Partea a I-a DescAntece poporane romaneIntroducere Dintre toate ramurile de poezie Poporani, cAte ni-s pant acum cunoscute, cel mai nebagat in seami a fost fara indoiala acela al descAntecelor, farmecelor gi vrajilor. ‘4 nici o singur& colectie, fie cat de mica, nu avem pani acum din acest ram. Tot ce s-a adunat gi s-a scris in privinta aceasta e rispandit prin unele foi precum gi prin unele colectii de datini sau de alte poezii poporane. Jar barbatii care s-au ocupat cu adunarea si publicarea acestui ram de poezie poporani, sunt urmatorii: Preasfintia Sa Episcopul Melchisedec', G. Sdulescu?, V. ' A publicat cinci descintece, si anume: de bubi-rea, de besica-cea-rea, de nijit, de cfrtits gi de cel-pierit, in Revista pentru istorie, arheologie sifilologie, an. Il, vol. I, fasc. I1., Bucuresti, 1884, p. 382. ~ Trebuie inst de insemnat ci aceste descAntece P. S. S. nu le-a cules de-a dreptul din gura poporului, ci numai le-a reprodus dintr-un manuscris fcut de monahul Porfirie in anul 1839 ca mindstirea Biscricanii. Colectia de descdntece amonahului Porfirie ¢, dup’ cit stiu eu, cea mai veche. Cu toate acestea ins’ desc&ntecele dintr-insa pujin ce se deosebesc de descdntecele culese in timpul mai din urmi, 2 Asupra intregii colectii de descntece a lui G. Sdulescu, s& se vad raportul meu prezentat Academiei Romane din Bucuresti si publicat in aalele acesteia seria IL, t. VIL, sectia II, 1883. 95 Alecsandri’, Gr. G. Tocilescu*, Dr. At. M. Marienescu’, T. T. Burada®, I. Minescu’, 3A publicat cinci descdntece: de deochi, de iele, de pocitura, de mugcatul serpilor si de sigetiiturd in colectia sa de Poezii populare ale Roménilor, Bucuresti, 1866, p. 10 s1271.— Despre insemnatatea tuturor descdintecelor acestora si se vada studiul D-lui N. Densusianu intitulat »Scrutiri mitologice la Roméni* si publ. in Familia, an, IV, Pesta, 1868, p. 199, 222 gi 249. * A publicat trei descdntece: de dambla sau de iele, de apucttur’ si intAlnitur’ gi de deochi; un farmec de dragoste si dou vrij: area laptelui gi a untului la vite gi ca s& se ingrage oj gi vaci. Vezi: Revista pt. ist., arch, $i filolog., an. Il, vol. I, fasc. TL, Bucuresti, 1884, p. 384, ~ DI. Tocilescu inst n-acules singur descdntecele, farmecele gi vrijile acestea din gura poporului, ci el le-a reprodus numai dintr-un manuscris, ce confine mai multe descintece, obiceiuri gi balade culese spre folosul natiei romanesti de pe la locuitorii din plaiul Prahova de Aron Prejbean. 5 A adunat i publicat mai multe vraji, farmece si descAntece din Banat, dintre care amintesc aici numai pe acelea care imi sunt cunoscute si anume: o vraj de uriciune publ. fn Foaea Gazetei, an. 1858, luna august; alti vraji anume: ,,paza“ publ. in Familia, an. II, Pesta, 1866, P. 370; apoi descntecele ,,buba, ,cinstele" gi »vanturile publ. tn Familia, an. II, Pesta, 1866, (variant) si ,dezlegatul" publ. in Familia, an. TI, Pesta, 1867, p. 69, 205 si 265. ~ Afardi de acestea, DI. Marienescu mai are inc o multime de farmece, desclintece gi vriji nepublicate. SA publicat patru descfintece: de turbi, de besica-cea-rea, de obrinti si de mugcatul de garpe jn colectia sa de poezii poporane intitulatt O cdllttorie in Dobrogea, Iasi, 1880, p. 269-277. 7 A publicat dow’ descfintece: de deochi gi de sarpe in Foaea societdjii Roménismul, an. 1, Bucuresti, 1870, p. 95-96.I. Berariu', I. B. Muntenescu?, T. Michnea’, S. Mangiuca’, un anonim®, G. Dem. Teodorescu’ gi un strain, anume: W. Schmidt’. "A publicat trei descdntece din Bucovina: de dansele, de albeat’ si de bigica cea rea in Au- rora roménd, an. 1, Cernauti, 1881, p. 57. 2 A publicat un descntec de poted in Familia, an. X, Buda-Pesta, 1874, p. 281, si doud farmece de dragoste cuprinse in articolul »Tarancele romane fn sirbitorile mari“ publ. in Familia, an. XI, Buda-Pesta, 1875, p. 63. >A publicat, dupa ct stiu eu, numai un singur descantec ,,de deochi* din Maramures in Familia, an VIII, Pesta 1872, p. 316. “A publicat o vraja gi dou’ descantece din Banat cuprinse in studiul siu intitulat ,de insemnitatea botanicii romanesfi**in Familia, an. X, Buda-Pesta, 1874, p. 511 si urm. 5A publicat treisprezece descAntece si anume: de cel-pierit, de strfinsul cel mare, de dansele, de intdlnitura cu pociturd si de deochi, de begica cea rea, de mugctura sarpelui, de cei rai, de muscatura lupului, de ursit8, de cizutul viermilor, de supus, de desfacut gi de intors inima unul c&tre altul; vezi Buciumul romén, foaie lunar’, an. II, Iasi, 1878, p. 135 si 175. © A reprodus si publicat mai multe descintece in pretioasa sa culegere de Poezii populare roméne, Bucuresti, 1885, p. 358-398. Cele culese de D-sa sunt urmitoarele: d-a buba, de apucat, asupra cliruia a scris si un studiu gi a publicat in Columna lui Traian, an. VI, Bucuresti, 1875, No. 3, de inclestat, de brane’, de deochi, din de vant, de judecat’, legitura gi deslegitura, de mitrice, lipitura si sbur&toriul, desfacerea de pagub’, de purici, de mugc&tur’ de garpe, gi de soare. 7 A publicat ase descantece din Transilvania: de galci, de durerea ochilor si de albeat’, de mAnc&tura la ini’, de obrintit, de buba cea rea si de deochi Vezi opusculul sw intitulat Das Jahr und seine Tage in Meinung und Brauch der Romanen Siebenbiirgens. Ein Beitrag zur Kenntniss des Volksmythus". Acestia sunt toti barbatii care, dup’ cat imi este mie cunoscut, s-au ocupat pan acum cu adunarea si publicarea de descAntece, farmece si vraji. Insi si acestia, afari de D-nii G. Dem. Teodorescu gi Dr. At. M. Marienescu, au facut-o mai mult fn treacat gi din intémplare. Se naste acum intrebarea: oare ce s& fie cauza ca din acest ram s-a publicat pind acum aga de putin, pe cand din celelalte ramuri de poezie si prozi poporani s-au publicat mai multe colectii, gi din cAnd in cnd se mai public’, si mai ales de un timp incoace mai nici o foaie literaré nu este, care s& nu scoata la lumina in fiecare an cate un numir oarecare de cAntece si povesti. Sunt mai cu seam& doua cauze principale gi anume: {ntai: nepisarea fat% de literatura poporand in genere, iar in special totala necunostingd a Insemnatatii acestui ram de poezie poporani, urgisirea si combaterea lui din rsputeri nu numai de citre niste nepas&tori si ignoranti a tot ce e national, ci chiar pana gi de cdtre unii din cei mai luminati gi destingi barbati ai nostri; Tar al doilea: temerea descan- tatoarelor gi vrajitoarelor de-a descoperi origicui gi origicdnd acest ram de poezie, Hermannstadt, 1866, p. 35.