LUCRARE PRACTICĂ I - EPIDEMIOLOGIE

Evaluarea cantitativă a dezvoltării epidemice și a intensității atacului patogenilor la

cereale

STUDIU DE CAZ I

Aprecierea cantitativă a dezvoltării epidemice a helmintosporiozei grâului (Drechslera

tritici repentis) prin AUDPC (aria de sub curba de progres a bolii)

1. PREZENTAREA PATOGENULUI DRECHSLERA TRITICI REPENTIS

(Died.) Shoemaker

Recunoașterea patogenului

Primele simptome apar pe frunzele bazale, sub forma unor puncte sau pete mici,
circulare, de culoare maro – deschis. Aceste pete sunt rezultatul infecţiilor primare, care
au loc de regulă în lunile aprilie – mai (fig. 1). Riscul de infecţie este mare la grâul care s-
a cultivat după grâu, datorită resturilor vegetale care rămân la suprafaţa solului. Frunzele
bătrâne sunt primele infectate sau predispuse la infecţie. Cu timpul aceste pete capătă o
formă ovală sau lenticulară, au culoare maro – deschis şi sunt înconjurate de un halou
gălbui (rezultatul infecţiilor secundare) – SCHILDER şi G. BERGSTROM, 1993; OTILIA
COTUNA, GH. POPESCU, 2008. Pe măsură ce boala evoluează (în condiţii favorabile –
nopţi umede şi calde), petele cresc în dimensiuni, se unesc iar pe frunze apar pete mari,
cu aspect neregulat, la care se mai observă punctul iniţial de infecţie (aspect de necroză) –
fig. 2 şi 3. Frunzele puternic atacate se usucă începând de la vârf (fig. 4). În faze avansate
de infecţie, haloul sau zona clorotică din jurul petelor nu se mai observă (P. WOLF, 1991).
Pentru a nu pune un diagnostic greşit, petele trebuie atent analizate pentru a vedea dacă
pe ele apar suporţii negri ai sporilor. La mostrele colectate din câmp, conidiile nu se
observă imediat, de aceea este necesară incubarea pe hîrtie umedă (H. MARAITE şi col.,
1998; OTILIA COTUNA, 2007).
Apariţia simptomelor macroscopice ale bolii are loc în patru etape:
 Stadiul de pată, când pe locul de infecţie iniţial după două zile apare o
 coloraţie închisă la culoare;
 Pată înconjurată de cloroză – apare la 4 – 6 zile după infecţie;
 Necroza – apare la 6 – 8 zile de la infecţie iar clorozele se transformă în
necroze şi în paralel începe sporularea;
 Colapsarea frunzelor – frunzele sunt afectate în întregime iar sporularea
este maximă.
Foarte uşor, simptomele pot fi confundate cu cele produse de ciuperca Septoria
nodorum din cauza tabloului simptomatic asemănător (M. KREMER, G. M. HOFFMAN,
1993; OTILIA COTUNA, GH. POPESCU, 2008).
Fig. 1. Simptome iniţiale produse de ciuperca Drechslera tritici – repentis (OTILIA COTUNA, 2010)
Fig. 2. Pete lenticulare pe frunze de grâu produse de ciuperca Drechslera tritici – repentis (OTILIA
COTUNA, 2010)
Fig. 3. Pete mari, cu aspect neregulat, la care se mai observă punctul iniţial de infecţie (OTILIA
COTUNA, 2008)
 Fig. 4. Frunzele bolnave de helmintosporioză lenticulară se usucă începând de la vârf (OTILIA
COTUNA, 2007)

Agentul etiologic
Agentul etiologic al helmintosporiozei lenticulare a grâului este ciuperca
Pyrenophora tritici – repentis (Died.) Drechsler (sin. P. Trichostoma) stadiul sexuat;
Drechslera tritici – repentis (Died.) Shoemaker (sin. Helminthosporium tritici – vulgaris
Nisikado), stadiul asexuat sau forma conidiană (f. c.). Din punct de vedere taxonomic,
ciuperca este încadrată în Regnul Fungi, Încrengătura Ascomycota, clasa
Loculoascomycetes, ordinul Pleosporales, familia Pleosporaceae, genul Pyrenophora.
Petele de pe frunze se datorează formei anamorfe (asexuate) a ciupercii (conidii
multicelulare lungi). Aceeaşi formă o găsim în tulpină, seminţe şi mirişte.
Conidioforii sunt septaţi, erecţi, au baza mai umflată, de culoare oliv – închisă şi
măsoară 80 – 400 x 6 – 9 µm în lungime (după SCHILDER şi G. BERGSTROM, 1993; F.
ZILLINSKY, 1983). După E. DOCEA şi V. SEVERIN (1990) conidioforii măsoară 100 – 300
x 7 – 8 µm (fig. 5).
 Fig. 5. Conidie de Drechslera tritici – repentis (OTILIA COTUNA, 2008)

