iN COTECTIA CUTTURA GENERALA AJ MA APARUTI Jean Pröposiet

tsl0nt[ iltoR[$muut
TYadtrcere: ADRIAN MO$OIANU

EDITURA LIDER
EDITURA SIRIUS
 D$ctleftr CIP. Etb,roterü Nadoml€ r Rdh6nt.i
IRXPOSIET, JEA]\
Ltorl. .nrr[bnutol / JeM llöoset. üad,:
Ad@ Motoi&u. - B!cd&5li: Sms.2006
tsBN 971-8t746-2.5

L Moroim, Adrid (r!d.)

,,Cr!ln$l librture, el tsgu na mi
329.23s .ült Il ei*s Ntivit omtu a inttl'tr,
i
irde6ii! stiv.chiul hn4tim Mao
An&e BEbn

Gl!{ln E lrlAüd'i
Tetndld:cer susnNA sÄRBE^No

EIS NTRE D E''AN,4 ACE ISL(E

a sT2,20In.
Toale dEptu m6rei edrfir in hmLE
l€ asupE Män{
oDütir Edltüril sIRl I rs

""111;5lj$: I;1'3i,i;rfi
r!,nl [d6@ icn!.mj
;räfd$Si;:lif jf ,?itrll:
ry! tult.r&io
'F
 CIJPRINS
ll

'ANARH TSMU LUI

FTADAVENIELE
Rtdicinibbn@......--........ . -. -..----.' t5
l6

Ro8ltßi...,,..-- ..... ,,.. .... ,.,.- ' 2l

F....a moddä......,..........- 27
li mulFn€lc lui c&raro Mdtuonia, ------'----,
PieoülMenie(166+1724) . 29
prEm ti lib.r&rnor di! gllrüt Prcldhor Ra.l,,d' f.hd;. Tübalii -. - - 3l
---
d.laBetugü@,d g.lEMilrq ftid $rtisi c.dwin 0?5G13rO.... ... ... ..... 36
He.ry Th@ü (1317-1362) ,,, .. . .. .
't9
pu ladi4ozitiebiblioEca td.
cndirüGiholos@,......... ............. 41
Ä.-rik; ii i;mälit te ... .......... -.-- -. - 4l
AtihldLnoliü€@ra .
Rdok s mrt( .. --- -- -
1!
?1
o dmensiüc lDnä*!r, r rtui iu@ 56

Prin.itdlilsoEce.. ,, .. 59
r,h";b ........................ 5e
Imtinünul....,.............--- m
i' -----..--.---
. . --..----.63
sbtul dodm.....-........,,....
DeDdüatesirMl,tlrism .- .65
Aü]u6; !i ;*olul'. . 63

r .o.r de bronz aolishid . 14

P;ne si Mhi.. suomalidul 76
t snnidi ...--.... ... .. ........ ...... ... ....3L
I
;l Püt.a a I-d
A?ARIIIA $I DEZVOITAREA ANARIIISMI'LUI
Ießo..uvi istflct -- - - 37
Rtr;dnon,'0dMEle aMhso'iur' 37
 Inbmiliomla L. ...........,......... . . ....... .......... ....-.... .. B3
Erclütia trtemtiomlei , ,. ..-...... ......... .......... ..,.,...., .. 33
Cdgretul de la SaißInicr ................. .........,..,,_,..... .. 91 215
Feddlia jmsianÄ,..........-.................,......,...,...,...... 92
Iil.mfiomhütaltüitdr...............,,.,.,......,...._........ 94 )0. ?ropagand. .Eni$t ti tvoluiie .
Erico Malareir......... 793
Anünimul tn cadrul ni|cärü
fl olulior& intdatioüle inElbeLice 93 TlnÄ6lb1ie ....... . . .. ... .
NoL pspefiilc
?Fbkdc loftti.esiPEtie
V Spdja $ coledivisnul libd
Podeo a l/'a
AEri lr.E.-.........-....................... 1t2
tnduslria ...,_... ..._.-. _-.'--.- IN PROXIMITA'IEA ANAPITIEI
Räzboiulcivildinimtrn.ä,üoiuluioMl -..................,
?!ci6sr $ mlimilitlrisn . .. 315
3t5
Pü@ a TI4 Jed CioDo ... ...-.... 320
MAId TIORITICIENI AI ANARHISMULIN . .. ...
Anripatiotisnrimrinilita.isn-.
hdiYidualtunul ahsolur. Mü Slime t2t 333
Stimd 9i epoca sa...,.......,........... . t2t 331
Oc icä1ibendi............,........ ...-....................... 123
Stimainp6tiv!libeElismului--... . 341
IndMdMli!fustimdidi ...........
Filosofia lui Stisd.......... ............. ,

VII. Anrhisnul ciilic al tui ?nu{ihon l5l

t5l
353
Po]idca.............,........... ....-.......... t76
lilaota-..--.---. -----,
?rcudhü 9i gindiEe de drapta ....

VIIL Amdismul Bolulionar Mih.il BakMin... ..,.,...., ....

Anii de fomm (1814- 13611 .. ...... Po eooYa
acliune Foliticä it 362t 376) VTOLENTA S] ANARHIE
GlDdi€a lul Baküin . .......... 232
TeodmtnihilisdinRuee .
E3 De la rcfornim la ternsn . .
Po$iinirishvonli... . ..
Ninüsn'n ....-.-,-. -''- ------
 Tennlmnl .................... .......... . ......... .... .... ........ 171
?ioh Ni*iticiTcaciov..,,..

XVIL Noceaev ........... .......... .....

CTlvlNT tNÄtr{TE
irceputuik...........................................-....... ....
Necerfl ti Bakuin ...... . ....-..... .....-... ........... ...... AMri luc@ nu m prclcrlia cä 6te o istoie conplerä a
Rizbuo@apoporo|ui............................................ spwltoblm6üiqiiln'äIilor tulddm-
!i.Nu
Asasinarca lui lvsov....... .....................................
RLnnmdcB'künin alelui JsnMarM Esr.vdbapuli sinpjxdeosuiude
L!.p* a" viu ..... ........... .......... ...--................ . ... mmiFsievMcn u dint€ pctwnlil4ile ponnFrle
,'catelftmdrcvolulio':r ür'........................... ..... 342 c mrtfli lihedaF giale difflklorsale cuoE. Fdrä indoialä,
Cska lui Nec.lev ................................................ iomne dßtuLetrume rmpotunle. Drbebuia 6culio
Catehnnul rcralrlloharului .. ....- ... . ........... 335

xvllL Ar.nt oEhisie din Fn.F .............. .......... ..... 191

cle Seva @rdem, poate. cä exegeza med exnnCr mäsiv $i
Rüpind ri Dqgimlizare ConsEsuLde Cend. ..... 19t eori neiusitimt sr.nileleEs ce putm nutu Gronend
a
Pbpagand! prir flple , ..... . 392 m indl düprd{ier€{tr clrmlosc, m !16 inIlnvinF
Aclidile pe cd! !6pnu .... ..............-...... ....... . .,.. inilor r @ifi@!' lor \alc rslone, apoi in c@ pnvetb
Ranchol(1359 1392)....... ........ ......... ....-........ '.
iüinitttik i ga@log! e rddjcn Nü im asm e6te posibile
ausi€ viilldr (1361-t 394) ....... ......... .......... .
tnilorlery(1372 1394)................................... 393 jritici.PenEum'ne,ndhLsuleseinmdesniaL sinude
Lcgilc sceleFte ..... in de cusnte - o tumi derprhT, u l€l de a fr in lme iminlc
Pbcesul cslorTrciz.ci............................,............
BänddluiBomot.................,...-....,....... .......... i!adwoi o alitudi,e poüticä{tefnirä Ei dßinc$ilä@ atarc. in
En atodici ii intoafte€a lsori$lor ...-.... ......... .. Ed4 pmbabil, \,ulnenbilirarea sa, b( aici. ißi ti c*ä e
g@teüä pemitalea Ana.hisrn ms denodeeaNtpoab
)O( Araihistiiir wmca rr2boiului .. .....,,..................... .
Ucraina Ncstor Motno. ,,@r l amrhist ........ .
IjImmei, cililool nn@ citrrr depüt'D neftG de 1nw
Dlhü. Rnzboinicul libcnlr (1396-1936) . ... ... .,,. 419

xx Anrho{indicalisn
Sindic.lisnrevolü1ions.................................... 431 Sisonid, Cd.iulr eüIüi 1992
Feb.ndlclloüter(1367-1901) .. .,.. ................415
Actiüneadiftcti.....-..... ............................,.. . .436
coo€csSoEl (1847 1922).
MituI gxevei gaeßIe ...... .......... ...-...... ...-..... ........ 436

in loc de epilos. And dmp cit vor cxista närbigi

 PARTEA I

FUNDAMENTELE
ANARIIISMULUI
 I
Rädäciri istoric€

-sinh in .salä n.surn ismmnti in

pririqr ldevin&lor digint. cL tt a
ad.vlnrölor finrriräti al. ftdunbr

Grlron RdPncl

i,Aldblsd, hFles 6 viziüe €@lä osupd vieüi polilice,

tl, frrÄ tudoial4 u felone. ielaliv recet. Prinele sale
lbilfesdd ideolosie ri pdcri@ daieazadin sslul al XDala ti
bcid o apdriFä M$onrtimülui r ct rismLui, nind rorot!,lt o
ißlie inpoEivo esbis, Trebue s) ne lerih o pntdolä de
L.eLuiaFebft nüä,FtorlopiEl lnisbde,,,prcdt!
loal€deneierror: domnisnull .
.Cu b.te .cesEa, d.oä qm si inlel.gm dMa plotuldi a
idmmul[ $ dai ln loc sÄ ne nulFsrn cd ö vü'üe ln$stn
raaMhici. soroLLlddrepr o sinpl; dd.h:int polilicä prinEe
f
vd sßid@ dmpotivE cä @lxild ene Ir dndül lnl,
!4e.
i@r al6, ü md de a trrl ji i peMpe mlul. sLhci vod fi
ilisd $ adnihn cä el ep@idr dindt.lc.itpolilioäi,t *d!
rCrq ce ne autorizeaj, cßd, räcädh id hcul anßii
iE..i libtrt d De cee,la nomsolopotun, usrimü, u
d!o!, @ Bakuin ri nulti oltii vor gti sä-i 4ploarezc tn

itrxl$Ld'w hPrcü^eeh@y'
i&,i Püi., a Mi.hd. re62, EEr. de |Nuo, e. r3, p 6.
 ! 6d!rld laadrc,r!iv hal c'c{ddüs L"o.nlu oc ,,.ilbd.*
ANTTCIIITATEA Ibu 6, lr.poloFd pmd. 'iui
I Si,oicn vorElua cikva ditu idoilc nlosnci ciniciloi: cälle
in spalill CerÄ$i arie sFeSi, nbsoii ciniciaütäit ii d cirdil i!ubü".o.idd6!
ficlndngmiolmt-cxcmticädc,,li6crlari Apclariwldc,pinici' i l-dtr", oplimea Dcnlru o
'oü
o mhm 9i mtudicü.
viali anlomä
soDaE cä pßvinc de la locul'h carc rccslia lnlilneu, gimziul
* dinir\Bu. tlccrlc, cbF.dcL4@debLnurlclücrrer. r
qrNälgq sitür i' diml sdinilor din Atcm. Pe lingä ash, 6e , rc rcr prNlam, i0 celc din umä, al4eni ailu'nii.
dh spiritdc tord4 fic dinb-u inDuls sponlrn ctb!draue oinioii
4i conFdau innod intenliomt lclul dc.lräi cu ecla al mui cäne
' n\''Itr,MTiDnJ
(,,ciniC sc poalc hdüco Drin.coa e.sle p6Dnu üui ciinc,
ciines ) c:rac$eimDoti€id@lhnuluiplatonici $adetinei q.eic, ä -wl oäro.
/d,rlda €i sustineau cd Ga ce qislä cu adeväEt N ar fi oitusi de 'iVcdiu.o'oi
' dftdc on SL.l.lr e' Fud, ä,r ':i-äco(ep!idroa
'turcl'ic;m 5nn'|JL:
pulin a,rdrpd modclul irtllisibil, Ml. epncricn a fiintÄrilor, asa
. SEbley.b rb ozi,d, m'crm;.un,in.i'cu\ifl i' .Lrm
cm Aclinddllato, ci dinpdtivr,'ltrtlä m 6rn€dosp.cic, ftle{erclu plaDlm 5b lmmr lrnr!a6k. dcor'uc.
c c.
aFouä puc.T in6Lni injuul D6ru , lfultda dc. uldc..prd .üoakac.{qipondd'mmlfuir
Au&lmnia indMdulä, a-F 6 sncientlic ißuli, iatä adevänteh
ibdbnohridnpanrniouknroo
!.lodcmftbui.n.tuLt ilponoete.Smßtici,lrinexeldlä, :d.hre.'u \e1ieüiiz.m)dnäeri "g i'bbip. T'pi"J
ninuind cn ndbdsid ag€sivibb noniä $cDtici, cinicii pmrü
luirrrii,al.. Dr fip, .ioru'd d o iärc -1n I dl;
,i.ä incer@ slb acuzalie amblul convenliilo. eciale, Iti!:-o lume al oärei dstin a
'ccr1o3.L',
diviziü€ 9i conpaninenlam
fost
Asdi:l, Antiskoc (c. 145-370i. Hr), inllnEiciodl $colii,itrdmna
ü bulipli rrr\riuln-orcp(^n.".dc. o(,nE:me n,pcLrnss
la dchstuca rohli si Ia disprcßrl laF dc , ca sä ntiliän
tmm jnFl+tuj *c u on
'hbuui
libcrphh Eh,Dulablwtniciodatädelnwinitlle ißtituliaal€istioi!
ld modi. ct StiuL$ia a{ut
ä
puterasä renunle la toale Dradirenra ineMte vieFi in s@ierate
dttljd@ed no1"pol ..La r di.pre,. euid.6p-F'e
Elnuiri model@äcmpoilmenlul dupähsih Gtä1ii, oi@nfom
bEßr,rnladrulcr/..sr nmlul!rtuh ilü,'rud'0crldc
virtulü. c,\estiüilc publi@ nu ilprire cihtgi dc pulir. omcnii dc
dq.lo.. i{ n.,'kdc!rcddJ,üR a\6drDtDIMrtu pmü-
sIll sinq lärä cxcepFe, nilre ddlrninli. fü tolii si.ted äali. l{ialn ninhirea sundutui ri dominatÄ dc o Bi$icn ce maca ou
Disoipolul sÄq Diogcnc (0. 412 125 i Hr), ! dus iovilitm lui
i8il e.
'i
w s emen, aleNsrc e. {. ie4. medimlä
Fim
r! uosflt instrumrca unüi calolicism totali&r in cadrul ceoia
Anlislmc phä la liniElc ci *!cm. FilGof-welbond,looinditr
faindul siubütoi,.pdtid (idl,Dtdeam innDim c€ o.i pmvo- b!1c lnlrcbänlc. inclNiv cele näi profrne,liebüiau fomlnarc in
oaloare), anecdotel€ pir.rerti, nai nult sau näi püfin kct.drre, fiodhdc-r r Im!tuRlAror Arueou sälfud!.rleinrB
pusc in seme e aburd4 m mai cunoscdn 6ind, bineinleles, cea .p.o$ ca?oll.d sä sc dclinftca dc ra.e. Dc altfcl, accst proces
despre roplici insolentd adrcsatä lüi Alcxandru ccl Matc. Cind r!r"o. ,n eFn u im tu'l turrtologi. bpFmmooloßrc,
cucerirorul il inkcbasc cc putd fa.e pcnh a-i fi Fo plac, :ürslälicftauduloasA,pcceSlim o \€ denunla cu rehomtä-.
Djog€ne i-a dspuns simplu: ,.Dtre din srde meu ' .Rdig le F Jr.$ rol@s.idol,m6poü.iüe\ nudu60 dlI€
'r.{ea d{ rslijnscncpch r mc' rodinl. dc a pftfiaudr.
cu sisürulä, cinicii sint cci €re a! imugüal in nlosono occi
ddbl, hdilia cäürtuii onului ,€!1", r onului mML cririo lor
 Co.ftutllc cu Futoro Bissicii, miscärils erclutim.re din
Enl Mediu r! luL Del niai ädesea foma eEzidi. De rcmdcai cä
creziile din epoca medie!älä. 6Fre deossbi€ de najontaka
nirnribr hersrodoxe care *är nanifesrat ln ldDetiul Rond,
duDä Cmslntin, bu 6ai slnl cont slÄri ale doclriroi. EIe .ü nri
viau dosna, irlrucil nubai eravüba dcspre intel*tlali cm sä
sldrsa in üDb€j teoloeic alLrinleletuali. Dinpoirir4 *tilc
rcolclor.t Xll-h.$r r Xlll-leasepruLnt,d mod esnt'al c,
mrlcan socDk. (voluloiäre 9 popuäre. in pofido män lor
dlvsitÄn. bale oGL n 6can eßLceaoüu ierehh e.laäluc,
si Durcrca Romci. ln fah ooulol€i Bisericii. dociarä adesea cu
indisnitatea clcrolui, nmcrcri laici iri rcvcndicau auionomia ri
indcpendenla rclisiosss. Pcslc tot cra vorba dcsprc resäsirc.
purilStii $i . austüjlälii ovän8lelico bädab do cäts Biscrica
Ronanä. Astfcl, ca o avaiprenicri a Rcfonci, Valdczil
propovsduicsc, traduc $i ci@ Biblia in linha wlE ri. c.tarii,la
dndul lol scapind de sub orice conLol cclczialic, ri-aü tutiirititr
Languedoc ün sisrem cledcal DlElel cu cel oficill.
innuriiludinadee@iinedievalc, istäuacäFianeritÄsn
i se e@rde o stenlic speoialä. Estc voöa de aeco pc carc isioricii
o deseDneaä sub numele dc misoarc a Spiritului-Lihcrsau a
Libedä1i' spirituale Nanra ri rmifioafiile aocstei Dirceri
heteroddxe snn gEu dc dcterninat cü nrecizio, i! ci!,la
nmmaselorlme pe aE le-a läsrlinr-ö büä pft a Empei.
ln polida persoculiilor de ce a fosl copldjitä, &eästä eeie a
rturit si $ Foprgc de'a lugul nai nüllor sslc O rcCäsim roi
cu smä in sinul conft.riilor llica din Bgghards. Din pnoate, !t!
cM esleyälabilin 6nl majoftiF nir.tnbrhelercdoE, oircgg
Spnituhi Liber ne eec cünoscütä d@r in nod indireci, prin
intmediL nrrlülilor adveßanld sti dfrodoöli. Daci d fi sä i
eordän üednhi NomM Cohn,
,lorieshdiudcshoroloaicrcvolutiorrtilrcboict...lsrlet
loc crczGi spinrülui ribei chiar dacd najodtatr rderentilor
sri n! !u losr rovolurionan d chiar däct erelicii ou au rcuiit
sä ri r3cä disctoli in niid,lj n4dü ruJburorc 3h stua.il.r
din oa|e. acelri ftri.j cnu de hpr snosticiprsup4i *düiv
dc proDne lünintunq insi sz lasc cl !u siuis sc d.6iq
dEpt ün anarhisn cvarintulicj o revmdicc a libeditii arii
de in&;ae4ä, arir de 8b$lulä, in.ft c.hiv.la cu un refuz
dn üsriv al oriciror coNringeri ri limiiiri. I...1in d. sül
ulrin.lor *colc ale Evurüi Modiu, ad.plij spin.ului Libs au
fod sincuji la clre .xish, cs pde inrec'mti e dodliici lor
dcmoncip e bralä, o boric socjalä profund @volutiowi, "
Nn liJÄ o lqumirä exa$rdc, Noman Cohn ndge pldä la
r-i mnsidh d,tpt pre.üson qi lui Bltanin a N icB hc.
L" Inoeescetr pdvcrt pesprtu,l' lceiriJseinsri& rDtldiia
j@himiä Cttuc.rulaLab@ i@!hno ddr FroR (mod in r 204
$ab{Hcoleologieäntorioioüearuosülodc dtucmid+
dbila !Ldi$i4E lrci nsi cDdi äle de$ti.älilji, coresDuMätoaE
icld nei explesii ccesive ale Revelatidi ri ale cDoarreii lui
Dwezeu Oprinä e[pc6 ü fi16r&ee cüc(bNue domd
Iatdlui, (arc, pc pmüsul /?.rirlxi nrr@fl'. Eclana suDuüe
itß.lud l0contitrum,Nor/&r,m.,r,indcmmLlainEl+,ue,
,rhsl6ül Fiülni, MjDtuilorul. C6dqtcia, grstä' cmedulä
lt fi,dedat! acc.sa, eonulDühülu, Snnt rdi(ä alinsteuräni
libd;tii bn (m, c,cr aporolul P,!el J spu6 ,.Domnul cie Ouh
Itiüdc 6t Dühul Dorüului, &olo eslc lilotuE . (c,tu&,i ,
3, l7'l8). A@srä faz r aDosolülui lDroclortmsdcoßtituie
itd*rm dLnEc pnnopJclclß0tu,n libetueale erez,e I
f rlncepütuI sc.olului d )(]ll-lca. lo P.ris. rcorcsDnc. luasc
idEpt linrä un gruD bctcmdor cs lrezonb tulre afinitäri cu
mitcäftaSpiritüluitibs: üci. anm! ihi lr, düp, nhele lui
C Abaury de Banc, ieolos pdizian cäfli. i-ä ron ftpedc irpusi
6 rekacrüc a terlor eh hcrcrodorc, dxp, ce prolesrse
Detcism'i. Rchs lo Sain -Mil1in-deschatus. dom in 1206
rl! Nmr
, .6 . drq?s d! i 444tp4 ütntu
Coh! ae1 a@hnc
)Pm'rubid6d.Forc trlrlnfl r{
itechfi d! Fkre, k n4tutqtq re4n4
su sii, intuilali
1207. Disoipolii
-n
1209. inteetioditrn iqä ,he i0 @! imtft a sc@ ulü sr x U_lea EvcMßde Shintel4
propric p anieismnl lui d'AmDrt sxslinsau cä, inlrucjt onul esle k" ks hi'anqrai dd colns's IScn\oN
itr Dmez ,,,Dllmcau esE (eLctre Eptolejre rorül iinu
'.;t,!;,ont"
ntuiE ducilar di! Kohl
oml. . in 6!KinF, md nu po,FläclnL , .tuddac. in6puß5lc !Än ndur.lä mDft ieaßbtuüu rDgcr
cd inlJ_oeDoca in ctuc
rä!1. Umind accadt loAicä, Anodcidii s{ fi dedal la cele &i *-ri i,.Ä,"t**"*,..aä opul Fo motiv;'(loJ
gßve lcie iDoEld, dacä e fi sä li crcdcn pc aruatoni br secla @e s; Dmclmu su*$n ar {p6totilorru sB
prß' httuE
a fost condamatä in 1210, iar ca repFsalii postunq 6rpul lüi ä-i i,'i"o*i"'t'. . "-"". , ,t '(oldqd )\lr ha t'rl xI le4
d'Araury a fosr dezglopat pend ä li mcat 5i abandonat in .islmb6eemulü€ si.irculstirbogäLülor I'nn dedorma
i
äi'l*,iiJ"i&'t'j""*u-'5i;d$änoLrorrehnoloe
IrLin nai inaintq sDind eEric-Erclulio@ se üanifebse Ia .rmlesisio i5i*- nrc@ c 'lc cu rrilnr mdrcu 'tr@D-
aosonili imi din perioad. eldistLä,ffi 6tpiivilcsiatal Cma| 'üü zd,; ! rs,c!bn su bmhndD.ll''-r*plTl1ry
Eunidi,,,cei ce * n.gt , mosuli ti sub Dmele de Meslihi, ,'T;;;;;;; *la.*!* -momici r@F *sF Prct,ri
ravds;d,emmpobldcars.ii iüpruFnestsrurdn.ft
reflau sä nuneasoä, täind djn.e$slde. \rrgabondidd itr bddc
pe dlMu| d@ind sub etul libcr, dclinbd oriccbuuiitr omu, äi.ä '"i"ää,io.or.t"l p."bLmä si'ä'ic in 6Fd.Prmii
acestivesnlcncsuDusisardtauEbclii!fah tolntlilor,fieele * cdc o iuss, üsilepopu m, Bi5edüz incrt st{' *me
spidtoale sau tcDponld. in secoiül nl x lea apÄflsc ln Buklnao s':.'cr. inLmei*€ a o,s$iica ordidclor@trtrLor!r
;d-tu1
I i'ir-J"*im",i' u-e * a. Ei.mn Pa
dirr a\sisi
ersie eloticä ce sa,nspi.dit dc 1. s66id s*olülüi mrärorin 'El/o onw
AsaMrcä bogim ismul Boeum [.supdnMrri, purretoriide [6derr. ratrm dccir simmii\aLdct lFlrr Proporüu
deesl,äusL.btutM.edonia.S{$iatiBosnir lr:lräu l'rari I t"si O,n lm* u * -.'"s
..l;6rn" Hc' m mulFnil€ spLÜh sa

