Proprietate industriala - Curs 3 22 octombrie 2014

Conceptul de inventie de serviciu

Art. 1 si 2 din Legea nr. 83/2014 – este o inventie de serviciu aceea creata de catre
un inventator care este salariat al unei persoane juridice. Prin salariat se intelege orice
persoana fizica ce presteaza, in temeiul unui contract individual de munca, o activitate
remunerata pentru si sub autoritatea unei persoane juridice. Este inventie de serviciu
chiar si aceea care este realizata impreuna cu cel putin un salariat, definit ca mai inainte, si
de o alta persoana sau alte persoane care nu au calitatea de salariati. Atata timp cat exista
chiar si un singur salariat in grupul de persoane, se aplica regimul juridic al unei inventii
create de catre un salariat.

SITUATIA FUNCTIONARILOR PUBLICI

Este inventie de serviciu chiar si aceea care nu este realizata de catre o

persoana care munceste in temeiul unui contract de munca – situatia functionarului
public care are raport de munca cu angajatorul la care lucreaza, dar nu se incheie un
contract de munca. El nu este un salariat, in sensul legislatiei de dreptul muncii, ci un
functionar public. Functionarul public, desi nu are contract de munca, asa cum pretinde art.
2 lit. a), totusi trebuie sa fie considerat ca aplicandu-i-se regimul juridic al inventiei de
serviciu, stabilit de lege pentru salariati, cu conditia sa fie indeplinite toate celelalte conditii
necesare pentru existenta unei inventii de serviciu, adica, cel mai important, cu conditia ca
aceasta persoana – functionar public – sa se afle intr-un raport de munca in cadrul caruia
desfasoara o activitate remunerata si aceasta activitatea se desfasoara pentru si sub
autoritatea angajatorului.

ALTE CATEGORII DE PERSOANE

Exista si alte persoane, in afara functionarilor publici, carora trebuie sa li se aplice

rationamentul rezultat din analogia legii, adica cel potrivit caruia, acolo unde exista aceeasi
situatie, trebuie sa se aplice aceeasi regula de drept, principiu care nu se aplica
intotdeauna, in cele 3 situatii reglementate de art. 10 CPC, care interzic analogia legii.
Proprietate industriala - Curs 3 22 octombrie 2014

Pe langa functionarii publici, sunt persoane care au raport juridic de munca, dar nu
au contract de munca. Este vorba, in principal, de militarii activi. Si aici trebuie aplicata
analogia legii.

In cazul studentilor, si acestia ar putea sa realizeze o inventie in timpul activitatii lor

profesionale ca studenti, in asa-numitele laboratoare. Ei se afla acolo in cadrul unui raport
de munca, numai ca nu este o munca care sa indeplineasca si alte conditii prevazute de
definitia salariatului din art. 2, si anume, nu este o activitatea remunerata (bursa pe care o
primesc unii studenti nu este considerata remuneratie). De asemenea, textul spune
activitatea remunerata pentru si sub autoritatea unei persoane juridice angajator – studentii
nedesfasurand o munca pentru universitate. Este adevarat ca ei desfasoara o activitate sub
autoritatea universitatii, dar nu se poate considera ca este vorba de acelasi fel de autoritate
ca aceea pe care o are un angajator cu privire la salariatul sau cu contract de munca sau
aceea pe care o are angajatorul cu privire la militari.

Mai exista si alte categorii de persoane, si anume membrii cooperativelor – membrii

cooperatori. Exista anumite persoane juridice care sunt cooperative: mestesugaresti, etc.
Nu mai este vorba despre cooperative agricole de tip socialist, care au existat pana in 1989.
Cooperatorii sunt membri ai persoanei juridice pe care o constituie, aflandu-se intr-un
raport specific cu cooperativa, care, uneori, este dublat de un raport de munca, si anume:
unii dintre cooperatori au si un contract de munca cu cooperativa ai caror membri sunt. Nu
toti membrii unei cooperative sunt si angajatii acesteia. Concluzia este ca inventia de serviciu
se aplica si membrilor cooperativelor, dar numai acelora dintre ei care au, in aceasta calitate,
si un contract individual de munca. Daca au un astfel de contract, ei intra pur si simplu, ca
atare, iar nu prin analogie, in conceptul definit de art. 2 lit. a).

