SOLUŢII MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PE MUCOASE

Soluţii bucofaringiene
Pentru cavitatea bucofaringiană se utilizează mai multe forme farmaceutice
(soluţii, aerosoli, tablete) dar o pondere mare o au soluţiile (apă de gură, gargarisme
etc.).
Preparatele bucofaringiene sunt utilizate cu două scopuri terapeutice şi anume:
- scop curativ (infecţii, inflamaţii etc.);
- scop profilactic (prevenirea infecţiilor).
În continuare vor fi prezentate principalele forme utilizate în acest scop:
a. Ape de gură. Sunt soluţii apoase, hidroalcoolice, destinate menţinerii sănătăţii
mucoasei bucale sau utilizate chiar în scop curativ. Pentru obţinerea acestei forme se
utilizează următoarele ingrediente:
- substanţe active (antiseptice, deodorante, antiinflamatoare, astringente sau
antestezice locale) dizolvate singure sau împreună cu alţi auxiliari într-un solvent potrivit.
Pentru prepararea aceste forme utilizăm substanţe ca: acid boric, acid benzoic, timol,
eucaliptol etc.
- iar ca solvenţi: apă, soluţii hidroalcoolice (între 50 0-800) şi uneori cu adaos de
glicerol.
Modul de utilizare a formei este prin menţinerea în contact cu mucoasa bucală
un anumit timp urmată de eliminarea apei de gură şi clătirea cavităţii bucale.
b. Colutorii (badijonaje). Sunt forme farmaceutice vâscoase, destinate
administrării topice pe mucoasa bucală. Pentru obţinerea acestor forme se utilizează
următoarele componente:
- substanţe active (albastrul de metilen 1-3%, colargol 1-2%, fenosept, acid
lactic, nystatin, borax, anestezice locale, antiinflamatoare);
- iar ca vehicule se utilizează: glicerol, propilenglicol, polietilenglicoli lichizi,
mucilagii de metilceluloză sau carboximetilceluloză etc.
Aceste vehicule având o vâscozitate ridicată asigură o aderenţă faţă de mucoase
prelungind în acest mod timpul de contact al medicamentului cu mucoasa bucală.
Principalele colutorii (badijonaje) utilizate în practica medicală sunt următoarele
formule neoficinale în F.R. X:

1. Solutio Glycerini boraxati 10% (20%)

Preparare
Natrii tetraboras gta 10,00 (20,00)
Glicerolum q.s. ad. gta. 100,00

Boraxul cântărit la cumpăna de mână sau altă balanţă farmaceutică se introduce

după pulverizare într-un vas emailat sau din sticlă după care este adăugată glicerina.
Dizolvarea se realizează prin încălzire pe baia de apă. După obţinerea soluţiei
badijonajul este ambalat în recipiente de capacitate mică 10-20 g şi etichetat „uz extern”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic, antimicotic în stomatite.

2. Badijonaj bucal cu anestezină şi borax

Preparare
Ethilis p-Aminobenzoas gta 3,00
Natrii tetraboras gta 3,00

1
 Glycerolum gta 50,00

Boraxul se dizolvă în acelaşi mod ca la glicerina boraxată prin dizolvare la cald în

glicerină, pe baia de apă. După dizolvare şi răcire se adaugă anestezina dizolvată în 20
g alcool cantitate de solvent care se scade din cantitatea totală de solvent prevăzut.
Ambalarea şi administrarea se face în acelaşi mod ca la produsul anterior.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antiseptic, antimicotic în stomatite.

3. Solutio Methylrosanilini Chloridum 1%

Sinonime: Soluţie de violet de genţiană 1%
Soluţie de pioctanină 1%

Preparare
Methylrosanilini chloridum gta 1,00
Alcoholum gta 10,00
Glycerolum gta 5,00
Solutio conservans q.s. ad. gta 100,00

Pioctanina se dizolvă în alcool după care se adaugă treptat şi sub agitare uşoară
soluţia conservantă şi glicerolul până la masa prevăzută. După omogenizare soluţia se
ambalează în flacoane colorate şi se etichetează corespunzător.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antimicrobian şi antimicotic pentru uz
extern pe epitelii şi mucoase.

