ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ

Autor: Daniel Zaporojan , Universitatea de Stat din Moldova

Coordonator ştiinţific: Petru Vîrlan, magistru în drept, lector universitar
 CUPRINS:
Summary. Keywords.......................................................................................................................3

Introducere......................................................................................................................................3
1. Îmbogățirea ilicită. Delimitări conceptuale.......................................................................4-7
2. Componența de infracțiune a îmbogățirii ilicite în legislația Republicii
Moldova......................................................................................................................................7-8
3. Declararea averii și intereselor de către funcționarilor publici – ca condiție de determinare a
caracterului ilicit al veniturilor în Republica
Moldova......................................................................................................................................8-9
4. Îmbogățirea ilicită. Practica judecătorească din Republica Moldova................................9-10
CONCLUZII................................................................................................................................10

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................11

2
 SUMMARY

Illicit enrichment can be defined as a process through which public officials and high-ranking
state dignitaries acquire wealth and obtain unjustified income, which is achieved through illegal
practices such as influence peddling, active and passive corruption, exceeding official powers, abuse of
power, and others.
Viewed specifically, these illegal practices are largely regulated by criminal law in most
countries, but the more criminalization of them has proved to be insufficient to destroy illicit
enrichment as a dangerous socio-economic phenomenon. The subject addressed, in our opinion, is of
major relevance, as in the case of many countries, especially those in development, such as the
Republic of Moldova, the phenomenon of corruption has taken root over the years in the system of
state institutions at all levels, so that it has become a major threat to the rule of law and democracy.
In this article, we will focus on scientific concepts and definitions related to illicit enrichment, the
description of the criminal composition of illicit enrichment regulated by the Criminal Code of the
Republic of Moldova, identification of comparative law aspects, as well as addressing the subject of
declaration of assets and interests of public officials as a fundamental and necessary element for
ensuring the principles of integrity and ethics in public administration.
The keywords used in this article are as follows: "corruption", "public official", "public dignity",
"illicit enrichment", "income", "wealth", "declaration of assets and interests".

Introducere
Corupția este termenul generic stabilit pentru infracțiuni precum darea de mită, acceptarea de mită,
traficul de influență , îmbogățirea ilicită etc. Un fapt incontestabil despre corupție este că poate fi
găsită peste tot. Nu există niciun domeniu al vieții sociale imun la acest fenomen global. Folosind
terminologia criminologică, zona de risc a corupției este foarte largă; cu alte cuvinte, este mult mai
probabil să devii victimă a corupției decât a oricărei alte infracțiuni.
Istoric, termenul de îmbogățire ilicită a aparut încă prin anii 1940. În 1936, un senator al statului în
Argentina, numit Rodolfo Corominas Segura, călătorise cu trenul de la domiciliul său din Mendoza
până la Buenos Aires, când se întâlnea cu un funcționar public care arăta bogățiile pe care le-a
acumulat de la preluarea ofițerului, bogăția pe care Corominas Segura a simțit-o nu ar fi putut să vină
de la o legitimă sursă. Inspirat, Corominas Segura a prezentat un proiect de lege care stipula că
guvernul ar fi penalizat ,,oficialii publici care dobândesc avere, fără a putea să-și dovedească
legitimitatea sursă ”1 .
Scopul acestui articol este de a face delimitarea conceptuală a îmbogățirii ilicite în Republica
Moldova și România , de a înțelege dacă nu se încalcă principiul universal a prezumției de nevinovăție,
cum se luptă împotriva corupției și, desigur de analizat practica judiciară a îmbogățirei ilicite în
Republica Moldova.
Îmbogățirea ilicită face parte din componentele de infracțiuni a corupției și atinge toate domeniul
public , de aceea considerăm tema abordată destul de actuală și care poate deschide noi dezbateri
despre îmbogățirea ilicită.

