Calitățile necesare unui manager

Specialitatea Farmacie Generală

-Stagiul de management în farmacie-

Perja Elena-Mihalea
Petean Diana-Lavinia
Cuprins

I. Obiective.........................................................................................................................2
II. Rezumat........................................................................................................................2
III. Aspecte generale.........................................................................................................3
IV. Leadership-ul şi liderii................................................................................................4
V. Rolurile și comportamentul managerilor....................................................................5
VI. Profilul psiho-socio-profesional al managerului.......................................................8
1. Temperamentul si caracterul....................................................................................8
2.Însușirile, calitățile și abilitățile unui manager........................................................9
3. Competențe manageriale........................................................................................12
VII. Concluzii..................................................................................................................14
VIII. Bibliografie.............................................................................................................15

1
 I. Obiective

 Familiarizarea cu noțiunile de management și manager;

 Cunoașterea rolurilor pe care le îndeplinește un manager, precum și a
comportamentului acestuia;
 Conturarea unui profil psiho-socio-profesional al managerului care să
cuprindă principalele însușiri, calități, abilități și competențe.

II. Rezumat

Prezenta lucrare urmărește conturarea unui portret al unui manager de

succes, care să cuprindă principalele sale roluri, calități, abilități și competențe.
Primele două capitole sunt destinate familiarizării cu termenii de manager,
management și lider, urmând mai apoi un capitol destinat rolurilor și
comportamentului atribuite unui manager. Pentru a cunoaște mai bine cu ce se
ocupă un manager, sunt prezentate câteva studii observaționale realizate de
teoreticieni de renume în domeniu. Aceste studii sunt relevante, deoarece este
imporatnt să înțelegem ce rol are un manager în cadrul unei organizații pentru a
realiza o caracterizare a acestuia.
Ultimul capitol este destinat întru totul profilul psiho-socio-profesional al
managerului. În consecință sunt prezentate câteva aspecte ce țin de caracter si
temperament, dar și de cele mai importante caracterictici ale unui manager eficient
și de succes.

2
 III. Aspecte generale
Termenul de management este, probabil, unul dintre termenii cei mai
frecvent folosiți, în special în ultimul secol, atât în limbajul cotidian cât și cel
sțiințific. Managementul este un termen cu o semantică deosebit de complexă,
fiindcă reprezintă știința conducerii organizațiilor socio-economice și stabilește
principiile și metodele conducerii științifice ale acestora [1].
Managerul este o persoană care posedă cunoștinte în domeniul
managementului și a cărui activitate de bază este de a îndeplini obiectivele propuse
în administrarea unei întreprinderi prin planificarea, respectiv evaluarea muncii
unui grup de angajați și prin coordonarea resurselor materiale, financiare și
informaționale. Cu alte cuvinte, un manager este o persoana care deține în cadrul
unei organizații o funcție de conducere care implică atribuții de coordonare și
organizare [2].
Un bun manager se formează pe parcursul întregii sale activități
profesionale în corelație cu interesul personal, străduința și efortul depus [2].
Persoanele care au în subordine grupuri de oameni trebuie să întrunească o
serie de calități precum inteligența, spiritul de observație, capacitatea de
concentrare și caracter integru. De asemenea, pe lângă cunosțințele manageriale,
este important ca un manager să aibă cunoștințe temeinice și în domenii precum
juridic, economic, psiho-sociologic, dar și cultură generală. Pentru diferite niveluri
ierarhice primează caracteristici diferite. Astfel, pentru managerii de vârf cea mai
importanta calitate o reprezintă capacitatea de a decide, dublată de solide
cunoștințe manageriale [2].

