CURS 18

Genul Proteus

Grupeaza bacilli Gram-negativi, foarte mobile, nesporulati, necapsulati, care nu fermenteaza

lactoza; sunt anaerobi, faclutativ anaerobi si se dezvolta usor pe medii simple.

Sunt foarte raspanditi pe sol, gunoaie, alimente alterate, ape poluate unde se gasesc materii
organice aflate in descompunere. Bacteriile apartinand genului Proteus sunt principalele
micoorganisme implicate in procesul de putrefactie a carnii.

In mod normal, se gaseste in numar mic in intestinul omului si animalelor.

Speciile cel mai frecvent isolate la om sunt Proteus mirabilis si Proteus vulgaris.

Rezistenta la factori fizici si chimici.

Bacteriile din genul Proteus sunt distruse de expunerea la temoeraturi de 60 C in 60 de minute, si

la expunerea la fenol 1% in 30 de minute. Sunt sensibile la actiunea unor antibiotic cu spectru
larg: kanamicina, cloramfenicol etc.

Patogenitate.

Bacilli din genul Proteus sunt frecvent implicate in:

-infectii urinare;

-infectii genital;

-toxiinfectii alimentare;

-otite;

-sinuzite;

-peritonite;

-infectii ale plagilor;

-septicemie;

-pneumonie;

-meningite;

-enterocolite acute
Diagnostic de laborator. – consta in izolarea germenului in cultura pura si identificarea lui pe
baza caracterelor morfologice, biochimice si de cultura. Produsele patologice necesare
identificarii germenului sunt: urina, sange, puroi, materii fecale

Tratament. – consta in administrarea de antibiotic conform antibiogramei.

Genul Salmonella

Caractere generale. – sunt bacilli Gram-negativi, mobile, neincapsulati, aerobi, facultative

anaerobi, lactozo-negativi.

Genul Salmonella este alcatuit din peste 1500 de specii patogene pentru om si animale.

Rezistenta la factori fizici si chimici.

Sunt germeni foarte rezistenti, sunt sensibil la caldura fiind distruse in 5 minute la 100 C;
dezinfectantele le distrug in 30-120 de minute; sunt sensibile la actiunea cloramfenicolului,
streptomicinei, ampicilinei, etc. s-au identificat tulpini multirezistente la antibiotic, acestea fiind
frecvent implicate infectiile nosocomiale.

Patogenitate.

Boli produse poarta numele de salmoneloze.

Salmonella typhi produce febra tifoida , in timp ce Salmonella paratyphi A,B si C produc febrile
paratifoide.

Acestea sunt boli generalizate.

Alte salmonelle produc toxiinfectii alimentare de tip infectios, enterocolite, infectii urinare,
articulare,meningeale, respiratorii.

Sursa de infectie – este reprezentata in primul rand de animalele domestic si apoi de omul bolnav
sau purtator de salmonele.

Pentru febra tifoida , omul este singurul izvor de infectie. Cele mai importante rezervoare
animale sunt gainile, curcanii, porcii si vacile.

Diagnostic de laborator. – este un diagnostic bacteriologic si unul serologic (immunologic).

Diagnosticul bacteriologic cuprinde izolarea si evidentierea agentului patogen in produsele

patologice prelevate in functie de stadiul bolii.

Astfel se indica hemocultura – in faza de debut, coproculotura – in faza de stare si urocultura,

coprocultura, bilicultura – in faza de convalescenta.
Coprocultura este cea mai utilizata metoda pentru stabilirea diagnosticului de salmoneloza
intestinala.

In toxiinfectiile alimentare, pe langa coprocultura se indica efectuarea examenelor bacteriologice

si din resturile alimentare;

Diagnosticul serologic – este o metoda indirecta de diagnostic care evidentiaza prezenta

anticorpilor.

Profilaxie si control.

Transmiterea se face in primul rand prin intermediul produselor animale infectate, dar si prin apa
de baut contaminate, obiecte contaminate. Astfel, sunt necesare anumite masuri care vizeaza
practicile de taiere a animalelor, procesele de prelucrare a alimentelor, prepararea si refrigerarea
corecta a alimentelor, invatarea si aplicarea unro masuri de igiena de catre persoanele care
manevreaza alimentele in unitatile de alimentatie, identificarea purtatorilor de germeni, educatia
sanitara a populatiei.

Genul Shigella

Caractere generale. – cuprinde bacilli Gram- negative, imobili, nesporulati, necapsulati, imobili,
glucozo-fermentativi, lactozo-negativi.

Reprezinta factorii etiologici ai dizenteriei bacilare. Acesta constituie cauza cea mai frecventa de
diaree bacteriana.

Bacteriile incluse in genul Shigella se clasifica pe baza structurii antigenului O ( structura

polizaharidica) din peretele celular, in patru specii, dupa cum se poate vedea:

Clasificarea dupa structura antigenica

Grupul A : Shigella dysenteriae – cel mai patogen

Grupul B : Shigella flexneri

Grupul C : Shigella boydii

Grupul D : Shigella sonnei.

PATOGENITATE.

Genul Shigella cuprinde bacilli care produc la om dizenteria bacilara si toxiinfectiile alimentare,
fiind cei mai puternici patogeni din grupul enterobacteriaceelor.

Dizanteria se transmite pe cale fecal-orala, de obicei de la purtatorii sanatosi, insa exista si

epidemii produse de apa si alimente contaminate.
Din punct de vedere clinic, dizenteria bacilara se manifesta prin febra, frisoane, dureri
abdominale, scaune diareice frecvente insotite de mucus, puroi si sange. La copii si varstnici se
poate instala un tablou de deshidratare severa;

Boala este localizata la nivelul intestinului gros, unde determina leziuni inflamatorii ale peretelui
si ulceratii ale mucoasei intestinale.

Dupa vindecare, unii pacienti pot ramane purtatori sanatosi de bacilli dizenterici, aflandu-se la
originea unor viitoare infectii.

In lipsa tratamentului antibiotic, manifestarile clinice dureaza in medie sapte zile. In unele
situatii, tabloul clinic poate persista doua pana la trei saptamani.

Complicatiile posibile ale bolii sunt sindromul de colon iritabil, deshidratare, convulsii febrile,
keratoconjunctivita.

Diagnostic de laborator. – este bacteriologic si consta in izolarea si identificarea germenilor in

materiile fecale recoltate atat e la bolnavi, cat si de la purtatori, contactati, personalul care
manevreaza alimente, apa si alimentele incriminate in aparitia bolii. Probele se recolteaza cat mai
curand dupa debutul bolii, inaintea inceperii tratamentului antibiotic.

Identificarea serologica se realizeaza prin reactii de aglutinare pe lama, prin care se stabilesc
structura antigenica de bacil dizenteric si incadrarea acestuia intr-una din cele patru grupe
antigenice (A,B,C,D).

TRATAMENT. – se va institui in raport cu antibiograma, care este obligatorie dupa izolarea si

identificarea shigelelor, datorita multirezistentei la antibiotic a acestor germeni.