Balasoiu Constantin

Master, II, romana (2002-2004)

Prof.Ligia Livada

Henri H. Stahl si conceptul de sat devalmas

Un lucru care poate frapa pe oricine se apropie de opera lui Henri Stahl este
bogatia de date sociologice si etnologice obtinute de pe teren si publicate in studii si
eseuri intre anii ‘20-‘50. In ordinea observatiilor de prima vedere, cititorul interesat va
constata mai departe ca, in ciuda contributiilor substantiale si novatoare deopotriva in
sociologia romaneasca, lipsesc monografiile si recenziile asupra lui Stahl. Este citat sau
mentionat alaturi de alti autori precum Gusti sau Golopentia in lucrarile de specialitate,
dar ramane in esenta nestudiat si nerecuperat pana azi. Nu este lipsit de importanta efortul
fiului sau, Paul Stahl, de a aduna intr-o carte de mici dimensiuni, Povestiri de altatdata,
cateva din canturile si legendele populare semnificative antropologic culese de tatal sau,
Henri Stahl. Raman de recuperat si comentat, cu toate astea, studiile sale asupra satului
romanesc si de recenzat bogatul material documentar rural adunat in anii ’20 de catre
acesta.

Henri H. Stahl este retinut astazi ca membru al Scolii Sociologice de la Bucuresti.

Paul H. Stahl mentioneaza intr-un interviu publicat de Raluca Alexandrescu prietenia
stransa dintre tatal sau si sociologul roman Dimitrie Gusti
(www.observatorcultural.ro/arhivaarticol). Colaborare extrem de fecunda, afirma Paul
Stahl. La indemnul lui Gusti, Henri Stahl s-a implicat in reanalizarea Monografiei
Nerejului, publicata mai apoi, in 1927, in trei volume in franceza (ibidem). Sociolog
neobosit, Henri Stahl i-a parte la infiintarea Muzeului Satului alaturi de Victor Ion Popa.
In egala masura, este implicat in publicarea lucrarilor Congresului International de
Sociologie din acea perioada. Ceea ce pare sa-l diferentieze de ceilalti sociologi, este
caracterul proteic extensiv al activitatii sale. Nu este un om devotat exclusiv catedrei sau
cartilor. Dimpotriva, il regasim strabatand satele romanesti pentru a urmari la fata locului
viata taranului. De pe urma activitatii de teren din anii ‘20-‘30, spune Paul Stahl, ne-au
ramas stenogramele lui, adevarate culegeri de povestiri si imagini, publicate apoi in varii
lucrari (Paul H. Stahl, 1999, p.5). Henri Stahl considera ca sociologia singura nu ne poate
oferi o vedere corecta asupra vietii sociale a satului. Contributiile etnologice si
antropologice trebuie luate in consideratie de catre sociologi. Este vorba aici de
contributia teoretica majora a Scolii Sociologice de la Bucuresti, si anume:

1
interdisciplinaritatea (www.observatorcultural.ro/arhivaarticole). Potrivit lui Gusti,
nevoia imbinarii sociologiei cu alte stiinte, precum istoria si antropologia, are o explicatie
simpla: orice colectivitate este determinata in elementele ei cele mai intime de trecutul
sau. Prin urmare, intelegerea unei societati ne constrange sa-i intelegem deopotriva
originile si istoria. Sociologia nu poate oferi decat mijloace de intelegere a prezentului
unei comunitati. Iata de ce nu putem ignora contributiile antropologiei, etnologiei si, in
sfarsit, ale istoriei. Henri Stahl este, alaturi de Gusti, unul din pionerii practicanti ai
teoriei interdisciplinaitatii, utilizand fara exceptie in munca de teren metoda
‘monografica’ (ibidem). Notez in treacat ca Scoala Sociologica de la Bucuresti a fost
interzisa de catre regimul comunist, incepand cu anii ‘50.

Sa mentionam ca Henri H. Stahl nu este mai putin important pentru munca

teoretica de traducere sau de publicare, deopotriva in romana si in franceza. A fost
redactor la revista Criterion alaturi de Mircea Vulcanescu, Ion Cantacuzino, Mircea
Eliade, Constantin Noica etc. A tradus, spre pilda, din franceza Contractul Social de J. J.
Rousseau si a publicat lucrari de etnologie, sociologie si antropologie sociala. Amintim
aici cateva: Controverse de istorie sociala romaneasca, Eseuri critice despre cultura de
altadata, Amintiri si ganduri din vechea scoala a ‘monografiilor sociologice’, sau
Contributii la studiul satelor devalmase romanesti (3vol.).

