Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

LISTA SUBIECTELOR PRIMARE STRICTO SENSU

1. INVENTATORUL, CARE DOBANDESTE BREVETUL IN TEMEIUL ART. 3 DIN

LEGEA NR. 64/1991

Principiu juridic, astfel incat toate celelalte situatii de dobandire a brevetului sunt
exceptii. In legatura cu inventatorul, ca titular de brevet, actualul art. 4 reglementeaza
coautoratul.

2. ANGAJATORUL, PENTRU INVENTIA DE SERVICIU STRICTO SENSU, IN

CONDITIILE ART. 5 ALIN. (2) DIN LEGEA NR. 83/2014

Conform acestui articol: Dreptul asupra inventiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a)
apartine angajatorului, in absenta unei prevederi contractuale contrare, daca acesta este
persoana de drept public si are in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.

Pentru a se aplica acest text, este nevoie sa fie indeplinite mai multe conditii cumulative.
Daca una dintre ele nu este indeplinita, textul nu se aplica. Art. 3 alin. (1) lit. a) reprezinta
cazul tipic al salariatului cercetator stiintific incadrat la un angajator care este un institut
de cercetare proiectare in domeniul respectiv. Prin contractul individual de munca incheiat
intre cele doua parti, i se stabilesc cercetatorului atributiile de serviciu si in legatura cu
acestea i se stabileste o misiune inventiva, care este definita la art. 3 alin. (2): Misiunea
inventiva prevazuta la alin. (1) lit. a) stabileste domeniul tehnologic in care se incadreaza
problema sau problemele tehnice pentru a caror rezolvare inventatorul salariat are o
obligatie contractuala sau care decurge din alte acte obligatorii sa aduca o contributie
creativa corespunzator atributiilor de serviciu.

Conditiile cumulative care trebuie sa fie indeplinite pentru ca brevetul sa i se acorde

angajatorului pentru o astfel de inventie cu misiune invetiva, iar nu inventatorului salariat:

a. Sa nu existe o prevedere contractuala contrara, adica mai avantajoasa

inventatorului – inseamna ca este vorba despre o intelegere intre angajator si
inventator in sensul ca, desi inventia este cu misiune inventiva, totusi brevetul sa i
se elibereze inventatorului salariat, iar nu angajatorului. Se poate intalni in ipoteza
in care angajatorul chiar nu crede in rentabilitatea acelei inventii.
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

Mai adesea, prevedere contractuala contrara poate sa insemne o intelegere intre

institutul de cercetare si inventatorul salariat in sensul ca, daca se va realiza
inventia stabilita prin misiunea inventiva, brevetul sa se elibereze in comun, pentru
angajator si pentru salariat, ceea ce constituie un stimulent suplimentar pentru
inventator pentru ca el, ca salariat cercetator stiintific, stie ca, daca va realiza
inventia, va putea sa devina, impreuna cu institutul, titular al unui monopol
temporar asupra acelei inventii, ceea ce inseamna ca va avea dreptul exclusiv de
producere si/sau comercializare a inventiei respective.
Intelegerea in sensul unui brevet comun poate sa fie variata, si anume se poate
intampla ca din negociere sa rezulte ca brevetul se va elibera cu drept egal pentru
cele doua parti sau procente diferite, aplicandu-se, mutatis mutandis, regimul juridic
de la coproprietate, pentru ca brevetul din care se naste dreptul exclusiv de
exploatare este un bun, o valoare economica.
b. Angajatorul trebuie sa fie o persoana de drept public
c. Aceasta persoana juridica de drept public trebuie sa aiba in obiectul sau de
activitate cercetarea-dezvoltarea (asa cum este definita la art. 2 alin. (2) al Legii
nr. 83/2014, ca avand intelesul prevazut la art. 2 alin. (1) din OG nr. 57/2002 privind
cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari
prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare). OG nr. 57/2002
este o mica parte din Legea nr. 83/2014.
Textul ordonantei: Activitatea de cercetare-dezvoltare cuprinde: cercetarea
fundamentala, dezvoltarea experimentala si inovarea, bazata pe cercetare stiintifica si
dezvoltare experimentala. Cercetarea stiintifica cuprinde cercetarea fundamentala si
cercetarea aplicativa.
Desi textul din Legea 83/2014 trimite doar la un anumit articol din OG 57/2002
privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, realitatea este ca Legea
83/2014 trimite la ansamblul ordonantei, unde se vor identifica normele juridice
necesare pentru aplicarea Legii 83/2014, in ceea ce priveste cercetarea-dezvoltarea.
Din OG 57/2014 va interesa nu numai acest text, ci orice altceva ar fi mai departe
necesar.
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

