Sociologie Romaneasca, Volumul I, nr. 3/2003 Interactionismul simbolic Paul Dobrescu SNSPA. Interactionismul simbolic reprezinté, potrivit multor autori, principala contributie a Scolii de la Chicago in domeniul comunicatii. Noi privim cu oarecare rezerva aceste ierarhit, Consideram, de pildé, ca teoretizarea modelului ritual al comunicérii este siea foarte important, chiar daca nu a facut o carieré asa de stralucitd, cel putin pana acum. Interactionismul simbolic a intemeiat o nova paradigmda explicativa a procesului comunicafional si a cunoscut, intr-adevér, remarcabile dezvoltiri si mbogattiri ulterioare, pana aproape de zilele noastre. Daca avem in vedere impactul asupra dezvoltarii de mai térziu a studiului comunicitrii, nu este nici o indoialé ct interactionismul simbolic a consemnat cca mai spectaculoasa evolutie in domeniu. Nova orientare in studiul comunicarii lanseazé noi concepte care ne propun o intelegere diferité si mai complexa a comunicitrii. Interactiunea si interacfiunea simbolica, formarea si devenirea sinelui, sinele, simbolul si intelesul sau, situafia si definirea situatiei s.a.m.d. sunt nofiuni care au intrat deja in patrimontul sociologici sicomunicatii, asociate fiind cu Scoala de la Chicago si produsul situ cel mai durabil, interactionismul simbolic. O proba indubitabila a substantei unei creatii este influenta pe care o exercité asupra evolutie ulterioare a respectivului domeniu. Interactionismul simbolic trece cu strélucire examenul istoriei si din acest punct de vedere. De Ia el se revendicd adevarate scoli de gandire, cum ar fi Scoala de la Palo Alto, teorii cu larga rispandire fn cémpul comunicarii, cum ar fi teoria etichetarii, sau orientari de cercetare cum ar fi cea reprezentaté de scoala dramaturgicd. Pentru lingvisticd, antropologie, sociologie, psihiatrie, impactul interactionismului este unul de fond, concretizat in inaugurarea unor noi lipuri de abordiri, noi conceple si noi interpreta. Alina Bargioanu SNSPA proba indubitabila a substantei unei creatii este influenta pe care 0 exercit& asupra evo- lutiei ulterioare a respectivului domeniu. Interactionismul simbolic trece cu stralucire examenul istorici din acest punct de vedere De la interactionismul simbolic se revendicad adevarate scoli de gandire, cum ar fi Scoala de Ja Palo Alto, teorii cu larga raspandire in npul comunicarii, cum ar fi teoria ctiche- tarii, sau orientari de cercetare, cum ar fi cea reprezeniati de scoala dramaturgic&. Pentru lingvistic’, antropologie, sociologie, psihi- atrie, impactul interactionismului este unul de fond, concretizat in inaugurarea unor noi tipuri de abordari, noi concepte si noi interpretiri. Contributia de prima important a Scolii de la Chicago in domeniul comunicarii poart& numele de interactionism simbolic. Unii autori consider cd interactionismul reprezin- t& chiar principala contributie a acestei Scoli in domeniul comunicarii. Noi privim cu oarecare rezerva aceste ierarhii. Considerim de pilda, c& teoretizarea modelului ritual al comunicirii este si ea foarte important, chiar daca nu a facut o cariera aga de stralucita, cel putin pand acum. Ceea ce putem spune este c& interactionismul simbolic se ridica la valoarea unei paradigme explicative a proce- sului comunicational si cd a cunoscut, intr- adevar, remarcabile dezvoltiri si imbogitiri ullerioare, pan’ aproape de zilele noastre.Dac& am avea in vedere impactul asupra dezvoltarii de mai tarziu a studiului comuni- c&rii, nu este nici o indoial ca interactionis- mul simbolic a consemnat cea mai spectacu- los’ evolutie in domenin. Viitorul stiintific al acestei orientiiri este legat de deschiderile sale fata de actiunile, intentiile si conceptele care le exprima: gestul, interactiunca, simbolul si intelesul su, sinele care se construieste in interactiune cu ceilalti, informatia cu coriotatie simbolic’, acomo-darea, rolul, situatia si definirea situatici de citre fiecare persoaniete. Sunt notiuni care vor intra in patrimoniul socio- logiei si comunicdrii, constituind o directic major pentru studiul acestor domenii. Contributia Scolii de la Chicago Ia artiou- larea teoriei interactionismului simbolic are valoare intemeietoare, considera G.J Robinson (1996); dupa aceasti contributie fondatoare, pot fi delimitate cinci momente distincte in evolutia studiului comunicarii: a) perioada in care P. Lazarsfeld si R.K. Merton isi desfasoara cercetarile in cadrul Biroului de cercetare sociala aplicati de la Univer- sitatea Columbia; b) anii *40, cand ganditorii marxisti grupati in jurul lui ‘Th. Adorno se stabilesc la New York; c) perioada in care W. Schramm redefineste comunicarea in termeni cibernetici; d) reinterptetarea, in 1960, a interactiohismului simbolic, de c&tre H. Blumer; e) includerea, incepand cu anii 70, in studiile despre comunicare, a abordarilor fenomenoiogice, a abordarilor din studiile literare, care pun accent pe procescie de interpretare, de construire a intelesului social, Dupa cum se poate observa, interactio- nismul simbolic figureaz’ de dowd ori intr-o istorie a comunicarii organizaté pe aceste co donate. Ceea ce vorbeste de la sine des- pre importanta noului concept in intelegerea proceselor de comunicare si ne indreptateste si insistim asupra acestei abordari novatoare. Dup& cum releva Littlejohn (1983, 45), »interactionismul simbolic — formulare apdruti fn interiorul sociologiei — este cea mai Interactionismul simbolic 55 cuprinzitoare abordare a rolului comunicarii in societate”, dar ,,nu este de fapt 0 teoric unitara, ci o perspectiva sau o articulare teoreticé sub care pot fi reunite mai multe teorii particulare” (idem). Autorii care au contribuit la articularea acestei perspective, chiar dacd nu in mod riguros, far s% rosteasc’ acest nume si fri si cristalizeze 0 metodologie precisi sunt G.H. Mead, J. Dewey, W.I. Thomas, R.E. Park, W. James, C.H. Cooley, F. Znaniecki, JM. Baldwin, R. Redfield si L. Wirth. Acestia nu erau atét de mult preocupati de felul in care comunic oamenii, ci de influ- enta pe care comunicarea 0 are asupra socie- {tii si indivizilor. Termenul de ,,interactio- nism simbolic” a fost lansat de c&tre Herbert Blumer intr-un articol aprut in 1937 in cartea Man and Society. Interactionismul simbolic este una dintre principalele perspective asupra comunicdrii desprinse din trunchiul pragmatic (Meyer, 2001), chiar ,,produsul cel mai sigur si mai impunator al filosofiei pragmatice” (Morris, 1934), Urmand prezentarea lui Meyer, iat ideile de baz& ale interactionismului care permit