Biodiversitatea Islandei

Există circa 1.300 de specii de insecte cunoscute în Islanda, un număr mic comparativ cu al altor țări (în toată lumea au fost descrise
peste un milion de specii). Singurul mamifer terestru indigen găsit de oameni la sosirea lor pe insulă a fost vulpea polară,[54] sosită pe
insulă la sfârșitul Erei Glaciare, mergând pe marea înghețată. În cazuri rare, vântul a adus pe insulă și lilieci, dar aceștia nu se pot
înmulți aici. Urșii polari sosesc ocazional din Groenlanda, dar ei doar vizitează insula, neexistând o populație islandeză de urși polari.[55]
Nu există reptile sau amfibieni autohtoni.[56]

Oaie islandeză(en)

Din punct de vedere fitogeografic, Islanda aparține provinciei Arctice a regiunii Circumboreale(en) din cadrul regatului Boreal. Circa
trei sferturi din insulă sunt zone sterpe, fără vegetație; cea mai mare parte a plantelor o constituie iarba pășunilor consumată regulat de
erbivorele domestice. Cel mai des întâlnit copac autohton din Islanda este mesteacănul nordic (Betula pubescens(en)), care în trecut
forma păduri ce acopereau mare parte din țară, alături de plopi tremurători, sorbi (Sorbus aucuparia), ienuperi și alți copaci mai mici,
mai ales sălcii.

La începutul colonizării umane, insula era extensiv împădurită. La sfârșitul secolului al XII-lea, Íslendingabók(en), Ari cel Înțelept, o
descria ca „împădurită de pe munți până la țărmul mării”.[57] Colonizarea umană permanentă a perturbat mult ecosistemul izolat de
soluri vulcanice în strat subțire și biodiversitatea deja redusă. Pădurile au fost exploatate masiv de-a lungul secolelor pentru lemne de foc
și cherestea.[54] Despădurirea, deteriorarea climei în timpul Micii Ere Glaciare și pășunatul excesiv al turmelor de oi importate de
coloniști au produs o pierdere critică de sol vegetal în urma eroziunii. Astăzi, multe ferme au fost abandonate. Trei sferturi din suta de
mii de kilometri pătrați ai Islandei sunt afectați de eroziunea solului, dintre care optsprezece mii de kilometri pătrați atât de grav încât
nu mai pot fi folosiți.[57] Doar câteva mici crânguri de mesteceni mai există acum în rezervații izolate. Plantarea de noi păduri a crescut
numărul de arbori, dar încă nu se compară cu pădurile de la început. Între pădurile plantate se numără și specii alogene.[54] Cel mai
înalt arbore din Islanda este un molid sitka(en) plantat în 1949 la Kirkjubæjarklaustur; el a fost măsurat la 25,2 m înălțime în 2013.[58]

Vulpea polară este singurul mamifer autohton de uscat din Islanda și a fost singurul mamifer de uscat prezent aici înainte de sosirea
omului

Între animalele Islandei se numără oaia(en) și vaca islandeză(en), găinile, caprele, caii, și ciobănescul islandez(en), toate rase de animale
domestice importate de Europeni. Între animalele sălbatice se numără vulpea polară, nurca, șoareci, șobolani, iepuri și reni. Urșii polari
vizitează ocazional insula, călătorind pe iceberguri din Groenlanda. În iunie 2008, au sosit doi urși polari în aceeași lună.[59] Între
mamiferele marine din apele din jurul insulei se numără foca obișnuită (Phoca vitulina) și cea cenușie(en) (Halichoerus grypus). În apele
oceanului din jurul Islandei trăiesc numeroase specii de pești, industria pescuitului fiind o mare parte a economiei Islandei, ea
reprezentând aproximativ jumătate din exporturile totale ale țării. Păsările, mai ales cele marine, sunt o parte importantă a
ecosistemului islandez. Papagalii de mare, lupii de mare și pescărușii cu trei degete(en) cuibăresc pe stâncile litoralului.[60]

Vânătoarea comercială de balene se practică cu intermitențe[61][62] împreună cu vânătoarea în scopuri științifice.[63] Observarea
balenelor a devenit o parte importantă a economiei Islandei începând cu 1997.[64]