3
 IV. Leadership-ul şi liderii
Cuvântului englezesc leadership este cuvântul anglo-saxon lead, care
înseamnă „cale”, „drum”. Verbul laeden în engleză înseamnă a călători, iar un
lider este cel care le arată calea celorlalţi, adică îi călăuzeşte [3].
Leadership-ul, termen polisemantic, intraductibil în limba română printr-un
singur cuvânt care să cuprindă adevăratele semnificaţii ale noţiunii, poate fi înţeles
ca un atribut al unei poziţii ierarhice în organizaţie, o caracteristică a unei
persoane, un proces de mobilizare a personalului într-o anumită direcţie, o
capacitate de mobilizare sau o categorie de comportament [3].
Indiferent de strategia şi obiectivele financiare ale echipei sau ale
organizaţiei, liderul trebuie să creeze viziune, motivaţie şi elan. Acestea sunt
lucrurile pe care le creează liderul. Viziunea este o imagine pozitivă a ceea ce ar
putea deveni organizaţia şi calea de atingere a destinaţiei. Pentru a crea o viziune
care să fie împărtăşită, liderul trebuie să fie mereu în căutarea unor idei care să se
potrivească cu strategia organizaţiei. Liderii eficienţi petrec cel puţin 80% din timp
vorbind cu oamenii. Pentru a putea face acest lucru, sunt extrem de bine organizaţi
şi capabili să delege eficient responsabilităţi – nu le permit sarcinilor
administrative să le consume un timp pe care l-ar putea folosi mai bine cu
discuţiile faţă în faţă. Deşi nu există un consens asupra trăsăturilor absolut
necesare, în descrierea liderilor deseori sunt identificate următoarele trăsături:
hotărât, curajos, optimist, înţelept, echilibrat, principial şi carismatic [3].
Punctul de vedere potrivită căruia managementul constituie o parte a
leadership-ului este şi el prezent în literatura de specialitate, deşi cu o frecvenţă
redusă.
Tabelul I.
Elementele concrete de diferenţiere între manager şi lider[3].

Managerul Liderul
Administrează Inovează
Este o copie Este original
Menţine Dezvoltă
Pune accent pe sisteme şi structuri Pune accent pe oameni
Se bazează pe control. Se bazează pe încredere
Are viziune pe termen scurt Are viziune pe termen lung
Întreabă: Cum? şi Când? Întreabă Ce? şi De ce?
Ţinteşte rezultatul final Ţinteşte orizontul
Imită/Acceptă status-quo-ul Iniţiază
Este soldatul clasic bun Provoacă status-quo-ul
Face bine lucrurile Este propriul său general
4
 Face lucruri bune
Este format şi învaţă prin instrucţie
Este format prin educaţie

V. Rolurile și comportamentul managerilor

În vederea alcăturii unui portret al managerului și pentru a determina care
sunt calitățile sale, este important în primul rând să înțelegem în ce constă
activitatea managerială și care sunt principalele roluri și acivități pe care acesta le
îndeplinește.
Henry Mintzberg, scriitor și practician în domeniul managementului
american, a condus unul dintre cele mai cunoscute studii asupra comportamentului
managerilor. Acesta a urmărit timp de o săptămână câțiva manageri de vârf, timp
în care a înregistrat și analizat fiecare activitate întreprinsă de ei. La finalul
studiului său, Mintzberg a concluzionat o serie de aspecte interesante privind
principalele roluri pe care managerii le joacă în procesul managerial [4].
Pentru a da un sens datelor obținute, Mintzberg a împărțit și clasificat
diferitele activități ale managementului în trei tipuri generatoare de roluri. „Un rol
este o mulțime de comportamente și aptitudini, care este asociată cu un birou, un
compartiment anume sau cu o poziție în organizație” [4].
Cele trei tipuri generale de roluri pe care Mintzberg le-a observat în
activitățile managerului sunt:
 Interpersonal,
 Informațional,
 Decizional.
În cadrul acestor tipuri de roluri, s-au definit ulterior roluri specifice pe care
managerii le îndeplinesc într-o organizație. Acestea sunt schematizate în tabelul de
mai jos [4].
Tabelul II.
Cele 10 roluri manageriale după Mintzberg [4].
Interpersonale
Reprezentant
Lider
Legătură
Informaționale
Monitor
Diseminator
Purtător de cuvânt
Decizionale
Antreprenor
Mânuitor al perturbărilor
Alocator de resurse
Negociator

