1

Tema 13. Metode (sisteme, tehnici) generale ale managementului.

Aşa cum am stabilit mai înainte sistemele şi metodele generale vizează

ansamblul proceselor manageriale sau o parte considerabilă a acestora.
(Aici noţiunea de sistemă se foloseşte ca urmare a complexităţii sale şi impactul
său major asupra managerului în general)
Termenul de „management prin obiective” (Management By Objectivs) a
fost propus de Peter Drucker în 1950. În esenţă, acest tip de management poate fi
definit ca un sistem de management bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor
până la nivelul executanţilor, care participă nemijlocit la stabilirea lor şi existând o
corelare strânsă a recompenselor şi a sancţiunilor cu nivelul realizării obiectivelor
prestabile.

Procesul de concepere şi implementare a MBO implică câteva etape:

I. Stabilirea obiectivelor fundamentale ale organizaţiei (în cadrul funcţiei de
previziune a procesul manageriale);
II. Stabilirea obiectivelor derivate de grad I şi II şi individuale. Aici o
importanţă deosebită constituie dialogurile bilaterale şi multilaterale dintre
manageri şi subordonaţi;
III. Elaborarea programelor de acţiune, a bugetului de venituri şi cheltuieli la
nivel de subdiviziune organizatorică cît şi a ansamblului organizaţiei, a unor
metode şi tehnici complexe atât în procesul de management cît şi de
execuţie;
IV. Realizarea propriu-zisă a obiectivelor în dinamica şi termenele stabilite,
efectuându-se corectarea curativă;
V. Evaluarea realizării obiectivelor şi în dependenţă de rezultat, recompensarea
sau sancţionarea personalului.
Avantaje:
 relaţii colegiale dintre conducător şi subordonat;
 motivarea subordonaţilor;
2

 stil de conducere democratic;

 determină existenţa unui „feed - back” puternic;
 eficentizează utilizarea timpului managerilor.
Dezavantaje:
 aplicabilitate scăzută în procese cu un dinamism înalt;
 nu toţi subordonaţii au competenţa necesară.

Management prin Excepţii (Management By Exception - [ MBE ] ) a fost

propus de Taylor.
MBE este un sistem de management bazat pe identificarea şi vehicularea
ascendentă a acelor informaţii (probleme) care constituie abateri peste limitele de
toleranţă, în scopul degrevării managerilor de tratarea acelor probleme ce nu
necesită în mod special decizii din partea lor astfel încât să le permită concentrarea
atenţiei spre probleme de excepţie.
Caracteristicile esenţiale ale MBE :
 fluxurile informaţionale cuprind informaţii ce reflectă abateri de la planuri,
programe, etc.;
 informaţiile ce reprezintă abateri circulă pe verticală organizaţiei de
management în mod selectiv, fiind reţinute la primul nivel ce are competenţa
dea lua deciziile ce se impun; cu cît abaterile sunt mai mari, cu atât parvin la un
nivel ierarhic mai mare;
 competentele decizionale sunt precis delimitate, fiecărui manager, stabilindu-se
valorile abaterilor pentru care este împuternicit să ia decizii şi pentru care este
împuternicit să anunţe organul ierarhic superior.
Avantaje:
 economisirea timpului managerilor;
 simplificarea sistemului informaţional;
 estimarea funcţionării aparatului managerial.
Dezavantaje:
 3

 sunt determinate de riscurile pe care le generează;

 netransmiterea abaterilor semnificative.

Managementul pe produs (Managementul By Products).