d. Este necesar ca inventia respectiva sa fie realizata de un salariat – rezulta din

art. 5 alin. (2) din Legea 83/2014 care trimite la art. 3 alin. (1) lit. a), unde este vorba
de inventia de serviciu stricto sensu cu misiune inventiva.
e. Aceasta inventie trebuie sa fi rezultat din exercitarea atributiilor de serviciu ale
inventatorului salariat – art. 3 alin. (1) lit. a), Legea nr. 83/2014.
f. Aceste atributii de serviciu trebuie sa fi fost in una dintre urmatoarele 2 situatii:
- Incredintate in mod expres in cadrul contractului individual de munca si in fisa
postului;
- Stabilite prin alte acte obligatorii pentru inventator (regulamente, etc., care se
aplica in lipsa contractului de munca).
g. Respectivele atributii de serviciu trebuie sa prevada o misiune inventiva – in
sensul art. 2 alin. (2) din Legea 83/2014.
h. Angajatorul trebuie sa fi revendicat dreptul asupra acestei inventii – in
conditiile art. 4 alin. (3). Atunci cand exista o inventie realizata de un salariat, acesta
trebuie sa informeze unitatea, sa-i ofere o descriere. Primind aceasta informare,
unitatea are rolul de a vedea, mai intai, daca este sau nu vorba despre o inventie de
serviciu, pentru ca s-ar putea sa fie o inventie realizata de salariat, dar care nu are
legatura cu serviciul si, de asemenea, unitatea mai are rolul de astabili ce fel de tip
de inventie este (stricto sensu cu misiune inventiva sau fara misiune inventiva).
Art. 4 alin. (3): In absenta unui termen mai lung prevazut in regulamentul intern al
angajatorului, in termen de 4 luni de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2),
angajatorul instiinteaza inventatorul salariat asupra incadrarii inventiei in categoria
inventiilor de serviciu si daca revendica dreptul asupra acesteia.

Este un drept al angajatorului de a revendica, dar nu este o obligatie. El poate sa

nu revendice. Daca revendica inventia, este indeplinita aceasta a 8a conditie
cumulativa si, prin urmare, brevetul i se va elibera angajatorului care revendica
inventia. Daca nu revendica, atunci nu ne aflam in aceasta ipoteza, ci ne-am putea
afla in ipoteza devenirii ca titular al angajatului salariat, daca va revendica inventia.
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

In legatura cu aceasta conditie, la art. 5 alin. (2) precum si la alin. (1), angajatorului
nu ii este aplicabil textul de la art. 4 alin. (3) care ii permite sa revendice sau sa nu
revendice inventia, pentru ca vom gasi in cuprinsul alin. (2) aceasta conditie, ca
angajatorul sa revendice inventia, dar la alin. (3) este vorba de inventia de serviciu
lato sensu, deci fara misiune inventiva. Aici se spune, in final, daca revendica dreptul
asupra acestuia. Spune mai departe ca numai pentru inventiile de la alin. (3), adica
lato sensu, cea de la art. 3 lit. b) ca numai pentru inventiile de la art. 5 alin. (3) gasim
cuvintele daca revendica dreptul asupra acestuia, cuvinte care nu se regasesc nici la
alin. (2) nici (1).

Art. 11, alin. (1) Legea nr. 83/2014: Pentru inventiile de serviciu realizate de salariati
ai angajatorilor – persoane de drept public, care au in obiectul de activitate
cercetarea-dezvoltarea, revendicate de catre angajator conform prevederilor
prezentei legi sau conform unui contract intre parti si valorificate de catre angajator,
salariatul inventator are dreptul la o cota procentuala din valoarea venitului realizat
de angajator, in urma aplicarii inventiilor => revendicarea inventiei sau
nerevendicare acesteia functioneaza nu numai pentru inventia de la art. 5 alin. (3),
care corespunde art. 3 alin. (1) lit. b) – inventia fara misiune inventiva – ci se aplica
si in cazul art. 5 alin. (2).

