CAPITOLUL 2 DESPRE RATIUNE SI LIBERTATE Punctul culminant al preocuparii pentru isto- vie a cercetatorului social #1 constituie ideea pe care el ajunge sa si-o faci despre epoca in care traleste. Punctul culminant al preocupiril sale pentru biografie il constituie ideea pe care el ajunge si si-o fac& despre natura fundamentala a omului si despre limitele pe care ea le poate pune transformarii omului de citre evolutia istoriel. Toti cercetiitorii clasicl ai societijii au fost preocupati de trasaturile caracteristice ale tim- pului lor $i de modul in care se face istoria in aceasta perioada ; de , natura naturli umane“ gi de diversitatea indivizilor care predominau in perioada lor. Marx, Sombart, Weber, Comte, Spencer, Durkheim, Veblen, Mannheim, Schumpeter, Michel — fiecare, in’ felul lui, a abordat aceste probleme. Si totusi, la ora ac- tuald, numerosi cercetitori sociali nu mai au aceasté preocupare. Or, tocmai in momentul de fata, in a doua jumitate a secolului al XX-lea, aceste preocupari au inceput si devind presante ca probleme la nivel social, persistente ca ne- cazuri la nivel individual si Vitale pentru orien— tarea culturala a stlinjelor umane. 243 a In epoca noastré, oamenil de pretutindeni In- cearch si injeleagi unde se afid, Incotro se tn- dreapté si ce pot face ei pentru prezent ca [storie si pentru viltor ca responsabilitayl. La asemenea intrebiri, nimeni nu poate rispunde odata si pentru totdeauna. Fiecare perioada isi are rispunsurile ei propril, In momentul de fata insA ne lovim de o dificultate. Sintem la sfir- sital unei epoci si trebule si gasim noi in: Higpunsurile noastre, 7" Ne aflam la sfirsitul a ceea ce se numeste Epoca “Modern. Asa cum “Antichttatea a. fost urmati de citeva secole de hegemonie orien- tail, pe care occidental, cu © optic provine\ al numese epoci intunceata, tot astfel si Fload’ posimoderna. Am putea s& numim even- tual aceasta perloada ,,a patra epoci. \ Sfirgitul unei epoci’si Inceputul alfeta_consti- tule, desigur, o chestiune de definitie. Dar de- finitiile, ca tot ceea ce este social, au o speci- ficitate’ istoricd. lar azi_ definitiile noastre fundamentale ale socletiitii si ale personall- tpi sint deplizite de noile reality. Nu ma gindese doar la faptul cA oamenii nu au mai fost expusi niciodat’ pin’ acum intr-un ritm atit de rapid, in limitele uncia gi accleiasi generatii, ale unor astfel de transformari zgu- duitoare. $i nu mi refer doar la faptul cli sim- tim tranzifia epocala pe care o traim gi ci ne luptam si sesizim conturul noli epoci in care presupunem ci intriim. Ceea ce am in vedere “este ci, Incercind si ne orientim — daca facem aceasta incereare —, constatam eA foarte multe dintre sperantele noastre si reprezentirile noas- fre de ‘nitudata int inestuaate de tetorie | ea Prea multe dintre categorille noastre tipice de Bindire si afective pe eit de des ne ajuta si ne expliciim ceea ce se Intimpla In jurul nostra pe atit de des ne devorienteazA ; ck prea multe din- tre explicatifle noastre sint derivate din marea 248tranzitie istoricA de la Evul Mediu la Epoca Modern& si ci, generalizate pentru uzul nostru actual, ele devin inaplicabile, irelevante, necon- vingiitoare, * Caracteristica ideologies a ,celei de-a patra epoci“, cea care o distinge de Hpoca Moderna, este cA sint puse in discutie ideile de libertate si de ratiune ; nu se mai considera cA rajiona- litatea sporita ar duce neaparat la o libertate’ 2 Rolul rajiunii in treburile umane gi ideea in- dividului liber ca sediu al ratiunii sint temele cele mai importante mostenite de sociologil si cercet&torii sociali din secolul al XX-lea de la filovofii iluminismului. Dacti ele vor ramine mai departe valorile-cheie in functie de care sint puse in lumina si precizate. necazurile vielif individuale si problemele sociale conflic= tuale, atunci idealurile de ratiune si de liber- tate Vor trebui si fie reformulate, ca probleme, mai precis si mai consistent decit au fucut-o Binditorii si cercetatorii de pin acum. Caci in zilele noastre aceste doua valori, rajiunea libertatea, sint evident amenintate, chiar dact pericolul este disimulat. Tendintele care determink aceasta situatie sint bine cynoscute. Marile onganizatil rajio- nale, de fapt*birocraiiile, s-au dezvoltat cu ade- virat, dar ratiunea independent a individulul oarecare a rimas acecasi. Prinsi in mediile Limi- tate ale vietii lor cotidiene, Yoamenil simpli nu stiu sa rationeze asupra marilor strueturi, ra-~ fionale si rationale, fali de care medille” lor sint doar parti subordonate. In consecinti, el tndeplinese adesea o serie de actiuni aparent rationale fra a avea nici cea mal mic& idee de scopurile pe care le servesc, gi exista banuiala c& si cei aflafi la putere — asemindtor gene- ralflor lui Tolstol — doar simuleazi ci le stiu, Proliferarea acestor organizatii, In eadrul unei 245 diviziuni sporite a muneli, di nagtere Ia tot multe $1 mai multe sfere sle viewii, muncit si mpului liber, in care a rationa devine d Hell ‘sau chiar imposibil, Soldatul, de exemple nindeplineste cu ArljNo Intreagd’ serie de we! Yani tunctionale si rationale, dar tarda aves Vreo idee despre ‘scopul ultim al acestora® si Sespre functia fiecarel actiuni in cadral ansam- blulul!, Chia si virfurl ale’ intelectualita{ii tehnice au puvut sisi indeplineasea eficient sarcina inerediniat fara sa gtie ins ch rezul= taiul va fi prima bomba atomied, Stinja se dovedeste a nut fi 0 4a doua cobo- Hire pe pimints, tehnologic’. Paptal ef tehnicl= lor 9f rationalitéyii ef Ii se acorda un loc central Intro societate nu ingeamna micidecum ch Oa Menil teaiese rational, fara mitusly feaude. sl Superstijie. Educatia ” universal poate. duce foarte bine 91 In idiojenie tehnologies, 1a pro- Vinelatism nationalist, in loc de a promova in= Teligenta bine Informath #1 independents, Ras- Pindirea in mase a culturit istorice poate si nu Fidice nivelul sensibiiitayit cultural, ci s-o bar halizeze si ai compromita grav sansele nova Yet creatoare. Un nivel ridieat de cationalitatel Biroeratiea gi de’ vehnologie nu inseamni nes aparat gun nivel echivatent de. intellgental, individuala sau de “inteligenta sociald. Din prima nu o putem deduce logic pe cea de-a Goua, Cuet rationalitatea sociala, "tetinologies sau birocraticé nu este pur si simplu o mareati, insumare a volujel individuale sa capacitatit de @ rationa. Dimpotriva, ea pate adesea sa Aiminueze sansele de a dobind! aceasta voinis iaceasti capucitate. Dispozitivele sociale ora nizate rational nu genereaza cu necesitate 6 mai mare libertate nic! pentru individ si nicl pentru soeietate. In realitate, adesea ele pot s& fle un Instrument de tiranfe i manipulare, un ijloc + Gf. Mannheim, Man and Society, New York, Har- court, Brace, 1940, p. 54 246 |de_expropriere asanselot ratiunii, de sabotare a fnsesi capacitatii de a actiona’ca om liber Numai din citeva puncte de comanda, sau pur gi simplu de pe citeva pozitii privilegiate, se pot injelege, tn cadrul structurfi rationalizate, fortele structurale care actioneazi in intregul ansamblu si care afecteaza fiecare dintre micile PArfi accesibile constiintei oamenilor simpli. Forjele care modelaazi aceste medii nu au originea in ele si nici nu pot fi controlat de cei care trdiese in cadrul lor, Dealtfel, aceste medil sint rationalizate si ele din ce ince mal mult, Familiile ca si fabricile, lucrul ca si tim— pul liber, statele ca_si_vecindtafile, toate tind s&_devind parji componente ale unei totalitayi functionale ralionale sau sint subordonate unor Yorje necontrolate si irationale. Rajionalizarea crescind’ a societt{li, contra- dictia dintre aceasti rationalitate si ratiune, colapsul presupusei coincidente dintre ratiune si libertate — iata ce se ascunde fn spatele aparitiei_acestul om care poseda rationalitate, dar nu ratiune si care este tot mai autorationa— lizat si mai stingher. Acesta este tipul de om in funejie de care se poate pune cel mai bine problema contemporani a lbertAjii, Si towigi aceste tendinje $i aceste indoieli sint rareori formulate ca probleme si, in orice caz, sint rareori recunoscute ca probleme sociale conflic— tuale sau percepute ca necazuri personale. Tn tr-adevar, cea mai important& trasituréi a pro- blemei actuale a libert&tii si ratiunii o consti- tule tocmai nerecunoasterea si neformularea ei. ae 2 eS In ochii individului, mare parte din ceea ce se Intimpla este rezuitatul manipuliirii, al ad— ministrarii, al pasivitatii oarbe; autoritatea este rareori expliciti ; deseorl céi care detin efectiv puterea nu considerA