Statul romanesc o fost obiectul principal al muncii teoretice si practice a

sociologului Henri H. Stahl. Aparte de munca documentara de teren, Stahl a fost cel putin
la fel de novator si important si in teoria sociologica romaneasca. Contributia sa
principala o constituie conceptul de devalmasie. Satele romanesti au, in mod obisnuit, un
caracter devalmas. Resorturile principale ale devalmasiei trebuie cautate, spune Stahl, in
conditiile specifice naturale si sociale ale satului romanesc.

...................

Trebuie sa mentionam de la inceput ca studiul lui Stahl asupra satului devalmas a

fost publicat in 1958. Explicatiile asupra devalmasiei si genezei satului romanesc isi
pastreza caracterul interdisciplinar imprimat de Scoala Sociologica de la Bucuresti. Nou
in argumentatiile sale este efortul de a aplica instrumente teoretice de extractie
sociologica marxista. Spre pilda: “...relatiile de productie determina organizarea sociala”
(H. Stahl, 1958 vol.I, p.77). Satul romanesc este prins, ne sugereaza Stahl, in conflictul
dintre stapanii marilor latifundii agricole sau forestiere (boierii) si propietarii propiei
munci, singurul bun si sursa a supravietuirii (taranii). Alteori, angajarea satului in
schimburi economice agricole este numita de catre Stahl capitalism. Cu toate acestea,
trebuie spus ca, din bogatul material informativ utilizat si efortul intru totul remarcabil de
a-l segmenta si integra in tipologii sociologice comparative si in ciuda utilizarii unui
jargon marxist, arareori transpare paradigma istoricista a antagonismului social dintre
clase. Dimpotriva, e aici munca neinsailata de marxism a etnologului si antropologului, a
sociologului hotarat sa inteleaga interdisciplinar satul romanesc utilizand o pluralitate de
surse teoretice si documentare.

2
 Trei lucruri trebuie remarcate, potrivit lui Henri H. Stahl, in primul rand, in satul
devalmas: caracterul cutumiar si obstesc al ordinii sociale si juridice, dimensiunile satesti
reduse deopotriva demografice si spatiale si caracterul natural al economiei, taranii
utilizand adesea mijloace de productie rudimentare. Definitia principala a satului
devalmas este aceea care identifica satul cu o asociatie de gospodarii familiale, pe baza
unui teritoriu stapanit in comun, in care colectivitatea ca atare asre drepturi anterioare
si superioare drepturilor gospodariilor alcatuitoare, drepturi exercitate printr-un organ
de conducere numit ‘obstie’ (H. Stahl, 1958, vol.II, p.25). Stahl introduce in aceasta
definitie cateva lucruri: functia directoare a obstii, gospodaria familiala, propietatea in
comun si dimensiunile relativ reduse ale satului (asociatie). Stahl consacra acestor teme
trei volume care abunda in informatii de teren. Ne vom limita la a spilcui cateva din
liniile majore care constituie conceptul de devalmasie, contributia teoretica principala a
autorului.

Obstea este organul administrativ al colectivitatii satesti (1958, vol.II, p.25). Ea

este formata din totalitatea membrilor sai, tineri si varstnici (ibidem, p.31). Deciziile sunt
luate prin vot, mai precis, prin votul majoritatii. Conteaza foarte mult, afirma Stahl, votul
batranilor. El numeste acest mecanism de luare a deciziei satesti democratie temperata
(Ibid.,p.38). Obstea utiliza, pentru implementarea deciziilor, mandatarul, un ales al
satului insarcinat sa duca la bun sfarsit hotararea comuna (Ibid., p.39). Forta acestei
functii sociale va conduce, in cele din urma, la oficializarea ei in Regulamentele Organice
(p.41). Ce este important de mentionat este ca deciziile familiale erau subordonate, in
genere, hotararilor colective ale obstii: cutuma propietatii colective. Orice conflict intre o
familie si decizia obstii era incheiat favorabil hotararii obstesti. Henri Stahl noteaza ca
regimul juridic al devalmasiei rezuma, in esenta, dreptul colectiv al bastinasilor de a
dispune de produsele naturii fara limite (ibid.,p.175).