5
 Rolurile interpersonale
Acestea rezultă din autoritatea formală a managerului și vizează relațiile
interpersonale cu alți manageri semnificativi.
1. Rolul de reprezentant presupune contactul cu subordonații proprii sau ai
altor firme și cu alți manageri în cadrul unor evenimente oficiale, când managerul
execută o acțiune în numele firmei.
2. Rolul de lider presupune direcționarea și coodonarea activităților
subordonaților. Liderul este responsabil de motivarea și unirea subordonaților cu
scopul atingerii obiectivelor organizaționale.
3. Rolul de legătură presupune relațiile cu alte persoane din interiorul și din
afara organizației [4].
Rolurile informaționale
Aceste roluri plasează managerul în punctul central de primire și
transmiterea a informațiilor.
1. Rolul de monitor implică examinarea informațiilor interne și externe
pentru a indentifica posibilele probleme care pot afecta organizația.
2.Rolul de diseminator presupune furnizarea de informații către
subordonați.
3.Rolul de purtător de cuvânt are în vedere trasmiterea informațiilor cu
privire la problemele companiei către persoanele din afara compartimentului.
Așadar, managerul caută și identifică problemele în rolul de monitor, le
comunică subordonaților sub rolul de disiminator și le transmite în afara
departamentului în rolul de purtător de cuvânt [4].
Rolurile decizionale
Acestea presupun elaborarea și adaptarea unor decizii care vizează buna
funcționare a unei organizații.
1.Rolul de antreprenor presupune căutarea și implementarea de noi idei,
metode și tehnici la nivelul organizației, cu scopul atingerii performanței.
2. Rolul de mânuitor al perturbărilor revine managerului atunci când este
pus în situația de a lua decizii rapide în momentul în care, datorită unor facturi
perturbatori, organizația pe care o conduce iese din starea stabilă.
3. Rolul de alocator de resurse implică distribuirea resurselor de toate
tipurile (bani, forță de muncă, timp, echipamente).
4.Rolul de negociator îl plasează pe manager în situația de a reprezenta
organizația în principalele negocieri din ariile care sunt responsabilitatea acestuia
[4].

Studiul lui John Kotter

Un alt studiu relevant în ceea ce privește rolurile manageriale si
comportamentul managerilor, îl reprezintă cel al lui John Kotter. Acesta a studiat
modelele comportamentale a 15 manageri generali americani din diferite domenii.
6
Kotter a sesizat că, deși sarcinile și modul de a le realiza erau diferite în fiecare
caz, managerii aveau în comun două activități, și anume stabilirea programului și
construirea rețelelor [5].
Toți managerii studiați de Kotter au dezvoltat un plan de acțiune în vederea
atingerii unor obiective stabilite. Managerii au creat o rețea formală și informală cu
oameni cheie atât din interiorul, cât și din exteriorul organizației lor. Rețeaua
internă a inclus egalii, subordonații și șefii, iar cea externă clienții, furnizorii,
competitorii, oficialii guvernamentali și presa. Aceasta rețea a asigurat managerilor
informațiile necesare pentru a-și implementa planul sau programul [5].
Pe baza observațiilor colectate în timpul studiului, Kotter a evidențiat
caracteristicile unui model comportamental tipic al managerului general, după cum
urmează:
 Managerii își petrec marea majoritate a timpului cu alte persoane,
 Pe lângă subordonați și superiori, își petrec timpul cu alți oameni din
diferite categorii,
 Tematica discuțiilor era foarte diversă,
 În conversații, managerii generali pun o mulțime de întrebări,
 Rareori managerul general ia decizii importante în timpul discuțiilor,
 Discuțiile cu managerii includea și multe glume și subiecte pe lângă tema
principală a conversației,
 În cadrul întâlnirilor, managerul general nu dă un ordin, într-un sens
tradițional,
 Managerii încearcă frecvent să îi influențeze pe alții,
 În mare parte, timpul alocat pentru discuțiile cu alte persoane era relativ
scurt, cu o durată care rareori depășea 10 minute,
 Managerii generali munceau mult, în medie 60 de ore pe săptămână [5].

