AL CAPONE en 2 ) Dentzel G. Jones ae Dentzel G. Jones Al Capone #2 — Tradarea — 21 iunie 2018 Al Capone #3 — Razbunarea — 19 iulie 2018 Al Capone #4 — Gangsterii — 16 august 2018 TRAD. AREAAutor: Dentzel G.Jones Titlu original: Al Capone-King of Mafia #2 Titlu: Al Capone #2 - Trédarea Editor Dexon Office, Bucuresti Editie completatd si revizuits © by Dexon Office, 2018 Toate drepturile pentru aceasta versiune apartin Dexon Office Email dexonoffice@gmail.com www.aldopress.ro ISBN 978-973-701-736-9 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei JONES, DENTZEL G. Tradarea / Dentzel G. Jones. - Bucuresti Dexon, 2018 ISBN 978-973-701-736-9 821.111 CAPITOLUL 47 »Bea, cci de nu...“ Big Jim Colosimo astepti linistit ca explozia de manie a detectivei si treacd. Furia ei era foarte fireascd. Ca si cand nu ar fi fost de ajuns fotografia nimicitoare pe care o ficuse cu ea gi cu cei doi politisti, acum ii mai cerea gi s& renunte la Nil Ahrens, si inci in folosul Gloriei Hawkins! — Nu... Niciodati! — strigi ea. lar in ceea ce priveste fotografia, putin imi pasa! Fiindca nici prin gdnd nu-mi trece si parasese resta- uurantul acesta. lar cdnd colegii nostri vor vedea ci nu mai aptirem de niciunde, cel dintai drum al lor va duce la restaurantul lui Colosimo, unde stiu c& am fost vazuti pentru ultima oara. $i atunci, atunci toati aceasta blestemata comedie pe care ati pus-o la cale va iesi la iveala! Bine! — f’icu Napolitanul, nepasator. Cand colegii vostri vor veni aici, vor gisi trei oameni beti morti si atunci vor da si mai mult crezare acestei fotografii! Dupa aceea, Colosimo isi intonse mana spre o sticl de whisky si, indreptand revolverul spre capul detectivei, porunci pe un ton care dovedea indeajuns c& Napolitanul incetase de a mai glumi: — Bea confinutul acestei sticle! Dar ceva mai... iute! Daca incerci s-o tréntesti la pamént, iti dau cuvantul meu ca ifi gauresc feasta cu un glonte! Glasul cu care fi vorbise restauratorul era atat de ferm, att de amenin- {itor, ineat detectiva nu indrizni s& opuni nici cea mai mica impotrivire. Luand sticla din mainile Napolitanului, 0 duse la buze si trase o bund inghititura din ea. in aceeasi clip’, avu impresia c& gatul i se aprinde. Nici nu e de mirare, caci whisky-ul este una dintre bauturile cele mai tari si de obicei se bea doua degete de whisky intr-un pahar de sifon. Afari de aceasta, Dorothy Farell nu era obisnuita cubauturile alcoolice si inghititura de whisky i se pu focul iadului care-i intrase pe gat. — Bea, dup’ cum fi-am poruncit! — tuna Big Jim, Ce faci? Sau poate vrei si-mi duc amenintarea la indeplinire? — Dar nu pot! Asta este plumb topit!... imi ard si intestinele din mine!6 — Dentzel G. Jones — Oricat {i s-ar pirea c& te arde, trebuie s& bei! Altfel. Ceilalti politisti nici nu asteptasera macar s& li se spund de dou& ori si dea pe gat bauturile care le fuseserd intinse de Gloria. La drept vorbind, ei nici nu erau tocmai atit de neinduplecati ca detectiva, in ceea ce privea cate un pahiirel de bere sau de vin, din cfnd in cand. Unul dintre politisti goli pand la fund o sticla de sampanie, ba mai bau pe urma gi céteva inghitituri de whisky. Cand Colosimo vazu ca detectiva bause aproape jumitate din sticli si