Seria Kab Mog, Volume aparute: Ciclul Winnetou 1. Winnetou vol 1- Omul preriilor 2. Winnetou vol 2- Detectiv 3. Winnetou vol 3- Testamentul 4. Old Surehand 5. Secretul lui Old Surehand 6. Secretul tigancii 7. Insula giuvaerelor Ciclul Satan si iscariotul Capcana (Cetatea de stanc3) jin pregati Ciclul Satan si iscariotul Omul cu 12 degete Razbunarea Kab Max, CAPCANA‘Autor: Karl May Titlu original: Satan und Ischariot vol. 1 Titlu: Capcana Editor Dexon Office, Bucuresti Editie completata si revizuita © by Dexon Office, 2018 Toate drepturile pentru aceasta versiune apartin Dexon Office Informati, comenzi ramburs Email dexonoffice@gmail.com www.aldopress.ro ISBN 978-973-701-728-4 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Roméniei MAY, KARL Capcana / Karl May. - Bucuresti : Dexon, 2018 ISBN 978-973-701-728-4 821.1122 Capitolul 1 Mormonul Va aduceti aminte de Guaymas, nu ¢ asa? Dupa mine, localitatea aceasta din Sonora, care se aflé in partea de nord-vest a Mexicului, mi se pare cea mai tristi din céte am vazut vreodata in cilatoriile mele. Muntii din regiunea de miazazi a Sonorei ascund mine bogate de minereuri de arama si plumb si mai toate apele contin aur. Cu multi ani in urma, toate aceste bogatii ale pamantului nu puteau fi exploatate deoarece indienii nu te lasau s& te apropii de ele. Trebuia s4 pornesti in numar mare ca sa poti tine piept indienilor. Dar de unde ici oameni? Mexicanul nu prea ¢ muncitor si indianului nici prin gand nu-i trece s& scoatd la lumina aceste bogatii ale pamantului pe care le socoteste drept proprietatea lui, iar chinezii, pe care ii puteai avea lesne, sunt oameni nedoriti, deoarece pe urma nu te mai poti scApa de ei. Ramaneau asa-zisii gambusinos, prospectorii, acestia ins alergau tofi in Arizona, unde, dupa cum se zicea, se gisea aur pe toate potecile. Voiam si eu si ma duc acolo, nu din icomia de aur, ci pentru c& viafa accea agitati m-ar fi interesat foarte mult. Veni i migcarea generalului Jargas si am fost angajat ca medic reporter al unui ziar din San Francisco care imi cerea si trimit articole despre migearea revolutionara din Mexic. Am primit cu bucurie, domic si vad cu ochii mei o astfel de miscare. Jargas n-a avut noroc, Nu era 0 mand de fier si un om energic, precum Juarez. A fost impuscat, Eu am pomnit inapoi prin Sierra Madre si ma intore la Guaymas, unde speram sa gasesc un vapor pe care sa ma imbare, cdci voiam si ma duc la Rio Gila, la intalnirea cu prietenul meu Winnetou, capetenia apasilor. Din nenorocire lucrurile n-au mers asa de lesne cum credeam. Pe cnd ma aflam in pustiul Sierrei, calul meu s-a potienit de un bolovan si si-a rupt un picior; a trebuit si-l impuse si si plec mai departe pe jos. Zile intregi n-am vazut nici tipenie de om. Ma feream si mi intdlnesc cu indienii numiti bravos, oameni cat se poate de primej- diosi, A fost un drum lung si anevoios, aga cf am fost foarte mulfumit cénd am ajuns la Guaymas, Desi imi ajunsesem tinta, nu m-am simtit defel fericit la prive- listea pe care o aveam in fata ochilor. Ordselul n-avea pe vremea6 Kash Mag, aceea mai mult de doua mii de locuitori, iar casele crau toate niste colibe de pamént fara ferestre. imprejmuit de jur-imprejur de stdnci inalte si plesuve, orasul prea ‘un cadavru, uscat la soare. Am pornit pe ulifele pustii fird s& dau de vreo suflare omeneasc4. Probabil cd impresia pe care o fficeam nu era ‘mai bund decat aceea pe care