Secțiunea mea preferată e cea în care vorbește despre moștenirea ongoing a

pandemiei, pe care o numește „Marea pauză”. Pentru că ne-a forțat să vedem ce

contează. Oliver își provoacă cititorii să se gândească cu precauție la revenirea la
normal: „Te implor. Respiră adânc. Ignoră zgomotul asurzitor și gândește-te profund
la ceea ce vrei să reintroduci în viața ta. Aceasta este șansa noastră de a defini un nou
versiune a normalului. O oportunitate rară și cu adevărat sacră, da sacră, de a scăpa
de prostiile și de a aduce înapoi doar ceea ce funcționează pentru noi. Ce ne face viața
mai bogată, ce ne face copiii mai fericiți, ceea ce ne face cu adevărat mândri."

Choose uncomfortable enlargement over comfortable diminishment.2. Are you

holding yourself to or judging yourself by impossible standards? Drop them.3. In
what ways have you yet failed to accept the fact that you're who you are and not the
person you think you ought to be? No one really cares what we're doing with our life.
There's no need to justify your life.4. In which areas of life are you still holding back
until you feel like you know what you're doing? Everyone's just winging it, you might
as well get on with it.5. How would you spend your days differently if you didn't care
so much about seeing your action reach fruition?"One lives as one can. ... The
individual path is the way you make for yourself, which is never prescribed, which
you do not know in advance and which simply comes into being itself when you put
one foot in front of the other. ... Quietly do the next and most necessary thing." - Carl
JungTen tools for embracing your finitude:1. Adopt a fixed-volume approach to
productivity. e.g. Keep two to-do lists one that contains everything you want to do,
and a second which contains things you're actively working on, which should be
limited to a small number of items (at most ten). Or, establish time limits for your
daily work.2. Serialize! Focus on one big project at a time and see it to completion
before moving on.3. Decide in advance what to fail at. Accept that you'll do a poor job
at things which you aren't currently focusing on, and that should diminish the shame
of failing.4. Focus on what you've already completed, not just on what's left to
complete. Celebrate your daily achievements, since you'll never finish everything
that's left. Keep a "done" list of what you've completed in the day.5. Consolidate your
caring. There are lots of problems in the world, but you only have a finite amount of
attention. Pick a few causes and work towards them.6. Embrace boring and single-
purpose technology. Make your devices as boring as possible: delete social-media
apps and switch your devices to grayscale. Read on a kindle instead of your phone.7.
Seek out novelty in the mundane. Avoid routines when possible, walk a new way, etc.
Experience each moment in greater detail, pay more attention.8. Be a researcher in
relationships. Adopt an attitude of curiosity in which your goal isn't to achieve any
particular outcome or successfully explain your position, but "to figure out who this
human being is." Curiosity is satisfied regardless of the outcome. Choose wonder over
worry whenever you can.9. Cultivate instantaneous generosity. Whenever a generous
impulse arises in your mind, act on it right away. Don't wait until later when you can
"do a better job."10. Practice doing nothing. Stop trying to evade how reality feels,
calm down and make better choices with your time.

1. Alegeți mărirea inconfortabilă în locul diminuării confortabile.

2. Te ridici sau te judeci după standarde imposibile? Aruncă-le.
3. În ce feluri ai eșuat să accepți faptul că ești cine ești și nu persoana pe care crezi că
ar trebui să fii? Nimănui nu îi pasă cu adevărat ce facem cu viața noastră. Nu este
nevoie să-ți justificați viața.
4. În ce domenii ale vieții te mai abții până când simți că știi ce faci? Toată lumea o
face din pix (Winging it), ai putea la fel de bine să te descurci cu asta.
5. Cât de diferit ți-ai petrece zilele dacă nu ți-ar păsa atât de mult să atingi fiecare
scop? Omul trăiește cum poate... Calea individuală este drumul pe care îl faci pentru
tine, care nu este niciodată prescris, pe care îl nu știi dinainte și care pur și simplu ia
ființă atunci când pui un picior în fața celuilalt.

