Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Rougemont Denis De-Iubirea Si Occidentul-2000

    Uploaded by

    Moni Sfarlea
    84 views223 pages
    .

    Original Title

    Rougemont Denis de-Iubirea Si Occidentul-2000

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    .

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    84 views223 pages

    Rougemont Denis De-Iubirea Si Occidentul-2000

    Uploaded by

    Moni Sfarlea
    .

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 223
    sta colectiei: SORANA CONSTANTINESCU Cope javtor: ANA-MERI ANTONESCU Redactor artistic: VASILE SOCOLIUC DENIS DE ROUGEMONT L’Amour et I’Occident © Plon 1972 Toate drepturile acestei versiuni apartin Editucit UNIVERS 79739 Bucuresti, Piata Presei Libere nr. 1. Denis de Rougemont TUBIREA SI OCCIDENTUL Editia a doua revizuita Text integral Traducere si note de IOANA FEODOROV. Introducere de VIRGIL CANDEA Bcu Cluj-Napoca (0 mn editura univers Bucuresti, 2000 ISBN 973-34-0619-8 INTRODUCERE Despre autorul acestei carti Saint-John Perse a scris cd era ,uina dintre personalitatile cele mai marcante, mai surprinzitoare si mai ‘implinite din goneratia lui literaré“. Am putea adiuga cd Denis de Rougemont a fost una dintre constiintele cele mai lucide ale epocii noastre, iar opera Iui un apel limpede si curajos adresat lumii contemporane in numele binelui, ratiunii si pacii. hatel a, facut studiile la Universitatea din Neuchatel, unde a audiat cursurile tui Jean Piaget despre epistemologia genetica -st pe ale lui Max Nicdermann despre lingvistica lui Ferdinand de Saussure. Dupa alti doi ani la universitatile cin Viena si Geneva a trecut tof la Neuchatel o licenté in litere (francez4, latina, germani, istorie, psihologie si filosofie), La numai saptesprozece ‘ani si-a ficut debutul publicistic in re- vista Semaine littéraire* din “Geneva cu un articol despre Montherlant si morala fotbalului, fn 1931 a: devenit director literar al Casei editoriale ,,Je Sere din Clamart (Paris) care a publicat ‘opere de Kierkegaard, Kari Barth, Nikolai Berdiaev, ‘Ortega y Gasset. Tindnd seama de cursul ideilor in Europa unde se ridica pe atunci fascismul si se pregatea un nou rizboi mondial, era firesc ca tun asemenea program editorial s4 duc la faliment, ceea ce s-a si Intémplat in 1933. Dar in aceeasi petidad’ Denis de Rougemont i intdlneste pe Emmanuel Mounier si devine un adept al filosofi personaliste cireia fi va rimane credincios toata viata, Una dintre cartile sale din prima perioada a fost Politigie de la Personne (1934), Prin ea ganditorul isi afirma optiunile si actiunea: promotor al ideilor san&toase (desi chiar in vremea lui denuntate drept ‘nvechite) fntemeiate pe bunul simt si pe o striveche traditie de gindire europeans, aparitor al celor ,umilii si obidifi*, denungétor 6 Denis de Rougemont al plagilor lumii contemporane ~ nazismul, rizboiul, dictaturle po- litice si militare. ‘Alaturi de Mounier — prieten apropiat - Kierkegaard si Barth aw avut in formatia sa un rol determinant. Capitase siguranta dis- tinctiet intre Bine si Rau, un profund simt al rispunderii intelec- tualului, un mare curaj in afirmarea convingerilor si_o exprimare Jimpede (Paul Valéry fi admira arta formulari"), Calitati care bau impu: -unde-e-pastiat-concomitentlocuri.de--— | ‘observator, pedagog.si.combatant tn prima sa carte (Les méfaits de “instruction publique), publicat& 1a numai 23 de ani, ia apararea personalititii ca pecete a sacrului in fiinta umand ~ dar nu mai putin ca expresie a unui individaum ineffabile - condamnand cu convingitoare verva pseudoprincipiile scolii nivelatoare care im- ppunea ,ca tofi sii facd acelasi lucra si in acelasi timp". Le Paysan du Danube (1932), Penser avec Jes mains (1936), Jounal d'un jintellectuel en chémage (1937) si Joumal d’Allemagne (1938) au fost si noile trepte urcate de ganditor pe o tribuna de la indlimea ccireia, toath viaia, va denunta demisia valorilor traditional, primej- dia depersonalizarii, dar in acelasi timp va pleda pentru responsa- bilitatea Europei-Una in redresarea ‘omului, in apirarea libertitii si demnitatii lui, Prin procedee folosite cu inegalabila maiestrie jubea parabola si simbolul, ciuta ‘necontenit injelesurile originale, exacte — a infatigat criza Occidentului drept decadenta_conceptulut _si_triirii iubirii, tema, “Amour et I’Occident (1939) si ‘Commie toi-menie (1961). ee fn contrast cu aceasta viziune de lumina, scrisul tui Denis de Rougemont dezvaluia (in Jumalul din Germania) tenebrele nazis- mului si in 1940, mobilizat 1a Statul Major al armatei elvetiene, ginditorul infiera’invazia nazisté in Franfa si ocuparca Parisulut, Este condamnat la 15 zile de inchisoare si, pentru a inlatura 0 prezenta suparatoare pentru politica de neutralitate a Elvetiei, trimis jatr-o misiune de conferinte in Statele Unite. Inainte de plecare in- fiinteazd, impreund cu profesorul Theophil Spoerti, organizatia antinazist’ ,Liga Gothardului, Cei sapte ani de experienta americana |-au intirit in ideile $i atitudinile sale europene. Conferinte, cursuri, ‘cAlitorii in cele doua ‘Americi sunt tot atétea prilejuri de a pleda pentru traditiile Lumii Vechi, ca lector la Universitatea francez’ in exil sau redactor la Vocea Americii, emisiunea pentru Franta. Cartile scrise in Statele Unite au tematicd europeana (La Part du diable, 1942; Les Personnes du drame, 1944; Lettres sur la Bombe atomique, 1946), lubitea si Occidental 7 iar intAlnirile remarcabile sunt, de ase de asemenca, cu europeni: Ak Léger, Antoine de Saint Exupéry, Jacques Maritin, Marcel Duchamp; André Breton, Max Emst, André Masson ee, cont Uae pind Ia sfasiul razboiulul, Denis de Rougemont ntinud activitatea de purtator de cuvant al luptei pentru dis- + lui. Dar refugiul (sau exilul) temporar al acest te ae al pee pasionat,Yeonvins, insensbil a iluzile americane, a fost ej de a aduna observaiiile si reflectiile publicate & Jounal des eax Mondes (1947). Semrificatv este feptul ci, serise in $.U.A., Denis de Rougemont a anticipat jore Arora le va _consachy refacerea_unitath europea oe fale ee LO fares, libera dezyoltare_a comunitiilor ~ joale “(conditié.