TIPURI DE INVENTII DE SERVICIU

Exista mai multe tipuri de inventie de serviciu si aceste tipuri sunt prezentate in art.
3 din lege. Nu intamplator se utilizeaza expresia tipuri de expresii de serviciu. Aceasta
expresie are caracter legal – art. 4 alin. (1): Angajatorul are competenta de a decide cu
privire la incadrarea sau nu a unei inventii realizate de catre un salariat in categoria
Proprietate industriala - Curs 3 22 octombrie 2014

inventiilor de serviciu si cu privire la tipul inventiei de serviciu, in raport de situatiile

prevazute la art. 3 alin. (1). Art. 3 contine o prezentare a tipurilor inventiei de serviciu:

1. Inventiile de serviciu care au rezultat din exercitarea atributiilor de serviciu ale

inventatorului, incredintate in mod expres in cadrul contractului individual de
munca si in fisa postului, sau stabilite prin alte acte obligatorii pentru inventator,
care prevad o misiune inventiva (art. 3 alin. 1 lit. a) – inventii de serviciu stricto
sensu.

Nu este nimic important/nou adus prin legea 83, pentru ca, si inainte de aparitia
acesteia, existau, in legea brevetelor de inventie, dispozitii care exprimau acest tip de
inventie. In doctrina, acest tip de inventie este, uneori, denumit ca inventi de serviciu stricto
sensu. Alti autori denumesc restrictiv aceasta inventie, spunand inventie cu misiune
inventiva.

Exemplul tipic de inventie de serviciu stricto sensu: un salariat incadrat in calitate

de cercetator stiintific, intr-o persoana juridica angajatoare, care este un institut de
cercetare stiintifica. Cand un institut de cercetare persoana juridica incadreaza cu contract
individual de munca un cercetator stiintific, rolul cercetatorului este acela de a efectua
cercetari stiintifice (mind=blown), aceste atributii fiind stabilite prin contract individual de
munca si prin fisa postului, ori, in lipsa, niste acte normative care se aplica aceleiasi unitati.
Pentru a fi vorba despre inventie, este necesar ca acele atributii de serviciu ale acelui
cercetator sa prevada o misiune inventiva.

Prin misiune inventiva, in sensul art. 3 alin. (2) din lege, se intelege misiunea
inventiva care stabileste domeniul tehnologic in care se incadreaza problema sau problemele
tehnice pentru a caror rezolvare inventatorul salariat are o obligatie contractuala sau care
sa decurga din alte acte obligatorii sa aduca o contributie creativa, corespunzator atributiilor
de serviciu.

Nu este suficient ca acel cercetator doar sa aiba un contract individual de munca, in

care sa se prevada ca are atrbutii de cercetare stiintifica, este necesar sa se prevada exact
domeniul in care el trebuie sa desfasoare aceasta activitate a sa de cercetare stiintifica si sa
se stabileasca problema tehnica pe care trebuie sa o rezolve prin acea activitate de
Proprietate industriala - Curs 3 22 octombrie 2014

cercetare stiintifica – acest lucru rezulta din continutul art. 3 alin. (2) care defineste
misiunea inventiva, textul fiind de stricta interpretare.

2. Inventiile care s-au obtinut pe durata contractului indivudual de munca, precum

si pe o perioada de maximum 2 ani de la incetarea acestuia, dupa caz, prin
cunoasterea sau utilizarea experientei angajatorului prin folosirea mijloacelor
materiale ale angajatorului, ca urmare a pregatirii si formarii profesionale
dobandite de inventatorul salariat prin grija si pe cheltuiala angajatorului, ori
prin utilizarea unor informatii rezultate din activitatea angajatorului sau puse la
dispozitie de acesta (art. 3 alin. 1, lit. b) – inventii de serviciu lato sensu.

Este vorba despre inventiile care s-au obtinut pe durata contractului individual de
munca, deci in timp ce acest contract era semnat, incheiat, inceput si inca in vigoare,
neincetat, precum si pe perioada de maximum 2 ani prevazuta mai sus.