1. Adoptă o abordare cu volum fix a productivității. de exemplu. păstrează două liste

de activități, una care conține tot ce vrei să faci și o a doua care conține lucruri la care
lucrezi activ, care ar trebui să fie limitată la un număr mic de elemente (cel mult
zece).

2. Serializează! Concentrați-vă pe un proiect mare la un moment dat și vedeți-l până

la finalizare înainte de a trece mai departe.

3. Decide din timp la ce să eșuezi. Acceptați că veți face o treabă proastă la lucruri pe
care nu vă concentrați în prezent și asta ar trebui să diminueze rușinea de a eșua.
4. Concentrează-te pe ceea ce ai terminat deja, nu doar pe ceea ce a mai rămas de
finalizat. Sărbătorește-ți realizările zilnice, deoarece nu vei termina niciodată tot ce a
mai rămas. Păstrați o listă „terminată” cu ceea ce ați finalizat în ziua respectivă.

5. Consolidează-ți grija. Există o mulțime de probleme în lume, dar ai doar o cantitate

limitată de atenție. Alegeți câteva cauze și lucrați spre ele.

6. Îmbrățișați tehnologia plictisitoare și cu un singur scop. Faceți-vă dispozitivele cât

mai plictisitoare posibil: ștergeți aplicațiile de rețele sociale și comutați dispozitivele
în tonuri de gri. Citiți pe un Kindle în loc de telefon.

7. Căutați noutatea în lume. Evitați rutinele atunci când este posibil, mergeți pe un
drum nou etc. Experimentați fiecare moment în detaliu, acordați mai multă atenție.

8. Fii cercetător în relații. Adoptă o atitudine de curiozitate în care scopul tău nu este
să obții vreun rezultat anume sau să-ți explici cu succes poziția, ci „să-ți dai seama
cine este această ființă umană”. Curiozitatea este satisfăcută indiferent de rezultat.
Alege mirarea în locul îngrijorării ori de câte ori poți.

9. Cultivați generozitatea instantanee. Ori de câte ori în mintea ta apare un impuls

generos, acționează imediat după el. Nu așteptați până mai târziu când puteți „face o
treabă mai bună”.

10. Exersați să nu faceți nimic. Nu mai încerca să evadezi cum se simte realitatea,
calmează-te și fă alegeri mai bune cu timpul tău.

Oliver Burkeman se autointitulează un tocilar al productivității. După cum o descrie

el, „știi cum unii oameni sunt pasionați de culturism sau de modă, sau de alpinism
sau de poezie? Tociștii productivității sunt pasionați să bifeze căsuțe în listele lor de
sarcini. Deci este cam la fel, cu excepția faptului că e infinit mai trist.”

Cea mai nouă carte a lui, Four Thousand Weeks, este ca o carte de self-help
concepută pentru a-i ajuta pe cei care se recuperează pe altarul productivității ca să
recunoască capcanele emoționale și mentale puse de alte cărți precum „Getting
Things Done”, „Eat the Frog” sau „The Four-Hour”. Saptamana de lucru."

Aducând mai mult din domeniul filosofiei decât din managementul timpului, el
respinge sistematic argumentele sistemelor tayloriste de management al timpului și,
în schimb, oferă sugestii pentru recrearea „productivității” ca concept care
încurajează construirea de comunități și îi ajută pe „geeks” să găsească sensul vieții.

Îl recomand cu căldură nu doar tocilor ca mine, ci și tuturor celor care se luptă cu

FOMO sau cu o criză clasică de mijloc.

First of all, this is probably not the book you think it is, and that’s a good thing.
Rather than offering cheap “time hacks” to get more of the same bullshit done, this
more philosophical work is based on two important but uncomfortable truths: (1) In
the short 4,000 or so weeks you have to live, you will never be able to accomplish all
the things you would like, and (2) even if you could, it wouldn’t matter in the end
because, in the words of John Maynard Keynes, “In the long run we are all dead.”
This is not the most uplifting message you will ever read, but it is liberating and
possibly even life-changing. When you stop trying to get an impossible amount of
work done in pursuit of accomplishments that won’t really matter once you’re gone,
you can start spending the short amount of time you do have pursuing things you
enjoy for their own sake in the present moment.However you decide to spend your
life—and regardless of whatever fame or fortune (or not) it brings—it should be spent
on things that have intrinsic value to you and not for the sake of some destination or
outcome that you think will eventually make you happy. If you can’t find a way to be
happy now, at this moment, you probably never will be, no matter how many to-do
items you cross off your list.