Studiul lui Frank Luthans

Fred Luthans, Richard Hodgetts și Stuart Rosenkrantz au studiat
comportamentul unui număr mare de manageri dintr-o mare varietate de
organizații [6]. Ei au ajuns la concluzia că managerii s-au angajat în următoarele
tipuri de activități:
 Comunicarea de rutină: include trimiterea și recepționarea informațiilor.
 Managementul tardițional: cuprinde planificarea, luarea deciziilor și
controlul.
 Acțiunea asupra rețelelor: cuprinde socializarea informală cu persoanele
din interiorul organizației și interacțiunea cu cei din afara ei.
 Managementul resurselor umane: se referă la motivarea, consolidarea și
disciplinarea subordonaților, precum și aplanarea conflictelor dintre aceștia
[6].

7
 Una dintre cele mai fascinante descoperiri ale acestui studiu, îl reprezintă
modul în care succesul managerial se corelează cu accentul pus pe fiecare dintre
aceste tipuri de activități. În funcție de cum definim succesul, fiecare manager se
concentrează mai mult sau mai puțin pe fiecare activitate. Astfel, dacă definim
succesul ca fiind urcarea rapidă în ierarhia organizațională, acțiunile asupar
rețelelor prezintă un rol critic. Pe de altă parte, dacă definim succesul ca fiind
eficacitatea organizației, însoțită de satisfacția și devotamentul subordonaților,
atunci cei mai de succes manageri au fost aceia care au dedicat un efort mai mare
managementului resurselor umane [6].

VI. Profilul psiho-socio-profesional al managerului

Caracteristicile de bază ale acțivității de conducere constituie elementele
principale pentru determinarea profilului psiho-socio-profesional al managerului.
Alături de acestea este necesar să se ia în considerare și personalitatea managerului
care are un rol important în activitatea din cadrul unității economice.
Personalitatea reunește aspecte: cognitive, afective, aptitudinale, motivaționale
într-o structură cu caracter de unicat, specifică fiecărui conducător. Dintre laturile
personalității interesează în mod deosebit temperamentul, caracterul şi aptitudinile
[7].