cd intr-adevar nu mai putea, fi zise: — Inc& o inghititura si ajunge! Restauratorul vedea bine ca detectivei nu-i trebuia mai mult pentru ase imbita tun, in curdnd apoi, tofi trei, Dorothy Farell si cei doi politisti erau beti de n se mai puteau fine pe picioare. Mai ales Dorothy Farell cazu cea dintai pe divanul de langa perete, ca si cum picioarele i-ar fi fost de hirtie. Oamenii ei se asezara care unde apucara. — Acum si pofteascd domnul Shoemaker si ceilalti politisti striga Colosimo, triumfitor. — Ce ai de gand si faci cu ei? — intreba Gloria. Sper cd nu vrei si-ti impingi masurile de prevedere si mai departe gi si-i ari in halul acesta camarazilor lor. —Nu ~zise Napolitanul, Asta le ajunge! Dupa aceea Colosimo se intoarse spre Schiavi, care intrase gi el in odaie cu céteva clipe mai inainte, si-i zise — Da fuga pand in strada gi vezi daca prostul acela de Shoemaker a mai lasat pe aici ceva poliisti ca si ne pazeascal! — Chelnerul pleca, dar se intoarse indata. —Banuiala dumneavoastri a fost intemeiat, domnule Colosimo — zise chelnerul — intr-adevar, cativa politisti pazesc restaurantul — Ce oameni prosti! ~ exclami el, suparat. Acum trebuie si-i tele- fonez inc o data prietenului meu Thompson! Colosimo se duse la telefon si in curind dupa aceea vorbi din now cu primarul orasului. — Shoemaker a fost pe la mine — ii spuse primarul, pe un ton foarte prietenos. Nu trebuie si se ia in nume de rau ceea ce a facut, cici la urma urmelor, bietul om este numai de scurti vreme aici gi deci sunt o sumedenie de lucruri pe care va trebui si le invete de-abia de acum AlCapone-TRADAREA 7 inainte. ILam spus, fireste, s faca bine si si nu-mi supere prietenii. Nu trebuie si-fi mai spun, cici imi inchipui cd banuiesti, ci s-a infuriat cumplit. Parerea lui este c, find eful polifiei, nimeni nu-i poate porunci. Pretinde c& postul lui este de sine statitor si cd are dreptul, fra sa intrebe pe cineva, sau si dea vreo socoteala cuiva, si urma- reascai pe cei care incalca legile, acolo unde crede el de cuviinga. -am spus, bineinfeles, si faca bine gi si se gindeasca, mai inainte de a vorbi, la ceea ce spune, cici eu sunt ales, iar el este numit si oriednd i se poate intmpla si se vad& mutat undeva, prin pustiurile pieilor rosii, pe cénd pe mine, inainte de patru ani, nici chiar prese- dintele republicii nu ma poate migca din locul unde m-au ales conce- tafenii mei. Dandu-si seama cA am dreptate si nemaiavand ce si-mi rispunda, a plecat furios din biroul meu. dar eu stiu ci Shoemaker este iute la manie si de aceea nu m-am supirat. Parerea mea este c’, dupa ce se va mai linisti si va céntari cu mintea limpede cele ce i-am spus, isi va schimba parerile cu desavarsire. Dac& nu-i vine mintea la cap, atunci stiu eu ce am de ficut! Dar cu ce iti pot fi de folos, draga prietene? — inchipuieste-fi, dragul meu, c din pricina acestui incdpaténat de Shoemaker, sunt nevoit si te rog iardsi pentru ceva. Capitanul mi-a impresurat iarési casa cu politist. Iti dai si tu seama cd asta nu merge, deoarece ar insemna si nu-mi mai calce nimeni in restaurant. Te-am chemat la telefon pentru a te ruga sa stai de vorba cu conducatorul stor oameni, ca si-si ridice polifistii de aici si s& plece cit mai