4. Solutio Methylthioninii Chloridum 1%

Sinonime: Soluţie de albastru de metil 1%

Preparare
Methylthioninii chloridum gta 1,00
Aqua destillata q.s. ad. gta 100,00

Albastrul de metil se dizolvă în apă încălzită agitându-se uşor până la dizolvare.

După omogenizare soluţia se ambalează în flacoane colorate şi se etichetează
corespunzător.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antimicrobian pentru uz extern pe
epitelii şi mucoase.
c. Gargarismele. Sunt preparate fluide destinate tratamentului diferitelor
afecţiuni cu rol de spălare a mucoasei cavităţii bucale, respectiv faringiene prin efectul
mecanic realizat de barbotarea aerului dar evitându-se desigur înghiţirea soluţiei.
Gargarismele au acţiune locală de spălare şi dezinfectare a mucoasei.
Pentru obţinerea formei se utilizează următoarele componente:
- substanţe active: apă oxigenată, borax, infuzie de muşeţel, permanganat de
potasiu, cloramină;
- iar ca solvenţi apa distilată.
În continuare se va prezenta o formulă magistrală de soluţie utilizată pentru
gargară:

1. Soluţie pentru gargară cu cloramină 0,2%

Preparare
Chloramina B gta 2,00

2
 Natrii tetraboras gta 2,00
Natrii hydrogencarbonas gta 4,00
Aqua destillata q.s. ad. gta 1000,00

Componentele se dizolvă în apă în ordinea prescrisă . După omogenizare soluţia

se ambalează în flacoane colorate etichetate „Extern”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antimicrobian utilizat în gargară pentru
diferite afecţiuni ale cavităţii buco-faringiene.

d. Soluţii pentru regiunea gingivodentară (soluţii stomatologice). Sunt

preparate lichide care conţin antiseptice, anestezice, uleiuri volatile, dizolvate în soluţii
apoase, alcoolice sau glicerolate şi destinate tratamentului unor afecţiuni gingivale.
e. Soluţii dentifrice. Sunt preparate lichide utilizate pentru curăţirea şi albirea
dinţilor. În ultimul timp aceste soluţii sunt mai puţin utilizate, locul acestora fiind preluat
de pulberi pentru dinţi dar mai ales de pastele de dinţi.

Spălături şi comprese
a. Clisme sau spălături rectale. Sunt forme farmaceutice lichide utilizate în diferite
scopuri: laxativ, purgativ, nutritiv, dezinfectant sau pentru tratamentul diferitelor afecţiuni ale
porţiunii terminale a tractului digestiv. Ca substanţe medicamentoase se utilizează:
antiseptice, astringenţi, antiinflamatoare, calmante, laxative dizolvate în diferite vehicule
(apă, soluţii extractive apoase etc.).
b. Spălături vaginale. Sunt forme farmaceutice lichide utilizate în scop igienic
pentru tratamentul mucoasei vaginale conţinând diferite substanţe: antiseptice,
dezodorizante, astringente, antimicotice, epitelizante dizolvate în apă distilată sau în
soluţii izotonice de NaCl etc.
c. Spălături uretrale. Sunt soluţii lichide care conţin diferite substanţe
(permanganat de potasiu 0,1%, protargol 1%, rivanol 0,5% etc.) dizolvate în apă distilată
şi utilizate pentru introducerea în uretră în scop terapeutic cu ajutorul unor sonde
speciale.
d. Loţiuni. Sunt soluţii care servesc la umectarea sau spălarea pielii (capului,
feţei), părului şi mâinilor. Loţiunile conţin substanţe antiseptice (resorcinol etc.),
antiparazitare, (sulf), tonifiante (ulei de ricin), dizolvate într-un vehicul (apă sau alcool
diluat).
Picături pentru nas. Rhinoguttae (F.R. X)
A. Generalităţi
A1. Definiţie
Picăturile pentru nas sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de soluţii,
emulsii sau suspensii destinate administrării pe mucoasa nazală. În afară de picături
pentru nas, pentru tratamentul mucoasei nazale se utilizează şi alte forme. Formele
utilizate în acest scop sunt numite medicamente rinologice. Dintre formele rinologice
utilizate frecvent amintim: erine (picături pentru nas), aerosoli, unguente, sisteme
pulverulente sau sisteme bioadezive.
Denumirea de erine derivă din limba greacă de la cuvintele „en” = în „rhinos” =
nas. Pe lângă tratamentele topice pe această cale se pot administra şi tratamente
sistemice.