— Asupra fiinfei mitologice ,.Sambe ce se afl in descdintecul de durerea ochilor din aceasti colectie DI. Aron Densusian a scris un studiu de mitologie comparativa foarte interesant intitulat ,Semo Sancus i Sambele" si publ. in ,Columna lui Traian‘ an. IX, Nowa serie, vol. I, Bucuresti 1882, p. 136.ca nu cumva, descoperindu-l, s& li se ia darul de-a putea si mai departe desc4nta si ¥r4ji, sau sf nu li se-ntimple in urma descoperirii vreo neplicere din partea autorititilor publice si mai ales a celor bisericesti. Ce se atinge de punctul intai, nu ma pot opri de a nu reproduce aici parerea D-lui G. H. care, intrebat fiind, dupa cum ne spune singur, din mai multe parti despre socotinta sa asupra acestui ram de poezie poporana, intr-o nota asupra importantei unui manuscris de ,,cinelituri, prejudete, descintece, vrajitorii, si alte superstitii de-ale poporului roman‘, se exprima in privinta vrijilor, descdntecelor gi farmecelor astfel: »Pentru amicul luminarii si al fnaintarii poporului roman gi al literaturii niscinde nationale, infatigeazi vrajitoriile, descdntecele gi toate nascocirile gi seciiturile superstitiei in general o trist& lectura, - dar pentru oamenii neculti chiar periculoasa; ele ne arat4 pe bietul nostru popor din partea cea mai umilitoare, fara de folos, numai pentru o pretinsa petrecere a publicului cititor; o lectura de care acesta s-ar putea fnconjura deocamdat’, avand trebuingi urgent de alte scrieri si de alte mijloace de cultura. Superstitia goald gi otravitoare, precum ni s-ar prezenta in culegeri ca cele amintite, fiir remedii, explicdri, povatuiri, este prea tulbure izvor pentru fnavutirea junei noastre literaturi. Superstitia — degarta credingi — este fiica celei mai groase gi mai ruginoase nestiinte, a celui mai injosit grad al culturii unui popor, indobitocirea oF spiritului omenesc, care nu se lumineazi nici nu se inalta pe acea cale. - $i cu atat mai mult trebuie s4 ne declarim in contra unei astfel de literaturi cnd, pe Manga toate acestea, ea igi propune a publica si prin urmare a populariza gi iscodiri ale superstitiei, care nu’ ofera nici intr-o privire oarecare interes, nu cuprind in sine 0 sc&nteie de spirit, vreo idee poetic’, umanitard, un simtam4nt nobil sau duios.“! Aceasta e parerea D-lui G. H. despre descintece, farmece si vraji, precum gi despre toate celelalte nascociri gi superstitii ale poporului nostru. Dar nu numai él credea astfel, ci de parerea sa au fost foarte multi. ins& oare intr-adevar si fie acest ram de poezie poporani fara de folos, dupa cum crede DI. G. H., oare si fie el un izvor prea tulbure pentru inavutirea junei noastre literaturi, sé nu ne ofere el nici intr-o privire oarecare interes, si nu cuprinda in sine nici o scdnteie de spirit? Si oare intr-adevar sii merite el nu numai a fi desconsiderat gi ignorat cu totul, ci chiar si combiatut din risputeri oricdnd si la orice ocazie, cum s-a intémplat pand acum, de c&tre mireni, pentru ci nici intr-o privire nu ne-ar oferi oarecare interes, iar de citre preotime, pentru c& ,,descAn- t&torii gi vrajitorii s-ar scula prin aceasta de-a dreptul in contra lui D-zeu‘, de unde urmeaza apoi ci ,,nici nu-i pedepseste D-zeu pe unii ca acegtia, decat cu pedepsele cele mai rusinatoare sau cu ' Foaia societiii pentru literatura gi cultura roméndi in Bucovina, an. TI, Cernauti, 1867, p. 96.moarte crancena.“! Si-n fine oare ,,chiar nici aceia nu riman nepedepsiti, care vaznd pe alti cd fac p&catul acesta, nu-i impiedica, sau nu-i si pedepsesc, daci li sti in putere?™? Da! pentru un om preocupat, pentru unul ce ignor& tot ce iese din sanul poporului de la tara, pentru unul care in toat& viata sa nu si-a dat nici chiar cea mai mic& silinjA de-a se ocupa ctugi de putin cu studiul literaturii poporane nationale, pentru unul ca atare fireste c& parerile acestea pot s4 aib& mare valoare. {insa cel ce s-a ocupat micar cat de Putin cu literatura poporan’, cel ce-gi aruncé privirile nu numai imprejurul sau, ci se intereseaz& ce-au facut si mai fac inca gi fn ziua de ast&zi in privinta aceasta alte natiuni, a c&ror literature de o suth de ori mai avut& decat a noastrd, acela va " spune gi e chiar indatorat s-o spun’, c& nimic nu poate fi mai rat&cit si mai ddunator pentru prosperarea si inflorirea junei noastre literaturi ca niste idei si pareri de felul celor mai sus aratate, care, fri a avea un temei deplin, se raspandesc in toate partile descurajand pe cei dispusi de a se ocupa cu literatura poporand gi amenin{4nd cu pierderea vietii eterne, cu cele mai crancene munci ale iadului pe proprietarii unor comori de pietre nepretuite pentru consolidarea junei noastre literaturi, cum sunt, intre altele, gi descAntecele, farmecele gi vrajile, dac& s-ar incumeta s& le pastreze gi s& le fereasc& si mai departe de pierzare, cum "LP, Papiu, Cuvdntdri bisericesti, Cluj, 1876, p. 27. : 71. P. Papiu, Idem, p. 30. 98 le-au pastrat gi ferit pin’ acum, si daci ei singuri nu vor c&uta s& le nimiceasc& cu totul ca nimeni s& n-aibi parte de dansele. P§rerile si ideile altora, care au cugetat si mai cuget’ incd gi ast&zi astfel asupra acestui ram de poezie poporani, sunt cu totul false. Tocmai astfel de pareri gi idei au cauzat pan’ acum nascAndei noastre literaturi cele mai mari daune, care cu greu se vor mai putea indrepta. Si tot din cauza acestor pareri ritacite si inspdimAntiri prea timpurii cele mai multe descAntatoare gi vrajitoare se tem ca s& descopere toate tainele, cate li-s cunoscute, ca nu cumva sa li se intample vreo neplacere sau chiar nenorocire. Noroc fnsa pentru literatura noastra, pentru prosperarea gi inflorirea ei, c& cei mai multi barbati insemnati au inceput acum a cunoaste ci drumul pe care au fost apucat unii e raticit. C&ci nu e nicidecum adevarata argumentarea cd descAntecele, farmecele gi vrdjile nu ne-ar oferi nici intr-o privire oarecare interes, nu e nicidecum adevarat c& acestea ar fi un izvor prea tulbure pentru inavufirea junei noastre literaturi, nu e adevarat nici aceea, mai ales ce se atinge de descntece gi farmece, c& autorii lor s-ar scula printr-insele in contra lui D-zeu. Din contra, toate descAntecele, farmecele gi vrajile sunt unul din izvoarele cele mai importante gi pretioase pentru istoria si limba poporului nostru. Ele sunt foarte pretioase: 1. In privinta lingvisticii, pentru c& intr-insele descoperim o multime de cuvinte, de forme de cuvinte, de termeni tehnici si de arhaisme, pe care in vorbade toate zilele nu le mai putem intalni, gi dacd le gi intlnim, apoi numai foarte rar. 2. In privinta medicinei poporale, c&ci cele mai multe plante si obiecte pe care le intrebuinteazi descAntatoarele spre vindecarea unei boli sunt intr-adevar vindec&toare si folositoare, iar versurile ce le recit& ele adeseori nu sunt decat un fel de indiciu, dupa care se orienteazi de cate ori, cand, cum, unde si in. ce mod au si-I caute pe cel bolnav ca s&-] poata vindeca. 