1. Temperamentul si caracterul
Temperamentul influențează rapiditatea gândirii și viteza cu care se
dezvoltă procesele emoționale. Prin temperament înțelegem însușirea psihică a
personalității ce caracterizează evoluția dinamică a proceselor psihice.
Temperamentul se manifestă în viteza și ritmul mișcărilor omului, în vorbirea,
mersul, mimica și gesturile sale. În spatele acestor manifestări de suprafață se
formează anumite calități psihice și se desfășoară diverse procese psihice [7].
Calitățile psihice depind de sistemul nervos și de particularitățile activității
lui. Din acest punct de vedere se cunosc patru tipuri de temperament:
a) Colericul - puternic, inegal, se epuizează repede, este imprevizibil, cu
reacții exagerate, nerăbdător, se plictisește repede, are tendința spre extreme.
b) Sangvinicul - om de acțiune, cu adaptabilitate rapidă, dar poate da naștere
la discuții în relațiile umane, din punct de vedere moral; datorită echilibrului, s-ar
părea că este temperamentul ideal grație vivacității și vitalității, fiind rapid în
mişcări și vorbire dar cu ritm inegal. Îi este caracteristică buna dispoziție și
adaptabilitatea, stăpânirea de sine şi calmul.
c) Flegmaticul - este neobișnuit de calm, rar își iese din fire, înzestrat cu o
răbdare naturală, este meticulos, nu ocoleşte amănuntele, se preocupă în obținerea
rezultatelor. Deşi acționează în ritm lent, este capabil de rezultate remarcabile.
8
Cumpătat, cu simțul măsurii, realist, practic, crede mai mult în fapte decât în
vorbe.
d) Melancolicul - trăsăturile de bază sunt răbdarea, simțul de analiză
detaliată. Din punct de vedere nervos este puțin rezistent în timpul stărilor
conflictuale, fiind predispus la stări melancolice. De regulă se recomandă prin
echilibru şi mobilitate, este fricos [7].
Temperamentul, spre deosebire de caracter rezultă din felul cum se manifestă
fiecare, rapid sau domol, agresiv sau flegmatic. El prezintă o mare însemnătate
pentru caracterizarea psihologică a unui manager [7].
O altă însușire psihologică de bază a personalității este caracterul. Acesta
determină felul de comportare a omului, faptele sale. El se manifestă în atitudinile
omului față de lumea înconjurătoare, față de muncă, față de alți oameni şi față de el
însuşi. În caracter se reflectă cel mai evident particularitățile individuale ale
omului. Nu întâmplător caracterul mai este denumit şi trăsătura dominantă a
personalității. Tocmai această caracteristică creează unele greutăți pentru manager
în procesul studierii caracterului salariaților firmei [7].
Se deosebesc următoarele feluri de caractere:
a) Ca sistem de atitudini față de viață, de oameni, de propria persoană, avem:

 caracter pozitiv - reflectat de sinceritate, generozitate;

 caracter negativ - reflectat prin egoism, fățărnicie [7].

În acelaşi timp caracterul poate fi puternic sau slab. Forța caracterului se
măsoară după consecvența conduitei în diferite situații, inclusiv în condiții grele.
b) O importanță deosebită în aprecierea caracterului salariatului o are
descifrarea stabilității sau instabilității lui:
- dacă în relațiile sale simpatia, ataşamentul se păstrează vreme
îndelungată, putem aprecia caracterul respectivului ca fiind caracter stabil;
- caracterul instabil se remarcă prin schimbări dese de vederi, de atitudini
[7].
Caracterul este dobândit, nu are nimic în comun cu ereditatea. El se
formează treptat, la acest proces participând voința, emoția, care se întrepătrund,
îmbinându-se în manifestări exprimate prin conduită. Caracterul se apreciază după
fapte, după ceea ce oamenii apreciază prin conduită. Dintre particularitățile
caracterului se citează: unitatea, originalitatea, autenticitatea, consecvența,
bărbăția, sinceritate, seriozitatea și altele .

9
 Motivul pentru care managerii trebuie să se distingă prin caracter este că ei
servesc drept model pentru subordonații lor [7].

2.Însușirile, calitățile și abilitățile unui manager

Însuşirile, trăsăturile comune găsite la marea majoritate a managerilor se
pot împărți în două:
- generale - imaginația, puterea de prevedere, flexibilitatea, speranța,
expunerea clară a ideilor;
- speciale, care la completează pe cele dintâi [7].
La acestea unii autori adaugă însuşirile numite de colaborare: tactul,
bunătatea, solicitudinea, amabilitatea, atitudinea prietenoasă. Altă însuşire este
înzestrarea cu o mare capacitate de muncă şi rezistență, putere de concentrare,
deoarece permanent trebuie să facă față unui flux de informații, procese şi
fenomene cărora să le găsească rezolvări.
O altă însuşire este flexibilitatea. Numai un manager flexibil, conştient de
însemnătatea momentului şi a sarcinii va putea să rezolve cu succes orice situație.
Este trăsătura care îl ajută pe manager ca să fie în măsură să înfrunte factorii
necunoscuți în permanență. Determinarea însuşirilor se face prin măsurători
riguroase, deşi acest domeniu, aparent, nu s-ar preta la rigori matematice.
Indiferent de domeniul în care își desfăsoară activitatea, de naționalitatea
lor sau de cultură, există anumite aspecte care sunt comune tuturor managerilor de
succes. Acestea sunt, de fapt, calități. Ele fac dintr-o persoană un bun conducător și
permit alcătuirea unui portret general al managerului. Astfel, toți managerii de
succes au în comun anumite calități morale, psihice, fizice, intelectuale și
profesionale [7].
La nivel teoretic, calitățile unui manager se împart în calități fundamentale
și voliționale. La rândul lor, cele fundamentale se împart în următoarele:

 Capacitate intelectuală,
 Eficiență managerială,
 Elanul,
 Capacitatea de exprimare [7].

Capacitatea intelectuală este determinată de factori precum inteligența,

discernământul și spiritul inovator. Inteligența este un element de bază care se
referă la posibilitatea de a înțelege și de a descifra situațiile complexe.
Eficiența managerială se referă la modul în care managementul organizaţiei
utilizează resursele acesteia pentru a duce la îndeplinire obiectivele acesteia.
Conceptul de eficienţă înseamnă a utiliza la capacitate maximă resursele
disponibile, fie că este vorba de resurse umane, materiale sau financiare.
Elanul se referă la curajul și dorința de acțiune.
10
 Capacitatea de exprimare presupune emiterea ideilor printr-o expunere
clară, atrăgătoare și are două componente: comunicarea și talentul [7].
Cealaltă categorie de calități și anumele cele voliționale, sunt cele care
pornesc de la voință, care se manifestă prin acțiuni conștiente îndreptate spre
realizarea unor scopuri bine stabilite. Dintre calitățile voliționale amintim: intuiția,
fermitatea, independența de sine, stabilitatea scopului, stăpânirea de sine [7].
Intuiția reprezintă calitatea managerului de a acumula conștient cunoștințe
pe baza experințelor anterioare.
Fermitatea reprezintă promptitudinea și încrederea cu care se ia o decizie și
la tăria cu care se luptă pentru înfăptuirea ei.
Independența de sine este rezultatul increderii în sine și îi permiet
managerului să ia decizii pentru care își asumă răspunderea în mod conștient.
Stabilitatea scopului urmărește intensitatea cu care se menține scopul dorit.
Stăpânirea de sine sau autocontrolul este calitatea volițională care asigură o
permanentă raportare a activității la cerințele obiective. Este o calitate necesară
pentru a putea respecat normele unei conduite normale [7].
„Abilitatea poate fi definită ca un model de organizare și coordonare a
activității mentale sau fizice cu privire la un obiect sau altă expunere de informații
ce implică, de obicei, atât procese senzoriale cât și operaționale.” Abilitățile
reprezintă doar competențe potențiale până când acestea sunt puse în aplicare prin
comportament. Acestea se pun în valoare în dependență directă de motivațiile,
valorile și imaginea de sine ale managerului [6].
Dintre numeroasele categorii de abilități prezentate în literatura de
specialitate, cele propuse de cercetătorul american Robert L. Katz sunt de
referință. În urma unor cercetări de amploare, Katz a constatat că un manager are
nevoie de următoarele categorii de abilități:
 Abilități tehnice: utilizarea adecvată a cunoștințelor de specialitate, a
metodelor, a tehnicilor și ale resurselor disponibile în conducerea
subordonaților.
 Abilități analitice: acestea permit realizarea unor analize-diagnostic corecte
și realiste ale situației în care se află organizația, precum și elaborarea unor
planuri de acțiune eficiente.
 Abilități conceptuale: abilități care permit unei persoane să gândească
creativ, în timp ce înțelege, de asemenea, idei abstracte și procese
complicate. O persoană care are abilități conceptuale va putea să rezolve
problemele, să formuleze procese și să înțeleagă relația dintre idei,
concepte, modele și simboluri.
 Abilități de luare a deciziilor: capacitatea de a analiza alternativele
decizionale, de a identifica cea mai buna soluție și de a transmite clar și
precis subordonaților decizia care urmează a se pune în aplicare.

