CUM ANALIZĂM O PROBLEMĂ

ETICĂ?
CADRE ALE EVALUĂRII
MORALE
 ARGUMENTAREA ETICĂ

 Un argument este o înșiruire de dovezi și temeiuri care susțin o

concluzie, un argument moral va susține o concluzie morală. Un
argument care nu își propune să ne influențeze comportamentul nu
este un argument moral.
 Un argument moral constă într-un imperativ, recomandare sau
permisiune despre cum să acționăm. Ne spune ce obligații avem, ce
este frumos să facem, sau ce libertăți avem.
CUM ANALIZĂM O PROBLEMĂ ETICĂ?

 Atunci când analizăm o problemă etică avem nevoie de o busolă cu

ajutorul căreia să ne orientăm în formularea unui răspuns despre ce
trebuie sau este permis să facem. Există o varietate de soluții la care
apelăm în viața de zi cu zi. Ne folosim propria intuiție, adică
instinctele noastre puternice de aprobare și dezaprobare a
comportamentelor, sau apelăm la autoritatea regulilor pe care le-am
învățat de la părinți, bunici, profesori, preoți și mediul social mai
general.
 CE SUNT TEORIILE ETICE ȘI DE CE NE
SUNT UTILE?

 Teoriile etice sunt interesate să găsească o busolă care ne ajută într-

un mod sistematic să răspundem la problemele morale cu care ne
confruntăm, încercând să evite în același timp erorile intuițiilor și
limitele autorității regulilor. Ele sistematizează experiența morală și
diversitatea valorilor morale, cu scopul de a extrage un principiu
general sau mai multe principii generale care acoperă o varietate de
cazuri.
 ETICA RESPECTULUI FAȚĂ DE
PERSOANE

 Teoretizarea etică, își propune să identifice și să justifice un principiu moral care arată mult
mai în profunzime de ce unele acțiuni sunt permise, iar altele interzise. Aici nu mai invocăm
autoritatea regulilor, ci răspundem la întrebări ca: de ce să respectăm regulile de la bun început,
ce datorii avem cu adevărat, și cum putem adapta soluțiile morale obișnuite la cazuri noi.
 Kant a susținut că moralitatea acțiunilor nu poate fi determinată doar de consecințele acțiunilor.
E natural să ne raportăm la consecințele acțiunilor, de vreme ce o bună parte a moralității de zi
cu zi privește felul în care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți.
 Kant credea că moralitatea se bazează în ultimă instanță pe modul în care ne
raportăm la ceilalți ca persoane și ființe raționale. Valoarea ființelor umane nu
este stabilită de utilitatea lor. Nu există oameni care au în sine o importanță
morală mai mare decât alții. Ceea ce contează în mod fundamental este că
ființele umane sunt persoane cu o demnitate ce trebuie să respectată în sine,
nu comparativ cu ceilalți.
 ETICA RESPECTULUI FAȚĂ DE PERSOANE
-PRINCIPIUL UNIVERSALIZĂRII-

 Acționează astfel încât ceea ce vrei să faci să poată deveni o lege universală pentru toți
oamenii. Principiul universalizării face apel la voința noastră.
 În procesul de a ridica o acțiune individuală la rangul de lege universală, nu dorințele
noastre sunt cele care contează, ci poziția din care judecăm. Principiul ne cere să decidem
din poziția unei ființe raționale și imparțiale, nu din poziția noastră personală, cu interese
de moment. Așadar, ca să aflăm ce trebuie să facem, ne imaginăm în calitate de ființe
raționale ce reguli am vrea să devină legi universale, nu doar pentru noi ci pentru toate
ființele umane. Această procedură de decizie ne constrânge să gândim dincolo de interesul
personal și al comunității din care facem parte. Decizia corectă va fi cea care obține
consimțământul celorlalți și apreciază nevoile fundamentale ale oamenilor.
 ETICA RESPECTULUI FAȚĂ DE
PERSOANE
- Principiul umanității-
 Acționează astfel încât să tratezi orice ființă umană ca scop în sine, nu doar ca
mijloc. Valoarea scopului în sine nu este ceva produs într-o stare de fapt, ci o
modalitate prin care ne raportăm la existență oamenilor. A-i trata pe ceilalți ca
scopuri în sine presupune să le acordăm o importanță egală chiar în relația cu
propria noastră persoană. Nu putem să ne folosim de ceilalți doar pentru a ne
atinge scopurile.
 Principiul umanității interzice să ne raportăm la orice ființă umană ca și cum ar fi
o simplă unealtă. Respectul demnității ne cere să apreciem valoarea absolută a
oricărei ființe umane, dincolo de utilitate. În interacțiunea socială trebuie să avem
în vedere nu doar scopurile noastre personale, ci și respectul pe care îl datorăm
celorlalți în calitate de persoane cu propriile dorințe, nevoi și aspirații.
 ETICA FERICIRII GENERALE

 Teoria utilitaristă, elaborată de filosofii englezi Jeremy Bentham și John Stuart

Mill, susține că urmărirea fericirii generale a oamenilor este scopul moral ultim.
Sigur, fiecare individ își caută fericirea proprie, dar etica utilitaristă ne cere să
producem fericire tuturor ființelor capabile să resimtă durere și plăcere. Principiul
utilității, denumit și principiul fericirii generale, ne spune că acțiunile sunt morale
în măsura în care produc cea mai mare cantitate de fericire pentru cel mai mare
număr de oameni.
 Etica vieții virtuoase (împlinite)

 Etica virtuții ne spune că un om virtuos va lua de fiecare dată decizii corecte, iar
acțiunile sale vor fi morale pentru că decurg din caracterul său virtuos. Este
așadar necesar ca oamenii să dobândească o serie de virtuți și să își dezvolte
caracterul pentru a fi capabili să ia deciziile morale corecte. În plus, dobândirea
unui caracter virtuos ne aduce aproape de împlinirea naturii noastre specifice, de
atingerea potențialului nostru maxim. Realizarea acestui lucru echivalează cu o
viață împlinită sau fericită, ceea ce Aristotel numea prin termenul grecesc
eudaimonia.