3. in privintamitologiei, cAci tntr-Insele aflim o multime de fiinte mitologice, dimpreuni cu descrierea si toate atributele lor. 4. in privinta migrérii poporului, céci printr-fnsele se constati emigrarea acestuia dintr-o tara sau dintr-o provincie in alta, 5. in privinta originii poporului, cici printr-insele foarte lesne putem si cunoastem de ce fel de origine este el. $i daca unele dintr-insele sunt imprumutate de laalte popoare, tot ele sunt acelea care ne spun cam de pe ce timp gi sub ce fel de imprejurari au fost imprumutate. $i in fine: 6. Chiar gi in privinta religiei, cici oricare teolog adevarat si nepreocupat, privindu-le si studiindu-le mai de aproape, se va convinge ci ele, afari de vrdji, nu sunt nicidecum contrare religiei, ca s& merite autorii lor a fi condamnati, ci din contr c& unele dintre dansele, prin influenta crestinismului, din pigane, cum au fost la inceput, cu timpul s-au preficut intr-un fel de exorcisme cregtine. El se 99 va convinge mai departe ci Ppoporul, sub diferitele fiinte mitologice, care provin mai ales in descntece sub diferite numiri, nu infeleg alta, ci fiintele cele rele, spiritele cele necurate, Pe care si cresti- n&tatea le concepe sub diferite numiri, Precum: satana, drac, diavol, demon, niluciri de vazduh, drac de miazizi, drac de sear, drac intunecat, diavol necurat si spurcat, duh viclean, duhul ingelaciunii si-al minciunii etc. si are diferite Tugiciuni spre starpirea lor, Pe cand cregtindtatea intrebuinteaz4 tn contra acestor spirite rele, care tulburi si bantuie Pe oameni, diferite rugiciuni, pe-atunci Poporul intrebuinteazi _diferite descntece. Ba! ce este inc si mai mult, el se va convinge c& o multime din cele ce numim noi astizi descantece si care sunt acum raspandite in popor, au fost la inceput un fel de amulete compuse nu de p&gani gi nu cu tendinte pAgane, ci din contra, de preoti sau monahi cregtini si cu tendinte crestine.' Deci stand astfel lucrul, oare n-ar fi un pacat strig&tor la cer dac& noi cei luminati, un astfel de izvor atat de impor- tant pentru literatura noastr& ne-am pune, ca si pan& acuma, cu trup gi cu suflet ca s&-] astup&m, s4-I nimicim cu totul, in loc s&-] descoperim, s4-] curatim gi s4-I facem cunoscut lumii, ca tofi cei insetagi de " Vezi: Dr. M. Gaster: Literatura popular roménd, Bucuresti, 1883, p. 406. - Di. Gaster, dup cum ne putem incredinta din opul ce-I citim aici, are mai multe manuscrise vechi romfnegti, in care se afl felurite descfintece, farmece gi vriji, culese de diferiti birbafi din diferite timpuri.stiing’ si se poat ad&pa dintr-tnsul? Oare n-am comite prin aceasta un picat neiertat fat4 de literatura noastra, dac& astfel de comori nepretuite i le-am r&pi pentru totdeauna? Astizi, cand fiecare natiune cautt s-gi scoaté comorile la lumina, cand fiecare natiune isi incordeaz& puterile ca s&urce literatura sa pe aceeasi treapta cu a altor natiuni culte, oare numai noi, romanii, si fim cei de pe urma? Sau poate va spune cineva c& nous nu ne-ar trebui o istorie national’, un dictionar care si cuprinda tezaurul limbii noastre, 0 mitologie, cum au mai toate natiunile dimprejurul nostru? Oare n-ar fi rugine pentru noi cand, precum in multe privinte, aga si-ntr-aceasta, s4 vind mai inti strdinii si, fara stirea si voia noastra, si ne descopere comorile, s& le faci cunoscute lumii, ins’ nu dupa cum cere dreptatea si adevrul, ci dup’ cum le vine lor mai bine la socoteala, precum au gi inceput acum a face unii?! Si'ce este inc& mai dundtor nu numai pentru literatura noastra in genere, ci chiar pentru istoria limbii gi originii noastre in special, oare e bine cand unii dintre straini, vazAndu-ne stand cu miinile fn solduri, se folosesc de nepasarea gi indolenta noastr4 si adunand multe de toate din literatura noastra poporana, precum diferite arii de cantece gi jocuri, diferite poezii si sentinte, diferite povesti si alte lucruri pretioase, si traducndu-le se falesc cu dansele, spunand lumii ci "Ve Schmidt, op. cit. sunt ale lor din mogi-stramogi?? Iar descoperindu-le gi publicndu-le noi mai pe urméa, ei nu se sfiesc a spune c&Je-am luat de la dangii. ins& prin cele expuse pani aici eu nu vreau s& sustin ci descAntecele, farmecele gi vrajile ar fi poporului de o neaparata trebuin{4 gi ci prin urmare ele ar trebui si mai departe sustinute si vulgarizate. Nu! Departe de mine o asemenea parere! S& adunam mai intdi toate descntecele, vrajile si farmecele, precum gi toate celelalte superstitii ale poporului nostru, s4 le adunam pe toate pana ce mai este incd timp, pana ce toti cei ce mai pastreazi asemenea taine in memoria lor n-au apucat inc si le ia cu sine in mormént, s& le studiem cu de-amanuntul din toate punctele de vedere, si numai dupa ce vom fi facut aceasta, dupa ce vom fi ales graul de neghina, dupa ce vom fi strecurat firele de aur din nisip, si spunem poporului de jos ca astfel de lucruri n-au ce-i fi bune, cd numai degeaba si spre nefericirea sa crede fntr-insele. A condamna insa pe cineva, fara a ne convinge mai intai (ori de intr-adevar merit a fi condamnat, ori numai pentru c& aga ni se nazare, pentru ca asa ne-am 2 Vezi: Josef Haltrich: Deutsche Volksmiirchen aus dem Sachsenlande in Sieben- biirgen, Dritte vermehrte Auflage, Wien, 1882. - Colectia aceasta contine mai multe povesti si anecdote curat romanesti, care sunt rispandite nu numai la romanii din Transilvania, ci gi la cei din Banat si Bucovina. Cu toate acestea inst culegatorul lor sustine ci sunt sdsesti gi le gi publica intocmai. 100deprins) insemneaza atat cat a fi nedrept Nu prin nescoaterea la lumin’ a acestui ram de poezie poporand, nu prin amenintarea cu pierderea fericirii eterne, nici prin pedeapsi vom fi noi in stare si dezridacinim prejudecitile si superstitiile din sanul poporului nostru. Dovada despre aceasta avem ci oricdt ne-am dat pana acum silinté ca sa le starpim prin astfel de mijloace, nu ne-am putut ajunge scopul. $i dac& cele mai multe dintre astfel de prejudeciti si superstitii s-au pierdut pana acum, nicidecum nu putem sd atribuim aceast’ intamplare amenin- Uirilor noastre, ci aceasta e de a se atribui numai mortii, care a astupat gura celor ce le-au stiut, mai fnainte de ce ar fi apucat ale impartasi gi altora. Daci astfel de prejudec&ti vedem ci sunt rele, nefolositoare pentru poporul hostru gi voim cu orice pret si le starpim, sf nu ne folosim de mijloacele intrebuin{ate pana acum, cici prin aceasta mai tare se-ntineazi poporul, ci s& {ntrebuintim acele mijloace, care ar putea s4 aduca poporului folos, care i-ar deschide ochii gi l-ar face s& disting’ binele de rau. Cel ce intr-adevar doreste binele gi progresul poporului, cel ce intr-adevar doreste din toat4 inima ca acesta si se lumineze, si se degtepte, cel ce nu vaneazi numai interesele sale, nu prin amenintiri cu pierderea vietii eterne gi cu cele mai crancene munci ale iadului, nu cu frica, nici cu batjocura, nici cu pedeapsa, il va putea destepta gi lumina, BIBLIOTECA JUDETEANA »@CTAVIAN GOGA“ CLUJ ci prin sfaturi infelepte gi prietenesti, prin fapte si exemple de toate zilele, pe care omul necult le vede, le cunoaste gi le poate pricepe cu mintea sa. Dar acela ce voieste s& invete gi si. lumineze pe altul, acela trebuie mai inainte de toate si se lumineze pe sine, si acelace doreste binele si prosperarea poporului, nu uebuie s&-i ia si ceea ce are, ci s& caute toate chipurile si mijloacele prin care micar intrucatva 1-ar putea inavuti. 