o,@/daoso,,l6 FFhtimpobivi Bogonilildl, cdmPFtuI ai"J"."*.1.,qo.q.'i'p*'ruo mjsiMcc!mbai*'

,,ii aralä cu desetul pe .ei !v!tl ri rü omm de 1ü, ii brtjo
cores pe supfft.ri, ii cordaani p. nobili qi ä oprsc po roli
sclivii de la a arlra supuntr stäprnilor loi. '
Se @slääcä L! &esli GticiDmpo!äduiausÄräoiaevoel*Lici
,Spun ci Bisenca e$e la ei $i nuü,i h cii ci ei sinr de fapr
singuii car il uücv{ p. r{risid i r;nio credincio$ adcvr-
dci cdi aro$olice. necäuäad bunuri luneni, nc.vind nici
qsr. iici o*or si njci o avuG,"
;omnmct@süc,fr rirmnci tuilcoütFl gffi 6r(
lAEdebse;cdclume,dup:badLt emordiicczle(pG'rorpde_
&nb \tr Nbü. di@ova 5t d;ist in dijlüU p'poru uotq{ 0r
cü6ater@ster,vot fi tu gEüaccepbli,clnet m mrenorur
biürcri oc'are kcbuiJür oslulcÄct tiaLadm mon!crc(erc
Fnd've;c.Dc$emDlu, dlEra!ilutsinbrcer9'k'n tumtn(ur
pmvo"t
s fnncßani. .tr pofe6od h Utuveß tarÜ din Pu's !
;mvFnric!LUconrrrltr lor ätri 5iäaendtodtrpubcdt!
s-a;unsde!itinfdlul. X\4 lca

' cü!ß nqkü ih'||ni ütüdü o .in qh a pqjbbt4t ü bdoü 'Ritrhed s r!@nros Nbkic
Picd. Dtt. (2 vor ). vdr i,P rzil
o! I m Pu.n! oi PoflN
&, rnF N 6^dFhz @u.nrc
 Unii purcau la lndoiaß oltcnticnaba vietii loi ausicre. Dc Debud *mä- BiFndsiDulms@ldd.u i{ulovftdotr pe
icr in prnnajunlaa t *olulü .l xll_la dmo wssbodi ti
AIil de sindili sint Iacobjnii Bel,ji.!n tdvtFel p.juihte dznllai &t'd de p@i
ale
*ii"t*"p"r"i*, oiäa" taR.tu n cidl sö,lpriisi ri
$i slr! $ cu reg.le, si .u Drp! .Ctffitd Mafn^luMzÜti Pffi nen!{rlwi cniü
$i pljnä de rnlij le e vistidiar. ün lerr @ ßDD d(mF uner inrinrritr sqre.rc ink rcgina
decaniD cllruün:hbLr pMhzb
in R ,e n6e {Rmmut Ttud.finhil, tcu
r'€ /a dc Mms 5i legatul Donlli€l
slei iqwcüre,elorce sinlnüilj de obi€i Coli@iiß Fnndla
alacä cer!€rüi., 6nt!s6rdu-i valom ft ligiadb:
im olric' ffiEiDli d alcioiou u so' dc bom; inhlRhali,
Pot si d@un ntnune cu bda siguftnt ci nü scrie in nici d iiMr ru tun mi desübl I bcnini d*n libcrLn Com Lui de la
l.se. c.l pütjl in niciüna de'r noastä, cä I$s chrtubs ri iinur ln I291, ir t;ntMad a\tftl:
ncenici, sät. cii vem. au umbld De oänlnl. a! ro$ vÄzuri
cq$du.si pfino: nu voiau s. colorsci I . .I. ohul in purcrt Scrunblä neEu loi in ßbh., pEcuft{ 'n mneric meß
tehuie si-$ cisrise liine muncind cu bnlele, d&ä nu m h ;vde, lo'.j, r in,ova4e( d on.zrncle hi6c dinI
3n domir si-, sln!ö,$a mLs b. rn;sodli{ im'h sd lor, nu vor s1o p6.*'er
'n
F D'eern I I. Snnol Pavol lc poruncca Apo$oliloi si
nm*6d pmh a aveac.le frbuircidsaricii ri le iotwica IIENA$lEREA
nm.4i er nttnite tußt rjnu
lwti ntciodotä de la aqif. Odd; ieliE dc sbrtlt Bissicii Rohm,ni'cärileie6omate
.ontibüi int-o mä-uä @ßiddhiF hiot rlspüterii Shtului,
Rohti d. r. Rdc lRotuisl in accea oä llolosii prchsdti itvocä! s.pdaM doneniului
ft ,irf druil. lnmrBii rnrca mdd Edsterd(dlal,,luo!änipNhink!h incrcdhFndcDumca
nvDn'iii c'trmmaddoEärücrcn'nri. luc: c1l.nN4
h r6t! Fh Pdii & iüilq rrpnnst de Ab\olutt dü cc rnce mar desaü:lizrü.nu se 'ä
Eisr dc hh@cddcbr . r lrnqd rEbii t r wbd.6rcect, M. ä.i slDLüs ih ouißd ddilproltiilor salc lesi, lesi .e, asa.m
^.
Fsp;e Montosqüie\ dmrrg pü !i sinplu din natrdlncndlor,
ürim uei lofiici poative @ line de uü lip de raliodliulc lipsn
L. rrus .oEu d t FiFd tr. prus FDdl ä. rclerinF kmcendenl,ä, sau, da(ä de o asemen€a refdnlä,
t^u rwr Fürrc d u mrc ddbs / cd nli frddaet ddrt bri/ Gr üi leosra e'ie extrm a..,l"ect Reromaa@nniiu dcbutul
.4ds&dFürJi"qiq l illulusprMs.leprorddcalm .proc6akcinipmesmne
prcle$noärc se l6au inrrcväate incidin Ewl Mcdiu Drept
aM' 3 voudro im. ond wputeadjs!üc, 6tn$opulc noEle 9i prejudeo4i

F.a,par-a-c"aa,mo,.a.or@tubituh!tu j&5'hskr'Pdq
IDdrcr6d/Nuircrniiprdidänresr
r tur hrtß Fponr a düi dbl
ßrr rjud
relieioasq dc ßmdc oftrird pncöprii lui oire uDiveN, privit
de Sdh E ct lünöment m ldDvft mi pretüs de orice conio
d s6i irepuiabilÄ'le b.eät1c ti pbir. Srcsul vademi crirqju Esi:buür donsiüä a omulli [ .]DinpohvÄ,lissie
al binelui ri al dului. cuaasM lea lui Md weberdesnE sniGclc h lel .' srrbl. au cd ftnd3md serce de coruplic otcinüä
bgnLüi dinft edca polesholÄ ii stiiilul capiLlimüllir,. TRbrie ! onului, ncesibd de I tnedja in mod p'ogEsiv .ce$rä
sDus, de altfcl, cÄ v@ul Rcromer polcshb ä donniiuit ineaalä , 1d6,@Bnßcitrdu{estfd,d€plimlcgrimibteaputdilllsipli_
näsuä o epo.a srrdlucirä r 6lo$6ci poliria, podEän,lu-i, prirtrc M aaudiqrbrs*ulüe .
altii, pc Mächiavelli. E6nus, Thom6 Morus. Ican Bdlln.
A!üusius. Suma q sn !u amintin dccn cncva nmcLr. CEdrnl. nilenaGtä in inincnF vditli a lui lllislospe
in Slavä
Reroruk)rii nuror mhrziasa r hsecupnnt'. ladnd!l loidc .!ü6ltnqia'snryrulüi
Imii Iälatiamutimik inalsa44 Ytdishl
sphul üiodorcr. in 152s, Lücr lr€ apei la &briFn e pohhcc li'4crchior lioffd,t. anunta vennc a lmpäräliei lüi
"propiata
ln vedorci ieDiiüärii violenh r revoltci ttranilor. in prcclahrlia ä,-.*,' r" sr*t.'g. l" $"iti 4e ros. brulld re;n Matthvs
.a: caltu les hotdes pillatdes .t neurtri res d.s palsd s ;s cel @c ii!!ima pc crcdincioli lnsotil dc di$ipolul säu Jed
(conFa hoadelorjctuiloüc ri rci8a9. alo rrtuilor) Mai tiu iq nr :de Leydc, Mstthys $a insl2lat la Münsrs in l5l4 oF$ul a dNcnil
I553, 1a C6N4,Vru d Ran. !a aprinde roSül lui MichclSwd. :lt !//eusalt,. A lost pus in pGctici un fol dc condism d{|l
lih€nilii a tebuitsä
lncä o datä, sDiritül se Eftgi€cin nMflßelB 'r. i?rt€: prinri in nagr;nt dclict de prospedlatci cci bogafi edu
,rici comuniGli Dolitio-rclisiorsc cft onrinuau luDtele inccpütc obh6! g;{nlnbu,c la asgumFr nclesrulu dc hrani ti'lc
inlal Mcdnr de cäbe misdärile hetmdoxc. mipä alc camr r hb;cäminr aL colcctur;r' MNsluincümün rm Mathrs
derino pftn$d$Iä Rdomr !i-s säq' moarics in nfrpul uneiinmrc;ridcJ rev d'nom5 ar
In sdrn al XV leaa apärutin Bodnia m$cdca Taborililm. al t@n dc Lcvdc r p(lür Dureim Sub conduccrc€ scen D.
.iFi proE@ pRede supmca dgb,rn pdl Li.c l:boriFi rih-nnel ;hMvnchmihlonunßmulkbsf(nmrindspo_
nrcpovdduiau luph.mü lnvl$' in l4l4 inb,bli,,Je laL pany.
'
tis. in celc din lFä
ofllut ! fost lü.t sub contol, in I 535, de
ci .u iost condannali de cihe Diet! de la Praaa acc .ni dai BDelePnnoDelu Ep'aop Jc:ndelxvdet'to!r;)isairufo{
lirziü11. spre deosebiE de Taborili. Fr4i1 Un4i sau Fdtii boemi io,iwüsj m;rdü DtDä*äu rosierpu\c'n ratemul!'mtr,rn
pmfcsu nonviolcola ri fnßmtrircd r re62äu iur;minNl dc baln ba. linp dc rase lüni, cadavrclc 1or au fosr püsc l. lille
lideLLbß D rrra adof,EF or s{ule. i5i i'kzi*" a ccacrr,hb dsLind,c c in Mla ccler mri itulL bßcti.'d n Münner Sc
politicä9i Espingmü sfl iciul nilil!r. pmiam*,t-t mams.*ano rncä3culo in l9l4r"
In\, mirsreJ.rEr runos!Lcc. m DuF e9*u tnElleicrtrmisLilnrdinMüx\ er ah mbep'
u,rr@6r,/ InCmM a.ThomasM@crinsullfl d!dLci ristitorzJdodbroatrtudncdctcllti!i ho&rele ons pmcr
nicüad, ii nrdmatp€ Fmi lasollä, inaine de an deüdb! ;eD!lorstu;rur rd! m Ffie. ub ptroMjul lu' M.moSimon\
in 1525, Emst Bloch subliniazä in fchl mtrorceeace. in opinia M.non r Jüou6.t!D.L inoR!(iodocFinibaTstine.mlalc,
lui, constituie orißimlit lsa niicäni dabapdülor in rapon cu
bl@d5 pr:,ft l\a.*; sl s.u.Mrodwnlk(mLde
"m.
BBihinohndrudc.fo$R(unosrui caalln lrl2 Siimntimi
hhoacät, c6 n;$ pnetcni ai lui spinoa crou mmotuli