stabilirea acestei filiatii ~ sinele si mediul social se definesc unul pe altul, isi dau contur unul altuia prin inter- mediul comunicirii simbolice; ~ pentru individ, infelesul unui obicet deriva din consccintele practice ale acestuia; - intelesul reprezint4 o problema de negociere, iar atunci cand apar diferente cu privire ia inteles, se poate ajunge la concurs numai daca se accepta faptul ca intelesurile diferite au luat nastere in urma unor experi- ente diferite ale persoanelor implicate; pe de alti parte, expericnte diferite creeazi asteptiri diferite, iar intelegerea asteptirilor si a consecintelor anticipate pretinde negocicre intre participanti; - infelesui reprezinta un rezultat ai inter- pretarii, iar interpretarea este guvernata de interactiunea individului cu mediul, interac- tiune care are loc intr-un anumit loc, intr-un anumit moment, cu anumiti actori/parti-56 Paul Dobrescu si Alina Bargaoanu cipanti; prin urmare, intelesul nu este static si universal, ci este creat (emergent), in uncle cazuri, este produsul unei negocieri continue (Meyer, 2001, 171-172). H. Blumer, cel care, dup’ cum am arlitat, alansat si termenul de interactionism simbo- lic, sintetizeaza astfel premisele acestei orient&ri: a) oamenii actioneaz& asupra lucrurilor pe baza intelesurilor pe care aceste lucruri le au pentru ei; b) intelesul lucrurilor este derivat, se naste in urma interactiunilor sociale pe care o persoana le are cu celelalte; c) aceste intelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de intepretare (Blumer, 1969/1998, 2). Chiar dac& premisele par de la sine intelese, subliniaza Blumer, cercetarea curen- Ui din psihologie si sociologie arat& contra- riul. De exemplu, referitor la prima premis%, psihologii abordeaz’ comportamentul uman ca fiind produsul diversilor factori care actioneazi asupra fiintei uman cen- tul este plasat pe comportament si pe factorii despre care se crede c& fl produc: stimuli, atitudini, motive constiente sau inconstiente, perceptia si cognitia, trasaturi ale persona- litAqii etc. Sociologii se axeaz’ pe pozitia sociala, probleme de status, norme culturale, valori, presiuni sociale, afilierea de grup. Pen- tru interactionismul simbolic, pozitia central este ocupat de inteles. ‘A doua premisa contrazice conceptia po- ft cArcia intelesul este inerent lucrurilor (pozitia traditionala din filosofia medieval&); de asemenea, constiluie si o provocare ia adresa conceperii intelesului drept un produs psihologic, expresia unor elemente psiho- logice date. Dacii adera la o asemenea pers- pectiv, cercctitorul cauta sa explice intelesul unui lucra izoland elementele psihologice particulare care il produc (ve ‘oda psihologica de a analiza intelesul unui obiect prin identificarea senzatiilor care compun perceptia vizavi de acel obiect). fn interactio- nismul simbolic, intelesul nu deriva din obiectul ca atare, nici nu ia nastere ca urmare a cristalizirii unor elemente psihologice la nivel individual, ci se naste pe baza unui pro- ces de interactiune sociali intre oameni intelesu! unui lucru pentru o persoani se dez- volt’ pe baza modului in care alte persoane actioneazii faf’i de respectivul lucru. in ceea ce priveste procesul de interpre- tare, acesta urmeaz& doua etape: a) actorul identific& obiectele care au inteles pentru el si, pornind de aici, se declanseaza un proces de interactiune cu sine, un proces de comu- nicare cu sine, b) dupa aceasta, actorul selecteaza, veri- ficd, suspenda, regrupeaz¥,, transform’ inte- lesurile prin prisma unor situatii noi in care se giseste, face un efort de adaptare a intele- surilor Ja noi activitati pe care le are in vedere (Blumer, 1934, 5). Am prezentat accast’ sinteza, care fi apartine lui Blumer, pentru a stabili termenii generali in care interactionismul simbolic concepe problemele legate de individ, interactiune, inteles. Charles Horton Cooley: firele comunicarii tin societatea impreuna Cuvintele transmit infelepciunea venité din tecut. C.H. Cooley este, indeobste, prezentat in leg&itur& cu Scoala de la Chicago, desi nu activeaz& propriu-zis la Universitatea Chicago. Afilierea sa la aceast& scoala este dubla. Este vorba mai intdi de o inrudire de idei si preocup&tri care il aseaz4 al¥turi de J. Dewey, de G.IL Mead gi R. Park. Pe de alt parte, se cuvine mentionat faptul cli Univer- sitatea Michigan din Ann Arbor, unde Cooley va activa toati viata, este locul de unde vor pleca Dewey si Mead spre Chicago. Cooley chiar il are ca profesor pe Dewey la Ann Arbor si va incorpora unele dintre ideile acestuia in propria teorie cu privire la rolul comunic&rii in mentinerea societitii. De aceea, unii autori vorbesc de o contributie indirecta, dar important a Universitatii de la Ann Arbor la formarea Scolii de la Chicago, intrucat trei membri principali ai sii au activat si s-au format aici. Chiar daci nuatit la Chicago, prin idei si preocupari, Cooley se integreaza acestui curent de gan- dire. Discipol al lui Dewey, Cooley evolueazi in ceea ce priveste temele comunicarii pe fagasul trasat de magistrul stu. Cel putin in prima perioada a activitatii sale. Interesul lui Cooley pentru problemele de comunicare si rolul acesteia in societate poate fidetectat inc& din teza de doctoral, sustinuta in 1894, la Universitatea Michigan. Chiar daca se focalizeazi pe probleme legate de transport si de transmitere (teza se intituleaz’_ The Theory of Transportation), Cooley inter- preteazi comunicarea intr-o viziune mai ampla: ,comunicarea ideilor, a marfurilor, de la un moment la altul si dintr-un punct intr- altul .., ereeaza firele care tin socictatea laolalta”. Societatea ia nastere in urma intalnirii dintre oameni, iar intalnirea dintre oameni reprezinta o problema de comunicare; de aceea, istoria comunicarii sti la baza istoriei in general (Czitrom, 1982, 27). Comunicarea va fi abordata intr-o mani- er sistematic& in lucrarea Social organiza- tion. A study of the larger mind. ,,Prin comu- nicare intelegem mecanismul prin care se formeaza si se dezvolti relatiile umane — toate simbolurile judecatii (mind), impreuna cu mijloacele de a le transmite in spatiu side a le conserva in timp. Comunicarea include expresia fetei, atitudinile, gesturile, inflexiunile vocii, cuvintele, scrisul, tiparul, cdile ferate, telegraful, telefonu! si orice alté victorie in lupla pentru cucerirea spafiului si a timpului” (Cooley, 1909/1929, 61). in absenta comunicdrii, nu se poate vorbi de naturi umani autentic’, ci de una imprecisi, care nu e nici in intregime umant, dar nici