o ficuse Guaymas asupra mea - n-aveam, defel infitisarea unui gentleman sau caballero - cum se zice pe aici. Hainele mele, plitite cu optzeci de dolari la plecarea mea din San Francisco, erau atat de zdrenfuite incat pe alocuri mi se vedea pielea. Ghetele nu mai aveau tocuri gi la varfuri imi iegisera degetele afara. Ce s& vi mai spun de palirie! In timpuri mai bune un sombrero, adic& paliiria cu boruri largi ca sa te apere de soare, rmasese acum numai fundul si semina aidoma cu un fes. Numai chimirul de piele, tovaraig, vechi in care imi fineam armele, rimisese acelasi. Cat despre stratul de murdarie de pe fafi, si nu mai vorbim! Pe dnd hoinaream asa pe ulifele pustii uitindu-ma cdnd la dreapta, cfnd la sténga mea, doar voi da de vreo vietate, vazui o coliba de pe acoperigul careia ieseau dou prijini lungi de care era atématl o tAblie, cu litere aproape sterse de ploaie: ,, Meson de...“. Restul nu se mai cunostea. ee Pe cand ma cizneam eu si desciftez mai departe, auzii pasi si vazui un om trecdnd pe drum. II salutai cuviincios gi-l intrebai care & cel mai bun han din oras. — Uite asta, rispunse el ardtind la cocioaba in fata c&reia ma aflam. Ce-i drept, din firma lipseste cuvantul Madrid, dar n-are a face. Don Geronimo ¢ un om de treaba gio si te gizduiasca omeneste dac& ai cu ce plati. Eu sunt escribano’ in Guaymas si cunosc pe toat’ lumea din oras. 2 Sie Slujbasul pirea foarte méndru de inalta lui situatie gi-mi arunca © privire in care se putea vedea deslusit c& ma crede mai demn de a g&zdui in inchisoare decat la un han; apoi se indeparta tantos, fir’ s& se mai uite indarat. De altfel, obosit cum eram m-as fi multumit s& dorm $i intr-o urd, ‘numai si ma pot odihni nifel si sd ma adapostesc de razele soarelui care ardeau ca niste sulite de foc. Cel mai elegant hotel din oras/ ,, Meson de Madrid"! Odaie curata, un pat moale, mancéruri alese! Imi lisa gura apa. Pasii induntra, in .clegantele“ incdperi ale hotelului, adic& intr-una singura - cdi atat avea hotelul. 1 Slujbag la primarie (n. red). Carcana 7 Intrai pe usa din strada gi iesii pe cealalt& care rspundea in curte. Alte usi sau ferestre nu existau. Langa usa din fund se afla o vatri afumati de piatra care imprastia fumul mai mult prin odaie. Podeaua cra de lut. Mese si banci de scnduri cu picioarele batute in podea. Scaune nu existau. Pe peretele din sténga hamacuri, ce pareau sa fie paturile pasagerilor, sau ale cui ar fi avut poftd sa se intinda in ele. Pe peretele din dreapta, bufetul format din céteva lizi goale si algituri alte céteva hamacuri rezervate membrilor familiei. Intr-unul din acestea dormeau ghemuiti unul intr-altul, trei baieti; intr-altul fata hangiului, seniorita Felicia, Numara - dupi cum am aflat a doua zi - numai gaisprezece pri- maveri, dar sforaia ca un cal ostenit. in cel de-al treilea motaia dona Elvira - 0 namil de femeie cét toate zilele - sofia hangiului femeie gi jumatate! cum mi-a spus a doua zi hangiul. Dar fiindea ‘mai tot timpul mofaia sau dormea de-a binelea, n-am avut niciodata prilejul si ma conving de temperamentul ei vulcanic. In cel de-al patrulea hamac descoperii un fel de obiect de panzi cenugie, pe care-I luai, fa-nceput, drept un colac de salvare, dar mi convinsei repede cd era o fpturd omeneasca si cutezai s-o ating cu mana, Obiectul se descolici si iesiri la iveald brafe, picioare gi in cele din urma un cap din care ma privird doi ochi