101De albeata I Gheorghe' 0? sinecat® Si-o manecat'. De la casa, De la masa, Pe cale, Pe carare, Gras si frumos, Rumen $i voios®. Dar’ cand 0 fost La mijloc de cale, De cale si cirare L-o intdlnit Vantoasele Si cu Frumoasele’. Din fafa 1-o talnit, De pamént 1-o trantit, Gros negru "1-0 facut, Cu ferné 1-0 acoperit, Albete-n ochi i-o bagat, Far’ de vederi 1-o lisat. O prins Gheorghe-a se tangui $i-a se glasui Cu glas mare pani-n cer, Cu lacrimi pan-n pamAnt, Nimeni nu 1-o vazut, Nimeni nu 1-0 auzit, Numai Maica Domnului Din poarta cérului. Numai ea cd 1-0 vazut, Numai ea I-o auzit Si pe nume 1-0 strigat Si aga 1-0 intrebat: ~ Gheorghe, ce plangi, Ce te tanguiesti, Ce te glasuiesti Cu glas mare pana-n cer, Cu lacrimi pana-n pamént? ~ Eu cum nu m-oi tangui, Si cum nu m-oi glasui Cu glas mare pAni-n cer, Cu lacrimi pana-n pamant, C-am sinecat Si-am mAnecat De la casa, De la mas&, Pe cale, Pe carare, Gras si frumos, Rumen gi voios. Dar’ cand am fost La mijloc de cale, De cale, de c&rare, M_o talnit Vantoasele Si cu Frumoasele, # Din fat m-o talnig, De pamant m-o trntit, Gros negru m-o facut, Cu ferna m-o acoperit, Albeati-n ochi mi-o bagat, Far’ de vederi m-o lsat. — Taci, Gheorghe, nu mai plange Cu lacrimi de singe! Nu te tangui, 102Nu te glasui, Ci eu te-oi lecui! Maica Domnului Din poarta cerului Scara de-aur o slobozit, Pe dansa s-o scoborat, fnaintea lui Gheorghe-o iesit, De mana dreapta I-o luat, Dipe® soare 1-o-nturnat §i-o pornit, si-o plecat Pe drumul lui Adam? La fantana lui Iordan, Si-o talnit trei surori a Soarelui Cu trei m&turi, Cu trei greble, Cu trei diriticanii'°, Cu trei maneci de matase alba. Maica Domnului Cum le-o talnit, Cum le-o zarit, Poala o intins, Calea li-o cuprins $i le-o intrebat $i li-o cuvantat: - Unde mergeti voi, Trei surori a Soarelui? -C& noi mergem $i ne ducem La fantana lui Dumnezeu S-o curatim de gozuri $i de gloduri! — Nu mergeti, Nu va duceti, Voi, trei surori a Soarelui La fantana lui Dumnezeu! CA fantana lui Dumnezeu E curata, Luminata Ca de Dumnezeu ce-i dat’. Da’ voi mergeti Si va duceti De curtiti albetele Si cetele De pe ochii lui Gheorghe. Curititi albeata alba, Albeata neagra, Albeata rosie, Albeata de 99 de feluri. Albeata de 99 de chipuri. Catati-o-n clestele capului'', fn fata obrazului, fn genele ochilor, imprejurul ochilor, in luminile ochilor. Curund", Mai curand Cu greblele o greblati, Cu foarcele-o forfecati', Cu miturile-o maturati, Cu unghiile-o ciupiti, Din ochi mi-o fugiriti, Cu manecile-] stergegi'*, fn poale mi-o puneti, La aria cu-mbl&titori o duceti, Ca-mblatitorii in graba Mii si farame s-o facia. 103Peste gardul tarinei s-o deie, Boii in coarne s-o ieie. Boii-n coarne c-or lua-o $i la mare ca mi-or duce-o. Acolo sa piara, Acolo s& raspiara. Gheorghe sa ram4ni curat, Curat si luminat, Ca argintul strecurat, Ca soarele-n senin, fn vecii vecilor, amin! Observatii Descntecul acesta se descnt& in noua zile la rand dis-dimineat& pani anu rasari soarele. Dup a noua zi cel bolnav trebuie s& fie vindecat. Se descAnt% in orice zi, fie de frupt sau de post, si-n fiecare zi versurile de sus se repeti de cate noua ori la rand, adic& descdntecul se descAnt& in nou’ rastimpuri. Dac, dup’ cum mi-a spus descant&toarea, o romancd din targugorul Ciudei, care mi I-a dictat, dac&t nu se descanta in fiecare zi de cte nou’ ori una dupa alta, atunci descantecul nu e de nici o seam, de nici un leac. Descant&toarea, cand incepe a descfinta, prinde cu dou’ degete maneca dreaptd a cAmasii in palma, iar cu celelalte trei degete ia o crenguta de maturd si o pereche de foarfeci si cu aceste obiecte descant&, dand in crucig asupra ochilor amandoi. Dac& ins& descAnt&toarea di numai asupra unui ochi cu obiectele acestea, atunci tot descAntecul nu e ni de un leac, c&ci albeata se muti pe celialt ochi. Mai departe, spune descAntitoarea c desi albeata se vindec in decursul descantarii, totusi trebuie si se implineasca cele noua zile menite pent: descAntare, ciici neimplinindu-se, albeata iardgi se arunca pe ochi. Note ' Gheorghe, adici dup cum se numeste cel ce are albeatai. In descntecele urmatoare bolnavul, fie acela oricine ar fi, se insemneazi prin N, iar descAntitoarea care il descdnta, prin N. N. *Verbul ajutitor a avea se rosteste de cite intreg poporul roman din Bucovina Ia a treia ersoani atat sg. cat si pl. ca uno simplu. Aga zice el: o mers, s-o dus, 0 facut, m-o indemnat etc. in loc de a si au mers, s-a gi s-au dus, a si au ficut, m-a gi m-au indemnat etc. Iar verbul ajutitora voi latimpul viitor nu sund mai niciodata: voi, vei, va, vom, vefi, vor, ci mai totdeauna: oi, di, a, om, df, or; de exemplu: of face = voi face, ai merge = vei merge, a spune = va spune, om alerga, di strange, or avea, 2A sineca, dup’ cum mi-au spus unele descAntitoare, insemneazd a sili dis-dimineatd $-0 sinicat = s-o silit, s-o grabit, Dup& altele ins’ insemneazé a-gi face semnul crucii inainte de pornire sau de lucru, +A mdneca, ase scula dis-dimineat’, de unde si proverbul: cine manecd mai dimineati, mai departe ajunge". *Daci cel ce are albeaji e de partea femeiasc’, atunci versurile acestea se intalnesc cu cele urmitoare: Grasd si frumoasa Rumeni si voioasi. * Vantoasele si Frumoasele sunt fine daco- mitologice despre care voi scrie mai pe larg in »Mitologia daco-romana™. De asta dat voi aminti numai atita ci aceste numiri, dup cum mi-a spus descAntitoarea, se dau unora gi aceloragi fine mitologice. 1047 Gros negru, adic’ prea negru, negra de tot. ® Nu numai in poezia poporani, ci si in vorba de toate zilele auzim pe romani din comunele Crasna si Ciudei gi cele de primprejur rostind dipe, in loc de dupa. Aga zic ei: dipe- amiazi = dup’ amiazi, dipe aceea = dup accea, dipe deal = dup’ deal. ° Pe drumul tui Adam. Acesta este unicul descdntec in care se aminteste de drurul lui Adam. {In toate celelalte descéntece, cite le-am adunat cu pani acum, se aminteste numai despre drumul lui Traian sau Troian. intreband pe descAntitoare: ce insemneazi drumul lui Adam, ea mi-a réspuns: D-ta &i sti doardi mai bine decat mine cine 0 fost ‘Adam, ce sii-fi mai spun si eu!" ‘© Verbul a diritica insemneaza a orandui, & curii in casi ca si fie frumos. Substantivul diriticanie insermneaz’ agadar oranduiald, ingrijire, dregere. Ambele aceste cuvinte se uziteazi in mai multe comune din Bucovina, Sinonim eua diritica ¢ verbul @ oporui, care, in infeles de a curati, a direge, se aude foarte adeseori 1a romani din Crasna gi Cindei. \ Partea capului, unde se imbini oasele parietale sau Féturage cu osul fruntii, se numeste de ctre popor clestele capului. © Curund e provincialism, in loc de curand, degrabi. ” Verbul a forfeca are mai multe injelesuri. Asa insemneazi el mai intdi a tia ceva cu foarfecele, apoi a batjocori yi in urmi a bate pe cineva: stin o& /-a forfecat = stiu cit |-a batjocorit, a bitut. De la a forfeca in injeles de a batjocori sau a bate s-a format subst. forfecaturdi cu acelagi infeles: stiu ci i-a tras 0 forfecdturdl = stiu ci i-a tras 0 batjocura, o bittaie. 