dreptunghice PyAK si ZAK. in cele doua triunghiuri sferice dreptunghice se considera: ~arcul OK =x, deci PyK = 90° —x; ~arcul SK = y, deci ZK = 90° - y. Fig. 15-14 Elementele cunoscute sunt: colatitudinea ! = 90° ~ @, unghiul la pol P si distanta polar p = 90° - 8; se cere si se calculeze inaltimea si azimutul. Rezolvarea succesiva a celor trei triunghiuri sferice duce la objinerea a trei expresii, care stau la baza calculului inaltimii si azimutului cu rigla cilindric’. a ~ Din triunghiul sferic dreptunghic Py AK se objine: cos P=ctgxtg& de unde: clg x = etg 8 cos P (15-23) in care x este un arc auxiliar. b - in triunghiul sferic de pozitie ZPyA se aplicd formula cotangentelor pentru elementele consecutive: Z,1= 90° ~ @, P sip = 90° ~ 6, deci: ctg Z sin P = ctg (90° — 8) sin (90° ~ @) ~ cos (90° - @) cos P fn care se fac urmatoarele substituiri: 1= 90° ~ @ = (90° x) - (90° -y) =y-x tg 5=cos P tg x (dedus& din ecuaia 15-23) si se imparte la cos P. Astfel sc ctg Z tg P= tg xsin (yx) —cos(y—x) = de unde: ctg P cos y etg (180° - Z) = (15-24) cos x 425Ecuayia (15-24) sti la baza calculului unghiului la zenit Z; Z constituie in acelasi timp un unghi auxiliar pentru calculul inaljimii astrului, prin rezolvarea triunghiului sferic dreptunghic ZAK. ¢~ Din triunghiul sferic dreptunghic ZAC se objine: cos (180° Z) = 1g hctgy de unde: : ctg h = —“8” (15-25) cos (180 il ae Fig. 19-19 Expresia (15-25) sta la baza calcularii inalyimii astrului. Privind ecuatiile (15-23), (15-24) si (15-25) se observa cd ele contin numai doua functii trigonometrice: cotangenta si cosinus. Ca urmare, s-a procedat la calcularea scrilor log ctg si log cos pentru unghiurile de la 0° la 180°, care au fost infagurate pe doi cilindri (fig. 15-15): scara log ctg pe un cilindru interior (1), ce se poate roti si mica axial, iar scara log cos pe un cilindru exterior fix (2). Pe un manson (3) exterior acestora sunt insemnati: indicele 1(4) ~ pentru cilindrul exterior gi indicele 11(5) — pentru cilindrul interior; de asemenea, mangonul (3) poate fi rotit si migcat axial. 426Dupa asezarea cilindrului interior la gradafia dorita in dreptul indicelui Hl, prin rotirea i deplasarea sa axial, acesta se fixeaz prin risucirea usoard la stnga a unui tambur (6) aflat in partea superioara. Calculul unghiului la zenit si a inaljimii se rezolva prin rotirea si migcarea axial a cilindrului interior (1) si a mansonului (3), pana cand marimile aratate in schema de mai jos sunt aduse succesiv in coincidenta cu indicii I si II: 1 0 zero > & a Pa Pox xP 2 yor ZY © CA zero > h Cele trei serii de operatii a, b, c, care se efectueazi, rezolvi succesiv ecuatiile (15-23), (15-24) si (15-25): prima determina arcul auxiliar x, a doua ~ unghiul la zenit Z si ultima — indljimea astrului h. Studiul figurii (15-14) gi analiza ecuajiilor (15-23), (15-24) si (15-25) conduc la stabilirea urmatoarelor reguli pentru rezolvarea practic’ a problemei cu rigla cilindrica: d— mirimea arcului auxiliar x se citeste in dreptul indicelui I cu valori mai mici sau mai mari de 90°, astfel: x > 90° cand P > 90° x < 90° cand P < 90°; e —arcul auxiliar Y se determina din colatitudinea ! = 90° - @ si arcul auxiliar x, astfel: Y= +44, cand @ yi 5 sunt de avelayi semn; Y =1~x, cand q si 8 sunt de semne contrarii. f-unghiul la zenit Z se citeste cu valori cuadrantale, mai mici de 90°. Originea de contare a unghiului la zenit, N sau S, se determina in functie de valoarea lui ¥, astfel: = dac& y < 90°, unghiul la zenit se conteaza de la punctul cardinal N sau S, de ume contrar cu latitudinea observatorului; = dac& y > 90°, unghiul la zenit se conteaza de la punctul cardinal N sau S, de acelasi nume cu latitudinea observatorului. Unghiul la zenit se conteaza spre est sau vest, corespunzitor sensului unghiului la pol. Unghiul Ja zenit cuadrantal astfel caleulat se transforma in azimut pe baza relajiilor (15-2). Utilizarea riglei cilindrice ugureaz si reduce considerabil durata de calcul a inaljimii si azimutului unui astru, elemente principale necesare determinarii astro- * Schema de calcul este insemnati si pe mangonul exterior (3) al riglei cilindrice. 