animala. Prin comunicare, fiinta umand atinge o fazi superioara de dezvoltare, expresiile fotet si conversatifle celor din jur, crtile, calatoriile, arta stimuleaz& gandirea si sentimentul, le ghideaz& inspre anumite directii, oferi stimulul si cadrul pentru toatt cresterea noastra ulterioara (1909/1929, 62). Comunicarea reprezinta , structura exterioara, vizibila, a dirii” (1909/1929, 64), atat Interactionismul simbolic 57 cauzi, cAt si efect al vietii interioare a omului. Simbolurile, traditiile, institutiile sunt proiec- tate de judecata, dar, exact in momentul in care sunt proiectate, precum si dupi aceea, actioneaza, la randul lor, asupra judecitii, o controleaza, o stimuleaza, o dezvolti, fixeaza anumite ganduri in defavoarea altora ... Din acest motiv, individul nu este membru doar al unei familii, clase, stat, ci al unui ansamblu mai larg, care ajunge pant Ja omul preistoric” (idem). in opera Ini Cooley din aceasta perioad& sunt usor de detectat doua idei prin care el se evidentiazi, depasindu-si chiar maestrul. Este vorba despre capacitatea cuvantului de a topi in el nu doar experienta unei generatii, ci istoria umanitatii chiar. ,,Un cuvant’, spune Cooley, ,,se aseamina unei brci care vine inspre noi plutind din trecut, incarcata cu gandurile unor oameni pe care nu i-am vizut niciodatt; cand fntelegem un cuvant, patrun- dem nu numai in mintea celor contemporani noua, ci in judecata universal’ a umanit&tii... Cuvantul precede ideii, o aprinde ~ gindirea nu ar exista daca nu ar exista cuvantul. ,.Pe aici” ~ne indeamni cuvantul — iat un gand interesant, veniti si il descoperiti”. in acest fel, ajungem s& redescoperim tot ceea ce a fost cunoscut pan’ acum. Cuvinte precum bine, drept, adevar, iubire, camin, dreptate, frumusefe, libertate modeleaz’ lucrurile pe care le simbolizeazi (Cooley, 1909/1929, 69). Far& cuvinte, mintea nu face decal eerie, este t salbaticici, unde nu exist carari sau indicatoare. Echipat& cu cuvinte, mintea este asemenea accluiasi calator, dar in mijlocul civilizatiei, unde drumurile batatorite si mijloacele rapide de transport sunt gata sa il ducd in orice directie in care au pasit si altii, Echipata, deci, cu mijloaccle limbajului, judecata se confrunt& cu o experien{& care este, in mare, anticipata, cartografiata si inter- pretata prin prisma intelepciunii venite din trecut. Individul preia mostenirea sedimen- tat prin limbaj si simboluri, mostenire care58 Paul Dobrescu si Alina Bargdoanu i influenteaz& articularea propriei judec&ti (Cooley, 1909/1929, 71-72). fn efortul de a imuri probleme referitoare lacomunicare, interactiune, formarea sinelui, Cooley este cel care va vorbi pentru prima dati de grupul primar, notiune sociologic’ fundamental pentru intelegerea relatiilor de cooperare si de interdependent’ dintre oameni. Prin grupuri primare, autorul intelege ..acele grupuri caracterizate de relafii de cooperare si de asociere stranse, fat&-in-fata: familia, prietenii de joac&, vecinii” (Cooley, 1909/1929, 23). Atributul de primar are in vedere dimensiunea temporalé: grupul primar oferd individului experienta cea mai timpurie si completa referitoare la realitatea social’; in plus, acest tip de grup este denumit primar” si pentru a evidentia faptul c& nu se modificd in aceeasi masur& in care se modi- fic& alte relatii sociale mai elaborate, care ii succed, in mare, grupurile caracterizate de interactiuni fa{a-in-fat& sunt la fel pretu- tindeni, iar similitudinea dintre ele constituie baza pentru ideile si sentimentele comune care caracterizeaz’ judecata umand in general fn interiorul grupului primar ia nastere si se dezvolt& personalitatea, ceea ce Cooley numeste natura umana”. Omul nu se naste inzestrat cu o natura umani, nu o poate dobandi decat prin asociere si interactiune. in absenta interactiunii, natura umana decade. Ea nu reprezint& o caracteristica a individului luat in mod separat, iar manifestarile sale tipice ~ afectiune, vanitate, resentiment — nu pot fi concepute in afara societatii (Cooley, 1909/1929, 29). Sinele-oglind&: anticamera interactionis- mului simbolic. {n istoria comunicérii, nume- le lui asociat Cooley va rimane asociat de un concept fundamental: sinele-oglinga (Jooking-glass self). Termenul este descoperit in efortul de a explica rolul relatiilor interper- sonale in formarea personalititii; de aceea, el este revendicat, deopotriva, si de sociolo- gie. Conceptul ca atare este primul pas important catre fundamentarea interactionis- mului simbolic. Numai 0 anumita pasivitate — si poate neintelegere ~ a conceptului de c&tre cercetatorii din domeniul comunicarii au facut ca sinele-oglinda si perspectivele pe care le deschide pentru intelegerea unor pro- bleme de comunicare, formare si transmitere asimbolurilor, si nu fie suficient valorificate. in articularea conceptiei cu privire la sinele-oglinda, autorul porneste de la ideea c&,,,societatea reprezinti o relatie intre ideile pe care oamenii le au unii despre alfii, Pentru ca societatea si fie posibila, oamenii trebuic si se intalneasca, sé intre in contact in vreun fel. lar ei se intélnesc doar prin intermediul ideilor pe care si le construiesc unii despre alti. Societatea existé fm mintea mea sub forma contactelor si a influentei reciproce exercitate de idei referitoare la ,,mine”, Thomas”, Bridget” s.a.m.d. Socictatca exist in mintea mea ca grup omogen si la fel exista in mintile tuturor celorlalti” (Cooley, 1902/1964, 119), De aceea, ,,ideile/ impresiile pe care le avem unii despre alti reprezint faptele solide ale societ&{ii, iar scopul principal al sociologici este acela de a observa si interpreta aceste fapte” (1902/ 1964, 121). Sinele social reprezinta ,,orice sistem de idei construit prin comunicare, pe care mintea/judecata considera ci ii apartin”. Sinele nu reprezinté o simpla proiectie a judecittit. Cu alte cuvinte, nu reprezint’ doar reflectarea unei realit&ti, a unei idei si nici nu reprezint doar expesia propriei judeciti. Sinele-oglind’ este o proiectie individual dar nua propriului sine, ci a ceea ce ne imagintim c& altii cred. La randul lor, ceilalti incorpo- reazii in-propriul sine ceea ce cred c& noi gandim despre ei. Pentru a releva mai bine acest concept, Coolcy recurge la comparatia cu o oglinda’ (de unde denumirea de sine- oglinda sau sine reflectat): ,,ne uitém in oglinda si ne vedem fata, expresia, imbrict- mintea; felul in care ne imaginam cA ne percep altii reprezinti tot un fel de oglinda, in care ne vedem chipul, faptele, comporta- mentul, scopurile” (1902/1964, 