4 Unele descAntitoaré au datini de-a sterge de mai multe ori albeaga cand o descAnti, cu maneca cimigii. Altele iardgi au dating de-a linge ochii cu albeati, gi de cate ori fi ling, de-atdtea ori stupesc jos. Prin aceasti procedurd, afirm’ ele c& pe foarte mulfi oameni i-au vindecat de albeat’ gi le-au redat vederile pierdute. I Sinicatu-s-o, M§necatu-s-o, Noud fete curate, Luminate', Din noua sate Curate, Luminate, Cu manecile suflicate’, Cu rochiile-nfulicate’, Cu noua harlete, Cu noua sape, Cu noua lopeti, Cu noua coveti, Cu noua furcute, Cu noua’ maturite, Cu noua seceri, Cu noua greble, Cu noua parale. O gandit, O socotit, C4 nimeni nu le-aude Si nimeni nu Je vede.* Da’ le-o auzit $i mi le-o vazut Maica Domnului Din poarta cerului. Si cum le-o auzit, Cum mi le-o vazut Pe scara de-argint S-o scoborat Si-n scaun de-aur o gezut 105$i mandru le-o-ntrebat $i aga li-o cuvantat: ~ Unde va duceti, incotro mergeti? Voi, noua fete curate, Luminate Din noua sate Curate, Luminate, Cu mnecile suflicate, Cu rochiile-nfulicate? Cu noua hrlete Cu noua sape, Cu noua lopeti, Cu noua coveti, Cu noua furcute, Cu noua maturite Cu noua seceri, Cu noua greble Cu noua parale? —C& noi ne ducem, $i noi cd mergem La fantana lui Iordan, Cu harletele s-o s’pam, Cu sapele s-o ridem, Cu seceri s-o secerim, Cu parale s-o t&iem, Cu greblele s-o greblim, Cu mituri s-o maturim, Cu furcile s-o scobim, Cu lopeti s& o rinim, in coveti si. o punem, Cu manecile s-o stergem, S-o curatim, S-o sfintim! — Voi, noua fete curate, Luminate, Din noua sate Curate, Luminate, Cu manecile suflicate, Cu rochiile-nfulicate! Nu va duceti, Sa nu mergeti La fantna lui Iordan, Ca fantana lui Iordan E de Dumnezeu lsat, Curatitd si curata, De el binecuvantata. Da’ voi s& mergeti Sis va duceti Cu cuvantul meu, Cu leac de Ja Dumnezeu L-a lui N. albeati $i la a lui ceat’, Cu harletele-o s&pati, Cu greblele mi-o greblati, Cu furcile mi-o scobiti, Cu lopetile-o raniti, Cu paralele-o t&iati, fn coveti si mi-o puneti, Cu manecile-o stergeti, Cu secerele-o secerati, Cu maturile-o maturati, Cu lopetile-o aruncati, Peste Marea-Neagr-o dati, 106 Sci sect eaceeeseeeeeeeeeee eee eee eeeAcolo sa piara, Acolo s& rispiara, Acolo si se prapideasc4, Acolo si se topeasca Ca roua de soare, Ca spuma de mare. N. s& sara, Sa rasara, Si nu-i rimana albeata Nici ceata, Nici pohoiald’, Cat un fir de mac uscat in patru despicat fn vant aruncat. Ochiul lui N. si ramana Curat, Luminat Cum e de Dumnezeu dat Side maica-sa aflat. Observatii DescAntecul acesta mi I-a dictat o romanc’ din Dorna si Rucsanda Ienachievici din Siret. Dorneanca mi-a spus ca ea, cind descAnti, ia'o pana de paun gi o panzaturd de in gi invartind cu acestea imprejurul ochiului cu albeati, intr-o departare de citeva degete, pronunti incet versurile de mai sus. Atat de la romanca din Dorna. Rucsanda Ienachievici descAnta cu omiaturi de miturat casa, cu care umbli pe lang’ ochiul cu albeati tot timpul; cat descAnt&, gi dup’ fiecare descAntare sau recitare a versurilor de mai sus, sterge albeaja cu mineca cimasii. Tot R. Ienachievici mi-a spus ci ea descAnti de albeafa in trei zile de luni Ja rand de cAte trei ori pe zi i la fiecare descAntare repeti versurile citate de trei ori. O variant a descAntecului acestuia, culeas4 din Sfantu Gheorghe in Transil- vania, sund astfel: S-o luat, S-o manecat Noua zori, Nou surori, ... Trei surori a Soarelui. ~ Unde mergeti, Unde va duceti Voi, noua zori, Nou surori, ... Trei surori a Soarelui? — C4 noi mergem Si ne ducem Fantana Soarelui S-o curatim, S-o sfintim!... —Nu mergeti acolo, C4 fantana soarelui E curatité Si sfintita! Da’ veniti la N. Si citati, c&-ti gasi: Albeati ghimpoasa, Albeati lacramoasa, Albeat& cu mir&ri, Albeata cu scdparari®. 107Grabiti, Veniti! Cu trei unghii de bitan ciupiti-o, Cu trei maneci de mitase stergeti-o, Cu trei m&turi de paun miturati-o, fn marginea mari aruncati-o. Acolo s& piara, Acolo sa raspiara Cum piere roua de vara! Note ‘Sub aceste noua fete curate, luminate cred c& sunt a se intelege Vantoasele sau Frumoasele din descntecul precedent sau poate c& si alte »z4ne", nicidecum ins& atari fete de rind, Poporul, uitand in decurgerea timpului numirile cele adevarate ale zAnelor pe care le cfntA sau despre care povesteste, le-a inlocuit in genere prin cuvantul fatd si, mai ales in povesti, prin fatt de imparat. Un fragment dintr-o variant a acestui descAntec, cules in satul Arbure si comunicat de fostul ‘meu congcolar Dl. Gherasim Buliga, se incepe aga: S-o luat nou’ fete Cu 90 de deochitori Cu 90 de pocitori, Cu pohoielele, Cu sigetiturile, Si s-o dus pe cale, Pe cale gi ctrare SicuN, s-o intalnit, Ochii i-o ponosit Cu 99 de spulburaturi, Cu 99 de sigetituri, Nimeni n-o vizut, Nimeni n-o auzit ‘Numai Maica Domnului De la poarta cerului. Sicum |-o vazut, Mare mili si-o ficut Si vederile i-o slobozit... ? A suflica insemneazd a indoi, a strange manecile la cimisi sau gi la alte vesminte, ca s& fie mainile mai libere gi mai indemanatice la lucra, Unii romani din Bucovina zic a sufulca. > Sub infuulica se intelege aici a ridica, a strange rochiile ca si nu se tvaleasci, s& nu se intineze. Inst roménii din Bucovina inteleg indecomun sub a infulica, a ridica ceva foarte greu in spate, mult deodati. in infelesul din urma se aplici mai cu seami celor nesatiosi sau hime Tot in injelesul din urmi se afl cuvantul acesta si-n urmitorul proverb: Cici milaiul nu-i copt Si-el infulica cat opt. * La R. Ienachievici, in loc de versurile urmitoare, provin acestea: Dar’ cnd 0 fost la mijloc de cale, De cirare Le-o intainit Maica Domnului $ile-o intrebat: ~ Unde vi duceti? etc, Tar’ fetele rispund: ~Iane ducem ginoi in lumeacea mare... Maica Domnului le zice: — Nu vi duceti fn lumea cea mare, Duceti-va laN. Laalbeata lui + Cuvantul pohoiala, pl. pohoiele din acest descintec ¢ sinonim cu ceafs, neguri. Pohoielele ‘impiedic& pe om, gi mai ales pe la inserate, de a vedea cum se cade, Ele sinonim gi cu orbul gainilor, care are aceeagi insugire. Pare cd are pohoiele pe ochi sau pare cd are orbul gétinilor se aplic& acelor oameni care nu vad vreun lucru, desi acela e in nemijlocita lor apropiere. El ¢ in fine sinonim gi cu painjenirea ochilor. ! s-o pdingenit ochii = i s-o pus o pieligi find pe ochi din cauza cfreia nu poate vedea nimic. Jar verbul a painjeni vine de la paingen sau painjen ori mai bine zis de la painjanis = panza painjenului. — Pohoiald inseamné gi urdoare. ¢ Verbul a scdpara are mai multe infelesuri si anume: a produce scdntei cuscapardiminte, sing sedparaémant, adic& cu ajutorul unui amnar si a unei cremene; a scdipara din picioare adic: a fugi foarte repede, a nu sta de fel locului; @ scdpra din ochi, adic’: a vedea scAntei inaintea ochilor avea ochi foarte vioi. - Albeayé cu scdipéirari de la scdipdrare, insemneazi: albeatd cu dureri asa de crancene ci-i sefinteiaz ochii. 