11
  Abilități în domeniul relațiilor umane: menținerea unor relații bune cu
membrii organizației ( subordonați, superiori, alți manageri), dar cu cei din
afara ei.
 Abilități de comunicare: transmiterea informațiilor în așa fel încât să fie
percepute corect și în timp util de membrii organizației.
 Abilități informatice: capacitatea de a opera și a utiliza cu succes
calculatorul pentru satisfacerea propriilor nevoi decizionale, dar și pentru a
crește eficacitatea muncii manageriale [6].

Datorită multitudinii de elemente care conturează profilul complex al unei

persoane cu funcție de conducere, se accentueaza imposibilittaea încadrării
managerilor în scheme tip, dar și imposibilitatea descrierii unui manager ideal.
Totuși, dat fiind că munca de conducere implică o mare responsabilitate, este
necesar ca pregătirea și recrutarea managerilor să țină cont de anumite cerințe
concrete, a căror totalitate să însumeze un contur unitar și suficient de precis unui
profil psiho-socio-profesional adecvat [6,7].
Practica managementului a demonstrat că pe lângă caracteristicile
înnăscute, trăsăturile caracteristice pozitive și pontențialul intelectual, eficiența
managerului este dependentă de un cumul de cunoștințe privind principiile,
metodele și tehnicile de management, care se pot dobândi doar prin procesul de
învățare [6,7].

3. Competențe manageriale
Competențele sunt indicatori de diferențe individuale, dar sunt mult mai
complexe decât aptitudinile. Competențele sunt conglomerate ale unui număr mare
de trăsături psihologice, printre care cunoștințe, aptitudini, deprinderi, motivație,
valori și altele. În cadrul unei cercetări ample, autorii L.M. Spencer şi S.M.
Spencer au dezvoltat un model de competență managerială. Acest model generic
de competenţă a constituit baza pentru conturarea profilurilor manageriale pentru
diferite niveluri ierarhice şi specializări funcţionale. Modelul este redat în tabelul
de mai jos [8].

Tabelul III.
Model generic de competențe [8].
Importanța relativă Competență
XXXXXX Impact și influența asupra altora
XXXXXX Orientare spre realizare
XXXX Cooperare și muncă în echipă
XXXX Gândire analitică
XXXX Inițiativă
XXX Dezvoltarea altora
XX Încredere în sine
12
 XX Asertivitate
XX Căutare de informații
XX Leadership de echipă
XX Gândire conceptuală
Cerințe de bază Conștiență organizațională
Cunoștințe de specialitate

Numarul de simboluri „X” din dreptul fiecărei competențe arată importanța

competenței respective, mai exact frecvenţa relativă cu care fiecare competenţă
distinge executanţii superiori de cei medii.
Impactul și influența se referă la dorința de a produce un impact personal,
dar și de a oferi credibilitate și o bună impresie celorlalți.
În ceea ce privește orientarea spre realizare, sunt importante o serie de
preocupări precum evaluarea performanţelor, îmbunătăţirea eficienţei şi a
eficacităţii, stabilirea obiectivelor, calcularea costurilor şi beneficiilor pentru ei şi
pentru membrii echipei conduse. Eficacitatea muncii manageriale nu se rezumă
doar la performanţa individuală a managerilor, ci și la performanțele echipei.
Gândirea analitică este, de asemenea o competență importantă, deoarece
presupune să observi implicațiile sau consecințele unei situații, să anticipezi într-
un mod realistic obstacolele și să găsești modalități eficiente de a le elimina.
Iniţiativa se manifestă în manevrarea problemelor curente precum
rezolvarea rapidă şi eficientă a unei crize sau depăşirea limitelor de autoritate pe
care le are cineva.
Dezvoltarea altora este asemănătoare cu munca în echipă, ambele
implicând atitudini și așteptări pozitive. se manifestă prin furnizarea de feedback
pozitiv, încurajare şi sprijin în situaţii dificile, angajament şi implicare în
dezvoltarea personală a subordonaţilor, în conformitate cu nevoile acestora.
Încrederea în sine este o competență importantă pentru un manager,
deoarece încrederea în propria judecată și asumarea responsabilității sunt esențiale
pentru a avea succes.
Asertivitatea reprezintă comportamentul prin care managerul își susține
ideile și opiniile într-un mod în care nu încalcă drepturile celorlați de a-și exprima
propriile opinii și dorințe. Se deosebește de agresivitate care presupune ignorarea
și încălcarea drepturilor celorlalți [8].