184). Sineleincorporeazi att modul in care ne imagindm propria aparitie/reflectic in ,,oglinda” reprezentat& de celalalt, ct si modul in care ne imaginim evaluarea, de citre celilalt, a respectivei reflectii, Chiar daca expresiva, metafora oglinzii este, dup cum subliniazi Cooley, neinci- pitoare, deoarece nu surprinde caracteristica principala a sinelui oglind’: faptul c& acesta ianastere in urma modului tn care noi ne ima- gindm ci ne percep ceilalti. ,Suntem mandri sau, dimpotriva, ne este rusine de noi insine ca urmare a efectului pe care ne imagin’im c& propriul sine il exercit& asupra celorlalti” (Cooley, 1902/1964, p. 184). Nu este vorba despre efectul direct al sinclui asupra celorlalti, ci despre un efect imaginat, pe care ni-l construim cu privire la reflectia propriului sine in mintea celorlalti. La rndul tor, ceilalti incorporeazi in sinele lor ideile pe care cred c& noi le avem despre ci. Actiunea sinelui asupra celorlalti si a celorlalti asupra sinelui tin de un proces de interactiune a ideilor pe care le avem unii despre altii, interactiune care are loc in cadrul judecatii. Rogers (1994,153) spune c& autorul sinelui-oglind& sublinia semnificativ: ,,J am what I think you think I am’, formula care, intr-adevar, surprinde foarte bine esenta sinelui-oglind’. Concept sugestiv, sinele- oglinda surprinde relatia complex’ implicatit de comunicarea interpersonala si ne oferd un instrument de a intelege nu numai traiectoria gindurilor si mesajelor, ci si a proceselor mai complexe de formare a judeciitilor impir- tisite, a simbolurilor asupra cérora va starui George Herbert Mead. Park — 0 contributie ignoraté, Deosebit de interesant este faptul c& uncle dintre concep- tele interactionismului simbotic au fost articulate chiar de Robert E. Park, perso- nalitate central a Scolii de la Chicago, dar care nu este atat de mult legat& de orientarea asupra ciruia st&ruim in acest articol. fnod din 1927, Park subliniazi faptul c4, spre deosebire de animale, omul traieste in propria imaginatie. Prin aceast& imaginatie, trieste Interactionismul simbolic 59 in mintea altor oameni, cu care mparte nu numai obiecte, lucruri, ci si sperante si aspiratii. Societatea umana este caracterizatt de faptul c& orice act, al oricirui individ tinde sidevind un gest, adic’, orice face o persoani transmite, in acelasi timp, informatie despre ceea ce respectiva persoana intentioneazi si fact. in consecinti, ,,in societate, individu! duce o existenté mai mult sau mai putin publica, in care toate actele sale sunt anticipate, verificate, inhibate sau modificate de gesturile i intentiile semenilor sti” (1927/ 1955, 18). fninteriorul acestui proces social, prin care fiecare individ traieste mai mult sau mai putin in mintea celorlalti, natura umand si individul dobandese carcateristicile cele mai pregnante. Spre deosebire de animale, omul are o conceptie despre sine; de indata ce si-a definit rolul, incearcd sa traiasca la indltimea si exi- gentele lui. Intotdeauna, omul are o existent& dual, privat’ si public’, incercdnd sa se con- formeze modelelor acceptate, s se modeleze in conformitate cu modele conventionale, acceptate din punct de vedere social. ,Rolul la inaltimea c&ruia vrem s& traim devine sinele nostru autentic (our truerer self), sinele care am dori si devenim; aceasta masci devine parte integral din personalitatea noastra” (Park, 1927/1955, 19). in momentul in care este controlat din punct de vedere social, comportamentul devine conduita, care este sanctionat’ din punct de vedere moral si conditionat din punct de vedere subiectiv. Aceasti subiectivitate inseamna urmitoa- rele: a) conduita nu poate fi strict descris& in termeni fiziologici (asa cum ar vrea s& spun behavioristii rigurosi); b) in plus, conduita are un caracter social, deci nu poate fi descris& numai din perspectiva comportamentului individual; din acest motiv, psihologia, in misura in care se ocupi de persoane si de personalitate, trebuie st fie psihologie social’. Cooperarea, interactiunea sunt importante atat pentru evolutia fiectrui individ in parte,60 Paul Dobrescu si Alina BargZoanu cat si a societ&tii: ,,societatea si judecata au luat nastere nu numai in urma efortului indivi- zilor de a actiona, ci a efortului de a actiona impreuna” (Park, 1927/1955, 21). George Herbert Mead - pirintele interactionismului simbolic Neclarititile unei opere postume. GH. Mead vine la Departamentul de filosofie al Universititii din Chicago la invitatia Lui Dewey, in 1894, si va riméne aici pana la sfarsitul vietii, Problema cea mai complicata in leg&tur’ cu receptarea si evaluarea influen- tei sale o reprezint& faptul c& nu si-a sistema- tizat ideile intr-o singurd carte, chiar dact a publicat lucrri in domeniul psihologiei sociale, Lucrarea sa cea mai frecvent citati este Mind, Self and Society. From the Standpoint of the Social Bekaviorist, publi- cat in 1934, Numai ci lucrarea nu apare in timpul vietii autorului, ci se bazeazi inclusiv pe notele studentilor de la cursul de Psiho- Jogie sociala, sursa principal constituind-o doui stenograme ale cursurilor tinute in 1927, respectiv, 1930. Publicarea postumi a acestei cri, precum sia altora, nu a rimas fark probleme; exist autori, precum Hans Joas (1997), care contest, intr-o oarecare masura, valabilitatea si exactitatea materialelor adunate in acest fel, insuficienta precizie si inregistrare a perspectivei expusc de Mead in timpul cursului. Aceasti particularitate a carierei lui Mead, ?n discrepant totald cu bogitia si noutatea ideilor sale, ii aminteste autorului citat de o remarcd pe care Heinrich Heine a ficut-o vizavi de compozitorul Hector Berlioz: ,,nu a avut talent pe m&sura geniului”. Faptul ci Mead insusi nu a publicat hucra- ic sale in timpul vietii a generat interpretiri si puncte de vedere diverse, chiar contradic- tori. Un lucru este cert insa: aceasti situatie a intarziat receptarea operei sale, recunoas- lerea contributiei in domeniul psihologiei sociale, al sociologiei, al filosofiei, istoriei ideilor. De abia catre sfarsitul anilor 1930, culegerile de texte considerate de baz din domeniul sociologiei si al psihologici sociale includ capitole dedicate lui; dupa care, interpretarea operei sale incepe si fie inegala, chiar deconcertanta: fie a fost incadrat behaviorismului, fie fenomenologiei, etnometodologiei, fie filosofiei analitice, in timp ce, o bund perioada, legitura cu filosofia pragmatica si influenta germana asupra crea- tiei sale au fost ignorate. Cert este cX si Mead poarti o raspundere pentru