427nomice a punctului navei; precizia calcularii inaljimii si azimutului satis tele practice ale navigatici astronomice. Exemplu: @ = +44°43’, 1 = 90° - 9 = 45°17, 8 = +45°57; Pe calculeze inaltimea si azimutul. Calculal h si Az se efectueazit urmirind schema redati mai sus, astfel: a indicele I de pe cilindrul exterior (2) se pune la zero prin risucirea mansonului (3); —se roteste cilindrul interior (1) pana ce indicele I ajunge in dreptul gradatiei 45°57’ = 8, dup care acesta se fixeazit prin risucirea la stanga a tamburului (6); — se roteste mansonul (3) pani ce indicele I ajunge in coincidenya cu gradatia 56°32.6 = P: — in dreptul indicelui Il, pe cilindrul interior se citeste x = 61°55'.8; arcul x s-a citit mai mic de 90°, deoarece P< 90°; =se caleuleaz’ y=1+x= 45°17’ + 61°55’.8 = 107°12'8; arcului x i s-a dat semnul plus deoarece @ si 8 sunt de acelasi semn; ‘bse pune indicele I la gradatia 61°55’8 =x de pe cilindrul exterior (2), prin rotirea mangonului (3); — se roteste cilindrul interior (1) pind ce gradatia 56°32'.6 = P ajunge in dreptul indicelui I, poi se fixeazi; —se roteste mangonul (3) pani ce gradatia 107°12'.8 coincident cu indicele I; — in dreptul indicelui II, pe cilindrul interior (1) se citeste Z= 67°26'.1; e-se pune indicele I la gradajia 67°26’.1=Z de pe cilindral exterior (2), prin rotirea mansonului (3): —se roteste cilindrul interior (1) pani ce gradatia 107°12’.8 = ¥ ajunge in dreptul indicelui Il, apoi se fixeaza; — se roteste mangonul (3) cit indicele I la zero de pe cilindrul exterior (2): in dreptul indicelui IL, pe cilindrul interior (1) se citeste h = 51°0S’.3; d~se calculeazé azimutul din unghiul la zenit Z: Z=67°26'.1 = 67.4 Z=NE 67°44 .... unghiul la zenit se conteazi de la N deoarece ¥ > 90° si spre E, pentru ci unghiul a pol are sensul estic: de pe cilindrul exterior ajunge in Az=Z=67°A (relajia 15-2)16 miscaREA DIURNA A SFEREI CERESTI §1 Cauza gi legile miscarii diurne Miscarea de rotatie a Péméntului are loc in jurul axei polilor terestri, in sens direct (de la vest la est), in timp de o zi. Observatorul terestru nu poate si sesizeze aceast{ migcare; contemplind bolta cereasci in timpul unei nopti, lui i se pare c& sfera cereasca este animati de o miscare de rotafie in sens retrograd (de la est la vest). Aceasta miscare aparenti a sferei ceresti, de sens invers faa de cea de rotatic a Pamantului, se numeste miscare diurnd. Ca urmare a miscarii diurne, observatorul care priveste cerul instelat constatia dupa un interval de timp oarecare ci aspectul sfetei ceresti se schimba: o serie de aytri apun spre vest, alii rsar Ia est si ansamblul aytrilor vizibili iyi. schimba continuu pozifia in raport cu elementele sferei ceresti, deplasindu-se mereu spre vest. Daca acelasi observator terestru ar avea posibilitatea si se deplaseze instantaneu pe suprafaja Puimantului, ar constata ci aspectul cerului se schimbi si in functie de latitudinea geografica, Indiferent de pozitia observatorului pe Pimant si de perioada anului, daca se observa aceeasi portiune a cerului, se constatd ci stelele isi pastreazd pozitiile reciproce. Astfel, dac& pentru stabilirea pozitilor reciproce dintre stele s-ar masura unghiurile dintre acestea, la anumite intervale de timp, s-ar constata 4 marimile unghiulare se menfin invariabile. Menjinerea pozitiilor reciproce a stelelor a permis gruparea acestora in constelafii, opera care revine antichitajii indepartate. Observand sfera cereascé dintr-un punct O de pe suprafata terestra, se constati c& astrii sunt animati de © migcare de rotatie in jurul unui punct fix: in emisfera cereasc’ nordic acest punct este polul nord ceresc, iar in cea sudici — polul sud ceresc. Miscarea diurnd are loc in jurul axei lumii, care este inclinatd taj de orizontul adevarat cu un unghi egal cu latitudinea @ a observatorului (fig. 16-1). ccesive ale unor stele in miscarea lor diurna, de Daca observm pozitiile s exemplu ale stelelor A si B din emisfera nordicd, si D din emisfera sudica, se constat c& in timpul unei rotajii complete a sferei ceresti, fiecare stea descrie un paralel de declinafie. Steaua A descrie paralel de declinatie aa’, steaua B paralelul bb’ si steaua D — paralelul dd’. Deci, miscarea aparentd a unei stele in miscarea diurnd a sferei ceresti are loc de-a lungul paralelului ei de declinatie. 