@_ supravietuirit umanitatii, . dntebbuin imteligents a” fesuelor materiale, aun ichnologia at Indeosebi a enerpei atomice de care a abuzat industria de Tazbol proliferarea aberanté a civilizatiei obiectelor si consumalui. ° Lente? PROCUpT generar alte cant de mare réspAndire: L Europe en jeu (1948), L’Aventure occidentale de. homme (1957), Vingtsuit sicles d'Europe (1961), Les chances de Biope 1960, Fete ouvert: aux Européens (1970), L’avenir ext . Pentru rispandirea si implinirea ideilor sal Banditoral si seritoral a consserat citeva decenii activt ior tauliple de profesor universtar Scoala libera de inlte studi di Yew York: Tnstitutul wnivesitar de studit_europeae din Geneva sad amar (Central european al cultrit, Geneva), de Iupttor om ertatea culturii, Grupul ecologic Bellerive Nu este, desigur, intémplétor fa i ste, desigur, iplul c& in viziunea tui de: iop, vitor (Gonna cu rolul planetar al. superputerilor, % leratii de regiuni soci i cultural i se pie soluia ‘ea mai bund. Toynbee sis mitt, siseste in ultima Iui carté, Mankind and Mother-Earth, imposibilitatea @ se sustrage atitudinié cu isnuise ia Ii cccidentald, engleza si cresting, Deni de: Reuss deaunee statele create prin. violenté, prin nesocoti _ ieee cucate prin. violent, prin nesocotirea_drepturilor omului,. birocratice,"nivelatoare, dar ‘in acelasi Thay SOV de. nee fel, pofe'sau cultural, De. ta primal dsenss despte weesilaten ic suropei, rostit la Intlnirile internationale de nua te I tembrie 1946) si-pand la ultima: sa’ alte mia’ (avenie St howe affaire) Denis de Rougemont n-a ostenit s& pledeze pentru o solutie Tene ine. polilic®_pe_ continent, 8 Denis de Rougemont clvetiand a viitorului continentului nostra, Nu voi stérui aici asupra limitelor acestei viziuni explicate in bund parte prin aplecarea aproape exclusiva a ginditorului asupra istoriei si realitatilor Europei apusene. Era insi deschis explicatiilor genezei statclor nationale din Europa Orientali si de Sud-Est ~'pe care le cunostea mai putin - si in 1971 nu a ezitat si-mi incredinjeze citeva pre- Jegeri de istorie modem a poporului roman Ia propria-i catedré de Ja Tstitutul universitar de studii europene din Geneva, Curiozitatea mereu vie si onestitatea intelectuald fi ingdduiau si trateze despre problemele lumii contemporane increzator in posibilitatea solutiilor rationale. Denis de Rougemont afirma impotriva ,pretinselor fata- Titati (Colective, sacre sau tehnice), paravane transparente ale iner- tiilor noastre intelectuale, dacd nu ale lasititilor noastre mora- le (op. cit, p. 131) ca viitorul este inca in puterea omului: [,CAnd vom intelege ci criza de care suferim este de fapt rezultatul dorintelor noastre simu al mu stiu caror fatalitati las invocate, 8, prin urmare, noi am vrut-o, vom fi mai in masurd S4 infelegem ci si viitoral depinde de noi, de dorinjele noastre, de educarea lor, de stipanirea lor si de adevaratele scopuri catre care ne poarta ele"] bid, pp. 136-137). Prima problema ~ declara el in. 1985-lui Guido Ferrari - este ys evitim rizboiul, pentru c& ar fi ultimul riaboi al spefei umane, dup care n-ar mai exista nimeni care si vorbeasc de el". A doua problema, decurgand din prima, este ecologia, pentra ca ,trebuie s& evitim ca pregitirea pentru rézboi sé istruga natura, medial inconjurator si, ca urmare, siindtatea [...]. A evita rizboiul, a evita distrugerea naturii sunt deja dou obiective imense si pentru a le atinge tebuie sa dam oamenilor de azi ideca ‘c& soarta lor depinde de ei (,Cadmos* 9, 1986, nt. 33, pp. 21-23). »Decadenta unei societati — afirma el — incepe cind omul se intreaba: Ce-o sé se intémple?, in loc sA se fntrebe: Ce pot face?*. Pentru a evita aceasté decidere, ginditorul vedea un singur re- mediu: asocierea, ca ,finalitate suprema a oricdrei societiti sia oricdrei vieti omenesti, a acestor trei Iucruri: Jibertatea, inseparabild de responsabilitatea civicd fata de comunitate si de iubire consi- deratd ca actiune”. Cea ce ne duce Ia miezul primei sale cargi mati cate i-a stabilit, de altfel, si reputatia in republica literelor: cartea de fata, Iubirea si Occidentul. Iubirea si Occidentut 9 oer Pe exemplarul din L'Amour et l’Occident pe care mi l-a oferit Ja Saint-Genis-Pouilly, in vara tui 1977, Denis de Rougemont a seris: ,Lui Virgil Céndea, aceasta carte de care nu ma voi desprti niciodata. Tema este, intr-adevar, dintre acelea care cer a fi me- ditate toata viata, pretentia de ao epuiza intr-o carte ar dovedi neinjelegerea gravitatii ci. Autorul méturisea in discutia amintité cu Guido Ferrari de la Televiziunea elvetiana, in septembrie 1985, ‘cu putin inainte de sfisitul siu, cd a scris aceasta carte de 380 de pagini in prima sa forma (1938), in numai trei luni, ,ntr-o stare de febra si de concentrare extraordinard..., 0 stare de transi, deoarece mi se cerea un volum de cercetiti pentru care as fi avut nevoie de © viatd-ntreage. Cand am inceput simi masor ignoranta in istorie> in istoria pasiunii, a iubirii, in istoria cisatoriei, mi-am spus: «lati, sau imi_risipesc cu asta toatd viata si nu mai fac altceva, sau seriu cum mi-o veni si vom vedea la urma ce-o.s& isd (Cadmos", Joc. cit; p. 16). A sit 0 carte de succes care avea si fie repede tradusa in en- glezi (1940), apoi in olandezd (1949), dar care nu-l mulfumea pe autor. O editie amplificati a apirut in 1956, la réndul s@u tradust {in engleza, japonez’, polonezit, portughezi, spaniold, sérba, ceha si maghiar, Cu acest prilej revista ,,La Table ronde“ a publicat un usar special (L'Amour courois et les héréies de Ia passion), a cre a colaborat ‘si Mircea Eliade. Dar intre. timp Denis de Rougemont tratase din now despre trei probleme, inseparabile pentru el, care sunt jubirea-pasiune, miturile sufletului si misterul persoanei in Les personnes du Drame (1943) si in Doctrine fabuleuse (1947). Tar Jubirea si Occidentul (apairutd in »definitiva* in 1972, dar cu un lung ,Post-scriptum provizoriu si stiintfico-polemic, pentru c& aceasta carte scrisa in céteva luni la varsta de treizeci si doi de ani nu a incetat sti-mi trezeascd semne de intrebare. Ma intore la cle dupa alti treizeci si doi de ani...) avea inc din 1961 0 contiruare in Comme toi-méme (carte pe cate editoral Gallimard. a publicat-o sub un titlu aparent mai expresiv: Les Mythes de l'amour). Din ca aflam, parci mai limpede. si geneza operei ginditorului elvetian, si explicatia stiruintei fui, Adept al personalismului, Denis de Rougemont era un prag- matic, ca orice filosof de aceasti orientare, si ne-am fi mirat ca incursiuaile lui in conceptal apusean al iubitii s4 fi fost un simplu 10 Denis de Rougemont joc de istorie a ideilor. fntr-o lume in care raporturile mane, in Clusiv cele afective si ctice, sunt repuse in discutie de fenomenul ferotismului, ginditoral incearct o noua