Daca sunt indeplinite cumulativ toate aceste conditii, atunci si numai atunci se va
proceda la eliberarea brevetului angajatorului. Daca macar una dintre aceste
conditii nu este indeplinita, nu se va naste dreptul angajatorului de a primi inventia
in aceste conditii, ci brevetul se va elibera cuiva (tot angajatorului, dar in baza altui
temei juridic special, daca sunt indeplinite conditiile aferente acelui temei, ori, daca
nu exista nicio astfel de situatie speciala care se confere angajatorului brevetul, se va
reveni la regula de la art. 3, adica brevetul i se va elibera inventatorului).
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

3. SITUATIA ANGAJATORULUI PENTRU INVENTIA DE SERVICIU STRICTO

SENSU, PREVAZUTA LA ART. 3 ALIN. (1) LIT. B), CU EXCEPTIA
SITUATIILOR REGLEMENTATE PRIN ART. 2 ALIN. (5) AL LEGII NR.
83/2014.

Dreptul asupra inventiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a) apartine angajatorului.
Expresia in absenta unei prevederi contractuale contrare inseamna ca, de fapt, textul de
la alin. (2) trebuia sa fie citit astfel: prin exceptie de la alin. (1), dreptul asupra inventiilor
prevazute la art. 3 alin. (1), lit. a) apartine de asemenea angajatorului, dar numai daca nu
exista o prevedere contractuala contrara, in ipoteza in care acest angajator este o
persoana de drept public si are in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea, adica alin.
(2) este o exceptie de regula de la alin. (1).

Sensul este ca, potrivit alin. (1), regula este atunci cand avem o inventie de serviciu cu
misiune inventiva, brevetul i se elibereaza angajatorului, dar, prin exceptie, i se
elibereaza tot angajatorului in temeiul alin. (2) in ipoteza in care acest angajator este
persoana de drept public care are in obiectul sau de activitate cercetarea-dezvoltarea si
numai cu conditia sa nu existe o prevedere contractuala contrara.

Ca si in cealalta situatie, se realizeaza o lista a conditiilor care trebuie sa fie indeplinite

pentru aplicarea alin. (1), dar in acest scop trebuie sa vedem care este domeniul de
aplicare al alin. (1) in comparatie cu alin. (2), domeniu de aplicare care rezulta numai ca
urmare a acestei comparatii. Criteriul de separare intre regula de la alin. (1) si exceptia
de la alin. (2) este calitatea angajatorului, in sensul ca regula de la alin. (1) se aplica in
privinta oricarei inventii de serviciu cu misiune inventiva, revendicata de catre
angajator, mai putin atunci cand angajatorul este o persoana juridica de drept public,
avand in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea. Rezulta de aici ca poate sa fie
vorba despre o persoana de drept public care are un obiect de activitate complex si
printre domeniile de activitate sa figureze si cercetarea-dezvoltarea.

Conditii pentru aplicarea art. 5 alin. (1): Dreptul asupra inventiilor prevazute la art. 3
alin. (1) lit. a) apartine angajatorului:
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

a. Trebuie sa fie indeplinite toate conditiile enumerate anterior, in cazul inventiei de

serviciu reglementata prin art. 5 alin. (2), mai putin doua categorii de conditii:
- Conditia indicata la lit. a, aica conditia referitoare la inexistenta unei prevederi
contractuale contrare;
- Conditiile de la lit. b) si c) de acolo, care sunt conditiile referitoare la necesitatea
ca angajatorul sa fie persoana de drept public si cu obiectul de activitate
cercetarea-dezvoltarea;
b. Angajatorul sa fie o persoana juridica de drept privat, fie de drept public, dar care nu
are in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea. Cu alte cuvinte, a doua conditie
spune ca alin. (1) se aplica in privinta oricaror persoane juridice, cu conditie sa nu
fie persoane juridice de drept public, avand in obiectul de activitate cercetarea
dezvoltarea => toate persoanele de drept privat, indiferent de obiectul de activitate,
precum si toate persoanele de drept public care mai raman, adica acelea care nu au
in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.