429Daca se masoari succesiv arcul de paralel de declinatie descris de 0 stea in migcarea diurnd intr-un anumit interval de timp, se constat& c4 acesta se mentine constant. Rezulta c& miscarea diurnd a sferei ceresti este uniforma. Perioada unei miscari diurne a sferei ceresti este constant, egal cu durata unei rotafii complete a Paméntului in jurul axci sale; aceast4 durata este egal cu 0 zi Fig. 16-1 siderald. Ziua siderali este intervalul de timp constant necesar unei stele ca si treacd de doua ori consecutiv prin aceeasi pozitie pe sfera cereasca, de exemplu, prin meridianul ceresc al locului (vezi cap. 18, § 3). in timpul unei zile siderale, fiecare stea descrie un paralel complet de declinatie. Ca urmare a inclinarii axei lumii faya de orizontul adevarat, de un unghi egal cu latitudinea observatorului, planul ecuatorului ceresc si al paralelului de declinatie al unui astru este inclinat faa de orizont cu un unghi egal cu colatitudinea / = 90° - 9. De aici deriva urmatoarele fenomene legate de miscarea diurnd: ~aspectul general al migc&rii diurne a sferei ceresti este functie de latitudinea observatorului; ~aspectul migcarii diurne a unui astru pentru un observator de o anumiti latitudine este functie de declinatia astrului. Meridianul ceresc al locului joac3 un rol important in studiul migcarii diurne; el ste planul vertical de simetrie al migcarii diurne a fiectrui astru, deoarece contin atat axa zenit-nadir a observatorului, cat si axa lumii. In cursut unei miscari diurne complete, fiecare astru trece de doua ori prin meridianul ceresc al locului. Anumiti astri tree si prin orizontul adevarat, cand rdsar sau apun, aljii trec prin primul vertical. Fiecare din aceste_,,treceri“ constituie o faz& caracteristicé a migcUrii diurne, care se analizeazi in cele ce urmeaza. Intelegerea clari a fenomenelor ce deriva din miscarea diurnd a sferei ceresti privind variajia aspectului cerului la diferite latitudini, variatia coordo- natclor aytrilor etc... prezinté o importanyi deosebita in practica navigatiei astro- nomice. 430§2 Culminatia astrilor Cele dou’ treceri ale unui astru prin meridianul cerese al locului in miscarea diurnd a sferei ceresti se numesc culminafii: cand astrul tece prin. meridianul superior, se spune ci se afl la culminagia superioard; cand trece prin meridianul inferior, se afli la culminatia inferioard. Astfel, astrii A, B si D din figura 16-1 au culminatia superioara in a, b si d, iar culminatia inferioara in a’, b’ sid’. in momentul culminatici unui astru, cele trei puncte ce constituie varfurile triunghiului sferic de pozitie ~ zenitul, polul ridicat si astrul, se afla in meridianul cerese al observatorului. Considerim proiectia sferei ceresti pe planul meridianului pentru un observator de latitudine @ (fig. 16-2). Culminagia superioara a astrului A este in a. La culminatia superioar unghiului orar ¢ si unghiul la pol P al astrului sunt zero; indltimea astrului atinge valoarea maxim’ H= @ si de acelasi nume). Astrul are culminatia inferioara in Bo si risare in R; in continuarea migc&rii sale diurne, azimutul creste pani cfind astrul ajunge in By, punctul tn care paralelul de declinajie este tangent la verticalul ZM. Cand astrul ajunge in aceast& pozitie, se spune cA se afl la digresiunea maxima la est, in care azimutul atinge valoarea maximé la est, egal cu arcul de orizont NM. fn continuare, azimutul scade pe misura apropierii astrului de meridian si devine zero la culminatia superioara, in Bz; astrul trece apoi in emisfera vestic azimutul scade de la 