3
 În acest capitol al soluţiilor nazale se încadrează şi spălăturile nazale care sunt
utilizate pentru spălarea mucoasei. Spălăturile nazale trebuie să fie izotonice, cu pH 7-8,
acţiune antiseptică şi sunt condiţionate în recipiente de 50 ml.
A2. Istoric
Pe cale nazală s-au administrat medicamente din timpuri străvechi. Primele
forme utilizate au fost inhalaţiile şi fumigaţiile utilizate de egipteni, mesopotami, şi sunt
menţionate în diferite scrieri vechi. Tot în antichitate, la greci, la romani s-au utilizat
forme endonazale solide (rinocornuri, având ca excipienţi grăsimi animale solide sau
ceară). Mai târziu s-au preparat soluţii apoase şi uleioase cu aplicaţie pe mucoasa
nazală.
A3. Avantaje
Administrarea picăturilor pentru nas prezintă următoarele avantaje:
- acţiune rapidă;
- aplicare uşoară şi rapidă;
- biodisponibilitate bună;
- posibilitatea preparării pe cale industrială utilizând tehnologii avansate;
- posibilitatea obţinerii unor soluţii cu acţiune prelungită prin utilizarea unor
excipienţi adecvaţi (excipienţi de vâscozitate ridicată).
A4. Dezavantaje
Picăturile pentru nas prezintă şi următoarele dezavantaje:
- interval scurt de contact cu mucoasa nazală;
- acţiune sistemică nedorită (în cazul trecerii substanţei active în circulaţia
generală);
- posibile iritaţii locale.
A5. Clasificare
Picăturile pentru nas se clasifică după mai multe criterii:
a. După modul de formulare:
- magistrale;
- oficinale;
- industriale (tipizate).
b. După gradul de dispersie:
- soluţii;
- emulsii;
- suspensii.
c. După modul de condiţionare:
- unidoză;
- multidoză.
d. După durata efectului terapeutic:
- acţiune imediată;
- acţiune prelungită.
e. După natura solventului:
- soluţii apoase;
- soluţii uleioase;
- soluţii vâscoase (hidrofile).
f. După modul de administrare:
- picături;
- spălături;
- pulverizaţii;
- inhalaţii.
g. După acţiunea terapeutică:
- locală (antiinflamatoare, vasoconstrictoare, antiinfecţioase);

4
 - sistemică (parasimpatolitice, hormoni, vaccinuri).