mitanalizé a iubirii. Cel care a scris.Viitorul e treaba noastrd si s-a aplecat cu: atta pasiune fasupra problemelor majore ale omului contemporan cautt cauzele celei_ des revolt are_a_determinat_invazia_erotis- Se ee Ti Ln Dar eros! fscamnd cepunera fn discutie a iubiri’ — intreaga iubire: sexuala sau pasionalé, normal ‘sau aberant’, matrimonialé sau spirituala. Cum spunea Rimbaud, ‘ciubirea trebuie reinventatd. lar acest soi de revolutie psihicd nu fare decat un precedent in istoria culturii occidentale, care se situeaza, in modul cel mai sigur, in secolul al XI-lea* (Les Mythes de l'amour, p. 40). Demersul logic impunea, deci, analiza acestei a doua revolutii care a vrut s8 inlocuiasc8 atunci, prin iubirea curte- neasci, sensul ascetic impus de crestinism iubirii de-a lungul primului mileniu, prin ceca ce autorul considera drept prima Uevolutie 2 conceptului din istoria europeans a ideilor si atitudinilor. ‘Climatul intelectual din ani '30 era prielnic anchetei intre- prinse de autorul nostra. Confruntarea spirituald Orient-Occident incuraja chutarea fenomenelor specifice traditiei si sensibilitatii apu- sene, prin cercetiri si valorizasi de izvoare pe care mult timp isto- rieii gandirii nu le socotisera vrednice de interes. Otto Rahn cunos- ‘cuse un notabil succes prin a sa Kreuzzug gegen den Graal (Cru- ‘ciada contra Graalului, 1933), tradust imediat in francezd. Romanul tui Tristan $i al Isoldei fusese tradus in franceza (1925), iar despre maniheism, catari, poezia trubadurilor, mistica arab si ciclurile romanesti nordice apiruseré lucrari importante. Curiozitatea mereu ‘mai larga pentru maestrii misticit medievale (Eckhart, Suso, Tauler, Sf. Ioan al Crucii, Ruysbroeck erau acum reeditati sau télmaciti in limbi de mare raspandire), pentru beghiné si alti, céndva, jsus- pecti*, determinase si publicarea critic a Manualului inchizitoralui de Bemard Gui si a actelor procesului Templierilor, reconsiderat ne ci comput, Dans Rougemont asf lingeie ital si cuprinsul cari sale cd a infeles 5 i rin dl curl ei a 3s $4 trateze despre iubire proprii Europei epusene, desi plecare si referinfele de baza sunt un mesaj si 0 docking weve dis Pls fred | mesaj gi 0 doctrind venite din : paritie romantismului ideile despre jubite si alitudinile fata de aceasta se genera nent th rele clair st ceatia Thera Pe Comment In eflectia ce rezultate ar duce 0 cercetare similars d i subi ; es ws tae ett oe, er iceiuri si fn alte marturii de istorie a mentaliitl favorite de comatele eu edie de cult spec, conticte di rete (prin republicileitaliene) sau mijlocte de influen i in Berturile vein, plone, maghire si scot Der tn ala Be receptarea acestor ecouri era limitatd la elitele cultivate, 4 Denis de Rougemont chiar la curtile noastre princiare ele na puteau fi - deedt cu rare ex- ceptii puternice. O alt& asezare spiritual’, conditii socio-culturale diferite si 0 forma mentis proprie roménilor au determinat inte- legerea $i atitudinile noastre tn acest domeniu, Cand Mihail Kogal- nniceanu incearcé si descrie cum fac fldcaii curte fetelor, mai ales la munte (Nou chip de a face curte, in ,.Dacia literara*, 1, 1840, pp. 51-65), i se pare a afla ,suvenire mitologice* din ,romanul co- lanului zeei Vinerei, desi nu preia informatii mai vechi de un veac (imitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, 0, XVI). Logodna si nunta se desfasurau inca, la inceputul secolului al XVIU-lea (dar si ‘dupa aceea in mediile traditionale), potrivit unui scenariu arhaic in care persistau urme din vandtoarea rituald sub textura simbolismului crestin, Ce se ascunde dincolo de acest ceremonial? Lirica popular& nu fingiduie un rispuns limpede. Lucian Blaga explica: aceasta prin fnclinatia poporului roman spre .nuanta* si ,discretie™. Evidentiata plastic prin preferinta pentru culorile stinse si omamentica rarefiats, in ,substanja lirica a poeziilor noastre populare, bogat inflorits cat vogetatia unei. lumi intregi*, aceastd particularitate psihicd ti apare ginditorului prin refuzul ,personificarii* stirilor sufletesti ca dorul, jalea, urdtul. Poporul preferd si cénte dorul direct, pentru el insusi, iar nu ,ptin intermediul obiectului spre care ¢ orientat (jubita, casa, familia, peisajul)". Acest procedeu, afirma Blaga, fereste poezia popular de doua grave neajunsuri: de efuziunile sentimentalismutui si de ariditatea alegorismului* si ,se incadreaza de minune, ca un exemplu mai mult, in acel duh al nuanjei si al discretei cumpatési, proprii creafiei poporului nostru' (Trilogia culturii, Spatiul mioritic, Fondatia pentru literatura si art, Bucuresti, 1944, pp. 287-291). In acelasi timp, insé, un val de tain acoperd conceptul de Agape si de pudoare pe cel de Eros in sensibilitatea romaneasca traditionald, care nu pare astfel s& fi simfit ispitele confundarii saw exacerbarii celor doud fubiri, pastrandu-le, atennate, cu functionalitiile propri. Fenomen mult mai tarziu, erotismul este Ta noi un subprodus al modemizirii, cu motivafii exterioare aseztrii genuine a sufletului roménese. VIRGIL CANDEA CUVANT INAINTE ‘Am dat numele de ,c&iti* diferitelor capitole ‘ale acestei lucriri deoarece fiecare dintre ele schiteaz& cuprinsul unui intreg volum de proportii obisnuite. Numarul mare de fapte si texte citate, jocul de ,Jaitmotive"* intrepatrunse ar putea si deruteze pe unii cititori dack nu ag prezenta’ ‘aici cheia lucririi mele. Prima carte infatigeaza continutul ascuns al legendei sau mitului Tui Tristan. Ea con- stituie 0 incursiune in profunzimile succesive ale pasiunii. Ultima’ carte red& 0 atitudine umand diametral opusi si incheie astfel descrierea pasiunii, efci nu cunoastem decat lucratile’ pe care le-am depasit sau cel putin pe cele ale caror limite Ie-am. atins, chiar dacd mu am trecut dincolo de ele. _ Cat despre cérile intermediare, a doua este 0 incercare de reintoarcere la originile religioase ale acestui mit, in timp ce urmatoarele descriu efectele sale in cele mai diverse domenii: mistic’, literatura, arta riztoiului, morala cisitoriei. Plicerea de a vorbi despre problemele iubirii nu este un pretext destul de convingitor in cazul unui volum atat de mare si, de altfel, utilitatea sa este indoielnica: ti-e si rusine si o imparti cu atatia autori de succes. Asadar mi-am creat uncle dificultayi, Nu am vrut nici si land peste mésurd, nici s4 des- consider ceea ce Stendhal numea iubirea-pasiune; am incercat numai si o descriu ca pe un fenomen istoric, de origine pur religioasé. Fapt este cd