360° pana la o valoare minima spre vest egali cu 360° - NM, cand astrul trece prin digresiunea maxima la vest (in punctul B3), dupa care azimutul creste din nou, pani ce astrul apune in A. Dup& cum se observa astrul B nu taie primul vertical gi este cu risarit si apus (8 < J). Pentru un astru care nu taie primul vertical (8>@ si de acelasi nume cu latitudinea) si circumpolar (8 > / si de acelasi nume cu @), care are deci si culminayia inferioari in emisfera vizibil4, variafia azimutului este urmitoarea: zero la culminajia inferioara, creste pin la o valoare maxima, cnd astrul ajunge la digresiunea maxima la est si scade apoi 1a zero, la culminagia superioara; scade apoi de la 360° pana la o valoare minima, cAnd astrul atinge digresiunea maxima la vest, dupa care creste din nou spre 360°, valoare pe care o ia la culminatia inferioard, Cand astrul se afl la digresiunea maxima, triunghiul sferic de pozitie ZPNB, devine dreptunghic in astru, unghiul paralactic este 90°, cercul orar PNB, fiind perpendicular pe verticalul astrului ZB; (fig. 16-8). Unghiul la zenit, unghiul la pol si indltimea astrului la digresiunea maxima pot fi determinate prin rezolvarea triunghiului sferic dreptunghic ZPNB,: ~unghiul la zenit Z se deduce din relatia: cos 8 = sin Z sin (90° - 9) de unde: sin Z=cos 8 sec @ (16-5) —unghiul Ja pol P din expresia: cos P = ctg 8 ctg (90° - @) sau: cos P =ctg 51g (16-6) Fig. 16-8 436~ si inaljimea A din formula: cos (90° — @) = sin 8 sin h de unde: sin h = sin @ cosec 8 (16-7) in cazul limiti al unui astru care are culminatia in zenit (astrul A din fig. 16-5), deci 5 = @ si de acelasi nume, digresiunea maxima este in zenit, paralelul de decli najie al astrului fiind tangent la primul vertical in acest punct. fn acest caz, pentru un observator in emisfera nordic, azimutul variaz& astfel: zero la culminatia inferioari Fig. 16-9 creste pan la culminafia superioari in zenit, care se confunda cu digresiunea maxima la est — cand azimutul atinge valoarea maxima spre est, de 90°; astrul trece apoi la digresiunea maximi la vest, cand azimutul este 270°, dupa care creste pani la 360°, la culminafia inferioar’. Sa presupunem acum un observator la 0 latitudine sudicd @ si un astru C, de declinafie de asemenea sudicd, care nu taie primul vertical (fig. 16-9). Azimutul acestui astru de declinatie sudica variaz% astfel: 180° la culminatia inferioard, in pozifia Co, scade pana la o valoare minima spre est, unde Az = 180° - SM, cind astrul ajunge in C; la digresiunea maxima la est, dup care creste la 180°, la culminatia superioara (in C;); astrul trece apoi in emisfera vestica, azimutul creste de la 180° pana la o valoare maxima spre vest... Az = 180° + SM,, cnd ajunge in C3 la digresiunea maxima la vest, dupa care scade la 180°, la culminajia inferioara (in Co). in cazul limita, cnd astrul de declinagie sudicd culmineazX in zenit (5 =@ si de acelasi nume), azimutul variaza astfel: 180° la culminafia inferioard, scade la 90° cand astrul ajunge la culminatia superioara, in zenit; trece apoi la vest, azimutul devine 970°, dup care scade la 180°, valoare care este ating’ cfnd astml ajunge din nou la culminafia inferioard. injelegerea clara a acestor particularit&ti ale miscArii diurne ale unui astra care nu taie primul vertical prezinté o important practicd deosebité in navigatia astro- 437nomica cu observafii la Soare, in zone de latitudini mici, ecuatoriale $i tropicale, in perioada de vara a emisferei terestre respective. In acest caz, masurile practice care se impun in executarea observatiilor la Soare pentru determinarea punctului navei deriva din cunoasterea acestor particularitati. $i nu trebuie uitat c& in multe din aceste zone maritime si oceanice, asigurarea de navigatie limitata a litoralului face ca navigatia astronomic& s& constituie inc s‘stemul principal nu numai la larg. ci uneori chiar fn apropierea coastelor (cazul zonei costiere din sudul Peninsulei Arabice etc.). §6 Variatia coordonatelor sferice locale ale agtrilor in migcarea diurna La cap. 15 am vazut ci sistemul de coordonate orizontale, precum si unghiul orar si unghiul la pol al unui astru — din sistemul de coordonate ecuatoriale, sunt denumite si coordonate sferice locale, deoarece mirimea lor variazA si functie de locul observatorului pe sfera terestra. S4 vedem cum variaz4 aceste coordonate in timpul misc&rii diume a unui astru. 