A6. Anatomia cavităţii nazale

Cavitatea nazală este prima porţiune a căilor respiratorii superioare, având rolul
de a pregăti aerul inspirat înainte de a pătrunde în căile respiratorii inferioare, prin filtrare
respectiv, încălzire. În afară de acest rol, nasul are şi funcţie olfactivă.
Cavitatea nazală este împărţită în două fose nazale care comunică cu faringele.
În cavitatea nazală se găseşte o mucoasă, bogat vascularizată care are două tipuri de
celule: ciliate (70-80%) şi caliciforme. Datorită prezenţei cililor suprafaţa mucoasei este
foarte mare de aproximativ 140-170 cm2. Cilii sunt prezenţi pe întreaga suprafaţă a
mucoasei, exceptând zona olfactivă şi preturbionară.
A7. Fiziologia cavităţii nazale
Prima funcţie a nasului ca importanţă este cea respiratorie, funcţia olfactivă fiind
a doua ca importanţă. Pentru împlinirea funcţiei respiratorii nasul este adaptat pentru a
filtra, a încălzi şi a umecta aerul înainte de a pătrunde în plămâni. Aceste funcţii sunt
îndeplinite de mucoasa nazală prevăzută cu cili vibratili care este scăldată de mucus
secretat de glandele de pituitură. Mucusul este compus din: 95-96% apă, săruri organice
1-2%, mucină 2,5-3% şi o scleroproteină care se depune pe extremitatea cililor având
proprietatea de a reţine praful. În afară de rolul de reţinere a particulelor solide (praf)
mucusul are şi un rol de a apăra căile respiratorii superioare de diferitele invazii cu
microorganisme. Pătrunderea unui corp străin în cavitatea nazală produce o alcalinizare
a mucusului rezultând o activare a cililor ceea ce determină evacuarea rapidă a corpului
străin. Rolul antimicrobian este îndeplinit de o enzimă care se găseşte în mucus cu
proprietăţi bacteriostatice (lizozima).
Cili vibratili au 7m lungime şi 1-3 m diametru. Fiecare celulă are 10-15 cili care
sunt într-o continuă mişcare. Ritmul mişcării cililor este de circa 300-500 mişcări/minut şi
imprimă o deplasare a mucusului spre cavitatea faringiană cu o viteză de aproximativ
0,25-0,75 cm/min. Cilii au o mişcare ondulatorie.
Integritatea aparatului ciliar şi stratului mucos sunt factori esenţiali pentru
sănătatea mucoasei nazale.
A8. Influenţa factorilor fizici şi chimici asupra activităţii ciliare
Activitatea ciliară este de o importanţă majoră pentru menţinerea funcţionalităţii
corespunzătoare a căilor respiratorii superioare. În continuare vor fi prezentaţi câţiva
dintre factorii de ordin fizico-chimic care influenţează activitatea ciliară şi anume:
a. Temperatura: temperatura optimă pentru mişcarea ciliară este cuprinsă între
18-330C. Sub 180C mişcarea ciliară încetineşte. La temperaturi mai mari de 33 0C
mişcarea ciliară de asemenea încetineşte, iar la temperaturi de 44 0C activitatea ciliară
este oprită.
b. Umiditatea: este indispensabilă pentru mişcarea ciliară. Lipsa de umiditate
corespunzătoare produce distrugerea aparatului ciliar.
c. pH-ul: optim este cuprins între 6-7,5. O acidifiere marcată a mucoasei
(întâlnită în infecţii supurative) duce la paralizia mişcării ciliare. Un pH alcalin întâlnit în
rinite alergice, sinuzite duce la o activare a mişcării ciliare.
d. Factori chimici: substanţele medicamentoase în afară de efecte terapeutice,
influenţează activitatea ciliară. Substanţele medicamentoase utilizate în tratamente ale
C.R.S. pot fi împărţite în doua grupe:
d1. Substanţe bine tolerate de mucoasa nazală (camfor, săruri de potasiu,
antihistaminice, fenilefrina, efedrina, neomicina etc.);
d2. Substanţe care inhibă activitatea ciliară (sărurile de argint, anestezice locale,
mentol).

5
 B. Formularea picăturilor pentru nas
La formularea picăturilor pentru nas trebuie avut în vedere mai mulţi factori care
vor fi prezentaţi în detaliu în acest subcapitol.
O formulare necorespunzătoare poate provoca leziuni ale mucoasei nazale,
respectiv a aparatului ciliar. Pentru regenerarea epiteliului este nevoie de 7-8 zile, iar
pentru creşterea cililor de 2-3 luni.
Ţinând cont de aceste probleme picăturile pentru nas trebuie astfel formulate şi
preparate încât să corespundă următoarelor exigenţe:
- toleranţă bună locală şi sistemică;
- eficacitate;
- stabilitate fizico-chimică;
- să aibă un termen de valabilitate corespunzător;
- pH-ul sa fie cuprins între 6-7,5;
- pe cât posibil să fie izotonice.
Îndeplinirea acestor condiţii de calitate se obţine prin corelarea sau concursul mai
multor factori:
- alegerea substanţei medicamentoase şi a auxiliarilor cei mai potriviţi;
- alegerea tehnologiei potrivite pentru preparare;
- condiţionarea într-un recipient adecvat;
- ambalarea şi depozitarea corespunzătoare.
În continuare vor fi prezentate detalii legate de diferitele aspecte menţionate şi
modul în care se poate influenţa pozitiv calitatea.

B1. Substanţe active. Pentru administrare topică nazală se utilizează substanţe

cu diferite efecte farmacodinamice şi anume:
a. Antimicrobiene şi antivirale: din acest grup menţionăm următoarele
subgrupe:
a1. antiseptice (săruri coloidale de argint, fenosept, uleiuri volatile, mentol,
camfor);
a2. antibiotice (streptomicină 0,5%; cloramfenicol 0,2-05%, sulfat de neomicină
etc.);
b. Vasoconstrictoare (efedrina 0,5-1%, nafazolina 0,1%, fenilefrina, adrenalina
etc.);
c. vasodilatatoare (papaverina);
d. antiinflamatoare steroidiene (hidrocortizon acetat, hidrocortizon
hemisuccinat, betametazon, triamcinolon etc.);
e. antihistaminice (feniramin);
f. anestezice locale (procaina, lidocaina, anestezina);
g. mucolitice (ureea);
h. vitamine (hidrosolubile şi liposolubile);
i. substanţe cu acţiune sistemică:
- cardiovasculare (nitroglicerina);
- parasimpatolitice (atropina etc.).