somnorosi. Deodati colacul se intinse de-i trosnira oasele si din hamac sari un omulet imbracat in haine cenusii, care ma intreba cu ciuda: — Ce poftesti, senior? Pentru ce m-ai trezit din somn? Dumneata de ce nu dormi? Cine dracu sti treaz pe 0 z&ipuseala ca asta? — Caut pe hangiu. — Eu sunt, Don Geronimo, asa ma cheami. — Am sosit adineauri in Guaymas si caut un vapor. M-ai putea gizdui dumneata pana ce voi gisi? — 0 s& vedem noi, acum du-te de te culca in hamacul de colo, si-mi art cu mana in partea cealalta. — Drept e c sunt foarte obosit, zisei eu, dar mi-e si foame. — Pe urma, pe urma! Acum culcé-te si dormi, stirui hangiul. —Vezi ci mi-e gi sete... —Bine, bine, o si-ti dau si de baut, acum insa culcd-te, cule’-te, pentru Dumnezeu! La inceput hangiul vorbise in goapta, dar de asta data ridicd glasul, ceea ce-i ficu pe cei care dormeau sa se agite. — St! Taci si nu mai vorbi, altminteri se desteapti dona Elvira, imi sopti el cu teama. Culc’-te, omule si dormi, nu infelegi ce-ti spun?8 Keal Mag, Hangiul se cocofé iar in hamac si se ghemui ca un arici. Ce era de ficut? Lasai colacul de salvare cu familia lui s8-si vada de som gi iesii ‘n curte, in varful picioarelor, ca s& nu trezesc pe nimeni. Intr-un colt ‘vizui un sopron acoperit cu stuf in care hangiul isi finea uneltele. Sub, sopron era un fel de culcus de paie, iar alaturi un cdine pus in lant. Paicle mi se pAruri mai ispititoare decét hamacul si ma apropiai incet de culcus, ingrijorat si nu inceapi cainele si latre gi si 0 scoale pe dona Elvira din somn. Grij de prisos! Cainele dormea si el. Deschise intr-adevar nifel ochii, dar fi inchise numaidecat la loc, aga cf ma intinsei fara zAbava ‘in paie, Cu amandouai armele in brate, adormii atat de adéno, incat nu mi trezii doar cand simfii pe cineva scuturéndu-ma de brat. Era aproape de inserat. Vazui pe hangiu in fata mea. — Scoali, senior, imi zise el. E vremea s& lum o hotirare. — Ce fel de hotirare? intrebai eu sculandu-ma de jos. — Dac& pofi sau nu sa rimai la han. —Peniru atita lucru? MA uitai bine la hangiu si-mi inchipuii indaté ce vrea si spund. Omul era tare marunfel si grozav de slab. Purta parul tuns marunt, de ai fi putut crede chel. Trasaturile chipului ti erau blande gi privirea inteligenta. — Vezi c& dona Elvira nu vrea si primim decat caballeros in casa noastra, spuse el gi trebuie s& recunosti si dumneata cd nu prea ai mutra de asa ceva. — Zau? ficui eu zambind, Dumneata crezi cA hainele fac pe om? —Nu! Dar dona Elvira nu poate si sufere decdt oameni bine ‘imbracafi, iar dumneata nu i-ai plicut defel. — Pai nici nu m-a vazut. Cénd am venit eu, dormea. — Asa e, dar cand s-a sculat a iesit in curte si ti-a vazut hainele, ghetele, palaria... Nu mai e nevoie si-fi spun, cred c& m-ai infeles. —Te-am infeles, don Geronimo gi fiindc& nu i-am placut cucoanei, mi duc, Cu aceste cuvinte f’cui cétiva pasi spre poarti, — Ia mai stai nifel, senior, m& opri el. Prea e pustiu la han cfind n-avem pe nimeni. Si apoi, dumneata nu-mi faci impresia sd fii vreo haimana de care s4 ne temem. Daca vrei s4 pun o vorba bund la dona Elvira, trebuie s& stiu mai intai ce foloase pot si trag de pe urma| dumitale. Stii s4 joci domino? — Da, rispunsei eu cu o oarecare mirare. — Bine, Hai inuntru si facem o proba. Intrai dupa el in ,hotel*. Dona Elvira era intins& in hamacul ei. Seniorita Felicia stitea la bufet Carcana 9 cu un pahar de rom inainte. Baiefii se