Diferenta dintre situatia de la art. 5 alin. (1) si alin. (2) este urmatoarea: calitatea
angajatorului.

Aici trebuie facuta distinctia intre persoane juridice de drept privat si persoane
juridice de drept public. Sediul materiei: art. 190 si art. 191 NCC.

Art. 190 NCC: Persoanele juridice de drept privat se pot constitui in mod liber in una
dintre formele prevazute de lege.

Art. 191 NCC: alin. (1): Persoanele juridice de drept public se infiinteaza prin lege;
alin. (2): Prin exceptie de la alin. (1), in cazurile anume prevazute de lege, persoanele
juridice de drept public se pot infiinta prin acte ale autoritatilor administratiei publice
centrale/locale, ori pri alte moduri prevazute de lege.

Diferenta este ca la persoanele juridice de drept public, infiintarea sa face fie de lege,
fie prin act normativ, dar acest act sa fi fost prevazut de catre lege, sa se permita prin
lege sa fie folosit in vederea infiintarii unei persoane juridice.
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

O alta distinctie este pornita de la expunerea de motive ale proiectelor de lege

(aflate pe site-ul Camerei Deputatilor): intentia a fost aceea de a edicta regimuri juridice
distincte intre institutii de cercetare dezvoltare de drept public, adica universalitati si
institute de cercetare, si entitati de drept privat din mediul economic. De aici rezulta ca au
vrut sa creeze un regim juridic distinct pentru universalitati si institutele de cercetare
fata de entitatile din mediul economic, adica fata de societati, companii, etc. Aceasta
deosebire dintre, pe de o parte universalitati si institute de cercetare si, pe de alta parte,
entitati din mediul economic, este expresia principiilor autonomiei universitare si a
liberatii academice, principii fundamentale, stabilite prin Constitutia Romaniei,
respectiv prin legea educatiei nationale.

Diferentierea de regim juridic rezulta, de fapt, din lobby-ul facut de catre factorii
interesati de existenta unui regim juridic care sa fie stimulator. A existat o presiune
foarte puternica din partea marilor societati, intreprinderi, companii, indeosebi acelea
care constituie investitii straine, pentru ca rezultatele cercetarii si proiectarii ce se
realizeaza in cadrul lor sa apartina acestor companii, iar salariatii sa nu poata dobandi
brevetul de inventie.

In general, pentru inventii de serviciu, solutia a fost ca angajatorii sa aiba dreptul la

brevet – alin. (1). In procesul de elaborare a legii, a mai aparut un lobby, acela din
domeniul universitar si al institutelor de cercetare stiintifica, care a spus ca pt
stimularea cercetarii in mediul universitar, al institutelor de cercetare, este bine sa se
creeze posibilitatea ca brevetul sa nu fie neaparat, in toate cazurile, dobandit de catre
angajatorul persoana juridica, de catre universitate, institut de cercetare, ci sa existe
posibilitatea unei clauze contrare, a unei negocieri cu profesorul care face cercetarea
stiintifica, cu cercetatorul stiintific care face cercetarea stiintifica in institut, in sensul ca
acestia sa devina si ei cotitulari ai brevetului, intr-o proportie mai mare sau mai mica,
motiv pentru care a aparut si alin. (2) al art. 5.

S-a dat mai departe un rationament care a stat in spatele crearii acestor reguli: nu
putem la alin. (2) sa avem in vedere toate persoanele juridice care se ocupa cu
cercetarea dezvoltarea, pentru ca exista entitati private, institute de cercetare private,
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

care sunt societati comerciale private si care se ocupa cu cercetarea stiintifica, si ele
sunt interesate sa investeasca, dar sa nu li se ia inventia. Si atunci s-a spus sa se limiteze
numai la persoanele juridice de drept public, acestea fiind speciale.

Art. 122 din Legea nr. 1/2011 Legea educatiei nationale – se intelege ca toate
universitate sunt persoane juridice de drept public, caci pentru crearea lor trebuie sa
existe cate o lege, sau o lege prin care sa se creeze mai multe deodata.

