Professional Documents
Culture Documents
PT A DWD Stech
PT A DWD Stech
9 si de acelayi seman; Z se conteaz4 de la N; b~Sirrah, 8<@ si de acelayi semn; h,=41°(se0s din tabla 21-b, MT-53, in functie de 81g) A> My, deci Z se conteaza de la ‘c~ Fomathaut, 8 de seman contra: cu @; Zse conteazi de lS. 8 Calculul inaljimii si azimutului cu rigla cilindricd Presupunem astral A si triunghiul sferic de pozitie ZPyA (fig. 15-14); se coboard perpendiculara sferica AK din astrul A pe meridianul ceresc al locului si se obsin astfel ‘tei triunghiuri: triunghiul sferic de pozitie ZPyA si dowd triunghiuri sferice 424dreptunghice PyAK i ZAK, fn cele doud tiunghiuri sferice dreptunghice se consider = arcul OR =x, deci PGK = 90° — x; ~ areul SR R Fig. 15-14 Elementele cunoscute sunt: colatitudinea 1 = 90° ~ @, unghiul la pol P si distanta polard p = 90° — 8; se cere si se calculeze iniltimea gi azimutul. Rezolvarea succesiva a celor trei triunghiuri sferice duce la objinerea a trei expresii, care stau la baza calculului indlyimii si azimutului cu rigla cilindrica., Din triunghiul sferic dreptunghic Py AK se objine: cos P =cig nts 8 de unde: cig x =ctg 3cos P (15-23) Incare xeste un are auxiliar b~ In triunghiul sferic de pozipie ZPyA se aplic’ formula cotangentelor pentru lementele consecutive: Z,1=90°~@, P sip = 90° ~8, deci: lg Z sin P = ctg (90° 8) sin (90° - @) — cos (90° -) cos P in care se fac urmatoarele substtuiri: 190° ~ 9 = (90° -x) -(90°-y) tg 5=cos P tg x (dedusi din ecuatia 15-23) gi se imparte la cos P. Astfel se deduce: » ctg Z tg P= tg x sin (yx) cos (2) = cos x de unde: cig Pc tg (180° -Z) (15-24) 425Ecuajia (15-24) sta la baza calculului unghiului la zenit Z; Z constituie in acelasi timp un unghi auxiliar pentru calculul inaljimii astrului, prin rezolvarea triunghiului sferic dreptunghic ZAK. ¢— Din triunghiul sferic dreptunghic ZAC se objine’ cos (180° -Z) = ig hetgy de unde: ogy ogh io 605 (180° (15.25) Fig. 15-15 Expresia (15-25) sta la baza calculi indlyimii astruui Privind ecuatiile (15-23), (15-24) si (15-25) se observa c& cle contin numai doua funcfii trigonometrice: cotangenta si cosinus. Ca urmare, s-a procedat la calcularea scarilor log ct si log cos pentru unghiurile de la 0° la 180°, care au fost {nfigurate pe doi cilindri (fig. 15-15): scara log ctg pe un cilindru interior (1), ce se poate rot si migea axial, iar scara log cos pe un cilindru exterior fix (2). Pe un manyon (3) exterior acestora sunt insemnafi: indicele (4) - pentru cilindrul exterior si indicele 11(5) ~ pentru cilindrul interior; de asemenea, mansonul 3) poate fi rotit si miycat axial 426Dupa agezarea cilindrului interior la gradatia dorita in dreptul indicelui M1, prin rotirea si deplasarea sa axial, acesta se fixeaza prin risucitea uyoari la stinga a unui tambur (6) aflat in partea superioara Calculul unghiului la zenit sia inalyimii se rezolva prin rotirea si miscarea axial 4 cilindrului interior (1) si a mangonului (3), pnd cand mérimile ardtate in schema de mai jos sunt aduse succesiv in coincidenfi cu indici I si I 1 0 fous a 2 Pox » ke? yz . { #2" zero > h Cele trei serii de operatii a, b, ¢, care se efectueae’, rezolva succesiv ecuatiile (15-23), (15-24) si (15-25): prima determina arcul auxiliar x, a doua ~ unghiul la zenit Z si ultima — indljimea astrului h Studiul figurii (15-14) $i analiza ecuatiilor (15-23), (15-24) gi (15-25) conduc la stabilirea urmatoarelor reguli pentru rezolvarea practic’ a problemei cu rigla cilindric&: dd — mirimea arcului auxiliar x se citeste in dreptul indicelui {1 cu valori mai mici sau mai mari de 90°, astfel: 2x90" cand P > 90° x < 