B2. Substanţe auxiliare

Pentru prepararea picăturilor pentru nas se utilizează următorii auxiliari:
a. Solvenţi. Alegerea unui solvent corespunzător este dependentă de scopul
terapeutic urmărit cât şi de solubilitatea substanţelor active. Un solvent potrivit trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să corespundă exigenţelor calitative impuse de F.R. X sau alte stasuri;
- toleranţă bună;

6
 - inerţie chimică şi farmacologică;
- să asigure stabilitatea substanţelor;
- să nu corodeze recipientul;
- să fie miscibil cu mucusul şi să nu influenţeze negativ mişcarea ciliară;
- să fie economic.
Conform F.R. X pentru prepararea erinelor se pot utiliza soluţii apoase, izotonice
sau uleioase de exemplu: ulei de floarea soarelui neutralizat.
Cei mai utilizaţi solvenţi sunt:
- soluţie izotonică de clorură de sodiu 0,9%;
- soluţie glucoză 5%;
- uleiuri vegetale neutralizate;
- propilenglicol în concentraţie de până la 10% (în amestec cu apă distilată);
- polietileniglicoli lichizi.
F.R. X interzice utilizarea uleiului de parafină ca solvent pentru erine din cauza
riscului de a da parafinoame.
b. Alţi auxiliari (adjuvanţi). Sunt substanţe utilizate cu diferite roluri la
prepararea respectiv conservarea picăturilor pentru nas.
Dintre adjuvanţi menţionăm următoarele grupe:
b1. Agenţi de mărire a vâscozităţii: sunt utilizaţi cu scopul de a prelungii timpul de
contact a substanţei medicamentoase cu mucoasa nazală. Soluţiile simple sunt rapid
eliminate din fosele nazale în faringe, apoi sunt înghiţite creându-se chiar posibilitatea
extinderii infecţiilor în zonele învecinate.
Agenţii de vâscozitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie hidrosolubili;
- să fie bine toleraţi de mucoasa nazală;
- să nu influenţeze negativ mişcarea ciliară;
- să fie inerţi chimic şi farmacologic.
Ca agenţi de vâscozitate se pot menţiona următorii:
- soluţie apoasă de metilceluloză în concentraţie 1-2%;
- soluţie apoasă de hidroxipropilceluloza 2%;
- soluţie apoasă de carboximetilceluloza 1-2%;
- soluţie apoasă de dextran 5-10%;
- soluţie apoasă de gelatină 0,5-1%;
- soluţie apoasă de carbopoli 0,5%.
b2. Izotonizanţi. Mişcarea ciliară este influenţată de concentraţia soluţiilor şi
anume, se produce o perturbare a mişcării administrând soluţii foarte diluate sau foarte
concentrate. Soluţiile bine tolerate sunt cele izoosmotice cu lichidele mediului intern.
Când din motive de formulare nu se poate realiza izotonia trebuie ţinut cont de următorul
aspect şi anume: soluţiile uşor hipertonice sunt mai bine tolerate decât soluţii hipotonice.
Ca izotonizanţi pentru picăturile de nas se pot utiliza: glucoza, clorura de sodiu etc.
Pentru soluţiile utilizate la spălăturile nazale izotonia este obligatorie.
b3. Agenţi de corectare a pH-ului. pH-ul joacă un rol important în menţinerea
sănătăţii mucoasei nazale, respectiv, a mişcării ciliare. pH-ul secreţiei nazale diferă şi
anume:
- în funcţie de vârstă este 6,4-6,8 la adult şi 6-6,7 la copii;
- în funcţie de perioada de nictemer şi anume: mai alcalin în timpul zilei şi mai
acid în timpul nopţii;
- în funcţie de diferite alte stări fiziopatologice (îmbolnăviri, hiperventilaţie, stări de
emoţie etc.).
F.R. X prevede pentru picăturile nazale un pH cuprins între 6-7,5. Pentru
ajustarea pH-ului se utilizează diferite soluţii tampon ca de exemplu:

7
 - soluţii tampon fosfat (fostat monosodic, fosfat disodic);
- soluţii tampon citrat (citrat de sodiu, acid citric).
b4. Conservanţi antimicrobieni. Pentru a opri dezvoltarea microorganismelor
pentru formularea picăturilor nazale se pot utiliza diferite substanţe antimicrobiene ca de
exemplu:
- clorură de benzalconiu 0,01%;
- clorobutanol 0,05-0,1%;
- fenosept 0,025%;
- clorură de cetilpiridiniu 0,001-0,005%;
- parabeni (nipagin, nipasol) 0,01-0,02%;
- clorocrezol 0,05-0,1% etc.
b5. Stabilizanţi. În soluţiile nazale pot avea loc diferite reacţii între componentele
soluţiei (oxidări, reduceri) mai ales când se utilizează ca solvent apa. Pentru a rezolva
acest inconvenient în cazul substanţelor sensibile la astfel de transformări putem
schimba vehiculul utilizând ulei de floarea soarelui sau se pot utiliza antioxidanţi.
C. Prepararea picăturilor pentru nas
F.R. X prevede ca prepararea picăturilor pentru nas să se facă prin dizolvare,
emulsionare sau suspendarea într-un vehicul adecvat (soluţie apoasă izotonică sau ulei
de floarea soarelui neutralizat) cu completare la masa prevăzută (m/m).
Regulile generale de preparare au fost amintite şi sunt cele descrise în
monografiile „Solutiones”, „Emulsiones” şi „Suspensiones”. La preparare se utilizează
auxiliari necesari (izotonizanţi, corectori de pH, stabilizanţi, solubilizanţi etc.) cu scopul
de a obţine preparate corespunzătoare calitativ cu o biodisponibilitate mare, efect
terapeutic foarte bun, efecte toxice minime şi contraindicaţii cât mai puţine sau absente.
Aparatura şi vasele de laborator necesare sunt aceleaşi care au fost utilizate la
prepararea formelor menţionate în monografiile respective.
D. Condiţionarea şi conservarea erinelor
Erinele se condiţionează în recipiente de sticlă incolore sau colorate în funcţie de
proprietăţile fizico-chimice a substanţelor conţinute sau recipiente de material plastic de
capacitate mică (5-10 ml) şi prevăzut cu dop picurător.
În industrie se condiţionează în diferite recipiente având două moduri de
condiţionare:
- unidoză;
- multidoză.
Pentru erinele unidoză se utilizează recipiente de plastomeri cu capacitate de
0,4-0,5 ml transparente la care umplerea şi deschiderea se face automat.
Pentru erinele multidoză se utilizează:
- flacoane de sticlă incoloră sau colorată de 5-10 ml cu dop picurător;
- flacoane de plastomer cu dop picurător;
- flacoane de plastomer cu pulverizator;
- fiole cu soluţii şi pipetă nazală din plastomer pentru spălături.
În industrie flacoanele unidoză şi multidoză se etichetează având pe etichetă
următoarele indicaţii: numele produsului, seria de fabricaţie, termen de valabilitate,
fabrica producătoare etc.
Flacoanele individuale se ambalează în cutii de carton care de asemenea sunt
etichetate iar pe etichetă mai pot apărea şi alte menţiuni ca de exemplu:
- „numai pentru uz nazal”;
- „nu trebuie înghiţite”;
- „se evită utilizarea prelungită”;
- „de evitat utilizarea la copiii foarte mici fără avizul medicului”.

8
 Medicamentele rinologice lichide se ambalează în recipiente bine închise
prevăzute cu un sistem de picurare, depozitate la loc răcoros şi ferit de lumină.