Pentru situatia institutelor de cercetare – OG 57/2002, pentru ca aceasta este

ordonanta la care trimite art. 2 alin. (2) in legatura cu conceptul de cercetare-
dezvoltare. Art. 6 OG: Sistemul national de cercetare-dezvoltare este constituit din
ansamblul unitatilor si instutiile de drept public si privat care au in obiectul de activitate
cercetarea-dezvoltarea.

Art. 7 OG: In sistemul national de cercetare-dezvoltare sunt cuprinse urmatoarele

unitati si institutii de drept public: institutele nationale de cercetare-dezvoltare, institutii
de invatamant superior....

Inventia de serviciu de la alin. (1) este inventia regula, care nu este realizata intr-o
persoana juridica de drept public, avand ca obiect cercetarea-dezvoltarea.

Inventiile de serviciu de la alin. (2), adica cele realizate in cadrul persoanelor

juridice de drept public de cercetare-dezvoltare sunt inventii pentru care este
admisibila existenta unei prevederi contractuale contrare, adica este admisibila
existenta unei clauze mai favorabile inventatorului, pentru ca numai la alin. (2) exista
expresia in absenta unei prevederi contractuale contrare, expresie neintalnita la alin. (1).

Ce se va intampla in ipoteza in care, in situatia de la alin. (1) se semneaza totusi o

prevedere contractuala contrara? Daca legea interzice, si totusi partile incheie o clauza
contrara, inseamna ca s-a incalcat o dispozitie legala. Este vorba despre o nulitate
virtuala, pentru ca nu se prevede nicaieri aceasta sanctiune. Art. 1253 NCC vorbeste
despre nulitatea virtuala, care este aceea care nu este numita ca atare, in mod expres,
prin textul de lege. Este vorba despre o nulitate absoluta sau relativa? NCC spune, la art.
1250, ca si codul vechi: Contractul este lovit de nulitate absoluta in cazurile anume
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

prevazute de lege, precum si atunci cand rezulta neindoielnic din lege ca interesul ocrotit
este unul general. Art. 1253: In cazurile in care natura nulitatii nu este determinata, ori
nu reiese in chip neindoielnic din lege, contractul este anulabil (adica nulitate relativa).
=> este vorba despre o prezumtie de nulitate relativa, avand in vedere faptul ca
angajatorul este ocrotit prin interdictia stabilita implicit de lege, ca brevetul de inventie
sa nu se acorde decat lui. Este vorba despre un interes particular, de unde rezulta
nulitatea relativa. Mai departe, inseamna ca se aplica regimul juridic al nulitatii relative.

Printre altele, regula de la nulitatea relativa este ca aceasta nu poate fi invocata

decat de persoana al carei interes a fost ocrotit prin norma juridica incalcata =>
nulitatea relativa a clauzei contractuale contrare nu poate fi invocata decat de
angajator. Inventatorul nu o poate invoca, deci daca ar exista la alin. (1) o clauza
despre care se stie ca este interzisa de legiuitor, conform careia brevetul nu se
elibereaza angajatorului, ci inventatorului salariat, sau conform careia se elibereaza in
comun, spunem ca ea ar fi lovita de nulitate, ca nu produce efecte juridice, dar aceasta
este o nulitate relativa, si deci nu poate fi invocata de catre salariat, in favoarea caruia ar
fi aceasta clauza, singurul care are interesul sa o invoce, dar poate fi invocata numai de
catre angajator, si este de presupus ca angajatorul nu o va invoca, pentru ca el a fost de
acord cu incheierea acestei clauze.

Nu poate fi vorba despre considerarea clauzei ca nescrisa. Clauza nescrisa este o

nulitate partiala, care poate fi absoluta sau relativa.

Mai mult de atat, daca ar mai exista niste argumente din care rezulta separat ca este
vorba despre o inutila complicatie – se face referire la posibilitatea angajatorului de a nu
revendica inventia de serviciu. Este vorba despre art. 4 alin. (3): In absenta unui termen mai
lung prevazut in regulamentul intern al angajatorului, in termen de 4 luni de la primirea
comunicarii prevazuta la alin. (2), angajatorul instiinteaza inventatorul salariat asupra
incadrarii inventiei in categoria inventiilor de serviciu si daca revendica dreptul asupra
acestuia. Din acest text regula ca angajatorul, dupa ce constata daca este vorba de o inventie
de serviciu, are dreptul, dar nu e obligat, sa revendice acea inventie, in sensul ca sa
dobandeasca brevetul asupra acelei inventii. De aici rezulta ca, in ipoteza in care, spre
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