sm4ä&Md.o d hc,P!i5L ü4re .p,r7

 Alfi obab.rtirti aD lnl€neirl o conünihh Nitolsbuls, in
la
Moravia F/attrlolayt.Ae$ia pmticatcomunismulcvan-
elElicintH dcrlinäaurönmie. €fr uhd wiciul m ihrsi reneidd
sä septeauiodh@jsliliei säu a rikdui. ln @nji ce;br Ebcli.
aulüibteasr.brtui cm LrrruchipM rtului din lme. TintÄ a p6c-
culiild, Fülii nomvi sauretugiat, aiundnd dnä h Poldia.
in lreme ce lureBnisnul o'lnii* in doctina sa dftptuile
Slatului, aabaptisul cxl.tn renq lehmmr si le rc!no6cä,
indifamt de foim lü ca€, pe rinp de prce, ia loma
'Pmtlstul
oahiei,pc timp dcrizhoi o r.bm{p€ @ adddtrji,subl jniv-t
Piene MesDüd'?, care obswa cnn ceeä ce nnmin obicqic dc
c@rtiinlä aE dreDlpuncl dc plccm mdicilimül tuabaprirtilor
cde a dus la retuzul lor calcßoric de a parli.ipa in lEun fel Is
ordinea i.stauratä dc Stal. consideat dc cäte ei drcpr ,.rnü in
sine'rr. Rciuul sowiciulul niliirr..ilc6tä sclayic sinAcm6i @rc
nu m all scop dcci! supravieFirea ünni Srat indifoc.t. . Din
aoelari moliy, Dü, oblisaliilor liscalo l r, . A.easri nsp inserc a
shrülui !a neße la ei pinÄ ia a irtcrzice nembrilor codüilätii
ocupfteä oriöici tunofii publicc. ,,crcrtinül nü este ßcur sä fie
tunctionll' el nü este fäcut sä fic .ic1 näcrEger".
cü ,oato acedea, däcä ne am lin its la evoceco con liicrelor
€ligioase 9i sociale ode au fräDintli Eurcpa acclei cpoci, m
put€ piorde din veder fapd oe ssolul al Xvl-lc. a reprezdhl
itr cg.lä nisulä epocd ReruStqij, floncnt dc cult al naturii, o
munn,maslca_ ,pele, o narud inüsinaü@nvolioMlÄ ploübl,
mnccrutäinsd ca i^dral vieii t ca sußn incpuiabilädc cnqsii
hcreice onului':L. U. $ol mi riu iü. me€nicismul c.tui,n se
va sridui sä aclionezc toomi impotriva occslur dinamisn al
Rha$en. ac6tä iüagire pra stiluoir@c a urci lumi animtc
.tc foqe nisLfüot{.
jb pofidr conwLsulor relisLoa5e tr l
lmGnlor üre au zsudü,t @tr6 epoct, nsul, .{cca (c csb
ruomuluj,alos-9'ranwe,incäisrazmrinulrcaoricind
:u 6c,tor elibdtd dc ncini@ir Si aJa slind lucdnc, cum sn
rnu te gindesti Ir Ribelais, cel dre reuse$e si 91@rgä, pd!
rcßriliiaoä uci oFcE oB rdpni blNia de ä täi 9i plidea de
! nde tu deDlinÄ libcrtare, tesinismul spin&br tulunecale 9i
'rlisosurile peddl,lor. Ene suficrc0t sä observän .itind
.G,rx.a,rrd, nodul dc lialä natual si lipsit de snstingeri de la
ih€Jiadin Teld, m i s ofsä r.,lelui Jco des Dnbmcu6 ,!d
:!ü voia trici dtri, nici släpinire, cäci (spunea eD,.@ .t purea si
lnrDis |.e alF '. (ird nD-s in sm st mä sEdnesc tuli pe mine?"
iep. LrD, intcasa vi4e a khnililü,,se desJi4nra nu dupä legi
- Tü:r:t1g-"::9ttl:bTl':i3)Tl
iLgneirelenililareF:rÄcFTrPucs (sp LvlD
;l;i,l***'u
Nu intiln'm dolL la Rzbclaß. ELb$@ spirirülui * prcdre
si nedmlicprincxdiliül'ßuti al litedtlü NaluE üdt
ilte ton(,mentc bMi 8te suricrenl säö ll9 sasemJnifedc
liba a o corstlingc i.semäaopereni
EPoca MoDERN Ä
i ind@üsulpenoadeinodme,putftaShtuluisevaois.nia
trpbq pogaü, nE inLi' in mod moirir. m apoi pnnE m prMs
dedLon.l'zarcc e.rpmddeplecJreccntr.lismuli&obil!
j
@i; rl statülui-naliü.e. Ds qe Napoleon 11 EPerfecliona ti
rise.ul^ o" u*. iiniol", ud*u'ul spinunul fib€i2rla dcmi
din e in e mrr imp€ßod.l, ptuä cind E aDnec, n add soocElii
ilmaslre contempode, fomput adleibai impEoiabilc dinu€
üshcl br. in f@chelmsabrublä,celcbra lruä dribürrä lui
lLudoecalxlv lea ,.s41ülr0rEu" pMnu avanEjul dc a nu
rli.l*ni"i*i d,bit rut"**id-tincabil4 mrtii linpede
rßm.tä. IdFa de süvermir*e. Doporului a indus o anunitn
confuzie in 1egähtrt @ ndula 9i origind vsjl?bilä a pü€ni. l€6ci lsi pFeE6ului sooial ii in ä@lasi tinp aä nai büä
$i a
cerä!eanul denocra!Lilo nodcne esre conlomihr, dupä cum t.hF.cclr mlotiva dehdüi. AubDu FDli'!ä a illmt
dop KrL rd nulin MrciqilplA rt /.A,niro,. C€eo ce insmi gelb. sl eopm zdmFle eLeßi. d,bni ovlct frind pmmoqL;
cä antd.itatea politicä estc inlr-o oar@E nrsnrä, jntcrionalä. oohl,düc sri, solde|]tca sociJä dccu,"Aüd din milr resrinä
de cire cclälom. Poate oä astäzi este posibjl sn prcii.den cä ,sb lrrc 5r dee.TalaI gi+ piedur trlci {ruldlui6h-
.,SboLnnLnno Dinpacah.aced,o,iidescmncurin.gatä oE Fxero,si Orhd dD pucLdc vcdcrc nrebfizir, dc em
Disura pc.ei rüecucmejrn peceißvcm.tL. in fi ndul elor lq oamm i epocn modeDe s \ o' dcsmperi o fi'n4 in robli-
la Cehha
eumäli nai n€buicbsn opra€ o distimlic, din püoni devcd@ , Nidph cLcrßnteäle colcc!viLäF', dp.ncncnF lor
t les, i, cee dbr R mJioriEtc rL nrorilzk G4 mDor trt ) in ie6cä dwqrind sinsua 1or F1iüe dc a n in cadnl sbtului
cons(i.tä. fie.il/msenu.a@dd eE retuiq mt4rftv!
bhilä lnl' o democralic. pmdude Doi fome de inegalirsre. Fic Si ?REOTUL MESLIER (16641724)
Imai din norivc pmcrie, pe nrsLün@ awrs, paliercu p.lio,
cdfom locülui eüpat {te frecaE cedlean i! ElFua ieiarhici a LalnccDutul srolulur Lminilor,ud p$onaj uim'lorpo€E fi
putc i, nc lndepä1nn de sursa t*Etici a süvcnnitälii. Toate ivia"nlal i inl. p**on r aMhEmuiu Est. rcöa
dclcsirilc sücesive suv*aniElii popülarc frc ta äsa fel, bcir,
ale
.1tr Meslier
"a*a*u'
PßoL dc l.rt, in Ebtpilny. povin.ii Chmp€Cne,
ln shdl dflocFtic. voinlapohicä a ccinFnird si ie obligaG tn b ce conpno matui
i. Itsat dup, moaile voLminosndusns
nod onslant sie frrifesie Drin pntu5, ceq ce ducc la apritiä trFiüuisdinft€'n FdicJiä1x1, prd uin 5i ü d hizitoliu la
uno' mi alicnän ak acesteia. Andhi$rii au rwt adcsca ocazia sä rdEsa !utonür'lor rcliqioA. si polilie ln I 762, voltane r! ü sä
jnsistc a ph acestui aspet ln critici Ie
lor ]a adrssa s isremutu i iühlice cxftse din &s,u,.ntul lui M61ier, ß!'nlnd nai ales
to-puhiativ ri a suiäAiului miveßal. t rul säu düelieios. To[$| diätibelc lui Jd Msslisvizer?t
inrond pnncdiKdddüsideeriß!rul ormon4hrcii,pno i es.lä näsurä pnterca poÜ ticä 9l tnl,orit*ea re ligioasä Penh
rbcuilc lorl.adr6a aLqrcü tE /4so4rl i,lth?r Is,r zdrob m .L r.lieia ri rolitie sc suslin Eiprcci
inlihall), fi lo$5i solului Lminild.z!conribuil nrbhänr5ün
la pregärlE insralärii cEtisftülui nodcm. Nu rcpela RousFu cä seülelqdeminm,.adoidlhü.[.. ]Re[gnqnjiilisuvd{a
surcmirara rebüic st fie absotutn ori sä nü fie deloo? sc atie c, politici. orici! dc liu e puta fi {sb Guvdm poliiic:
Volbiectuc a lüpor rorrä !iata rmp.bivz fMdrnu u' rchg'os, r qijbi Flicra, oncil de idioar, si de säunosi r ti erlr'
tbn toradartuFnia in mäicdedeDoliula, at ordinir,.zrc sc
A..n prclatrcizB,.bi mai-mIi pän,ntuluir rol nobiüiti
teneä öa de f@ dc subloßius,,oaDaliei. . El @t@ ti no1a, do
altfel, cu salisliqiq progeseleiüeeislr.E de Shtin EuroDa ftnii !. sptdaEti rr eitu I, ru d4edepreorrl .A!c6täddnnF!cv.
Egäe fomuhrä. tu dr .E vüizliü'. p( ztdun. inb_o dmitä
sJlc Dodnnä dclTULismului lumrmr citrb i0 plimut dndsi pus
c.pit d%rdinii. a bireiulü )' cco ce mnhca in üü'a4.nrin{aß3a,Ptn'
ndd rdesarintärirca aubnrä{ii 'ncompdnlcr,
ri insrlldcä uei guvmäri put€r- &t chmp r[E, ,ee (dibr), p 12.
nice Filoso6i aphou idararici emmie ri politi@a nonärhiei ! ?rl vsi,i Eador. .a cel$bd d
irDcos äfläb in plini dcs€epbere @ncelfia n.ei olsdizäri i$ddebrietu qui si.Ewndiqw ridtui
iationzle r seieEtli, drclhlä9i ecalir.bapin'nduli * o gamlic
lunämai... Casta politicä regi, nobili sau proprietari de oficü, adicä
cei desemnali astäzi cu termenul de birocrali, precum gi clerul
superior gi poüentalii care käiesc in huzur, sint lua{i in colimator.
De altfel, preotul nostru pune mare pre! pe asasinatul politic, ca
mijloc eficient de a elibera poporul inocent de conducätorü säi:
Unde sint acei generoqi ucigaqi de tirani pe care i-au cunoscut
secolele trecute? Unde este Brutus, unde Cassius? Unde sint
generogii asasini ai unui Caligula qi ai atitor a{i monStri asemeni
lui? [...] Unde sint Jacques Cl6ment gi Ravaillac ai Frantei
noastre? Cum nu mai träiesc ei in timpurile noastre, ca sä-i
doboare sau sä-i injunghie pe toJi aceqti monqtri demni de urä
qi dugmani ai neamului omenesc gi pentru a elibera pe aceastä
cale toate popoarele pämintului de sub stäpinirea tiranicära!
Meslier se dezlänluie in egalä mäsurä impohiva acumulärii
individuale de brmurigi bogäfi tereste $i preconizeazä comunismul
social. Astfel formuleazä, in scrierea sa, un adevärat apel cätre
popor, care trebuie sä actioneze:
Izbävirea voasträ stä in miinile voasfre. Eliberarea nu depinde
decit de voi, daca veli gti sä vä inlelegeii intre voi. [...] Unti-
vä, deci, popoare. dacä ascultali de glasul in[elepciunii. [.. .]
lncepeli prin a va impärtäqi, in tainä, gindurile 9i näzuinlele.
Räspindili pest€ tot, in felul cel mai iscusit cu putingä, scriirile
asemänätoare acesteia, de pildä, care fac cunoscutä lumii
intregi deqertäciunea erorilor qi superstiliilor religiei gi care
dezväluie in tot locul odioasa guvernare tiranicä a principilor
qi a regilor pämintului,5.
Jean Meslier are in vedere chiar gi greva muncitorilor $i a produ-
cätorilor, astfel incit sä oblige autoritä$le - politice 9i religioase - 9i
pe servitorii lor, sä recunoascä gi sä se pocäiascä privlndu-se de
cele necesare traiului26.
u tbid.
15
lbid.
'?6
Op. cit.,p.39.
30
Solitar qi clandestin, preonrl Meslierapare retrospectiv ca un
rtentic spirit libertar. Redactindu-$i in secret Testamentul,in
prlzbiteriului säu rural, el a üäit cu siguran]ä sentimentul
un preflrlsor $i, in pofida concepliei sale pesimiste asupra
rxrane, a crezut in influenla postumä a ideilor sale, cum o
avertismentul de pe coperla manuscrisului sär4 dupä
ni-l prezintä Voltahe:
I'
Am väzut 9i am cunoscut 6rorile, abuzurile, deqertäciunea,
' nebuniile si ticälosiile oamenilor; i-am un't gi i-am detestat. N-am
cutezat s-o spun in timpul vielii mele, dar o voi spune mäcar
'lrin clipa mo4ii qi dupä moartea mea; si ca sä se toate acestea
llalcätuiesc qi scriu acest memoriu, ca sä slujeascä drept
: marturie a adevärului pennu toli aceia caxe il vor vedea qi il
vor citi, dacä aga vor binevoizT.
REVOLUTIA FRANCEZA. TTIRBATTI
,Turbalii au jucat pe parcursul perioadei rwolulionare un rol
I
-iar cu precizie,
u $i inleles penfu cä adversariii i-au calomniat
nc;tat dinf; revoluJionari, aproape toli le erau ostili. Pe de
parte, chiar istoricii Revoluliei sint departe de a fi ajuns la m
ä interpretativ in cazul 1or. Cu toate acestea, ä putem considera
äi anarhismului, aceasta in mäsura in care ei au constibit
armor oameni foarte apropiati maselorpopulare' r€flIzind
altä formä de autoritate in afarä de cea a poporului. Este
cä natura spontanä, lipsitä de organizare a unei astfel de
avea sä-i impingä adesea pe Turbali sä adopte pozitii
in aceJte condilii, ei nu puteau nici mäcar spera sä
Lrnä in fala dicbnrii lui Robespiene 9i a Convenliei. Jacque.s
Jean Varlet 9i Th6ophile Leclerc d'Oze au fost principalii
ant' ai migcärü.
cleric profesor, Jacques Roux em la inceputul Revolu-
gi
de !arä. Cum in I 790, in parohia sa au avut 1oc räzmerile
de J. van de
Cf. voltaire, Mölanges, Prefalä de E. Berl. Text ales li adnotat
Paris, Gallimard, 1961, (La Pl6iade), p. 456.
3l
färänegti gi s-au distrus castele, öomisarul regelui vorbea despre
el, in raportul säu, ca despre un ins ,,acuzatde a fi propoväduit
periculoasa doctrinä potrivit cäreia päminturile aparlin tuturor,, gi
cä a spus cä trebuie refinatÄ,plata drepturilor senioriale28. Cariera
sa de agitatorincepea.
Ajuns la Paris, se väzu instalat vicar la Saint-Nicolas-des-
Champs, dupä depunerea jurämintului de fidelitate fa1ä de
Constitugie. Pe intreaga duratä a activitä1ii sale politice, Jacques
Roux a luat permanent pozilie impotriva nedreptälilor economice
9i aprefului ridicat al viefii, cerind o lege care sä impozitezeprefurile
märfurilor de consum. Convenfionalii, care vedeau intr-un
asemenea edict o revenire disimulatä lareglementärile Vechiului
Regim, auprofitatpentru a-i acuzape Turba{i de neoregalism gi
au aminat votul asupra acestui proiect. Mai apoi, au reluat pe cont
propriu aceastä revendicare. Demascarea acaparatorilor gi lupta
impotrivaprofitorilor de tot soiul a devenit rafiunea de a fi a lui
Roux gi a prietenilor säi. Porecla de Turbafi se datoreazä violenlei
campaniei lor politice. Revolufia francezä ffaversa in acel moment
o foarte gravä crizä economicä. Numärul petitiilor adresate Conven-
liei cregtea, printre altele gi datoritä instigärilor lui Jacques Roux.
Pe lingä asta, se inmulgeau räscoalele populare, provocate de
foamete gi de scumpirea viefii. Indignafi de afirmarea unei puteri
populare paralele, in care nuvedeaudecito manifestare adezordinii
gi anarhiei, Montagnarzii si Girondinii au dat uitärii obignuita lor
rivalitate pentru a lansa memorii precum cel de mai jos, in spatele
cärora se ghicea cu ugurin!ä influenla Turbafilor:
Noi, deputafi a 48 de secjii din Paris, noi, care vä vorbim in
numele salvärii a 84 de departamente, sintem departe de a ne
fi pierdut increderea in luminile voastre. Nu, o lege bunä nu
este imposibil de adoptat: tocmai v-am propus-o gi probabil
cä vä veli gräbi sä o promulgafi2e.
28
Cf. Harmel, op. cit., p. 50.
2e
Op. cit., pp. 59-60.
32
tn ur-a refuzului Adunärii, in Paris au izbucnit tulburärile.
de bärbali gi femei ii obligau pe comercianli sä le vindä
de consum laun pref fixat de ei, in scopul de a dovedi de
cä o limitare a prefurilor era intr-adevär posibilä. Puterea
ionarä il actzape Jacques Roux cä a fost instigatorul acestei
iuni. Robespierre gi Marrat s-au fäcut cä nu väd la originea
revendicäri populare decit un pretext la dezordine pus la
de cätre aristocrali gi de forfele conffarevolulionare din sträinä-
Bine cunoscutul procedeu al amalgamului.
Programul lui Jacques Roux - dar se poate, oare, vorbi de un
? popularä, iar
- sebazeazä in totalitate pe spontaneitatea
ia publicä, aceea care, pentru el, are forfä legü, nu poate gregi.
ceea ce reiese dintr-un discurs pronunlat in fala secliei
Despotismul care se propagä sub guvemarea celor mulli, des-
potismul senatorial este la fel de cumplit ca,gi sceptrul regilor,
pentnr cä incearcä sä inrobeascä poporul fürä ca acesta sä-;i
dea seama, cäci se vede subjugat 9i umilit chiar de legile pe
care chiar el insugi ar trebui sä le dicteze. [...] Dupä ce afi
suprimat definitiv distanla ce-l separä pe sclav de om, nu veti
accepta cä cei cärora le-a1i acordat mandatul sä aducä nici
cea mai micä atingere legitimitäfii drepturilor voastre, nu veli
acceptp ca ei sä se indepärtezö de opinia publicä, singura
care dilteazä legile gi care e mereu dreaptä gi atotputernicä30.
Acuzind guvernul de släbiciune, Jacques Roux reclamä cu
lentä luarea de mäsuri drastice impoffiva celor bogafl, a speculan-
gi a celor care infometeazä poporul:
Ce mai este libertatea, atunci cind o clasä de oameni ii poate
infometa pe ceilalfi? Ce mai este egalitatea, atunci cind cel
bogat poate, prin monopolul pe care il define, sä aibä drept de
r via{ä gi de moarte asupra semenilor säi? Libertate, Egalitate,
Republicä, toate astea nu mai sint decit himere3l
to Op. cit., pp. 58-59.
3r
Declaralia din 21 iunie 1793 la Comuna din Paris. Citatä de J. Godechot,
'Les Revolutions, 1770-l799,Paris, P.U.F., 1963 (Nouv. Clio, nr' 36, p. l7l)'
JJ
 Roux gi kclerc au fost acuzafl, la tribuna convenfiei,
de incitare
apoporului la,proscrierea oricärei forme de guveÄamint r.,.
ün rre, ,doar tiranul a fost räsfumat, odiosul säu sistem ii
membru al convenliei l-a acuzatpe Jacques-Roux
cä are tup*i uiegte 37". $i ä stigmatizape ceipe care ii numea,,regii
de a veni sä dezvolte in fala adunärii
,principiile monstruourä ui. i", care au nevoie ,,sä facä bani" pentru a putea sä
anarhiei33 ". Iatä cuvintul lansat in s fngit, iar
öhaum ette v a piecii prin corupfie38. Mai ales in privinla problemei rapor-
?"!r.utiu, denun{indu-l pe Roux ca fiind cel care,,a bätui to;;; dinne Statgi Revolulie, vom intälni la el proclamarea a ceea
jafului gi a violärii proprietäfilot'a". in cele
din'Ät, ;;r,";; deveni inn-o zi laitrnotivul anarhigtilor:
condamnat, Jacques Roux se va sinucide in inchisoar..'cit
arrp*
Jean Varlet, tendinfele sale ,,populiste,, s_au
afirmat c,, puterJin Ce monstruozitate socialä, ce capodoperä de machiavelism
Declararia solemnö a Drepturilor omului in cadrul mai este gi acest guvern revolulionar! Pentru orice fiin!ä care
statului
Social.Imbätat de lirism, el exclamä: gindegte, guvernul Si revolulia sint incompatibile. EIe s-ar
putea impäca doar dacä poporul ar vrea sä-gi intemeieze
De patru ani de zile,intotdeauna in pia{a publicä, puterea pe o stare continuä de insurecfie impotriva lui insugi,
in rindurile
poporului, printre sanchilo{ii' de rtnd, p.intr"
zaiengrof iipe ceea ce este absurd3e.
gT" ii iubesc, am aflat c.ä, in m9d naiv qi gra ilgrii,
biefii amärifi ai ogoarelor au judecata mai solidä "onit
pätrunzätoare decit marii domni, decit neintrecufii uil""i Proudhon va spune cä supozi{iacäun guvern sä fie revolulionar
dec_it savanfii goväielnici; dacä toii acegtia
;;r"rt; contradictorie: un guvern nu va putea niciodatä sä fie revolu-
vor intr_adevär sä
aibä parte de buna gtiin!ä a viefii, sä mäarga sä_i nr, din simplul motiv cä este guvern.
frecventeze
pe cei din popor3i. La intebarea in ce a constat ,,anarhismul" Turbafilor, s-ar putea
in primul rind cä ei s-au afirmat in mod continuu ca cei
De aici, o neincredere extremä, fa$ de cei care pretind apngSpartizani ai unei acliuni directe a poporului, considerat
cä
vorbesc_gi acfioneazä in numele poporuiui:
,,Nu n" puä;-rtäp;; ei ca fiind unicul delinätor al suveranitä{ii. De aici decurge in
neincrederea nici mäcar in privinp äelor care au
int'nit sut"Fi necesar ideea cä orice delegare a voinlei populare echivaleazä
nostrü36". intr-o brogurä tiAupä Thermido r, f ,nrptoü, o alienare a libertälii sale. Ca atare, n-au incetat sä proclame
"ait orice guvernare este despoticä prin esenfa sa gi tinde in mod
12
Harmel, op. cit., p. 45. )vitabil sä configte qi sä desfiinfeze aceastä libertate. Un guvem
33
Op. cit., p.75.
34 poate pretinde mult gi bine provizoriu gi indispensabil pentru
lbid.
' sanchilot sau sancurot,"Revolufonar
in cadrul migcärii populare in timpul unei justilii revoluflonare in cadrul societä!ü gi pentru a
Revoluliei Franceze din t 7 89-.r 7 9+;' uge opozilia contrarevolufionarä, el igi va träda intotdeauna
10Ex, u"i";;;'E;;täffir;,'i'r'ö, 5:
945), de la frantuzescul sans-curotte:-,,v"t.i,itul
,nurcurln care acoperea corpul insa misiune. Mai mult sau mai pufin implicit, acest fel de a
$!]a briu pina ta genunchi se numea in rrÄ1u ritüti sr se opuneapdn taronurui, i lucrurile s-a manifestat in comportamenhrl politic al Turbatiloa
rvrt pe scena modei ra sfirgitul secolului ar ><vllt-rea.'[...t
intreg piciorul, iar iacobinii fac din el un ua"ue."tiostum
f""i"iä""i;;il;ä;
nafional. cu avint ;{versari ireductibili ai dictaturii Iacobinilor. Mai tirziu, aceastä
revolutionar, ei ii socotesc <<arevärari patriotr>>
äoar pe cei care umblä sans inne autoriate gi revolulie va reapärea in cadrul manrismului
culotte, a$adar in pantaloni brerelL t...t.-ön.i"f, iüil;;;r;;;äil;
insemn al Revoluliei in 1794.".cu(Adrianublrbnti gi la momentul Revoluliei ruse.
Iaqi, Polirom, 2004,p.47) (noia traducätoruii\-,,üuoyiuir.'ö"ü"it":,
"
1s
Op. cit., p. 64.' t1 Op. cit.,p.85.
36 t8
lbid. lbid.
3e
Op. cit., pp. 85-86.