diversitatea interpretirilor generate de lucririle sale. Fiecare operii de noutate stiintific’ genereazi interpretiri diferite, este citita si recitita, descoperita si redescoperita cu ochii altor vremuri, altor preocupitri, altor generatii. La Mead avem de-a face cu o opera articulati din cursurile sale. Este limpede c&, daca ar fi apirut in timpul vietii, opera sa ar fi aratat altfel. De aceea, o anumit& neclaritate va plana tot timpul asupra contributiei sale. Renasterea interesului pentru Dewey si pentru pragmatismul american a insemnat si © renastere a interesului pentru Mead. Mai ales ca utmare a lucririi lui Berger si Luckmann, Construction of Social Reality (1966), Mead a trecut oceanul, fiind citat mai ales in Germania, Interesul in aceasta tari pentru Mead se datoreaza si atentiei substantiale pe care i-o acorda J. Habermas inlucrarea Theory of Communicative Action (1987), Autorul german considera chiar ci Mead a contribuit, altituri de Wittgenstein gi Weber la schimbarea de paradigm de la »purposive to communicative action”. Noutatea de fond pe care o aduce Mead este plasarea comunicarii umane fn termeni de interactiuni mediate simbolic. Pentru a intelege si surprinde mai nuantat aceasti perspectiva, se impune si precizim, fie si in- u-o form sintetic’, influeniele exercitate asupra lui Mead, pe care acesta le incorpo- reazi in propria abordare, le reinterpreteazi sau le nuanteazi. La sfarsitul secolului al X1X-lea, araté Ch. W. Mortis in Jatroducerea la Mind, Self and Society (Mead, 1934/1967), doctrina evolutionist constituia zona cea maisigur a cunoasterii. Una dintre implicatiile acesteia era extinderea abordarii evolutioniste de la organismul uman la judecata ca atare, vazuti ca Iuand nastere in procesul interac- tiunii dintre organism si mediu. Mead se va concentra exact pe aceasta problema, expli- catiile biologice oferindu-i munitie cu care s& atace conceptiile mecaniciste si s& refor- muleze problemele de autonomie, libertate, inovatie in termeni sociali si evolutionisti mai degraba decdt individualisti si mecanici. in lucrarile sale, Mead acorda intaietate pro- cesului evolutionist, care ar caracteriza nu numai speciile, ci si institutiile si societitile. in ceea ce priveste omul, autorul american considera ca evolutia si-a aflat intruparea maximé in capacitatea unici a fiintei umane de a crea si utiliza simboluri: ,,ceea ce diferentiaza fiinta umand in raport cu toate fiintele vii este capacitatea de a manui simboluri, capacitatea de a simboliza” (% Blumer, 1969/1998, xxx). De asemenea, Mead isi va exprima acordul cu perspectiva lui Comte, potrivit cireia ,,trebuie si avansim de la societate inspre individ si nu invers”. Mead confera din nou ratiunii un loc important fn leg&itura cu actiunea umani, nu unul subordonat intuitiei si credintei. fn felul acesta, sociologul american se va indeparta de Freud si de LeBon, care pusesera accentul pe elementele irationale si non-rationale in determinarea comportamentului uman. Filosofii idealisti, precum Hegel gi Royce (al carui student a fost Mead) evidentiasera natura sociala a sinelui si a moralei (mora- lity), Tot in acea perioada, sociologia si psihologia social incep s& aspire la statutul de stiin{’, de o parte si de cealalt a oceanului, in jurul anului 1900, Tarde si Baldwin inscriscscrd contributii importante in domeniul psihologiei sociale, Cooley isi incepuse cariera la Universitatea Michigan (unde Mead predase timp de trei ani). Mead impirtseste conceptia lui Cooley cu privire la sine, dar consider’ c& aceasta nu este suficient focalizati pe aspectele sociale. O atentic din ce in ce mai mare cra acordati Interactionismul simbolic 61 naturii sociale a limbajului, mai ales din partea germani, iar Mead studiase in Germania. Sub influenta lui Wundt, gesturile incepeau si nu mai fie considerate simple »expresii ale emotiilor”, cum afirmase Darwin, ci erau interpretate in context social Nemultumit de explicatiile de pana atunci cu privire la modul in care iau nastere jude- cata si sinele, Mead va formula o critic majo- 78 la adresa tuturor abordarilor mentionate. th primul rand, acestea pornesc de la premisa c& sinele si judecata preced procesul social. In al doilea rand, chiar dac4 exist puncte in care autorii de mai sus interpreteaz’ judecata sinele in context social, nu reusesc sa preci- zeze exact mecanismul de formare a acestora. Mead fi propune si arate c judecata si sinele nu au o existent& anterior& societ&tii si interactiunii, ci iau nastere in context social, iar mecanismul prin care acestea sunt generate il reprezint& limbajul/vorbirea, Potrivit lui Morris, reuseste in ambele planuri, mai cu seama in ceea'ce priveste limbajul ca mecanism de generare a sinelui si a judecttii (1934/9167, p. xiv). Troica de concepte a noif orientari. Putine lucruri din cadrul interactionismului simbolic sunt asumate si scutite de a fi puse sub semnul indoielii sau al unei interpretiri critice. Parc am avea de-a face cu 0 ironie a istoriei. Scoala care a lansat teoria interpretirii si negocierii ca momente centrale ale stabilirii intelesului este, la randul su, supusa unor interpretiri dintre cele mai diferite, care merg pan’ la selectarea preferential a fondatorilor acestui curent. De pilda, Stephen Littlejohn — autor al unei prestigioase lucrari, Theories of Auman communication (1983), in fapt 0 istorie a studiului comunic&rii — nu-1 mentio- neazi pe Cooley printre intemeietorii interactionismului simbolic, in timp ce Daniel Czitrom (1982) vorbeste pe larg despre Cooley, dar nu-I mentioneazi pe Mead. Totusi, analiza operelor publicate, precum si © sumar& trecere in revist& a referirilor si studiilor consacrate Scolii de la Chicago si62 Paul Dobrescu si Alina Bargtoanu interactionismului simbolic il fixeaz& pe George Herbert Mead drept ,,cel care a pus in miscare orientarea” (Littlejohn, 1983, 47), iar lucrarea sa, Mind, Self and Society drept , Biblie” a interactionismului simbolic. Din motive precumpinitor analitice, dar si pentru a usura infelegerea cititorului, vom incerca o tratare de sine statatoare a acestor trei concepte ~ceea ce s-ar putea numi ,,troica de concepte” a interactionismului simbolic. Traditia Scolii de la Chicago, releva Littlejohn, trateaza fiintele umane ca fiind cre- atoare, inovatoare, libere s& defineasca fiecare situatie in modalititi unice si imprevizibile. Sinele si societatea sunt vazute ca procese si nu ca structuri. A ingheta acest proces (cu scopul de a-l studia, de a-l cerceta, a.2.) ar insemna obturarea