108De aruncatura lesiti arunc&turi, lesiti facdturi, lesiti fipaturi', lesiti junghiuri, lesiti sageti, legiti rautati! Tesi duh necurat, Duh impielitat! Nu face dureri, Nu face suparari, Nu face stragnicie, Nu face manie. Nu da dureri, Nu da suparari, Nu da minte necuvioasa, Nu da vorba necuviincioasa, Iegi duh necurat gi-] las! Iesi duh necurat, Duh impielitat, Ca de nu-i iegi Eu te-oi prapadi. Cu toporul te-oi taia, Cu cutitul te-oi junghia. Arunc&turi $i fackturi, Tipaturi $i junghiuri, Sdgeti $i rhutdti, Dureri $i suparari lesiti Si pieriti Ca roua de soare, Ca stupitu-n carare, CA de nu-ti iesi Si de nu-ti pieti, Eu v-oi impunge, V-oi strapunge. Sd iesiti Sa pieriti: Din cap De su’ cap, Din par De su par, Din creieri De su creieri, Din urechi De sub urechi, Din ochi De sub ochi, Din auzul urechilor Din vederea ochilor, Din nas De su nas, Din gura De sub gura, Din dinti De su dinti, Din masele De su misele, Din radacina dintilor Din cununa miselelor, Din falci 109De su falci, Din barba De su barba, Din grumaz De su grumaz, Din piept De su piept, Din coaste De su coaste, Din spate De su spate, Din sele De su gele, Din carne De su carne, Din ciolane De su ciolane Din pantece De su pntece, Din inima De sub inima, Din rarunchi De su rarunchi, Din plamani De su plamani, Din maiv> De su maiu, Din mate De su mate Din sezut, Din n&scut, Din picioare, Din gur& vorbitoare, Din tte’ cate le are. Din ndrtijele* nasului, Din fata obrazului, Din cregtetul capului, Din radacina parului. Din mii si sute de vanute, Din douazeci de degetute, Din mii gi sute de-ncheieturele Din douazeci de degetele. Din tate ciolanelele, Din tate degetelele, Din tate-ncheieturelele. Din crestetul capului Pana-n talpile picioarelor. Tesi duh necurat, Duh impielitat Cu lucru rau amestecat. Ca de nu-i iesi Si de nv-i pieri, Cu maiul te-oi zdrobi, Cu toporul te-oi t&ia Cu cutit te-oi junghia, Cu furca te-oi impunge, Cu furcuta te-oi strapunge, Cu foarfecele te-oi dumica, Pe fereastra te-oi arunca, Pe ulita satului te-i lua, Pe ulita satului Pan’ la casa vinovatului. fi inc&leca pe casa, De pe casa fi pica pe mas&, De pe mas& 110fn solnita cu sare, Din solnita cu sare, {n blidul cu mancare, Din blid in lingurd Cu imbucatura $i cu sorbitura. Cu voi sa traiasca, Cu voi s& vecuiasca. Ca acest om n-are Nici o stare Cu ce va tinea, Nici cu ce vi mangaia, N-are cu ce vi apleca Nici cu ce va s&tura. Va luati, Va c&rati! Ca de nu va veti lua Side nu vi veti cara, Cu foarfecele v-oi dumica {n drum v-oi arunca, in pulbere v-oi mana fn mare v-oi tipa, Acolo v& veti topi, Acolo va veti prapadi, LCa spuma de mare, Ca roua de soare. fn mare sunt vaci albe, Vaci cudalbe®. fn coarne v-or lua, fn picioare v-or calca, Mii sfirami v-or sfirma. Acest om ramfne curat Si luminat Cum e de Dumnezeu lasat Si de popa botezat... Cum intoarce plugul P&mantul $i scoate Pietrele toate, Toate pietrele Si ridicinile, Care-s acolo facute Si crescute. Aruncaturile Si facaturile, Tipaturile $i junghiurile Sagetile Si riutatile. Durerile Si supararile Nu-s facute Si crescute, Ci-s luate Si-aruncate. Toate-aruncaturile Si facaturile Din N. s& ias& $i si se duc’, S& se cam mai duc& Pe capul cui le-o facut Si le-o avut. Pe capul cui le-o luat Si le-o aruncat. N. s& ramani curat, Luminat iitCum e de Dumnezeu lasat $i de popa botezat... Nu-ntore cimaga, Ci-ntore aruncaturile $i facaturile, Tipaturile $i junghiurile, Sdgetile $i rautitile, Durerile $i supararile De pe capul lui N. Sa se ducd de unde-s venite. N. s& ramna curat, Luminat, Cum e de Dumnezeu lsat $i de popa botezat. Cine-o facut cu lucru rau, Eu intore cu Dumnezeu. Cine-o facut cu dracul, Eu il strapung cu acul. De la mine descAntecul, De la Dumnezeu darul! Observatii Dac& cineva cade intr-o boald grea aga c& nicidecum nu-i vine a lucra, ci tot timpul st& suparat, sau fi vine dor numai de duca, sau alte cugete rele il cuprind, se crede ca atare vrajitoare sau vreun dugman oarecare i-a aruncat nigte farmece in cale, gi el de aceea s-a imbolnivit asa de rau, pentru c& a calcat in arunciturile acestea. Deci, voind a se vindeca, nimic nu-i poate aga de lesne gi de bine ajuta ca descntecul acesta, daci se descAnti hainele cu care este cel bolnav imbracat. Descantatoarea, o romanca din Vatra Dornei, care mi-a dictat descAntecul acesta, cAnd voieste si descAnte de aruncéturé, ia maiul cel de batut cimagile si dand cu dunga acestuia peste cimasa bolnavului, rosteste versurile descan- tecului de la inceput si pand 1a: Tesi duh necurat, Duh impielitat. Cnd ajunge aici, las’ maiul de-o Parte si ia un topor in mana dreapté, iar un cufit in mana stdng& gi cu acestea da apoi de pe de laturi spre mijloc, adic& cu cufitul spre maneca dreapta a cmiasii, iar cu toporul spre maneca stangd, rostind versurile descAntecului pana la: Aruncaturi Si facdturi... Aici lasi cufitul gi toporul de-o parte gi ia o furcd de fier gi o furculits, asemenea de fier, si impungand cimaga cu furca in mAneca dreapta, iar cu furculita in mAneca stang’, rostegte mai departe cuvintele pani la: Cum intoarce plugul P&mantul... Sosind pana aici, ia fierul cel lung al plugului gi ridicind cu dénsul cémasa in sus, rosteste cuvintele descAntecului pana la: Nu-ntorc cmasga, Ci-ntore aruncaturile Si fcdturil Dupi ce a rostit si aceste versuri, ia trei cdfei, adic& trei fire de usturoi si-i ‘ingird c-un ac pe-o af&, gi dupa ce ingirk 112teil acestia, ia cmaga gi ducdndu-se cu dina afard si bagand mana dreapta in mineca sting’, iar mana stangi in mineca cea dreapti, astfel intorcdnd-o, osteste cuvintele descAntecului pana la: Cine o facut cu lucru rau, Eu intorc cu Dumnezeu. Dupi aceasta se intoarce cu cAmaga fncasi, ia acul gi cu usturoiul intins pe ai si impungand cimasga cu acul in semnul crucii, rosteste versurile descdn- tecului pana la sfargit. Jar dup’ ce, in modul acesta, a sfargit é rostit intreg descAntecul, incheie prin cuvintele: ,,In numele Tatalui si al Fiului sial Sfantului Duh, amin!