necesar nici si arate explicit acest lucru si nici sd-l justifice. Acesta si este unul dintre motivele pentru cave oamenii simpli, cind au necazuri personale a7 sau gimt cd sint prinsi tn conflicte de_naturt sociala, nu pot gisi obiective clare de gindire gr achtnes 6: ne pot stabill co anume pericl fears valotile pe care le intrevad vag ca flind ale lor. Date fiind efectele acestei tendinte ascen- dente de rationalizare, individul jlace tot ce poate“. Isi ajusteaz’i_aspiratiile si munca la Eituatia in care ce afl gi din care nu gasoste iegire In cele cin ungS, cl renun{a 38 mal caute © lesire : se adapteazt. Acea parte a vielli care raimine in 4fai muncil el o foloseste omorind Fen ca eRe Dene univers erconsumulul se rationalizeaz’, Instrsl- hata de productic, de munel, fiinta umand este tnsttainate qi de consum, delCestinderes suten— tied in timpul liber. Accastt adaptare a ind! Widulul $i efectele ei asupra medillor sale. $1.4 eului siu au ca efect nu numai c4 el tsi plerde eaosele si, la un moment dat, capacitacea sf Volnta de’a rationa; ele ti afecteazs, totodata, AIR sansele si capatitates de a actiona ca om liber: TibRjuns intron asemenea punct, nicl valoarea libertatii, nici cea @ ratiunlt nu par a mai-avea un sens pentru el. ‘Acesti cameni adaptati nu_sint in mod _nece- sar lipsiti de inteligenia, chiar dacd, o vreme indelungaté, au trait, au lucrat si s-au distrat fh asemenea clreumstante, Karl Mannhelm a explicat bine lucrurile vorbind despre \alitora: Gualizard, proces prin oare un incividl pring In-segmentele limitate ale unor organizat ra ste sistematic prin asi re Seas gol oes fe _Fegulameniiel ta concordant organizatiei*. Or~ ganizatia rafionall este astfel o organizatie alie- hati: principiile directoare de conduith si de reflectie si, mai devreme sau mai tirziu, | cele ale afectivititii nu sint inscrise in | constiinta individuala a omului Reformei sau in ratiunea independenti a omului cartezian. Principiile 24sdirectoare sint de fapt strdine si contrare fafa de tot ceea ce s-a infeles, in cursul istoriel, prin individualitate. Nu este exagerat daci spunem ca, la limita extrema, ratiunea tsi pierde san- seie pentru un mare numar de oameni pe mic sura ce rationalitatea creste, pe masurd ce locul ei si controlul asupra ei tree de Ia individ la or- ganizatia pe scar mare. Si, astfel, se ajunge la rationalitate fara raviune. Aceasta rationalitate [petimial coincide eu Iibestates, cl inecsmad cie- trugerea ei. Nu trebuie si ne mai mirtim c& idealul indl- vidualitatii este astizi contestat : in epoca noas- tra, ceea ce reprezint& 0 problem& este inséigi natura omulul, imaginea pe care o avem despre limitele $i Posibilitafle sale ca om. Istoria ni inchelat explorarea ‘limitelor. si. semnificagillor pnaturii umane‘. Nu stm eft de profund’ ar pu- fea sa fie transformarea psihologici a omului in trecerea Ini de la Bpoca Moderna la cea con- temporana. Este momentul si punem problema in forma ei definitiva : printre oamenii contem- porani va ajunge oare si predomine gi si pros— Pere ceea ce s-ar putea numi .,robotul jovial 7 Stim, fireste, c& omul poate fi transformat in robot prin mijloace ale chimiel si psihiatrici, prin constringere perseverenta gi prin dirijarea mediului, dar si prin presiuni nepremeditate $1 concursuri de Imprejurart fortuite. Dar putem bi oare sel facem pe acest robot sé devina jovial. si ascultitor ? Poate fi el fericit in ‘conditic si care sint trasdturile si sem je acestei fericiri 7 Nu mai este suficient dea presupune, ea pe o metafizici a naturil umane, ci in adincurile omului — ca om — exist 0 sete de libertate si o voinja de a ra- tiona. Astiizi trebuie si ne intrebiim astfel : ce anume din natura omulul, ce anume din con= ditia uman& actual, ce Anume din diversele structuri sociale favorizeazé expansitmea robo- tului jovial ? Si ce anume i se opune ? Apariia omului instrainat si toate proble- 249 mele legate de ea afecteaz’ intreaga noastra viata intelectual autenticd si ne provoaci de-a dreptul © aversiune intelectual’. Ea este una din marile teme ale conditiei umane din epoca actual si ale oricirui studiu demn de acest nume. Nu cunose alti idee, tema sau problema care S& fie atit de profund inradacinata in tra- ditia clasicé si care si fie atit de Implicaté In esecul posibil al stiintei sociale contemporane. Este tocmai ceea ce Karl Marx a discernut cu atita stralucire in primele sale studii asupra winstréinarii ; aceasta este principala preocu- Pare a lui Georg Simmel tn studiul lui pe buna dreptate faimos despre ,,Metropol&“ ; Graham Wallas este constient de ‘ea in lucraréa sa des— pre_,Marea societate. a sti la baza conceptiei lui Fromm despre ,,omul automat. Teama de a vedea dominind acest tip de om este cea ce sta la baza a numeroase acceptii date recent unor notiuni sociologice clasice, cum sint cele de tatus si contract‘, ,,comunitate si societates, Wa este semmificatia concreti a unor notiuni ca sheterodirectie* (other-directed) a lui Riesman Sau ,etica sociala a lui Whyte. Si, desigur —- exemplu foarte cunoscut —, tocmai trium- ful, dact poate fi numit astfel, ‘al acestel crea— turi_umane constituie semnificatia-chele a lu- erarii 1984 a lui Georg Orwell. Pe o linle pozitiva — clreia ti ducem azi do- rul —, semnificatiile mai largi ale nojiunilor Es“ (id“) a lui Freud, ,,Freiheit (,,libertate*) @ lui Marx, I (,eu%) a lui George Mead si ;spontaneitate« a lul Karen Horney rezidi in folosirea lor pentru a contracara triumful omu- lui alienat. Ei incearcA si gaseasc in omul ca om un antime punct care si-i indreptateascA s& spere ca, In cele din urmi, acest om nu poate fi transformat intr-o fiin\a Instrdinata — Instrai- naté fata de natura, fata de societate si fata de propriul sau eu. Apelul la .,comunitate* este o cercare — gresiti, ered” cu — de a arata condifiile care pot elimina probabilitatea unei 250 sic . J{astfel de finte, lar dack multi ginditori uma- [nist resping ‘aceste eforturi adaptative este pentru ed au ajuns 1a convingerea ca numerost Paihiatrl produc, prin. practica lor,—astfel de Gameni tastrainati si, autorationalizati. ‘Toate acestea == gi mai ales meditatiile si ingrijora— File tradijionale si actuale ale cercetatorilor atenti si sensibili ai omulul — au la baza fap- ful simplu ai decisiv ca omul instrainat este an= titeza Imagini pe care Occidental si-a facut-o despre omul liber. Societaiea in care infloreste acest om, acest robot jovial, este ariseee ace cletajtt bere sau, In sensul iiberal in al cuvintulut, a-tnel societats (democratice) Apa~ Hila acestai om pune problema libertayi! la ni= Vell necazului personal si la nivelul de pro- blems ‘socials si, si sperm, ca problema pen- tru specialistii in gtiinja sociala. Ga neeaz al in dividulul—~ ale carut dimensiuni si ai carul ferment el eu greu le poate ignora — este neca- aul numit jinstrainace™. Ca problema socials, Ai cfirel torment sf ale earei dimensiuni sint tra tate cu indiferent’ de public, ea este insagi pro- blema societStii democratice, ea situatie de fapt si ca aspiratic Tocmai pentru cd aceasta problemi socialaé si acest necaz individual mit sint In zilele noastre pe deplin recunoseute #1 nu apar ca necazurl si probleme explicite, starea de stinghereala 91 in- Aiferenta care le insotesc sint atit de profunde si au semnificail si efecte atit de largi Este un aspect major al problemei liberta{ii in pre- Zent, vizuta in contextul i politic, $1 un aspect major al provocirii intelectuale pe care formu larea acestei probleme o lanseaai specialigtilor contemporani in stlinta sociala. Nu este un simplu paradox a spune cd valo-{ rile ratiunii si libertalii se afli in spatele ab- sentel necazurilor personale, in spatele senti- mentulul neplicut de stinghereala. si instrai nare. In mod similar, problema sociala la care 261 duc in mod cit se poate de tipic amenintarile moderne la adresa libertitii sia ratiunii este, mai ales, absenta de probleme explicite ; se ajunge mai degraba IA apatie decit la del explicit’ a problemelor sociale. Dac necazurile personale si problemele so- ciale nu au fost elarifieate, aceasta se datoreste faptului ca principalele ‘facultati si calititi umane necesare pentru_clarificarea lor insesi \ See adlanesl ss "HGGRafea, amenintate sith urs. de degenerare. Nici necazurile personale nici problemele sociale nu au fost temeinic formulate ca probleme ale tipurilor de stiinti social pe care le-am examinat critic in aceasta carte. Speranta pe care ne-o oferi in bund mi gtiinta social clasicti este aceea c& acest lucru totugi se va intimpla. 