E. Caractere şi control
Picăturile pentru nas trebuie să corespundă prevederilor din monografiile
„Solutiones”, „Emulsiones” şi „Suspensiones”.
F.R. X prevede controlul următorilor parametrii pentru soluţiile nazale:
- pH-ul picăturilor pentru nas apoase trebuie să fie cuprins între 6-7,5 iar
determinarea se face potenţiometric;
- identificarea – conform monografiei respective;
- masa totală pe recipient: se stabileşte prin cântărirea individuală a conţinutului din
10 recipiente. Faţă de masa declarată pe recipient se admit abaterile procentuale prevăzute în
tabelul 3.8.:
Tabel 1.8.
Masa declarată pe recipient Abaterea admisă
Până la 10 g  10%
10 g până la 25 g  5%
- dozarea: se efectuează conform prevederilor din monografia respectivă.
Conţinutul în substanţă activă poate prezenta faţă de valorile declarate abaterile
prevăzute în tabelul 3.9. dacă monografia nu prevede altfel.
Tabel 1.9.
Conţinut declarat în substanţă activă Abaterea admisă
Până la 0,1%  7,5%
0,1% până la 0,5%  5%
0,5% şi mai mult de 0,5%  3%
Conservarea la temperatura camerei.

F. Picături pentru nas oficinale în F.R. X

1. Rhinoguttae Naphazolini Hydrochloridi 0,1%

Preparare
Naphazolini 0,10 g
Dinatrii hydrogenophosphas 0,72 g
Natrii dihydrogenophosphas (R) 0,22 g
Natrii chloridum 0,60 g
Solutio phenylhydrargyrii boratis 0,2% 1,00 g
Aqua destillata q.s.ad 100 g

Substanţele se dizolvă în 80 g apă iar după dizolvare se adaugă soluţia de

boratfenil mercuric 0,2%, se completează cu apă la 100 g apoi se filtrează şi se
ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: vasoconstrictor local.

G. Picături pentru nas neoficinale

1. Solutio Natrii Chloridi Isotonica

9
 Preparare
Natrii chloridum gmma 0,90
Aqua destillata q.s.ad 100 g

Clorura de sodiu se dizolvă în apă într-un pahar Erlenmeyer la rece. După

dizolvare şi filtrare soluţia se ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.

2. Solutio Viscosa

Preparare
Methylcellulosum gta 1,00
Solutio natrii chloridi isotonica gta 80,00
Solutio phenylhydrargyri boratis 0,2% gta 2,00
Aqua destillata q.s.ad 100 g

Metilceluloza se dizolvă în apă obţinându-se mucilagul respectiv, apoi se adaugă

soluţia de clorură de sodiu izotonică şi conservantul completându-se cu apă la masa
prevăzută.

3. Rhinoguttae Argenti Coloidale 1%

Preparare
Argentum colloidale gta 1,00
Aqua destillata q.s.ad 100 g

Colargolul se adaugă „per descensum” peste cantitatea de apă prevăzută în

prescripţie lăsându-se 24 de ore pentru dizolvare. După dizolvare soluţia coloidală
obţinută se ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antispetic.
4. Rhinoguttae Argenti Proteinas 1%

Preparare
Argentum proteinas gta 1
Aqua destillata q.s.ad 100 g

Protargolul se adaugă per descensum peste cantitatea de apă prevăzută în

prescripţie lăsându-se 24 de ore pentru dizolvare. După dizolvare soluţia coloidală
obţinută se ambalează în flacoane cu dop picurător etichetate „extern”.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: antispetic.

5. Rhinoguttae Ephedrini Hydrochloridum 0,5%

Preparare
Ephedrini hydrochloridum gmma 0,50
Solutio natrio chloridi isotonica (sol. viscosa) q.s. ad gta 100

După cântărire efedrina se pune într-un pahar Erlenmeyer sau alt vas potrivit
peste care se adaugă solventul indicat în prescripţie agitându-se până la dizolvare.
După obţinerea soluţiei aceasta se ambalează în flacoane cu dop picurător de culoare
brună, etichetate extern.

10
 Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: vasoconstrictor nazal.

6. Rhinoguttae Ephedrini Hydrochloridum 1%

Preparare
Ephedrini hydrochloridum gta 1,00
Solutio natrio chloridi isotonica (sol. viscosa) q.s. ad gta 100

După cântărire efedrina se pune într-un pahar Erlenmeyer sau alt vas potrivit
peste care se adaugă solventul indicat în prescripţie agitându-se până la dizolvare.
După obţinerea soluţiei aceasta se ambalează în flacoane cu dop picurător de culoare
brună etichetate extern.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: vasoconstrictor nazal.

11