1
PICO, Joseph, M. Pico and K.B.U. Cámara Nacional de Casación Penal (National Chamber of CriminalAppeals).
3
 1. Îmbogățirea ilicită. Delimitări conceptuale

Îmbogățirea ilicită reprezintă în esență o consecință firească a fenomenului de corupție, fiind

noțiuni strâns legate una de alta. Studierea componenței de infracțiune de îmbogățire ilicită prevăzută
de Codul Penal al Republicii Moldova nu poate fi realizată fără definirea acestor două fenomene social-
periculoase, ceea ce ar permite identificarea elementelor cheie ale acetora.
Corupția ca tip de relație socio-economic a fost definită de juristul rus Domnul Doctor Taghir
Vagabovici Vagabov - „ o formă negativă a relațiilor sociale, care prezintă pericol pentru stat și pentru
societate, și care rezidă în realizarea sau în încercarea de realizare a scopurilor personale pe calea
utilizării imorale, iar, în unele cazuri, și ilegale a oportunităților oferite de stat sau de societate” 2. Pe
când definiția de corupție în formă legislative ne poate oferi art.3 din Legea privind integrității nr.82
din 25-05-2017 : „ corupţie  – utilizare a funcţiei, contrar legii, în interes privat. În acest sens, utilizarea
funcţiei poate avea loc în cadrul entităţilor publice sau private, în mod direct de către deţinătorul
funcţiei sau indirect de către intermediari, iar interesul privat poate fi propriu pentru deţinătorul funcţiei
sau pentru alte persoane;” 3 .
Prin prisma acestor definiții înțelegem corupția ca o fraudă ce pune în pericol relațiile social-
economice. Argumentele menționate anterior pot fi susținute și prin alte idei ; 1)încalcă principiile
justiției și egalității , 2)suferă încrederea în funcționarii/demnitarii publici, 3)contribuie la stagnare și la
ineficiență economică, și altele.
Fenomenul de îmbogățire ilicită, care poate fi întîlnit doar în domeniul public, face parte din
categoria de infracțiuni contra bunei desfășurări a activității în sfera publică.
O definiție asupra acestei infracțiuni ne poate oferi domnul profesor Victor Kalughin , care
menționează următoarea: „ În esență, incriminarea îmbogățirii ilicite urmărește tragerea la răspunderea
penală a persoanelor pentru deținerea unor averi ce depășesc substanțial veniturile licite ale acestora.
Principalul raționament de incriminare a acestei infracțiuni rezidă în dificultățile identificării și
urmăririi penale a actelor corupționale, acestea având un caracter latent și clandestin. Or, o mare parte a
actelor de corupție nu pot fi descoperite și demonstrate decât în flagrant, în restul cazurilor probarea
fiind dificilă. Astfel, pentru a depăși atare deficiențe, se recurge la incriminarea celui mai evident semn
al acestor fapte – rezultatul – posesia unor averi impunătoare, disproporționale și inexplicabile în raport
cu veniturile licite. În așa fel, devine posibilă aplicarea răspunderii penale chiar dacă este imposibilă
dovedirea actelor corupționale din care s-au obținut bunurile în cauză.” 4.
Mai departe domnul profesor Brânză Serghei menționează următoarea că: „ În vederea elucidării
principalelor deficiențe ale acestei componențe, este important de evidențiat că îmbogățirea ilicită este
asemănătoare infracțiunii de spălare de bani. Astfel, aidoma infracțiunii de spălare de bani, îmbogățirea
ilicită este, în mod obligatoriu, precedată de săvârşirea unei fapte generatoare de venituri ilicite –
delictum principale – mai denumită „faptă anterioară” sau „faptă principală”. Printre asemenea fapte se
numără infracțiuni, precum: corupere pasivă; trafic de influenţă; delapidare a averii străine etc. Această
faptă este sursa bunurilor deținute ulterior în cadrul infracțiunii de îmbogățire ilicită . ” 5

