a se renunta la rigorile ultra dogmatice ale supranatu- ralului revelat si atenuarea lui prin datele subiectivismului modern /Riviére], dar rezultatul a fost compromiterea crestinismului. c) Menfinérea ei integrald, fard nicio stirbire a supranaturalului. Este atitudinea intransigenta a ortodoxiei, care nu admite reforma niciunei iote, sau cirte, din fondul revelat al crestinismului, bazand intreaga Dogmatica crestina pe autoritate, iar mantuirea pe credin{a. In cele ce vor urma vom expune marile focare de atac rational, consecintele, precum gi indreptatirea atitudinei ortodoxe.96 Coneluziile noaste vor aparea numai atunci in adevarata lor lumina, cand vom observa c& atacurile rationale bat la temelia nu numaia dogma- ticei, dar a insasi crestinismului, avand o intensitate extraordinara $i o virulenta mortala. Chiar protestantismul modren a sezisat imensitatea pericolului si ncearcA a reveni la pozifiile unui ortodoxism intransigent, printr’o dialectica solafideistd autoritara de ultima or’, ceea ce insi nu este de natura a salva intregul, de mult compromis in protestantism de parti, de secte, de subiec- tiv si liberal /K. Barth, K. Heim, A. Harnack, F. Loofs, ete]. |. Contestarea decretelor eterne ale Divinitatii in Dogmatica crestina sunt o sum& de decrete-hotariri din etern ale Divinitatii, pe care se cladeste intreaga osatura doctrinala. Aceste decrete eterne sunt un fel de adevaruri limita, care opresc ratiunea noastré dela un regres sau un progres la infinit. Aga a hotarit Dumnezeu din etern sau pentru eternitate si faptul nu mai este discutat. Dacd prin absurd el n’ar fi aga, sau ar putea fi discu- tat de c&tre om, cu deplind putere de negare sau afirmare, ar atrage dupa sine reforma intregii dogmatici crestine. Acest lucru I-au facut, cu o deosebita predilectie, acesti detractori rationali, cercetand decretele eterne din intreaga dogmaticd, contestandu-le si cladind alte deductii rationale, care au transformat intr’o doctrind necu- noscuta cregtinismul. 1. Decretul din etern de mantuire a creaturii. Dumnezeu a prestiut c&derea, deci a randuit si méantuirea din eternitate. Aceasté invafatura este ‘de acord cu infelepciunea absoluta a lui Dumnezeu. , Adversarii ins& obiecteazi, cA Dumnezeu prestiind cdderea si man- tuirea, tot procesul posterior al intruparii, al sacrificiului de pe cruce, este zadarnic, necesar, deci nemeritoriu. Omul a trebuit si cada, Hristos a trebuit sa moard, totul este an- grenat predestinatianist. Sau nu existd niciyn decret etern de cdere gi de mantuire gi atunci totul ce se intampla, subt veac si in istorie, este pur natural, pur uman. Combatere: Prestiinfa nu desridica libertatea voii omului, nici nu anihileaz{ pacatul stramogesc. Domnul lisus Hristos nu se intrupeazd za- darnic, nici nu moare fara niciun sens, deoarece starea de pacdtogenie a omenirii impunea categoriile de satisfactiune divine. 2. Decretul din etern de permanentizare a rdului. Dumnezeu, dup& caderea ingerilor, a ferit pentru viitor orice sur- prizi de acest fel, decretand pentru eternitate permanentizarea figerilor rai jn starea lor rea, iar a ingerilor buni in starea lor buna. Adversarii trag de aici concluzia cé Dumnezeu este principiul raului fo creatie, mentinand ingerii rai, deci dela ei vine ispita, care in ultima analizi poate fi atribuita lui Dumnezeu. O r&sturnare de valori destul de evident, caci ce-ar fi urmat, dacd ingerli rdi n’ar fi fost permanentizati in starea lor rea?a Omul paradisiac n’ar-fi fost ispitit, ocaziunile la pacat n’ar fi exis- tat, omul n’ar fi cazut, iar de aici o cu totul alta configuratie a lumii... Combatere: Dumnezeu n’a permanentizat numai starea ingeriior rai, ci si a celor buni. Actiunea lor se anihileazd reciproc, apoi ingerii nu sunt principii absolute, ci creaturi. Raul pricinuit de c&tre ingerii rai este, astfel, marginit, caci $i ,ingerii cred gi se cutremura“. Permanentizarea lor rea in creatie nu este identicd cu. transformarea lor in principii eterne, ei tot marginiti raman, fiind relativ necesari in planurile economice ale Divinitatii. 