1 Variatia unghiului orar Unghiul orar t al unui astru este coordonata sfericd locala caracteristicd migc&rii diurne; este zero la culminafia superioara (fig. 16-1), creste uniform urmdrind astrul in migcarea sa diurnd, devine 180° la culminafia inferioar& si atinge valoarea de 360° cnd astrul revine la meridianul superior, dup& o migcare diumnd completa. Data find variatia sa uniformd de la 0° la 360°, unghiul orar a fost considerat drept coordonata sferici cereascd cea mai indicatd pentru masurarea timpului. 2 Variatia unghiului la pol Variafia unghiului la pol P al unui astra in migcarea diurni are aceeasi caracteristic&: este zero la culminatia superioar’, creste uniform in emisfera vestich urmirind astrul in migcarea sa diurna pana la 180°, cAnd astrul ajunge la culminatia inferioard; scade apoi uniform in emisfera estic8, de la 180° la 0°, cand astrul revine in meridianul superior, dupa o migcare diurn& completa. 3 Variatia azimutului Azimutul masurandu-se de-a lungul orizontului, care este inclinat fati de ecuator de un unghi egal cu colatitudinea / = 90° - 9, are o variafie neuniformd in timpul misc&rii diurne; azimutul are o variatie uniform4 numai in cazul unui 438observator aflat in unul din polii terestri, cAnd orizontul se confund& cu ecuatorul ceresc (vezi fig. 16-12). Considerim formula (15-12) pentru calculul azimutului din @, 8 si P: ctg Z = 1g 8 cos @ cosec P - sing ctg. P. Dac& observatorul este la ecuator (p= devine: )°), relagia care exprim% unghiul la zenit td sin P ctgZ= (16-8) Pentru un observator situat la ecuator, toti astrii sunt din categoria celor care nu taie primul vertical (vezi fig. 16-11), prezenténd o digresiune maxima la est gi una la vest; azimutul unui astru variazi in functie de unghiul la pol in forma sinusoidal’, in modul prezentat la § 5, punctul 2. Cand observatorul se afl in unul din polii terestri (@ = 90°), formula (15-12) pentru calculul unghiului la zenit devine: ctg Z = ctg P (16-9) variafia azimutului functie de unghiul la pol fiind deci liniars. Pentru un observator situat la o latitudine oarecare @ azimutul variaz’ astfel: —dacd declinafia astrului este mai micd decdt latitudinea observatorului, in valoare absolutd, astrul taie primul vertical, iar azimutul, in timpul misc&rii diumne, variaza de la 0° la 360°; — daca declinatia astrului este egalét cu latitudinea observatorului si de acelasi nume, astrul culmineaz4 in zenit; azimutul astrului variaz in modul indicat la § 5, punctul 2; —dacd declinatia astrului este mai mare decdt latitudinea observatorului si de acelasi mume, astrul nu taic primul vertical in emisfera vizibild; azimutul variazi in forma indicat la § 5, punctul 2. Pentru a stabili relaia care exprima variatia azimutului in functie de variagia unghiului la pol, consideram expresia objinut& prin aplicarea formulei cotangentelor in triunghiul sferic de pozitie pentru elementele consecutive Z, 1, P i p (vezi cap. 15, § 3, pet. 4): ctg Z sin P = tg 8 cos @~ sin @ cos P pe care o diferengiem in raport de variabilele Z si P, @ gi 3 fiind constante: ae dZ +ctg Z cos P dP =sin @ sin P dP sin” Z de unde: (ctgZ cos P~sin osinP) sin? Z |, sin P sau: dZ = (ctg P cos Z sin Z-sin @ sin’Z)dP 439—cos°Z devine: in care considerand sin°Z = dZ = ((clg P sin Z + sing cos Z) cos Z ~ sin ] dP (16-10) Din aplicarea formulei cotangentelor in triunghiul sferic de pozitie pentru elementele consecutive z,, Z, 1 si P rezulta (vezi cap. 15, § 3, pet.5): ctg P sin Z = tg h cos @— sin @ cos Z de unde: tg h cos g =ctg P sin Z + sin g cos Z (16-11) Introducnd expresia (16-11) in (16-10): dZ = (tg h cos @ cos Z — sin @) dP pi tecdind la creyteri finite se objine: AZ =~ (sin @ ~ tg h cos @ cos Z) AP (16-12) Relagia (16-12) arat& cf la o anumit’ latitudine, variatia azimutului functie de variafia unghiului la pol este cu atat mai mare, cu ct inaltimea este mai mare, fiind maxima la culminatia astrului, fn momentul risiritului sau apusului astrului, cdnd A = 0°, variafia azimutului este mica; aceasti proprietate este folosit& in navigatie pentru determinarea corectici compasului prin observarea unui astru la risirit sau apus. 4 Variatia inaltimii La astrii cu rdsdrit $i apus (fig. 16-3), inaltimea este zero la rasarit, creste in emisfera estici pind la o indltime maxima H cAnd astrul ajunge la culminatia superioara, descreste in emisfera vesticd pana la zero, la apus. in emisfera invizibila indltimea este negativa, atingnd valoarea maxima negativa la culminatia in‘erioara. La astrii care culmineazd in zenit, inaltimea devine 90° in momentul culminatiei (fig. 16-5, astrul Al). La agtrii circumpolari vizibili (fig. 16-5, astrul C), inaltimea este minima la culminatia inferioara, creste in cmisfera esticd pan’ la valoarea maxim’ H fa culminatia superioari, descreste in emisfera vestic’ pan& la valoarea minima in meridianul inferior, dup o miscare diurnd completa. Pentru a stabili relatia care exprima variajia indljimii in functie de variatia unghiului la pol, considerim formula (15-7): sin h = sin g sin § + cos @ cos 5 cos P pe care o diferentiem in raport de variabilele A si P, @ si 8 fiind constante: cos h dh = cos @ cos 8(_ sin P) dP cos h dh =— cos @ cos 5 sin P dP (6-13)Aplicdnd formula sinusurilor in triunghiul sferic de pozitie pentru elementele z, Z, P sip se objine (vezi cap. 15, § 3, pet. 7): sinZ _ sinP cos cosh de unde: oso ee (16-14) sin P Introducdnd expresia (16-14) in (16-13): cos h dh de unde: si trecdnd la cresteri finite se obtine: Ah =—sin Zcos @ AP (16-5) Formula (16-5) arati ci la o latitudine oarecare @, la culminafia astrului (Z = 0 sau 180°... sin Z = 0), variajia indl}imii este nuld si neinsemnat, cAnd asteul se afl in apropierea meridianului, inainte sau dup’ culminatie. Cand astrul taie primul vertical (Z = 90°... sin Z= 1), variatia indltimii este maximi; daci astrul nu taie primul vertical, variajia maxima a iniltimilor are loc cAnd astrul se afl& la digresiunea maxima (Z devine maxim). Formula (16-5) arati c& inaltimea creste in emisfera estica, deoarece unghiul la pol estic descreste (AP este negativ) si descreste in emisfera vestick (AP este pozitiv, deoarece P,, creste). Variajia indijimii astrilor functie de latitudine este maxima cind observatorul este la ecuator (p= 0°... cos @ = 1) gi nul cAnd se aflé in unul din polii terestri (@ = 490°... cos @=0). §7 Aspecte ale observatorului cari liurne functie de latitudinea 1 Observatorul se afla la 0 latitudine oarecare? Asa dup cum s-a vazut, aspectul sferei ceresti in miscarea diurna este functie de latitudinea observatorului. Pentru concretizare si considerim un observator la latitudinea @ = +50°, colatitudinea / = 40°; pentru acest observator, 441din punct de vedere al miscarii diurne, astrii prezint& urmatoarele caracteristici (fig. 16-10): ~ sunt astri circumpolari vizibili cei care au declinatia cuprinsa intre +40° si +90° (cuprinsi in calota sfericd a polului ridicat Py, delimitat’ de paralelul de declinatie al astrului B); — culmineaza in zenit astrii care au 5 = +50° (cazul astrului A); ~ nu taie primul vertical in emisfera vizibila asttii care au declinatia intre +50° si +90° (cupringi in calota sfericd a polului ridicat Py, delimitat& de paralelul de declinafie al astrului A); Fig. 16-10 — au réisdrit si apus astrii a c&ror declinafie este cuprinsa intre limitele de + 40° (cupringi intre paralelele de declinafie ale astrilor B si D). Astrul B are culminatia inferioara in orizont; astrul D are culminatia superioara in orizont. Astrii care au 8 = 0° (cazul astrului C) risar in E, apun in W gi au arcul dium egal cu cel nocturn. Astrii care au declinajia