2
ВАГАБОВ, Т.В. Коррупция: понятие и структура. B: Право и образование, 2005, №4, c.195-203. ISSN 1563- 020X
3
Legea privind integrității , 25-05-2017 , modificarea legii nr. 90 din 25-04-2008 , Publicat 07-07-2017 în Monitorul Oficial
NR. 229-243 art. 360.
4
Victor Kalughin „ ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE” , Analele științifice ale USM.
Lucrări studențești, ediția 2020
5
Serghei Brînză și Mihai Mareș „ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ – O ANALIZĂ COMPARATIVĂ A LEGISLAȚIILOR DIN
REPUBLICA MOLDOVA ȘI DIN ROMÂNIA ” , Studia Universitatis Moldavie , 2020 , nr8 (138).
4
 Noțiunea de îmbogățire ilicită a fost reglementată prin Convenția Națiunilor Unite Împotriva
Corupției (UNCAC), adoptată la New York, în data de 31 octombrie 2003, care reprezintă singurul
instrument juridic anticorupție ce se impune obligatoriu la nivel universal. Aceasta a fost ratificată de
Republica Moldova prin Legea nr. 158 din 06.07.2007 pentru ratificarea Convenției ONU împotriva
corupției.
Îmbogîțirea ilicită reprezintă o faptă prejudiciabilă incriminată cu titlu de nomen juris, prevăzută
de art. 3302, alin. (1) din Codul penal al Republicii Moldova, potrivit căruia: ,,Deținerea de către o
persoană cu funcție de răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul
unor terți, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele dobândite și
s-a constatat, în baza probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit se pedepsește cu o
amendă în mărime de la 6.000 la 8.000 unități contravenționale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în
ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate
pe un termen de la 10 la 15 ani”6.
Conform art.3302 din codul penal al R.M.” Deținerea de către o persoană cu funcție de
răspundere sau de către o persoană publică, personal sau prin intermediul unor terți, a bunurilor în cazul
în care valoarea acestora depășește substanțial mijloacele dobîndite și s-a constatat, în baza probelor, că
acestea nu aveau cum să fie obținute licit” 7. Și la fel în art. 20 din Convenția Națiunilor Unite
împotriva corupției (UNCAC) cu caracter international se menționează următoarea: ” Sub rezerva
constituției sale și a principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, fiecare stat parte va lua în
considerare adoptarea măsurilor legislative și de altă natură necesare pentru a stabili drept infracțiune,
atunci când este săvârșită în mod intenționat, îmbogățirea ilicită, adică o creștere semnificativă a
bunurile unui funcționar public pe care acesta nu le poate explica în mod rezonabil în raport cu
veniturile sale legale.”8.
În difinițiile date înțelegem că pentru veniturile „nedeclarate” de funcționarii/demnitarii publici
pot fi trași de răspundere penală . Per ansamblu, nu conteză prin ce mod s-a dobândit surplusul de bani
sau de bunuri , contează că există acest surplus nedeclarat, Prin urmare, în acest sens, rezultă că nu se
cere prezumția de nevinovăție. Or, asta încalcă art. 21 din Constituția Republicii Moldova : ” Orice
persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod
legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare
apărării sale.”9. Asemenea încalcă și art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturile Omului: ”
Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pâna ce vinovăția sa va fi legal
stabilită „.10
La acest subiect s-a expus Curtea Constituțională: „Curtea a subliniat că a examinat în trecut
dispozițiile care incriminează îmbogățirea ilicită prin prisma dreptului la respectarea prezumției
nevinovăției și nu a constatat o încălcare în acest sens. De asemenea, Curtea a reținut că articolul
3302 din Codul penal nu prevede în mod explicit nicio obligație în sarcina persoanei vizate de a
prezenta vreo probă, nici textul său nu stabilește în mod expres un mecanism de inversare a sarcinii
probării.” 11
Mail mult ca atât , în Hotărârea Curții Constituționale pentru controlul Constituționalității unor
prevederi din Codul Penal și Codul de Procedură penală (confiscarea extinsă și îmbogățirea ilicită )