exemplu, pentru inventia de la alin. (1) angajatorul si salariatul au incheiat o clauza

contractuala mai favorabila inventatorului sau nu au incheiat o astfel de clauza mai
favorabila inventatorului, oricum va exista posibilitatea pentru angajatorul de a nu
revendica acea inventie, ceea ce echivaleaza cu o clauza contrara, adica o clauza mai
favorabila inventatorului, care produce efecte juridice.

Un alt argument rezulta din faptul ca este neindoielnic ca, atunci cand angajatorul
are, potrivit legii, dreptul de a solicita de la OSIM eliberearea brevetului, acel angajator are
posibilitatea cesionarii acestui drept in temeiul caruia poate sa ceara brevetul de inventie,
adica, mai inainte sa-si exercite dreptul in fata OSIM de a cere brevetul, angajatorul poate
sa ,,vanda” acest drept – cesiunea dreptului la obtinerea brevetului.

Faptul ca exista acest drept al angajatorului de a cesiona dreptul la eliberarea

brevetului rezulta, pentru unele situatii speciale, chiar din cuprinsul Legii 83/2014, in
cazurile reglementate de art. 9: Dupa depunerea cererii de protectie pentru inventia de
serviciu (dupa depunerea la OSIM a cererii de a primi brevetul) angajatorul instiinteaza
inventatorul salariat in legatura cu derularea procedurilor de obtinere a protectiei. Dar, in
situatia in care angajatorul nu mai doreste continuarea procedurilor ulterioare depunerii
cererilor de protectie pentru inventia de serviciu (in situatia in care a depus cererea la
OSIM, dar, dupa ce a depus-o, nu mai doreste sa continue sau nu este interesat sa protejeze
inventia de serviciu in anumite state), atunci angajatorul are dreptul sa-i cedeze salariatului
dreptul la acordarea protectiei (in Romania si angajatorul in alta tara, sau invers), cu
conditia ca salariatul, la randul sau, sa acorde angajatorului o licenta exclusiva pentru
inventia brevetata. Adica salariatul daca obtine brevet in Romania, sa-i permita, totusi,
angajatorului sa foloseasca inventia, contra unor redevente.

Diferenta de regim juridic intre art. 5 alin. (1) si alin. (2)

Diferenta rezulta din alin. (1) si (2) ale art. 11. Astfel:

Art. 11 alin. (1): Pentru inventiile de serviciu realizate de salariati ai angajatorilor –

persoae de drept public, care au in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea, revendicate
de catre angajator, conform prevederilor prezentei legi sau conform unui contract intre parti
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

si valorificate de angajator, salariatul inventator are dreptul la o cota procentuala din

valoarea venitului realizat de angajator, in urma aplicarii inventiilor.

Alin. (2): Procentul prevazut la alin. (1) nu poate fi mai mic de 30%.

Din interpretarea art. 11, rezulta ca nu este suficient ca inventia sa fie brevetata,
legea precizand ca ea trebuie sa fie aplicata, sa rezulte un venit din aceasta aplicare, si abia
dupa ce rezulta un venit, se va astepta sfarsitul anului calendaristic, sau trimestrial, sa se
vada cat a castigat angajatorul titular de brevet din aplicarea acelei inventii, si cel putin
30% sa i se dea dupa aceea inventatorului, dupa ce angajatorul incaseaza acel venit. Daca
nu va exista un contract incheiat intre angajator si inventator, se aplica alin. (2). Daca exista
un contract, clauza prin care i se da, spre exemplu 20% este valabila, dar in realitate, se va
da cel putin 30%.