Patogenie şi epidemiologie
Patogenul supravieţuieşte ca saprofit pe resturile vegetale ale plantei gazdă.
Resturile vegetale constituie sursa principală de inocul primar. Pe paiele care rămân pe
sol peste anotimpul de iarnă se formează pseudoteciile (forma telomorfă sau sexuată) cu
asce şi ascospori. Ascosporii devin maturi primăvara, când sunt eliberaţi din pseudotecii
în condiţii de umiditate, pe timp de noapte. Ei sunt responsabili de realizarea infecţiilor
primare. Emisia de ascospori este maximă în lunile martie – aprilie şi are loc în condiţii
de umiditate (şi roua este suficientă). Ascosporii sunt eliberaţi din asce la distanţe mici (se
pot deplasa), de câţiva centimetri spre deosebire de conidii care pot fi propagate pe
distanţe mai mari cu ajutorul vântului (R. G. REES, G. J. PLATZ, 1992; T. D. MURRAY şi
col., 2009) – fig. 10.
Infecţiile secundare sunt produse de conidii (forma asexuată sau anamorfă), care
afectează frunzele din etajele superioare (astfel apar şi pagubele în recoltă). Conidioforii
se formează pe timp ploios iar conidiile în timpul nopţilor calde şi umede.
Conidiile se formează la suprafaţa necrozelor de pe frunze şi sunt diseminate de
vânt către plantele sau frunzele sănătoase. Dispersarea conidiilor are loc în timpul după –
amiezei. Conidiogeneza, după cum am arătat mai sus, are loc în timpul nopţii, când
umiditatea este mai ridicată şi alte suprafeţe purtătoare de conidii sunt uscate (L. FRANCL,
1997; L. FRANCL, J. G. JORDAHL, 1992; H. W. PLATT, R. A. A. MORRALL, 1980a, 1980b;
R. A. A. MORRALL, R. J. HOWARD, 1975.
Conidiile pot fi dispersate pe kilometri întregi şi chiar zeci de kilometri
(diseminare anemochoră), în zilele calde şi secetoase la temperaturi de 21 – 23 0C (optim).
Sporii germinează şi infectează grâul în condiţii variate de temperatură (5 – 35 0C), când
frunzele sunt umede o perioadă de timp specifică. La soiurile sensibile, simptomele bolii
apar dacă frunzele sunt umede timp de 6 – 12 ore, pe când la cele rezistente este nevoie
de 18 – 48 ore de umectare ( M. P. MCMULLEN, D. R. HOSFORD, 1989; M. P.
MCMULLEN, TIKA ADHIKARI, 2009).
Studii recente în Statele Unite asupra acestei boli, bazate pe colectarea de conidii
şi ascospori de pe paiele de grâu, au arătat că fructificaţiile asexuate (conidiile) au fost
recuperate rapid comparativ cu ascosporii. Acest aspect scoate în evidenţă importanţa
conidiei în epidemiologie (J. M. KRUPINSKY, 1992b).
O altă sursă de inocul importantă este miceliul din seminţele infectate. Miceliul se
dezvoltă în condiţii de temperatură cuprinse între 5 – 35 0C (la fel ca şi conidiile). Boabele
sunt infectate sau predispuse la infecţie mai ales atunci când frunza stindard este afectată
de boală şi când umiditatea este mare în perioada înspicatului. De altfel, ele pot fi
infectate oricând dea lungul perioadei de vegetaţie, însă predispoziţia maximă de
îmbolnăvire este în timpul înspicatului. La suprafaţa cariopselor infectate apare
simptomul de „red smudge” sau pată roşie (fig. 6) – M. MCMULLEN, TIKA ADHIKARI,
2009; M. J. CELETTI, M. R. FERNANDEZ, 1998.