6
Codul penal al Republicii Moldova
7
Ibdem
8
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)
9
Constituția Republicii Moldova , Chișinău 1994
10
Convenția Drepturilor Omului , Strasbourg , 1998
11
https://constcourt.md/libview.php?l=ro&idc=7&id=2506&t=/Media/Noutati/Textul-Briefing-ului-sustinut-de-Preedintele-
Curtii-Constitutionale-Domnica-Manole-pe-25-noiembrie-2022-imbogatirea-ilicita/
5
Sesizarea nr. 60 a/2014, în punctul 50 din Hotărârea Curții Constituționale se menționează că „ Curtea
reţine că prezumţia dobândirii licite a bunurilor este o aplicaţie a principiului prezumției nevinovăţiei,
consacrat în Constituţia şi în actele infraconstituţionale ale Republicii Moldova, precum și în
instrumentele internaţionale în materia drepturilor omului. Potrivit art.21 din Constituţie: "Orice
persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod
legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare
apărării sale".12 Mai putem evidenția și punctul 53 din Hotărâre: „În această ordine de idei, Curtea
subliniază că, potrivit principiilor de drept procesual penal, nimeni nu este obligat să-şi dovedească
nevinovăţia, sarcina probaţiunii revenind acuzării, iar situaţia de dubiu este interpretată în favoarea
celui acuzat (in dubio pro reo).”.13
La fel și fraza ”substantial/semnificativă„ îi pune pe legiuitori sub semn de întrebare ”cât
semnifică asta? Sau cum putem să înțelegem?„ Răspuns la această definiție ne poate oferi art.2 din
Legea privind declararea averii și inteeselor personale nr.133/2016, care evidențiază următoarea ”
diferență substanțială –  diferență care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie dintre averea
subiectului declarării deținută la începutul perioadei în care acesta a devenit subiect al declarării,
cumulată cu veniturile obținute în această perioadă, inclusiv veniturile membrilor de familie sau al
concubinului/concubinei, pe de o parte, și averea deținută la începutul verificării, inclusiv cheltuielile
realizate în această perioadă, pe de altă parte. „14.
Cu titlu de exemplu, în anul 2019 salariul mediu brut pe teritoriul Republicii Moldova constituia
aproximativ 8.100 de lei , putem deduce că dacă funcționarul/demnitarul public are bunuri nedeclarate
în sumă totală de 162.000 de lei, el poate fi urmarit pentru îmbogățire ilicită. În același timp, devine
clar că, îmbogățirea ilicită este o infracțiune cu proporţii deosebit de mari, proporţii mari, daune
considerabile şi daune esenţiale (art.126, Cod Penal).
Cu toate că, art. 2 din Legea privind declararea averii și intereselor personale nr. 133/2016 ne
oferă luminozitate la această noțiune , totuși există opinii că depășirea a 20 de salarii medii este un
număr cam prea mic . La acest subiect so expus și domnul profesor Vîrlan Petru , care menționează în
articolul său următoarea idee pentru a perfecționa articolul 330 și anume ” (1) Deţinerea de către o
persoană publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea acestora
depăşeşte cu 1 mil. de lei sau mai mult mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor, că
acestea au fost obţinute ilicit de către o altă persoană… (2) Deţinerea de către o persoană cu funcție de
demnitate publică, personal sau prin intermediul unor terţi, a bunurilor în cazul în care valoarea
acestora depăşeşte cu 1 mil. de lei sau mai mult mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor,
că acestea au fost obţinute ilicit de către o altă persoană… (3) Subiectului infracțiunilor prevăzute de
prezentul articol nu i se aplică răspunderea în baza unui alt articol pentru primirea bunurilor de la
persoana care le-a obținut ilicit.„15 . Totuși modificarea articolului în așa mod oricum nu eliminăr toate
lacunele existente, despre care vom menționa pe parcurs.
În legislația română nu este un articol expres care menționează despre îmbogățirea ilicită,
ca în legislația Republicii Moldova. Dar după cum menționează domnul profesor-doctor Serghei Brînză
„În legislația din România s-a conturat o reglementare alternativă prevederii ca infracțiune a faptei de
îmbogățire ilicită, constând în obligația depunerii declarațiilor de venituri și de interese – prevederea
confiscării averilor nejustificate”16
12
Hotărârea Curții Constituționale pentru controlul Constituționalității unor prevederi din Codul Penal și Codul de
Procedură penală (confiscarea extinsă și ămbogățirea ilicită ) Sesizarea nr. 60 a/2014.
13
Ibdem
14
Legea nr. 133 din 17.06.2016 privind declararea averii și intereselor personale, publicat 30.06.2016, în Monitorul Oficial
nr.245-246 art.513
15
https://juridicemoldova.md/7044/imbogatirea-ilicita-aspecte-teoretico-practice.html
16
Serghei Brînză și Mihai Mareș „ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ – O ANALIZĂ COMPARATIVĂ A LEGISLAȚIILOR DIN
REPUBLICA MOLDOVA ȘI DIN ROMÂNIA ” , Studia Universitatis Moldavie , 2020 , nr8 (138).
6
 Actele legislative de combatere a îmbogățirii ilicite se regăsește în : Legea nr.155/1996 „pentru
declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere şi de
control şi a functionarilor publici”, Legea nr.144/2007 „ privind înființarea , organizarea și funcționarea
Agenției Naționale de Integritate ” , Legea nr.176/2010 „ privind integritatea în exercitarea funcțiilor și
demnităților publice,( legea dată a fost adoptată pentru modificarea și completarea legii nr.144/2007 și
legea nr.161/2003 „ privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților
publice , a funcțiilor publice și în mediul de afaceri , prevenirea și sancționarea corupției”).
În baza art.1 , alin.1 din Legea 176/2010 sunt menționați subiecții care sunt obligați de a-și
declara averea și interesele personale. Conform art.13 , alin.1 din legea144/2007 , autoritatea care are
competența de evaluare a declarațiilor de avere și a intereselor personale este ANI.
Declarația de avere și de interese se completează potrivit modelelor aflate la anexa legii
nr.176/2010 . Declarațiile se completează personal , declarația de avere constituie din drepturile și
obligațiile declarantului , soțul/soția , copii , pe când declarația de interese prevede funcțiile și
activitățile.
Termenul de depunere a declarației de avere este expus în art.4 din Legea nr.176/2010 care
prezumă că declarația de avere și de interese se dupun în termen de 30 de zile de la data numirii sau
alegerii . Plus la asta subiecții de răspundere sunt obligați să actualizeze declarațiile în fiecare an , cel
mai târziu până la data de 15 Iunie.
Conform art. 8 din legea nr. 176/2010 activitate la ANI se ghidează după urmatoarele principii
„ … legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna
administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii.” 17
Prin „evaluarea averii” se referă la analiza a declarațiilor de avere și de interese care, se
realizează de inspectorul al Agenției Naționale de Integritate . Domnul profesor-doctor Serghei Brînză
menționează următoarea „ Astfel, dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferenţe
semnificative, constând într-o diferenţă mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei
sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi
veniturile realizate în aceeaşi perioadă, inspectorul de integritate informează despre aceasta persoana în
cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.”18
În cazurile în care bunurile sunt dovedite că sunt dobândite ilicit acestea vor fi confiscate sau
plata unei sume de bani care va fi egală cu valoarea bunului. Plus la asta , conform art. 25 din legea
nr.176/2010 se menționează următoarea, „în cazul în care se depistează un surplus de bunuri la
funcționarul/demnitarul public , acesta este eliberat din fucție și este decăzut din dreptul de a ocupa o
funcție sau demnitate publică pe o perioadă de 3 ani”.19