att barbati, cat si femeile suporta foarte bine sa li se vorbeasca despre iubire si chiar nu se satura niciodata de aceasta, oricite banalititi li s-ar spune; dar se tem de o definitie a pasivnii, oricét de imprecisi ar fi ea. Dupi cum \ 16 Denis de Rougemont jafirma Laclos, cei mai multi ar renunta chiar la plicerile tor, daca pentru ele ar trebui si sufere trada unui gind“. Prin urmare, aceasta carte se va dovedi necesari in mésura in care la fnceput va displicea; si nu-si va afla utilitatea decat daci fi va convinge pe cei care, citind-o, vor deveni constienti de motivele pentru care a putut si li se para neplicuta Ia inceput. Aceasti atitudine imi va atrage destule critici. Indragostitii vor spune ci sunt cinic, iar cei care nu au cunoscut niciodata adevarata pasiune vor fi surprinsi de faptul c4 i-am consacrat 0 carte {ntreagi. Unii vor spune ci definind iubirea, pierdem; alti, oa ne pierdem timpul. Cine va aprecia cartea mea? Cei care vor si stie sau, poate, cei care vor chiar si se lecuiasce? aes ‘Am plecat de la un tip de pasiune asa cum 0 triiesc cocidentalii, de ia o forma extrem’, aparent exceptionala: mitul lui Tristan si al Isoldei. Avem nevoie de acest reper imaginar, de acest exemplu stralucit si ,comun* — cum se spune despre cuptorul satului cd este comun, deci unic - daci vrem sa infelegem sensu! si finalitatea pasiunii in viata noastra. Este clar, deci, c& am simplificat, De ce s& ne irosim timpul si talentul explicand mereu cf realitatea este mai complexd decit tot ceea ce se poate spune despre ea? Daci viata este de neinfeles, nu ineamna cd opera scrisi trebuie s& fie la fel. Tar daca am fost dogmatic pe alocuri, voi cere iertare numai acelora dintre cititori care vor considera c& stilizarile mele denatureazi sensul adanc al mitului. eee Cum cercetirile mele m-au condus la domenii rezervate de obicei ,specislistilor", am profitat cat am putut de lucrarile recunoscute drept clasice si de alte cdteva; iar dack nu le-am citat decit pe unele, destul de putine, n-am facut-o din necunoastere, ci din preocuparea de a ma limita Ia esential. Mi vor ierta oare specialistii c4 am incercat un efort de sintez pe care intreaga lor formatie tehnicd il condamna? fn lipsa unei cunoasteri atotcuprinzitoare, pentru a caréi dobandire ne-ar trebui mai multe viefi, m-am multumit si caut ici si colo confirmari convenabile unor pareri pur intuitive. De altfel, am Iubirea si Occidental "7 gisit mai multe decat trebvia, iar aici prezint doar un rezumat al cercetarilor mele. Acest compromis m& pune intr-o indoita primejdie. As fi convins, poate, cAteva cititoare, dacd nu as fi adus dovezi. Si ag fi castigat respectul specialistilor daca nu ag fi tras concluzii din lucrarile tor... In aceasta situatie neplicuta, nu-mi raméne decat o singura speranté: aceea de a le informa pe cititoare amuzndu-i in acelasi timp pe savanti ‘Am trait aceasta carte in cursul intregii mele’ adolescénte si tinereti; am conceput-o sub forma unei lucrari scrise si am imbogatit-o in urma cétorva lecturi, in ultimii doi ani; in sfargit, am scris-o in patru luni. Aceasta imi amninteste explicatia oferita de Vernet! in legaturd cu un tablou pe care fl vindea destul de scump: ,Mi-a luat 0 orf de lucru, si toata viata": D. de R. 21 iunie 1938 ' Antoine Charles Horace zis Carle Vernet (1758-1835), pictor de Scene de rizboi in timpul tui Napoleon 1, apoi de scene din viata cotidiand, scene de vinatoare si portete, in timpul Restauratei (n. tr.) PREFATA LA EDITIA DIN 1956 Datorez sugestia de a revizui aceasta iucrare editorului meu ‘englez — care printr-o sans cu care ma mandresc se nimereste a fi tocmai T.S. Eliot. ‘Au trecut de la aparitia ei cincisprezece ani, a trecut si un razboi, si multe evenimemte care mi-au pus teoriile la grea fncercare. Nu am uitat nimic, dar am mai invatat céte ceva, mai mule tind decat citindu-i pe cei care m-au criticat, cAci acestia nu erau deloc de acord unul cu altul. Unii m-au convins totusi: am inlocuit, in aceasti noud versiune, citeva afirmatii exagerate, prin analize care simt ci-mi_vor agrava situatia, Istoricii_ au deplns insistenta mea asupra relatiilor tulbu- rtoare pe care le remarcasem intre catari si trubaduri: ci nu sunt tulburati, din lips de probe" suficiente. Mai multi teologi de traditie romanica si greacd mi-au reprosat prieteneste faptul cd stabilesc un contrast prea categoric intre Eros si Agape, contrast care exclude formele intermediare, fri de care nu am putea trai. Istoricilor le voi raspunde simplu c& eram in cdutarea unui sens existential. Nu mi-am propus deci-nici 0 olipa s& le incalc teritoriul. Documentele pe care le citez $i conexiunile pe care le sugerez sunt mai degrabi exemplificéri decdt probe. Noi cercetiri intreprinse incepand din 1939 mi-au confirmat totusi ipotezele: am profitat cu prisosinta de ele pentru a rescrie aproa- pe in intregime Cartea a Il-a, referitoare la secolul al XIi-lea, la catarism, la trubaduri si la Tristan: Aceasta este partea principal a noii versiu Celor care au criticat chiar sensu! pe care mi s-a parut cil pot pune in evidenta, ma simt ispitit s4 le dau dreptate din mai 2 Veri indeosebi frumoasa lucrare a pirintelui M. C. d’Arcy S. J., The Mind and Heart of Love, Londra, 1945, consacrata in mare parte expurerii critice a punctelor de vedere ale lui Anders Nygren (Eros et Agape) si ale acestei cli Jubirea si Occidentu? 9 multe motive: trebuia si deschid drumul, si marchez. contrastele, si nu am stiut intotdeauna s& redan nuantele tabloului. Sper ca un capitol adiugat Cantii a Vi-a si nenumiratele corecturi de detaliu sé fact dovada unui realism sporit. Intentia mea principela era si prezint conflictul necesar existent, in Occident, intre pasiune si cisitorie; pentru mine acesta riméne adevaratul subiect, adevarata tezi a’ cirtii mele in forma ei prezenté. Cat despre actualitatea cercetarii mele, nu socotesc ci ea s-ar fi redus defel dupé cel de-al doilea rizboi mondial. Mentionam indeosebi la sférsitul Cartii a V-a eventualitatea unui conflict care ar fi pus capat problemelor pe care le cercetam. Aceast team era pe punctul de a se justifica, iar in prezent ea persist in fata consecinjelor probabile ale unui razboi atomic intercontinental. In plus, © sedere de sapte ani in America m-a convins ci mitul Pasiunii ~ coboratd la rang de simpla romance* = € departe de a-si fi epuizat efectele; filmul le raspandeste in intreaga lume, iar statisiicile privitoare la divort permit 0 apreciere a amplorii lor. Daca civilizatia noastri trebuie s& supravietuiascé, ea va fi nevoiti si infaptuiasc’ o mare revolufie: A ‘recunoasc faptul cA institutia cisatoriei, de care depinde structura ei sociala, este mai importanta decat iubirea pe care o cultiva si pretinde zits temelie decat o febra plicuti, Cfile infaptuirii acestei revolutii ne sunt incé necunoscute, ‘Am explicat aceasta in Cartea a V-a. Ambitia mea se limiteazd la ai sensibiliza pe cititori fata de prezenta mitului; mai departe, la a-i face capabili si sesizeze risfringerea lui atat in viata, cAt si in opera de arti. SA determini trezirea catorva constiinte nu poate fi cu totul inutil. Pentru ca desi, intr-adevar, schimbérile sufletesti se pregatesc si se desfisoara in sub- constient#, ele se nasc, de fapt, o data cu epifania lor savarsita prin expresia scrist, plastic& sau picturala — asa cum iubirea se haste 0 data cu prima ei marturisire D. de R. orig. (n. tt). 