cuprins& intre 0° si +40° au arcul diurn mai mare decat cel nocturn; cei care au declinafia cuprinsa intre 0° si -40° au arcul diurn mai mic dec&t cel nocturn; ~ astrii care au declinatia cuprinsd intre -40° si -90° sunt circumpolari invizibili (cupringi in calota sferic& a polului cobordt P,, delimitata de paralelul de declinatie al astrului D); ~ au culminajia inferioard in nadir astrii care au & = —50° (cazul astru- hui F); — nu taie primul vertical In emisfera invizibild astrii care au declinatia cuprins& intre ~ 50° si -90°. Coordonatele locale ale diferitelor categorii de astri variazA in timpul migc&rii diurne in modul indicat mai sus, la §6. 4422 Observatorul la ecuatorul terestru (@ = 0°) Axa lumii se afla in orizontul adevarat, marcand punctele cardinale N si S (fig. 16-11). Ecuatorul ceresc trece prin zenit $i nadir, confundandu-se cu primul vertical. Fig. 16-11 Paralelele de declinaie ale astrilor sunt perpendiculare pe orizontul adevarat, deci tofi astrii au rdsdrit si apus, arcul lor diurn find egal cu cel nocturn; pentru observatorul de la ecuatorul terestru nu exist 0 alt’ categorie de astri. Observatorul vede astrii ridicAndu-se perpendicular pe orizont la risarit $i coborand perpendicular Ia apus. ‘Steaua Polard se vede in orizont sau foarte aproape de acesta spre nord. 3 Observatorul in unul din polii terestri (p = 90° N sau 90°S) In figura 16-12 considerim observatorul in polul nord (p= 90°N). Axa lumii se confunda cu linia zenit-nadir i ecuatorul ceresc cu orizontul adevarat. Paralelele de declinatic se confunda cu paralelele de inaltime; din felul in care se prezint4 elementele sferei ceresti deriva urmatoarele particularit4ti ale migcArii diurne: 443i i ; ; . ; ; ; Fig. 16-12 Nas ~ astrii cu declinafia nordic sunt circumpolari vizibili si cei cu declinatia sudica sunt circumpolari invizibili. Pentru observatorul de la pol nu exista o alta categorie de astri; ~ iniltimea stelelor se menjine constant pe timpul miscarii diurne, fiind egala cu declinatia lor; —deoarece axa lumii se confund4 cu linia zenit-nadir si ecuatorul ceresc cu orizontul, meridianul ceresc si punctele cardinale N, E, S, W sunt nedeterminate. Steaua polar, a clrei distan{4 polar este aproape 1°, se menfine in apropierea zenitului. Cind observatorul se afl a polul sud terestru (@ = 90°S), sensul liniei zenit- nadir se inverseazi, zenitul confruntandu-se cu acest pol. Astrii cu declinatia sudica devin circumpolari vizibili, iar cei cu declinajia nordicd — circumpolari invizibili.1 7 MISCARILE APARENTE ALE ASTRILOR SISTEMULUI SOLAR §1 Generalitati ‘Sa ne imagindm ca la un moment dat s-ar opri miycarea de rotajic a Pamantului in jurul axei sale si astfel sfera cereasca ar deveni imobili; in aceasta situatie ipoteti observatorul ar distinge pe bolta cereasci doua categorii de astri: ,astri ficsi" si ,astri ratdcitori", animati de anumite migciri aparente proprii printre cei ficsi. Astrii ficsi sunt stelele, care isi mengin pozifiile lor reciproce in spajiu; directia la o stea ar plrea ci se menjine aceeasi, nu datoriti faptului c& aceasta ar fi imobilk in spatiu, ci ca urmare a distanfei sale imense fafi de planeta noastra, de ordinul anilor lumina, cea ce face ca atat miscarea proprie a stelei cat si cea de translatie a PmAntului in jurul Soarelul s& rman imperceptibile observatorului_ terestru Coordonatele ecuatoriale ale stelelor, ascensiunea dreapti si declinajia, riman aproape aceleasi de la un an la altul; de aceea, stelele pot fi considerate practic ca astri ficsi pe sfera cereasca, fenomen care explici denumirea de fixe data stelelor inc& din antichitate. Ca urmare, in randul corpurilor ceresti, stelele au miscarea aparenti cea mai simpl& pe sfera cereasc’: ele sunt animate numai de miscarea diurnd. Dimpotriva, in ipoteza formulata, observatorul terestru ar vedea un numar restrins de alte corpuri ceresti, ,,iticind" printre stele. Astrii rdtdcitori sunt astrii sistemului solar, compus din Soare si o serie de planete, care