2. Componența de infracțiune a îmbogățirii ilicite în legislația Republicii Moldova

Latura obiectivă reprezintă aspectul exterior al comportamentului persoanei ce a comis o
infracțiune . Obiectul juridic special al infracţiunii legate de îmbogățire ilicită îl formează relaţiile
sociale care apar şi se dezvoltă în legătură cu buna exercitare a activității de serviciu în sfera publică,
care presupune respectarea de către persoanele cu funcție de demnitate publică a obligației de a nu
deține bunuri obținute ilicit a cărui valoare depășește substanțial mijloacele dobândite legal.
Obiectul material sau imaterial al infracţiunii examinate îl reprezintă bunurile care îndeplinesc
cumulativ următoarele două condiții: 1) valoarea lor depășește substanțial valoarea mijloacelor
dobândite; 2) aceste bunuri nu aveau cum să fie obținute licit.

17
Legea privind integritatea în exercitarea funcționarilor și demnitășilor publice , nr. 176/2010 Publicat în Monitorul Oficial
nr. 621 din 2 Septembrie 2010.
18
Ibdem Serghei Brînză și Mihai Rameș
19
Ibdem legea 176/2010.
7
 Latura obiectivă reprezintă aspectul exterior al comportamentului persoanei ce a comis o
infracțiune. Ea cuprinde fapta prejudiciabilă, ilegală care se săvârșește într-un anumit loc și într-o
anumită perioadă de timp, prin intermediul unui anumit mijloc sau unei anumite metode. De asemenea,
în conținutul acesteia sînt incluse urmările prejudiciabile care s-au produs ori s-ar fi putut produce ca
rezultat al săvârșirii faptei.
Prin „deţinere” se înţelege stăpânirea acestor bunuri – în mod ascuns sau deschis – în sfera de
posesie a făptuitorului (pe contul bancar, în caseta de valori închiriată la o bancă, asupra făptuitorului,
în locuinţă sau în altă încăpere aparținând acestuia, la locul de muncă al făptuitorului, pe terenul din
preajma casei acestuia, în ascunzătoare etc.).
Scopul final al infracțiunii prevăzute de art. 330 2 alin.(2) Cod Penal este beneficierea de bunurile
obținute ilicit.
În aceste condiții, este obligatorie existenţa unei perioade suficiente de timp care să permită
deținerii să devină relevantă juridic. Pentru aceasta, făptuitorul trebuie să dorească să păstreze bunurile
în sfera sa de stăpânire. O asemenea dorință lipsește atunci când, imediat după primirea de la o altă
persoană a bunurilor care au fost obținute ilicit de către acea altă persoană, făptuitorul le distruge, le
abandonează, le aruncă sau realizează alte asemenea acțiuni asupra bunurilor în cauză. De asemenea, o
astfel de intenție lipsește atunci când, imediat după primirea de la o altă persoană a bunurilor care au
fost obținute ilicit de către acea altă persoană, făptuitorul le examinează, le testează, le măsoară sau
realizează alte asemenea acțiuni asupra bunurilor în cauză, după care renunță la ele, deoarece nu-i
convin ca formă, gabarite, model, mărime, culoare sau dacă nu le poate utiliza conform destinaţiei din
alte cauze. Bunurile, care constituie obiectul material sau imaterial al infracțiunii, sunt deținute
personal sau prin intermediul unui terţ. Infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.3302 CP RM este o
infracţiune formală. Ea se consideră consumată din momentul deţinerii bunurilor în cazul în care
valoarea acestora depăşeşte substanţial mijloacele dobândite şi s-a constatat, în baza probelor, că
acestea nu aveau cum să fie obţinute licit.20
Subiectul acestei infracțiuni este persoana fizică responsabila care la momentul comiterii acestei
fapte a atins vârsta minimă de 16 ani pentru a fi pasibil de răspundere penală , pe lângă aceasta este
necesar ca acesta să dețină calitatea specială de persoană publică sau persoană pulică straină.
Astfel, pentru o aplicabilitate trebuie întrunite ambele condiții pentru ca să fie subiectul relevant
juridic.