Acest sistem de management este un rezultat al accelerării înnoirii
produselor sub impactul revoluţiei tehnico – ştiinţifice.
Principalele etape ale managementului pe produs sunt:
I. Stabilirea de către managerii a produsului sau grupei de produse care formează
obiectul managementului pe produs;
II. Desemnarea persoanei care va asigura managementul sistemului respectiv.
Acesta se recrutează din rândul specialiştelor care au o experienţă apreciabilă
în domeniul respectiv;
III. Elaborarea de către fiecare manager de produs a unor variante de strategii privind
fabricarea şi comercializarea produsului sau grupei respective de produse
(aceste variante sunt expuse examinării organismelor de management
participativ, strategia parţială de produs trebuie organic integrată);
IV. Efectuarea de către managerul de produs, împreună cu echipa sa de modificări de
ordin structural – organizatoric, decizional şi metodologie în compartimentele
de producţie implicate, astfel ca să fie asigurată nişte premise ale implementării
strategiei;
V. Evaluarea periodică a procesului de fabricare şi comercializare a produsului sau
produselor.
Avantaje:
 Creşterea gradului de raţionalitate a proceselor manageriale;
 Ca urmare a abordării sistemice;
 Accentuarea dimensiunii previzionale.
Dezavantaje:
 Dificultatea asigurării unei autonomii;
 Desinhronizarile care pot apărea.
 4

Managementul prin bugete – este un sistem ce asigură previzionarea,

controlul şi evaluarea activităţilor firmei cu ajutorul bugetelor.
Bugetul - asigură, în expresie financiară, dimensionarea obiectivelor,
cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor.
Premisele sistemului de management sunt următoarele:
I. Obiectivele stabilite sunt predominant financiare;
II. Firma este divizată în centre de gestiune la nivelul fiecăruia fiind lansate bugete
în care sunt prevăzute obiective, cheltuieli, venituri şi rezultate;
III. Crearea condiţiilor organizatorice şi motivaţionale de participare activă a
managerilor la dimensionarea buget;
IV. Proiectarea unui sistem informaţional centrat pe înregistrarea, transmiterea şi
analiza operativă a abaterilor de la nivelul previzionat al cheltuielilor şi
veniturilor;
V. Proiectarea unor mecanisme eficace de decontare între centrele de gestiune,
care să evidenţieze cît mai adecvat contribuţia fiecăruia la realizarea
obiectivelor.

Alte metode mai sunt:

Sistemul informaţional de management (Management Informaţional Sistem)
– este sistem proiectat şi aplicat cu scopul de a furniza managerilor de la toate
nivelurile şi funcţiile, informaţionale parvenite din surse interne şi externe
organizaţiei, pentru comunicarea şi utilizarea acestora în adoptarea de decizii
eficiente.
Managementul participativ – urmăreşte stimularea parte intense a tuturor
salariaţilor la managementul organizaţiei (creşterea calităţii informaţionale).
Managementul prin proiecte asigură realizarea unor invenţii şi inovaţii tehnice
de complexitate ridicată.
20 de chei.
5

Un instrument pentru evaluarea eficienţei lucrului companiei. Conform acestui

sistem compania evaluează organizarea proprie a celor 20 de chei după sistemul de
cinci baluri. Pe baza determinării nivelului la care se află întreprinderea la toate
cele 20 de chei are loc identificarea punctelor slabe ale companiei. Apoi
întreprinderea realizează anumite măsuri pentru perfecţionarea şi dezvoltarea a
direcţiilor slabe determinate anterior. Un avantaj al sistemului ”20 de chei” constă
în faptul că el nu numai prezintă ansamblul tuturor acţiunilor şi metodelor de
perfecţionare, dar le îmbină în unul întreg. Rezultatul acestei integrări este datorit
efectului sinergiei (o cheie duce la perfecţionarea celorlalte (9):
1) Curăţenia şi organizarea;
2) Raţionalizarea sistemului de conducere;
3) Activitatea echipelor de îmbunătăţire;
4) Reducerea stocurilor şi a produselor intermidiare;
5) Schimbarea momentală a tehnologiilor;
6) Evaluarea procesului de producţie;
7) Zero supraveghere a proceselor;
8) Fluidizarea proceselor;
9) Întreţinerea utilajului şi echipamentului;
10) Disciplina de muncă şi angajament;
11) Sistemul de asigurare a calităţii;
12) Dezvoltarea furnizorilor;
13) Eliminarea pierderilor;
14) Împuternicirea angajaţilor de a face îmbunătăţiri;
15) Instruirea interdisciplinară şi performanţa individuală;
16) Planificarea productivităţii;
17) Controlul eficienţei;
18) Economisirea energiei şi a materialelor;
19) Utilizarea sistemului informaţional;
20) Tehnologii de vârf şi tehnologii cunoştinţelor aplicate.
6