4 Necazurile personale si problemele sociale generate de crizele ratiunil si libertajii nu pot fi, desigur, formulate ca o Singur& mare pro- blema, dar nici nu pot fi tratate, gi cu atft’mai putin rezolvate, daca sint abordate microscopic, cao serie de probleme sociale la scari mici sau ca necazuri personale limitate la o dispersie de medii, Ele sint probleme de struetur4 si pen— tru a le formula este necesar 34 lucriim pe linia clasicA a biografiei umane si a istoriei epocii. Numai pe aceasta linie pot fi descoperite co— nexiunile de structura si de mediu care asigur realizarea acestor valori fn prezent gi se poate realiza 0 analiz’ cauzal4. Criza individualitati si aceea a istoriogenezei ; rolul ratiunii in exis- fenja individualA liberi. rea istoriei — in reformularea gi elucidarea acestor pro- bleme rezidii perspectivele stiintelor sociale. Pe linie morala si intelectual, stiinta social: ne da speranta ca rafiunea gi libertatea vor ra mine valori prejuite si ci ele vor fi folosite In mod real, conseevent si imaginativ In formu- 252larea problemelor. Dar aceasta este si promi- siunea politica a ceea ce se numeste, cu Tari prea mare rigurozitate, cultura occidentala, In sUinjele sociale, crizele intelectuale coincid azi cu crizele politice : cercetarea serioasi in ca- drul unui domeniu implici cercetarea $i in ca— drul celuitait, Interesul cercetitorului social pentru struc tura sociala nu pleacd de la ideea cA viitorul este determinat structural. Studiem limitele structurale ale deciziei umane pentru a Incerca 88 gasim punctele de interventie efficient’, pen- tru a sti ce se poate schimba gi ce trebuie schim— bat in structur&é dac&i vrem si creascé rolul deciziei explicite tn Turirea Istoriel, Interesul nostru pentru istorle nu se datoreazi vreunei pareri c& viitorul este inevitabil, cf el este ho- tirit de trecut. Paptul cd oamenii au trait In anumite tipuri de societate In trecut nu_stabi- leste limite precise si absolute pentru tipurile de societate pe care oamenii le pot crea in viitor. Studiem istoria pentru a distinge alter nativele in cadrul carora ratiunea umand si libertatea umana pot, in prezent, sii creeze isto- ria. Studiem deci structurile sociale istorice | pentru_a descoperi in cle cdile prin care sint si pot fi controlate. Acesta este singurul mod de a ajunge sa cunoastem limitele si sensul liber- | tatil umane, Libertatea nu este prilejul de a face ceea ce ii place gi nici simpla posibilitate de alegere intre mai multe alternative. Libertatea in- seamna, in primul rind, prilejul de a formula opfiunile, de a le dezbate, lar apoi posibilita- tea de a opta. Iaté de ce libertatea nu poate exista frA un rol sporit al vatiunli umane in rezolvarea problemelor umane. In cadrul bio- grafiei individului si in cadrul istoriei soctetatii sarcina sociala a ratiunil este aceea de a for: mula optiunile posibile, de a lngi orizontul de- ciziilor umane in faurirea istoriel. Viitorul pro- 253 blemelor umane nu reprezinta doar o serie de varlablle care trebuie 88 fie prezise. Viltorul este ceca ce urmeazd si fie decis, desigur, in Iimitele posibilltatii istorice, Dar aceasta posibi- Iitate nu este deloc rigid&; tn zilele noastre, It mitele ef apar ca find cu adevarat foarte largi Tn afaré de aceasta, problema libertitii este si problema de a sti cum trebuie adoptate dect gule care ‘vizeazil vittorul problemelor umane 5 cine anume trebuie si le ia. Pe plan organi- Zatoric, ea este problema unui bun mecanism A al deciziei, Pe plan moral, ea este problema Fes ponsabilitatii politice. Pe plan intelectual, ca este problema viitoruriior actualmente posibile ale problemelor umane. Dar aspectele mal largi ale problemei liberta{ii tn zilele noastre se re- fers nu numal la natura istoriei $i la posibili- tatea structurali de a adopta decizii explicite care sii modifice cursul; cle se refera si la natura umana si la faptul ef Iibertatea, ca va- loare, nu se poate baza pe natura fundamen- tal a omului. Problema ultima a libertajii este aceea a robotulu! jovial si dae’ ea apare acum in aceasti forma este pentru ci acum a deve- nit evident ci oamenii nu vor de la natura si fie liberi ; cA nu toti oamenii vor sau sint capa- bill, dupa caz, si depun eforturt pentru a do- bindi acea ratiune pe care o cere libertatea. In ce conditii pot ajunge oamenli si vrea si) fie liberi $i capabili de a actiona in mod liber ? | Tn ce conditii dorese sii sint tn stare s& poarte (, poverile pe care li le impune libertatea si si vada in ele nu atit povert cit autotransformari realizate de bunavole ? Si in mod negativ : pot fl oare oamenii determinati si vrea si devin’ roboti jovlali? Nu trebuie si ne asteptdm oare, In prezent, ca spiritul uman, ca fapt social, si degenereze ealitativ si si decad’ la un nivel cultural sca- zut, si totusi acest fenomen s& treaci neobser~ vat’ sub avalansa coplesitoare a minunatiilor 284 tehnicil 7 Nu este oare aceasta una dintre sem- nificatiile rationalitatii {ard ratiune ? Si ale in— strainarii omului? $i ale absentei oriedrui rol liber al rajiunii in problemele umane ? Acumu- Jarea minunAtiilor tehnicli disimuleazi aceste semnificatii ; cei care folosese toate aceste me. canisme nu le inteleg; cei care le inventeazi nu inteleg aproape nimic altceva. lati de ce nu putem, decit cu riscul unei enorme ambiguitéti, s& facem din aceasta abunden{& tehnologica in— dicele calita{ii umane si al progresului cultural. Formularea oricirei probleme ne impune si enuntim valorile implicate si primejdia care le amenint&. Caci tocmai ameninjarea simjit la adresa valorilor pretuite, cum sint cele de liber- tate si de ratiune, constituie substanta morala necesaraé a tuturor problemelor _semnifieative ale anchetei sociale, a tuturor problemelor so- ciale si a necazurilor personale. ‘Valorile pe care le implici problema cultu- ralé a individualitatii sint destul de bine in— truchipate in idealul Omului Renasteril, Pri- mejdia care ameninté acest ideal o constituie ascensiunea, in rindurile noastre, a robotului jovial. Valorile incluse in problema politic’ a fu- ririi istoriei sint intruchipate in idealul prome- teic al faurirfi istoriel de c&tre om. Primejdia care amenintii acest ideal este dubli. Pe de o parte, istoria se poate desfasura fir participa- rea constient& a oamenilor, acestia continuind s& abdice de la faurirea ef deliberata si si se lase in voia valurilor. Pe de alt& parte, se poate ca istoria st fie intr-adevar facuté, dar de ca- tre anumite cercuri de elita inguste, lipsite de o| responsabilitate reali fatti de cel care trebuie! SA Incerce si supravietuiascé urmarilor pe care Je au deciziile gl abzicerile de la ele. Nu cunose solutia la problema iresponsabili- t&tii politice din zilele noastre sau la problema cultural si politic’ a Robotului Jovial. Dar nu este oare clar cd nw vor fi gaisite nici un fel de 259 selu\ii atita timp clit aceste probleme nu sint cel putin abordate ? Si nu este oare evident ca cei care trebuie si se confrunte cu aceste pro- bleme sint, Inaintea oricui, specialistii in stiinta socialé din societitile prospere? Faptul ca mulfi dintre ei nu intreprind acest lucru este, faré indoial&, cea mai condamnabilA abdicare de la indeplinirea obligatiilor de care se fac vinovati privilegiatii timpurilor noastre.CAPrroLuL 10 DESPRE POLITICA _Cercetitorli din stiintele sociale nu trebuie s permita ca sensul politic al muneii lor si fie determinat de ,,contingentele* contextulul cl sau ca folosirea’ acestel_munci si concorde cu scopurile altora. Este dreptul lor de a discuta semnificatiile muneii lor si de a decide asupra intrebuintarilor care i se dau, ca in privinia probleme de strategie a’ lor, Intr-o ma- Considerabila, desi inca nu destul de precis determinata, ei pot si influenjeze si chiar 88 determine strategia lor. Pentru a ajunge ins aici, ei trebuie si formuleze judecati si decizii clare In ceea ce priveste teoria, metoda si fap- tele abordate. Ga probleme de strategie, aceate judecati i privese deopotriva pe fiecaré cerce- Witor in parte, ca si Intreaga breasla. Si totusi, nut este oare evident ci judecatile morale $i po- litice implicite au o mai mare influenti decit discutiile deschise asupra strategiei personale si profesionale ? Numai atunci cind aceste in- fluente sint puse in mod deschis in dezbatere pot oamenil si le cunoasck pe deplin si pot st incerce sa regleze efectele lor asupra activitatii in stiinta sociala si asupra semnificatiei politice a acestel activitati. Nu exist, in orice caz, nicl