posibilititii de a surprinde esenta relatici dintre personalitate si societate (Littlejohn, 1983, 46). Societatea La baza societatii se afl, potrivit lui Mead, cooperarea membrilor sii, fari de care socicta- tea nu s-ar putea mentine. Societatea este for- mat din indivizi care interactioneaza, iar ,,interactiunea reprezinta procesul prin care se formeaza conduita umand, un cadru in care conduita umani isi gseste modalitatea de expresic” (in Blumer, 1969/1998, 8). Cooperarea caracterizeaza si anumite orga- nizdri din lumea insectelor si animalelor, dar exist o diferent fundamentala intre cele doud tipuri de cooperare. De pilda, cooperarea in cadrul unui stup de albine este in multe privinte exemplar, dar ea are 0 determinare biologica. Cu alte cuvinte, comportarea ulbinelor este inscris& in echipamentul lor genetic. De aceea, si comportarea lor este previzibild, stabil si neschimbatoare, Cooperarea umana presupune intelegerea inientiilor celuilalt. Cooperarea semnifica, deci, ,,citirea” actiunilor celuilalt si descifra- rea, pé aceast& baz, a intelesului lor, a evo- lutiei lor, a pasilor urmatori pe care persoana cu care se afl fn interactiune intentioneazi si-i fact. In alti termeni, cooperarea este o suit de raspunsuri alternative, formulate, de © parte si de alta, dupa ce actele celuilalt sunt descifrate si interpretate. Comporta- mentul se poate schimba tn functie de »mesajul transmis”. Nimic nu este prescris ca in lumea animala. Suita de raspunsuri precede si intemeiazi eforturi de adaptare reciproca. Un act, un gest facute de citre o persoani pot produce o atitudine de reconsiderare, pornind de la interpretarea gestului respectiv. (indreptarea degetului arat&tor, incruntarea sunt evaluate de catre persoana sau persoanele cu care ne aflim in interactiune si, de cele mai multe ori, gene- reazi o reactie de rispuns, de adaptare). Exist, deci, 0 ,,conver : pe care o intalnim in lumea animal, ca si fn cea social. in prima, gestul este un semnal, care declanseazit rispunsuri previzibile, instinctive (atunci cand o clogc& scoate anumite sunete, puii vin ,,chemati”, un caine care se incordeazii si marie la un altul va declansa din partea acestuia o reactic instinctiva). Conversatia gestuala poate fi cooperantii (ca in interioru! unui stup de albine) sau antagonist, ca atunci cand se bat doi cdini, Dar, la acest nivel, raspunsul nu presupune interpretarea gestului, detasarea intelesului stu. Fiintele umane amana un moment rspunsul, pentru a putea interpreta si injelege gestul. Raspunsul fiintei umane are intotdeauna un inteles pe care il transmite odaté cu gestul ce include inteiesul respectiv. La nivelui animalelor, nu este vorba despre gesturi cu semnificatie, cfinele nu isi spune: ,,daci animalul care vine din directia aceea sare la gatlejul meu, eu imi voi indrepta corpul in directia cutare”. La fel poate fi descris, in mare, si un meci de box, pararea loviturilor trebuie s& aib& loc ,,instinctiv” (Iucrurile deja se complic& si in acest caz, pentru c& boxerul poate sii simuleze, si se prefac& lovit, pentru a stimula un atac). Astfel, intre oameni, conversatia este mai complicatii, deoarece, in mod tipic, oamenii isi semnaleazi lorinsile intelesurile propriilor gesturi. Aceste intelesuri sunt atribuite de catre fiinta uman’ din perspectiva alteia, de cele mai multe ori, din perspectiva persoanei catre care actionim fn mod direct, dar si a altora absente. fn momentul in care intelesul gesturilor noastre este acelasi atat pentru noi, cat-si pentru ceilalti, se ajunge la,.gestul semnificativ”, la »simbolul semnificativ”, ,,{n cazul incdier’rii dintre doi- cdini, observatorul inte-lege ci atitudinea unuia dintre cAini inseamn’ atac, dar nu poate spune ci aceasta reprezinti 0 hotitare constient’ din partea cAinelui de a ataca. fn schimb, daci cineva ridicé pumaul Ja tine, intelegi nu numai c& are o atitudine ostil’, ci si c& respectiva persoand are si o idee despre aceasta... Atunci cand gestul semnificd o idee aflata la baza sa si stimuleazi ideea respectiva in cealalt persoan’, avem de-a face cu un simbol sernnificativ... in cazul de fata, un simbol care constituie un raispuns Ja un infeles aflat in cdmpul de experien{& al primei persoane si care evoca acelasi inteles in cea de-a doua” (Mead, 1934/1967, 46). Astfel, fiintele umane folosesc simbolu- rile in activitatea lor. Odat& cu gestul, noi transmitem un simbol. Persoana cu care inter- actionim nu ar putea rispunde dack nu ar putea descifra infelesul simbolului pe care il exprima gestul, actul. Ceea ce interpreteazit persoana cealalti este simbolul asociat gestului respectiv. Dialogul nu ar putea avea loc dac& ambcle persoanc nu ar conferi acclasi inteles unui anumit gest Deci, ,,conversatia gesturilor” trebuie in- tcleasa si interpretata la doua paliere diferite: conversatia gesturilor si conversafia constien- tha gesturilor, numit& si ,utilizarea simbolu- tilor semnificative/relevante” (Mead, 1934/ 1967, 46). Ceea ce Blumer va numi interac- tiune non-simbolica $i interactiune simbolict (1969/1998, 2). Prima are loc in momentul in care cineva raspunde in mod direct la actiunea celuilalt (act reflex), cea de-a doua presupune intepretarea actiunii celuilalt. in momentul in care 0 persoani indic’, prin intermediul unui gest, ce trebuie si fact o alt’ Interactionismul simbolic 63 persoana, prima persoani este constient& de intelesul propriului gest si stie ci si cealalti persoana confera acelasi inteles gestului pe care ea il face. ,,Gesturile devin simboluri semnificative in momentul in care persoana care a initiat gestul asteapta de la cea citre care a indreptat gestul respectiv acelasi rispuns pe care I-ar fi dat dacti ea ar fi fost in locul interlocutorului” (Mead, 1934/1967, 41), Sinele Sinele este un concept folosit de intreaga filosofie pragmatic. Preocupat de raportul individului cu societatea, pragmatismul avea nevoie de 0 intruchipare a acestei interactiuni care a purtat numele de se/f; Cooley vorbeste despre sine si marturiseste influenta exercitata asupra sa de doctrina lui James (figura de prima mirime a pragmatismului) privitoare la, ,the social self” si de conceptia lui Baldwin referitoare la ,,dialectica devenirii personale” (Czitrom, 1982, 97). Mead porneste in acest domeniu de la conceptul de sine oglind%, lansat de citre Cooley, dar centreaza analiza pe modul cum se construieste sinele, pe relatia dintre sine si ceilalti, sine si societate, sine si imaginea sa despre el insusi. Cum remarca si Rogers (1994, 168), Cooley nu oferise