C7 Locuinta in Romania 2020-2021

CURSUL 7 | CAZUL ROMÂNESC | LOCUIREA ÎN BUCUREȘTI
anul II / ALO 2020-2021 / DITACP/ facultatea de arhitectura / UAUIM lect. Toader POPESCU (pe baza structurii concepute de prof. ana maria ZAHARIADE)
LOCUIREA ÎN ROMÂNIA | cazul Bucureștiului
DE CE BUCUREȘTI ?
_cel mai mare oraș;
_exemplar pentru modernizarea
locuirii (cu atât mai mult cu cât
în perioada modernă devine
capitală;
_îl avem sub ochi; îl putem
studia de aproape.
Locuința Bucureștiului premodern
tipuri de locuințe
(nu multe, doar în anumite zone)
perspectiva domestică: vecinătatea
perspectiva domestică: vecinătatea
ACESTA ESTE FONDUL PRE-MODERN...
ideea de modernizare
Contextul specific care caracterizează începuturile modernității în Balcani: o arie unde se
intersectează mai multe etnii cu același fond cultural și politic; societăți medievale întârziate, ținute
sub controlul Sublimei Porți, subdezvoltate din punct de vedere economic, contaminate foarte
târziu și aproape concomitent de ideile Renașterii și ale Iluminismului.
Odată întrevazută emanciparea politică, procesul modernizării erupe, dezmembrând spațiul comun
al Imperiului în numeroase entități animate fiecare de două imperative principale:
(1) nevoia de a recupera decalajul care le desparte de Europa Occidentală:
se reflectă în dorința și încercarea de a atinge un nivel ridicat de dezvoltare economică, socială și
culturală, prin asimilarea accelerată (adesea neselectivă) a valorilor occidentale.
(2) construirea unei noi identități naționale – strategia curentă este respingerea a tot ce
reprezenta “trecutul otoman” (administrație, stil de viață, cultură etc.).
Dezvoltarea generală a fost generată de “ideea de modernizare”, o forță mult mai puternică decât
condițiile incipiente de natură economică sau socială (care sunt cauzele obiective curente)
(Eugen Lovinescu. Istoria civilizației române moderne)
Ca atare, programul ideologic — ideea de modernizare — consta în

respingerea trecutului balcanic, pentru a deveni “europeni” (vest-europeni).
MODERNIZAREA
Occidentalizarea modului de viață / locuire;
Ordonarea vieții urbane după modelul de dezvoltare economică modernă/liberală:
dezvoltarea mecanismului modern al speculației imobiliare și funciare;
Ordonarea (înfrumusețarea) spațiului urban după model occidental, pentru ca
Bucureștiul să devină o “capitală europeană”: schimbarea relației dintre locuință și
oraș ca urmare a lucrărilor “de înfrumusețare”.
Toate vor atrage schimbarea locuinței:

_INTRODUCEREA DE NOI TIPOLOGII ȘI MODIFICAREA ALTORA,
_ALTĂ RELAȚIE A LOCUINȚEI CU ORAȘUL: ALTE SPAȚII ALE
VECINĂTĂȚII.
MODERNIZAREA LOCUINȚEI
destinatarii :
Fenomenul afectează, în măsuri și timpi diferiți, toate păturile, “stările” societății: lumea mare sau lumea aleasă (elita
boierească), clasa în formare a oamenilor de condiție (liber-profesioniști, funcționari, negustori înstăriți, și “cei ajunși pe căi
drepte oameni cu oarecare avere”) și lumea desemnată de aceștia ca stare a oamenilor de rând (cele două categorii de
locuitori ai mahalalelor: cei cenzitari, născuți de o generație acolo și proprietari de case —pe care “elitele” îi snobează ca
“mitocani”— și chirașii mahalalelor, “care lucrează cu ziua pe la alții și care se mută de fiecare Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru”.
și noul lor mod de viață:

La începutul secolului al XIX-lea, modul de viață occidental și “decorul lui” (construitul) care trebuia să-l reprezinte sunt preluate
mai întâi de lumea aleasă, ale căror locuințe capătă primele alură și fast occidental.
La sfârșitul secolului, noua clasă burgheză (la început formată mai ales din alogeni) se diferențiază, se emancipează, își
formează și consolidează o conștiință de sine și dorește să-și exprime noul statut prin locuință.
se reflectă în:
Creșterea numărului de locuințe noi, cu o tipologie tot mai variată, cu tot mai multe împrumutiri occidentale și din ce în ce mai
îndepărtate, atât stilistic cât și distributiv, de cele tradiționale.
Noul dinamism social și schimbările de mentalitate ajută propagarea fenomenului și în zonele

mărginașe ale orașului.
Totul se reflectă într-o nouă diversitate tipologică, foarte deschisă spre schimbare și împărțită,
într-o anume măsură, pe zone ale orașului.
BIBLIOGRAFIE: AM Zahariade, Locuința în creația lui Horia Creangă; SUDITU, B. București, locuințe și locuitori.
LOCUIREA URBANĂ MODERNĂ
legată strâns de operațiile de modernizare ale orașului în curs :
In general, operațiile de modernizare s-au bazat pe o permanentă negociere cu fondul tradițional, astfel încât orașul a păstrat o anumită
unitate pe fragmente, care i-a conferit atmosfera și caracterul specific.
adoptă selectiv idei provenind din anumite modele arhitectural-urbanistice:

1. EXPERIENȚA PARISULUI HAUSSMANN-IAN
2. EXPERIENȚA ORAȘULUI-GRĂDINĂ
preia noi tipuri de locuințe și noi problematici moderne ale locuirii urbane:
Pentru păturile instărite (nobilimea și noua burghezie în formare):
_IMOBILUL PLURIFAMILIAL DE RAPORT: desfășurat pe înălțime mai mare, în general în centrul orasului
_VILA: mai ales în parcurile residențiale de joasă înălțime și pe anumite bulevarde (nu în zona centrului, ocupat cu imobile).
_TIPURI INTERMEDIARE: imobilul de mici dimensiuni și “vila” pentru mai multe familii, atât în cartierele de vile, cât și in
țesutul vechi.
Pentru clasele mijlocii și muncitori:
_LOCUINTA IEFTINĂ / POPULARĂ: “proiecte tip”de locuinte individuale, zone mai periferice…
îmbracă forme stilistice în pas cu arhitectura orașului în general :
_După prima asimilare relativ întâmplătoare a stilurilor occidentale (de factură clasicistă, de factură romantică istoristă, eclectic etc.),
care înlocuiesc arhitectura balcanică tradițională și schimbă aspectul străzilor, până la RM2, arhitectura românească se va alinia la toate
tendințele occidentale: eclectismul de facture EBA, căutările naționale și regionale, modernismul.
_ARHITECTURA LOCUINȚEI LE VA PARCURGE ȘI APLICA NOILOR TIPURI.
1. experiența parisului haussmann-ian
adaptată construcției cheiurilor și tăierii marilor bulevarde
noul tip de locuință: imobilul plurifamilial de raport (de

factură haussmann-iană)
Folosirea acestui tip e stimulată de o serie de legi și reglementări (care prevăd pt anumite zone de pe
cheiuri și bulevarde front de construit în regim închis de 15-17 metri înălțime (P+3-4) și cu o desfășurare
minimă la stradă de 10 metri, punând pentru prima oară în relație „întinderea clădirilor, așezarea lor pe
aliniere și înălțimea clădirilor” cu însemnătatea zonelor și rentabilitatea economică a terenurilor. Această
dimensiune nu putea fi atinsă decât cu tipul de locuință plurifamilială supraetajată  este importat acest tip
de locuință, străină obișnuințelor locale.
1864 - Lege pentru expropriațiune pentru cauză de utilitate publică
1865 - Lege pentru infiintarea de cheiuri pe ambele părți ale râului Dâmbovița pe toata partea dinăuntrul
capitalei
1878 - Regulament pentru constructii si alinieri (modificat in 1881 + Regulament asupra salubritatii)
1897 - Conditii pentru constructiunile de pe bulevarde si cheiuri.
vor continua între cele două

războaie mondiale
în linii mari vor fi respectate până în

anii 1980
IMOBILUL DE RAPORT
IMOBILUL DE RAPORT
IMOBILUL DE RAPORT
IMOBILUL DE RAPORT MODERNIST
_Se dezvoltă cu precădere pe axa N-S, partea care se construiește în perioada interbelică, pentru care
limita de înălțime va crește când înălțimea lor în „zona centrală” crește substanțial, la 18-20 de metri, la
care se adaugă etajele retrase în gabarit.
_Construite de proprietari privați, cu apartamente de vânzare sau de închiriat.
_Conferă acestei zone centrale o monumentalitate modernă deosebită (și rară pentru orașele europene).
_Se răspândește („iradiază”) și în alte zone ale Bucureștiului, densificându-le și crescând înălțimea.
Imobile înalte de raport, care dau bulevardului și străzilor centrale o nouă monumentalitate se răspândesc
în tot orașul. Construcția lor se bucură de succes, investiția în locuințe fiind considerată o investiție sigură.

_IMOBILUL DE RAPORT: desfășurat pe înălțime mai mare, în general în centrul orasului
țesutul vechi.
2. experiența orașului-grădină
“mai apropiată modului de viață românesc” (Cincinat Sfintescu)
Cu foarte rare exceptii, se aplică în oraș, nu în afara lui ;

Se preia și se adaptează pentru modernizarea și construirea zonelor domestice
de joasă înălțime.
TIPURI DE ZONE ȘI DE LOCUINȚE:

- zone de vile : VILA - locuința individuală de lux
- zone de locuințe populare : locuința individual economică
VILA ȘI ZONELE DESTINATE VILEI
LOCUINȚA POPULARĂ / IEFTINĂ
LOCUINȚE PENTRU FUNCȚIONARII PUBLICI
ORAȘUL SE DEZVOLTĂ PRIN NOILE EXPERIENȚE
NOILE EXPERIENȚE NEGOCIAZĂ CU EXISTENTUL
prin regulamente și prin adaptări tipologice
Din această negociere rezultă caracterul distinctiv al orașului în general, dar și
anumite tipuri de locuințe cu caracter intermediar și de spații urbane
„domestice”, cum ar fi:
_IMOBILUL DE MICI DIMENSIUNI
_FUNDĂTURILE
NEGOCIEREA CU FONDUL EXISTENT
tipologii de locuire intermediare
IMOBILUL DE MICI DIMENSIUNI / CU PUTINE APARTAMENTE
_este un vehicul eficient al densificării și rentabilizării terenului urban;
_face o tranziție între locuințele joase și puțin dense și monumentalitatea bulevardelor și
zonelor centrale;
_se construiește atât în regim închis (în fronturi continue), cât și în formule cuplate sau
izolate; mai ales în zonele de țesut vechi, în care valorifică parcele ceva mai mari.
FOARTE ASEMĂNĂTOARE E “VILA” CU MAI MULTE APARTAMENTE
_în cartierele de vile, apare însă cazul (probabil mai frecvent decât știm în lipsa unei
cercetări mai amănunțite) unor locuințe cu aparență de vilă, dar care sunt, de fapt,
locuințe unifamiliale (nu foarte luxoase) cuplate pe verticală, pentru 2-3 familii — poate
familii înrudite, poate de închiriat (de raport) — distribuite printr-o intrare comună (ca la
locuințele collective).
_din exterior, e greu de făcut diferența dintre ele si vilă (în principiu o locuință luxoasă),
_s-au făcut probabil necesare din motive economice.
imobilul de mici dimensiuni
Imobilul Soly Gold, 1934, arh. Marcel Iancu

Str. Hristo Botev, în țesutul vechi
imobilul de mici dimensiuni
„Vila” Thomas, 1932, arh. Horia Creangă

În cartierul de vile Cotroceni
Formată din două apartamente
independente (de 3 camere), accesibile
prin scara principală și cea de serviciu; la
Imobilul Soly Gold, nivelul retras – camere de servitori și un
Trei apartamente birou, accesibile doar prin scara de
În țesutul vechi serviciu.
NEGOCIEREA CU FONDUL EXISTENT
tipologii urbane caracteristice
FUNDĂTURILE BUCUREȘTENE
_sunt un vehicul al densificării și rentabilizării terenului urban;
_fac o tranziție între fondul vechi al orașului și o locuire mai individualizată, în
multe cazuri modern;
_este diferită de close-ul orașului grădină, dar cu o locuire de vecinătate
asemănătoare;
_se construiesc atât în regim închis (cu fronturi continue), cu locuințe înșiruite,
cât și în formule cu fronturi mai transparente (fronturi discontinue), cu locuințe
cuplate sau izolate; unifamiliale sau plurifamiliale, atât în zonele de țesut vechi
cât și în noile parcelări;
_au, de obicei, o anumită coerență stilistică.
fundăturile bucureștene
https://issuu.com/zahariade.mail/docs/de_la_i_nfundatura_la_intrare
fundăturile bucureștene: un spațiu tipic
Aleea Rignault, 1911.