nein- Larziat. — Cu draga inima, Big Jim. Trimite-mi la telefon pe conducatorul politistilor, ca si-i dau porunca sa plece de acolo! Colosimo iesi si-l cheme la telefon pe sergentul care-i conducea pe politisti, in timp ce Thompson, primarul atat de arogant fata de alfii, aasteptd linistit cu reeptorul in mana, cdci era vorba de ,,prietenul siu Big Jim Colosimo. Cand sergentul veni la aparat, primarul fi porunci supiirat sisi ia ‘oamenii si si plece indata de acolo. Fireste c& sergentul se supuse i astfel casa Napolitanului scapa si de paza pe care Shoemaker 0 lasase acolo. Restauratorul zambi cu vaditi mulfumire, cdnd vazu ca politis se retrag. — Tot e bine cnd ai prieteni sus-pusi. Destule nopfi nu am dormit, Capone si cumine, pentru a asigura alegerea lui Thompson. Dar jertfa8 Dentzet G. Jones facuti ieri aduce roade astizi. Intr-adevar, nu e rau ,,s8 ai rude la leru- salim** Napolitanul igi frec’ mainile cu multumire, apoi ruga pe Gloria si pe Schiavi s&-| ajute si-i scoata din casa pe politistii beti Curdnd dupa aceea, Dorothy Farell si cei doi insotitori ai ei ziceau mai mult morti decat vii intr-un automobil, care stationase tot timpul in fata restaurantului si care, fireste, era al lui Colosimo. Era un automobil mare de turism, in care incdpurd toti fard si atea inghesuiti — Acestia mai au pana s& se trezeasca! ~ zise Napolitanul, asezn- du-se la volan. Gloria Hawkins luase loc langa el, iar Schiavi se inapiase la resta- urant, Big Jim dadu drumul motorul drumul ce ducea spre Lacul Michigan. La lumina lunii care iesise de printre nori, restauratorul vazu ci soseaua era pustic. Nici o masin3 nu alerga pe ea. Se giiseau la o depiirtare de vreo patru sau cinci kilometti de oras, cand Napolitanul ziti o scobitur’ mai mare in stincile de pe tirmul lacului. El incetini mersul, apoi opti. — Cred c& aici fi putrm lisa fara grija! — zise Colosimo, adresdin- du-se Gloriei. si indati masina poi, Iudnd Apoi incepura si-i aseze poe politisti, unul dupa altul, in sco- bitura stineii. Acestia, care ined mai erau sub inrdurirea sampaniei si 4 whisky-ului, nici nu se puteau tine pe picioare. Mormaiau cuvinte neintelese si incercau, fara poate de caraghioasi. Dupé ce ii agezara pe toti cu spatele rezemat de peretele stancii, se urcara din nou in automobil si se inapoiard la restaurant. »Detectiva si cu ai sii se vor trezi din betie datorita vantului ricoros al noptii* — se gandi Colosimo. Gloria ardea de nerabdare si se i in casa Napolitanului, icces, s& stea drepti. Priveligtea era ct se toarca la iubitul ei, care ramasese * AlCapone-TRADAREA 9 CAPITOLUL 48 Tradarea lui Walmer in timpul lipsei lui Colosimo de acasi, se petrecu acolo ceva ce nu putea banui nimeni Gorila fusese despartiti de dogarul Welmer, deoarece acestia doi voiau sa se repeada ca niste nebuni unul la altul si aceasta, fireste, din pricina lui Nil Ahrens. Gorila fusese alungata din nou in locuinfa ei din pivnita, iar lui Walmer i fu interzis si mai pund piciorul acolo, cdci altfel va avea de furca cu mania lui Big Jim. ‘Walmer insa se géndea mai putin la Miss Dynamit, pe care o lisase bolnava in pat, decat la propriul su interes. Nu pentru vestita gangs- teria voia el si pund mana pe Nil Ahrens, ci pentru a-si duce