4 Desi in limba’ francezi se face distincjia intre faptele inconstiente (fapte psihologice de care nu suntem constienti) si subconstiente (care se etree in profunzimile obscure ale constiinjei), autorul foloseste majoritatea situatiilor primul tzimen cu sensul celui de-al doilea, ca in azul de fa. Am redat termenut Tntotdeana potivit sensu din context (in. tr). MITUL LUI TRISTAN 1, Triumful romanului gi ce ascunde el »Cinstite fete, v-ar plicea si ascultati o poveste minunata despre iubire si moarte?..." Nimic pe lume nu ne-ar plicea mai mult. Atat de mult incat acest debut al versiunii lui Tristan de Bédier trebuie socotit drep: modelul ideal de fraz incepitoare a romanului. Tata trasatura caracteristicd a unei arte desivarsite, care ne transpune chiar ce la inceputul povestii in starea de asteptare patimasa, din care se naste iluzia romanesca. De unde vine acest farmec? $i ce coarda sensibila a sufletulti nostru stie si atingd acest antificiu de ,etorica profunds? Faptul c& emotiile cele mai profunde le trezeste in ‘noi tocmai asocierea dintre iubire si moarte este o certitudine atestata la prima vedere de succesul extraordinar al romanului. Exista si alte motive, mai ascunse, de a vedea in aceasta aproape 0 definitie a constiinfei occidentale... lubire si moarte, iubire fatala: dacd nu e cuprinsa toata poezia, se afla cel putin tt ceea ce este popular, tot ceea ce. este universal emotionant in literaturile noastre; ca si in cele mai vechi legende, ca si in cele mai. frumoase cantece: Iubirea’ fericita nu a intrat in istoriz, Nu s-au scris romane decat despre iubirea fatala, adicd despre iubirea ameninfati si condamnat de viata instsi, Indltatoare, in lirica occidentala, nu este nici placerea simjurilor, nici pacea fecund& a cuplului. Mai degraba este slaviti pasiunea iubirii decat iubirea implinita. lar pasiunea ‘inseamna suferinti. Tat ideea principala. Entuziasmul pe care-I ardtim pentru roman ca si pentru filmul nascut din acesta, erotismal idealizat raspéndit in intreaga noastré culturd, in educatie si in imaginile care alcdtuiesc decorul vietii noastre, in fine, nevoia de evadare adusé la exasperare de plictiseala mecanic’, totul in noi si imprejurul 4 Denis de Rougemont nosiru proslaveste in aga muisura pasiunea, inc@t am ajuns si vedem in ea promisiunea unei vieti mai vii, unei puteri finnoitoare, ceva de dincolo de fericire si de suferinta, 0 bea- titudine inflacarata. in cuvantul ,pasiune nu mai sesizim intelesul de ,su- ferinta*, ci numai pe acela de ,lucra pasionant™. $i totusi, pasiunea jubirii inseamn’, in realitate, 0 nenorocire. Societatea fn care trdim, societate ale cirei obiceiuri nu s-au schimbat de secole in aceasté privint’, obligi iubirea-pasiune ca in 90% ‘din cazuri si imbrace forma adulterului. Desigur ci indragostitii vor invoca toate cazurile de exceptie, dar statistica este crud&: ea respinge poezia noastra. are traim ints-o asemenea iluzie, intr-o asemenea ,is- tificare* incét am uitat cu adevarat gustul acestei nefericiri? Sau tebuie s& acceptim c4 in secret preferim cea ce ne rineste, dar ne inaltd, decat cea ce pare s& implineasca idealul nostru de viata armonioasa?| ‘SA analizim mai atent aceasté contradictie, printr-un efort + care trebuie si para neplicut, de vreme ce este menit si distruga 0 iluzie. Afirmand cf iubirea-pasiune inseamnd, de fapt, adulter, insistim asupra realititii pe care o ascunde si totodata o transforma cultul nostru pentru iubire. Inseamna ci dezvaluim cea ce cultul acesta ascunde, refuleazi si trece sub ticere, Pentru a ne permite si ne lism prada, inflcarati, acelui ceva pe care nu indrizneam si-l revendicém. Chiar faptul c& cititorul se va impotrivi inainte de a admite c& de cele mai multe ori in societatea noastr’ pasiunea si adulterul se confunda, nu este oare prima mérturie a acestui adevar paradoxal, si anume ca dorim pasiunea si nefericirea cu condiia si nu recunoastem niciodati c& le dorim asa cum sunt? wae Celui care ne-ar judeca dup’ literatura noastra i s-ar parea c& adulterul este una dintre cele mai insemnate ocupatii ale occidentalilor. Lista romanelor care nu fac nici o aluzie ta adulter s-ar putea aleétui in scurté vreme; iar succesul celorlalte, indulgenta ce li se arat, chiar pasiunea cu care sunt. uneori ‘condamnate, toate acestea spun indeajuns la ce viseaz cuplurile, trlind inte-o societate care a facut din cisitorie o obligatie si un element de confort. Ce s-ar face literatura noastra fri adulter? ubirea $i Occidental 25 Ea waieste de pe urma ,crizei cisatoriei*. Probabil c&-0 intretine chiar, fie ,cdutind™ in versuri si prozd ceea ce religia socoteste a fio crimé, iat legea o. infractiune, fie ca, dimpotriva, se amuzd doar si preia din adulter un repertoriu inepuizabil de situatii comice sau cinice. Dreptul divin la pasiune, psihologia moderna, succesul triadei in teatru ~ fie c& idealizam, rostim subtilitati sau ironizdm, facem oare altceva decat si dezvaluim chinul nesfarsit si obsedant pe care il provoacd iubirea ce trdieste in afara legii? Care nu cautim_prin aceasta si ne eliberam de realitatea lui ingrézitoare? !Prefaicdind situatia in misticd san in farsi nu facem decat s& recunoastem faptul ci este de nesuportat... Nefericiti in cAsatorie, dezamagiti, revoltat, exaltati sau cinici, necredinciosi sau ingelati: in viata real ori in vvis, cu regret sau cu team, cuprinside plicerea revoltei sau de tulburarea ispitei, pufini sunt cei care nu se recunosc macar fntr-una dintre categoriile de mai sus. Renuntiri, compromisuri, despirtiri, neurastenii, confuzii