“ Aceasta e intreaga procedura prin care crede descAntitoarea c& cel bolnav de aruncdtura se poate insanatosi. Note ‘Verbul a fipa are mai multe intelesuri si anume: a)a striga tare, a fui, aga se zice:\iptde-ti ia auaul, tip’ de-ti tiuiesc urechile. O hor’ din Bucovina, care da acestui verb infelesul de a striga, sun: Tipa iadul si mi cere Pentru picatele mele. De picate ce-am avut Nici in iad n-am inc&put. Tar o doind, tot din Bucovina, in care se afl verbal a fipa cu infeles de a fiui, sun’ astfel: La mijlocul codrului ‘Tip’ puiul corbului. —Da’ ce fipi puiutule, Puiule, drigutule, ri ti-i sete, ori fi-i foame? —Nu mi-i sete, nu mi-i foame, Da’ mi-ijelea cea mai mare, Cin-am la trup aripioare Ca sd zbor gi eu pe sus Si vid maica un’ s-a dus... OTE, b) inseamn’ a arunca: tip lemnul acest: arunca lemnul acesta; I-a fipat = I-a aruncat. O hor din Transilvania, care di acestui verb infelesul de ‘a arunea, sund aga: MA due sara-n seztoare Cu o ruji la chetoare, Tipai ochii printre fete, Mandra-i cu naframa verde. Jar o doind din Bucovina, in care provine verbul a {ipa cu infelesul de a arunca, sun’ aga: O straca c&tana, Cand fi vine porunca Ea igi sip opinca $i incalyg papucul $i ie drumul de-a lungul, Si de-a lungul si de-a latul Pan-ce-ajunge la-mpiratul. c) a pune. O satir’ din Ungaria, care ne aratit cf a fipa are ingeles gi de a pune, sun’ precum urmeazi: ‘Mi fipa mama si (es, Eu mi sui pe sul gi-apas. Pe sulugul de-napoi Patruzeci de litunoi, $i pe sulul de-nainte Dracul le-ar fine in minte, C& prin ie gi prin spati Merge iapa-mpiedicata, $i prin fesutul panzii Merge clogca cu puii. 4) ada afard, a alunga: m-a fipat din casi = ma dat afar’ din cas’, m-a alungat din casi. in ingelesul al doilea, al treilea gi al patrulea se intrebuinfeaz mai cu seam in satele acelea, unde se afl romani venifi din Transilvania. De la verbul acesta s-a format apoi gi subst. fipZturds in fnteles de aruncdturd sau faicdtturd 2 Prepozitia sub inainte de 0 consoani se rosteste de citre romani din Bucovina mai totdeauna su. Se zice insi, mai ales inaintea vocalelor, nu numai sub ci gi supt. > Cuvantl mai are la romani din Bucovina * mai multe ingelesuri si anume: a) maiu, lat. majus,-i, luna mai; ) mai, lat. magis, mai bun, mai frumos. ©) mai = ficat, lat. iecur, iecinoris, germ. Leber. 113) mai, in fraze ca: mai asa! mai ales! nu mai spune; mai mai era si dau pielea popii; mai cdi-mi vine sd ma cam mai duc; mai mainte era ‘mai mai sa pajesc una nemaipdita. €) mai -compus: numai =u + mai simainte = mai + inainte; mainte = cu vreo citeva minute ‘mai inainte, f) mai, pl. maiuri, lat. malleus, dim. mdiuj, + un instrument de lemn cu ajutorul ciruia se despiet Jemnele. 8) mai, un instrument de lemn cu care se bat torturile si cdimagile cand se spali. *Roménii din Bucovina spun foarte adesea tdi, pl. raigi $i tata, pl. tte in loc de tot, pl. tofi si toatd, pl. toate. Dovadi despre aceasta avem gi urmatoarea poczie poporan’: Asta-i lumea cea alace Face omu cum ii place. Lumea asta-i din buciiti Cere unu, d% la if. $ Néirtigele nasului insemneazi: canalele niisilor. ‘ Atat in vorba de toate zilele, cat iin poezia poporana dim foarte adesea peste adjectivele cudalb, pl. cudalbi, cudalba, pl. cudalbe, cudélbel, pl. cudeilbei, cudailbior, pl.cuddlbiori, cuddilbioara, pl.cuddilbioare. Asa mai in fiecare urare de an nou, ‘numitsin Bucovina $i Romania Plugusor dim peste versurrle acestea: Doisprezece boi bourei in coada cudalbei, In frunte tintatei, In trup de-o mie de lei. Adjectivele acestea se aplic’ mai cu seam& la vitele comute si anume la boi, vaci si vitei. Despre boii, vacile si viteii ale c&ror cozi sunt la varf prisne alba, iar incolo de alti culoare, se zice si sunt cudalbi, cudalbe, adic’ cu coada alba. - Cudalb, cudalba, cuddlbior, cudalbioara si cudetibel, dimpreund foarte adeseori si ca substan- tive sau mai bine zicdnd ca numiri proprii de acele vite commute la care varful cozii este alb. De babiti Babiti! mancacioase, Babiti puturoase. Babiti cu arsura Si cu bautura Si cu pocitur’. Babiti cu-osteneala Si cu galbeneala, Cu mancare multa Si cu trud’ multi. Babiti cu ne-odihna. Babiti cu mult plans Si cu foc nestins. Tesiti. Pieriti! Din varful capului, Din creierii capului, Din crestetul capului. Tesiti Pieri Babiti seci, Babiti coapte, Babiti prin foame, Babiti prin deochi. Tesiti Pieriti: Din inima, De sub inima, Din plamani De sub plamani 114Din mate De sub mate, lesiti Pieriti! Nu va asezati, Nu va incuibati, Nu va incuibiti*, Nu va ldcdituigi>. Nu va tocmiti, Nu va Latiti, Nu mi-l sdgetati, Nu mi-l infocati, Nu-l imbujorati.* Ci voi va suciti $i va potopiti Ca spuma de mare, Ca roua de soare. N. si sara, Sa rasara Curat, Luminat, Cum Dumnezeu 1-a lasat, Cum maica sa |-a aflat. lesiti, Pieriti! Ca de nu-ti iesi §inu veti pieri, Eu v-oi aduna $i mi-oi lua Noua mognegi Cu noua harlete, §inoua babe Cu noua sape Si pe toate va tai, Va héicuiesc® Si va pornesc. Din cogul Jui N. v-oi lua Si pe toate v-oi mana La tiganul cu gignele®, La lingurarul cu lingurile, La strugarul cu fusele. Acolo ca v-oi mana Si-acolo v-oi ingropa. N. s& ramana curat, Lémurat’, Cum Dumnezeu |-a dat, Cum maica sa l-a facut Din senin, fn veci amin! Observatii Desc4ntatoarea care voieste a vindeca pe copiii ce bolesc de babiti. ia noua linguri de Jemn, un fus, un cutit, un ac, un melesteu de mestecat mimiliga, o crenguti de matura de cetind de brad sau © crenguta de miturii de gridin’, si pe toate acestea le leagi cu o af ca si se poat& {ine la un loc. Dupa aceasta ia 0 ulcicd mic, pune intr-insa apa curata si putin pasat (malai maruntel, lat. Panicum miliaceum L.), adic& atat cat poate lua intre trei degete, si o pune apoi cu apa si cu pasatul la foc si fiarba. Ins ulcica aceea trebuie si fie noud si cumpirati cu cAfi cruceri a cerut olarul pe dansa, fara a se tirgui cdnd ocumpiri, cici targuindu-se, se crede ci nu e de leac. Dupi ce pune 115ulcica la foc, ia descAntatoarea gi toarnd. cu varful cutitului cenuga intr-insa gi asa o las& apoi si fiarb’ pn’ ce incepe a clocoti apa. Incepand a clocoti apa, facAndu-se dintr-insa, din pasat gi cenusa, un fel de lesie, ia lesia aceea gi o toarnd din ulcic’ intr-o strachina. Dupi ce face gi aceasta, pune copilul bolnav cu fata in sus intr-o covat’, sau fl di altei femei s4-1 {ind tn brate, iar ea, adicd descAntatoarea, pune strachina cu legia cea fierbinte pe pantecele copilului, care e imbracat numai fntr-o cimasuta, ia apoi legatura cu lingurile si celelalte obiecte si lovind cu dansele in marginea strachinii de pe pantecele copilului si invartind strachina, ca sd nu se frigd copilul la pantece, incepe a descanta, pronuntand incet cuvintele mai sus citate. Dupi ce descanta strachina cu legia, invartindu-o pe pntecele copilului bolnav gilovind-oin margini cu obiectele mai sus ingirate, o pune de-o parte. Ia apoi lingurile