3. Decretul etern de permanentizare a muncilor idealului. ladul intereseazi mai mult prin partea sa negativa, de aceea a provocat $i nemultumirea ratiuni Dupa judecata de apoi, unii vor fi condamnati la pedepse eterne, iar altii 1a recompense eterne; unii vor sia $i se vor bucura in rai, alfi vor sta gi se vor pedepsi ia iad, fara putinta schimbarii situatiei lor. Cum poate omu! méarginit ins’, s4 se facd vinovat de pedepse cterne? De ce sa fie pedepsit cu categorii eterne pentru fapte facute subt veac? Intrebarea a fost ridicata de multaé vreme de vieata crestina, inre- gistrandu-se la Origine vestita invafatara a ,apocatastazei tuturora“, chiar si a ingerilor rai, iar in rom. catolicism inva{atura purgatoriului, care din aceeasi inima ingrijorata izvoreste, dar invafatura ortodox4 nu admite nicio inselare in aceasta privinta: pedepsele sunt eterne! Combatere: Pedepsele, daca n’ar avea corectivul etern, ar compromite jertfa de pe cruce. Cand un Dumnezeu se nagte si moare pe cruce pentru ‘om, acest om totusi pacatueste, deoarece iadul este vremelnic, jar pedepsele temporale! Sfintenia si dumnezeirea absoluti a mantuirii de pe cruce impun eternitatea pedepselor din iad, spre a nu fi nesocotite de om, obignuit cu nesocotirea! Aparent nedrepte, pedepsele eterne lovesc pe tofi acei ce nesocotesc jertfa de pe cruce a Domnului nostru lisus Hristos. Apocatastaza si purgatoriul sunt adevarate blasfemii adus Domnului nostru Jisus Hristos si coboriri ale valorii universale ale iertfei de pe cruce. in sfarsit, nimeni n’are ce se supara, in ordinea de invafatura cres- tind, de eternitatea damnatiunii, caci daca Domaul lisus Hristos n’ar fi venit in lume, omenirea intreaga ar fi fost condamnata pentru eternitate, aga cel putin sunt condamnati numai cei ce nesocotesc mantuirea obiectiva. Il. Infirmarea afirmatiunilor dogmatice crestine autoritare Dogmatica crestin’, pe baza revelatiunii divine, afirma unele adeva- ruri autoritare, deduse din dogmele definitivate de catre Biserica ecumenica. Aceste afirmatii sunt absolut mecesare pentru cladirea doctrinel crestine, care far& ele ar fi suspendata in multe din deducfiile sale. * O afirmatiune favorita crestind este: 1, Dumnezeu a fost lezat. De aici, din lezarea Divinitatii, decurge satisfactiunea, imposibila pe cai omenesti, posibila numai printr’un Fiu al lui Dumnezeu-Tatal. 298 Adversarii contesté lezarea Divinitatii. Omul nu putea leza Divini- tatea, daca n’o putea impdca. Toat& constructia caderii si a mantuirii este, astfel, in linia aceasta de contestare, gratuita, simpla constructie fara fond. Dogmatica cregtina este integral gresita, are un cuprins fals si i ventat. Obiectul ei ar trebui sa fie numai ideea divina $i condificarea ei. [J. Dillersberger, Das Wort vom Logos; Der neue Gott] De aici pleaca detractorii dogmaticii crestine, mai cu osebire, reformand intreg cuprinsul ei doctrinal, inventand altul, suprapunandu-| si difuzandu-l. Dogmele dispar, mantuirea cade, conditiile subiective nu mai sunt necesare, crestinismul pierde nota lui distinctaé revelationala, facand loc unei religii cu circulatie universala, comparabila limbei esperanto, cu elemente de contact cat mai etementare si mai secundare. Este religia aconfesionala, adogmatica, a viitorului, care se va des- bara de deosebi nationale, interconfesionale, etc. Totul nu mai este decat chestiune de timp si de evolutie! Combatere: Este suprema treapta a evolutiei. Dar premisa initiald nu poate jgnora vinovatia creaturii, sunt prea evidente consecintele pacatului, spre a le trece cu vederea. Cine se poate socoti fara pacat? Cine se poate desbara de pacate? In starea aceasta de decddere omul a ajons numai dupa o greseala asa, Natura noastra, capabila de perfectionare, atesta posibilitatea unei st&ri paradisiace, din care omul a cazut, ea mai atest posibilitatea obfinerii ei in viafa viitoare. 2. Omul e pdcdtos si vinovat. ; Omul a cAlcat legea divind, de aceea el a cazut subt pacat gi urmarile Jui se vid gi astazi. 2 Vina o vedem fiecare, in noi, prin fnclinarea spre pacat. Adversarii ins’, neaga c&derea, protestand impotriva caderii para- disiace, care nu se mai poate verifica pe cale istorica. Combatere: Constructia naturalé a omului vadeste slabiciunea lui si marginirea sa. Cine se poate socoti perfect? [Th. Haecker, Schépfer und Geschépj). 