jucau cu alti copii de seama lor pe maidan, bombardéndu-se cu portocale striate. Don Geronimo aduse dominoul si ma pofti sd iau loc in fafa lui. Cand auzi pietrele de domino izbindu-se de masa, dona Elvira incepu sa se agite in hamac, iar cand hangiul imi spuse: ,a dubla de sase", ea se ridicd in picioare. Seniorita Felicia veni i ea cu paharul de rom in mand, asezan- du-se lng noi si priveasca. Infelesei numaidecat cu ce fel de persoane aveam de-a face. Oamenii acestia, cnd nu lucrau, sau dormeau, sau jucau domino. Si macar de-ar fi fost acest Geronimo un bun jucator! li castigai, una dupa alta, trei partide. La cea dintai fi paru bine ci am cdstigat eu; la a doua il cuprinse mirarea, iar la a treia strig’ incantat: — Esti mare mester, senior! Trebuie s4 rimdi aici ca s& mai inva cate ceva de la dumneata, Nu mi s-a intmplat ined pan acum si-mi ia cineva trei partide la rand. ‘Adevarul e cd nu-mi didusem nici cea mai mica osteneald. Hangiul juca atat de prost incat era lesne si-I bafi. Il vazui sculandu-se de la ‘masi, apropiindu-se de nevasta si optindu-i ceva. Pe urma trecu la bufet, lu& un registru ferfenifit $i o cdlimara enorma gi reveni la masa. —Dona Elvira, zise el, a fost atat de bund si-ti ingiduie si ramai. Ia siti serie acum numele in registru. Deschise registrul. Vazui trecute o mulfime de nume gi date. La mijloc era o pana mare de gasca plind de cemealai uscati. — Cu pana asta vrei si scriu? intrebai eu razand. —N-am alta. — Pai e cu neputinta sa scriu cu ea. — Pentru ce? De zece ani de cand fin hotelul sta, tot cu pana asta au scris tofi care au tras la mine. —Nu vezi ci pana e murdard si cemeala din cdlimara uscatd? — O subfiem acusi cu apa. Pesemne ci nu te pricepi la scris, altminteri ai sti c&, daca moi pana in apa calda, se face moale de zici cA e noua, iar cerneala de asemenea, La mine, senior, vine mult lume si se ispraveste cerneala repede, de aceea nu pot sa pun mereu alta proaspati in cilimara. Si fiinded vid c4 nu te pricepi la scris, 0 s& te {rec eu in registru. 4 — Chiar te rog, senior. imi iei o piatra de pe inima. il vazui apropiindu-se de bufet, aprinzand o limpif cu rom sau spirt, findnd apoi deasupra ei un vas de tinichea. Din economie nu schimbase de zece ani pana si cerneala din cAlimara, dar arsese intot- deauna spirt mai mult decat ar fi costat cerneala.10 Kab Pag, Trecu pe pufin un sfert de ceas pana ce incepu apa sa fiarba. Baga apoi pana in apa, o [asa nitel induntru, turn pe urma niticd api in cilimara, o amesteca bine cu pana gi zise incantat de isprava ui — Asa. S-a facut! : Se aseza apoi la masa, inmuie pana in cerneala, tusi gi se infepeni in scaun, ca si cénd ar fi fost vorba de o munca anevoioasa. imi stipaneam rasul. Abia acum infelesei de ce slovele din registrul pe care il risfoisem in vreme ce fierbea apa erau din ce in ce ‘mai albicioase si mai sterse. —la bine seama, senior, zise hangiul. Trebuie si trec aici numele, meseria dumitale, anul si ziua in care ai sosit, precum $i scopul care te-a adus aici in oras. Nadajduiesc c& o si-mi spui tot adevarul si n-o si umbli cu tertipuri. Oe {i rispunsei amiinuntit la toate intrebiirile gi trecu mai bine de o jumitate de ceas pana ce insemna pe hartie rispunsurile. — Ei, cum igi place, senior? zise el dup’ ce sfairsi. Ai mai vizut asa ,slova" frumoasa? Serisul era intr-adevar minunat. — Drept sé-fi spun, nu ined, rispunsei cu toata sinceritatea. —Nue de