totusi o explicatie privitoare la modul cum se formeazi sinelc. Nu ne nastem cu un sine ~ spune Mead — iar sinele nu se dezvoiti instinctiv. El se formeaza in cadrul unui proces social de interactiune cu, ceilalti, Sincle nu are o existent anterioara pocesului social, asa cum sustinuse Wundt, ci existenta lui trebuie explicata in legatur’ cu procesul social ca atare, cu ,,procesul de comunicare” (Mead, 1934/1967, 49). Corpul nu este tomna cu sinele, ci devine inzestrat cu sine in momentul in care si-a dezvoltat o judecati in contextul experientei sociale (Mead, 1934/ 1967, 50). intr-o forma rudimentar’, procesul social este anterior judecitii, iar judecata ia nastere in timpul interactiunii dintre indivizi64 Paul Dobrescu si Alina Bargioanu ajudecata ia nastere in comunicare, prin intermediul conversatiei gesturilor care are loc in cadrul unui proces sau context social al experientei” (p. 50). Nu comunicarea ia nastere prin intermediul judecatii, ci invers, deci nu se poate mentine ideea potrivit careia comunicarea presupune existenta judecitii: judecata reprezinta un fenomen care ia nastere si se dezvolti in procesul de comunicare si, in general, in procesul social. Mead subliniaz’ ideca c& fiinta uman’, ca organism care actioneazd nu este un organsim care reactioneaz& pur si simplu la nivelul non-simbolic. Organizarea la nivel simbolic a rispunsului presupune existenta actorului care actioneazi si vizavi de sine, adici a acelui actor care se poate vedea pe sine atit ca subiect, cat sica obiect. Pentru a putea deveni obiect pentru sine, individul trebuie si puiseasc’ in afara sa. in primele faze ale copiliriei, copilul nu este capabil de acest lucra, iar modalitatea cea mai important prin care acesta devine capabil de a se considera pe sine ca obiect, prin care copilul invati si adopte perspectiva celorlalti citre sine fl reprezint’ jocurile (play). intemeietorul interactionismului simbolic distinge dou’ faze in formarea sinelui’, in prima, faza de joac& (play stage), copilul joac& rolul unor persoane des intalnite in mediul sku de existent’ (rolul doctorului, al politistului, rolul mamei sau al tatalui) Caracteristic pentru aceasta ctap& este urmatorul fapt: copilul percepe intr-un anumit fel persoanele pe care le imita, le ,,defineste” si imit& o tris%tur’ dominant’ (mama dé méncare copilului, doctorul face injecti¢ etc.) Copilu! este asa de mult absorbit de jocul stu, incat pretinde c& este alt persoan’, este si tat si copilul pe care if cearta tatal, si doctor si copilul c&ruia i se face injectic. fn aceasti faz&, copilul trece dint-un rol intr-altul dup& cum ii convine. Aceste roluri sunt secven- tiale: intr-un moment este persoana care aresteazi (.,politist” deci), in momentul urmator este persoana arestaté (deci réuufa- c&tor). in etapa jocului (game stage), copilul — tndrul —rspunde simultan regulilor jocului propriu-zis, precum gi cerintelor pe care fiecare dintre coechipieri Je are fata de el Desfigurarea jocului pretinde din partea sa ca in fiecare moment sa se transpund in rolurile celorlalti jucdtori pentru a putea participa la joc. In acest context, Mead utilizeaz& analogia cu jocul de baschet, pe parcursul c&ruia fiecare jucdtor trebuie si anticipeze miscdrile tuturor celorlalti si sa se adapteze la ele in mod corespunzitor. Deci, avem de-a face cu un rol mult mai complex, dominat de roguli, in cadrul caruia comporta- mentul trebuie s& tind cont, simultan, de rolurile jucate de citre toti ceilalti, Ceea ce apare nou in aceast& fazii (game stage), este aparitia unui , altul” care sintetizeaza atitudi- nile tuturor celor implicati in acelasi proces. Astfel, se face trecerea la ,,altul genera- lizat* (the generalized other), ,,ce| mai cunos- cut termen lansat de Mead”, dupi aprecierea lui A. Strauss (Mead, 1965, Introduction, XXVID) dintre cele mai importante concepte lansate de clitre Mead. ,,Altul generalizat* reprezinti un gen de medie a asteptirilor celorlalti cu privire 1a o persoana: ,,comuni- tatea sau grupul organizat care confer unitate sinelui reprezinta altul generalizat” (Mead, 1934/1967, 154), Este vorba despre ayleptiri asa cum sunt ele imaginate si percepute de ctre persoana in cauza. Intr-o prima faz’, altul generalizat exprima media cerintelor formulate de citre persoane concrete fata de o persoana dat&. Cu timpul, altul generalizat se desprinde de persoane fizice concrete, el intruchipand cerinte ale grupului ca intreg, norme de comportament cu un mare grad de generalitate. In felul acesta, ,,atitudinea altului generalizat este atitudinea intregii comunititi” (Mead, 1934/1977, 258). Astfel, “ Comentatorii operei amintese despre o faz preliminari de care tnst Mead nu vorbeste in mod explicit. In aceasts etapa, copilul fi imiti pe ceilalti pur si simplu, de pilda, ridicd un obiect asa cum il ridic& parintii. In aceasta etapa, copilul nu realizeaza intelesul actelor imitate.comunitatea exercit’ control asupra mem- brilor individuali, Atitudinea altului generalizat reprezint& atitudinea intregii comunititi. Pentru a ajunge laun sine autentic, individul trebuie s& adopte atitudinile celorlalti indivizi catre sine si cdtre ci insisi in timpul procesului social si s& integreze acest proces social in experienta individual; in acelasi fel in care adopti atitudinile celorlalti fat de sine si fata de ei insisi, individul trebuie si adopte atitudinile celorlalti vizavide diversele faze ale actiunii sociale comune in care sunt implicati ca mem- bri ai unei societ&ti organizate sau ai unui grup social: se poate vorbi de o dezvoltare completa a sinelui numai in momentul in care acesta adopt atitudinile grupului social organizat de care apartine in vederea participarii la activitatile organizate, coope- rante, in care este angajat respectivul grup fn prima faza de dezvoltare a sinelui, indivi- dul organizeaza atitudinile persoanelor concrete cu care participa la actele sociale concrete, atitudini fata de sine si unii fata de ceilalti. in a doua faza, individul nu organi- zeazi numai atitudinile concrete ale unor persoane concrete, ci atitudinile sociale ale altului generalizat, sau ale grupului social de care apartine, vazut ca intreg Altul generalizat este o modalitate prin care procesul social influenteazii comporta- mentul indivizilor angajati in acesta, adic&, modalitatea prin care comunitatea exercil control asupra membrilor individuali. ,,Nu- mai adoptand atitudinea allului generaliz. citre sine poate individul si gandeasc’, fie c& este vorba despre gandire concretd sau abstracti. Cat