De aceasta data este vorba despre un inventator care nu are o misiune inventiva, ca
in art. 3 alin. (1) lit. a). Exemplul tipic este acela al inginerului care lucreaza intr-o sectie de
productie si sarcina lui principala este aceea de a organiza activitatea de productie, de a
supraveghea/superviza persoana in subordinea sa (de ex, un inginer salariat intr-o fabrica
de suruburi). El nu are ca sarcina de serviciu solutionarea unei probleme dintr-un domeniu
tehnologic. Cu toate acestea, desi nu are o misiune inventiva, la locul de munca, totusi,
solutioneaza o problema si aceasta solutie este chiar o inventie. Trebuie analizat ce anume
a contribuit alaturi de efortul mintii sale (efortul creator), fara de care nu se poate realiza
nicio inventie.

Legiuitorul a stabilit aceasta regula, de maximum 2 ani dupa incheierea contractului,

pentru 2 situatii:

a. Cazul inventatorului de buna-credinta. Se poate intampla ca ideea de a rezolva

problema respectiva si de a crea inventia sa ii fi venit acestui inventatorul dupa
ce s-a pensionat, deci dupa incheierea contractului de munca, el fiind preocupat
de aceasta chestiune si mai inainte, dupa ce s-a pensionat continuand sa se
gandeasca si rezolvand aceasta problema, insa contractul nu mai era in vigoare.
Se poate intampla ca aceasta inventie realizata in calitate de pensionar, dar nu
Proprietate industriala - Curs 3 22 octombrie 2014

mai tarziu de 2 ani, sa fi fost determinata tocmai de niste intrebari legate de

activitatea sa in intreprinderea, prin cunoasterea si experienta angajatorului.
Daca nu se face dovada contrara, trebuie prezumat ca o astfel de inventie este
una de serviciu, pentru ca ea a fost generata in aceleasi conditii in care ar fi fost
generata pentru acel inventator, in timpul contractului incheiat.
b. Cazul inventatorului de rea-credinta. Se poate intampla ca solutia, ideea de a
rezolva o anumita problema, sa-i fi venit inventatorului in timp ce era ingineri,
insa, a facut intelepciunea de a nu spune tehnica in vreme ce era inginer. Dupa
care, incheie contractul de munca, dandu-si demisia, ducandu-se in concediu sau
angajandu-se la alta societate si, gansindu-se in aceasta situatie, realizeaza
inventia. Se poate intampla ca ideea prin care se solutiona problema sa se fi
produs in vremea duratei contractului individual de munca si in mod fraudulos
sa nu fi fost exprimata in timpul acestuia si tot in mod fraudulos sa fi utilizat un
scenariu care sa duca la incetarea contractului de munca, la crearea unei noi
situatii care sa rupa inventia de regimul juridic de la art. 3 alin. (1) lit. b).

In ambele situatii, a fost o inventie generata de efortul creator al persoanei fizice

salariate, dar care efort a fost stimulat si/sau generat/sprijinit/ajutat prin niste imprejurari
care tin de intreprinderea la care inventatorul a lucrat, si de lucrul acesta trebuie sa se tina
seama. In toate aceste situatii, cand inventia a fost creata, dezvaluita dupa incheierea
contractului individual de munca, si dupa o perioada de maximum 2 ani, se naste doar o
prezumtie in sensul ca o inventie dezvaluita in aceste conditii este, de fapt, o inventie care
a fost stimulata/generata de calitatea de salariat avuta la acea intreprindere. Aceasta
prezumtie este cu atat mai puternica cu cat inventia care s-a realizat inauntrul perioadei de
2 ani este o inventie din domeniul de activitate in care a lucrat salariatul devenit pensionar
sau care a plecat.

Este vorba de 2 ani pentru ca, in primul caz, cel al inventatorului de buna-credinta,
legiuitorul gandeste ca este posibil ca inventia sa fi fost realizata datorita conexiunii
inventatorului cu activitatea de la intreprinderea la care a lucrat, dar gandeste ca dupa 2
ani, aceasta conexiune a palit; in cazul inventatorului de rea-credinta, gandeste ca ar fi
Proprietate industriala - Curs 3 22 octombrie 2014

aproape patologic ca acesta sa ,,tina mana la gura” mai mult de 2 ani, sa isi dea demisia si sa
rabde mult.

Din continuarea art. 4, alin. (1) se intelege ca nu este suficient sa fie indeplinite
aceste conditii constatate pentru a se aplica regimul juridic al unei inventii de serviciu. Din
art. 4 rezulta ca sunt cateva proceduri care sunt date in atributiile angajatorului si, numai in
functie de modul in care aceste proceduri se realizeaza de angajator se stabileste ce regim
juridic va avea respectiva inventie. Art. 4 spune ca angajatorul are rolul, atributia, de a
stabili daca sunt indeplinite sau nu conditiile spre a considera daca este vorba e o inventie
de serviciu.