34
35
 wrLLrAM GODWTN (17s6-1836)
Näscut in comitatul Cambridge, la Wisbeach, fiu gi nepot de
pastori nonconformigti, Godwin a devenit la rindul säu pastor, in
1778.Elapa\ineaacelor confesiuni disidente care refuzau sä se
integreze Bisericii Anglicane, constituitä in secolul al XVI-lea,
confesiuni care, in pofida perseculiilor, nu acceptau subordonarea
anglicanismului fafä de puterea politicä gi fa!ä de Parlament. in
sinul acestor secte disidente au apärut numerogi pafüzani ai
reformelor democratice, adversari ai regalitä1ii gi, adesea, susfi-
nätori ai insurgenlilor din America.
in nici o altä Bisericä, ralionalismul protestant- care situeazä
sursa credinlei in conqtiinla fiecärui om - nu a netezit intr-o
atit de mare mäsurä calea individualismului politic qi social.
Pentru a defini anarhia, Godwin nu avea decät sä extindä la
nivelul societälii acest spirit de revoltä gi aceastä voin!ä a
propriului ralionament'o.
William Godwin a fost crescut la coleghrl disidenf;lor din Hoxton.
De foarte tinär, gi-a pierdut mama gi a primit o educapie dintre cele
mai austere. Thtäl säu, care nu-l iubea deloc, il ffata cu un rigorism
inuman. O anecdotä semnificativä ne va da o idee despre afinosfera
anilor säi de formare. intr-o duminicä, väzindu-gi copitul ptimbin-
du-se cu un motan in brale prin grädina prezbiteriului, pastorul l-a
actzat pe micul William cä profaneazä cu neruginare Ziua
Domnuluiar.
in precocitatea sa de copil copt inainte de weme, Godwin avea
dej4 la doar opt ani, o cunoagtere aprofundatä a Bibliei gi, la virsta
jocurilor gi anepäsärii specifice copiläriei timpurii incä impregnate
de inocenfä animalä, i se intimplä sä-gi dojeneascä, uneori, cu gravi-
tate gi asprime, micii tovaräqi dejoacä" inspäimintindu-i cu descrieri
ameninlätoare ale fläcärilor iadului.
ao
Op. cit., pp.94-95.
,Paris,
4t lbid.
36
[a douäzeci gi cinci de ani, lectura filosofilor francezi l-a deter-
üt sä adopte deismul. in 1782, igi abandoneazä misiunea pasto-
pentru i se dedica lucrärilor sale literare gi inträ totodatä in
rpoliticä, in rindul liberalilor. Atunci izbucneqte Revolulia
izä. ,,Flegmaticul" Godwin träieqte clipa cu intensä emofie'
inJurnaiul säu cä inima ii bätuse cu putere in 1789, odatä
ii eliberärii popoarelor:
Citisem cu mare satisfaclie scrierile lui Rousseau, ale lui
Helvetius 9i ate celorlalli scriitori ftancezi populari'
Observasem la ei un sistem mai general 9i mai articulat din
punct de vedere filosofic decit la majoritatea autorilor englezi
äar" ttutuu aceleaqi subiecte; 9i nu mä puteam abline sä nu
nutresc speranlele unei Revolutii ai cärei precursori fuseserä
scriitorii acegtiaa2.
ln cealaltä parte a Europei, un alt mare ,,flegmatic", Kant,
poful din Königsberg, se vedea obligat sä igi intrerupä obignuita
eveniment istoric.
la auzul vegtii aceluiagi
Godwin se hotäri sä scrie o carte care sä glorifice ideile
volutiei franceze,dind in acelaqi timp o replicä pamfletului
in France fReflecfii asupra Revolufiei din Franla],
care tocmai apäruse in 1790 9i in care Burke prezenta
ia francezä drept cea mai rea dintre monsftuozitäf;le istoriei:
,fot,rl upur. ca fiind in afara naturii in acest haos bizar, in care se
tfllesteca superficialitate gi ferocitate, o ciudatä confuzie fesutä
crime nebunii".
gi
Cartealui Godwin , An Enquiry concerning Political Justice
its Influence on General Virtue and Happiness [Anchetä
ind juitilia socialä 9i influenfa ei asupra virtulii 9i a fericiriil, a
,rtin l7d3 .Godwin iqi propunea sä ajungä la ,,conceplia exhaus-
aunei forme de guvernämint simplificate lamaxim"a2bi''
a2
Max Nettlau, Histoire de I'anarchie.Truducererealizatä de Martim Zemliak'
üd. de la T€te de Feuilles, 1971,p.36-
42t"s lbid.
37
 virtuos va avea drept sarcinä asumarea rolului
de
insä Anglia era in räzboi cu Franla, Godwin gi scrierile sale nu "inchizitor
,t corraoit i moäe a apropialilor säi, avind datoria de a-i
puteau decit sä stirneascä in larä dezaprobarea generalä. Doar
ci,tiva tineri poe{i s-au arätat entuziasmafi de ideile sale. Fiica sa a iä."t trt*in prin orice teciie pe care adevärul ä va permite
p'.11'
devenit, de altfel, iubita lui Shelley. ;'I*ö^;i;';Lä". p.o.up'ä p' "u" l'-:
""rtä
'lll":^ll;
mai mult decit
Cufintul,,anarhi e" apare in Anchetä doar inacceplia sa vulgarä, ismU äoralist care tran^spare de aici este
vom spune
färä insä ca Godwin sä o exagereze: äUit. Cu o cit"n-ttuttp atenuantäpenffu Godwin'
i;ä;J,",baf oati!1{ig;,TH:jfl?,pj_,':3i1?_:fl
i
Anarhia este un räu teribil, despotismul este, insä, unul mai qi rri" i"t"**Ue aautoritä!ü. O inchizi$e lipsitäde delaguni'
mare. Anarhia a ucis sute de oameni, despotismul a sacrificat ,*.;;;i"täiii godwiniäne nu necesitäcituqi de pu!i1
milioane qi milioane de vieli 9i prin asta n-a frcut decit sä osirea violentei. Progräul rafiunii este cel care ii va permite sä
perpetueze ignoranla, viciul, mizeria. Anarhia este un räu ;ä.;;üi'i.it. p,irit. va ir suficient cao minä d:llit:::
efemer, despotismul este aproape vegnica3. tira o'r."trroäscä, pentru a-i determina pe ceilalli. sä-ii
Adoptind pozife tarqant intelectualistä, Godwin are pretenfia
;i;A;it d. optimisti-a atätatafiragionalistul $oayin'sa nf
o Utopia se
de a aplica in domeniul social gi in cel moral o unicä regulä: ceaa
äii*l p; io4a solitarä a inrafiunii individuale'
rafiunii. Este vorba de a inlocui drepturile inimii cu cele ale inteli-
r-a m md.ei*i pe credinla irr9r.9s$ nelT"p!"l L*Yl"l'
;"-rä;titft ä,tite*in"ät"laleitldltsecoluluialXV[Ilea'
genfei, cäci omul este prin excelenfä o fiin!ä rafionalä. Tot ceea ce
ö;;,;":.pd;il,williu-.Godwins-af aclt:*":llt**:
estompeazä exerciliul raliunii - fie cä obstacolele fin de lumea
i:ö;.t"l"g;;"deeseurifilosofice,'4ncheta,tomaneistorico-
exterioarä sau de instinctele noastre - trebuie indepärtat. it"",i-füia a lui chaucer, o Istorie.a co.mYgywealtlt; epoci'
in pofida ra,tionalismului säu, Godwin päsfteazä ceva din ftadilia ,i to outto uolume ( 1 82'+-1 828), lucrare bine primitä in
empiristä en glezä. Thbula rasala oigjm, spiritul uman rämine un li"t,'iääi.*r.'Reih"rch"ssur'iapoputatil2etsull3l.11:!::'^
produs al experienlei instituliilor. Asupra acestei experienle ffebuie ,;;;:r;;;;;;ent de t'espöce humaine [cercetäri asupra
acfionat, dacä se doregte transformarea condi,tiei umane. uTlTl
iiiti"ti.i ti ur,rp.u facultä1ilor de creqtere. ale specieiGodwin a
ln concepfia sa, Statul reprezintä cea mai nocivä dintre constin-
gerile care impiedicä libera dezvoltare qi exerciliul rafiunii indivi
ili;ä;;;il lan'*."ra iocepild 9u yul.urmätor'
L'Essai surie Principe de
rla iarp"rae ryn(ati32[Eseu
duale. intr-adevär, puterea de stat se substituie in mod constant ;ätpill"t populagieil al lui Malthus, apärut in
17984s '
judecä$i gi corytiinlei personale. Legile constituie obstacole in calea
migcärii spiritului umaru iar Godwin formuleazä urmätoarea alterna-
tivä: dacä o lege este rafionalä, atunci ea ii este inutilä omului
ITENRY THOREAU (1317-1862)
rafional. Dacä nu e rafionalä, inseamnä cä ea contravine raliturii gi
este, ca atare, ilegitimä gi despoticä.
Henry David Thoreau-s-a niscrlj in c9nc9{1}i,111s^t"ti
Gata cu proprietatea privatä: ea ne falsificä judecata gi ne
#" ät gÄ4", in Noua Anglie, acolo incepuse
unde debarcaserä
ml$carea
ii refugiafi depe Mayflower gide unde
inrobegte. Godwin merge pinä inft-acolo, incit doregte ca omul sä se
elibereze de toate legäturile afective care il apropie de ceila$, neläsind 4 Op. cit.,p. 102.
rl
sä subziste decit ceea ce meritä din punctul de vedere al rafiunii.
;f,rfi*i*iäl::i;s{K:'{:lxri,r;3'#ü'ü"$ü':d;.1;:ä'lH1:
ui lui Godwin' Cf' op' cit''p' 13'
Ithus scrie cä Es"rl iu rott tii.täüti i'i'"'
I
a3
l Harmel, op. cit., p.98.

39
38
 ne permite sä
Insurgenlilor. Bunicul säu, un corsar normand din Guemesey, siguranlä, iatä o träsäturä a personajului care
iär- pionier in materie de
eguat, nu se qtie nici de ce, nici cum, pe coastele din Massachusetts, b. Thoreau drept un autentic
sä invoce
ä läsä ca mogtenire un nume cu rezonan!ä profund frarrcezä. ie, apärätorii 9i protectorii naturii putind astäzi
Thoreau a fäcut studii temeinice la Harvard College. Se pe care a dus-o pentru respec-
r säu. Totuqi, paralel cu lupta
imprieteni cu Ralph Waldo Emerson (1803-1882) care, dupä ce gi ,onr.*uiea unui mediu natural grav ameninlat
in epocä
qi
,.äb.rirrtu umanä, el a militat, de asemenea, cu hotärire
renunlase la funclia de pastor, se instalase in Concord, unde anima
unmic cerc de discipoli atent seleclionali care impärtägeau acelagi libertatea individualä in fala prejudecä,tilor 9i a
ideal filosofico-religios, orientat spre cercetarea concretä gi ;";* acestui
ior mrterii
welor putenl Statului. suovcrsrva a caracterului
Statulul. Latura subversivä ua
impotriva ralionalismului absffact, docftinä cunoscutä sub numele
linigtii a fost cea carei-aasigurat renumele'
de transcendentalism. Transcendental Club, printre ai cärui
membri se numära gi Thoreau, areprezentat, de altfel, punctul de
i; rpiti libertar, el igi asumä deviza fav.olitla lui Thomas
n (1743-1826), autorul Declaraliei de Independen!ä'
plecare al unei renagteri intelectuale in Lumea Nouä.
cä guvernarea cea mai bunä era aceea care ,,gou:ot1":l
Ca orice american, Thoreau a profesat meseriile cele mai de
diverse: invä!ätor, aläturi de fratele säu John, preceptor, zidar, puii":'."fftoreau se gindea cä poate sä adauge, cu o dozä
n öA o guvernare ar fi incä 9i mai bunä dacä nu-ar guverna
topograf, dulgher, täietor de lemne, conferenfiar, fabricant de pregätifi'
creioane etc., mul{umindu-se, intelept, cu un stil de viatä simplu gi De aitfel, credea el, o datä ce vor fi suficient de
guvernare'
auster. nenii adoptä, in cele din urmä, o astfel de
-fn
*"-" äe protest fa!ä de räzboiul din Mexic' refuzä sä-gi
Scurta sa viafä (a murit la virsta de 44 de ani, räpus de tubercu-
condamnare la inchisoare'
lozä), ca gi scrierile sale, fac din Thoreau un model implinit al lcä impozitele, ceea ce i-a afras o
gest de nesupunere civicä i-a gocat pe cei din anturajul
säu
omului liber. Vom reflne douä dintre aspectele acestei personalitä1i
cä Emerson'
putemice. otriui p" amicii iäi ttutt.".ttdentaligti' Se spune
dezaprobarea sa qi
Este vorba inprimul rtnd despre pasionahrl indrägostit de Natur{ iiti"a"-f in inchisoare pentru a-i comunica
cel care a cäutat sä regäseascä gi sä facä recunoscutä legätura l: ,,Henry! Deie te afli aici?" ar fi primitreplica: "Dar
Tu de ce nu te afli aici?" Cu toate acestea' pentru
a
vitalä biologicä 9i afectivä care il leagä pe om de mediul natural. Ralph!
Intr-un moment in care semnele prevestitoare ale industrializää *pa, acestei situagii scandaloase, uy :totT 9:
modeme incepeau sä se manifeste pe continentul american, ca gi "abiläle matugi ale lui Thoreau pläti impozitul$nlre
in locul nepotului
in Europa, gi cind avatarurile politice acaparau atenlia concetä- Btiuerat ae ino atä, else arätä furios cä a fost astfel
lipsit de o
lenilor säi, Thoreau vedea in venirea primäverii la Concord un ifestare publicä pe care ar fi dorit-o iit mai räsunätoare' 9t

eveniment infinit mai important decit alegerile prezidenliale care vedem cu uimire cum un delinut protesteazä energic impotiva
urmau sä aibä loc. Capodopera sa literarä, Walden sau viala tn
o
pödure (1854), este povestea experienlei sale de vialä in sinul 1848, la un an dupä episodul incarcerärii, Thoreau linu
naturü, lingä un helegteu din imprejurimile Concordului, loc unde a :intä al cärei text a apärut apoi intr-o revistä transcenden-
träit in sihästrie weme de doi ani, avind ca adäpost o cabanä Titlul articolului: ,,Rezistenfa fa!ä de guvemul civil in 1849"'
constuitä de el insugi, cercetind cu patimä gi minugiozitate fauna gi patru ani dupä moartea autorului, pamfletul a
primit titlul sub
floraacelui mic univers pe care il cunogtea qi il ingelegeade minune. ä este cunoscut gi astäzi: Despre datoria nesupunerii
civile'

40
4l
 Henry Thoreau nu se lasä citugi de pu,tin ingelat de promisiunilc
democraliei politice. Cantitativ vorbind, puterea majoritarä nu
acordä niciodatä decit o aparen!ä de echitate frac,tiunii minoritarc.
De fapq o autoritate guvernam entaldbazatäpe cel mai mare numär,
I
care igi arogä dreptul exclusiv de a legifera asupra a ceea ce ea
considerä ca fiind bine sau räu, echivaleazä, practic, cu acordarea Condifii psihologice
preeminenlei celui mai putemic asupra celui mai slab. Or, Thoreau
considerä cä respectul necondigionat gi increderea oarbä in ,,Anarhia Provine dintr-o dorin!ä
instituliile qi regulile stabilite de cätre autoritä,ti fac din cetäleni inerentä a speciei... Ea nu constituie o
aberalie decit pentru cel care refuzä sä
complicii obiectivi ai crimelor unui Stat (nedreptäfi, räzboaie, in{eleagä cä uneori nu existä altä iegire
perseculii etc.), prin pasivitatea lor. De asemenea, actelc decit indeplinirea unui vis".
intreprinse de Stat trebuie sä fie de fiecare datäjudecate de cätre Andr6 Nataf
congtiinla celor mai clarväzätori dintre indiviä. in orice caz, fiecare
are dreptul - gi chiar datoria moralä - de a nu se supune ordinelor
considerate nedrepte sau criminale. Odatä cu Thoreau, dreptul la ANARIIISM $I PERSONALITATE
nesupunere politicä merge minä in minä cu nesupunerea militarä
recunoscutä de el ,,obiectorilor de congtiintä". gi pacifigtilor radicali.
indoialä, la cristalizarea unei opfuni politice conüibuie mai
Sä precizäm cä,,omul din Concord" nu s-a mulfumit sä ducä o
factori decisivi. La inceput, avem de-a face cu o simplä stare
luptä pur ideologicä. A luat parte activä la luptele duse la acea
Apartenenla la o epocä, la o !arä, la o genera,tie, la un
vreme pentru emanciparea negrilor gi a indienilor. A fäcut parte
dintr-o releaclandestinäde sprijinire sau la o clasä socialä, la o culturä etc. Totuqi, aceste date
a sclavilornegri fugari care
incercau sä ajungä in Canada. S-a afigat ca apärätor al cäpitanului ive nu intervin decit dupä ce au fost filtrate de congtiinfa
John Brown, antisclavagist invergunat, gef al unui mic grup de idualä, cea care le va da un sens. Aqa cum gtim, viala in
partizani, condamnat la moarte gi executat pentru un atac asupra 9i istoria umanä trebuie inlelese ca semntficalie. De aici
arsenalului federal de la Harper's Ferry, Virginia. Brown voia sä cä alegerile $i atitudinile politice ale fiecäruia depind, in
le procure arme sclavilor negri, in vederea unei posibile revolte a mäsurä, de un anume mod innäscut de a percepe realul gi de
acestorain Statele din Sud. in ziua execufei lui Brown, Thoreau a iona la el. Toate acestea ne permit sä distingem, in cadrul
organrzatlaConcord o manifestafie in onoarea rebelului. De notat politice, diferite specii zoologice.
cä insugi Victor Hugo a trimis - frrä succes - o cerere de graliere ind despre experien!ä, Raymond Abellio nota:
a condamnatului, adresatä presei americane, pentru a evita ca
,,Washington sä-l ucidä pe Spartacus". i cind politica ne-a devenit suficient de sträinä pentru a
sä incepem sä meditäm asupra ei, ne däm seama cä
* objecteurs de conscience,dupäengl.conscientious iile, in oarecare mäsurä profesionale, pe care ea le
objector, adicä,,persoanä
care refuzä sä-9i satisfacä
serviciul militar din cauza convingerilor politice sau se muleazä, de fapt, pe un anumit numär de tipologii
religioase" (Diclionar englez-rcmin,deP.. Levifchi gi A. Bantag, Bucuregti, Ed.
Teora, 1999, p.188) (n.red) Existä o tipologie nativä a cregtin-democratului,

