definitiv, nimic bine fixat in tot ce scrie si descrie si isi aminteste Gauguin. Nici o emotie in fata minunilor Pa- cificului ; emotiile si le exprima el altfel decit prin scris. Dar jurnalul lui Gauguin e interesant si dintr-un alt punct de vedere : iti descoperaé pe un om care nu poate ramine singur, care nu poate sa se adinceasca, si conver- seaza, birfeste, comenteaza la nesfirgit. Un om cu infinite experiente, dar care n-a putut cunoaste singuratatea nici in solitudine. A fost totdeauna cu cineva alaturi: cu lu- crul sdu, cu gindurile sale despre alfii, cu jurnalul in care vorbeste despre tot. Nici o clipé de adunare, de concen- trare asupra lui insusi. Viata fl poarta cu ea si nu-l lasd singur decit lasindu-] somnului. $i omul acesta ar fi fost intr-adevar tragic daca n-ar fi avut bunul simt de a nu fi niciodata serios. 1932 Jurnalul doamnei Sei Shonagon In 1930 a aparut in englezeste o buna parte din ,,Jurna- Jul doamnei Sei Shonagon“ scris intre 991—1000 d. Chr. (,,The Sketch Book of the Lady Sei Sonagon“, ed. John Murray, London). Aceste ,,Insemnari de perna“ (Makura no Soshi) au fost traduse tot de o femeie, de una din acele care singure ar fi putut reda sensurile si nuantele ,,Jurna- lului“ intr-o limba europeand : Nobuko Kobayashi. Sei Shonagon nu are nevoic de multe introduceri. Din familie vestita, a trait in cea mai rafinata epoca a civili- zatiei japoneze, in epoca heiana, cind sensibilitatea artis- tica atinsese recorduri bolnavicioase si viata insdsi se ce- rea traiti ca un ceremonial superb, complicat si epuizant. Intre douazeci si cinci si treizeci de ani ajunge doamna de companie a imparatesei, o fata de cincisprezece ani, care i-a sugerat se pare insdsi ideea acestui ,,Jurnal“. Sei Sho- nagon insemneaza ce crede ea mai frumos, mai magnific, mai superb sau mai ridicol din episoadele unei vieti impa- ratesti. Rareori am vazut atita cruzime si atita glaciala lips&é de omenie, atita geniu al vietii-operd-de-arta, atita sete de frumos si de superb, fara generozitate, fara im- pacare, fara sentimentalism. Te intrebi citeodata ce fasci- nant& papuga de portelan a luat locul femeii din carte. — 291Alt&data, ramii coplesit de peisajele acelea japoneze — cu: nori albi si gigte salbatice — pe care Sei Shonagon le in- sufleteste mai bine decit atitia cdldtori europeni, gsi le evoca precis si nostalgic. Cartea e un panopticum gi un ghid in Evul Mediu acela senzual si estetizant, dar e, mai ales, confesiunea unei fe- mei pentru care nu exista nici religie, nici dragos‘e, nici milostenie umana — ci numai arta. Pasiunea ei pentru frumos ii transfigureazd intreaga viata. Fiecare pas si fiecare cuvint ii evocé imense rezerve de emotie estetica. Isi face din viatA un rezervor de emofii rafinate, nuan- tate, rarefiate — pe care le descarca orice : un nor, un vers, un ris de fata, un zbor de pasare, o scrisoare sau 0 parere. Si cit de naiva si nepriceputa venise la curte... ,,.Erau atitea lucruri care ma inmarmureau, cind am venit intti la palat, incit as fi izbucnit in lacrimi la orice moment. Eram liberd ziua, dar pe timpul noptii stam de garda inapoia perdelei imp&ratesei. Ea lua citeva picturi si mi le arata, dar nu puteam totusi sd-mi staépinesc timiditatea. Atit de rau, incit nici mina nu puteam sa mi-o intind spre ele. Impardteasa mi le explica pe toate : «Tabloul acesta e asa si aga. Acesta are alta poveste»“. »O lumina puternicé ardea, aga c& orice se vedea mai distinct ca ziua — as putea spune, se vedea orice fir de par, si eram incurcata de moarte. Dar incercai si ma sta- pinesc si s& privesc tablourile. Era foarte frig si miinile ei — pe care le vazui putin cind mi le dadu — erau de o minunata culoare palida. Nu prea eram obisnuita cu ase- menea miini frumoase si gindeam in mine in timp ce le priveam : «N-ag fi crezut niciodaté c&4 exista asemenea oameni pe pamint»“. Dar Sei Shonagon se obisnui repede cu luxul si rafina- mentul palatului. Probabil cA a avut destule intrigi ga- lante, dar nu si-a pierdut capul niciodataé. Barbatii erau pentru ea companioni pentru o sceneta sau personaje mute pentru un decor. Prea iubea mult ceremonialul artei, ni- micurile fine si discrete, luxul politicos, demnitatea ran- gurilor si solemnitatea momentelor. Se amuza de ele, cri- tic& si birfeste lumea imperiali — dar le iubeste pentru virtutea lor fantasticd, artisticd, inumand. Ceremonialul predomina intotdeauna, nu pentru ca asa e bine sa se faca, — 322 —ci pentru c& asa e frumos, mai decorativ si