si cu varful fiecdireia intinge de trei ori in lesia descfntati si picura in alt linguré mai mare tot de atatea ori. Dup’ aceasta fntinge cu melesteul de trei ori si picurd iardgi de trei ori in lingura de mai fnainte. Apoi leaga fusul, acul gi crenguta cea de miaturd Ja un loc gi cu acestea intinge de noua ori in strachina cu lesie gi tot de atitea ori in lingura de mai inainte. Pe urma intinge cu cutitul de trei ori gi iardgi picurd. de trei ori tot in acea lingurd. Dupi ce parandeaza toate obiectele, da de trei ori la rand lesia sau picurii din lingura cea mare copilului bolnav de baut, mai ales pe inima goala, adicad pe neméncate. In chipul acesta se repetd des- cAntecul de babiti de cate nou’ ori larand in noua zile de sec, gi crede descan- tatoarea ci fucind toate acestea, trebuie s&-i treacd copilului bolnav, trebuie si se vindece, : Pana aici de la Zamfira Tuniac, romanca si descAntitoare din Crasna. Rucsanda Jenachievici, romAnca si descAnt&toare din Siret, care inci mi-a dictat acest desc4ntec, pune o ulcicd cu apa la foc, toarna fntr-insa ca la o mani de pisat si nouti pietricele de prund gi cand incepe a clocoti ulcica o rastoarnd cu api, cu pasat gi cu pietricele cu tot intr-un caus sau intr-o scifitg. Dupi ce a ficut aceasta, pune causul (sau scdfifa) cu cele risturnate intr-insul pe p4ntecele copilului bolnav gi, luand sapte linguri, un cutit si un fus, incepe a descfnta cu acestea, fuicind cruce cu dansele pe fundul ulcelei si repetand descantecul de mai sus, cu pufine abateri, de trei ori la rind. Dupa aceasta intinge gi ea cu fiecare lingura, cu fusul gi cu cutitul cate o dati in apa din cdug gi tot de atatea ori picurd intr-o ingura. Apoi, dand aceste noud picituri copilului bolnay de baut, pune iar ulcica cu apa, pasatul si pietricelele la foc sa fiarba. in acest mod descAnt& ea in trei zile de sec de cate noua ori pe zi, si anume: a) de trei ori dis-diminea{i pana a nu rAstri soarele; b) de trei ori pn’ inc& nu e cruce amiazi gi c) de trei ori pani ce nu apucd a apune soarele. Pe langa descAntecul acesta, cum s-a descris pani aici, mai intrebuinjeazi romancele fnca gsi alte mijloace spre 116vindecarea babitilor. Pun adici o cantitate oarecare de pasat, lingurile si toate celelalte obiecte amintite mai sus fntr-o oala cu apa la foc, las sa fiarba toate la un Joc, iar dupa ce fierb, scot lingurile, fusul, cutitul, acul, melesteul si crenguta cea de maturd, gi cu ramasita scald& copilul. Sau pun intr-o oald cu apa tamaita gi bubovnic, acopera bine oala, o pun la foc, gi aga o las apoi si mocneasci vreo cateva ore. Dup’ ce a mocnit de ajuns toarnd apa cu tamait& si bubovnic cu tot intr-o covatic’ sau in alt vas si scalda copilul bolnav. Note ' Babigile sau baghitile, sing. babigd, baghipat si baighigd, sunt un fel de morb, pe care il capata numai copii cArora nu le-au crescut inci tofi dintii. Copii ce pitimesc de acest morb, spun romancele ili se imfl’ pantecele, capit dureri créincene de stomac gi pantecare mare, din care cauzi apoi ingitlbenesc gi slibesc aga de tare, ci multi si mor, daci nu sunt ingrijiti si vindecati de grabi. 2 Nu vd incuibifi, adic&: nu va incuibayi. > Nu va ldcdttuifi, adic: nu va faceti loc copil, nu vi inchideti, nu vi siligluiti intr-insul. Verbul acesta il intalnim mai adeseori la roménii din Bucovina. * Nucl imbujoragi, adic&: nu- infierbantati pin ce s-a face rogu ca bujorul. $-Verbul a héicui vine de la germ, hacken $i finseamndi: a dumica, a tia maruntel. © Sub cuvantul gigne inteleg romanii din Bucovina un fel de perete ca de-o schioapi de lat gica de vreo trei pani la patru palme de inalt, pe care fl fac ficrarii din lut cleios si-1 asaza intre vatra pe care se incilzesc clrbunii gi-ntre gura foilor anume ca foii cu care se sufli-n céirbuni si nu se aprinda de cildura. ” Léimurat, provincialism, in loc de limurit, clar, curat. De besica M& luai pe cale Pe carare, Mi§-ntalnii c-o faté mare, Fata-nalta Guti ‘nalté! Besica-i imflata Si-nfocata Si-mbujorata. Besica din sete, Besica din foame, Besica din cascare, Besica din strigare, Besica din deochiere, Besica din junghiere, Nu ustura, Nu sageta, Nu junghia, Nu sabia, Nu rosi, Nu albastri, Ci tu sa piei, S& respie? Ca spuma de mare, Ca roua de soare Ca stupitu-n carare. C4 tu de nu me-i asculta Si nu-i inceta De-a ustura Si-a sageta, Si-a sabia Si-a junghia, 117Si-a rosi, Si-a albastri, Din junghiuri te-oi rasturna Si-n drum de tara te-oi da, Boii cu coarnele te-or lua, Caii cu copitele te-or sfarma, Si lui N. leac oi da! Descantecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu! Observatii DescAntecul acesta, dictat de-o romanca din Patrautii de pe Suceava, mi l-a trimis amicul meu DI. Vasile Turturean, preot. Descantitoarea, tnainte de-a incepe sd descAnte de begica, ia un petic de panzi de la Pasti, pe care au stat ovale impestrite Janga foc gi cu care s-au sters de cearé dupa ce s-au fiert, inveleste in peticul acesta o floare de viisdoaga (lat. Tagetes patula L.) culeasi in Ziua Crucii si putin busuioc, acesta fiind oricéind cules, apoi aprinzfind aceste trei obiecte si afumAnd cu dansele besica, rosteste cuvintele de mai sus. Dupi ce a repetat descntecul de trei ori la rand, stinge legiturica cea de floare de visdoagi, busuioc gi petic, ia cenusi dintr-insa si amestecAnd-o cu stupit unge cu dansa besica. Tar dup ce a uns-o, o leag indat c-o ndframa sau gi cu alta invlitoare ca s4 nu se raceasca gi si se obrinteasca. DescAntecul se descint& in una gi aceeagi zi de trei ori, adic4: dimineat, la amiaz gi seara, sau gi numai o data pe zi, ins& in decurs de trei zile. Ecu mult mai bine, dup4 cum spune descAntitoarea, dac& zilele in care se descant& sunt zile de sec’ Atunci descAntecul e de mai mare folos. Note "Sub guti ‘naltd se-njelege aici cu gatul inalt, Oamenii ce au gat inalt, lungaret, se zice cd foarte arareori sau mai niciodat nu capiti galci. 2 Atit romani din Bucovina, cit si cei din Transilvania rostese foarte adesori verbul a pieri la timpul prezental modului indicativ gi cel conjunctiv in tustrele persoanele din singular fara r. Asa zicei: eu piei, tu piei, el pieie; en si piei, tu s8 piei, el si pieie, Dovadi ci acest verb si rosteste astfel avem ‘nu numai descantecul de fafi si vreo citeva din cele urmitoare, ci inci si-o doin’ din Transilvania si anume din finutul Blajului. lat si doina respectivi: De-ar da Dumnezeu si deie ‘Omul nicajit si pieie, Sa rdimind cui i-e bine Sisse sature de lume. Ba! in modul imperativ se aude numai piei, rar cand pieri; de exemplu: piei drace, piei de-naintea mea! Deaici vine apoi ca nu o data se zice sipieire in loc de pierire. De besica cea rea I Purces’a N. pe cale, Pe cale, pe carare. C4nd o fost la miez de cale, De cale gi carare, L-o intaémpinat Si l-o apucat: Besica ruseasca, 118