la inde- plinire planurile sale de imbogatire. Ticdlosul se gandea c&, daca ar izbuti si-1 rpeasc& pe Nil si si-l duc inapoi batranului bancher, firs indoila ci acesta I-ar fi recom- pensat impiirateste. lar pentru a céstiga cit mai multi bani, Walmer era in stare de orice. Pe cdind era ténar inca, intrase in slujba la un fermier din statul Ulinois. intr-o zi, le povesti tuturor care voiau sé-| asculte, c& st&pinul stu plecase intr-o caldtorie mai indelungata, Nu mult timp dupa aceea ins, disparu gi el de la ferma. Dar fermierul nu se mai inapoie niciodati la mosia si Avand oarece banuieli, pol Nu incapea nici o indoiala ci bietul fermier fusese surprins in timpul somnului. Mizerabilul sau servitor il legase de mi picioare si il ingropase de viu. Fireste, toate banuielile cideau asupra lui Walmer care, pe vremea aceea, se chema cu numele siu adevarat, Eric loan, Bogatul fermier fusese pridat pand la ultimul ban. Politia ficu cercetiri pentru gisirea ‘Gndrului lucrator, dar acesta parca intrase in pamant, Dupa multi ani, Eric Ioan se inapoie in statul Illinois si se agezi la Chicago sub noul nume pe care si-l alesese: Walmer. Cum cunoastea dogiria inca din Anglia, gasi de lucru pe langa gangsteri, care il plateau foarte bine.10 Denzel G. Jones Dar Walmer se plictisise si de dogarie, orieat de bine cdstia cu meseria aceasta. El voia sa dea o loviturd mare, de pe urma cAreia si se pricopseasca si s nu mai fie deloc nevoit si mai munceasca. De aceea se gandea ticdlosul cu atata furie la Gorila si la Colosimo, care il impiedicaserd s4 pund mana pe Nil Ahrens. Afard de asta, Colosimo mai auzise si cd el o ajutase pe Miss Dynamit si-I ripeasca pe Nil Ahrens. Chiar dac& nu ar fi spus el insusi, mai curdnd sau mai tarziu Gorila tot J-ar fi dat in vileag, fie chiar gi numai pentru a se razbuna. Dar Scarface? ~ se gindi ticdlosul. Ce va spune geful despre pur- tarea lui gia lui Miss Dynamit? Capone nu ingaduia ca oamenii sai sa aibi taine inaintea lui. $i mai putin ingaduia ca acestia s inceapa ceva pe socoteala lor proprie. Dar mai ales, ce se va intdimpla daca Scarface ar afla c4 Miss Dynamit si.cu el se vorbisera s& scape de jugul lui gi s& deschida o fabrica in afari de ,Sindicatul Capone“? Daca se afala aceasta, nici el si nici Miss Dynamit nu mia puteau fi siguri de viata lor. Walmer se indrepta pe un coridor pe care in clipa aceea nu trecea nimeni. Pe acest coridoe se gisea odaia in care Nil Ahrens astepta inapoierea iubitei sale, in tovarasia Dalei Winther. clip mai tirziu trecu pe acolo Schiavi, pe care dogarul il intreba junde |-ar putea giisi pe Colosimo. Deocamdati nu este aici —raspunse chelnerul — dar se va inapoia curd. ‘Te pomenesti c& nici Gloria Hawkins nu este aici dogarul, iscoditor. — Nici ea nu este aici. A plecat impreund cu Mister Big. Walmer aflase ceea ce voia sa stie. nici unul din cei doi apiritori ai Jui Nil Ahrens nu era in restaurant. Uitandu-se cercetitor in jurul sau, spre a vedea daca nu este cineva prin apropiere, mizerabilul se furisa in cabina telefonica. Acolo, lua in miini cartea de telefoane sinu-i fu greu si giseascd numarul lui Sam hrens. Forma numarul si astepta. — Cine este acolo? — intreba in curand 0 voce de femeie. — As dori sa