3. Declararea averii și intereselor de către funcționarii/demnitarii publici – ca condiție de

determinare a caracterului ilicit al veniturilor din Republica Moldova
Acesul la informație este o componență fundamental a unora dintre convențiile și standartele
împotriva corupției menționate , precum art.9 alin.2 din ”Convenția Națiunilor Unite împotriva
corupției (UNCAC)„ care menționează ” Fiecare stat parte va lua, în conformitate cu principiile
fundamentale ale sistemului său juridic, măsurile adecvate pentru a promova transparenței și
responsabilitatea în gestionarea finanțelor publice. Aceste măsuri cuprind, printre altele: a)Proceduri de
adoptare a bugetului național; b)Raportarea la timp a veniturilor și cheltuielilor; c)Un sistem de
standarde de contabilitate și audit și supraveghere aferentă; d)Sisteme eficiente și eficiente de
management al riscului și control intern; și e)După caz, măsuri corective în cazul nerespectării
cerințelor stabilite în prezentul alineat.„21

20
Petru Vîrlan „ ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ: ASPECTE TEORETICO-PRACTICE ” , Universitatea de Stat din Moldova ,
11/12/2020
21
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)
8
 Declararea veniturilor și a activelor este o modalitate importantă și eficientă de combatere a
corupției în societate. Măsurile vizează promovarea transparenței și creșterea supravegherii activităților
financiare ale funcționarilor și demnitarilor publici.
De aceea, declararea averilor/veniturilor este o obligație a funcționarilor publici /demnitarilor
publici care joacă un rol foarte important în această infracțiune , deoarece funcționarii și demnitarii
publici sunt obligați de a dupune informare despre toate veniturile și interesele lor , această obligație
ajută pentru a preveni suprplusurile de bunuri care nu pot fi declarate legal și peurmă pentru a combate
această infrcțiune , conform articolui 24 din legea 158/2008 și tot odată articolul 11 , legea 199/2010 ,
se menționează următoarea ” Demnitarul/funcționarul public este obligat să prezinte, în condiţiile legii,
declarația de avere și interese personale„ 22. Aceste articole sunt pentru a evita infracțiunile din
capitolul XV a Codului Penal (Coruperea pasiva și activă, traficul de influență , exercitarea atribuțiilor
în sectorul public, îmbogățirea ilicită și etc.). Mai mult ca atât această declarație de venituri și de
interese , subiecții declarării averilor înafară de însăși demnitarii/funcționarii publici se face declarație
și membrii de familie a acestuia . Conform articolului 1 , alin 1 , din legea 133/2016 se menționează
următoarea „obligaţia şi modul de declarare a averii şi a intereselor personale de către subiectul
declarării şi membrii familiei, concubinul/concubina acestuia„23, Dacă subiectul a cărei avere este
evaluată este căsătorită ori dacă are copii în întreţinere, evaluarea se va extinde şi asupra averii
soţului/soţiei şi, după caz, asupra averii copiilor . Această declarație se face către ANI care se ghidează
după următoarele principii , legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea, independenţa operaţională,
celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare şi prezumţia dobândirii licite a averii. Subiectul
declarației este obligat odată pe an pe data de 31 Martie să completează în mod electronic un formular
unde subiectul trebuie să ducă evidență la toate schimbările a patrimoniului său : ce a procurat , ce a
vândut și de unde pot să mai apară surplusuri de venituri.24