graviteaz in jurul acestuia; in jurul anumitor planete graviteazit o serie de satelifi, cum sunt satelitul planetei noastre ~ Luna. De altfel, insisi denumirea de planeta dati in antichitate acestor corpuri ceresti insemna ,,astru riticitor*, Migcarile aparente printre stele ale Soarelui, Luni si ale planetelor sunt consecinja faptului c& distanfele faji de Pamant ale acestora sunt incomparabil mai mici decat la stele, cea ce face ca migcarile proprii ale astrilor sistemului solar si devina perceptibile observatorului terestru S& revenim acum la situafia normal, Hisind Pimantul s se roteasci in jurul axei sale. Migcirile aparente ale astrilor sistemului solar observate de pe Pamant rezulti din compunerea migcarii diurne cu miscarea aparenti proprie a fieciruia dintre agtri; desigur, intre acestea, miscarea diurna cauzati de rotajia Pamantului are actiune preponderenta. Din randul astrilor sistemului solar prezinta interes pentru navigatia astronomicd doar cei care se observa usor cu ochiul: Soarele, Luna si patru planete — Venus, Marte, Jupiter si Saturn. 445Dac& dintr-un punct oarecare de pe Pimant se procedeazi la observarea comparativ’ a misc&rii diurne a unei stele cu a unui astru din sistemul solar, se constat4 c& steaua isi menjine migcarea aparent4 pe acelasi paralel de declinatie, pe cAnd paralelul de declinajie al astrului sistemului solar diferi de 1a o zi la alta; Particularitatile migc&rii diurne a astrului sistemului solar se manifesta astfel: —steaua risare si apune in acelasi punct de pe orizont, pe cand astrul din sistemul solar rasare si apune in puncte diferite; — intervalul de timp dintre dou culminafii consecutive ale stelei la meridianul observatorului este constant, pe cind al astrului din sistemul solar este variabil. Astfel, intervalul de timp cel mai mare este in cazul Luni, indicand miscarea aparent& proprie fn sens direct cea mai pronunjati din randul astrilor sistemului sol: —indltimea meridiand a stelei se menfine aceeasi, pe cand cea a astrului din sistemul solar variaza de la o zi-la alta; —arcul diurn gi cel noctumn al stelei se mentin aceleasi, pe cAnd al astrului din sistemul solar variaza. De altfel, migcarea aparent& proprie a Lunii si a planetelor poate fi constatatd usor prin simpla observare a acestora in comparatie cu o stea cunoscutS din apropiere: de la sear la sear se constati cd Luna se deplaseaz in mod evident in sens direct (de la vest la est) printre stele; miscarea aparenta a planetelor se observa c& este neregulatii, putnd urma traiectorii foarte diferite. Observatorul de la bordul navelor de cursi lunga, pasionat de contemplarea cerului, care igi schimba mereu aspectul odati cu deplasarea pe noi paralele de latitudine, trebuie si se antreneze in observarea acestor fenomene, de importanta practicd in navigatia astronomic’. Desigut, in legditurd cu migcarile astrilor sistemului solar sunt multe aspecte frumoase si interesante; in cele ce urmeazi, volumul restrans al lucrarii ne con- strange s ne limitim doar la acelea care prezinta interes practic pentru navigatia astronomicé Pentru studiul succint al misc&rilor aparente ale astrilor sistemului solar se impune mai intai s4 ne reamintim legile fundamentale care guverneazi miscarile astrilor sistemului solar. §2 Legile care guverneaza miscarile proprii ale agtrilor sistemului solar Determinarea pozitiei astrilor sistemului solar pe baza principiului gravitariei universale constituie obiectul de studiu al mecanicii ceresti. in studiul miscarii unei planete in jurul Soarelui sau a unui satelit — fala de planeta in jurul clreia graviteazi, mecanica cereasci procedeazi mai intai la un calcul aproximativ, ludnd in considerafie doar cei doi astri: astrul gravitat si cel in jurul c&ruia graviteaz4. Traiectoria astfel determinata este eliptic’, confirmand legile lui Kepler. Calculul aproximativ astfel efectuat se corecteazi apoi functie de perturbatiile provocate miscirii eliptice sub acjiunea atractiei altor astri ai sistemului solar. 446