mirare, fiindc mai toti cei care trag la mine se pricep ca si dumneata la scris gi c& de zece ani incoace eu trebuie si-i tree in registru. Acum ag vrea si te intreb un lucru: Zici c& esti doctor gi vaniitor, Pai cum se potriveste una cu alta? — Doctor sunt fiindca am invatat meseria gi vandtor fiinde& imi lace. pee Pesemne cia mers ru cu meseria? —De ce? — Daci nu-ti mergea riu ai fi stat acasi la dumneata gi fi-ai fi vazut de bolnavi. — Am vazut si de bolnavi, dar m-au atras c&latoriile. —Avere n-ai? —Hm! Pentru ce ma intrebi? — aca aga. De unde vii acum? —De dincolo de Sierra Madre. — Pe jos? — Nu. Am fost clare, dar mi s-a poticnit calul si gi picior, aga c& a trebuit si-1 impuse. — Pentru ce nu ti-ai Iuat saua gi hamul? — Cum era si ma car cu ele pe cildura asta? Carcana 11 — Picat! Le vindeai gi ai fi avut doud zile ce ménca. Parca mi-e gi mild de dumneata... Mai bine lasai dracului rablele astea de pusti care nu fae doua parale. $i acum, incotro te indrepfi? — Socot s merg spre miaznoapte prin Hermosillo, daca oi gasi vreun vapor. — Poti s-astepti mult si bine. Nu prea trec pe aici vapoare care s& se duc& atat de departe. — Atunci o si ma duc calare. — 0 s& trebuiasc& si-ti cumperi un cal, ori un catar, care cost © grimada de parale. $i nici nu se prea giseste. Dac ai vreme de asteptat, poti sa pleci, mai tirziu, cu trenul care duce la Arispe. — Cum merg trenurile intr-acolo? — Trenurile? Se cunoaste c& nu esti de prin partea locului, senior. Calea ferati nu e inc gata. Se zice cA o sa fie de-abia peste patru, cinci ani. Cum vad eu, nu stii nimic de pe la noi. Eu ti-as da un sfat: sd nu cAlatoresti niciodata prin tari pe care nu le cunosti, aflate atat de departe de a dumitale, Parca ziceai ca esti din Sax... Saxon... pe unde o mai fi si orasul asta? — Saxonia nu e un oras, ci un regat. —Bine zici. De, nu poate omul si find minte toate farile! $i, cum iti spuneam, fiindea stii s& joci bine domino si pari si fii om cum- secade, te iau in gazda pentru un peso pe zi. Ieftin, ai? N-ai si gasesti nieaieri aga chilipir. Cas, masa si ingrijire parinteasc’. — Multumesc, senior. Suntem pe deplin infelesi, zisei eu satis- facut. — $i acum, urmé el, pani si-ti pregiteasci Felicia ceva de ‘maneare, hai si mai facem o partida de domino. Dac’ aveam sau nu chef, asta nu-i psa hangiului, Credea c& toti trebuie si fie tot atat de pasionati jucatori cd si el. Vroiam cu tot dina- dinsul s&-I las s& cstige, dar n-a mers. Juca atat de prost incat nu se putea si nu piarda. Pe cnd eram la a treia partida, il vizui deodatd intrerupandu-se i batandu-se cu palma peste frunte. i, cum de-am uitat! ficu el mirdndu-se. Ziceai cA vrei si te duci mai intai la Hermosillo si-mi adusei tocmai acum aminte ci senior Enrico asteapt un vapor care 0 si ancoreze aici, si-l ia si-1 duca la Lobos. — Mi-ar fi chiar in drum. Dar cine-i senior Enrico? — Un pasager ca si dumneata. Nu ai vazut trecut in registra inaintea dumitale?12 Kael Hag, ——N-am bigat de seama. Deschisei iar registrul gi citii: , Harry Melton, sfént al zilelor din urma Cuvintele acestea erau scrise in limba englez3. Asadar un mormon?? De unde pand unde o fi ajuns el aici si ce afaceri il vor fi adus tocmai din Salt Lake City atdt de departe in Sud, tocmai in Guaymas? — De ce te uifi atat de ingandurat in registru? Ai gasit ceva ce fi se pare ciudat? ma intreba hangiul. — Nu tocmai, Dumneata ai citit ce serie aici? —De citit le-am citi, dar nu le-am inteles. Si apoi seniorul acesta € att de serios, de mandru gi de cucemnic incat n-am indraznit s’-1 intreb. Pesemne ca i-am pocit numele, fiinded mi-a spus ca Harry e pe spanioleste Enrico, de aceea ii zic aga. — Asadar locuieste aici in han? —Doarme, numai. Dimineata pleaca gi se intoarce tocmai seara. — Si peste zi ce face? —Nu stiu. $i apoi n-am eu vreme si ma interesez ce fac musterii mei. intr-adevar, omuleful dormea ori juca domino, asa cd n-avea timp. 