priveste gandirea concreta, individul adopt atitudinea altului generalizat in misura fn care acesta isi gaseste expresia in atitudinile celorlalti indivizi cu care intr in contact direct tn timpul unui act social concret. Gandirea abstracté inseamna ca individul adopta atitudinea altului generalizat fata de sine, dar fara referire la manifestarea acestuia prin indivizi concreti” (Mead, 1934/ 1967, 156) Interactionismul simbolic 65 Sinele are dou’ componente. I” repre- zint& latura impulsiva, neorganizati, imprevi- zibilX a persoanei. ,,Me” reprezint& latura social care constrange $i orienteaz’ compor- tamentul. Orice act incepe cu un impuls venit din partea lui ,I”. Intervine ,,me”-ul, care exercita un tip de control, oferind un gen de ghidaj social. .,«f>-ul reprezint& réspunsul organismului la atitudinile celorlalti, in timp ce «me»-ul reprezinté setul organizat de atitudini ale celorlalti pe care le adopta individul (Mead, 1934/1967, 175). Atitu- dinile celorlalti constituie «me»-ul orga- nizat, dupa care individul reactioneaz la acestea ca la un «I (idem). Sinele complet incorporeaz& dimensiunea ,,me”, care sti la baza actiunii, iar actiunea social modific& structura social. Fiecare actiune a individu- Jui modifica structura sociala intr-o oarecare miasur’: intr-o mic masurd in cele mai multe cazuri, intr-o m&suri semnificativa in cazul geniului sau al liderului. Judecata Conversatia Ja nivelul simbolurilor semnifi- cative nu are loc neaparat intre persoane, ci si in interiorul unei singure persoane, intre individ si sine, ceea ce ne trimite la cea de-a treia notiune fundamental folosita de catre Mead — judecata (mind). Individul initiaz’ o adevarat4 conversatie cu sinele, tinand cont de pozitiile celorlalti. Prin intermediul acestei conversatii interioare, persoana anticipeazd cursul actiunii pe care doreste si 0 initieze, dupa care isi reevalueaz& propria actiune. Asifel, ca incorporeaza viitorul in planuirea actului. Gandirea presupune existenta unui actor constient de sine, care aman’ raspunsul pentru a putea evalua rispunsurile probabile ale celorlalti. Judecata (mind) poate fi definita ca procesul de interactiune, de conversatie cu sine insusi. Aceasta abilitate speciala a fiintei umane este de importanta fundamental, deoarece implicit aménarea unei actiuni pank Ja primirea stimulilor sau a raspunsurilor,66 Paul Dobrescu si Alina Bargéoanu evaluarea situatiei, contextului, inclusiv a pasilor tn viitor pe care fi implic& actiunea sa; in sffrsit, persoana imagineazi diferite rezultate si cauta sa selecteze alternativele in functie de aceste rezultalte. Gandirea/jude- cata reprezinta pur si simplu o conversatie implicit, internalizata, a individului cu sine, prin intermediul unor astfel de gesturi. Esenta gandirii o reprezinta internalizarea, in experienta noastra, a conversatici exterioare a gesturilor pe care le facem vizavi de alti indivizi in timpul procesului social. Iar gestu- rile astfel internalizate reprezint& simboluri semnificative, deoarece au acclasi inteles pentru toti membrii individuali ai unui grup sau ai unei societati date: ,,stimuleaz’/evoca in individul care le foloseste accleasi atitudini ca in indivizii care raspund la ele” (Mead, 1934/1967, 47). Individul trebuie si evoce in sine raspunsul pe care gestul respectiv il evocd in celalalt, apoi foloseste rispunsul celuilalt pentru a-si ajusta in continuare comportamentul. Astfel de gesturi sunt gesturi semnificative, simboluri semnifi- cative. Prin folosirea lor, individul adopt rolul celuilalt pentru a-si ajusta propriul comportament: ,,evocarea aceluiasi rispuns atat in sine cat si in celalalt constituie continutul comun necesar pentru ase ajunge Ja comunitatea de inteles (community of meaning, Mead, idem). fn absenta acestei ,,comunititi de infeles”, individu! nu poate internaliza gesturile, nu poate fi constient de ele si de inteiesuriie pe care ie au. ,,Geneza judecitii, a constiintei, adoptarea atitudinii altuia fay de propriul sine sau fat de propriul comportament, depinde de geneza si de cxistenta simbolurilor semni- ficative, a-gesturilor semnificative” (Mead, 1934/1967, 48). Conceptui de judccatti este important in gandirea lui Mead, pentru cé infatiseaz’ fiinta umani drept o fiinta activa, care delibereaza, imagineaz&, compara si nu se multumeste s& reactioneze la anumite situatii. Ea antici- peazit, imagineazi, construieste actiunea jnainte de a o desfasura si finaliza. R&spun- surile sunt avute in vedere fnainte ca ele si se produc efectiv. Nu avem de-a face cu o actiune hraniti de abordarea incercare/eroare, ci cu una precedat& de o proiectare si anti- cipare a rispunsurilor, reactiilor, alternati- velor, rezultatelor. Judecata devine posibil’ datoriti existen- {ei la nivelul comportamentului individual a simbolurilor semnificative. Ea reprezint& internalizarea de ciitre individ a procesului social de comunicare in cadrul c&ruia iau nastere intelesurile. fn momentul in care rAspunsul imaginat de.,sine” coincide sau se apropie cat mai mult de rspunsul celuilalt, putem vorbi de ,inteles imp%rtisit”, baza adevaraté a comunicarii, cooper’rii si actiunii concertate. Individul este constient de continutul si dinamica infelesului numai in masura in care adopt’ atitudinea celuilalt vizavi de propriile gesturi, Numai odat’ cu aparitia simbolurilor semnificative este posibila aparitia judec&tii sia inteligentei, Limbajul are rolul de a fixa intelesul simbolutilor si de a facilita comunicarea. Chiar atunci cand este folosit pentru dialogul persoanei cu ea insisi, limbajul isi mentine caracterul social, reprezint& o modalitate de a activa in individ atitudinile, rolurile, simbolurile presupuse de activitatea sociala comuna: ,,ceea ce este specific gandirii este faptul c& individul rispunde ta propriul simul in acclasi fel in care ceilalti rispund la acesta in acest moment, stimulul cap&td semni- ficatie. Cand este vorba despre un papagal, vorbirea sa nu semnific’ nimic, dat in momentul in care 0 persoand rosteste ceva cu semnificatie, rostirea este indreptata atat clitre ceilalti, cat si cdtre sine” (Mead, 1934/ 1967, 67). Intelesul ia nastere in timpul actiunii cooperante la nivelul grupului. fn timp, ficcare grup isi dezvolt& propriul sistem de simboluri semnificative care sunt detinute in comun de ctre membrii sti si in jurul c&rora sunt organizate activitatile in interiorul grupului. fn felul acesta, apartenenta la grup nu mai poate fi definita sau interpretata drept 0 problem’ fizic4, ci drept una simbolica,