90° cand P< 90%; ¢ ~arcul auxiliar ¥ se determina din colatitudinea astfel: ¥ = 1+, cdnd @ si 8 sunt de acelasi semn; Y =1—x, cand @ gi 6 sunt de semne contrarii. ‘f—unghiul la zenit Z se citeste cu valori cuadrantale, mai mici de 90°. Originea de contare a unghiului la zenit, N sau S, se determina in functie de valoarea lui ¥. astfel: = dacd y < 90°, unghiul Ia zenit se conteaza de la punctul cardinal N sau S, de ‘nume contrat cu latitudinea observatoruluis daca y > 90°, unghiul la zenit se conteaza de la punctul cardinal N sau S, de acelagi nume cu latitudinea observatorului Unghiul la zenit se conteaza spre est sau vest, corespunzitor sensului unghiului la pol. Unghiul 1a zenit cuadrantal astfel calculat se transforma fn azimut pe baza relailor (15-2). Usilizarea riglei cilindrice usurea7a si reduce considerabil durata de calcu {ndljimii si azimutului unui astru, elemente principale necesare determinarii astro- 90° ~ 9 gi arcul auxiliar x, * Schema de calcul est nsemnat si pe manyonul exterior (3) lrg lintice 427nomice a punctului navei; precizia calculari inltimii yi azimutului saisface exigen- tele practice ale navigatiei astronomice. Exemplu: @ = +44°43'; 1= 90° caleuleze indlyimes si azimutul. 6°32'.6. SA ve 5°17"; B= +45°S7; P, CCaleulul A si Azse efectueazs urmairind schema rod mai sus, ate ‘2 indicele Ide pe cilindrl exterior (2) se pune la 22r0 prin risucirea mansonului (3); ~se rotexte cilindrel interior (1) pind ce indiccle I ajunge in dreptul gradafei 45°57 dup care acesta se fixeazd prin risucirea la stinga a tamburui (6); = se roteste mangonul (3) pind ce indicele I ajunge in coincidenga cu gradatia $6°32'.6 = ~ in dreptul indicelui I, pe cilindal interior se citeste x= 61°S9'.8; arcu x s-a citi mai mic de 90%, deoarece P< 90" se ealculeaz AST + 61°S9.8 eoarece @ si 8 sunt de acelasi semn: ‘bse pone indicele I Ia gradatia 61°5'8 ‘mangonului (3); se rolejtecilindrul interior (1) pind ce gradafia 56°32.6 = P ajunge in dreptul indicelui poi se fixeaz; = se reste manyonul (3) pin ce gradajia 107°12'8 = y de pe cilindal exterior ajunge in coincident cu indicele I; in dreptu indicelui MH, pe cilindrul interior (1) se iteste Z = 67°26/.1: ‘ese pone indicele I la gradajia 67°26'.1 =Z de pe cilindrul exterior (2), prin rotiea ‘mangonului 3); = se rotegtecilindrl interior (1) pink ce gradata 107°12".8 = ¥ ajunge in dveptl indice I apoi se fixewz: “se roteste mangonul (3) ct indicele 1 a zero de pe eilindrul exterior (2) ~in dreptul indiceui I, pe cilindral interior (1) se citesteh = 51°05"; d~ se caleuleaza azimutul din unghil a zent 2: Z= 6726. [NE 67° .. unghiul la enit se contexzi de la N deoarece ¥ > 90° si spre E, pentns cf unghiul ta pol are sensul esti; JOTPI2R; cule x i sa dat semnul plus e pe ciindrul exterior (2), prin sotirea 74 As=Z=67°4 (relia 15-2)16 miscarea DIURNA A SFEREI CERESTI §1 Cauza $I legile migcaril diurne Migcarea de rotatie a Pémantului are toc in jurul axei polilor terestri, in sens direct (de la vest la est), in timp de o zi, Observatorul (erestru nu poate si sesizeze aceastit migcare; contempland bolta cereasc& in timpul unei nopti, lui i se pare cd sfera cereascd este animati de o migcare de rotajie in sens retrograd (de la est la vest). Aceastii miscare aparenti a sferei ceresti, de sens invers fat de cea de rotatie & Pamintului, se numeste miscare diurnd. Ca urmare a miscarii diurne, observatorul care priveste cerul instelat constatf dupa un interval de timp oarecare ci aspectul sferei ceresti se schimbi: 0 serie de astri_apun spre vest, alfii rasar la est si ansamblul aytrilor vizibili isi schimba continu pozitia