'sA se ocupe de altceva. — Nuri stiu decat numele, urma el gi cd asteaptdi un vapor si-1 duca la Lobos. Cucernicia lui e vrednica de toatd lauda. Pacat numai ci nu stie si joace domino. — Ce te face si crezi ci e atat de evlavios? — Fiinded nu lasi mitiniile din mana gi de céte ori vine, ori pleaca, se inchina la icoana aceea de colo si-si moaie degetele in agheasma de lang us. Vrusei si spun ceva dar gisii ci e mai bine si tac. Un mormon cu matinii! Se insoari cu mai multe neveste si-si moaie degetele in agheasmai! $i se mai inchind la icoane! Hm... Omul acesta trebuie si fie un ipocrit, iar ipocrizia lui nu se poate si n-aiba un motiv. Pe cand ma gdndeam eu asa, veni seniorita Felicia cu 0 ceasca pling, aburinda. Era un fel de méncare fainoasa, groasa si cafenie pe care mi-o puse dinainte. Si fiindc3 hangiul ma pofti s-o manéne, dusei ceagca la gurd, sorbii o data, sorbii de doud ori, pani ce simtii gustul de apa, find arsa si sirop. 2 Mormoni - membrii unei secte religioase crestine din SUA, inflintata, in 1830, de Joseph Smith, care, potrvit cari lui Mormon, profet bibl imaginar, propoviduia Intoarcerea apropita a lui Hristo. Ini Carcana 13 —Ce e asta? intrebai eu. Felicia isi impreuna mainile de mirare si striga indignata: — Cum, senior, dumneata n-ai baut niciodati inc pani acum cacao? — Cacao? intrebai eu nedumerit. Cum si nu! — Pai asta ce e? — Cacao si fie? Nu mi-as fi inchipuit pentru nimic in lume! —Vezi? zise hangiu! vesel. Cacaua mea e renumit in toat lumea. Cine stie ce bauturd fi so fi dat in alte parti zicdnd ca e cacao. Cine a gustat intdia oar dintr-a mea, nu mai bea alta. De aici poti sA vezi c& tot ce se giiseste la mine e mai bun ca oriunde. Eram de alt& parere, dar ma ferii s8 i-o spun, asa c4 il intrebai: — $i diseara, la cind, ce-mi dai, don Geronimo? — Care cind? Pai asta ce e? se mira aratand spre ceagc8. — Asa, asa! Dar dimineata? — 0 ceased de cacao! — Si la prinz? — Alli ceased. Mai bund mancare cd asta nici nu exist. — Dar cd vrea cineva si mannce nificd paine ori o bucitic’ de came? — N-are decét sa se ducd la brutar i la micelar. —a spune, dar vin n-ai? Cacaoa nu astimpara setea. —Am, cum si n-am! Vrei un paharut? —Da. Cite parale? —Treizeci de centavos? —Bine, adu-l incoace. Don Geronimo imi ficu deosebita cinste si mi-l aduca personal, dar in loc si-mi dea mie paharul, il intinse mai intai senioritei Felicia, Aceasta il goli pe jumatate, pe urma mi-l oferi cu un zimbet dragalas. De-abia sorbii ins& o inghifiturd si ma apuc’ o tuse grozava. Vinul ra curati otrava, adevarat acid sulfuric. —Ia-o mai binigor, ma sféitui hangiul. Vinul e cam tarigor pentru dumneata. E numai din struguri, unul si unul. — Asa-i, e cam tare, senior Geronimo, zisei eu de-abia rasufland de tuse. Acum o s& dau fuga pana la brutar si macelar. —Atunei nu mai bei? ma intreba Felicia. —Nu-mi ingiduie sindtatea, seniorita, zisei ca si scap. 3 Centime (n. red.)