4. Îmbogățirea ilicită. Practica judecătorească din Republica Moldova

În practica judecătorească se poate de menționat că îmbogățirea ilicită este încriminată în
Republica Moldova deja de opt ani, dar până în prezent au fost pronunțate doar două sentințe de
condamnare din cele 50 de cauze penale inițiate de către organele de drept. Doar o sentință dintre
aceste două este cu executare, iar cealaltă cu amendă.25
În primul caz , sentința de condamnare . Se referă la un judecător care a fost condamnat la 7 ani
cu ispășire pedepsei în Penitenciar de tip închis . Plus la asta se aplică confiscarea extinsă în beneficiul
statului de la inculpate în sumă de 640.143 de lei MD , cât și baniilor/valorilor valutate în sumă de
606.000 de lei MD . Inculpatul efectuând niște manipulări cu spațiile comerciale , majoritatea din
aceste bunuri erau donații de la mama inculpatului care avea vârsta mai mult de 80 de ani . În caz mai
era menționat că inculpatul împreună cu soția sa aveau timpuri când aveau cheltuieli de peste 1.000.000
de lei MD pe an . În declarațiile de avere era menționat de un moment când inculpatul a procurat un
autovehicul de marca Mercedes , care a fost procurat în suma de 450.000 de lei MD. Dar după
interogarea vânzătorului s-a depistat că bunul dat a fost procurat de inculpate în valoarea de 41.000 de
Euro.26

22
Legea 199/2010”legea cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică”, și legea 158/2008 „Legea cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public”
23
Legea 133/2016 „Legea privind declarației averilor și a intereselor personale„
24
Articolul 6 din legea 133/2016 „Legea privind declarația averilor și a intereselor personale„.
25
https://www.zdg.md/importante/dosarele-de-imbogaire-ilicita-doua-condamnari-zero-confiscari-i-zeci-de-bugetari-
milionari-in-libertate-anchetai-in-baza-unei-legi-cu-multe-semne-de-intrebare/
26
Sentința din 03 Septembrie 2021 , Judecătoria Anenii Noi , sediul Bender , Dosarul nr. 1-18191138-08-1-11102018 (1-
51/2019)
9
 Pe când celălalt caz este pe un șef al Secției radiologie și tomografie computerizată , care și-a
recunoscut vina și a fost amendat cu 12.000 de unități contravenționale , care constituie circa 600.000
de lei și confiscarea din patrimoniului inculpatului în beneficiul statului suma de 1.482.022 de lei .
Modalitatea sa de a dobândi bunuri în mod ilicit consta prin faptul că pe o perioadă de un an , efectuând
investigații tomografice computerizate , primind de la pacienți diferite sume de bani , nu le reflecta în
casieră.27