in raport cu elementele sferei ceresti, deplasindu-se mereu spre Daca acelasi observator terestru ar avea posibilitatea si se deplaseze instantaneu pe suprafaja Pimantului, ar constata ci aspectul cerului se schimba si in functie de latitudinea geografica. Indiferent de pozitia observatorului pe Pamant si de perioada anului, dacd se observa acceasi portiune a cerului, se constatd c& stelele isi pastreaz’ pozitiile reciproce. Astfel, daci pentru stabilirea pozitilor reciproce dintre stele s-ar msura unghiurile dintre acestea, la anumite intervale de timp, Sar constata €& marimile lunghiulare se menfin invariabile. Menjinerea pozitiilor reciproce a stelelor a permis _gruparea acestora in constelari, opera care revine antichititi indepartate. Observand sfera cereasca dintr-un punct O de pe suprafata terested, se constatd cc astrii sunt animati de © miscare de rotatic in jurul unui punct fix: in emisfera cereasc nordicd acest punct este polul nord ceresc, iar in cea sudica ~ polul sud ceresc, Miscarea diurna are loc in jurul axei tumii, care este inclinatd fas de orizontul adevarat cu un unghi egal cu latitudinea @ a observatorului (lig. 16-1). Daca observim pozitiile succesive ale unor stele in miscarea lor diumna, de exemplu ale stelelor A si B din emisfera nordici, si D din emisfera sudica, se constati ci in timpul unei rotatii complete a sferei ceresti, fiecare stea descrie un paralel de declinafie. Steaua A descrie paralel de declinatie aa’, steaua B — paralelul bbb’ si steaua D ~ paralelul dé’ Deci, migcarea aparenta a unei stele in miscarea diurnd a sferei ceresti are loc de-a lungul paralelului ei de dectinatie. 429Dac se misoari succesiv arcul de paralel de declinajie descris de stea in miscarea diurna intr-un anumit interval de timp, se constati ci acesta se menfine constant. Rezulti cl misearea diurnd a sferei ceresti este uniform. Perioada unci miscéri diume a sferei ceresti este constant, egal cu durata unei rotafii complete a Pémantului in jurul axci sale; aceasta duratd este egal cu 0 zi Fig. 16-1 siderald. Ziua sideral este intervalul de timp constant necesarunei stele casi treack de dout ori consecutiv prin acceasi pozitie pe sfera cereasc4, de exemplu, prin ‘eridianul cerese al locului (vezi cap. 18, § 2). mn timpul une zilesiderale iecare stea descr un paralel complet de declnajie. Ca urmare a fnclinaitaxei lumii aja de orizontul adevirat, de un unghi egal cu Jatitudinesobservatorulu, planul ecuatorului ceresc si al parlelfui de dectnatie al unui ast este inclina fa& de orizont cu un unghi egal cu colatitudinea 1 = 90° - 9. De aii deriva urmitoarclefenomene legate de migcares dium ~aspectul general al migcarii diume a sferei ceresti este functe de ltitudinea observatoruluis ~aspectul miscSri divme a unui astra pentru un observator de 0 anumité latuudine este functie de decinafa astrulu Meridian cerese a loculuijoacd un rol important in stadia! mca diume; et este planul vertical de simetrc al migcirii diure a fiectrui aru, deoarece conjine fA a seus a obvervatorull, ct axa lumi. in cursut unci migcari diure compete, fiecare astru tece de dowt ori prin meridianul cerese al locului, Anumitiastri tec si prin orizontul adevarat, cid rasar sau apun, aljii tree prin primul vertical. Fiecare din aceste ,treceri” constituie o fazd caracteristick a migctrii diume, care se analizeazA in cele ce urmeaza Tnjelegerea clari a fenomenclor ce deriv din migcarea dium a sferci ceresti privind variajia aspectului cerului la diferite latitudini, variatia coordo- natclor agtrilor etc... prezintd o importanta deosebith in pracica navigatieiastro- nomice. 430