mai fantastic, mai artistic. Odata scrie cA luna e frumoasa noaptea, cd norii sint frumosi, cintecele pasdrilor sint frumoase ; »orice sunet e admirabil noaptea, afard de tipetele prun- cilor“. O marturisire care prefuieste cit un manifest. CAci pe Sei Shonagon o jigneste suferinta, pentru c& e indivi- duala, e in afara de ritmul mulfumirii generale, e anarhic&d si urité. De cite ori nu ride de bietii cersetori sau {dranii simpli pentru ca sint coplesiti de ursita lor urita, pAgubiti de lumina frumosului. Atunci se intoarce cu mai multa pasiune la viata ei de risipa si emofie rara, viata fascinanta intr-un palat de sticla. Insemnarile ei asupra dragostei sint cu adevdrat deli- cioase. Aleg la intimplare citeva ,,generalitati“, cAci anec- dotele isi pierd orice savoare izolindu-le. »O persoana vrednica de dispret e barbatul care isi pa- raseste iubita in zori, cdutindu-si infrigurat evantaiul si hirtia prin intuneric si murmurind : Ciudat ! In cele din urma gaseste hirtia si si-o pune zgomotos pe piept, si des- face evantaiul spunind «la revedere», lovind cu el in dreapta si in stinga. Vrednic de dispret nu e un cuvint destul de tare. Omul acela e cu adevarat revoltator“. »Atitudinea intr-adevir fermecatoare pentru barbatul ce pleaca in zori e aceasta : El trebuie sa fie foarte supa- rat cd pleacd ; se ridica dezolat si trebuie sA suspine cind ea ii spune : «Oh! ce pacat ! Se lumineaza !». Dar totusi trebuie s& stea aproape de ea si sd-i sopteascd, sd-i gop- teasc4, asa cum a facut noaptea intreagd. Nu trebuie sa se grdbeascd s& se imbrace. Cind trebuie sa plece, se duc impreuna la poarta, si el spune : «Ce pustie, ce pustie mi-e lumina zilei |}. Ei ii va fi teribil de dor de el, si va suferi ca trebuie sa-l lase sa plece. Si totusi, e numai felul lui de a se purta care o impresioneaza. Caci daca el pleaca gonind, adunindu-si lucrurile la sin si legindu-si sireturile de p&r, ea ajunge sa nu-] mai placa chiar din acea clipa“. Ceea ce e prodigios la aceasta doamna e faptul ca nu glumeste. Ea criticd si se amuza, citeodata scrie versete cu jocuri de cuvinte pe care le schimba cu vreun personaj din palat — dar de glumit, cu sau fara umor, nu incearca niciodaté. Crede in ceremonial pentru toate virtutile lui magice. Desi, psihologiceste, igi dd seama c& e numai un ceremonial sec, nesincer, si de aceea frumos. Dar decorul aore acela care invinge intotdeauna ; nu numai in Japonia. De aceea inveti mai mult de la doamna aceasta inteligenta, artista si cinicd — decit ai invdta de la cinci romanciere moderne. Rareori a putut fi o femeie superioara atit de sincera. 1931 Teme folclorice si creafie artisticd Orice om de bun simt care cerceteazi productia ar- tistilor si scriitorilor romani asa zisi de ,,inspiratie popu- lara“, trebuie sé recunoasca generala lor mediocritate. Stilul Brumarescu in plasticd si arta decorativa, stilul Rodica in teatru (de la Alecsandri la ,,Chemarea Codru- lui“), stilul Mihail Lungeanu in epica (reprezentind toate elementele necreatoare din semanatorism) — toate aces- tea sint bine cunoscute ; si, din fericire, depasite de elitele romanesti. Care a fost cauza acestei lamentabile esuari este lesne de inteles. ,,Inspiratia populara“ s-a fabricat intr-un mod automat si exterior. S-au copiat motivele folclorice, s-a reprodus ritmul poeziei populare (genul ,,vila“). Dar toate acestea sint forme moarte ; sifpoezia populara, si jocu- rile populare, si costumul national — toate sint expresiile perfecte ale unei anume forme de viata colectiva. Si ca atare, fiind ele insesi expresiile perfecte, realizarile defi- nitive ale acestei vieti — nu mai pot servi ca izvor de inspiratie pentru alte realizari artistice, nu mai pot juca rolul de teme. ',,Miorita“, cit este ea de perfecta, nu mai poate fecunda o inspiratie poetica. Orice s-ar scrie in rit- mul si cu lexicul ,,Mioritei“, nu va fi decit o pastisé. Ca sa creezi ceva in ,,stilul Mioritei“ trebuie sa treci dincolo de formele poeziei populare, sd cauti si si te adapi de la izvorul din care s-a nascut ,,Miorita“. Dan Botta a in- cercat aceasta tehnica poetica, in ,,Cantilenad“, si a izbutit. Dar care este izvorul acesta din care s-a nascut si poe- zia populara, si plastica, si coregrafia, si arhitectonica populara ? Care este izvorul viu care alimenteazé intreaga productie folclorica? Este prezenfa fantasticd, este o expe- rien{a traditionala, alimentata veacuri de-a rindul de o anumita viata asociata. Tocmai aceasta prezenta fantastica, -— 294 __