Raze X

Negoi Serban
Draghici Gabriel
Cernea Mihnea
 Introducere

• Radiația (razele) X sau radiația (razele) Röntgen sunt radiații

electromagnetice ionizante, cu lungimi de undă mici, cuprinse între
0,01 și 100 Å (ångström). Lungimile de undă cu raze X sunt mai scurte
decât cele ale razelor UV și de obicei sunt mai lungi decât cele ale
radiațiilor gamma. În multe limbi, radiația X este menționată cu termeni
care denotă radiația Röntgen, după ce omul de știință german Wilhelm
Röntgen [1], care de obicei este creditat ca descoperitor, și care l-a
numit radiația X pentru a indica un tip de radiație necunoscut 
 Istoric

• În timpul unor experimente, fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen,

bombardând un corp metalic cu electroni rapizi, a descoperit că acesta
emite radiații foarte penetrante, radiații pe care le-a denumit raze
X (descoperire realizată în anul 1895).
• Utilizarea razelor X în scopuri medicale (care a evoluat în domeniul
radioterapiei) a fost pionieră de către maiorul John Hall-Edwards din
Birmingham, Anglia. Apoi, în 1908, el a trebuit să aibă brațul stâng
amputat din cauza răspândirii dermatitei cu raze X pe brațul lui [41].
• În 1914, Marie Curie a dezvoltat aparate radiologice pentru a sprijini soldații
răniți în Primul Război Mondial, mașini ce permiteau imagistica rapidă cu raze
X pentru soldații răniți pe câmpul de luptă; astfel chirurgii puteau să opereze
mai rapid și cu mai multă acuratețe. 
• Imagistica cu raze X cu contrast de fază se referă la o varietate de tehnici care
utilizează informația de fază a unui fascicul de raze X coerent pentru a imagina
țesuturile moi. A devenit o metodă importantă pentru vizualizarea structurilor
celulare și histologice într-o gamă largă de studii biologice și medicale.
 Utilizări medicale

• Radiografia proiecțională este practica de a produce imagini

bidimensionale utilizând radiatia cu raze X. Oasele conțin mult calciu,
care datorită numărului său atomic relativ ridicat absoarbe razele x
eficient. Aceasta reduce cantitatea de raze X care ajung la detector în
umbra oaselor, făcându-le să fie vizibile clar pe radiograf. Plămânii și
gazul prins, de asemenea, apar în mod clar din cauza absorbției mai
scăzute în comparație cu țesutul, în timp ce diferențele dintre tipurile
de țesut sunt mai greu de văzut.
• Tomografia computerizată este o modalitate imagistică medicală în
care imaginile tomografice sau felii de zone specifice ale corpului sunt
obținute dintr-o serie mare de imagini cu raze X bidimensionale luate
în diferite direcții. [81] Aceste imagini transversale pot fi combinate
într-o imagine tridimensională a interiorului corpului și utilizate în
scopuri diagnostice și terapeutice în diverse discipline medicale.
 Principiu funcționare

• Aparatul de radiografie emite radiații X ce străbat corpul. Acestea sunt

absorbite de către țesuturi în mod diferit, în funcție de densitatea lor.
Astfel, fiecare țesut și fiecare zonă va reacționa diferit, iar imaginea
colorată în umbre de gri pe care acestea o produc se va reflecta
dincolo de corp, pe o placă specială, fotografică sau electronică,
rezultând în acest fel radiografia pe care o cunoaștem cu toții.
• Razele X se folosec și în scop non-medical. De exemplu, în
aeroporturi, detectoarele de scanat bagaje sunt folosite pentru a
identifica eventuale .
 Obținerea razelor X

• Razele X se pot obține în tuburi electronice vidate, în care electronii

emiși de un catod incandescent sunt accelerați de câmpul electric
dintre catod si anod (anticatod). Electronii cu viteză mare ciocnesc
anticatodul care emite radiații X
 Efecte adverse

• Diagnosticarea cu raze X (în principal din scanările CT datorită dozei mari

utilizate) crește riscul de apariție a problemelor de dezvoltare și a cancerului la
cei expuși.Radiografiile sunt clasificate ca fiind cancerigene de către Agenția
Internațională pentru Cercetare a Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a
Sănătății și guvernul S.U.A. Se estimează că 0,4% din cancerele actuale din
Statele Unite se datorează tomografiei computerizate (scanări CT) efectuate în
trecut și că acest lucru poate crește până la 1,5-2% în comparație cu ratele de
utilizare a CT în 2007.
• Riscul de radiații este mai mare pentru un făt.