vorbesc cu domnul Sam Ahrens! — zise el, cu glasul ragusit de bautura. — Domnul Ahrens este ocupat. Dar despre ce este vorba? — Spuneti-i, va rog, ca este vorba despre fiul stu, — Fiul meu? — ficu AlCapone-TRADAREA 11 —Nu cumva sunteti mama lui Nil Ahrens? — Eu sunt. Dar te rog, domnul meu, spune-mi ce stii despre sir- manul meu fiu? — Aceasta este taina mea! — rispunse Walmer, cu un ton trium- fator. Dac& vrefi s& aflafi aminunte foarte interesante, atunci spuneti-i domnului Ahrens si se deranjeze pana la telefon. — Indata! Asteaptd, te rog, putin! dar si nu cumva si pleci! ~ zise vocea de femeie, tremurdnd de emotie. clip& mai tarziu, Walmer auzi glasul bancherului, care nu era mai putin infrigurat: — Cine-i acolo? — Cineva care poate sa va aducii pe fiul disparut, —Ceai spus? — Am spus cd fiul dumneavoastra este pe deplin santos, c& nu i s-a intémplat nimic deosebit si c& poate dormi in patul lui, chiar si in noaptea aceasta. — Cine vorbeste acolo? Cine imi spune lucruri pe care deznaidaj- duisem sa le mai aud vreodat3? — Un om cumsecade! — mini Walmer, cu nerusinare. — Dar care este numele dumitale? — vru bancherul si stie. —Numele meu nu |-afi auzit niciodata, asa c& nu are nici un rost si vi-l spun, Afi putea ins si mA primiti chiar acum? — Dar fireste! Omul care este in stare si mi-I readucd pe fiul meu poate vorbi cu mine oricand. — Dar eu cer pentru asta o rasplata mare! nu putea si-si ascunda licomia, — 0 vei avea, mai mare chiar decat te astepti dumneata! ~ zi bancherul, cu nerabdare. Dar te rog, vorbeste odata mai limurit, — Cand pot si vin la dumneavoastra? Trebuie ca mai inainte si stau de vorba cu dumneavoastra in aceasta chestiune. — Vino indata! Nu poti si-1 aduci pe fiul meu cu dumneata? Sau... eu si-l iau? Spune-mi strada si numarul! — Nu! — raspunse Walmer. Deocamdata voi veni singur la dumnea- voastri, Mai intai trebuie si ma infeleg cu dumneavoastra personal — Nu este nevoie. Am spus doar cii in cateva minute ma veti vedea in came gi oase. Asa c&... aveti rabdare, va rog! Wa,mer intrerupse convorbirea, fara spune macar un ,,La revedere™, apoi deschise usa cabinei si constat cu mulfunire c& nu-| auzise nimeni vorbind cu bneherul. punse Walmer, care12 Dentzel G. Jones tn cAteva clipe se strecuri afara din restaurant. De acolo se inde- partase chiar gi cel din urma politist, astfel incat Welmar gasi drumul liber. Ticdlosul iesi in strada si se uit dupa un taxi. in curand gasi unul si se urcd in el. Dupa ce didu soferului adresa, se lis mulfunit pe pernele moi ale automobilutui. Peste cdteva minute apoi, taxiul opri in fata casei marelui bancher. CAPITOLUL 49 Walmer intre ciocan si nicovala Dogarul Walmer nici nu apucd bine aa-i spund portarului c& vizita sa este in legatura cu disparitia lui Nil Ahrens, c& servitorul ti si ficu loc sd intre pe aleea plantatd care ducea la palatul bancherului Sam Ahrens si sotia sa il asteptau cu nerdbdare. Micar de data aceasta se va adeveri oare ceea ce necunoscutul le spusese la telefon? Multi oameni le figaduisera s& le gasesca fiul si multi se oferisera chiar si-i ducd la locul unde pretindeau c& se giiseste Nil, dar niciodata cel aritat nu era fiul lor, ci te miri cine, vreun nenorocit care nu avea nici o