(extras din Planul orașului București – ediția
oficială, 1911)
fundăturile bucureștene: un spațiu tipic

_IMOBILUL DE RAPORT: desfășurat pe înălțime mai mare, în general în centrul orasului
țesutul vechi.
INAINTE DE RM2 marile operații de
modernizare sunt puse în operă;
începute în a doua jumătate a sec 19,
continuate consecvent între cele două
războaie mondiale.
În linii mari vor fi respectate până în anii

1980
MĂSURILE LEGATE DE LOCUINȚĂ:

_Sunt, în linii mari, de factură culturalistă
și preluate selectiv din Occident;
_Modernismul este preluat în primul rând
ca stil, dar și ca raționalizare a
organizării spațiale, adaptată vieții
moderne;
_Spre sfârșitul perioadei apar și încercări
de preluare a tendințelor mai radicale, de
factură progresistă, în proiecte cu
caracter experimental.
LOCUINTA MODERNĂ PÂNĂ LA RM2
ÎN POFIDA PROGRESULUI INCONTESTABIL, SITUAȚIA RĂMÂNEA PROBLEMATICĂ:
Modernizarea a venit peste o medievalitate întârziată, cu o economie predominant agrară.

Multe aspecte contrastante: un București elegant și cosmopolit înconjurat de zone rurale și mizere;
imobile de apartamente elegante și vile printre mahalale sărace etc.
O statistică des utilizată de retorica comunistă de după război (cu certitudine reală) arată că în
București
45% dintre case sunt realizate cu materiale inacceptabile,
80% nu au canalizare,
72% nu au apă curentă,
52% nu au curent electric.
Un document din 1941 arată că numai 6% din populația României beneficiază de electricitate.
LOCUINȚA PERIOADEI COMUNISTE
ÎN CIFRE :
O CREȘTERE CONSIDERABILĂ:
Populația urbană:
1948 - 3 487 995 (22% din populația țării);
1965 - 5 667 559 (29,8%);
1985 - 11,540,494 (50,6%).
Numărul de locuințe (“apartamente convenționale”) construite este reflectat în cifrele
oficiale astfel:
1951-60: 66 000 apartamente;
1960-70: 528 500;
1971-80: 1 320 000;
1981-90, cifra planificată este de 1.700.000 (cifra finală nu este sigură).
Directivele pentru 1990 prevăd o locuință pentru fiecare familie, și o cameră pentru
fiecare membru al familiei.
ÎN TIPURI ȘI CIFRE :
PUTINE TIPURI, MAI ALES PLURIFAMILIALE

IMOBILE TOT MAI INALTE
La început, proiectarea locuinței a atacat atât chestiunea locuinței individuale, cât și pe

cea a micilor ansambluri de locuințe plurifamiliale de înălțime medie, continuând
astfel tradiția de dinainte de război.
În 1955, clădirile cu un singur nivel acopereau 85% din teritoriul Bucureștiului
ANIC, Fond Consiliul de Miniștri al României — Cancelarie, dosarul nr. 6 (1956), de la fila 113.
După 1958-1959, accentul se mută pe blocul de locuințe, care devine astfel tipologia
dominantă, aproape singurul program de proiectare.
1985: Ceaușescu anunța oficial că în 1990, 90-95% din populația Bucureștiului va locui în
blocuri de apartamente (majoritatea înalte).
Înălțimea imobilelor de locuit este în continuă creștere:

1951 – 1960, 81,4% sunt mai mici de P+4;
1960-1970, 75,4% sunt mai mici de P+4;
1977-1980, 62% sunt mai mici de P+4;
1981-1990, 50% sunt mai mici de P+4.
ÎN SUPRAFEȚE, PROIECTE ȘI NORME:
Schemele funcționale și suprafața locuibilă se îmbunătățesc în mod constant.
1966: moment de cotitură: odată cu acceptarea apartamentelelor proprietate personală,

se acceptă și standarde mai generoase pentru ele (deși acest lucru va avea un efect
negativ asupra apartamentelor construite de Stat).
Simultan, se elaborează norme și regulamente mai flexibile, care permit o mai mare
diversitate de tipuri: 9 tipuri de familii în loc de cele 4 tipuri din 1960, introducerea
dormitorului de o singură persoană și diversificarea categoriilor de confort – HCM
1650/1969.
Sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970: “încheierea perioadei predominant

cantitative și trecerea la o perioadă predominant calitativă”.
FINANȚATĂ PRIN PLANURILE DE STAT
Majoritatea sunt finanțate din fondurile centralizate ale statului. Proporția de locuințe
construite din fonduri personale este foarte redusă până în 1966 (în general în
zonele rurale)
1966 - schimbare importantă în structura investițiilor: Decretul Consiliului de Stat