o cale care si-1 cercetiitorului din stiinta social si evite 257 adoptarea unui set de valori si implicarea aces- tora in ansamblul muncii sale. Teme cum sint necazurile personale si problemele sociale vi- zeazd primejdiile care ameninta valorile astep- tate gi nu pot fi clar formulate fard o recunoas- tere a acestor valori. Cercetarea gi cercetatorii din stiinta social& sint tot mai mult folositi in scopuri birocratice si ideologice. Data find aceasta situatie, atit ca indivizi cit si ca spe- cialisti, cereettorii in problemele omului gi ale societatii sint pusi in situatia si se intrebe daci au constiinta utilizarilor gi valorilor muncii lor, daci acestea pot intra sub controlul lor, daca, in sfirsit, ei isi propun acest obiectiv. Rispun- surile date sau lipsa acestor raspunsuri, modul in care ei reusesc sau nu si foloseascd aceste raspunsuri in munca lor si in viata lor profesio- nala determina si raspunsul lor la intrebarea final: dac& in munca lor de cercetatori ai so- cietatii a) se bucuri de o autonomie moral, b) Sint aserviti moralitafii altor oameni sau ¢) sint moralmente in deriva. Explicatiile superficiale date pind acum acestor probleme — deseori, sint sigur, cu bune inten{ii — nu mai sint sa- tisficdtoare. Cercetiitorii din stiinjele sociale trebuie in prezent si abordeze efectiv aceste probleme decisive. In acest capitol voi incerca S& sugerez citeva elemente care, dupa pirerea mea, trebuie avute In vedere in’ orice raspuns la intrebarile de mai sus si, de asemenea, sa in: ftisez raspunsul pe care am ajuns eu insum in cursul ultimilor ani, sé-l consider acceptabil. 1 In munca sa, cercet&torul din gtiintele sociale nu este pus in’situatia de a-si alege pe neastep- tate valorile. El lucreazi de 1a bun inceput pe baza anumitor valori. Valorile incorporate azi In aceste discipline au fost alese dintre cele create in societatea occidental ; in alté parte, stiinta social este un produs de import. Desi- gur, sint unii care trateazi problemele de parci 259valorile alese de ef ar ,,transcende“ societatea occidental si oricare alli societate ; alli vor- bese despre norme de parc& ar fi ,imanente‘ intr-o societate existent’, ca un fel de potential inci nerealizat. Fara indoialé insd ca astazi in general se accepté cd valorile inerente tradi- {lilor stlintel sociale nu sint nici transcendente si nici imanente. Ele sint pur si simplu valori proclamate de numerosi oameni in limite prac- ticate de cercuri restrinse. Ceea ce un om nu- meste judecati morali este pur si simplu do- rinja lui de a generaliza si, In consecinja, de a face altora accesibile valorile pe care le~a ales. ‘Trei mari idealuri politice mi se par inerente fraditivior stlinte! sociale si cu. implicatit certe in perspectivele ei intelectuale. Primul dintre acestea fl reprezintA pur gi simplu valoarea de adevar a faptului. Insdsi activitatea stiinjei so- ciale, Intrucit Inseamna a stabili faptele, capata © semnificatie politica. Tntr-o lume in ‘care se difuzeazi pe scara largi stupiditati, orice pre zentare de fapte are 0 semmificatie politics si morala. Prin insusi faptul ci exista, toyi cerce- tiitorii din stiintele sociale sint implicati in lupta dintre lumina si obscurantism. Intr-o lume ca a noastré, a practica stiinja socialé Inseamna, fnainte dé toate, a practica politica adevarulu, Dar politica adevarulul nu inseamn4 o for- mulare adecvat& a valorilor dup& care ne ghi- dam in activitatea noastra. Adevarul descoperi- rilor noastre, acuratetea investigatiilor noastre, privite in contextul lor social, pot si fie sau SA nu fie relevante pentru problemele umane. Dac& sint si cum stint constituie o a doua va— loare, si anume aceea a rolului pe care il joacd ratiunea in problemele umane. Odata cu aceasta apare Ins si o a treia valoare — libertatea umana, cu toat’ ambiguitatea semnificatiel ei, Atit libertatea cit si rajiunea, o repet, sint va- lori centrale pentru civilizatia lumii’ occiden- tale ; ambele sint proclamate ca idealuri. Dar in orice aplicatie practica, de pild& in cazul cri- 259) teriilor gi al scopurilor, ele suscité multe con- troverse. Iati de ce una dintre sarcinile intelec~ tuale care ne revin noua, specialistilor in stiinje sociale, este aceea de a elucida idealul de liber- tate gi idealul de ratiune. Daca ratiunea umand este chemata sé joace un rol mai mare si mai explicit in faurirea is- toriei, specialigtii in gtiinje sociale trebuie cu certitudine si se numere printre principalii ei mesageri. C&ci, in munca lor, ei pun rafiunea in serviciul intelegerii problemelor —_ umane ; aceasta este misiunea lor. Dac& vor s& lucreze si astfel si actioneze pe o cale aleasi in cunos- tinfi de cauzi, ei trebule mai intli si-si preci— zeze locul in Viaja intelectuala si tn structura social-istorfed a timpului lor. Ei trebuie si-si precizeze locul in domeniile sociale ale cunoas- ferii, jar apoi sd lege aceste domenii de struc tura’ societatii istorice. Nu este aici locul unei asemenea munci. Nu vreau aici decit si expun pe scurt cele trei roluri_ politice In functie de care sociologul se poate judeca el Insusi ca om de ratiune. © mare parte din stiinta social, poate ci in special sociologia, sint atagate temel filozofulul- rege. De la August Comte la Karl Mannheim ne intilnim mereu cu argumentarea si justificarea Unej puter mai mari acordate ,,omului cunoas- teril*, Intr-o exprimare mal precisa, intronarea ratiunii inseamna, desigur, tntronarea ,,omului rafiunii*, Acest mod de a intelege rolul’ratiunii in problemele umane a contribuit foarte mult Ja faptul c& sociologii au mentinut pe un plan extrem de general acceptarea ratiunii ca va- loare socialé. Pi_au vrut si evite ridicolul la care ar fi expusi aceasta idee intr-o confrun- tare cu realitatea puteril. Aceasté optica se opune si multor versiuni ale demoeratiei, de- oarece implicd existen{a unel aristocrafii, chiar daca este vorba de una a talentului, si nu una prin nastere sau datorita averii, Dar pretentia 260destul de ridicola ci specialistul in stiinta so- ciala trebuie si devin& un filozof-rege este doar ‘una din modalititile de a concepe rolul pe care este chemat si-1 joace el in societate. Calitatea politicii depinde foarte mult de ca~ little inteleciuale ale celor care o fac. Daca filozoful* ar deveni rege, ag fi tentat si pa- rasese regatul lui, dar cind regii nu au nici o .filozofie® nu sint’ei oare ineapabili de o guver- hare responsabila ? Al doilea rol si, In prezent, cel mai uzual este acela de a deveni consilier al regelui. Intrebuin- {firile birocratice pe care le-am descris repre- zinté un exemply curent al acestel situatil. Ca individ, cercetXtorul din stiintele sociale este pe cale de a fi prins in numeroasele tendinte ale societ&{ii moderne, care il transforma pe individ intr-o p&rticicA a unei birocratii func- fionale si rationale, si se retrage In carapacea lui de specialist pentru a nu se ocupa in mod deschis de structura societa{ii postmoderne. Tn acest rol, aga cum am vAzut, tnsisi stiinta so- ciala tinde sa devin’ o masin& functional ratio- nal ; cercetiitorul individual tinde si-si piard’ autonomia morali si rationalitatea indepen- dent, iar rolul ratiunii in problemele umane tinde ‘si se reduca doar la perfectionarea tehni- cilor in scopul administrarii si manipuliiril. Aceasta este insti una dintre formele cele mai rele pe care le poate lua rolul de consilier al regel acest rol, ered eu, nu trebuie si adopte forma si semnificatia stilului birocratic. Este un rol greu de implinit astfel Inctt sti-i p&strezi integritatea moral si intelectuala si, ca urmare, libertatea de a lucra la realizarea sarcinilor stiintei sociale. ! simplu pentru con- sultanti sa-si Inchipuie ci ei sint filozofi gi ca clien{ii lor sint niste cirmuitori luminati. Dar chiar daci ei ar fi filozofi s-ar putea ca aceia pe care-i slujese s4 nu fie luminabili. Tati de ce 261 sint atit de impresionat de loialltatea unor con- sultan{i faja de despotii nelumina{i pe care ii slujesc. Este o loialitate pe care pare si nu o zdruncine nici Incompetenta despoticd si nici stupiditatea dogmatiea. Nu sustin ca rolul de consilier nu poate fi im- plinit bine ; de fapt stiu ci este posibil gi ca sint eameni care fac acest lucru. Tar dacd numdarul acestora ar fi mai mare sarcinile politice $i in- telectuale ale specialistilor in stiinfe sociale care aleg al treilea rol ar deveni mai putin grele, deoarece acesta din urmi& coincide In parte cu precedentul. eee pitt eteelcmele, One 1 A adresa Tu care o numim stiintele sociale. 