Fig. 6. Pete roşii pe cariopsele de grâu produse de ciuperca Drechslera tritici – repentis (M. J.
CELETTI, M. R. FERNANDEZ, 1998)

Cercetările efectuate în ultimii ani în ceea ce priveşte epidemiologia acestei boli,

arată că efectele cumulate ale temperaturilor ridicate, umidităţii relative ridicate şi a
duratei de umectare a frunzelor mai mare de 12 ore (precipitaţii, rouă) conduc la apariţia
şi dezvoltarea patogenului Drechslera tritici – repentis (E. DUVEILLER, 2004).
REIS E. M. (1991) sugerează că în Brazilia patogenul apare în condiţiile în care
durata de umectare a frunzelor este mai mare de 18 ore la o temperatură de 18 0C şi chiar
mai mare.
Cele mai multe specii de Helminthosporium sunt favorizate de temperaturi
cuprinse între 18 – 320C, dar mai ales de umiditate.
Helmintosporioza lenticulară apare în toate zonele cu climat temperat. Totuşi,
boala apare în zonele caracterizate de temperaturi ridicate (unde luna cea mai răcoroasă
are mai mult de 170C şi umiditate relativă ridicată), dar şi în zonele unde cad precipitaţii
scăzute, temperaturile sunt crescânde şi culturile sunt intens irigate (M. GINKEL, S.
RAJARAM, 1993).
 Patogenul se dezvoltă în condiţii optime la temperaturi cuprinse între 20 – 28 0C.
Boala este asociată de regulă cu câmpurile pe care o cantitate mare de paie rămân la
suprafaţa solului (W. W. BOCKUS, M. M. CLAASSEN, 1992).
 Fig. 7. Ciclul de viaţă al ciupercii Pyrenophora tritici – repentis (după PAULO PEREIRA, 2007)

2. CUM CALCULĂM AUDPC (aria de sub curba de progresie a bolii)?

De ce folosim curbele de progres ale bolii în epidemiologie?

Ele pot fi folosite pentru:

 Compararea măsurilor de control;

 Compararea efectelor mediului asupra dezvoltării unei boli;

 Predicția dezvoltării viitoare a bolii;

 Prognoza bolilor pentru un control cât mai bun.

Nu toate curbele de progres ale bolii sunt bune pentru a descrie un model de curbă de
creștere. Metodele alternative de cuantificare a dezvoltării epidemiei includ aria de sub
curba de progres a bolii (AUDPC). Jeger și Viljanen-Rollinson (2001) au folosit AUDPC
pentru a evalua rezistența cantitativă la boală. Valorile AUDPC rezultate pot fi utilizate ca
măsură a dezvoltării epidemiei și pot fi utilizate în continuare pentru analiza și testarea
ipotezelor, cum ar fi regresia și analiza varianței.

Aria de sub curba de progres a bolii (AUDPC) se calculează utilizând formula lui
Shaner şi Finney (1977):
AUDPC = Σ [{Yi + Y (i + 1) ⁄ 2 x (t(i+1) – ti)]
unde:
Yi = nivelul bolii la timpul ti;
t(i+1) - ti = timpul în zile dintre două notări secvenţiale ale bolii.
AUDPC – ul redă măsura cantitativă a dezvoltării epidemice şi a intensităţii bolii
şi poate fi utilizat în aprecierea evoluţiei atacului (REYNOLDS şi NEHER, 1997).

Notă: Studenții vor calcula AUDPC în urma datelor culese din teren. Pentru
calcularea gradului de atac (GA%) trebuie să calculeze frecvența plantelor atacate și
intensitatea atacului la frunze (I%).
 Cum calculăm frecvența, intensitatea și gradul de atac?

Frecvenţa atacului se stabilește cu ajutorul ramei metrice (50 x 50 cm), luând în

calcul valoarea relativă a numărului de plante atacate, în raport cu numărul total de plante
sau organe analizate. Relaţia de calcul:

F% =

F = frecvenţa atacului în procente;

n = numărul de plante sau organe ale plantei atacate;
N = numărul total de plante sau organe analizate.
Intensitatea atacului se calculează după relaţia:

I% =

I = intensitatea atacului în procente;

N = procentul de atac pe plantă sau pe organul analizat;
= suma notelor date în procente.
Gradul de atac (GA) se calculează după formula:

în care: F este este frecvenţa atacului (%) şi I este intensitatea atacului (%)

Pentru calcularea AUDPC se cunosc datele din teren cu privire la frecvența și

intensitatea atacului ciupercii Drechslera tritici repentis. Datele au fost culese din câmp
la intervale diferite de timp. Notarea virulenţei ciupercii a început la apariţia primelor
simptome care a coincis cu data de 3 mai 2010. Evaluarea intensităţii de atac s-a realizat
vizual, în cinci etape, la interval de 12 zile între notări. Severitatea atacului a fost
apreciată pe o scară de la 0 – 9 (SAARI ŞI PRESCOTT, 1975), unde o unitate reprezintă 10%
din suprafaţa plantelor afectată de patogen.
 Exemplu: intensitatea atacului la intervale diferite de timp.