42 43
 tipologii de comuniqti gi de fascigti gi cäpätäm destul de repede
un anume fler in a le depistaa6.
Färä sä vrem sä punem cu orice pre! o etichetä definitorie
asupra anarhismului, trebuie sä admitem in primul rind cä ocupä o
pozigie absolut particularä in cadrul tipologiei politice dacä aceasta
existä. Sä incercäm sä o descriem.
Principala träsäturä a anarhistului este probabil aceea de a fi
aproape de neclasificat. in primul rind pentru cä nexus-ul com-
portamentului säu politic rämine profund retras in subiectivitatea
sa. De asemenea, contrar man<ismului, de exemplu, anarhismul
nu se invafä. De altfel, nici nu ar putea fi predat. Este imposibil
sä-l identifici pe anarhist dupä apartenenfa lui la weo clasä. Intelec-
tual, burghez, muncitor sau megtegugar, prinf rus sau Järan catalan,
anarhistul poate proveni din orice mediu social. ,,Generalist" al
revolufiei, cel mai subiectiv dintre revo$onari esüe in acelaqi timp
cel care ii susgine bucuros pe oprimafii qi exploatalii din lumea
intreagä. La el, participarea afectivä lavialatuturor oamenilor
capätäintiietate asupra congtiinfei de clasä. Asta nu inseamnä,
desigur, cä nu existä o doctrinä gitmpraxis specifice anarhismului
- cäci existä" 9i incä din plin! - insä, cu riscul de a-i irita pe militanti,
vom spune cä anarhia este mai ales un mod de vialä. Ea rämine,
agadar, cel pulin la inceput, prin angajamentul existenf;al pe care il
implica, o atitudine mai degrabä filosoficä decät strict politicä. De
unde rezultä o cvasi-imposibilitate, care ii este in mod curent
reproqatä, de a obline rcahzänconcrete (inmod subinfeles, de a
lua puterea). insä nu in asta constä rafiunea ei de a fi. Precum
cetatea guvernatä de filosofi la care visa Platon, societatea
libertarä poate pärea o utopie. insä aceastä utopie constituie o
idee ordonatoare de neinlocuit. int-adt de necesarä, incit, in absenla
anarhigtilor, firä ghimpele libertar, puterea nu s-ar indoi niciodatä
de ea insä.gi. Anarhismul rämine constünla vinovatä a autoritäfii.
Ceea ce inseamnä deja mult... intr-o lume laicizatä, gindirea
a6
Raymond Abellio, Les yeux d'Ezöchiel sont ouverts, Paris, Gallimard,
ft Hegel, Fenomenologia spiritului,prefafä la partea
1949, p.254.
44
conservä incä un fond de religiozitate, prin lupta pe care
impotriva räului, nu a räului metafrzic al teologilor, ci a
terestru pe care Rousseau l-a situat pentru prima oarä in
socialului, in cadrul raporturilor dintre oameni.
punct de vedere psihologic, anarhistul este un emotiv,in
caracterologic al cuvintului. Asta inseamnä cä evenimente
pot pärea lipsite de importanfä sau firä interes pentru cei mai
dinfte oameni, lui ä provoacä o tulburare subiectivä profuidä.
anarhistul resimte mai putemic decit ceila$ oameni povara
de unde o sensibilitate extremä fatä de tot ceea ce tine de
la cei mai mulli dinfe ginditorii libertari gi in mod cu totul
laProudhon. Elvibreazä 9i se revoltäugor. Totugi, inpofida
ului negru gi a unei anumite melancoliiaT impregnate de
lism, anarhigtii au privit mereu nahra umanä cu o incredere
datä reinnoitä, frrä sä se lase descurajali de cätre o
ubicuä gi proteiformä. Nu degeaba Luis Mercier Vega a
sä vorbeascä despre,,nezdruncinatul anarhism"a8
AIITT]DIIIEA LIBERTARA
prefala Fenomenolo giei spiritului, Hegel susline cä,,ceea
adevärat este inffegul"ae. Ne putem reprezenta cu ugurinfä,
atitudinea libertarä, pomind de la aceastä afirmatie
De fapt, anarhigtii incearcä sä fie extrem de diferifi unii
i: este evident cä pentru ei ,,ceea ce este adevärat" este
,,unicul" (Stimer). in dialectica universalului gi a particu-
, momentul esenfial nu este definit de totalitate. Esenta
Exprimat poetic de Leo Ferre:
<Ils ont un drapeau noir
En beme pour I'espoir
Et la m6lancolie
Pour trainer dans la vie')>.
Luis Mercier-Vega, L'Increvable Anarchisme, Paris, U.G.E., 1970 (10-
474).
a doua: "Das Wahre
Ganze".
45
 autsnticä a relafilor umane este localizatä, dimpoftiva irn
individualul
concret. Hegel este prins aici pe picior gregit. Ansamblur,
statur
este cel care devine moment neesenfal in cadrul raport'lui
dialectic.
Esen{ialul, suprema valoare, adeväratul subiect ai dreptur"i poiiii.
gi istoric, celula biologicä
9i socialä, care constitui" töturituäu gi o
face sä existe insuflefind-o din interior nu este alta decit
individul.
Astfel, anarhismul incepe cu egoismul (Stimer) gi s. pr.rina
cu o
pledoarie permanentä in favoarea libertä1ii subiectivö.
Presupunind cä oamenii joacä, pe scena istoriei, roluri
deter_
minate, putem susline cä, in comedia umanä, temperamentul
anarhist vine sä depunä märturie, adesea patetir, d*p." subiecti-
vitatea profundä, despre singularitatea unice träitä ca uiri,
impoffiva tendinpi contare a murlimii ceror care reprezintä fo4ere
ale organizärü, ale meiodei, ale
Tpuponul. raf;onaltärii nerimiäte
$r,Jrebuie sä recunoagteq, afe eficientei. Anarhistul vine se p.rro-
nifice revolta umanä, zvicnirea, uneori disperatä, a spontaneitä1ii
impohiva puüerilor zdrobitoare ale abstacf;t,rii, a spiritutui
impofriva zidurilor conformismului, a rrieFi impotriva
;gil"i
-o4ü. Ä..st
om care luptä, cu spatele lazid,este el un ingerintuneöat?
Sau
este elementul activ?
Sä precizäm, totodatä, cä asupra acestui punctjudecata
noasftä
se cere nuanfatä. De fapt, anarhismul comunist al
unui Bakunin
sau Kropotkin, care se inscrie intr-o practicä revolufionarä
colectivä" nu ar putea co_ndamn4 bineinlelei, in bloc orice orjanizare
asocietä!ü, aqacum ar face-o anarhismul individualistpur. äakunin
are grijä sä facä distinclia inne realitate socialä
9i realitate politicä-
Bakunin crede cä societatea este bunä pentrucä i-p*.
,,rr., ,.
formal, oficial, autoritar, ci ,,nafural.,. Cit despre Stat, acesta este
räu pentru cä ,,pinä gi atunci cind ordonä binele, il vatama gi
il
stricä tocmai pentru cä orice ordin provoacä gi suscitä revoliele
legitime ale libertäfii"s'.finind cont de acest aspect particular,
anarhismul presupune, in general, cä omul, btur prin natur" ,",
devine räu - gi nefericit - datoritä greqelilor or ganrzäästatului,
generatoare de constringeri, nedreptäli gi opresiune.
50
Bakunin, CEuvres,Paris, Stock, 1902, vol. I, pp. 2gg-2g9.
46
cäutare nostalgicä a inocen{ei native explicä in parte
ntativele de intoarcere la formele libere de vialä comunitarä,
primitivst. in mäsura in care anarhismul exaltä subiectiv
idualitatea gi se afirmä ca o ripostä la reprimarea instinctelor,
nu ne impiedicä sä descoperim in fiecare din noi un anarhist
cäci atitudinea libertarä tinde in mod esential sä exprime
noasträ primarä contrariatä, chiar sufocatä de tot ce nu
eainsägi, dar care, totugi, prin for,ta lucrurilor gi sub efectul
ajului social,ne doteazäin cele din urmä, färä gtirea noasftä,
naturä secundarä. Acest proces de interiorizare, descris de
(das Es / das Ueberich), a fost readus in prim-plan de
HerbertMarcuse:
ul umanoid nu devine o fiinfä umanä decit printr-o
üansformare fundamentalä a naturii sale, care afecteazä nu
scopurile instinctuale, dar gi valorile instinctuale, adicä
ipiile ce guverneazä accesul la aceste scopuri. [...] Freud
descris aceastä schimbare ca fiind transformarea principiului
ii in principiu al realitäfii.s2
putea sä ne gindim gi la dihotomia bergsonianä intre eul
gi eul superficial. Toate acestea sint bine cunoscute.
histul a ales o datä pentru totdeauna sä fie el insugi.
I säu existenlial il transformä, deci, intr-un permanent
aceastä revoltä putind lua la fel de bine forme violente gi
. La drept vorbind, dacä aceastä aplecare cäüe revoltä
iune, componenta esenlialä a caracterului anarhist, se
la originea atitudinii liberüare, ea nu exprimä incä decit un
al instinctulzi, anarhismul ,,sälbatic". Pentru a deveni
revolufionar, acest anarhism va trebui sä se rationa-
t?e gi, pentru a acliona eficient, va hebui sä igi instituie mäcar
embrion de organizare qi disciplinä. in numeroasa familie
anarhigtii individualigti, precum Charles-Auguste
,tr Pentru
'mediile.libere", veziMaitton, Le Mouvement anarchiste en France,
,!, Maspöro, 1975 (2 vol.), vol. l: Des origines ä 1914, pp.382.
tr H. Marcuse, Eros et civilisation. Contribution ä Freud,Pais,Ed. de Minuit,
p.24.
47
Bontemps, vor refuza categoric sä facä acest pas, vrind sä räminä
, ,rninoritari in mod deliberaf
' gi incäpäf;nindu-se inft-un refuz absolut
al oricärei forme de organizare colectivä, anarhismul fiindinleles
de ei ca un ansamblu de acliuni strict individuale sau ca o simplä
märturie personalä, dar niciodatä ca un ,partid" politic.
in lupta sa tmpotriva a tot ceea ce ä gtirbegte libertatea, libertarul
se lovegte, bineinfeles, de o sumedenie de obstacole venite din
exterior, a cäror mate,"ializare supremä este reprezentatä de Stat.
insä el trebuie inprimul rind sä scape orcärei forme interioare de
alienare: obignuinfa de a asculta gi de a se supune, respectul
superstilios pentru autoritate, ignoranfa, teama etc. (Malatesta
vorbea despre frica de libertate), intr-un cuvint, de toate aceste
aspecte subtile ale ,,servitulü voluntare". Va trebui, aSadar, sä aplice
in permanenlä critica eliberatoare, nu doar la adresa celorlalli, ci
mai ales fa!ä de el insugi.
in mod ftresc, pentru toli anarhigtii, inamicul public numäruI
unu al intregii spefe umane este Statul. La adresa acestuia, ei au
formulattoate plingerile imaginabile. Pentru Stirner, ,,orice Stat
este despotic, fie cä despotul este unul singur sau cä sint mai mulfi,
fie cä (astfel poate fi descrisä starea unei republici), toli fiind
suverani, fiecare se constituie in despot al aproapelui säu '. Bakunin
vede in Stat,,infatuarea gi ostentalia fo4ei, [.. .] un imens cimitir
unde, inumbrä gi sub pretextul acestei abstracfiuni, se lasäucise gi
aneantizate cu generozitate, cu serenitate, toate aspiraf,ile autentice,
toate forlele vii ale unei !äri". Dintr-un gir intreg de texte ale lui
Bakunin pe care le-am putea aminti, mai citäm aici unul privind
rohrlStaurlui:
Statul garanteazä intotdeauna ceea ce existä deja: unora, bo-
gä!ia, altora, säräcia; unora, libertatea bazatä pe proprietate,
altora, sclavia, consecinla fatalä a mizeriei lor, gi ii forleazä
pe cei säraci sä munceascä frrä incetare gi la nevoie chiar sä
se lase ucigi pentru a spori gi pästra aceastä bogälie a celor
avuli, care constituie insägi cauza mizeriei gi sclaviei lor.
Aceasta este adevärata naturä gi adevärata misiune a Statului53.
53
Bakunin, CEuves, vol. III, pp. 160-161.
t' Op. cit., p.39.
48
inleleg anarhiqtii raporturile dintre cetäfean gi Stat, in
in cadrul regimurilor democrati ce? in Paroles d'un rävoltö
unui revoltat], Kropotkin recunoagte cä nu toate drep-
itice sint de disprefuit. Drepturile personale pe care munci-
lu reugit sä le cucereascä (condifii mai bune de lucru, legi
libertäli sindicale etc.) au in mod indiscutabil o valoare
. in schimb, in viziunea lui, pretinse drepturi,,cum ar fi
iul universal, libertatea presei etc. [. . . ] care au läsat dintot-
poporul indiferent, [...] nu sint decit o unealtä in miinile
dominante, pentru a-gi mengine put€rea asupra poporului"sa.
la fel de mincinoase ca gi libertateapresei, libertatea de
sau inviolabilitatea domiciliului nu sint aplicate gi respectate
dacä poponrl nu le folosegte impoffiva claselor privilegiaüe"55.
ü libertari s-au preocupat de problema sufragiului univer-
dre,ptului la vot preconizind absenteismul electoral, pozitiv
iv. Absenteismul pozitiv ar consta, de exemplu, in prezen-
de,,candidaturi moarte", cum ar fi cele ale comunarzilor
i, recomanda Revolutionsocialenr.15, din 19 decembrie
Le Droit social nr.2 (iunie 1885) publica sfaturi practice
sabotarea scrutinului. Pentru a,,vota", incheie anarhista, e
sä introduci o bucä1icä de fosfor in buletinul de vot, ceea
provoca incendierea umei. Solupia negativä ar insemna
pur $i simplu. NumäruI 45 din La Rövolte (27.7-
1889) citeazä in acest sens indemnul lui Octave Mirbeau,
ln/,e Figaro din 14 iulie al aceluiagi an, care se incheie
viteazule elector, normand sau gascon, picard, basc sau
dacä mai ai mäcar un dram de minte, dacä nu ai rämas
i creaturä indobitocitä care erai, in ziua in care tilharii,
ia{ii, mongtrii electorali i{i vor ieqi in cale arätindu-gi
gi cerqind pomanä cu cioturile lor pline de pecingine,
n-ai fi incorigibilul Suveran, frrä coroanä, färä sceptru,
regat care ai fost dintotdeauna, inaceazite-ai duce linigtit
Kropotkin, Paroles d'un rövolte, p. 34.
49
 la pescuit sau te-ai culca sub sälcii sau te-ai duce cu vreo
femeie in fin sau ai juca bile pe weun drumeag indepärtat gi i-ai
läsa pe hidogii täi supugi sä se batä intre ei, sä se devoreze, sä
se ucidä. Vezi tu, in ziu a aceea, ai putea sä te lauzi cä ai infäptuit
singurul act politic qi primul lucru deqtept din viala ta56.
Cu siguranlä, anarhigtii au considerat intotdeatura dreptul la vot
ca fiind cea mai perversä dinfte mistificäri. Bakunin remarca faptul
cä problema sufragiului universal constituie ,,punctul principal gi
decisiv care ii separä pe socialigtii revolulionari nu numai de
republicanii radicali, ci gi de toate qcolile socialiste doctrinare gi
autoritare"5T. Anarhistul francezJean Grave noteazäcä tocmai
problema exercitärii drepturilor electorale a fost aceea care a
provocat, in Franfa, sciziunea tn rindul revolufionarilor gi cä
respingind färä drept de apel sufragiul universal in cadrul
Congresului Centrului, in lST9,libertarii ,,s-au afirmat ca
anarhigti"ss. Postulind cä orice fel de putere corupe pe cel care o
exercitä, inlelegem cä anarhigtii s-au temut mai mult decit de orice
de infrarea muncitorilor in jocul politicii gi al parlamentarismului.
Bakunin igi face griji in privinla accesului muncitorilor la viafa
parlamentarä:
Oamenii care au fost cei mai radicali dintre democrali, revol-
talii cei mai dezlän1ui1i, cind s-au aflat in masa celor guver-
nali, devin conservatori excesiv de moderafi de indatä ce ajung
la putere. De obicei, aceste retractäri sint puse pe seama
trädärii. Este o eroare: cauzalor principalä este schimbarea
de perspectivä 9i de pozifie; qi sä nu uitäm niciodatä cä poziliile
adoptate gi necesitä1ile impuse de ele sint intotdeauna mai
putemice decit ura sau reaua-voin!ä a indivizilor [...]. Dacä
miine am instaura un guvern qi un consiliu legislativ, un
parlament, compus in exclusivitate din muncitori, acegti
muncitori, care astäzi sint democrali socialigti convingi, ar
deveni poimiine aristocrali hotärili, adoratori mai indräznefi
56
Citat de Maitron, op. cit., p. 148, nota l5l. Pentru problema dreptului la
vot gi absenteismului electoral al anarhiqtilor, iÖrd.
57
Bakunin, CEuvres, vol. III, p. 39.
5E
J. Grave, L'Anarchie, son but, ses moyens,p.80.
50
sau mai principiului autoritälii, opresori gi
fi suficient ca acegti oameni din popor sä intre in guvern
sä devinä la rindul lor burghezi, uneori chiar mai detes-
tabili qi mai disprefuitori fa!ä de poporul din care provin, decit
lnqigi burghezii veritabili6o.
.istä mai multi factori care explicä aceastä negare a dreptului
de cäte *utttigti. Blisee Reclus afirma cä ,,avota inseamnä
ica", pentru cäapare urmätoarea dilemä: sau cel ales i9i
libertatea in folosul alegätorilor säi, sau, dacä nu-gi
decit interesul personal, iqi trädeazä mandatul. Mai
in opinia lui Jean Grave, democrafia parlamentarä nu va
iodatä altceva decit,,domnia nulitälilor gi a mediocritälii"61.
altä parte, alegätorii, care deja sint exploatafi economic,
ugor exploatabili din punct de vedere politic. ,,Ei nu au nici
fia, nici timpul liber gi nici independenfa necesarä pentru
exercita in mod liber gi in deplinä cunogtin!ä de cauzä
turile cetä{enegti", remarca Bakunin62. Dar, in primul rind,
igtii nu suportä ideea de a se supune legii celui mai mare
. Fapt lesne de inteles, dacä ne gindim cä majoritatea
icienilor anarhigti fac dovada unei profunde neincrederi,
pe alocuri eu dispre!, fa!ä de masele indobitocite,
indu-gi intreg capitalul de incredere in minoritäti.
iile", scrie Kropotkin, ,,sä nu uitäm, se fac intotdeauna
tre minoritä1i. [...] Iatä de ce o adunare, care nu reprezrntd
mai mult de jumätate din larä sau care rämine mai
sub acest prag, a fost qi va fi intotdeauna o piedicä in
revoluliei"63.
Les Ours de Berne et I'Ours de St. Pötersburg(1870),in(Euvres'
p. 39.
Bakunin, CEuwes, vol. V, p. 329.
J. Grave, La Sociötö mourante et I'anarchie, p. 81.
Bakunin, (Euwes, vol. IV, p. l9l.
Kropotkin, La Grande Rävolution, 1789-1793, p. 335, citat de Maitron,
, pp. 457-458.
5l