legaturd cu Nil. Cu toate acestea, oricine venea si le vorbeasci despre fiul lor giseau usa deschisi si de fiecare dati in sufletul lor incolfeau noi nddejdi, pentru ca noi dezamagiri sa le urmeze. — Asadar, dumneata stii intr-adevar unde se giseste fiul nostru? — il intrebara amandoi pe dogar, cand acesta intra in casa. — Fireste cA stiu! — réspunse Walmer, umflandu-se in pene din pricina importantei pe care stia c& o are in ochii ingrijoratilor paring —Nu cumva jl asemuiesti si dumneata pe Nil cu cine stie care alt tanar? — il intreba bancherul. Esti pe depin incredinfat ca este vorba despre fiul meu, despre adevaratul Nil Ahrens? — Tot atat de incredinfat asa cum sunt ineredinfat ci acum este noapte! — rispunse dogarul cu vocea lui de bas rigusit. — Slava Tie, Doamne! — strigd mama lui Nil cu ochii inlicrimati, in sfarsit, il voi putea revedea pe scumpul meu copil! Doamne, cum multumese cd-mi vei da putinfa si-I vad iarisi aldturi de mine? — Draga mea, nu cduta s8 te amagesti singura — ti zise bancherul. Daca, fereasca Domnul, vom fi dusi din nou Ia altul decat Nil, sufe- rinfa iti va fi tot att de mare cum ifi este acum speranta, AlCapone-TRADAREA 13 — De data aceasta ins, nu mai este vorba de un altul!—se amestec Walmer in vorba. — Dar daca esti atat de sigur de ceea ce spui, atunci de ce nu vrei sii ne spui adresa la care se giseste fiul nostru? Walmer privi iscoditor in jurul si — Voi face gi asta — zise apoi. Mai inainte ins&, as vrea s& vorbesc cu dumneavoastra intre patru ochi, Mister Ahrens. — Pricep! — zise bancherul, care stia prea bine pana unde mergea ‘egoismul omenesc, ca om de afaceri fiindu-i dat s& se izbeasca de el in fiecare zi, de cdteva ori. — Marta — se dresi el sotiei sale — fii buna, te rog, si lasi-ma singur cu domnul acesta. Walmer nu mai putea de bucurie, Vorbind despre el, bancherul spusese ,,domnul acesta‘. in acest fel nu mai vorbise nimeni despre el de foarte mult vreme. Mama lui Nil parasi incdperea ffrd intarziere. — Domnule Ahrens ~ zise aunci dogarul citre bancher ~ eu sunt un om care a avut intotdeauna o mand nenorocoasa in afaceri. Te rog si ma crezi c& e mult, foarte mult, de cand nu mi s-a mai oferit 0 afacere att de mare si atat de bund ca aceasta pe care 0 am acum, cu fiul dumitale. 3 — $i acum vrei si-ti scofi parleala, nu-i aga? Dar ai dreptate. iti voi da zece mii de dolari in clipa in care fiul meu Nil se va fi inapoiat in casa p&rinteasca, intreg si nevatimat. — Zece mii de dolari este o suma mult prea mic& pentru trebuinfele mele! —rispunse dogarul, dispretuitor. — Atunci spune-mi dumneata cat vrei si ai? —Cincizeci de mii de dolari! — zise Walmer, care observa ci ban- cherul tresarise la auzul acestei sume. — Dar aceasta este o suma fabuloasa! — strigi Sam Ahrens. Pesemne dumneata nu-fi dai seama de valoarea banului! Despre asa ceva nici vorba nu poate fi. Dogarul fu un pas, apropiindu-se si mai mult de bancher. — Pentru dumneata, omul cu atatea milioane, nu este nimic. Gan- deste-te bine! Daca nu mi se da aceasta suma, atunci, spre marele meu regret, va trebui si renunt de a te conduce la locul unde se gaseste Nil Ahrens. in clipa aceea, usa inc&perii se deschise, pentru a laisa s& intre doi barbafi inalti, bine facuti