262I 2 ©amenii sint liberi sa faureasca istoria, nu- mal cA unil oameni sint mult mai liberi decit al- {il. Pentru ca aceasta libertate s8 existe intr-a— devar, este necesar ca oamenii si aibi acces la instrumentele de decizie si de putere, ct ajuto- rul cérora poate fi facuta istoria in prezent. Is— toria nu este facuta intotdeauna in acest fel ; in cele ce urmeazi, voi vorbi numai despre peri- dada contemporana, in care instrumentele pu- terii de faurire a istoriei au devenit atit de vaste si atit de centralizaie. Tocmai in legatura cu Reeast’ epoca sustin ef, dact oamenii nu isi fu rese ei ingigi istoria, ef tind sa devina din ce in ce mai mult niste uStensile in miinile celor care © fae s1 simple obiecte ale fauririt istoriei. Cit de mare este rolul pe care il joaca decizifle explicite In fAurirea istoriei este in sine o pro- blema istorica. Importanta acestui rol depinde mult de instriimentele de putere disponibile la un moment dat si intr-o societate data. In unele societ&ti, nenumaratele actiuni a nenuma- Fati indivizi modified mediile acestora st trans- forma treptat structura insisi. “Aceste transfor mri constituie cursul istoriei ; istoria este ca un torent, desi, in ansamblu, cei care o fac sint oamenii®. Astiel, nenumaratii producitori 5i ne- numdratii consumatori, prin milioanele de deci- zii_pe care le iau in fieeare minut, fac si refac economia pietel libere. Probabil ed tocmai la 0 astfel de situatie s-a gindit Marx seriind in lu- crarea sa Optsprezece brumar al lui Ludov' Bonaparte ; ,,Oamenii isi faurese ei ingigi isto- ria, dar si-o faurese nu dupa bunul lor plac si in imprejurari alese de ei, ci in imprejurari care exist independent de ei, imprejurari date # mostenite din trecut...4. Destinul sau ,,inevitabilitatea* se refera 1a evenimentele istorice care scapa controlului oricarui grup ce oameni care prezinta aceste trei caracteristici : 1) este destul de compact pentru a putea fi identifieat ; 2) are destula pu- 262 tere pentru a lua decizii bogate in consecinte ; 3) se aflai in situatia de a putea prevedea aceste consecinje si, astfel, si poatti fi considerafi ras— punzittori de’ ele. itvenimentele, dupa aceasti conceptie, sint toemai rezultatele cumulative si nepremeditate ale nenuméaratelor decizii ale unui numir incomensurabil de indivizi, Piecare din deciziile lor antreneaz& o consecinjai minima i poate si fie anulata sau, dimpotriva, amp! fieata de alte decizii de acelasi gen. Nu exist nici o legitura intre Intentia unui singur om $i rezultatul cumulativ al nenuméaratelor decizil, Evenimentele sint mai presus de deciziile umane : Istoria se face independent de eonsim- {amintul nostru, Astfel conceput, destinul nu este un fapt uni- versal ; el nu este inerent naturii istoriei sau na— turii omului. Destinul este o trasiiturd a. unui tip istoriceste specific de structura social. In- tr-o societate in care arma supremi este cara— bina ; in care unitatea economici tipicd o repre- zinta’ mica fermA de familie $i pravalioara; in care statul national nu existi ined sau este doar un cadru care se profileazi undeva deparie ; care comunicarea se face oral, prin afisaj, de la amvon — intr-o asemenea societate, istoria este intr-adevar destin. Dar si luim acum im considerare trasdtura major @ conditiel noastre : nu consta ea oare, ye Scurt, Intr-o cregtere enorma si o centrali- zave hotiiritoare a tuluror mijioaccios de puters gi de decizie, cu alte cuvinte a tuturor instru. mentelor firirii istoriei ? Tn societatea Induse trlala moderna, condifiile favorabile productiel economice sint’ dezvoltate si centralizate, {ura- nii si mestesugarii filnd inlocuiji de corporatii particulare si Intreprinderi de stat, In statul-na— jiune modern, mijloacele de violenya si de ad— ministrajie politicd evolueazi intr-un mod analog ; nobilii intra sub autoritatea regilor, iar cavalerii care se echipau singuri sint Inlocuiti de armate permanente, iar acum de magini mi- 204litare insp&imint&toare, In prezent atit instru mentele internationale cit si cele nationale de fSurire a istoriei continua si se centralizeze. Nu este oare astfel clar ci omul detine azi o ocazie unici de a-si face istoria in deplina cunostin{i de cauzi?Elitele puterii care detin aceste mijloace sint cele care fac In prezent istorla — mai precis, nu in imprejurari alese de ei*, dar, in comparatie cu ali oameni si cu alte epoci, aceste imprejurairi nu par sd fie coplesitoare. Fara indoiala, situatia noastra actuala este marcati de un’ paradox: faptele care privese noile instrumente de fiurire a istoriei sint un semn ci oamenii nu sint cu necesitate in ghea- rele destinului, 4 oamenii pot azi s4-si flureasci istoria. Dar acest fapt este ridiculizat de un alt fapt, si anume ca tocmai acum ideologiile care oferi oamenilor speranta de a-si f4uri istoria sint in declin si se destrama in societatea occi- dentala. Aceasta destrimare este, de asemenea, si sfirsitul sperantelor iluministe ci rajiunea st libertatea vor ajunge si predomine ca forte su- Ppreme in istoria uman&. Tar In spatele acestei desiramari poate fi gasita, de asemenea, si pa- sivitatea intelectuala si politic a comunitétii in- telectuale. Unde este acea intelectualitate care si fie pur- taitoarea de cuvint a Occidentului gi a carei ac- tivitate, la nivelul fiecarui reprezentant al ei, s& fie influenta in rindurile partidelor si ale pu- blicului si relevanté pentru marile decizii ale epocii ? Unde sint mijloacele de comunicatie de masa la care sa aib’ acces acesti oameni? Cine dintre cirmuitorii statului bazat pe sistemul bi- partit si ai inspaimintatoarelor masini militare Se intereseazi de ceea ce se petrece in lumea cunoasteri!, a rajiunil gi a sensibilitagil ? De ce este atit de mare divorjul dintre gindirea liberd si deciziile puterii ? De ce predomina in prezent printre camen{i puteril ignoranta eras si ires— ponsabilit ? 263 In Statele Unite, astazi, intelectuali, artisti, minigtri, cadre didactice ‘si oameni dé stints poarta Un razboi rece in care repeti si intretin confuziile oficialitatilor. Ei nici nu cer oameni- jor puterii schimbarea politicii, niei nu arat& co- lectivit&tilor care ar putea fi accste schimbari, Ei nu incearcé sA dea un continut responsabil politicii Statelor Unite ; ei contribule la golirea acestei politici de orice continut si la mentinerea @i in aceasta stare. Ceea ‘ce poate fi numit o abandonare a crestinismului de ciitre cler re- prezinta, de asemenea, o parte a _acestei triste condifii morale, la fel ca si prizonieratul savan- filor In masingria stlintel nayionaliste. Minciu- nile presei, devenite rutin, sint, de asemenea, complice, ca gi toate banalitatile pretentioase care tree drept stiin{a sociala. 3 Nu m4 astept ca opinia mea sa fie acceptata de toti specialistii In stiinte sociale (dealtfel, nici argumentarea mea in ansamblu nu pretinde asa ceva), Ceea ce vrem si relev Indeosebi aici este 8, odata ce a admis valorile de ratiune $i de li bertate, prima sarein& care fi revine oriedrui specialist in stiinte sociale este aceea de a sta- DUI limitele lbertapii si ale rolului ratiunii in istorie. Asumindu-si al treilea rol, sociologul nu se considera © fiin{i autonomi, situatd in afara societ&qii*. Impreuné cu mulfi alfii, else simte tnsé stind in afara marilor decizii ce faurese istoria acestel perioade ; in acelasi timp, el stie 4 face parte dintre cei asupra cérora se riis- fring consecintele acestor decizii. Aceasta este una din cauzele majore pentru care, In masura in care este constient de ceea ce face, el devine in mod explicit un om politic. Nimeni nu este »in afara societatii* ; chestiunea este de a cu- noaste locul pe care 1i ocup4 fiecare in cadrul ei. De obicei, circumstantele de clasa, status si putere in care triieste cercetitorul societatii 268sint cele ale piiturilor mijlocii. Activitatile sale in aceste medii adesea nu-i oferé o pozitie mai buna decit a individului de rind in’ rezolvarea problemelor de structuré, efici solutiile aces~ tor probleme nu pot fi niciodaté de ordin ex- clusiv intelectual sau personal. Formularea co- recta a problemelor de structuré nu poate avea in vedere numai mediile care ii sint de obicei ‘accesibile cercetitorulul ; 1a fel si solutiile, ceea ‘ce Inseamna ca cle sint probleme ale puterii sociale, politice si economice. Dar specialistul in stlinte sociale este ceva mai mult decit un }om de rind, Este sarcina lui de a transcende Be plan intelectual mediile in care Ii este hard- zit si trlasca si el face acest lucru atunci cind examineaza orinduirea economieé a Angliei