ln fon{ ,dialectic" vorbind,majoritatea constituie un subiect al
,,pozitivitä[ii". EfortuI esenfial, cel al,,negativitä1ii", motor al
dezvoltärii istorice gi politice, este realizat de cätre minoritate. Aga
s, majoritateadoregte cucerirea
cum amintegte James Guillaume
puterii politice, in vreme ce minoritatea vizeazä distrugerea
acesteia.
in orice caz, susfnätorü votului universal dispun de un argument
cu greutate: oare nu ar frebui sä ne temem cä absenteismul electoral
va face, in cele din urmä, j ocul reacf,unii? Anarhigtilor nu le scapä
aceastä obiecfie. Numai cä, fiind primii care recunosc
absenteismul lasä cimp liber de manifestare forfelor reacfionare, o
astfel de situalie le apare in cele din urmä ca fiind profitabilä din
punct de vedere revolufionar, cäci ,,atunci cind nivelul
absenteismului va fi suficient de mare pentru a face jocul
reacfionarilor, situalia va fi alta, iar partidul revolulionar va fi
suficient de puternic pentru a suplini acliunea parlamenüarä"65.
Mai räul face ca mai binele sä devinä necesar.
Asupra acestui subiect privind atitudinea anarhigtilor fa!ä de
sufragiul universal, sä-i läsäm lui Bakunin ultimtrl cuvint: citä weme
muncitorii vor rämine sub dominalia economicä a unei minoritä1i
capitaliste, sufragiul universal nu va fi decit,,rnijlocul cel mai sigur
de a convinge masele sä coopereze la ridicarea propriei lor
inchisori"6.
in ceea ce privegte atitudinea libertarä fafa de valorile etice gi
religioase, intilnim acelagi radicalism. Bakunin s-a interesat in mod
special de istoria religiiloa pe care o considerä ca fiind o istorie a
dezvoltärii inteligenfei gi congtiinlei colective a oamenilor, influenlat
probabil de Auguste Comte, cäruia ä admirä sistemul filosofic.
Näscuta din fricä, religia ii apare ca o gcoala a resemnärii. Pozif,a sa
in privinfa acestui subiect rämine, la urma urmei, foarte apropiatä de
cea a mamismului: fenomen de compensa,tie, rezultat din säräcie,
opresiune qi alienare, religia este sortitä sä disparä o datä cu acestea.
6a
Maitron, ibid., nota 2.
65
J. Grave, Röformes-Rövolution, p. 180. Cf. Maitron, ibid.
66
Bakunin, CEuvres, vol. III, p. 168.
52
aceeaqi preeminenfä a liberei preferinfe
Nvem de-a face cu
üniaUt 9i a afinitälilor naturale asupra formelor legale,
etice- 9i
morala personalä'
ice deäpotrivä, in tot ceea ce line de
:sticä. sexualä etc. Asta nu inseamnä cä in rindul anarhigtilor
iÄ caractere puternice 9i calitäli morale excepfionale'
I lui Nicola Sicco 9i Bartolomeo Vanzetti o demonsfreazä
n. Cei doi anarhiqti italieni, emigra1i in Statele Unite,
ao:z;ali
dubluasasinatcomislal5aprilielg20intimpulatacului
nt *r.rpru *ei uzine, au fost executafi in pofida nevinoväliei
recunoscutä dupä aceea. Aceastä execulie ar fi trebuit
sä
cä
dovada unei
:e indignarea intregii lumi. Cei doi au fäcut
ü eroice gi aunui sufletgtandios, murindpentruo crimäpe
iu o mai degrabä decit sä deconspire identitatea
"o-i."serä,
räratilor fäptuitori, pe cite doar ei 9i al,ti cä1iva anarhigti o
REVOLTA$IANARHIE
inprivinla atitudinii libertare, am avut deja ocazia sä distingem
modalitate
ie iipuri Ae manifestare a anarhismului' O primä
o zvicnire
iiuä gi rrirt.ralä se prezintä ca o revoltä purä, ca
vidului ränit in iibertatea sa- La acest nivel, orice
Gntngtt., chiar 9i liber consimfitä, orice formä de otganizarc
.u li-itati intolerabile ale libertälii individuale. O atare
n!ä, aproape puritanä, sebazeazäpe o adeväratä misticä
li' sairaß)ate. lndividualismul 9i revolta constituie
1 negatival anarhiei. Primul moment' Moment necesü'
faz{ negativä trebuie depägitä, altfel anarhismul ar
incremeniiint-o atitudine pur moralä, individul neajungind
ä sä treacä Pragul istoriet.
intervine aistinclia clasicä intre revoltä 9i revolutie'
anarhismului intrucitva metafizic aI libertarilor
rligti, anarhigtii revo$onari pretind cä au depägit
stadiul
afcongtiinfi scindate 9i sint gata sä acfioneze colectiv
53
 asupra realitälii gi sä incerce sä devieze cursul
istoriei umane. Ar confine, agadar, o ambivalen!ä. Pe de o parte, are
doileamoment.
ie de un elan individual gi, in acest sens, nu face decit sä
Bineinfeles, revolta,tii gi revolulionarii anarhi
ei auprincipii o revoltä. Pe de altä parte, cu siguran!ä cä nu orice revoltä
comune: refi:zul autoritä1ii, apärarea ribertälii
etc. oiue.g'rntel.io, fi consideratä anarhistä. Este ceea ce ii face pe libertarii
pa1 dgar in pri nintp mij roaceror care nebuie forosite, itta"iairriitii
revolufionarä sä afirme cä anarhismul adevärat implicä
dorind sä pästreze linia unei nesupuneri absolute gi
."fu;i"d;; necesar o optjtne politicä qi cä finalitä1ile libertare trebuie
incäpä,tinare.orice formä de organizarc, fie
ea gi anarhistä. lnscrie inft-o practicä colectiväorganizatä. Apare aici vegnica
In opozifie cu acest pur spirit de revoltä, iate cum
_
Maurice Fayolle6T anarhismul revolulionar:
definegte infre spontaneitate gi organizarc. Nu va echivala cumva
unuiadinne brmeni cuo mutilare? Cumsepoate tran$a
Dimpotrivä, anarhismul revolu{ionar, pentru cä chestiune?
are in vedere
o transformare in prezent a societä1ii, uu considera Bontemps aduce räspunsul individualiqtilor.
drept
indispensabilä o organizare solidä, structuratä, el,,,anarhismul nu este o etichetä. El constifuie numele
care sä le
asigure tuturor membrilor säi o legäturä strinsä, al unei filosofii evolutive care definegte o eticä qi o esteticä
o solidaritate
constantä. Pentru a ajunge la acest rezultat, personale, oricare ar fi societatea in care träim intr-un un
anarhistul
revolufionar va renunfa byna voie la o parte a tiUertalii sate
{9 momenf6e.
.9i se va supune unei discipline liber consimlite aüsolut
indispensabile pentru a asigura coeziunea ansamblului individualist, Bontemps atribuie anarhistului o dublä
gi prospectiva gi opozi,tia. Anarhistul dispune, intr-adevär, de
eficienla acfiunilor intreprinse in comun.
lismul säu critic, ceea ce ii permite sä continue tradi,tia
in Omul revohat,Albert Camus a analizat cu acuitate icii gi a ironiei socratice. Nimic nu il impiedicä sä participe
-. diferenfa
dinfre revoltä gi revolulie. Revolüa, estompatä orgarizate,cu condi,tia de a evita sä le considere ca fiind
de afectivitat., .rt,
mult prea incoerentä gi mult prea iralionala pentru anarhiste". Cäci ,pu existä realizäri practice färä adaptäri
a aiunge ta o
schimbare radicalä. o revolulie nu poate incepe la compromis. Riscäm astfel, in mod inutil, sä desconsi-
decitpintlo ilee.
Ea este ideea incamatä in experienfa ist-oricä. anarhismul"To. De altfel, nu existänici un interes, apreciazä
Sporadicä in
manifestärile ei, revolta nu reprezintä incä decit pri-ut in a dezvolta instituf;i libertare in interiorul unei societäti
gert
va conduce - poate experienfa subiectivä la "ar; Meritä mai degrabä sä aclionezi individual in cadrul unor
- ldeea oliectivä
privind o posibilä räst'mare a ordinii existente, pomindu-se paralele. Acest fapt este de naturä sä permitä liberarilor
de la o
teorie elaboratä ra{ionar 9i de la o practicä colectivä servitulilor pe care orice organiza\ie le impune membrilor
organizatä.
,,De aceea revolta ucide gameni,,in timp ce revolufia dis=truge, 'ocolind astfel riscul de a-gi pierde disponibilitatea la acliune gi
in
acelagi timp, oameni gi principii.6s. de spirit.
ismul, considerä Bontemps, nu este citugi de pulin o
67
Maurice Fayolle, Röflexions sur l,anarchisme,paris, de numär. ,,.{narhismul nu face recrutäri", cäci,,arareori
Ed. La Rue, 1965,
p. I 5. Maurice Fayolle, militant al Federaliei
-" A. uamus, Umul revoltatinvol. anu.t irt., a murit in 1970.
Fala Si reversul. Nunta. Mitul !r Ch-Aug. Bontemps, L Individualisme social rösum6 et commentaires,
Omul revoltat. Vara,BucureSti, pA. neO irrt.i"tio"uf publishing lui Sßif
S.A, 1994, traducere de I. Mävredin, M. Simion, Company Les Cahiers francs., 1967. <P6rennit6 de l'anarchisme>, p.43.
V. Morariu, p iOZ, t"'ö to Op.cit., p. 12.
54
55
 se intimplä ca numärul sä se armonizeze cu calitatea..Tr. Estc
limpede cä ideile anarhiste igi urmeazä caleafrräca publicul sä
aibä habar de asta. Cei care acuzäanarhismul cä ar fi exclusiv
destructiv nu-gi dau seama cä el a stat la originea mai multor
schimbäri ale moravurilor care au devenit intre timp obignuinle gi
mentalitä,ti (reciprocitatea, dreptul la grevä,contractele colective,
contracepfia etc.). Cu timpul, toate aceste nofiuni, provenite din
revendicäri anarhiste, s-au impus färä sä fi avut loc o revolutic
l[befiaril2.
Acest individualism libertar ä este caracteristic lui proudhon,
,,care se declarä a fi impotriva oricärui comunism, care nu instiga
mulfimile gi nu conducea nimic. Dupä el, Bakunin, opusul säu,
ecel prim act liber, acel declic nefast care a fäcut sä aparä
apierduto bätälie decisiväimpotriva lui Man<, in timp ce filosofia
pozitivä a lui Proudhon s-a menfinuf', mai subliniazä BontempsT3.
O DIMENSITJNE INNASCUTA.q. NATURU UMANE
Aceastä antitezä intre libertate gi organizare, linie de scindare
a lumii libertare, pare sä corespundä, la modul general, unei
dualitä1i profunde a naturii noastre. Douä tendinle contrare par,
intr-adevär, sä ne domine viafa. De o parte, nevoia de libertate,
nevoia de cealaltä parte, cäutarea securitäfii. in fiecare din noi
coexistä, in proporlii variabile, un libertar gi un conservator.
Principiu al pläcerii, principiu al realitäfii. Freud a exprimatperfect
aceastä dualitate fundamentalä a instinctelor noastre. Homo
ordinatus al societä1ilor industriale moderne, incätugat din ce in
ce mai sträns in releaua determinärilor materiale, morale gi
ideologice pe care gi le-a fabricat de-a lungul istoriei, se surprinde
uneori visind la un univers libertar. A fost odatä caniciodatä
libertatea... La fel ca acela care se emofioneazä dintr-odatä la
7t
lbid.
72
Op. cit.,p. 14.
T lbid,
t
56
cuiva care vorbeqte graiul linutului säu, idiomuitat demult
persistent in pliurile memoriei sale, tot aqa, vechiul instinct
ii poate urca pe neagteptate la suprafa!ä, din adincul
. Platonician de ocazie, cetäleanul oragelor moderne
bucuros libertatea intr-un ,,altädatä" mitologic ' Vtrsta
umanitä1ii, iar viatp
, Paradisul terestruaparlin trecutului
ar fi mai degrabä o reminiscen!ä. Din päcate, libertatea
acelagi timp un häu vertiginos gi angoasant, un blestem.
teologi au vrut sä arate cä Adam a comis päcatul originar
sa de creaturä inzestratä cu libertate. O datä decä2t,
a trebuit sä-gi inventeze tot felul de determinisme pentru a
lume.
ind de la ideea iudeo-cregtinä päcatului originar, s-a putut
a
ln cadrul concepliilor politice, care adesea n-au fäcut decit
laicizindu-le, ideile fundamentale ale religiei cregtine, o
necesarä intre gregealä gi libertate, ceea ce a condus la o
ilizarea acfiunii umane gi, in acelagi timp, la o justificare a
iului autoritäfii, considerat indispensabil ca mijloc de finere
a unei naturi umane indärätnice qi inclinate spre räu, dacä e
cu libertate. Evident, anarhiqtii tefuzd o astfel de
izare a existenfei umane. Inversind termenii raportului, ei
it faptul cä tocmai corupgia naturii umane face ca autoritatea
inevitabilä. Dimpotrivä, principiul autoritälii este cel care
gi perpetueazä räul in societate.
se minuna väzind cä omul, näscut liber, este oprimat
indeni. Libertarii sint convingi cä este posibil ca omul sä-gi
aceastä libertate pierdutä, de care aproape cä auitat.
nefolosit, instinctul tibertälii pluteqte in derivä sau devine
Anarhistul ia asupra lui sarcina de a le reaminti oamenilor
libertate primordialä gi miticä, a cärei amintire se estom-
in memoria speciei. Ernst Jünger a exprimat cum nu se
mai bine acest lucru:
 Anarhistul, in forma sa purä, este cel a cärui memorie se
intoarce cel mai mult in timp, pinä la ere preistorice, premitice,
qi care considerä cä omul gi-a implinit in acele vremuri m
indepärtate voca{ia sa autenticä. El intrevede incä in natura
umanä posibilitatea acestei impliniri gi efectele ei. in acest Principü filosofice
sens, anarhistul este arhiconservator, fiind extremistul care
incearcä sä pätrundä binecuvintarea gi blestemul societäfii in
,Libertate, culoare a omului."
inseqi rädäcinile lor7a. Andrö Breton

LIBERTÄTEA

et libertö7s [Culpä 9i libertate], Andr6 Vergez remarca

cä filosofii revo$onari gi, in general, cei care
it in direc,tia eliberärii omului au negat aproape cu tolii
itru gi auadoptattezadeterminismului, in vreme ce,
cealaltä, partizanii liberului-arbitru s-au situat adesea pe
Acest paradox fusese deja subliniat de
gi, mai aproape de noi, de cätre Pierre Naville, care

face cä revendicarea liberalä pare, din punct de vedere

legatä de filosofia detenninistä cea mai riguroasä? Cum
ca un Calvin, Spinoza sau d'Holbach sä treacä, pe
dreptate, ca adversari ai Tradiliei??7

ibtareu sa, Vergez citeazäinaceastä privin!ä un text al lui

care sublini azd oponliacomparativä dinre idealism 9i
: ,,Materialismul neagä liberul-arbitru 9i ajunge sä

Yagez.Faub et libertö,Puis, LesBelles l,ethes, 1969, cap. XVI, p. 367-

es Renouvier (1815-1903). Politehnician ca gi A' Compte. A incercat

la atitudinea criticä näscutil din kantianism. S-a desprins de marile
7a
Ernst Jung, ^L 'Etat universel,urmatde La Mobilisation totale,traducere ofice. Relativist gi personalist.
francezä de H. Plard 9i M.B. de Launay, Paris, Gallimard, 1990,(Tel nr. 159) Naville, D'Holbach et la philosophie scientifique au XVIII siöcle,
p. 85. 1967,p.296.

58 59
constituie libertatea; idealismul, in numele demnitälii umane,
proclamä liberul-arbitu gi pe ruinele libertäfi fondeazä autoritateaTE.
La drept vorbind acest paradox nu aduce citugi de puf;n atingerc
coerenlei concepliilor libertare. Filosofü libertäfii, care de cele mai
multe ori au profesat determinismul sau materialismul, nu au incetat
niciodatä sä combata libenrl-arbltlv metnfzia izolindu-l in domeniul
incognoscibilului. Penfu acegti filosofi, libertatea se situeazä la un
nivel eminarne ntnpractic.in loc sä-gi punä inrebarea: ,,Sint liber sau
nu sä acfionez int-un fel sau altrl?", ei se inteabä, in maniem kantianä:
,,Cetrebuie säfac eu, care sintunomliber, pentrua-mi cäläzi exis-
tEnW" .Llbertataale apare mai ale s c,ao eliberarc. dga cum mergind,
putem demonsfra existenla migcärü, tot ag4 este suficient sä ffiim ca
oameni liberi penfu a dovedi cä libertatea existä. $i invers, este ugor
de explicat cä aceia care postuleazä" in mod ideal gi abstract prez.en\a
in noi a unei facultäf, a libenrlui-aöitn r, nu prea acorrdä atenf;e eliberärii
aprioic,{nndefinif;e, fün1e libere.
oamenilor, pentru cä ä considerä
Sä adäugäm cä, penftu Bakunin gi pentru mullti revolu,tionari,
materialismul a fost utilizat mai ales ca armä criticä qi polemica pentxl
a invinge idealismul mistificator, frrä sä fi reprezentat cu adevärat
pentru ei o tezä dogmaticä.
Boursier au elaborat,,o analizä materialistä", menitä sä
legäuuile dinte iacobinism 9i etatism. hintr-o ,,arheologie"
ü,äi au stabilit cä se pot repera cu uilrin!ä, din epoca lui
oel Frumos - poate chiar de mai demult - inceputurile
unei
rizäribirocratiie (Consiliul Regal, Cancelaria, legigtii etc)' In
rectiv, vechea concepfie,parimonialä" a regatului, conform
domeniul regal constituia,,propri etatea" regelui, de care
r dispunea dupa bunul säu
plac ai o transmitea prin moqtenire,
ia sä se transforme, odätä cu ultimii urmaqi direcfi ai
inimperiumde esenlä politicä, spre declinul feudalitä'fi
irea puterii regale8o.
certitudine, Stutttl nu este o crealie strict iacobinä'
eville o afirmase deja: ,,Oricit de radicalä a fost Revolufia,
ea a adus mult mai puline schimbäri decit se presupung !n
. Centralizarea administativää pärea a fi lui Tocqueville
hrtie ce data din Vechiul Regim 9i nicidecum o cucenre a
4iei. ar putea fi consideratä chiar ca fiind ,,1ingy1ptf {i1
ia politicä a Vechiului Regim care a supravieluit Revoluf;ei,
a fost singura cate a putut sä se adapteze la noua stare
creatä de Revolulie"8r .

ce pare atit de adevärat, incit Proudhon ajungea sa

revolulionarilor cä nu au fost in stare sä inventeze o
IACOBINISMTJL int-adevärnouä:

Odatä cu Revo$a francezä, inträm in miezul subiectului. Am fi zis cä nobilimea, clerul, monarhia nu dispäruserä decit
vdnstdejacä aceastä perioadä a provocat acte gi a suscitat scrieri rtru a face loc unor guvernanli de o altä rasä, constitulio-
,angl omani, rep=ub li cani clasici, democrali po litiS ti'
de nuanlä anarhistä (Turbafi, William Godwin). Chiar dacä termenul
,,anarhism" nu era incä pronunfat in acceplia s a acttnlä,contururile
ideii incepeau sä se precizeze. Ä*p*
-ä'äy"" aspect a se vedea Bernard Gt€n€e,-Etat et "(i?." ::
"*t-t"i 18): <No{iunea
Äs" f nivue historique, ianuarie-martie 1961 ,p'
inLes Anarchistes et Ia RhtolutionfranEaiseTe [Anarhiqtii gi infttesuide corp politic, pe care i-l acordäm cel mai adesea astäzr'.se
cu
Revolulia francezäf,lucrare colecr lvä publicatä sub indrumarea i"-iuäi" tn s-iÄt'recotul,ti al XVlea la Commines sau lalnceputul
lui Gaetano Manfredonia, autorii Willy Pelletier, Philippe Chailan diJivl_i";, la deyssel. cuvintul stat nu existä, deci, in Evul Mediu.>
;";;', i'ö ;;'d, o xvrrr, i
ä; -tt xv'
"r'Pierre
"
vtt s-:>^r-- I t Efr-;"
i ä c t e s' i*-6
Darics, P'
t o*' Pari PITu'F'
F

A sä veaeu Oe Chaunu, La France. Histoire de la Sensibilitö

^emenea n r ^.r^-. 1OOO 1O,l
Bakunin, Dreu et l'Etat,Paris, Librairie Fublico, p. 46.
7s
d la France. Paris, R. Laffont, 1982, -p'194
Les Anarchistes et la Rövolutionfranqaise,pnblicatÄ sub conducerea lui
7e
iläin..ir., z'Äiii,
iegi." et la Rövolutiän, Paris, Gallimard' 1967'
Gaetano Manfredonia, üd. du Monde libertaire, 1990. Histoire m. 5), PP. 80-98.