Situatia pentru inventia de la art. 3 alin. (1)

Pentru inventia de la art. 3 alin. (1) nu exista niciun text in favoarea inventatorului.
Inventatorul de la alin. (1), adica acela care lucreaza in situatia tip, la uzinele Dacia, spre
exemplu, la o societate comerciala, care e persoana juridica de drept privat sau o persoana
juridica de drept public, dar fara sa aiba ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea,
salariatul nu va avea dreptul sa dobandeasca brevet de inventie si nici nu va putea pretinde
nimic in plus decat salariul. Nu se constata nicio prevedere care sa oblige angajatorul de la
alin. (1) sa plateasca remuneratia suplimentara inventatorului sau salariat, dar nimic nu
interzice, potrivit dreptului comun, sa se incheie totusi o astfel de conventie. Societatea
comerciala nu e obligata, dar daca are posibilitati si are aceasta politica comerciala, va
putea, eventual, sa-l stimuleze pe salariatul sau cu promisiunea unei remuneratii convenite,
in caz de realizare a inventiei.

4. ANGAJATORUL DE LA ART. 4 ALIN. (3), DACA ACESTA A REVENDICAT

DREPTUL ASUPRA ACELEI INVENTII REGLEMENTATE DE ART. 3 ALIN. (1)
LIT. B)

Textul este cu trimitere la art. 3 alin. (1) lit. b) – este vorba despre inventiile care, intr-o
situatie tipica, sunt realizate de salariatul care nu are misiune inventiva. Totusi el, in urma
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

unor conexiuni cu activitatea desfasurata in intreprinderea unde lucreaza, el realizeaza o

inventie – inventie lato sensu. Dreptul asupra acestor inventii apartine inventatorului
salariat, daca angajatorul de drept privat sau de drept public nu revendica inventia in
conditiile art. 4 alin. (3). De aici se intelege ca, de fapt, alin. (3) da dreptul mai intai
angajatorului la dobandirea brevetului.

Pentru a se putea acorda brevetul angajatorului, este nevoie de indeplinirea

urmatoarelor conditii:

- trebuie sa fie vorba despre o inventie de la art. 3 alin. (1) lit. b);
- trebuie sa fie vorba despre o inventie realizata de catre un salariat;
- trebuie ca inventia sa fie revendicata de catre angajator.

In legatura cu aceste conditii, se mai adauga precizarea ca nu exista niciun fel de

conditie speciala cu privire la calificarea angajatorului ca persoana juridica de drept privat
sau de drept public. Daca sunt indeplinite aceste conditii, angajatorul va avea dreptul sa
solicite brevetul de inventie. Rezulta, totusi, ca nimic nu interzice ca, pentru asemenea
inventii, brevetul sa fie eliberat de catre inventator, dar numai daca angajatorul nu
revendica acea inventie.

Regimul juridic al subiectelor primare stricto sensu este diferit. La acest ultim angajator
se aplica art. 6: Pentru inventiile de serviciu prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b) care au fost
revendicate de catre angajator, inventatorul salariat are dreptul la o remuneratie stabilita de
catre angajator, in conditiile prevazute la art. 7. E adevarat ca angajatorul primeste brevetul
si, prin asta, dreptul de exploatare exclusiva a inventiei si se imbogateste sau nu, putand sa
nu obtina nimic, dar acest angajator are o obligatie legala de a-i plati o remuneratie
inventatorului salariat.

Inventatorul care are dreptul prevazut la art. 6 se poate prevala de art. 7: Angajatorul
defineste prin prevederi specifice din regulamentul intern, criteriile de stabilire a
remuneratiei. Angajatorul trebuie sa aiba un regulament intern si in acesta sa existe reguli
de stabilire a remuneratiei pentru inventator. In lipsa unor asemenea regulamente,
angajatorul ramane totusi obligat sa plateasca remuneratia, el trebuind, in acest scop, sa
aiba in vedere unul sau mai multe dintre urmatoarele criterii:
Proprietate industriala – Curs 4 29 octombrie 2014

- efectele economice, comerciale si/sau sociale, care decurg din exploatarea

inventiei de catre angajator sau de catre terti cu acordul angajatorului;
- masura in care angajatorul este implicat in realizarea inventiei de serviciu,
inclusiv resursele puse la dispozitie de angajator pentru realizarea acesteia;
- aportul creativ al inventatorului salariat, cand inventia a fost creata de mai multi
inventatori.

Daca inventatorul considera ca angajatorul nu aplica in mod corect aceste criterii,

inventatorul poate sa introduca o actiune in justitie, pentru ca judecatorul sa stabileasca
daca s-au aplicat sau nu aceste reguli.