1455/1966 privind finanțarea și construcția de locuințe urbane prin fonduri ipotecare,
garantate prin veniturile personale; urmat de multe completări (case de vacanță,
imobile în asociere…).
În timp, prețurile și condițiile de plată devin tot mai defavorabile (dovadă a incapacității
economice de a susține investiția propusă).
URMĂRIND TEMELE INVESTIȚIEI PLANIFICATE
1950 - încep PLANURILE DE STAT
Arhitectura locuinței din această perioadă trebuie înțeleasă în raport cu ideologia/politica epocii:
TEMELE STALINISTE ALE INVESTIȚIEI PLANIFICATE:
_Retorica resentimentară a noului: țara devine un uriaș șantier, în care se șterg urmele vechii societăți
_Industrializarea: cu cele două dimensiuni:
- investiția în construcții industriale și
- industrializarea construcției (mai ales de locuințe)
_Economicitatea: argumentul Joly Joker, motivând tot și oricând
_Sistematizarea teritorială: tema orașului socialist, a eradicării diferențelor dintre centru și periferie, dintre
sat și oraș, a dominării naturii etc.
Numai locuința nomenclaturii ieșea din regula jocului planificării și al temelor ei !
PE UN TEREN CARE « APARȚINE TUTUROR »
LEGI PRIVITOARE LA TERENURI – naționalizările, Legea agrară, prevederile anilor 1980 prin
care terenul aparține statului, chiar dacă locuința e proprietate personală
GRADUL DE UTILIZARE A TERENULUI:

Densitatea a crescut în general, ca și procentul de ocupare a solului (dar e greu de stabilit dacă
gradul de utilizare a întregului perimetru a crescut).
_1972: densitatea medie in interiorul perimetrelor urbane = 47 loc/ha (76 loc/ha în

București)
_Pt. 2000: se prevedea o densitate medie de 60-70 loc/ha
_1960-70: Mărirea perimetrelor construibile prin construirea marilor ansambluri în

zonele de margine ale orașelor
_1975-89: Limitarea perimetrelor construibile ale orașelor.
1945 1952 sf. anilor ‘50 sf. anilor ‘70 1989
iluzia continuității “naționalizarea” profesiunii “modernismul tutelat” urbanismul

modernism realismul socialist lui Ceaușescu
23 August 1944
Armistitiul și insurecția 1952-1965
armată contra Germaniei
Gheorghe Gheorghiu-Dej
1965 - 1989
Nicolae Ceaușescu
30 decembrie 1947
Regele e forțat să
abdice;
Republica Populară
Română
1954 din 1971

Discursul lui Hrușciov Legile lui NC:
1952 1966 1977

“Naționalizarea” profesiunii Locuințe proprietate personală Cutremurul
ÎN MOMENTE ȘI MODELE
« SPERANȚA CONTINUITĂȚII »
* Optimismul amăgitor al moderniștilor:1945-1952
«LUMINA VINE DE LA RĂSĂRIT»
* Decisivul an 1952: « naționalizarea » profesiunii
* Realismul socialist - până lA sfârșitul anilor 1950
* « Modernismul tutelat » - până la începutul anilor 1970
«LUMINA VINE DE SUS»
* Urbanismul lui Ceaușescu – până în 1989
1945 1952 sf. anilor ‘50 sf. anilor ‘70 1989
iluzia continuității “naționalizarea” profesiunii “modernismul tutelat” urbanismul

modernism realismul socialist lui Ceaușescu
23 August 1944
Armistitiul și insurecția 1952-1965
armată contra Germaniei
Gheorghe Gheorghiu-Dej
1965 - 1989
Nicolae Ceaușescu
30 decembrie 1947
Regele e forțat să
abdice;
Republica Populară
Română
1954 din 1971

Discursul lui Hrușciov Legile lui NC:
1952 1966 1977

“Naționalizarea” profesiunii Locuințe proprietate personală Cutremurul
ROMÂNIA PERIOADEI COMUNISTE
PUȚINĂ ISTORIE RECENTĂ
1944-1948 COMUNIȘTII PREIAU TREPTAT PUTEREA, cu ajutorul armatelor sovietice
23 august 1944 Armistițiul și insurecția armată contra Germaniei

6 martie 1945 Primul « guvern democratic » impus de sovietici
10 februarie 1947 Tratatul de pace cu România : condiții mai dure decât cele prevăzute prin armistițiu
1947 eliminarea dură a opoziției democratice: perioada de epurări politice care durează până
prin 1962
30 decembrie 1947 Regele e forțat să abdice: Republica Populara Română
februarie 1948 Partidul Muncitoresc Român (PMR, transformat în PCR în iulie 1965), al cărui conducător
este Gh. Gheorghiu-Dej (1952-1965)
1948 Noua Constituție (după cea din URSS, stalinistă, din 1936);
Tratatul de colaborare și asistență mutuală cu URSS;
11 iunie 1948 naționalizarea principalelor mijloace de producție (durează, în etape, până în 1952:
naționalizarea locuințelor se face în 1950)
august 1948 Legea învățământului « epurat »
1950 Primul Plan de Stat (1951-1955) + Planul pe 10 ani de electrificare
1952 Luptele din interiorul Partidului sunt câștigate de Gh. Gheorghiu-Dej
1960 Secretarul Partidului (Gheorghiu-Dej) anunță principiile economice ale « comunismului
național»
din 1960 se instalează un oarecare climat mai relaxat, o anumită independență față de URSS
1965 Dej moare, Ceaușescu devine secretarul Partidului
august 1968 Declarația lui Ceaușescu după invazia sovietică în Praga
martie1974 Ceaușescu devine Președinte al Republicii  dictatură de tip stalinist
MOMENTE ȘI MODELE URBANISTICE:
1945-1952 Optimismul amăgitor al
moderniștilor și speranța continuității
« LUMINA VINE DE LA RASARIT »

Decisivul an 1952: « naționalizarea » profesiunii
Realismul socialist - până la sfârșitul anilor 1950
« Modernismul tutelat » - de la sfârșitul anilor

1950 până la începutul/jumătatea anilor 1970
LUMINA VINE « DE SUS »

Urbanismul lui Ceaușescu – până în 1989
Foto: schema cronologică din Peter Derer, Locuirea urbană

SPERANȚA CONTINUITĂȚII
GÂNDIRE MODERNĂ ȘI ORAȘ-GRĂDINĂ
din 1947- începutul anilor 50: parcelări cu locuințe mici izolate sau cuplate în colonii
muncitorești (de intervenție) în linia orașului grădină: orașul muncitoresc Hunedoara, orașul nou
Victoria, Brașov etc.
GÂNDIRE MODERNĂ ȘI ORAȘ-GRĂDINĂ
Oraşul muncitoresc, Hunedoara

(Gustav Gusti, Anton Moisescu, Vl. Perceac )
1952: “NAȚIONALIZAREA” PROFESIUNII
1949 - Constituirea sectorului de stat în proiectare și execuție
Plenara din noiembrie 1952 a CC al PMR și a Consiliului de Miniștri:

HOTĂRÂREA CC AL PMR ȘI A CONSILIULUI DE MINIȘTRI cu privire la reconstrucția
socialistă a orașelor și organizarea activității în domeniul arhitecturii și construcțiilor
HOTĂRÂREA cu privire la planul general de reconstrucție socialistă a orașului București.
- institutele etatizate de proiectare și forul lor coordonator (Comitetul de stat pentru arhitectură și
construcții al Consiliului de ministri)
- Institutul de arhitectură Ion Mincu
- Uniunea Arhitecților și revista Arhitectura
Arhitectura, învățământul, practica profesiunii, contrucția

sunt incluse în sistem și intră sub controlul politic.
1945-1952 Optimismul amăgitor al moderniștilor
și speranța continuității

Decisivul an 1952: « naționalizarea »
profesiunii
Realismul socialist - până la sfârșitul anilor
1950


“LUMINA VINE DE LA RĂSĂRIT”
LOCUINȚA « REALISMULUI-SOCIALIST »
ARHITECTURAL: Se impune noul
principiu de creație artistică,
REALISMUL SOCIALIST = conținut
socialist în formă națională.
Termenul este împrumutat din literatură (lansat

de Maxim Gorki la Congresul scriitorilor sovietici
din 1934), unde este considerat o “metodă de
creație”, de fapt, o orientare estetică.
Sensul acestei metode era “unirea dialectică”
dintre conținutul socialist și reflectarea acestuia în
formă, a cărei varietate este acceptată. În
arhitectură, realismul socialist este asociat cu un
stil emfatic și pompos, ce derivă dintr-un
academism monumental amestecat cu
caracteristici „naționale”.
URBANISTIC: se impune formula

CVARTALELOR și a aliniamentelor
stradale.
CVARTAL: cuvântul este de origine rusă, unde înseamnă literal cartier, și a fost impus
odată cu teoria sovietică care a dezvoltat conceptul. În practică, această « unitate
urbană» este un fel de insulă urbană, compusă din imobile plurifamiliale de medie sau
mică înalțime și anumite dotări urbane cotidiene, și care închid o curte comună sau
sisteme de curți.
Deși mult mai rigid codificat (prin teoria sa « științifică », derivată din cea a « unității de
vecinătate » a lui Clarence Perry), este asemănător în multe privințe hof-ului vienez.
vecinătatea: cvartalul
FORME ALE CVARTALELOR: tighelară, mixtă, perimetrică + schema unui cartier construit în oraşul Karaganda
după EVOLCEANU, Arhitectură şi Construcţii, Revistele Tehnice AGIR, Nr. 4, 1949
(Doctorat Irina Tulbure)
Nu sunt mulți arhitecți care să își

aducă aminte că primele
apartamente din zona Bucureștii
Noi terminate în 1956, probabil pe
baza unor prototipuri sovietice,
erau destinate folosinței comune a
două familii.
URSS, 1954, DISCURSUL LUI NIKIITA HRUȘCIOV
1953 - moare Stalin; noul secretar: Nikita Sergheievici Hrușciov

1954 - discursul lui Hrușciov la Conferința Unională a Constructorilor: critica realism-socialismului
(risipă a banilor poporului prin decorații în exces, lipsă de raționalitate, neeconomice)
ÎN ROMÂNIA: O SCHIMBARE PRUDENTĂ
MOMENTELE DE COTITURĂ:
noiembrie 1957 – Plenara lărgită a Comitetului director al Uniunii Arhitecților
noiembrie 1958 – Plenara CC a PMR - Dej preia temele lui Hrușciov:
Principiile realismului socialist sunt aspru criticate pentru lipsa lor de eficiență
economică.
Se trasează noi principii raționale: economicitatea și industrializarea
construcției de locuințe, confortul și expresivitatea plastică.
Cvartalurile deja începute continuă, dar se simplifică și îsi pierd din monumentalitatea
serioasă.
Apar, încă timid, noi proiecte de locuințe…
O SCHIMBARE PRUDENTĂ
1955- Floreasca - cvartale + prefabricate

1955 - Floreasca - cvartale + prefabricate
1955-1960: orașul nou ONEȘTI - cvartale + bare + altă plastică
1957-1958: cartierul Cățelu - un fel de cvartale + organizarea de șantier

pentru viitoarea Balta Albă
Băneasa (1) -1958 - Octav Doicescu

« LUMINA VINE DE LA RĂSĂRIT »

Realismul socialist - până la sfârșitul anilor
1950
Modernismul « tutelat » - de la sfârșitul

anilor 1950 până la începutul/jumătatea
anilor 1970.

“LUMINA VINE TOT DE LA RĂSĂRIT”
MODERNISMUL OFICIAL / TUTELAT
După noiembrie 1958 – Plenara CC a PMR - realism-socialismul este abandonat

încetul cu încetul, iar modernismul devine «arhitectura oficială».
„Problema creării unei arhitecturi noi are aspecte multiple ... Se pune sarcina deosebită de a găsi o
expresie plastică a construcțiilor corespunzătoare atât cerințelor economice și tehnice cât și celor
ideologice ale societății noastre ... Această problemă nu se poate în niciun caz confunda cu o simplă
reînviere a procedeelor constructivismului și formalismului.
Accentuând însemnătatea tipizării și industrializării, materialele Congresului (al II-lea al
arhitecților din URSS) trebuie să dea de gândit acelor arhitecți care păstrează și azi o poziție
estetizantă, de desconsiderare a factorilor economici și de ostilitate față de diferitele aspecte ale
industrializării ...
De la modesta casă de locuit până la edificiile monumentale și marile sistematizări orășenești,
arhitectura trebuie să urmărească satisfacerea simultană atât a cerințelor culturale cât și a celor de
ordin utilitar și economic și să dea întotdeauna întâietate acestora din urmă.“ (A 6/1960)
Noua arhitectură oficială este un « nou modernism », un « modernism tutelat » de la

Moscova.
LOCUINȚA « MODERNISMULUI TUTELAT »
După noiembrie 1958 – Plenara CC al PMR – locuința și orașul realism-socialismului sunt