Familia sau gospodaria familiala. Henri Stahl distinge in satul romanesc doua
tipuri de familii-gospodarii: familia simpla si familia largita. Prima contine familii de
tarani cu copii necasatoriti. Cea de a doua este de mari dimensiuni si descrie familiile cu
copii casatoriti care convietuiesc impreuna cu parintii. Toate familiile, afirma Stahl, sunt
familii-gospodarii, adica mici unitati economice in care familia asigura forta directa de
munca a pamantului (Ibid., p.109). Familia este inteleasa, pe de alta parte, si ca nucleul
originar al satului. Stahl exploreaza in primul volum o serie de surse care incearca sa
explice originea satelor romanesti. Toate converg in jurul ideii, spune el, ca nasterea
satului provine din stabilirea unei familii intr-o pustietate. Legendele vorbesc de
pustietatea originara a intinderii si ocuparea ei de catre o familie (1958, vol.I, pp.55-58)
si reprezinta sursa sistemelor cutumiare satesti si confirma modul de stabilire a hotarelor,
spre pilda, ocolnita si baterea parului (ibid., p.59). Explicatiile de geneza pot continua.
Explicatia toponimica, de exemplu, converge tot spre o familie originara. Numele de sate
terminate in ‘–esti’ si ‘–eni’ , ne spune Stahl urmandu-i lui Iorga, sugereaza ca ocuparea
pustietatii originare s-a facut la inceput de catre o familie, pustietatea fiind populata
ulterior de catre urmasii acestei, numele satului suportand astfel modificari care sa-i
inglobeze pe urmasi ( de exemplu, Bucur-esti de la Bucur) (ibid., p. 60-63). Este ceea ce
Stahl numeste ‘satul genealogic’(ibid.,p.63). Si explicatia umblarii prin batrani ne

3
conduce spre o aceeasi idee. Argumentul principal il constituie repartizarea inegala a
cotelor de stapanire in functie de spita de neam careia taranul ii apartine (ibidem, pp.66-
67). Este important de mentionat, cred, ca acestei explicatii Henri Stahl ii acorda aproape
in intregime cel de-al treilea volum. Sa mai mentionam ca nu putem utiliza o singura
sursa in explicarea genezei satului romanesc, ne spune Henri Stahl, intrucat satul
devalmas este adesea extrem de diferit de la o regiune geografica la alta.

Propietatea colectiva nu elimina gospodaria familiala, adica familia si dreptul ei

de a detine pamant si de a-l lucra. Ce ne spune Stahl este ca gospodaria trebuie privita ca
un fragment dintr-o organizare economica mai vasta (ibid., p.78). Pamantul era repartizat
in loturi. Lotul reprezenta stapanirea autonoma a unei familii. Repartizarea lui era
inegala. Inegalitatile de avere erau de aceea inegalitati de posesie a loturilor de pamant
(ibid., p.79). Sa notam ca pamantul nu trebuie vazut exclusiv sub forma terenurilor
agricole. Satul trebuia sa dispuna de lemn sau de padure (1958, vol.II, p.11),
neexploatabila de catre un singur individ sau familie din pricina mijloacelor rudimentare
de lucru, de poieni (vazute ca ‘ochiuri de lumina’), de islaz, sursa de hrana a vitelor, de
locuri de agricultura, vazute ca niste ogoare insulare rezultate din defrisari si desteleniri,
si in sfarsit, de locurile cu destinatie economica specializata precum prisacile, viile,
livezile si gospodariile (ibidem, p.12).

Ascociatia descrie foarte bine caracterul unional si cooperant satesc si, mai ales,
limitele deomografice si de intindere ale satului. Observatia principala pe care o face
Henri Stahl este ca problema prevalenta a satului devalmas era administrarea. Un sat de
mari dimensiuni ar fi facut dificila administrarea obsteasca. Nemultumirile generate de
deciziile obstii ar fi fost inconturnabil mai multe si ar fi impartit satul, in cele din urma, in
factiuni. Asta explica, spune Stahl, de ce satele reactionau recesiv la fenomenul imigratiei
altor tarani (1958, vol.II, p.17).

Pe scurt, Henri Stahl puncteaza in expunerea conceptului de devalmasie caracterul

colectiv al vietii satesti. Satul este o asociatie de familii. El dispune colectiv de o
propietate repartizata sub forma unor loturi familiilor-gospodarii. Hotararile sunt
totdeauna colective. Iar rezistentele particulare sunt eliminate sau subordonate. Nu exista
un cod juridic. Satul este adminsitrat totdeauna de catre obste. Recunoasterea autoritatii
obstesti este, evident, cutumiara. Chestiune extrem de importantata: substanta morala a
autoritatii obstesti este derivata din una sau mai multe surse morale legendare sau pur si
simplu cuprinsa in traditia sateasca. Fiind urmasii directi ai familiei originare
instituitoare, satenii organizati intr-o obste erau principalii executanti si beneficiari ai
autoritatii diriguitoare si ai ordinii sociale satesti. La aceasta idee putem rezuma
conceptul de devalmasie.

4
 Bibliografie:

Alexandrescu Raluca, Antropolgia sociala: o stiinta a interdisciplinaritatii. Interviu cu

Paul. H. Stahl. www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.

Gusti Dimitrie, 60 de sate romanesti. Populatia, vol.I, Bucuresti 1941.

Stahl H. Henri, Contributii la studiul satelor devalmase romanesti, vol. I, II, III, Editura
‘Academiei’, 1958.

Paul H. Henri, Povestiri de altadata, Editura ‘Nemira’ 1999.