60 6l
 admiratori infatuali ai Romanilor, ai Spartanilor gi mai ales ai
propriilor lorpersoane, in fond extrem de nepäsätori inprivin{a
adeväratelor nevoi ale färii care, nein{elegind nimic din toate
astea, i-a läsat sä se omoare nestingherili intre ei gi a trecut
mai apoi de partea stelei norocoase a unui soldat82.
in acelaqi timp, chiar dacä e greu sä pretindem cä, inainte de
1789, centralismul politic gi adminisftativ nu existä" tebuie r@unos-
cut faptul cä Iacobinii au dus centralizarea pinä la un nivel care
probabil nu fusese niciodatä atins pinä atunci. Este semnificativ
faptul cä, de exemplu, cregterea numärului de angajali ai sistemului
administrativ central a putut atinge cota de 800%83.
Pentru a face fa!ä tuturor dificultälilor din interior - economice
gi politice - precum gi din cauza räzboiului din exterior, guvernul
revolufionar a infrodus pentru prima oarä ideea de cult al Statului-
Na!ilure, destinatar al tuturor sacrificiilor. Cum convenf,a a decretat
la 23 august 17 93 moblluarea generalä, francezii intre I 8 gi 40 de
ani au fost chemali sä-gi apere patriaaflatÄin primejdie: ,,Tinerii
vor merge la luptä; bärbafii cäsätori,ti vor fabrica arme gi vor ffans-
porta provizü; femeile vor face corturi, haine gi vor deservi spitalele;
copiii vor schimba bandajele ränifilor; bätrinii vor fi duqi in pielele
publice, acolo unde vor aveamisiuneade aintäri curajul combatan-
filor, propoväduind ura fa!ä de monarhie gi unitatea Republicii".
Räzboiul oferä autoritäSi condiliile ideale de manifestare, iar toalita-
rismului, cel mai bun pretext.
La urma urmei, fie gi numai prin amploarea qi räsunetul lor,
evenimentele perioadei revolu,tionare, care scapäuneori de sub
control protagonigtilor, au produs in mod fatal o intärire frrä
precedent aputerii Statului. '
Stimer s-a pronunfat in mod radical impotriva surprinzätoarei
intäriri a autoritälii care a insofit na$terea StatuluiNaliune:
Despotismul nu fusese in mina regilor decit o regulä
complezentä gi lejerä, fa!ä de ce a devenit el in mina,,Naliunii
82
Proudhon, ldde gönörale de la Rövolution au XX siöcle,p. 42.
83
F. Bluche, S. Rials et J. Tulard, La Rövolutionfrangaise, Paris, P.U.F.,
1989, (Q.S.I., nr. 142),p.42.
62
Suverane'.... Aceastä nouä monarhie se dovedi de o sutä de
ori mai severä, mai riguroasä gi mai consecventä decit cea
veche; in fafa ei, nu vor mai exista drepturi, nici privilegii;
prin comparafie, cit {e ,,temperatä" pärea monarhia absolutä
a vechiului regim! In realitate, Revolutia a pus in locul
monarhiei temperate adevärata monarhie absolutä. De aici
lnainte, toate drepturile pe care Monarhul-Stat nu le acordä
constituie tot atitea ,,uzurpäri", iar orice privilegiu acordat'
devine un,,drepf'84.
Astfel, Statul-Naliune devenea Dumnezeu pe pämint. Ideea
va pätrunde in toate congtiinfele. Inträm in era politicii.
de Revolufie, individul aparlinea nobilimii, clerului,
iei, trnei corpora{ii, unei comune etc. Fiecare era membru
i microsocietäfi gi hebuia sä se supunäregulilor gi spiritului
i säu. Adicä, fiecare individ era legat de puterea supremä
intermediul ,,stärii" sale, tot a$a cum, in catolicism, cu
comunicä prin mijlocirea Bisericii. ,,A treia stare" a
oapät tuturor acestor lucruri. Negindu-gi existenla prin statutul
de ,,stare separatä", ea a incetat sä mai fie o simplä stare
celelalte gi s-a afirmat drept clasä universalä, stare
unicä gi in curtnd drept Stat-nayional. Individul a devenit
t politic, aflat de acum in relalii directe, imediate cu
I säu. El nu mai aparlinea,ca gentilom, castei nobiliare
Ca megtegugar, corporaliei meseriilor; nu mai recunogtea, la
toti ceilal,ti indivizi;decitun singur, unic stäpin, Statul, care
tuturor celor care il servesc acelagi titlu de ,,cetätean"85
STATTJLMODERN
sä rezigti tentafiei de a cita incä o data faimoasa aposfrofä
de Proudhon, care läsa, desigur, multe lucruri deoparte gi
nu väzuse incä totul:
Max Stimer, L'Unique et sa propriötö. trad. Reclaire, Paris, J.J. Pauvert,
p.93.
,n Op. cit.,p.95.
63
 Aft guvernar, inseamnä a fi linut la vedere, inspectat, spionat,
dirijat, legiferat, reglementat, priponit, indoctrinat, poväfuit,
controlat, estimat, apreciat, cenzurat, comandat de cätre fiinle
care nu au nici blazon, nici qtiin!ä gi nici virtute. .. Afr guvernat
inseamnä a fi, la fiecare operafiune, la fiecare Irarzaclie, la
fiecare migcare notat, inregistrat, recenzat, tarifat, timbrat,
mäsurat, cotat, cotiza| patentat, licenliat, autorizat, admonestat,
impiedicat, reformat, redresat, corectat. inseamnä a fi, sub
pretextul utilitä1ii publice qi in numele interesului general, pus la
contribufie, exersat, jefuit, exploatat, monopolizat, delapidat,
epuizat, mistificat, furat; mai apoi, la cea mai micä formä de
rezisten!ä, la prima reclamatie, reprimat, amendat, defäimat,
ofensat, häituit, ocärit, doborit, dezarmat,legat fedeleg, aruncat
in inchisoare, impuqcat, mitraliat, judecat, condamnat, deportat,
sacrificat, vindut, trädat gi, pentru a pune capac la toate astea,
jucat pe degete, tras pe sfoarä, insultat, dezonorat. Iatä
guvernarea, iatä justilia ei, iatä-i morala! $i sä mai spui cä avem
printre noi democrafi care pretind cä guvernarea are gi lucruri
bune, socialigti care suslin in numele Libertälii, Egalitä1ii gi
Fraternitägii aceastä mirgävie. . .
86
Dupä Revolufia francezä, maginäria Statului a inceput sä
frnrclioneze din plin. Aparilia civiliza[ieide masä, care avea sä se
manifeste incepind cu secolul al XIXle4 aanfrenatinmodnecesar,
odatä cu perfeclionarea considerabilä a mecanismelor aparatului
de stat, provocatä de avintul nafionalismelor, o ievizuire profundä
a concepliilor asupra puterii, aflatä acum in cäutarea unei justificäri
rafionale. Cu atit mai mult, cu cit, in ochii opiniei publice, trebuiau
inlocuifi cei doi poli radilionali ai legitimitälii politice din cadrul
defrrnctei regalitägi: principiul teologic al dreptului divin,pe de o
parte, iar pe de alta, principiul cutumiar.
Lui Hegel, ginditor al lumii moderne, i se datoreazäsistema-
tizarca filosoficä a doctrinei postrevolufionare a Statului. Statul
reprezintä pentru el Spiritul obiectiv in desävirgirea sa. El repre-
zintäprincipiul rafional tn sine I pentru sine; tn sine,carealizarc
86
Proudhon, Idöe gönörale de la Rövolution au XIX siecle.
64
a vointei ,,substanfiale" universale; pentru slrae, in mäsura
voinfele particulare sint cele care intemeiazä in mod conqtient
substanlialitate gi aceastä universalitate, insuflelind-o din
Statul apare astfel ca o totalitate dialecticä, in cadrul cäreia
universalä 9i voinlele particulare coincid 9i se identificä in
implicindu-se reciproc. Totugi, din acestjoc dialectic,
cä individul nu posedä obiectivitate, adevär gi moralitate
prin apartenenfa sa organicä la Stat. A fi liber, pentru un
inseamnä a fi cetäfean.
afarä de apoteoza Statului, proiectat in absolut, sub efectul
i duble miqcäri convergente aindividualului qi auniversalului
iliate, aceastä conceplie reactivedzä ideea de suveranitate,
gum a fost ea definitä de Rousseau. Din acel moment, in
democrafiei moderne, puterea, altädatä exercitatä de un
individ, se va generaliza gi se va supramultiplica, ffecind in
poporului considerat suveran sau, mai degrabä, inmänile
prin acest transfer, imperium-ul, departe de a se vedea
a fost, dimpotrivä, intärit. Privitä pinä atunci ca un obsta-
in calea libertätii gi ca un apanaj al despotismului, puterea
potrivit noii concepf,i, reputalia de instument al libertä1ii,
al suveranitäfii poporului. ,,S-a emis ipoteza unei
i a Puterii, ipotezäcare adezarmatorice suspiciune in
ei. Acest credit care i-a fost acordat a pregätit era tiraniilor",
Bertrand de Jouvenel 87
DEMOCRATIE $I TOTALITARISM
uieu intreväzuse in interiorul democratiilor moderne
ceva care urma sä facä posibilä o revenire a tiraniei: ,,De
ce intr-o democrafie poporul pare sä facä aproape tot ce
s-a considerat cä libertatearezidäintr-un astfel de regim,
puterea poporului cu libertatea acestuia."88
Bertrand de Jouvenel, Du pouvoir Histoire naturelle de sa croissance,
Hachette, 1972, p.313.
Montesquieu, De l'esprit des lois, L. XI, cap. 2.
65
 absolut
Din cauza acestei confuzii, chiar s-a crenttcä suveranitatca lungul istoriei, il läsau pe cetäleanul zilelor noastre
teoreticä a poporului era suficientä pentru a-i garantaacestuia o Äulin rup *uit -i"t ri qi a neo_despotismului administrativ.
libertate realä. insä, in mäsura in care domnegte, poporul suveran ü* uproupä un secol 9i jumätate, Tocqueville constatase deja
peltru
nu ajunge niciodatä sä guverneze. Cäci cum am putea sä vorbim
;p.ti. tot se iese din libertatea Evului Mediu, nu 1
despre o guvernare popularä atita vreme cit nu intreg poporul pi* tib"*rta modemä, ci pentu a ne intoarce la despotismul
exercitä in mod efectiv puterea? Rousseau insugi recunogtea cir , cäci centralizatea nu este altceva decit administrafia
numai deciziile luate in unanimitate de cätre cetäleni puteau, dc
fapt, sä freacä drept,democratice", ceea ce, practic, nu se intimpll iiU.r*ii sintsingurii care auinteles cäprincipiul autoritälii nu
aproape niciodatä in cadrul democraliei parlamentare, undc nimic din fo4a sa - ba dimpotrivä - in cadrul demo-
intotdeauna o mäjoritate dicteazä unei minoritäfi. Altfel spus, ceea . Gindirea de dreapta, care vedea in democralie
triumful
ce numim guvernare a poporului de cätre popor nu este nimic iziune. De faPt,
inii si al anarhiei, este total lipsitä de clarviziune'
o parte, prezentin-
altceva decit guvernare a tuturor in numele unei fracliuni mai mult lCrea democraticä are un dublu efect. Pe de
sau mai pufin importante a masei sau a reprezentanfilor säi. multe ganse sä-i menlinä
,ta o expresie a vointei generale,
ru are
din
Bineingeles, de weme ce puterea devine mizajocului politic, pentu inaiuiri in obedienl a'fagi de lege, reputatä ca provenind
partidele care participä la el, ea este oricind susceptibilä sä igi tastävoin1ägeneraläfärädiscernämint,Statulfiind'incazul
intere-
schimbe depozitarul. Totugi, legea altemanlei la guvernare nu l, socotit cä reprezentantul interesului general in fala
schimbä cu nimic datele problemei. Prin mecanismul alegerilor, de particulare. De altfel, guvernarea democraticä nu tt t*!l:
exemplu, cetälenii dispun de posibilitatea de a schimba alcätuirea se afirme ca apärätoare näturalä a drepturilor
imprescriptibile
gi chiar forma guvernärii lor. in pofida acestui fapt, dacä oamenii r individului in-sinul colectivitä,tii' Cercul se inchide'
pare
de la putere se schimbä- sä mergem pinä intr-acolo incit sä spunem Anonimä impersonalä prin definifie, puterea democraticä
qi
ipt t"t a" orice benuida-. Cum sä nu ai incredere intr-un
cä sint interschimbabili? - funclia rämine. Tot timpul avem de-a :itt:T
motivafia
face cu aceeagi piesä, jucatä de algi actori. in plus, birocralia face constant referin!ä la voinfa tuturor? Totuqi,
a.sistemului de a
administrativä (finanfe, fiscalitate, polifie etc.), a cärei importanlä ,iiiii ut putea fi chiar aceastä tendinlä.
fiind considerat supe-
numericä gi ale cärei atribulii (printr-un eufemism, s-a putut vorbi opotiru *tf"l voinla Totalitäfi. inftegul
despre intemare ,,administrativä" pentru a se desemna trimiterea eiementelor il alcätuiesc, interesul general trebuie sä
"ur.
rze intotdeauna asupra intereselor particulare, in
aqa mäsurä
cuiva intr-un lagär de concentrare) cresc pe zi ce trece in cadrul
democrafiilor industriale ale Occidentului, scapä oricärei rästurnäri pi..inJ a. la atare principiu, guvernareldgmoclatilä, u1i1
al acestei Totaiitali fictive, igi arogä dreptul total de
a
a situaliei politice, in mäsura in care ea dispune in mod evident de G.,:191tä.p:
i gi de a determina limitele interesului general'
un drept de control, de decizie gi de coercilie exorbitant. Recrutali
drept exclusiv, ea are tendinla de a judeca drept ilicit
orice
prin concurs, judecafi exclusiv dupä competenfele lor tehnice, egalitlla' n1
,s pärticular, a cärui existen!ä, intr-o.societate
funclionarii de Stat nu trebuie citugi de pulin sä dea socotealä provizorie, acordatdcu titlu de
dectt Oe o toieranlä cu totul
cetäfenilor alegätori, asupra cärora exercitä, totugi, o putere din ce in ce mai
ntar gi, in orice caz, controlatä foarte sever 9i
discrefionarä. Administa,tia este iresponsabilä din punct de vedere
politic. Asta inseamnä cä libertäflle politice, smulse prin grea luptä 8e
Citat de B. de Jouvenel, oP cit., p. 317, notä.

66 67
 precarä. Juridic, nimic nu trebuie sä
subziste prin sine insugi irr mod necesar, atit pe conservator, cit gi pe anarhist. [...]
afara To_talitäfii, a cärei putere democraticä izarea se dovedegte a fi echivalentä cuetatizarea. Aceste
este ,ioju.a
responsabilä. Arthur Koestler spunea cä i complexe se pot observa de-a lungul Revoluliei
intr_un Stat totalitar tot
ce nu este interzis esteobligatoriu. $i nu era doar o butudä. p;;r* de la 1789 9i de la 1830, precum gi in cadrul
nu acceptä nici o altä putere. o putere totalitarä
nu u..*a iur. iei ruse de la 1917; ele au acelagi rezultat: elaborarea
nimic in voia imprevizibilului, a intimplärü,
a liberräfii. pü;dir;; ce in ce mai strictä a ierarhiilor politice. Evenimente de
puterii este incompatibilä cu orice natuie,,sälbaticä.., a cäror mizä nu se joacä doar intre partide gi
oricitic
neinsemnatä ar fi ea' Autoritatea are oroare 3rupuri, ci in inima individului. Aici are loc coliziunea dintre
de vid. Totul trebuic
sä poarte semnul ei, interdicliile ca gi ldealism qi realism, intre omul ca atare 9i omul istoric, intre
obrigapiile. $tim in ce masuri
totalitarismul, fie er dur sau modeiat, esie'biroc."trr Rousseau gi Saint-Justet.
Astäzj, nevoia de a avea totul sub contoi il
rirrr.l;;;
impinge cäte i*ont ft.,
fige, inventare , cataloageetc. Odatä cu info'rmät -_ä lntotd.u*u pr"zenfi pe frontul revolufionar, incepind cu secolul
i"a, f*prrfu
v9de in^^sfinit in posesia insfumenturui la ea, anarhigtii nu au putut niciodatä sä depägeascä stadiul
l
sä visezeeo.
care nici nu indräznea
i tam-tam" la care se pricep de minune. inn-adevar, fiecare

ie a revolufiei a insemnat pentru ei o infringere. O datä stins

ANARIIISM $I REVOLUTIE
Anarhistul revorufionar trebuie
ceea ce Ernst Jünger incearcä sä aminteascä:
revoltei gi abandonatä euforia interregnului, un nou ordin igi
aparilia. Este momentul in care anarhigtii trebuie sä cedeze
inginerilor revolufiei. Cazurile Cronstadt, Makhno, Spania
sä lupte pe douä fronturi. Este de la 1936 constituie exemple ale evolutiei post-revolu-
a anarhiei. int-o revolu,tie, anarhigtii merg direct la esenfial,

Anarhistul nu inträ in conflict numai cu conservatorul, sä renunfe uqor: Statul trebuie sä supraviefuiascä revolufiei?
care problema-cheie. Revolugionarii autoritari le räspund invariabil
este, de altfel, dotat cu un instrumentar politic
incomparabil ridicarea chestiunii este prematurä, cä nu trebuie pusä cärula
superior. El il atacä gi pe revolufionaml
inteligent, care boilor etc , lucrul cel mai important fiind luarea puterii . Cu
recunoa$te in Stat un instrument al puterii .

gi il inviige astfel, acestea, mandgtii sint perfect conqtienli de natura Statului,

e0 de opresiune prin excelen!ä.
utilizarea informaticii (privitäca mijroc prodigios
insfument ideal de memorare gi multiplicäie -"ütu de comunicare si ca Engels, de exemplu, in prefata sa la La Guerre civile en
r;-p;;r;ä;;;.ä ;;
aparilia scrisului. Citäm, in acesi scop,
care ne.poate da de gindit: ,,Dacä wem
tffii;;;i;;ld ;;"ffi;;i:Käil;
"ftt [Räzboiul civil din Franfa] a lui Man<, scrie:
sä legäm upu.iJiu s*ierii de
träsäturi caracteristice are civilizatiei, hebuie ;ffi;
sa-,i" inarate,n .äte artceva. unicul Statul nu este altceva decit o maqinärie de opresiune a unei
fenomen care a urmat-o fidel est. i"ä*"r giä impe.iito., udicä inteerarea
"*s.r."
intr-un. sistem politic a unui numär conside*üiä;lü;i clase de cätre altä clasä gi asta nu numai intr-o republicä
;il;;;;h;ä;"1#
$j clase. [..-] D.acä ipotezamea este .*u.il, t .iui. ,aäar"i,.ä.a
;; democraticä, dar qi intr-o monarhie. De-a lungul nenumära-
:Tf äiätiä
L:11.i:gTynicaliei scrise esre aceea de a usuruäruprtr.u. lnt
ln scopun dezrnteresate, pentru.satisfaclii .ilrlää ä;ä; telor revolulii al cäror teatru de desfägurare a fost Europa, de
rezultat secundar; cind nu se reduce, ugu'.u,n
de ordin i"bt..t"äi ,"r.rffi;;;i;; la präbugirea feudalitälii incoace, acest aparat birocratic Ai
r" iniirpra ..t mai des, la un miiloc
pentru a-l intäri, a-r iustifica sau a-i aicunde militar nu a incetat sä se perfeclioneze gi sä se intäreascä.
Iiopice *is.te, Bucuiegti, Ed.
p. ..liiärt... <ci""a.i"ri'it ä'.ä
Pislaru-Lukacsik, p. jl0).
Stii"tif"l, röä-s,'o"o-*är. a..eü; ffiffi:ffi"; ef Emest Jünger, Op. cit., pp. 88-89.

68
69
 intilnim acelagi laitmotiv la Marx, in viziunea cäruia nici o deStatnutrebuiesätreacäpurgisimplul"lt."miini),
cu
necesar ca el sä Aistrugu aöest'aparat'inlocuindu-l
revolufie n-a reugit altceva decit sä perfec{ioneze mecanismul
I noue6.
guvemamental, in loc säJ distrugä, Statul reprezentind, conform aceshl
putenr, eviden! pune intebäri
asupranaturii exacte a
partidelor aflate in lupta pentru putere, ,,prada oferitä
invingätorului"e2. Un spirit critic precum Vilfredo Paretoe3 a dedus deschimb.
de aici, cuironie, carevolutionarii, unii dupäalfii, afirmäcutofii cä ,luäüLui"ilo. cu privire ladelicatapT?1ry=Tf*l-
urmätor:
revoluliile din trecut au ingelat intotdeauna poporul gi cä singura Stiqi idil"fit este exprsä de Lenin in felul

revolulie autenticä este aceea pregätitä de ei.