În primul rând, probabil că aceasta nu este cartea pe care o crezi și este un lucru bun.
În loc să ofere „hack-uri de timp” ieftine pentru a face mai multe din aceleași prostii,
această lucrare mai filozofică se bazează pe două adevăruri importante, dar
incomode:
(1) În cele aproximativ 4.000 de săptămâni pe care le trebuie să trăiești, nu vei putea
niciodată să realizezi toate lucrurile pe care le-ai dori și
(2) chiar dacă ai putea, nu ar conta în cele din urmă pentru că, în cuvintele lui John
Maynard Keynes, „Pe termen lung suntem cu toții morți.”

Acest lucru nu este cel mai înălțător mesaj pe care îl veți citi vreodată, dar este
eliberator și poate chiar schimba viața. Când încetați să mai încercați să desfășurați o
cantitate imposibilă de muncă în căutarea unor realizări care nu vor conta cu
adevărat odată ce nu veți fi plecat, puteți începe să petreceți timpul scurt pe care îl
aveți urmărind lucruri de care vă bucurați de dragul lor. Momentul prezent.

Oricum ai decide să-ți petreci viața — și indiferent de faima sau averea (sau nu) pe
care le aduce — ar trebui cheltuită pentru lucruri care au valoare intrinsecă pentru
tine și nu de dragul unei destinații sau a unui rezultat pe care îl crezi.

Săptămâna asta am citit Four Thousand Weeks, o carte despre time management
pentru muritori. Titlul spune totul: până la 80 de ani, ai 4.000 de săptămâni de trăit.
Ce faci cu ele, având în vedere că nu vei putea face tot ce-ți dorești și că nu vei putea
niciodată să preiei controlul asupra timpului (nici asupra orelor de mailuri de la
muncă, nici asupra celui irosit procrastinând, nici asupra timpului liber)? Eu am
ajuns exact la jumătate anul ăsta și te-aș minți dacă ți-aș spune că nu m-a scuturat
puțin: mi-am dat seama că s-au închis multe cărări până la 40 de ani, că multe
fantezii despre cine aș putea deveni și ce aș putea învăța vor rămâne exact asta,
fantezii, și că senzația de a fi un novice perpetuu (la a conduce o echipă, la a edita
povești, la trăit) n-o să dispară prea curând.Însă experiența de lectură a cărții și, mai
larg, a ultimelor luni în care încerc să înțeleg unde am ajuns după 2.000 de
săptămâni, m-a liniștit. Poate sună paradoxal: cartea spune că o să mori (nasol), deci
nu te păcăli că te vei optimiza, iar ultimele luni mi-au arătat că e inevitabil să
dezamăgești colegi sau apropiați, să pierzi controlul asupra planurilor, să-ți pierzi
limpezimea de-a lungul unei zile și multe altele.Dar tocmai gândul ăsta m-a liniștit.
Îmi plac poveștile adevărate și am construit DoR pentru a ne reaminti cât suntem de
failibili și de imperfecți și cât de important e să ne găsim un scop și în perioade în
care mediul exterior e opresiv, așa cum e azi, într-un val patru turbat și cu un partid
la putere (da, despre PNL vorbesc) care e de un cinism înfiorător. (Apropo de cât
suntem de imperfecți. În 2011 am publicat un text de Florin Cîțu despre viitorul
monedei euro).Vă spun toate astea ca să vă mulțumim pentru cele 500 de răspunsuri
pe care ni le-ați dat la chestionarul recent (o să mai scriu despre el și în edițiile
viitoare). Te-am auzit. V-am auzit.