13
VII. Concluzii

Activitatea managerului se caracterizează prin muncă intensă și încordată

pentru realizarea unor obiective precise. Capacitatea managerului de a realiza
obiectivele pe care și le-a propus depind de calitățile personale ale managerului.
Dintre calitățile necesare unui manager, cele mai importante sunt: capacitatea
intelectuală (inteligența), temperamentul și caracterul. Importanța abilităților în
comunicare, pentru un manager, este evidențiată de ponderea acesteia într-o
organizație. Managerul trebuie să fie în măsură să coreleze diferitele metode, care ar
genera un efect negativ oricât de mic şi ar ascunde lipsurile, cu situaţiile concrete,
asigurând prin aceasta realizarea obiectivelor organizaţiei în cel mai eficient mod, în
condiţiile date.
Metodele manageriale reprezintă modalitatea prin care managerul realizează
procesul managerial, transformând informațiile în acțiune cu ajutorul deciziilor, prin
armonizarea resurselor cu cerințele și urmărind obținerea de rezultate maxime. În
management, rolul comunicării este de a convinge și a determina acțiunea celorlalți.
Comunicarea este modalitatea concretă de lucru a unui manager. Succesul în
management depinde în mod decisiv de abilitatea de comunicare a managerului.
În concluzie, se poate spune că un manager trebuie să fie inteligent, să aibă o
bună capacitate de analiză și sinteză, o bună capacitate de comunicare, rezistență la
stres, creativitate și inovare și să folosească în mod echilibrat puterea, fiindcă
managementul este o formă de putere.

14
VIII. Bibliografie

1. Safta Vladimir, Brumărel Mihail , Ciobanu Nadeja, Adauji Stela, Introducere în

management. Știința și școlile managementului, În: Managementul și Legislația
Sistemului Farmaceutic, Firma editorial-poligrafică “Tipografia Centrală”, Chișinău,
2012, pag. 18-22.
2. Lukacs Edith, David Sofia, Nistor Rozalia, Bleoju Gianita, Manageri și lideri, În:
Management, Editura Europlus, Galați, 2011, pag. 54-55.
3. Lukacs Edith, David Sofia, Nistor Rozalia, Bleoju Gianita, Manageri și lideri, În:
Management, Editura Europlus, Galați, 2011, pag. 57-60.
4. Miclăuș Ioan Marian, Miclăuș Mircea Marian, Managerii-Stiluri de management,
În: Management general, 2007, pag. 185-189.
5. Kotter John P., What Effective General Managers Really Do, Harward Bussines
Review, 1999; 60(6):156-167.
6. Lukacs Edith, David Sofia, Nistor Rozalia, Bleoju Gianita, Manageri și lideri, În:
Management, Editura Europlus, Galați, 2011, pag. 65-67.
7. Miclăuș Ioan Marian, Miclăuș Mircea Marian, Managerii-Stiluri de management,
În: Management general, 2007, pag. 191-200.
8. Lukacs Edith, David Sofia, Nistor Rozalia, Bleoju Gianita, Manageri și lideri, În:
Management, Editura Europlus, Galați, 2011, pag. 68-70.

15