Art. 4 alin. (2): Salariatul care creeaza o inventie are obligatia sa comunice de indata,
angajatorului, prezentarea inventiei, in care sa descrie solutia problemei rezolvate cu date
suficient de clare pentru a defini inventia si conditiile in care inventia a fost creata. Se poate
intampla ca inventia respectiva sa fie cu privire la cuiere, dar inventatorul sa lucreze la o
fabrica de biciclete, dar el oricum are obligatia sa declare ca a realizat o inventie.

Art. 4 alin. (3): In absenta unui termen mai lung prevazut in regulamentul intern al
angajatorului, in termen de 4 luni de la primirea comunicarii prevazuta la alin. (2),
angajatorul instiinteaza inventatorul salariat asupra incadrarii inventiei in categoria
inventiilor de serviciu si daca revendica dreptul asupra acesteia. Daca angajatorul spune ca
este inventie de serviciu, ne intoarcem la alin. (1) al art. 4. In acest moment, cand
inventatorul a luat cunostinta de decizia angajatorului, el are un drept recunoscut de art. 4
alin. (4), si anume de a contesta modul de incadrare realizat de angajator, la instanta
judecatoreasca competenta.

Daca dupa 4 luni angajatorul tace sau nu revendica aceasta inventie, nu se aplica
regimul juridic al inventiei de serviciu, desi este inventie de serviciu. Se poate intampla ca
aceasta intrerprindere sa nu fie interesata de breveteze. Ar putea sa considere ca, de fapt,
nu prezinta noutate, ca nu este inventie, ca daca depune cerere de brevet de inventie se va
respinge si ca n-are rost sa se complice. Ar putea considera ca este inventie, si deci ca
prezinta noutate, dar ca nu merita sa o breveteze, pentru ca va obtine un drept de
exploatare exclusiva care nu ii va aduce avantaje.
Proprietate industriala - Curs 3 22 octombrie 2014

Legea permite ca, in asemenea situatii, angajatorul sa nu revendice. Daca nu o

revendica, va fi o inventie libera, o inventie pe care o va putea eventual breveta pe numele
sau inventatorul, care s-ar putea sa fie interesat, sau sa nu fie interesat sa breveteze, dar,
uneori se intampla ca noutatile sa nu fie intelese de la bun inceput, ca valoarea unei inventii
sa nu fie simtita atunci.

Inventia libera
Inventiile libere sunt acele inventii de care poate sa dispuna inventatorul fara
constrangere. Chiar si in cazul inventiilor de serviciu, brevetul i se poate elibera
inventatorului, atunci cand intreprinderea nu revendica inventia respectiva.

Cei care devin titulari ai unui brevet de inventie pot fi considerati ca fiind subiecte
primare ale inventiei, sau subiecte derivate.

I. SUBIECTE PRIMARE

1. Subiecte primare stricto sensu (propriu-zise) – cei care au vocatie directa de la lege
sa primeasca ei brevetul;

Aici se gaseste, in primul rand, situatia inventatorului. Legea nr. 64/1991 – art. 3 – cel
dintai care poate sa pretinde dreptul la brevet este creatorul inventiei. Numai prin exceptie
inventia poate sa fie brevetata pe numele altor persoane. Acesta este un principiu juridic,
principiul inventatorului, ca titular de brevet. Din punct de veder juridic, acest lucru este
colosal de important, pentru ca inseamna ca toate celelalte texte sunt exceptii, inseamna
ca Legea nr. 83/1994 este ,,un fleac de exceptie”.

Inventatorul este autorul inventiei (truism), dar asta are importanta juridica.

Cu toate acestea, din punct de vedere statistic, cele mai multe inventii sunt inventii de
serviciu, iar nu inventii libere.

2. Subiecte primare lato sensu – persoane care primesc direct brevetul in baza unei
proceduri la care participa la fel ca si ceilalti, dar care nu au o vocatie directa data de
Proprietate industriala - Curs 3 22 octombrie 2014

catre lege, ci ei capata aceste drepturi indirect, ca urmare a unor imprejurari care se
produc mai inainte de a se incepe procedura de brevetare.