înlocuite de o nouă linie de gândire:
- expresia arhitecturală este cea a raționalității economice, exprimând și conținutul socialist și
forma națională în același timp, o expresie modernistă, chiar dacă nu este niciodată numită
ca atare.
- se completează fronturile arterelor importante și se construiesc noi piețe publice folosindu-se
o altă tipologie de locuințe.
- Teoria “științifică” a marilor ansambluri având ca unitate de bază microraionul, înlocuiește
principiul cvartalurilor și al aliniamentelor stradale, mai tradițional.
Noua gândire directoare este prelucrată pe linie de partid, în toate institutele de proiectare, care
se și reorganizează.
- 1959 – formula rapidă a schiței de sistematizare înlocuiește formula mai elaborată a planului
de sistematizare (instituită înainte de război).
- Gh. Gheorghiu-Dej anunță principiile economice ale ‘comunismului național”; începe o
perioada de relativă liberalizare.
1960-1965 – Planul de stat prevede victorios rezolvarea totală a problemei lipsei de locuințe!
LOCUINȚA « MODERNISMULUI TUTELAT »
piețe și completări de fronturi ale marilor artere
1852 1911 1965
Piața Palatului – 1965

1959-60 - Completare front bd.

Magheru arh. Nitulescu & Iosif
Ansamblul Gara de N & Calea Griviței

“TOT DE LA RĂSĂRIT”
NOUL URBANISM FUNCȚIONALIST
Urbanismul funcționalist sovietic al « teoriei științifice a microraionului »

înlocuiește formula cvartalului:
Se încearcă un alt mod de organizare decât cvartalul, care să permită creșterea accentuată a construcției de
locuințe prin extinderea tipizării obiectelor de serie și generalizarea tehnologiilor industriale de construcție.
1959 - Concursul regional de la Moscova: o echipă românească de la

ICSPROR câștigă o mențiune (amenajarea unui microraion).
Principiul: ‘organizarea cartierelor de locuințe în unități structurale complexe, care să permită rezolvarea optimă
funcțională și economică a ansamblurilor de locuințe, a dotărilor social-culturale și a rețelelor edilitare, în funcție
de necesitățile zilnice ale individului, ale familiei și ale colectivităților, exprimate în continutul multilateral al vieții
colective din țările socialiste.’ (A 6/1960)
1959 – formula rapidă a schiței de sistematizare înlocuiește formula mai elaborată a
planului de sistematizare (instituită înainte de război) și facilitează punerea în practică;
Construcția marilor ansambluri începe în prima jumătate a anilor ’60 și se dezvoltă la

scară mare până la începutul anilor ’70.
TEORIA ‘ȘTIINȚIFICĂ’ A MICRORAIONULUI
MICRORAIONUL = prelucrarea în viziunea ‘științifică’ sovietică a TEORIEI UNITĂȚII DE

VECINĂTATE a lui Clarence Perry
Organizarea orașului în unități structurale ierarhizate (sectoare-cartiere-microraioane-

grupe de locuit), în care microraionul este unitatea urbanistică de bază, cu un mare grad
de autonomie:
- Dimensiuni normate: microraioane de 4, 8 și 12 mii de locuitori, în funcție de
capacitatea dotării principale - școala generală.
- Fiecăruia îi corespund dotările esențiale de folosință cotidiană, cu capacități
corespunzătoare: școala, grădinița, centru comercial cu ceva loisir, miliție...
- Circulația autovehiculelor cât mai redusă posibil în interior, pe cât posibil numai
‘transportul de acces la locuințe’. (era și mai simplu pe acea vreme, pentru că
indicele de motorizare era foarte redus)
TEORIA ‘ȘTIINȚIFICĂ’ A MICRORAIONULUI
‘Microraionul este în esență un ansamblu de
locuințe conceput organic, astfel ca să
constituie o unitate a cărei populație să fie
legată de instituțiile social-culturale de servire
zilnică’ (A 6/1981)
‘La amplasarea acestor dotări se urmărește
să nu se parcurgă o distanță prea mare. (…)
Microraionul este delimitat de străzi colectoare,
de elemente naturale sau de limita unor
instituții de deservire la nivel de cartier sau
oraș.’ (Laurian, Urbanismul, 1965)
TEORIA MICRORAIONULUI: MARILE ANSAMBLURI
Organizarea orașului în unități

structurale ierarhizate (sectoare-
cartiere-microraioane-grupe de locuit),
în care microraionul este unitatea
urbanistică de bază, cu un mare grad
de autonomie.
Construcția marilor ansambluri începe

în prima jumătate a anilor 1960 și se
dezvoltă la scară mare până la
începutul anilor 1970: Balta Albă, Titan,
Drumul Taberei, Berceni, Militari etc., în
București și asemenea în toate orașele
mari.
BUCURESTI - marile ansambluri

în 1977
(după Vintilă Mihăilescu)
MARILE ANSAMBLURI COMPLEXE ȘI MICRORAIOANELE LOR
Ansamblul Balta Albă - proiectat pt. 300 000 locuitori

Ansamblul Balta Albă și microraion
CLUJ - cartierul Gheorgheni

TRONSONUL ȘI APARTAMENTUL TIP
În general, foarte puțină varietate tipologică

1960
Elaborate pentru patru tipuri de familii, numai dormitoare de 2 personae,
cu posibil loc de dormit în camera de zi.
1965
este un moment de cotitură, pentru că, odată cu acceptarea
apartamentelelor proprietate personală, se acceptă și standarde mai
generoase pentru ele (deși acest lucru va avea un efect negativ asupra
apartamentelor construite de Stat). Simultan, se elaborează norme și
regulamente mai flexibile, care permit o mai mare diversitate de tipuri (9
tipuri de familii (cu copii de sexe și vărste diferite), în loc de cele 4 tipuri din
1960, introducerea dormitorului de o singură persoană și diversificarea
categoriilor de confort – HCM 1650/1969).
Atât documentele oficiale cât și literatura profesională consideră sfârșitul
anilor 1960 și începutul anilor 1970 ca fiind “încheierea perioadei
predominant cantitative și trecerea la o perioadă predominant calitativă”.
1968 – DAR și noi categorii de confort pt.