enervante si meschine de vise, obligatii, concesii ascunse — jumatate din toata nefericirea omului se poate explica prin cuvantul ,,adulter". In ciuda tuturor creafiilor noastre literare — sau poate tocmai datorita lor — putem crede, uneori, cA nu s-a spus ind nimic despre adevarata fat a acestei nefericiri. $i ca, in acest domeniu, unele dintre cele mai naive intrebéri au fost mai des rezolvate decat formulate... ‘De exemplu, odati ce am descoperit raul, trebuie sé acuzim de initierea lui institujia cAsitoriei, sau, dimpotriva, ceva” ce 0 combate chiar in inima embitiilor noastre? Oare intr-adevir conceptia asa-numité ,crestina” despre cisitorie este cea. care) provoaca tot chinul nostru, asa cum cred multi, sau, didlpotriv’, este vorba de o anumiti conceptie despre iubire care, poate pe nesimtite, face ca aceasti legitur’ si fie, din principiu, insuportabila? Constat c& occidentalului fi place cel putin Ja fel de mult ‘ceca ce spulberi ,fericirea sotilor" ca si ceea ce o garanteaz’, De unde aceasti contradictie? Dac secretul crizei c&sniciei este doar atractia spre cea ce ¢ oprit, de unde ni se trage aceasta sete de nefericire? Ce idee despre iubire dezvaluie ea? Ce tains vietii noastre, a spiritului nostru, poate a istoriei noastre? 26 Denis de Rougemont 2. Mitol Exist un grandios mit european al adulterului: Romanul lui Tristan si al Isoldei. In haosul obiceiurilor noastre, in confuzia moralei si a lipsei de moral’ pe care 0 alimenteaza, in cele mai Pure momente ale unei drame, se intémpli si vedem cum transpare in filigran aceasta forma miticd, Ca o imagine mareata si simplé, ca un fel de model primitiv al suferingelor noastre cele mai nelimurite. Si intocmai cum poetii, pentru a deslusi obscuritatile limbii noastre, au obiceiul de a readuce cuvintele 1a originile lor indepirtate, adica la obiectul sau actiunea pe care se presupune c& le desemnau initial, as dori s& restabilesc raportul dintre acest mit si unele obscuritati caracteristice moravurilor noastre. O etimologie @ pasiunilor, cu mai multe sanse de reusiti decat cea @ cuvintelor, céci isi giseste verificarea imediata in viata noastra, si nu in vreo stiinja ipoteticg, Dar mai inti, veti spune, si fie oare adevarat cé Romanul Jui Tristan este un mit? $i tn cazul acesta, nu se va destrama care farmecul siu daca incercim sé-L analizim? ‘Am incetat astazi si mai credem c& mitul inseamna irealitate sau iluzie. Prea multe sunt miturile care-si manifesta in, jurul nostru o ford greu de contestat. Dar faptul ci se abuzeara de acest cuvint ne obliga si-i dim 0 nova definiti. Se poate spune, in general, cd mitul este 0 poveste, o fabulé simbolicé, simpli si tuiburitoare, care rezuma un numa infinit de situatii mai mult sau mai putin asemanitoare."Mitul ne permite si observim dintr-o dati anumite tipuri de" relatii in. Variabile si si le desprindem din multimea aparentelor cotidiene, Intr-un sens restrans, miturile tradue tegulile de conduita al& unui grup social sau religios. Ele pleacd deci de la elementul| sacru in jurul cdruia s-a constituit.grupul (povestiri simbolice despre viaia si moartea zeilor, legende care explica sacrificile sau originea tabuurilor etc.). Mulfi au remarcat faptul cd mitut nu are autor. Originea lui trebuie sa fie obscur Si chiar sensul lui este obscur in parte. El se prezinta ca expresia pur anonim 8 unor realitati colective sau, mai precis, comune. Opera de arti ~ poem, povestire sau roman ~ se distinge deci radical de mit. latirea si Occidentut Pa {ntr-adevar, valoarea ei nu depinde decit de talentul celui care a creat-o. In opera de arti este important exact ceca ce nu conteazi in cazul mitului: ,frumusetea* sau pveridicitatea", a gi toate calitatile care-i asiguré succesul propriu (originalitate, maiestrie, stil etc.). Trasdtura cea mai specifica a mitului este inst puterea pe care 0 dobandeste asupra noastrd, in general fird sd ne dim seama. Tocmai-aceasti autoritate pe care o are asupra noastra, parci in ciuda voinjei noastre, face ca o poveste, un eveniment sau chiar un personaj si capete aspect de mit. Opera de art au are (ca atare), in adevaratul sens al cuvantului, putere de constringere asupra publicului. Oricat ar fi de frumoasa si de plina de fortd, ea poate fi totusi criticaté sau apreciata din motive subiective. Nu se poate spune acelasi.Iucra si despre mit: enuntul siu dezarmeaza orice critica, reduce la tacere sindirea, sau cel putin o face s8-si piarda utiitatca, (Imi propun sa abordez Tristan.nu.ca. opera. literark, oi ca tip al telatiilor dinte ie-tner-un--grup istoric. dat:-elita sociali, societatea curteneascd, guvernati de cavalerism a seco- lelor al XIL-lea si al XIf-lea. Acest grup s-a dezvoltat, de fapt, cu mult timp in urmé. Totusi legile sale inci actioneaz sub forme ascunse si neclare. Find profanate si respinse de codurile noastre oficiale, caracterul lor de constrénngere s-a accentuat cu atat mai mult, cu cit ele nu mai au putere dec&t asupra viselor noastre. Numeroase trisdturi ale legendei lui Tristan sunt susceptibile de a semnala un mit. in primul rnd, faptul cA autorul ei — pre- supundnd ca a existat vrewnul, si doar unul singur ~ ne este complet necunoscut. Cele cinci versiuni originale care s-au j pastrat sunt prelucrari artistice ale unui arhetip pierdut fird arma. Un alt aspect mitic al legendei lui Tristan este elementul sacra pe care il contine (Anexa 1). Desfisurarea acti, ca gi efectele pe caré trebuia si le produc ascultitorului, depind intr-o anumité masuri (pe care va trebui sé 0 precizim) de un ansamblu de ritualuri si ceremonii care nu reprezinti altceva, decdt traditia cavaleriei medievale. Jar ,ordingle cavaleresti au i Denis de Rougemont fost__deseori ite .,religi Chastellain, cronicar al Burgindie, denumess ae Ordinal Lanei de" Aur te curdad instituit)® si vorbeste despre cl.ca despre un mister sacru, desi cavaleria era in vremea aceea doar o amintire. in fine, insisi natura obscuritatii pe care o vom intalni in legenda denota inrudirea sa profundd cu mitul. In general, obscuritatea mitului nu rezida in forma de exprimare (si anume, fn limbajul poetic, care inst, dup cum se stie, este unul dintre cele mai simple). Ea se explicl pe de-o parte prin misterul originii sale, iar pe de alta parte prin importanta vitala a faptelor pe care le simbolizeazt mitul. Daca aceste fapte nu ar fi obscure sau daca nu ar exista un anume interes pentru thinuirea originii si a semnificatici Jor, astfel incat acestea sd scape criticii, nu at mai fi nevoie de mit. Ne-am putea mutumi cu o lege, cu un tratat de morala sau chiar cu 0 povestioara care si joace rolul de rezumat mnemotehnic. Nu exist mit atéta vreme cat ne este ‘ingdduit sa respectim realitatea si so exprimam deschis seu direct.