din secolul al XIX-lea, ierarhia statusurilor tn ‘America secolului al XX-lea, institutiile mil tare ale Imperiului roman sau structura pol tic& a Untunti Sovietice. Daca il vor preocupa valorile de libertate si de ratiune, una dintre temele sale de studiu se va referi la sansele objective existente pentru anumite tipuri de oameni, im anumite tipuri de structuri sociale date, de a deveni indivizi liberi si rationali. © alti tema a sa de studiu se va referi la sansele pe care le au oamenii in funetie de diferitele pozitii pe care le detin in societaiti diferite ; in primul rind de a trans- cende, prin ratiunea si experienta lor, propriul lor mediu cotidian gi, in al doilea rind, de a ac- fiona in mod eficace, in virtutea puterii lor, asupra structurii societiitii lor si asupra peri eadei lor. Acestea sint’ problemele rolului ra- fiunii in istorie. Examinindu-le, se poate constata ugor ca, in societiitile moderne, unli oameni au puterea de a-actiona in mod profund asupra.structurilor si sint perfect constienti de urmarile actelor lor, c& altfi au aceasté putere, dar nu sint constienti de anvergura efectelor ei gi ci exist numerosi alti care nu pot trece dincolo de mediul lor co- 267 lidian printr-o consliinti a structurii si niet au pot efectua vreo ‘schimbare structural prin mijloacele de actiune accesibile lor. Astfel, In calitatea noastra de specialigti In stiinje sociale, trebuie si ne preciziim pozitia, Prin natura muncii noastre sintem constienti de structurile sociale si oarecum constien{i de mecanismul istoric al evolutiei lor. Este ins& clar ci nu avem acces la principalele mijloace de putere existente actualmente si prin care acest mecanism poate fi influentat In prezent Detinem totusi ,,un instrument de putere‘, de— seori fragil, si tocmai aceasta situalie ne oferd cheia rolului nostru politic si a semnificatiei politice pe care o are munca noastra. DupA pirerea mea, pentru cercetiitorul soci- ettil care accepti idealurile de libertate si de rafiune, este o sarcind politic’ sd-si_adreseze lucrarile fiecSruia din cele trei tipuri de oameni pe care i-am clasificat sub raportul puterif gi al cunoaster! Celor care detin puterea si sint constienti de acest Incru, el le atribuie diferite grade de res ponsabilitate pentru consecinjele structurale pe care analiza lui le constati ca filnd hotiiritor influenjate de decizifle lor sau, dimpotriva, de absenta unor asemenea decizii Celor ale eiror actiuni antreneazs asemenca consecinte, dar nu par si fie constienti de cle, el le face ‘cunoscut tot ceea ce a descoperit in legiituré cu aceste consecinte. Inti teearci sf-i educe, jar apoi, din nou, le imputa respon— sabilitatea, Celor care de regulii sint lpsiti de putere si care sint constienti doar de medille lor cotidi ene, le dezvaluie, prin luertirile sale, semnifi- catia deciziilor si tendintelor structurale pen- tru aceste medii si modul in care necazurile per- sonale sint legate de problemele sociale; in cursul acestor cforturi prezinti ecea ce a con- statat referitor la actlunile cclor atotputernict, Acestea sint principalele lui sareini edueatio- 208nale gi ele sint si principalele lui sarcini publice atunci cind se adreseazd unei audiente largi S& examin&m acum unele dintre problemele si sarcinile care tin de acest al treilea rol. 4 5 Indiferent de gradul lui de congtiinfa, spe- cialistul in stiinye sociale este de obicel profe— Sor, gi acest factor ocupational determina ceea ce poate sa facd el. Ca profesor el se adreseaza studentilor, iar ocazional, prin cuvintari si sc eri, unui public mai larg $i cu o pozitie de im- portan{é mai strategica. Discutind rolul lui public, trebuie si avem permanent in vedere aceste date elementare ale puterii lui sau mai degraba ale lipsei sale de putere. Tn masura in care este preocupat de educa- fia liberald, cu alte cuvinte emancipatoare, ro- lul lui public are dou obiective. Ceea ce tre- buie sa fact pentru individ este si transforme necazurile si framintarile personale ale aces- tuia in probleme sociale deschise ratiunii; sco- pul lui este de a-l ajuta pe individ si devind un om care se autoeduca si care numai atunci va fi rational si liber. Ceea ce trebuie si fact pentru societate este si combati toate accle forte care distrug publicul autentic si tind s& instaureze 0 sociétate de masa; sau, formulat dintr-un unghi pozitiv, scopul lui este de a con- tribui la formarea si consolidarea unui public care se cultiva singur. Numai atunci va putea deveni socictatea rational si liber& Acestea sint obiective foarte generale gi tre- buie sa le explic intr-un mod oarecum indirect. Noi avem de-a face cu abilitati si cu valori Unele ,,abilitati« sint mai importante, iar altele mai putin importante pentru sarcinile emanci- piri. Nu cred ci valorile pot fi atit de usor separate de abililAti, cum admitem noi cind cA- ulm unele ,abilitati neutre“. Este doar 0 chesti une de gradatie, abilitétile fiind 1a o extremi- tate, iar valorile la cealalti. Dar in segmentele 269 de la mijlocul acestei sciri exist ceea ce ag numi sensibilititi si tocmai acestea trebuie sa ne intereseze cel mai mult. A-l invafa pe cineva 8& lucreze la strung sau a-l invaita sa serie gi S& citeasca Inseamnd In mare masura a-i forma abilitatea ; a-l ajuta pe cineva si hotirasci ce apume vrea sd faci In viati sau a dezbate im- preund cu el conceptia despre viata stoicd, cres- tind sau umanisti inseamna a cultiva sau educa valorile. Alaturi de abilitate si de valoare trebuie si- tuatii sensibilitatea, care le include pe amindoua si chiar ceva in plus: ea include un fel de te- rapie, in sensul antic de clarificare a cunoas- terii de sine. Ea implica cultivarea tuturor ace- Jor abilitati ale controversei cu sine, pe care o numim gindire, gi ale controversei cu altii, pe care o numim dezbatere. Educatorul trebule sii Inceapa cu ceea ce il intereseaz cel mai mult pe individ, chiar daca acest ceva lui i se pare banal gi vulgar. Fl trebuie si procedeze astfel incit si-1 ajute pe student sa dobindeascd o Perspectivaé tot mai rationalé asupra acestor preocupari, cit $i asupra celorlalte pe care le va dobindi in’ procesul educatici sale. Educatorul trebuie si se strdduiasci si formeze barbafi si femei care si vrea si continue si si poata con- tinua ceea ce a inceput el; produsul final al oricdrei educafii emancipatoare este omul care se autoeduca, se autocultiva ; pe scurt, individul liber si rational. © societate in care predomini’ acest tip de indivizi este o societate democratici intr-unul din sensurile majore ale cuvintului. O aseme- nea societate poate fi, de asemenea, definita ca © socictate in care predoming ‘un public autentic, nu o masa amorfa. Iar prin aceasta inteleg urmatoarele : Fie cA sint sau nu constienti de acest lueru, intr-o socictate de masi oamenii sint aptisati de necazuri personale pe care nu le pot for- mula ca probleme sociale. Ei nu inteleg inter— 270actiunea dintre aceste necazuri personale, proprii mediului lor, si problemele de struc- turd sociali. Pe de alt4 parte, omul prevenit. membru al unui public autentic, este capabil 8% facd aga ceva. Il injelege cA ceea ce concepe si simte ca necazuri personale sint foarte ade- Sea si probleme ale altora si, ceea ce este mai important, cd ele nu pot fi rezolvate la nivelul individului, ci doar prin modificarea structurii grupului in care traieste si, uneori, a structurii {ntregii societiti, Oamenii’ societatii de mash au necazuri, dar ei nu sint de obicei constienti de adevaratul sens si de originea acestora ; ca mempbri ai unui public autentie, oamenti abor- deazi problemele sociale si devin, de obicei, constienti de contextul lor social. Este sarcina politicd a specialistului in stiinte sociale, ca si a orieirul educator liberal de a traduce in permanent necazurile personale ale indivizilor In termenii problemelor sociale, iar aceste probleme in termenii semnificatiei_lor umane pentru o diversitate de indivizi. Este de datoria lui ca in munca, iar ca educator si in viaj&, sé fact uz de acest gen de imaginatie sociologica. Si este misiunea lui si incerce s& cultive aceste deprinderi de gindire la barbatii si femeile c&rora li se adreseazii public. A asi- gura realizarea acestor scopuri inseamna a asigura rajiunea si manifestarea liber a perso- nalit&{ii, transformarea lor in valorile predo- minante ale unei societaiti democratice. Probabil ca vA si spuncti : ,,Aha, vasiizicé asta era, Isi construieste un ideal’ atit’de inalt incit in raport cu el tot restul si paré la un nivel seizut“, Presupunerea