apartamentele de stat 

Realismul socialist - până la sfârșitul anilor 1950


ÎNCĂ PUȚINĂ ISTORIE RECENTĂ
1968 – declarația din august contra invaziei sovietice în Cehoslovacia

1971 - Tezele din iulie - Mangalia: « revoluția culturală »
1974 – Ceaușescu devine președinte al republicii (funcție nou înființată)
1977 - cutremurul
LUMINA VINE “DE SUS”
locuința în perioada ceaușescu
1974 - PROGRAMUL PCR DE FĂURIRE A

SOCIETĂȚII SOCIALISTE MULTILATERAL
DEZVOLTATE ȘI ÎNAINTARE A ROMÂNIEI
SPRE COMUNISM, adoptat la Congresul al
XI-lea al PCR – privind sistematizarea
teritorial-administrativă și economică,
amplasarea rațională a forțelor de producție
pe întreg teritoriul țării, asigurând
transformarea proporțională a tuturor
județelor și regiunilor, ridicarea gradului de
civilizație a întregului popor.
Programul PCR pentru următorii 20-25 de

ani
DIRECTIVELE « TOVARĂȘULUI »
un întreg hățis de “indicații de sus”

1971 Discursul lui N.Ceaușescu la a 3-a
Conferință a Uniunii Arhitecților
1972 Conferința naționala a PCR privind
sistematizarea teritoriului, a orașelor și
satelor
…blocurile sunt dispuse la întâmplare, nu crează
străzi și bulevarde, într-o idee urbanistică clară, […]
grija arhitecturală pentru ambianța socio-culturală
generalaă nu răspunde destul de profund noilor
necesități de trai,...arhitecții au neglijat destul de
des valorile tradiționale ale arhitecturii românesti,
specificul nostru național.
1974 - Legea sistematizării (L 58)
1975 - Legea străzilor (L37)
1980 - Legea investițiilor
anii 1975-89 - nenumărate acte directive,
normative și indicații verbale
Densificarea cartierelor de locuințe și « placarea » străzilor
Urbanismul noilor zone de locuit
Demolările cartierelor vechi pentru construcția centrului civic
Locuințele noului centru civic
Imperativul căutării unui stil național
1977 - alibiul cutremurului și reconstrucției după cutremur

Construcția de locuințe noi pătrunde adânc în țesutul vechi.
o aparentă abordare postmodernă
1974 - LEGEA SISTEMATIZĂRII (L 58/1974)

1975 - LEGEA « STRĂZILOR » (L 37/1975)
« Studiul privind proiectarea ansamblurilor de locuințe în perioada 1976 - 1980 … s-a

concentrat exclusiv pe amplasarea ansamblurilor în lungul arterelor urbane importante,
considerând că reprezintă majoritatea cazurilor concrete din acest cincinal. … Pentru această
nouă etapă de dezvoltare, propunerea amplasamentelor pentru locuințe s-a făcut avându-se în
vedere respectarea perimetrului construibil, asigurarea legăturii dintre zonele industriale și
marile ansambluri de locuit cu zona centrală a orașului … folosirea la maximum a
echipamentului edilitar existent, continuarea lucrărilor de construcție pe arterele de circulație
ce pătrund în oraș … Urmărirea unei personalități distincte pentru fiecare arteră sau zonă …
redarea caracterului de catalizator al vieții sociale pe care l-a avut strada …vor fi urmărite cu
asiduitate, în continuare, în sistematizarea Capitalei. » (A 1/1981)
o aparentă abordare postmodernă

Legea 37/20 nov 1975 privind sistematizarea, proiectarea și realizarea
arterelor de circulație în localitățile urbane și rurale
_problemele ce trebuie urmărite în sistematizarea și proiectarea arterelor de circulație în
localități și cum se amplasează clădirile față de ele
_scopul = satisfacerea cerințelor actuale ale traficului rutier într-o concepție unitară, pe
baze științifice + o întreagă demagogie
_clasifică străzile din orașe în 4 categorii și le stabileste lărgimea:
magistrală (6 benzi, 4m trotuar+1m lumini și plantații),
de legătură (4 benzi, 3m trotuar + 1m),
colectoare (2 benzi, 1,5-3m trotuar + 1m),
de deservire locală (1 bandă)
_cele din rural în două categorii : principale și secundare
De fapt, era un regulament urban super rudimentar, dar generalizat la scara

întregii țări.
un fel de neo-stalinism
Directivele Conferinței naționale a PCR din iulie 1972 cu privire la sistematizarea
teritoriului, a orașelor și satelor, la dezvoltarea economico-socială
sistematizarea teritorială trebuie să asigure profilarea și dezvoltarea întregii rețele de așezări urbane și
rurale în cadrul unui program național de ansamblu. Potrivit acestui program, sistematizarea teritorială
va determina profilul social economic al fiecărei localități și, pe această bază, amplasarea obiectivelor
economice, social-culturale, de locuințe și lucrări tehnico-edilitare pentru asigurarea dezvoltării orașelor
și satelor, în condiții de eficiența economică și socială maximă.
Obsesiile cele mai tenace ale perioadei: centralizarea și planificarea în amănunt a

tuturor aspectelor existenței.
DUPĂ CUTREMURUL DIN 1977
noi probleme structurale
noi indicații
completări de fronturi după cutremur
“stil național” ?
cutremurul ca pretext:“placarea” marilor artere
CALEA MOSILOR DUPĂ CUTREMUR
1852 1911 1974 1990

anul II / ALO 2020-2021 / DITACP/ facultatea de arhitectura / UAUI
UAUIMM lect. Toader POPESCU (pe baza structurii concepute de prof. ana maria ZAHARIADE)
“placarea” marilor artere
îndesiri de blocuri în spațiul verde
1974-Legea sistematizării
(L 58/1974)
Fotografii din Peter Derer, Locuirea urbană

noile tronsoane și apartamente tip
_forma geometrică simplă a tronsoanelor moderniste e
înlocuită de forme mai neclare
_plinurile de capăt sunt transformate în mici întoarceri ale
fațadelor
_balcoanele și logiile capătă rol de support pentru
ornamentații discutabile și care se comport prost în timp)
_multe ”dicteuri de sus” privind suprafețele și diverse
încăperi  se pierde coerența mai rațională a normativelor
Anii 1980 - sectiuni