[Dimpotriva, mitul apare atunci cand ar fi periculos sau imposibil si marturisim sincer un numar de fapte sociale’ si religioase sau de relatii afective, pe care tinem totusi sd le perpetuaim sau care nu pot fi distruse.|Nu mai avem nevoie de | mituri, de exemplu, pentru a exprima adevarurile stiintei: le considcrim, intr-adevar, din punct de vedere strict ,profan" si astfel ele au numai de cdstigat din critica individuala, Avem insd nevoie de mit pentru a exprima faptul obscur si imposibil de recunoscut cé pasiunea este legaté de moarte si c& atrage dupi sine distrugerea celor ce i se devoteaza ou tot sufletul, | Inseamna c4 dorim s& salvam aceasté pasiune si ca iubim | aceasta nefericire, desi morala oficialé si gindirea noastra le condamna. Obscuritatea mitului ne permite deci si receptim continutul sau camuflat si si ne bucurim de el prin mijlocirea /maginatiei, fara ca prin aceasta si devenim destul de constienti fea si provoctm aparitia contradictiei. Astfel sunt puse_la iJ adapost de critica anumite realti(i umane pe-Emre Te Si Sy /' t€"presimtim ca esentiale. Mitul exprimd aceste realitati, In me 5 Georges Chastellain (1404-1475), celebru cronicar de ia curtea Burgundiei (0. 1). ® Creat in 1429 de Filip cel Bun, ducele Burgundie, ou intentia de asi asigura fidelitatea nobilimié (0. tr.) i (9) Iubiea si Oceidentt &) masura tn care 0 cere instinctul nostru, dar in acelasi timp le si} ascunde, in masura in care lumina gandirii le-ar ameninta’. wae De origine necunoscuta sau insuficient cunoscuté — avand un caracter primitiv sacra — camufland taina pe care o fnfétigeaza, are oare romanul mitic al Tui Tristan in aceeasi misura si tristturile de constrdngere ale unui mit adevarat? Intrebarea nu poate fi evitati. Ba ne conduce in miezul problemei si al actualitatii sale. De precizat ca legile cavaleresti, cate jucau cu prisosinta, in secolul al Xifl-lea, un rol de constringere total, nu intervin in roman dec&t ca obstacole mitice si figuri rituale de retorica. in lipsa acestora nu: ar mai fi existat nici un’ pretext pentru ca fabula s& continue, si mai ales ea nu s-ar fi putut impune fara discutie tn fata publicului.|Jrebuie si remarcam ca aceste yeeremonii sociale sunt un mijloc de a face sé fie acceptat un cuprins antisocial, si anume pasiunea, Cuvantal ,cuprins" {si fnsuseste aici inregul siv potential: pasiunea lui Tristan si a Isoldei este cu adevarat ,cuprinsa® in. regulile cavaleresti. Numai cu aceasta conditie poate ea si se exprime in amhbiantd de semi-obscuritate a mitului. Caci fiind o pasiune care prefera: Noaptea si triumfa printr-o Méarte transfigurantd, ea reprezint& pentru orice societate o amenintare evident intolerabila. Trebuie deci ca grupurile sociale existente s& fie capabile si-i opund o structura bine organizata, astfel ca ea s& aibd ocazia de a se exterioriza fara a provoca pagube irecuperabile. Daca, in timp, relatia-sociald slabeste sau’ grupul se destramé, mitul va inceta s mai fie un mit in sensul strict al cuvantului, Dar pe cat va pierde din forta sa de constrangeré si din mijloacele sale de a se exprima printr-o forma camuflata si 7 Gindirea despre care vorbesc aici fiind activitatea profanatoare care se desfisoara in detrimentul sentimentului sacru colectiv, de care il clibereaza pe individ. Faptul ed rationalismul a fost inaltat la rang de doetrina oficiala nu tebuie 4 ne facd s uitim efectul siu de pur sacrilegi, antisocial, ,disociator". In orig., contenue, de le verbul contenir, a cuprinde", dar si , ingradi*, .a stépani" (nt). Go Denis de Rougemont acceptabila, pe atat va cAstiga in influentd ascunsa si fn violenta anathicd, Pe masura ce cavaleria, chiar sub forma ei profand de savoir-vivre — adici ansamblul regulilor care trebuie respectate pentru a fi un adevarat gentleman — isi va pierde ultimele sale virtuti, pasiunea ,cuprinsa* in mitu! primitiv se va rispéndi in viata cotidiand, va invada subconstientul, va-provoca aparitia uunor noi constrangeri sau, la nevoie, le va nlscoci... Céci se va vedea ci nu numai natura societitii, ci insusi focul intunecatei pasiuni pretinde o méirturisire mascata. Mitul, in sensul strict al cuvantului, a apdrut_in_secolul al Xiklea, adicd intr-o vreme in care elita facea un efort considerabil de organizare a societijii si a moralei. Se punea tocmai problema ,,infrandrii*. pornirilor. instinctului. distructiv: caci_atacindu-l, religia, il aducea Ia disperare. Din cronicile, predicile si satirele ramase de atunci aflam ca in acest secol a izbucnit o prima ,criza a cisitoriei. Ea cerea 0 reactie vie. Succesul Romanului lui Tristan se explic& deci prin faptul c& a plasat,pasiunea intr-un cadru in care se putea exprima prin satisfactii simbolice. (La fel a facut si Biserica atunci cind a »cuprins* pigdnismul in riturile sale.) Tnsé chiar daca acest cadru dispare,. pasiunea ii supra- vietuieste, Ea continua si fie la fel de,periculoasé pentru viata societatii. Ea tinde intotdeauna si provoace, ca reactie din partea societatii, 0 ordonare similara., De. unde rezultd. permanenta istoricd au atat a mitului in forma sa initiald, cat a necesitéi * imitice cireia fi réspundea Romanul. Largind definitia propusa, vom numi pe mai departe mit aceast& permanent a unui tip de relatii si a reactiilor pe care le provoacd. Mitul lui Tristan si al Isoldei nu va fi doar Romanul, ci chiar fenomenul pe care il ilustreaza si a cérui influenté nu a incetat s& se fact sintité pind in zilele noastre, Pasiune a. fri ascunse, dinamism stimulat de spirit, posibilitate predeterminata si caute © constréngere care si o alimenteze, farmec, teroare sau ideal: acesta este mitul’ care ne chinuie. Tocmai faptul ca si-a pierdut forma initiald ‘ll face s& fie atét de periculos. Miturile prabusite devin otrivitoare intocmai ca adevarurile moarte de care vorbeste Nietzsche, . labivea si Occidentul 3 3, Actualitatea mitului; motive pentru cercetarea noastrit Nu este nevoie sé fi citit versiunea lui Tristan de Béroul sau de Bédier?, nici s& fi ascultat opera lui Wagner, pentru a suporta 4n viata de zi cu zi influenta nostalgicd a unui asemenea mit. El isi trdeaza prezenta in majoritatea romanelor si filmelor contemporane, in succesul lor la publicul