ci as proceda asa ar fi © dovada a lipsei de seriozitate cu care este abordat cuvintul democratie, ca si a indiferen- fei multor obervatori faté de abaterea de la Intelesul deplin al cuvintului. Ideea de demo- cratie este, desigur, complicat& si in jurul ei se duc, pe drept cuvint, numeroase discutii in 271 tontiadictoriu. Dar ea nu este totusi ttt de complicata 9i de ambigua ineit s& nu mai poata Hi folositA de etre cei care dorese si rajioneze impreuna. ‘Ce anume injeleg cu prin idealul de demo- crajie am incereat deja si art, Democratia im- plied, in esenja, ca oamenil afectayi vital de o decizie umana si aiba un vot electiy in adop- tarea acestel decizii, De unde unmeazi ca In- treaga putere de a adopta astfel de decizii tre buie s# alba o legitimare publici si cd cei care adopti aceste decizii trebtie sa fie considcrayi raspunzatori fafa de public, Nici una’ diaie acesie trei conditii nu poate si se realizess, dupa parerea mea, decit daca intro socictate predomin& genurile de public si genuvile de indivizi pe Gare i-am deseris, Dupa cum se va vedea imediat, mai exista si alte cerinie. Structura social a Statclor Unite nu este pe deplin democratica. Si considera aceasta afi majie ca un punet de minim acord. Nu cunose nici 9 societate caves fle’ total democratiet $ asemenea societate ramine un ideal, Socicia tea din Statele Unite de astdal este ia ling teal democraticd indeosebi ca forma gi ca formulare a perspectivelor. In esen{i si in practich, ea este foarte adesea nedemocraticd si in multe sec_ toare institujionale acest luca apare foarte clar, Keonomia marilor corporatit nu este cone dus& nici ca un sir de adunari orasenesti, ‘nicl ca un grup de puter! rispunzétoare fath de ee! esenfial afectati de activititile lor. Aparatal militar s{, intr-o masurd tot mal mare, statul politic sint fn aceeas! situatie. Nu vreat's& ccee Impresia e& ag fi optimist in ceea ce priveste gansele ca numerosi spocialisti In gtlinte sociale S& poata st Indeplineasct sau si indeplineascs efectiv un rol public democratie cau chiar Gacéi multi vor juca un asemenea rol — in ‘eee ce privesie gangele ca aceasta ci duce in. mod necesar la reabilitarea publiculul. Nu fac alteeva decit si schiter un rol care mi se pare accesthil anyi care, de fapt, este practicat de ciitre unii spe- Cialisti' In stiinte sociale. Dealtfel, acest rol este fn deplina concordanti cu ambele viziuni, so- clalists 51 Uberald, asupra rolulul ragiunii tn problemele umane *. Dupi piirerea mea, rolul politic al stiintei sociale — care este el, cum se Infaptuieste si cit de eficace se dovedeste a fi — este relevant pentru gradul de dezvoltare a democratici. Daca adoptim cel de-al treflea rol al ratiunii, + AS vrea si amintese fm trencht cititorulut ef, pe Ainga contextul lut birocratic si exploatarea sa biro- craticd actuala, stilul empirismului abstract (i inhibi- ja metodologica pe care 6 promoveaza) nu este apt Pentru rolul politic democratic pe care-1 deseriu. Cal fare practiced ‘acest stil ca ules activitate, cel care i Concep ca jadevarata aotiviiate a stintel sociale i care traiess dupa ethosul Tut nu pot destasura tn ral educational emancipator. Acest rl presupune si i se acorde Indivizilor s publicului Incredere in ceea ce priveste capacitatea lor de @ rationa st ca prin critica individualt, studia si practicd individual si se lar= geasea orizontul si calttatea ratiunt, Acest rol consta fn asi ajuta pe cameni. cum spune George Orwell si sdasi din balena” sau, dupa frumoasa expresie ameri- cana, si devind proprill lor oament". Ate spune oa. menlicr cf pentra a ctnoaste. realmente” realitatea sociald ei trebuie sa depinda de un gen de cercelare necesarmente birocratic Snseamna A interzice, $n nue mele siiiniel, eforturile lor dea deveni oament. inde- pendenit 1 itnditort veritabill. ‘Tngeamna ad) submina Cercetatormlut individual Increderea tn propria Tul _ca= Pacitate de a cunonste realitatea, Inseamna, de. fapt, acl Incuraja pe oament si-sl formeze convingerile lor Sociale fn conformitate "cu autoritatea unit -sparat Strain lor, ceea ce se thscric, desigur, pe linia fntrertt Birocratizivi a ratiunit ia vromen noastra. Industriali= zarea vielll universitare sl fragmentares problemelor stintel soctale. nu pot duce ia un. rol ‘educational emanclpator al specialisttlor tn sltinte sociale. Cxel Aceste Scollde gindire tind ca ccea ce ele abordeard Separat sa fle mentinut separat, in fragmente micros- copice de care cle s¢ considera foarte sigure. Dar tot cea ce constitule asifel oblectul certitudinit lor me sint decit frazmente abstracte, lar misiunea educatiel Ube tale sf rolul politic al stiintel sociale, ct si promisi hea ei inteleciuala, consiat tocmat In) Abstracte, sa devind constienti de structirite. istorice Hide locur pe care elf asips in cadrul acestora. 273 rolul autonom, vom incerca si action&m tn mod democratic Intr-o societate care nu este pe de- plin democraticé. De fapt ins& actionam ca si cum ne-am _afla intr-o societate pe deplin de- mocraticé si, procedind astfel, tindem s&-1 in- laturam pe ,.ca si cum“. Noi incercim sa facem ca societatea sd fie mai democratica. Acesta este singurul rol, dup& mine, care ne permite, ca specialisti_ in’ gtiinte sociale, si actionim toemai in aceasta directie. Cel putin eu nu cu- nose 0 alt3 cale pe care am putea incerca sa contribuim la construirea unui regim democra— tic. Si tocmai de aceea problema stiintelor so- ciale’ca prim c&raus al ratiunii mn problemele umane este, de fapt, 0 problem& majori a de- mocratiei, fn zilele noastre. 5 Care sint sansele de a reusi ? Data fiind struc- tura politica In care trebuie si actiontim In pre- zent, nu cred ci este probabil ca specialistii in stiinte sociale si devina in mod efectiv ciirausi ai ratiunii. Pentru ca oamenii de stint sk deplineasct acest rol strategic, sint necesare anumite conditii. Oamenfi tsi furese propria lor istorie, a spus Marx, dar nu o féurese in conditii alese de ei Insisi| Care sint deci condi- {ille de care avem nevoie pentru_ca noi si pu- tem indeplini cu succes acest rol? Ceea ce se cere sint partide, misciri si un public care si aibi dou caracteristici : 1) ideile si alternati- vele vietii sociale si fie Intr-adevar dezbitute in cadrul lor ; 2) si aib& o posibilitate reala dea Influenta deciziile care au consecinte asu- pra structurilor. Numai dacdé vor exista ase- menea organizatii vom putea deveni realisti si optimisti in privinta rolului ratiunfi in proble- mele umane, rol pe care am incercat s&-I schi- fez. Aceasta este, dealtfel, dup% mine, o cerinta major4 a orie%rei soctetaiii pe deplin’ democra- tice. ara,Intr-un astfel de regim politic, specialistii in stiinjele sociale, vor vorbi, in rolurile lor politice, »pentru* gi contra” diferitor migcari, p&turi Sociale si interese, si nu se vor mai muljumi sé se adreseze unui public adesea imprecis si care, m& tem, tsi pierde mereu din important, Pe scurt, ideile lor se vor intrece intre ele, iar aceasta Intrecere (atit ca proces cit sf prin re- zultatele ei in orice moment) va fi relevanta pe plan politic. Dac& vom lua in serios ideca de democratie, ca si rolul democratic al rat unii in problemele umane, angajarea noastra Intr-o asemenea intrecere mu ne va dezamagi Desigur, nu putem presupune ci toate defini- fille realitatit sociale, cu atit mai putin toate declaratifle privind calle si mifloacele politice sicu atit mai putin toate sugerarile de obiective Vor rezulta titr-o docirind indiscutabila $i unifieati 2. In absenta unor asemenea partide si miseari st a unui asemenea public, trim intr-o societate care este democratica mai ales prin formele ¢i juridice si perspectivele ei formale. Nu trebuie, Gesigur, ‘sd minimalizim enorma valoare si considerabila inlesnire pe care le repre- zint& aceste circumstante. Faptul ci in Statele Unite democratia este In masura atit de mare formala nu tseamna sA evitam concluzia c& daca rajiunea poate avea un rol liber in fauri- rea demoeraticd a istoriei unul din principalii ei cirausi trebule s4 fle neapirat stiinta soctalé Nu inseamnd ci, in calitatea lor de educatori, specialistii in stiinje sociale nu trebuie s& in- cerce sé facé din institutiile lor educationale un cadru in care si existe, fie chiar si numat ® deca unul asemenea monopol in sfera idellor so- ciale esie Una dintre noliunile autoritariste care stau fa baza viziunil pe care o are ,Metoda™ asupra. fac torilor suinjel_ ‘ca administraiors ai ratiuntl si care Sint atit de sumar deghizate in ,,valorile sacre” ale Superteoreticienlior. “Aceasti idee ‘este 3 mal evident Incorporata in sloganurile tehnocratice analizate de mine tn captto1ul 8. 