CONCLUZII
În general fenomenul de corupție este cea mai des infracțiune întîlnită . Din cauza situației social-
economică o apărut necesitatea de a adopta un act juridic internațional pentru combaterea infracțiunilor
din categoria fenomenului corupției . De aceea în Octombrie 2003 s-a adoptat „ Convenția Națiunilor
Unite Împotriva Corupției ” (UNCAC) , adoptat de Adunarea Generală ONU . Conform acestei
Convenții toate statele lumii sunt obligate de a respecta prevederile date pentru combaterea corupției ,
inclusiv și îmbogățirea ilicită .
Îmbogățirea ilicită poate fi definită ca un proces prin care funcționarii publici și înalții demnitari
de stat dobândesc averi și obțin venituri nejustificate, fapt ce se realizează ca urmare a unor practici
ilegale precum ar fi - traficul de influență, coruperea activă și pasivă, depășirea atribuţiilor de serviciu,
abuzul de putere și altele .
În legislația Republicii Moldova , termenul de îmbogățire ilicită este stipulat în Codul Penal , art.
3302 . De la bun început acest articol a creeat un număr mare de neânțelegere în interpretarea corectă a
articolului . Precum faptul ca articolul 3302 din Codul Penal încalcă art. 21 din Constituția Republicii
Moldova „Prezumția de Nevinovăție ” , spre fericire Curtea Constituțională s-a expuc asupra acestui
subiect și anume că nu se cere inversarea principiului dat . După care la urmare a fost „ diferența
substanțiala” , care tot de la bun început îi puneau pe legiuitori pe gânduri , problema dată încă nu a
fost rezolvată până la capăt . Dacă este clar ce semnifică termenul dat , deja apare o altă preblemă .
Suma pentru care s-ar putea începe o urmărire penală este prea mică . Au mai rămas lacune și anume
Transparența declarațiilor de avere și intereselor personale la funcționarii/demnitarii publici , mai ales
donațiile internaționale . În lege este prevăzut faptul că subiecții la declarația de avere înafară de
funcționari/demnitari , mai intră și membrii familiei . Pe când subiecții la infracțiunea de îmbogățire
ilicită , înafară de funcționari/demnitari , pot fi și terții . Anume terții fac mai complicat interpretarea
articolului dat . Pentru a putea preveni cu adevărat această infracțiune , aș recomanda de face
transparent toate donațiile care se fac de la un stat la alt stat , pentru a fi posibil depistarea natura ilicită
a surplusului de bunuri . Doar prin colaborare internațională se va putea cu adevărat de a combate
infracțiunea dată .
În pofida faptului că legea dată nu este stabilă și practică . Ne bucură faptul că legiuitorul
Republicii Moldova încearcă să lupte cu îmbogățirea ilicită și în general cu corupția . Prin această
„luptă” legiuitorul încercă să aducă Republica Moldova la un stat democratic și cel mai important că
încearcă să readucă încrederea populației față de funcționarii și demnitarii publici.

27
Sentința din 12 Iunie 2019 , Judecătoria Chișinău , sediul Buiucani , Dosarul nr. 1-167/19 12-1-1426-11012019
10
 Bibleografia
Articole:
1) Victor Kalughin „ ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ: ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE” ,
Analele științifice ale USM. Lucrări studențești, ediția 2020
2) ВАГАБОВ, Т.В. Коррупция: понятие и структура. B: Право и образование, 2005, №4,
c.195-203. ISSN 1563- 020X
3) Serghei Brînză și Mihai Mareș „ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ – O ANALIZĂ COMPARATIVĂ
A LEGISLAȚIILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA ȘI DIN ROMÂNIA ” , Studia
Universitatis Moldavie , 2020 , nr8 (138).
4) Petru Vîrlan „ ÎMBOGĂȚIREA ILICITĂ: ASPECTE TEORETICO-PRACTICE ” ,
Universitatea de Stat din Moldova , 11/12/2020

Legislație
1) Codul Penal al Republicii Moldova
2) Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției
3) Constituția Republicii Moldova
4) Convenșia Drepturilor Omului
5) Hotărârea Curții Constituționale pentru controlul Constituționalității unor prevederi din Codul
Penal și Codul de Procedură penală (confiscarea extinsă și ămbogățirea ilicită ) Sesizarea nr. 60
a/2014.
6) Legea nr. 133 din 17.06.2016 privind declararea averii și intereselor personale, publicat
30.06.2016, în Monitorul Oficial nr.245-246 art.513
7) Legea privind integritatea în exercitarea funcționarilor și demnitășilor publice , nr. 176/2010
Publicat în Monitorul Oficial nr. 621 din 2 Septembrie 2010.
8) Legea 199/2010”legea cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică”, și
legea 158/2008 „Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public”
9) Legea 133/2016 „Legea privind declarației averilor și a intereselor personale„

Jurisprudență
1) Sentința din 12 Iunie 2019 , Judecătoria Chișinău , sediul Buiucani , Dosarul nr. 1-167/19 12-1-
1426-11012019
2) Sentința din 03 Septembrie 2021 , Judecătoria Anenii Noi , sediul Bender , Dosarul nr. 1-
18191138-08-1-11102018 (1-51/2019)

Situri-web

1) https://www.zdg.md/importante/dosarele-de-imbogaire-ilicita-doua-condamnari-zero-
confiscari-i-zeci-de-bugetari-milionari-in-libertate-anchetai-in-baza-unei-legi-cu-multe-semne-
de-intrebare/
2) https://constcourt.md/libview.php?l=ro&idc=7&id=2506&t=/Media/Noutati/Textul-Briefing-
ului-sustinut-de-Preedintele-Curtii-Constitutionale-Domnica-Manole-pe-25-noiembrie-2022-
imbogatirea-ilicita/

11