3. Creafia e marginitd. : Dumnezeu singur e neméarginit, toat& creatia este marginita, cu imperfectiuni metafizice. Daca n’ar fi cu imperfectiuni, ea nu s’ar deosebi de Dumezeu. Adversarii nu recunosc insd aceasta stare de fapt, afirmand ca omul ar fi un rezultat al evolutiei. Combatere: Omul ramane cauz’ secundara si fina méarginita, altcum ar fi imposibila structura sa actual’, supusd contingentelor de tot felul, bolilor si mortii. Ill, Subminarea marilor afirmatii crestine apriorice Marile afirmatii crestine apriorice sunt: Existenfa personala a lui Dumnezeu gi nemurirea sufletului. Odaté ce dogmatica crestind are atatea imperfectii rationale: Dumne- zeu nu existd, iar sufletul nu are 0 continuare, pur spirituala, intro alta viata. Totul nu este decat materiel Totul nu este decat evolutie!89 De mult revelatia supranaturala cade din acceptiuttea sa ortodoxa, iar religia este transformata intr’un fenomen oarecare... Un adevarat apus de concepfil si afirmatii, un Gotzendammerung nitzscheian, dup o autenticd filosofare cu ciocanul [wie mano mit dem Hammer filosofiert] gio radical4 rasturnare de valori umiversale [eine Umwertung aller Werte]. 1. Vesnicele taine ale dogmaticei si ale mantuirii Dogmatica ortodoxa cuprinde taine vesgnice in sanul sdu supra- natural revelat. Aceste taine sunt impuse de insugi caracterul econonic al mantuirii intregii omeniri. I, Nesiguranja lucrului subiectiv. Omul este intr’o nestiinfa continua, cat dureazd vieata sa pe pamant, asupra roadelor lucrarii sale soteriologice. El nu-poate sti daca realitatea empiricd corespunde celei transem- pirice. [Leo v. Rudolfi, Kleine Leiendogmatik, p. 5). Toata vieata trebue sa lucram in. vederea méantuirii, numai dupa moarte, la judecata, vom sti dacd suntem candidati la corturile dreptilor, sau la focul iadului. Biserica primard se ruga pana si pentru sfinti, negtiind in ce situa- fie se afla. 2. Diversitatea mdntuirilor subiective. Nesiguranta gi uegtiinta sunt hotdritoare in diversificarea mantu- irilor subiective. Daca nu sti cu s'gurantd ce ne asteapté ne-am méntui cu tofii. 3. Menfinerea supranaturalalui. Supranaturalul menfine necesitatea lucrului subiectiv. Daca am fi secularizat, mantuirea n’ar avea rost. Ar trebui o codifi- care noua de regule si norme .autoritare, prin care s’ar impune ideea divina, ori s’ar renunta la ea. Mentinerea supranaturalului este, astfel, in ultima instanta, egald cu mentinerea cregtinismului, 4. Menfinerea misterului dogmatic Misterul dogmatic fereste mantuirea de-o rationaiizare totala side-o compromitere a ei. Procedeul eretic este bine cunoscut, reeditat de protes- tantism, care a dus la indiferenta totala de astazi. Misterul dogmatic este inca stapan in dogmatica ortoGoxa gi pla- neazi asupra intregii doctrine cregtine. Dogmatica ortodoxd este o dogmatica de misterii prin excelenta: misterul treimic, misterul incarnatiei, misterul ewharistic, misterul haric, etc. etc. 5. Misterul soteriologic. Misterul soteriologic va persista atata vreme, cat va fi om cuvan- tator subt soare. Cine Jucré gi crede se va mAntul, cine nu se va osandi. -100 Verificarea mAntuirei si osandei se va face de visu“ in alta vieata. Pentru insusirea mAntuirli subiective este necesar intreg tezaurul doctrinal crestin [M. Schmaus, Dogmatische Schulung des Volkes, p. 137]. Concluzie Conceptia de viafi si de mAntuire crestind trebue mentinuta cu orice pref. Ea salveaza creatura de moartea definitiva si disparitia totala si tot numai ea valorificd omul si-l individualizeaz in cortul dreptilor. Ik, Jaspers, Vernunft u. Existenz, p. 105 sq]. Cadrele} metodele, normele autoritare crestine ale Dogmaticei, con- siderat’ ca stiinfé, sau ca sistem de vieafa si mantuire, asigura un sens de existenfa pentru omenire, jnlaturarea lor aruncd omenirea in haos. Mantuirea crestina a fost, deci, $i ramane, din punct de vedere obiectiv, impotriva tuturor detractorilor rafionalisti, o chestiune de qautoritate. Aga si nu altfel! Prot. Dr. Petru Rezug Profesor la Academia teologicd din Caransebeg