larg, in doringele pe care le stimneste in inima burghezilor, a poetilor, a celor nefe~ riciti jn cisitorie, a midineielor care viseaz& la o jubire ca-n po» vesti.JMitul actioneazd oriunde pasiunea este visatd ca un ideal, iar nu temuta ca o febra maligna; oriunde fatalitatea ei este| chemata, invocatd, imaginati ca 0 catastrofa framoasa si dorit’, iar nu ca o catastrofi pur si simplu El traieste chiar prin cei care cred ca iubirea este un destin (licoarea din Roman); cd ca se arunc asupra omului neputincios si fascinat pentru a-l mistui ca un foc pur; si ci este mai puternici si mai adevarati decat fericitea, dect socictatea si decat morala. El traieste chiar prin romantismul din noi; el este marele mister al acestei religii ai cérei preoti si profeti inspirati au devenit poetii secolului trecut, Dovada acestei influemte gi a naturii sale mitice este foarte usor de gasit. O putem afla chiar aici, intr-o anume aversiune cu care priveste cititorul proiectal meu, Romanul lui Tristan este ysacru pentru noi exact in maisura fn care se va aprecia cd am comis un sacrilegiu incerednd s&-I analizez. Desigur, aceastd acuzatie de sacrilegiu imbraci acum un sens foarte banal, dacd ne gandim cA in societatile primitive ea se traducea nu prin aversiunea pe care eu o prevad, ci prin condamnarea vinovatului la moarte. Elementul sacru care intr in joc aici mu mai este decat o amintire ritécitd si vag’. Singural meu rise este deci ca cititoral s& inchid’ volumul la aceasta pagina. (Si bineinteles c& semnificatia inconstientd a unui asemenea gest nu este alta decat condamnarea la moarte a autorului., Totusi ea rimAne fir efect.) ‘Dar daci mi vei cruta, o, cititoruie! trebuie sé infeleg oare c& pentru tine pasiunea nu este sfanti? Sau pur si simply oamenii de azi sunt tot atét de nevolnici in pornirile lor de revolt ca si ° Referire la versiunile poetilor anglo-normanzi Thomas (catre 1170), Roman de Tristan, ed. 3. Bédier, vol. Il, Patis, Société des Anciens ‘Textes Frangais, 1902-1903, si Béroul (citte 1180), Roman de Tristan, ed. E, Muret, acoeasi seri, 1908 (a. tr.) : 2 Denis de Rougemont in pasiunile for? in lipsa dusmanului fatis, unde-si vor afla seriltorii curajul ce li se pretinde? Vor trebui oare sé-l indrepte contra lor insisi? Si-atunci nu ne putem tupta cu adevarat decdt cu inamicul din noi . Recunose ci si eu am fost nemultumit cand unul dintre ‘comentatorii legendei tui Tristan a definit-o drept .o. epopee a adult Formula este fark indoiala exact, dacd luim in consideratie exclusiv datele seci ale romanului. Ea sund totusi la fel de jignitor si de ,prozaic minimalizator. Putem oare sustine c& adevaratul subject al legendei este greseala morala?’ Opera Tristan a lai Wagner, de exemplu, este 0 operi inchinaté exclu siv adulterului? $i in fine, adulterul nu inseamna deci atét_si nimic mai mult? Un cuvant urét? Desfacerea unui contract? in- seamné gi asta, si numai asta’ in prea multe cazuri; dar descori inseamna mult mai mult dec&t atat: o atmosfera tragic si pasionali, dincolo de bine si de riu, 0 frumoasi drama sau 0. drama ingrozitoare. In fine, este o dram, un roman. Tar cuvantul »Tomantism vine de la foman... Problema ia amploare splendid — la fel si teoria mea. Voi infatisa motivele care ma indeamind sA insist si veti aprecia daca sunt diabolice. Primul motiv este cd ne aflim th'acel punct al dezorganizarii sociale in care imoralitatea se dovedeste mai diunétoare decat vechea morald. Cultul iubirii-pasiune. s-a democratizat in. asa misura incat si-a pierdut virtutile estetice si valoarea de tragedie spiritual, Ramfne o suferint& confuz’ si difuzi, ceva necurat si twist, care nu va suferi daca ti vom profane cauzele eronat socotite sacre: aceastd literatura pasionali, publicitatea care i se face, moda cu aspect comercial a ceea ce era odati un mister religios... Trebuie sa atacim toate aceste fenomene, fie si numai pentru a salva mitul de la abuzurile la care il condamnd vulgarizarea lui extrema. $i nu trebuie si ne sperie sacrilegiul, Poezia mai are si alte resurse. Al doilea motiv nu apartine unui apirdtor al frumusetii, fie ea si blestomati, ci unuia céruia ti place si vada limpede, s4 dovint constient de viata tui si a contemporanilor sii. (Ma refer la mitul lui Tristan pentru ci el ne permite descoperirea unui motiv simplu care si explice confuzia noastra de azi. El ne permite, de asemenea, formularea anumitor relat invariable mascate de ~vulgarititile aminuntite ale psihologiei. $i Jubirea $i Occidentut 3 fn fine, el ne permite dezvaluirea unei anumite dileme a citi : realitate erudi suntem pe punctul de a o uita, datoriti vietit noastre grébite, culturii noastre si toropelii in care a c&zut morala noastra, Primul obiectiv al acestei Iucrari este si fnfitigeze mitul pa- siunii in violenta sa primitiva si sacra, in puritatea sa monumen- tal, ca 0 ironie salvatoare 1a adresa dorinjelor noastre nelimu- rite’sia neputintei noastre de a alege cu indrézneald intre Legea Zilei si Pasiunea Nopiiis si redea infatisarea Mortii Amantilor slavite de Wagner intr-un crescendo tuiburitor si silbatic din al doilea act al operei sale; iar victoria pe care si-o doreste este si-l aduci pe cititor in fata alegerii intre: ,,Asta mi-am dorit!* si ,Fereascat Dumnezeu!™. ; Nu sunt convins cio constiint limpede este folositoare in general si in sine. Nici ct adevarurile utile trebuie mérturisite nefntarziat. Dar oricare ar fi ,utilitatea* cercetarii mele, soarta noastri, a occidentalilor, riméne s& devenim din ce in ce mai constienti de iluziile cu care ne hranim. $i, poate ci rostul | filosofului, al moralistului, al creatorului de forme ideale, este numai acela de a spori gradul de constientizare al oamenilor, deci gradul de constientizare a vinovatiei lor. Cine stie unde putem ajunge in felul acesta? . ‘Acestea fiind zise, este timpul si trecem la operatiunea anunjata. Conditia reusitei sale este fara inddiali 0 anumiti insensibilitate cu. care 0 vom conduce. Orbi si surzi la wfarmecele" povestii, s4 incercdm si rezumam. ,obiectiv* faptele pe care ni le comunicd si motivatiile pe care ni le propune sau pe care, in mod cu totul sarprinzdtor, omite si ni le indice. 4, Confimutal manifest al Romanulai Ini Tristan'® .Amors par force vos demeine!* Béroul Tristan se naste in durere. Tatal siu abia murise, iar mama sa, Blanchefleur, moare Ja nasterea lui. De aici numele eroului, 10 Voi rezuma.principale'e evenimente care au loc.in Roman bazin-

    You might also like