273 pentru inceput, un public aledtuit din indivizl emancipati gi-in cadrul céiruia discutiile lor sa fie Incurajate i sustinute. $i nu Inseamna ea ei nu trebuie sa mncerce si formeze un aseme- nea public si cind tsi indeplinese celelalte ro- luri, In afara celui universitar. A proceda astfel inseamni, desigur, a risca st ai unele ,,necazuri* sau, si mai raul incd, si te lovesti de zidul unei indiferente ucigitoare. Hste necesar si prezentim deliberat fapte si teorli care stirnese controverse si si incurajam activ polemica. Dacti nu existi o dezbatere poli- tied ampla, deschisé si informaii, oamenii nu pot cunoagte nici realit&tile lumii lor gi nici propria lor persoand. In special astizi, cred eu, rolul pe care l-am descris Impune chiar si pre- zentarea definitillor divergente date realit&til In— ssi. Ceea ce se numeste de obicel propaganda, mai ales cea nafionalista, nu consti numai din diferite opinii asupra unéi variet&ti de subiecte si_probleme. Ea const, aga cum a remarcat odata Paul Kecskemeti; in promulgarea unor definitii oficiale asupra’ realitati Viata noastra publicé se bazeaz’ tn prezent aadeseori tocmai pe asemenea definifii oficiale, ca si pe mituri si minciuni gi pe uncle nojiuni absurde. Atunci cind numeroase linii de con- duita se bazeaz’i, deliberat sau nu, pe definitil eronate sau fnselAtoare asupra realitatil, cel care isi propun si defincascd realitatea | mai adecvat vor produce inevitabil agitatie. Tata de ce publicul de genul pe care l-am deseris, ca si oamenii cu o personalitate bine conturata sint, datorit insesi existen{ei lor Intr-o asemenea so” cietate, radicali. Acesta gi este, dealtfel, rolul spiritului, al studiului, al intelectului, al ratiunil, al ideilor: si defineascd realitatea adecvat si intr-un mod relevant pentru public. Rolul educational si politic al stiintei sociale tntr-o democratic este de a contribui la formarea $i sprijinirea unui public si a unor indivizi capa- bili s& formuleze definitii adecvate ale realitiyii 276personale si sociale gi sA iwdiascd si s4 actioneze in concordanja cu ele. Rolul rajiunil, aga cum a fost descris de mine, nu inseamna si nici nu pretinde ca cineva sa niveleze pavajul, si zboare cu primul avion spre © zon& de crizi; si candideze pentru Congres, si cumpere un ziar, si meargd printre sdraci Sau s& predice multimii la colturi de strada. Aceste actiuni sint, fara indoiali, minunate, si imi pot imagina situatii in care $i eu as putea fi tentat sale fac. Dar pentru specialistul in stiinte sociale a le considera ca fiind activitatea lui obignuita ar Insemna pur si simplu si re- nunte la rolul sau, si dovedeases neincredere in promisiunea stiintei sociale si in rolul ratiu- nii in problemele umane. Acest rol nu cere decit ca specialistul s&-si vad& de munca lui in stiinja sociala 3i sa nu contribuie la birocrati- zarea ratiunii $i a discursulul. Nu toti specialistii in stiinye sociale accepti toate pfrerile mele tn aceste probleme si nici nu-mi dorese asa ceva. Ceea ce pretind eu este ci una din sarcinile lor consti In a-si preciza propriile lor puncte de vedere asupra naturii prefacerilor istorice, ca gi locul, dac& exista vre- unul, pe care il ocup& In cadrul acestor prefa— ceri oamenii ratiunii si ai libertatii. Abia atunci vor putea ajunge ei s4 discearn& si propriul lor rol intelectual i politic In cadrul societatilor pe care le studiaza si, prin aceasta, s& descopere ce cred ei realmente despre valoarca de liber— tate si cea de ratiune, atit de profund Inrada— cinate in traditia si perspectivele stiintei sociale. Dacti individul si grupurile mici de oameni nu sint liberi s& influenteze istoria prin actiu- nile lor si daca, in acelasi timp, nu dovecesc suficienté ratiune pentru a vedea consecintele acestora; daci structura tuturor societitilor moderne sau a oricdreia dintre ele este astazi de o asemenea natura Incit istoria devine o plu- tire In deriva, care nu poate fi schimbata nici 277 prin mijloacele de care dispunem si nici prin eu- noasterea care poate fi dobindita — atunci sin- gurul rol autonom al stiintei sociale este de a consemna $i a intelege ; daci ideea responsabi- tii celor care defin puterea ramine o utopie, atunci valorile de libertate si de ratiune sint realizabile doar In mediile exceptionale ale unor viefi personale privilegiate. Avem de-a face, Insd, cu o muljime de ,,dac&. $i, ou toate c& pot exista destule divergente in ceea ce priveste diferitele grade de libertate $i amploarea consecintelor, nu cred totusi cA ar fi suficiente temeiuri pentru abandonarea va- lorilor de libertate si de ratiune, intrucit ele ar putea si orienteze In prezent activitatea in stiinja sociala. Incerecarile de a evita chestiunile delicate pe care le-am abordat eu sint astizi larg spriji- nite de lozinca dup care stiin{a socialé ,nu-s propune sd salveze omenirea*. Uneori aceasta este dezvinovatirea cercetiitoruiui modest ; alte- ori este vorba Insd de dispretul cinic al Speci alistului fata de toate problemele generale uneori este deziluzia speranielor de tinereje deseori este 0 poz a celor care incearcé sé im~ prumute prestigiul Omului de Stiinfi, imagi- nat ca un intelect pur si decorporalizat, Uneori insi se bazeazi pe o apreciere a faptelor de putere. Datorit’ unor asemenea fapte nu cred ca sti- inja social ,,va salva omenirea‘, desi nu vad nimie rau in’,,incercarea de a salva omenirea®, dac& inteleg "prin aceasta evitarea rizboiull si reorganizarea treburilor umane fn conco: danta cu idealurile libert&tii si ratiunii umane. Cele ce sti ma fac si am o apreciere mai de- graba pesimist’ asupra sanselor. Dar, chil dac& lucrurile stau im prezent asa, tot ‘trebu Si ne Intrebam : dacs exista efectiv modalitati de a iesi din eriza timpurilor noastre cu ajuto- rul intelectului, oare nu specialistul in. stiinta socialli trebuie S& le formuleze ? Ccea ce repre- 278zentlim noi — desi acest Iucru nu este intot- deauna vizibil — ‘este omul devenit constient de omenire. La acest nivel al congtiintel umanc trebuie virtual si se plaseze in prezent toate solutiile marilor probleme. A apela Ja cei ce defin puterea la noi ar fi, in virtutea cunostintelor de care dispunem acum, o utopie — o neghiobie in deplinul sens al acestui cuvint. Singurele relatii pe care le vom putea probabil intretine cu acestia sint cele pe care le considera ej utile, adica si deve- nim niste tehnicieni care accepté problemele si scopurile lor sau niste ideologi care le conso- lideazi prestigiul si autoritatea. Pentru a fi mai mult decit atit, in ceea ce priveste rolul nostru politic, trebuie mai intii si reconsideram natura straduintelor noastre colective ca spe- cialisti in stiinta social. Nu este deloc utopic ca_un specialist si apeleze la colegii sai pentru a intreprinde aceasti reconsiderare. Orice spe- cialist din stiinta sociali care este constient de ceea ce face trebuie si se confrunte cu marea dilem& moral pe care am evocat-o in acest ca- pitol: deosebirea dintre ceea ce ti intereseaza pe oameni si ceea ce este in interesul lor. Dac’ ne vom mirgini la p&rerea elementar democratica dupa care ceea ce fi intereseazi pe oameni este singurul lucru care ne_priveste, atunei yom aecepta valorile care au fost incul cate adesea accidental si adesea in mod delibe- rat de catre interesele privilegiate. Aceste valori sint adesea singurele pe care oamenii au avut posibilitatea sa si le formeze. Ele sint mai de- graba deprinderi dobindite in mod inconstient decit optiuni. ‘Dac& vom adopta opinia dogmaticd dup’ care ceea ce este in interesul camenilor, indiferent daci fi intereseazii sau nu, reprezint& singurul lueru care trebuie sii ne preocupe din punct de devere moral, In acest caz riscim s& violim va- lorile democratice. Aga putem deveni mai curind adep{i ai manipulirif sau ai constringerii, sau si 279 una gi alta, in Joe si ne indeplinim rolul de a folost convingerea intr-o societate in care oa- menii incearea sa rajioneze Impreuna gi in care Valoarea rajitinii se bucura de 0 malt pretulre. Ceea ce sugerez este ci abordind direct pro- blemele sociale si necazurile personale §i fo mulindu-le ca probleme ale stiintel sociale vom avea cea mai bund sansa, dup piirerea mea unica sansa, de a face ca’ ratiunea si dobin- eased o relevanta democratici pentru proble- mele umane, intr-o societate liberd, si astfel si realiziim valorile clasice care stau Ia baza pers- pectivelor pe care le deschid cercetiirile noastre.