noile tronsoane și apartamente tip
_forma geometrică simplă a tronsoanelor moderniste e înlocuită de forme mai neclare
_plinurile de capăt sunt transformate în mici întoarceri ale fațadelor
_balcoanele și logiile capătă rol de support pentru ornamentații discutabile și care se comport prost în timp)
_devin desfășurări și mai monotone
Detaliu zona Traian-Splai/anii 1980

folosirea panourilor prefabricate de fațadă
“stilul național”
Cu aceste tronsoane s-au placat “străzile coridor” și s-a construit mai ales în zonele
demolate) în noua formulă a incintelor de blocuri înalte: cu fațade spre spații de tip
stradă, dar cu spații interioare pierdute și deprimante.
Ele se pot vedea oriunde s-a construit în anii 1980 și s-au comportat în timp mult
mai prost decât blocurile anilor 1960-70.
formula urbanistică a incintelor înalte
Studii abstracte de incinte P+4 si P+10, cu densitate mare, pentru dezvoltarea

localităților în anii 1980.
PUTEAU FI ORIUNDE!
_incinte cu densitate foarte mare, în marea majoritate înalte
_cu interioare “pierdute” (la fel cu imobilele plurifamiliale pe care le criticau moderniștii)
_imobile cu față (ornamentată)-spate (neîngrijit)
_ducând la o monotonie fără vegetația din urbanismul liber al anilor 1960-70
Cu aceste tronsoane s-a construit (mai ales în zonele demolate) în noua

formulă urbanistică: au rezultat spații interioare pierdute și deprimante.
incinte mai mici “cu specific”
1974 - Cartierul Aviației, Băneasa

noua formulă înlocuiește orașul vechi
Aceeași zonă din Planul cadastral

din 1911 (păstrată aproape la fel
până la demolări)
…prin demolări masive…
…pentru centrul civic…dar nu numai
© arh. Romeo Simiraș

cortine de blocuri în “stil național”
... Post 1989
VA URMA

C7 Locuinta in Romania 2020-2021

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

C7 Locuinta in Romania 2020-2021

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CURSUL 7 | CAZUL ROMÂNESC | LOCUIREA ÎN BUCUREȘTI

(nu multe, doar în anumite zone)

Ca atare, programul ideologic — ideea de modernizare — consta în

Toate vor atrage schimbarea locuinței:

și noul lor mod de viață:

Noul dinamism social și schimbările de mentalitate ajută propagarea fenomenului și în zonele

adoptă selectiv idei provenind din anumite modele arhitectural-urbanistice:

noul tip de locuință: imobilul plurifamilial de raport (de

vor continua între cele două

în linii mari vor fi respectate până în

adoptă selectiv idei provenind din anumite modele arhitectural-urbanistice:

Cu foarte rare exceptii, se aplică în oraș, nu în afara lui ;

TIPURI DE ZONE ȘI DE LOCUINȚE:

LOCUINȚA POPULARĂ / IEFTINĂ

Imobilul Soly Gold, 1934, arh. Marcel Iancu

„Vila” Thomas, 1932, arh. Horia Creangă

Aleea Rignault, 1911.

adoptă selectiv idei provenind din anumite modele arhitectural-urbanistice:

În linii mari vor fi respectate până în anii

MĂSURILE LEGATE DE LOCUINȚĂ:

Modernizarea a venit peste o medievalitate întârziată, cu o economie predominant agrară.

PUTINE TIPURI, MAI ALES PLURIFAMILIALE

La început, proiectarea locuinței a atacat atât chestiunea locuinței individuale, cât și pe

Înălțimea imobilelor de locuit este în continuă creștere:

Schemele funcționale și suprafața locuibilă se îmbunătățesc în mod constant.

1966: moment de cotitură: odată cu acceptarea apartamentelelor proprietate personală,

Sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970: “încheierea perioadei predominant

1966 - schimbare importantă în structura investițiilor: Decretul Consiliului de Stat

1950 - încep PLANURILE DE STAT

Numai locuința nomenclaturii ieșea din regula jocului planificării și al temelor ei !

GRADUL DE UTILIZARE A TERENULUI:

_1972: densitatea medie in interiorul perimetrelor urbane = 47 loc/ha (76 loc/ha în

_1960-70: Mărirea perimetrelor construibile prin construirea marilor ansambluri în

_1975-89: Limitarea perimetrelor construibile ale orașelor.

iluzia continuității “naționalizarea” profesiunii “modernismul tutelat” urbanismul

1954 din 1971

1952 1966 1977

iluzia continuității “naționalizarea” profesiunii “modernismul tutelat” urbanismul

1954 din 1971

1952 1966 1977

1944-1948 COMUNIȘTII PREIAU TREPTAT PUTEREA, cu ajutorul armatelor sovietice

23 august 1944 Armistițiul și insurecția armată contra Germaniei

« LUMINA VINE DE LA RASARIT »

« Modernismul tutelat » - de la sfârșitul anilor

LUMINA VINE « DE SUS »

Foto: schema cronologică din Peter Derer, Locuirea urbană

Oraşul muncitoresc, Hunedoara

1949 - Constituirea sectorului de stat în proiectare și execuție

Plenara din noiembrie 1952 a CC al PMR și a Consiliului de Miniștri:

Arhitectura, învățământul, practica profesiunii, contrucția

« LUMINA VINE DE LA RASARIT »

« Modernismul tutelat » - de la sfârșitul anilor

LUMINA VINE « DE SUS »

Termenul este împrumutat din literatură (lansat

URBANISTIC: se impune formula

Nu sunt mulți arhitecți care să își

1953 - moare Stalin; noul secretar: Nikita Sergheievici Hrușciov

ÎN ROMÂNIA: O SCHIMBARE PRUDENTĂ

1955- Floreasca - cvartale + prefabricate

1955 - Floreasca - cvartale + prefabricate

1955-1960: orașul nou ONEȘTI - cvartale + bare + altă plastică

1957-1958: cartierul Cățelu - un fel de cvartale + organizarea de șantier

Băneasa (1) -1958 - Octav Doicescu

« LUMINA VINE DE LA RĂSĂRIT »