Nr. Soiul I% I% I% I% I%
crt. 03.05.10 15.05.10 27.05.10 09.06.10 20.06.10
1 Dropia 16.66 19.00 56.33 61.66 63.33
2 Becheş 17.33 33.33 38.33 46.66 61.66
3 Renan 17.66 40.33 47.66 49.33 71.33
4 Antonius 16.00 19.33 42.33 50.66 59.33
5 Josef 13.00 55.33 76.00 77.66 78.66
6 Soissons 16.33 31.00 56.66 64.33 65.00
7 Glosa 14.00 37.00 46.00 52.00 69.00
8 Kalango 15.00 18.66 39.33 81.00 81.66
9 Arlequin 12.33 16.00 26.33 37.66 71.00
10 Karolinum 10.66 29.00 43.33 63.00 64.66
11 Apache 20.00 26.66 29.66 44.33 45.66
12 Azimut 13.66 25.66 32.33 36.00 47.00
13 Petur 20.00 30.33 67.33 67.66 67.66
14 Feny 12.66 27.66 30.66 45.66 55.33
15 Rusija 18.33 37.00 52.00 75.33 78.00
16 Andalou 17.66 20.33 42.66 53.33 67.66
Citirile s-au efectuat la cinci intervale de timp: 10 zile, 12 zile, 13 zile, 13 zile, 14
zile. Fiecărei date îi corespunde un procent de atac, după cum reiese din tabel. Aceste
date vor fi introduse în formula AUDPC.
Exemplu de calcul pentru soiul Dropia:
 Cinci intervale de timp diferite la care au fost făcute notările: 10 zile, 12 zile, 13
zile, 13 zile, 14 zile.
 Cinci procente de atac corespunzătoare momentului efectuării determinărilor:
16,66%, 19,00%, 56,33%, 61,66%, 63,33%.

AUDPC calculat va fi: (16,66x10)/2 + (16,66 + 19,00)/2 x12 + (16,66 + 19

+56,33)/2 x 13 + (16,66 + 19 +56,33 + 61,66)/2 x 13 + (16,66 + 19 +56,33 + 61,66 +
63,33)/2 x 14.
83,3 +213,96 + 597,935 + 998,725 + 1518,86 = 3412,78

Notă: Toate datele obținute în urma calculelor vor fi așezate în tabel conform
modelului dat.

Model pentru frecvența de atac (incidența plantelor atacate)

 Nr. Soiul F% F% F% F% F%
crt. 03.05.10 15.05.10 27.05.10 09.06.10 20.06.10
1 Dropia 10 25 55 60 65
2 Becheş 18 35 40 50 60
3 Renan 20 40 48 53 70
4 Antonius 16 25 45 50 65
5 Josef 12 55 78 100 100
6 Soissons 22 30 58 100 100
7 Glosa 10 39 45 100 70
8 Kalango 18 25 60 100 100
9 Arlequin 12 18 28 38 45
10 Karolinum 5 25 40 60 65
11 Apache 22 33 50 100 100
12 Azimut 14 25 45 100 100
13 Petur 17 30 60 100 100
14 Feny 9 35 50 65 75
15 Rusija 18 36 50 100 100
16 Andalou 20 35 55 100 100

Model pentru introducerea datelor cu privire la gradul de atac al ciupercii Drechslera

tritici repentis.
Nr. Soiul GA% GA% GA% GA% GA%
crt. 03.05.10 15.05.10 27.05.10 09.06.10 20.06.10
1 Dropia
2 Becheş
3 Renan
4 Antonius
5 Josef
6 Soissons
7 Glosa
8 Kalango
9 Arlequin
10 Karolinum
11 Apache
12 Azimut
13 Petur
14 Feny
15 Rusija
16 Andalou

Sinteza rezultatelor obținute: MODEL

 Nr. crt. Soiul F% I% GA% AUDPC AUDPC
I% GA%
1 Dropia
2 Becheş
3 Renan
4 Antonius
5 Josef
6 Soissons
7 Glosa
8 Kalango
9 Arlequin
10 Karolinum
11 Apache
12 Azimut
13 Petur
14 Feny
15 Rusija
16 Andalou
Notă: Studenții vor introduce în tabel datele cu privire la frecvența, intensitatea,
gradul de atac și AUDPC, calculate.
Datele de frecvență și intensitate ale atacului patogenului analizat vor fi utilizate
pentru calcularea gradului de atac (GA%) conform formulei.
Rezultatele obținute vor fi introduse într-un tabel, conform modelului din aplicație.
AUDPC -ul va fi calculat pentru intensitatea atacului ciupercii (I%) cât și pentru
gradul de atac (GA%).
Cu datele de frecvență, intensitate, grad de atac și AUDPC studenții vor realiza
grafice, pentru a observa dinamica atacului fungului Drechslera tritici repentis.