-- Stat decit
pentru.yi tiiP:,Il
rarurI nu are 'v I v'- de
.rv nevoie
'u pufin in deza
Mult mai angaj atinprmß-ul revolulionar decit Mam gi Engels, tcotd cu anarhiqtii in privinla
Lenin- care pare sä fi nutrit, totugi, dincolo de orice un anumit -- r-''
/rteY' de
cituqi ^ F.-,- a^ ^x pentru
'e' Noi afirmäm cä'
,n sln
han+n*ra
Statului ca scoP ,--^--:-^-io a
respect pentru partenerii säi de luptä anarhigti - se dovedegte mai aceasta $ntä, eite necesarä
utilizarea provrzorre a
pulin abrupt in judecata sa, dacä ar fi sä ne luäm dupä mai multe pto"taotilor de putere
rentelor a miiloacelo, si o pto".aotitor
li
,amU
ale
Putere a-le
pasaj e din L' Etat et la Rövolution [Statul gi revolufia] ( I 9 I 7). El iä""ö;;,;;;"ipto,täto'it:l'-tll-^":T:,1-""l,Tli
se mirä chiar cä Plehanov, in brogura sa Anarchßme et Socialßme :fi#l# #";ä;;Jtt:ä
instaurarea dictaturii
i a clasei oPrimateeT
[Anarhism gi socialism], apärutä in 1894 in germanä, nu a tratat gi
nici mäcar nu a fäcut ahnie la,,chestiunea cea mai actualä, cea lucräri i L' Etat et Ia Rä'olution
sprijinul tezei sale, autorului
maiarzätaare gi, din punct de vedere politic, profund esentialä a
äun articol al f* n rgd'ää" ;tstaii ataga ge tlb111i}*
dn
luptei impotiva anarhismului, adicä: atitudinea revoluliei fala de ." t*pfi"e prin pntul cd ea datpazd
al acestei scrieri
Staq precum gi problema Statului in generaf'%.
p"f Aitutä"totit*i 9i antiautoritari era in toi'
r f"
Lenin, care in mod evident nu impärtägegte concepfiile "ä. ""i."
antiautoritarilo4 insista mult, touryi, asupra imperativului revoluf,onar
al distrugerii Statului, pe termen mai mult sau mai pufin lung.
impotiva lui Kautki, el amintegte cä, incä din 1852, Marx indicase [*q,H#$,1ä:[i:ffi ]i'd#tr+*J+*
ca sarcinä a revoluliei prol etarc,vdrobirea maSrnäiei Statului"es.
Iatä-l revenind asupra acestui subiect: r':''*$i*,f*ir'**l+n1r*r,'Wtru
inväfätura lui Mam spune limpede proletariatul nu poate
cä
mulfumi sä cucereascä puterea de Stat (in sensul cä vechiul
se
-!ir**'ffi Hä"f t"i"L'€in'6mu"'ilää?iiq
itfl'?t'::;iä3#ilJ-äri'l;'ry1i'pqt'1'"uvgl-i"i
e2
Marx, Le 18 brunaire de Louis Bonaparte.
iläi#";.il'if opo'inarmat??-!"1:iY"i.*.?*::i""'
äi;ö;äö;il e' il autoritatees
e3
Vilfredo Pareto (1848 - 1923). Sociolog gi economist italian, profesor de t?HläT:T'fi "astä
economie politicä la Universitatea din Lausanne, incepind cu I 893. A se vedea
lucrarea sa Trattato di sociologia generale,Firenze, Barbera, 1916 (2 vol.), ed. ,Op. cit.,P.135.
2 in 3 vol., 1923.Tr. Fr. Lausanne - Paris, Payot, l9l7 - l9l9 (2vol.),Cours
d' ö c o no m i e p o I i t i q ue, Lausanne-Paris, Pichon, I 896- I 897 (2 vol.).
[:ä:;"r,:'i"'f i'f,'#"gü#'^#jtsT
ü*l
ea
Lenin, L'Etat et la Rövolution, Moscova, Editions en langues etrangeres,
p.
?räl;räTj'i"f
acolo L,indffirentis;:r;;ä;;n;;,
ca-ce
i#e"ÄLrr Äp ropos t'autorta' de
s.d., 123.
es
Op. cit., p. 127. Tion, OP' cit., P'147, nota 14'
7r
70
 $i Engels continuä ii
acuze pe antiautoritan cä fac jocul
sä continuä: ni se vorbeqte despre so cialism Stiinliiic'
reacfiunii, argument ultim ce va fi masiv utilizat mai apoi. cäin cadrul acestui pseudo-Statpopular o castä
nä de savanfi - sau care se pretind a fi astfel -
va face
Cu mai mult de 30 de ani inainte de Revolufia rusä, Bakunin,
concentrat in mod special pe problema Statului gi a Revolulici, Astfel incit ,poporul, nefiind savan! va fi intu totul scutit de
Fnrmoasä
formulase dejapunctul de vedere opus, inultima sa lucrare antumä, guvemärü 9i integrat automat in turma guvema$lor'
Etatisme et anarchie [Etatism gi anarhie], redactatä in germanä.
scurtä duratä'
Man< gi Lassalle au preconizat intemeierea unui Stat popular nstä dictaturä, se spune' v afr temporarä Si de
face sä
ca scop imediat al Revolufiei proletare. Este vorba, in viziunea intervalul necesar pentru a educa poporul 9i a-l
lor, despre organizarea muncitorilor tn clasa dominantö. ,- *"."n"a nivel äe congtiinlä politicä 9i economicä incit
intrebarea va fi atunci: cine vor fi cei dominali de cätre aceastä tin ttin existenfa Statului. in acestpunct, spune Bakunin'
avem de-a
clasä dominantä? Asta inseamnä cä va exista in continuare o ic,tia este cum nu se poate mai evidentä' Dacä
clasä supusä noii clase conducätoare? färänimea, poate, obiect * St t popular, nu ivem nici un motly säJ suprirnäm' $i
aceastä
dacä emanciparea poporului face indispensabilä
al disprefului man<igtilor? Care, fiind pufin evoluatä, ar putea fi a fi
condusä de muncitorii de la orag, formali in spiritul disciplinei de ue. ahrnci acäst stat nu poate fi in nici un fel considerat
vznä. Asta dacä nu cumva, privind problema sub unghi rasial, se
ii recunosc cä libera org ar.irzare amasei muncitorilor'
are in vedere aservirea slavilor falä de clasa muncitoare germanä
victorioasä. Cäci Statul inseamnä intotdeauna dominatie gi, in
a"ä*e,constituie finalitatea oricärei evo$i sociale 9i
, Stut, i""i"siv Statul lor proletar, este
un jug' Nu scria
consecin!ä, servitute. Vom observa cä, sub imperiul acestei perioadadetranzilie necesarä
ralJi"tutota de clasä este
nelinigti, Bakunin lasä sä se intrevadä vechiul säu fond de deosebirilor de clasäe"? Bakunin adaugä:
ii !änerate a
,,populism" gi slavofi lism.
Pe de altä parte, cum poate fi inteleasä ideea proletariatului ei, acest jug etatist, aceastä dictatwä constituie
o fazä
erijatin clasa dominantä? Vom gäsi intreg proletariatul la condu- ; J" tt".tä1i" pe drumul cätre emanciparea totalä a
libertatea fiind scopul final, Statul sau
cerea afacerilor publice? O 1arä ca Germania numärä 40 de milioa- i. Anarhia sau
ne de locuitori. Vor face cu tolii parte din guvern? Dacä poporul
mijlocul. Astfel, pentru a elibera-masele
,
"o"tiit"i.
üut ut trebui incepem prin a1e aservi [" '] Marxigtii
sä
intreg este cel care guvemeazä,,vor mai exista guvemafi?
ina cä doar dictatura' bineinleles dictatura lor' poate
Ca räspuns la toate aceste contradicfii, Marx gi partizanii säi
üU".tut.u poporului; la asta räspundem cä nici o
vor spune cä guvemarea poporului se va exercita prin reprezentanlii nu pout. aveä alt scop decit ac-el-a de. u qYu cilml
säi, alegi prin vot universal. Avem de-a face aici cu o mistificare, iimp päsibil qi cä ea pout" dout sä impingä in sclavie
alit din partea manrigtilor, cit gi a democraflorburghezi sau socialigti. .ti öui" o indurä 9i sä-i educe intru sclavie; libertatea nu
De fapt, sub paravanul principiului pretinsei voinle populare, tot o ioate obline decit prin libertaterOo"'
minoritate va fi cea care va decide. Da, spun mamigtii, in replicä,
äAr"rkompfe in Frankreich (Neue rheinische Zeitung'Heft
dar aceastä minoritate va fi alcätuitä din muncitori. Fie, dar ar
mburg, märz 1850, P. 32).
febui spus/oqrr muncitori care, o da6 ajungi laputere, reia Bakunin, Bakunin, Etatisme et anarchie, traducere din rusä
de Marcel Brody'
ä vor domina p e fra{ii lor pro letari. Funclia cre eazä or ganul. Ed. Champ Llbre,1916,P-347 '

73
72
 PrÄTRADo hlcnncARn.
r,n'cn.L rlEMrLoAsA a or,rcanrunr
inLes Panis politiques [Partidele politice], lucrare apärutä ln
inceputul Primului Räzboi Mondial gi care s-abucuratdeunmaro
räsunet, Robert Michelslor a rrnrt sä arate in ce mäsurä partidclo
politice, sindicatele gi, in general, toate organizaliile muncitorcgti
sint ameninfate sä sucomb e din cauza a ceea ce el numegte /egerl
de bronz a oligarhiei. Ce inseamnä ea?
Färä organizare, este imposibilä crearea unei vointe colectivc,
Socialigtii, in polemica lor cu antiautoritarii, au pretins intotdeauna
cä dezorganizarea sau lipsa de organizare a muncitorilor favori.
zeazdpe scara largä interesele paffonatlJui. Dezbinö Si stäpineSte,
Cu toate acestea, organizare4 condife a eficienfei oricärei revendi-
cäri sindicale sau politice, intotdeauna produce, in cele din urmä, o
situagie periculoasä.
In primul rind, ea are ca efect divizarea partidelor sau a sindi-
catelor profesionale in minoritate conducätoare qi majoritatc
condusä. Lucru inevitabil, datä fiind complexitatea crescindä 9i
cimpul de acliune al aparatului partidului sau al biroului sindical.
Guvernarea maselor de cäte mase nu este posibilä. De unde rolul
din ce in ce mai important jucat de cätre comitetele directoarc,
care primesc o delegare pennanentä de putere. in consecinlä,
controlul democratic efectuat de cätre bazaorganizafiei asupra
diriguitorilor acesteia este din ce in ce mai redus, iar birocralia
partidelor gi a asocialiilor necesitä in zilele noastue o specializare
ieruhizantÄcare ii lasä acesteia minä liberä in a acfiona. Trebuie,
de altfel, spus cä autoritatea conducätorilor nu decurge doar
dintr-un egoism dominator, ci gi din conqtiinla propriei valori gi a
serviciilor aduse colectivitälii prin muncä gi competenfä, colecti-
vitate care le este recunoscätoare pentru asta. Pasivitatea masei
sebazeazäinmare mäsurä pe increderea pe care ea o manifestä
fa1ä de devotamentul gi cunogtinlele celor care o conduc.
r0r
Robert Michels, Les Partß politiques. Essai sur les tendances oligarchiques
des dömouaties, Paris, Flammarion, 1971 (Champs, nr. 64).
74
rie sä {inem seama apoi de anumite date psihosociale'
acordi, intr-adevär, o mare importan!ä cauzelorpsiho-
dominafiei conducätorilor profesionali: o anumitä befie a
re ii pindegte gi, in privinfa maselor pe care le conduc Ai
inesc ordinele, nevoia de a le dobindi incredereaprint-o
säüdä constituie un factor natural care nu tebuie neglijat'
ia de bun conducätor sebazeazdpe träsäturile cele mai
ale speciei umane: tendinla de a-l admira gi de a üe supune
i putärnic, mai inteligent, mai elocvent etc. Cu atit mai
prestigiul gi valoarea conducätorilor ies in evidenfä, in
foi pirioadele dificile: räzboi,ocupafie sffäinä, revoltä sau
in timp ce incremenirea gi fosilizarea birocraticä" devasta-
de calm gi pace, sint mai pulin utile ascensiunii
ü diriguitorilor.
, trebuie sä admitem cä sindicaligtii 9i socialigtii nu au
auna congtienli de toate pericolele organizärii. Tot
le revine meritul de a fi pus accentul pe consecinlele
Lanrte li generatoare de oligarhie pe care orice organizare
le
bu sine. De unde neincrederea lor mereu treazä falä de
reprezentativ gi refuzul lor de a intra in jocul parlamen-
ui. Este ceea ce, de altfel, aminteqte Robert Michels in
aducind in sprijinul ideii sale un citat din Proudhon:
,zentanfii poporului nici n-au pus bine mina pe putere cä
ep sä-qi consolideze 9i sä-;i intäreascä puterea. Bi iqi
iöarä in permanen!ä pozifiile cu noi gi noi tranqee
de
totul controlului popular.
, pinä cind ajung sä scape cu
vorba de un ciclu natural pe care il parcurge orice fomtä
: provenitä din popor, ea se ridicä, in cele din urmä,
poporuluir02
lesne de remarcat cä autorul cäfiäLes Partis politiques
politice], degi nu aparline curentului anarhist, merge, in
rnt, cu analiza sa in direclia criticii libertare a autoritä1ii,
pe un ton sceptic.
'Op. cit., p.36.
75
 Preluind, ca sä spunem aga, ideea anticä a desfägurärii cicli
aistoriei, Michels nu se lasä furatde nici o iluzie:
Curentele democratice pe care le constatäm de-a lungul istoriei
seamänä cu niqte valuri ce se succed. Ele se sparg toate de
aceeagi stincä. $i in fiecare moment alt val se na$te. Este un
spectacol trist gi reconfortant totodatä [...]. $i, cel mai
probabil, acest joc plin de cruzime nu va inceta niciodatär03.
POEZIE $I ANARIIIE. SUPRAREALISMTJL
Actul scriihrü rämine una dinte ultimele forme de supraviefuiro
a libertälii pure in interiorul Marelui Furnicar. Pinä gi cel incarcerat
este liber sä scrie un poem in celula sa, spunea Aragon.
Crealiapoeticä gi literarä implicäputerea autorului de a fiin[u
in modalitate imaginarä, autentic element natural al libertä1ii,
Oricit de reaclionar ar fi, scriitorul va fi intotdeauna un poet al unci
anumitelibertä$.
Sä luäm exemplul lui Flaubert. Jean-Paul Sarfe, fascinat toatü
viafa de radicala neangajare a autoruluiDoamneiBovary, a spus,
färä doar gi poate, totul despre antidemocratul, anticomunardul,
burghezul chivernisit, rentierul Flaubert. Cu toate acestea, cel carc
a scris: ,,Fac citzece electori din Croisset", care considerä sufragiul
universal drept,,ruginea spiritului uman" gi care igi respingea
dezgustat epoca, qtia tot atit de bine sä vorbeascä despre singura
libertate care conta pentru el: aceeaaarteide a scrie, care ii era
religie gi mintuire: ,,Adeväratul poet este pentu mine un preof'. I
se intimplä chiar uneori sä se exprime, dacä nu ca un libertar
autentic, ährnci cel pugin ca un adversar virulent al autoritäf;i. int-unu
din scrisorile sale cätre Maupassant din 1879 gäsim aceastä
epigramä mugcätoare:
Onorurile dezonoreazä.
Titlurile degradeazä.
to3
Op. cit.,p.303.
76
iile timpesc. Scrieli asta pe toate zidurile'
r scrisoare din 1853 cätre Louise Colet, dind friu liber
sale fa1ä de träburile publice, el fäcuse deja dovada unui
de coloraturä anarhistä:
; orimit astäzi o mare lectie din partea unei bucätärese:
iite futa, care are 25 de ani 9i este franfuzoaicd, nu gtia cä
iric-Filip nu mai este rege al Franyei, cä s-a-instaurat o
licä etc., toate astea nu ö intereseazä (textual), 9i eu qi
bonsiderun ominteligent! De fapt, sintdetrei ori imbecil,
'cum ar trebui sä fim, precum femeia asta!
sentimentalä, el i9i rezumä astfel concepfiile
prin intermediul spuselor avocatului Deslauriers :
trei partide..., nu! Trei grupuri, qi nici unul nu mä
nzäi ceicare au, cei care nu mai au 9i cei care incearcä
e. insa toli sint la fel in idolatria lor imbecilä fafä de
itate. [...] Cu ce ar fi suveranitatea poporului mai sacrä
dreptui divin? $i una, 9i cealaltä nu lint decit fictiuni!
Mi se va spune cä dau peste cap societatea! Ei, qi ce?
fi räu in astaroa?
alt mare scriitor m-ar apropia incä 9i mai mult de spiritul
lndivia$is1feryent,
; pigmentindu I cu ceva aristocratism.
a fi de stinga in pofida unei evolulii ideologice fluc-
Andrö Gide nota, intg4f,inJurnalul sdu:
ranu se va salva, in mäsura in care mai poate fi salvatä,
prin cei nesupuqi. Färä ei, nu s-al mai alege nimic de
iafia noasträ, de cultura noasträ, de tot ceea ce iubeam
toi ce dädea prezentei noastre pe pämint o justificare
Acesti nesupugi sint elemente active 9i mina dreaptä a
Dumnezeu.
lfi mult prea ugor sä continuäm exemplele' Vomgäsi intot-
un aram ae ipirit libertar la oamenii de litere, intr-atit de
mare le este nevoia de a se exprima in mod liber, chiar gi atu
cind se afirmä capartizaniai ordinii. Gindirea este, prin
negativä, ceea ce il frcea pe Bossuet sä spunä cä ereticul
pur gi simplu cel care are o opinie.
Oricum ar fr, nu putem sä nu evocäm aici afinitä1ile care
existat intre marea aventurä suprarealistä gi migcarea libertarä, cU
toate cä spiritul lor comun de revoltä nu a condus niciodatä la o
asociere durabilä.
Una dintre caracteristicile cele mai importante
alo
suprarealismului a fost aceea de a fi sesizat gi subliniat existenfl
unei legäturi profunde intre poene gi revolu1ietos. Poezia gi arta sint
revolufionare in insuqi principiul lor. Pentu a pune limpede in evidenfl
acest lucru, suprarealigtii au fnut sä-gi intituleze revist4 in perioadu
1930-1933, Le Surröalisme au service de la Rövolution
[Suprarealismul in slujba revolu,tiei]. Pentru ei, revolufia nu putcn
decit sä deschidä perspective nelimitate unei estetici cu tofrl reinnoito
gi liber creatoare. Conform dorinfei maestrului lor Lautr6amont,
,poezia trebuie fäcutä de cätre tofi, nu de cäüe unul singur".
Totugi, in perioada interbelicä, dadaigtii gi suprarealigtii nu au
incetat, in pofida unei atitudini gi a unor procedee uneori de pur stil
anarhist, a$a cum va face mai tirziu gi Sartre, sä incerce sä sc
defineascä in raport cu comunismul. Relafii dificile, dupä cum gtim,
pline de nein{elegeri gi de seducfie totodatä pentru echipa
suprarealistä aflatäincrizä de angajament politic. Man<, revolu-
lionarul, voia sä,,transforme lumea". Rimbaud, poetul, dorea sä
,,schimbe viarg". Pentru Breton, aceste douä proiecte erau de fapt
unul gi acelagi. De unde, o adeziune completä la mamism sau cel
pufin la acel marxism pe care il putea concepe:
Ne-am proclamat incä de mult adeziunea la materialismul
dialectic, ale cärui teze ni le asumäm in totalitate: primatul
r05
Cf. Juls Mo{rnerot, La Poösie moderne et le sacrö,Pais,Gallimard, 1945
(Les Essais, XVI), p. 89: "... Suprarealiqtii, dacä nu sunt constringi de nimic din
exterior, se complac sä crcadäci.poeziacomunicä cu revolutia, cä poetului ä este
permis ceea ce nimeni altul nu poate: revolufia va salva poezia pe care societatea
capitalistä o pune in pericol...".
78
asupra gindirii, adoptarea dialecticii hegeliene ca qtiin!ä
:generale ale migcärii, atit in lumea exterioarä, cit qi
il ginairii umane, conceplia materialistä asupra istoriei
retuliit. sociale gi politice, toate sistemele religioase 9i
toate concepliile teoretice care apar in istorie se
exclusiv prin condifile de existen!ämaterialä ale epocii
l"), necesitatea de a infäptui Revolu{ia socialä ca sfirqit
ce se manifestä, intr-o anumitä etapä a
lor, intre forfele productive materiale ale societäfii
de produclie existente (lupta de clasä)t06.
: in pofida acestui läudabil zel de catehumen, care i-a
sintem siguri, mari dureri de cap, Andr6 Breton nu a
sä inläture toate dubiile pe care partidul comunist
privinfa sa.
gi p.i"ttttii säi se gtndeau cä singura forlä revolulionarä
,
gi eficientä dinpunctde vedere politic dinFranla anilor
ismul. Fäcind atunci pasul decisiv, Breton, Aragon'
lor se
gi P6ret au aderat la Partidul Comunist. Adeziunea
iprin hotärirea fermä de a merge pinä la capät intr-un
nent ce se dorea a fi absolut, poetic Ai politic deopotivä' Se
cäo asfel de opfune nuputeasäfi:nclioneze firä sacrificiul
ti din libertatea lor intelectualä pe altarul revolufiei
proletare'
s-a explicat mai tirziu. in momentul adeziunii lor la Partid,
mul räprezenta in mod obiectiv cea mai mare gansä de
apopoarelor oprimate gi a exploatafilor. Multmai tirziu, li
gat suprarealiqtilor cä gi-au ratat in mod evident vocafia
adoptind dintru inceput o doctrinä, gata fäcutä. Dar, aqa
amintitBreton,
I in materie de prefacere socialä a lumii, argumentele
de
entä primau asupra tuturor celorlalte. Arma doritä pentru
transformare exista gi fusese deja testatä: se numea
Andr6 Breton, Pos ition politique du surrealisme,Paris, Denoöl-Gonthier,
(Bibl. Möditations), PP. 77-78'
 prin cola-
mandsm-leninism. Nu aveam pe atunci incä nici un motiv sä s-a putut produce in anii '50, concretizindu-se
bänuim cä virful ii era oträvitro7. ,npr.tutiEi lor la Libertaire [Libertarul], organul Fede-
publicaurmä-
i anarhiste, al cärui numär din 12 octombrie 1951
Totodata in pofida atagamentului säu rational fa1ä de mamisrn, P6ret etc'
aa declaratie prealabilä, sub semnätura lui Breton'
instnrmentindispensabil al revoluliei ce avea sä se producä, Breton
suprarealigti, noi n-am incetat niciodatä sä atacäm
oribila
a fost totdeauna, in plan afectiv, fascinat de anarhism. Este ccct
dä Stat-nruncä-religie, o oroare care ne-a adus in stare'
ce reiese dint-un pas aj dtn Arcanul I 7,in careeste evocatä emo[in
a, sä ne intilnim cu camarazii noqtri din Federatia
resim,titä de el la virsta de 17 ani, cind a zdntla o manifestalic in
irie. e""utta apropiere ne face astäzi sä ne exprimäm
popularä la Pr6-Saint-Gervais, prin ,,rnarea flarnboaiantä" a drapc- il
lelor ro gii desfägurate,,,un zbor de steaguri negre". Era perioada
cu
in care ,,incä nu avuseserä loc tot felul de schisme in rindurilc lila va fi de scurtä duratä. Ruptura va interveni incepind
proletariatului"ro8. t q5 f si s-a produs o datä cu Omul revolnt alhtiAlbert Camus'
cu doi animai devreme, lucrare care, cu sigurantä"
aprovocat
Degeaba a ocupat mamismul un loc privilegiat in spiritul säu,
inspirafia propriu-zis libertarä nu i s-a gters niciodatä. Dupä ccl agitafie in rindurile migcärilor de stlgl'
d9
de-al Doilea Räzboi Mondial, Breton, a cärui Ode ä Charles aännitiu, fuziunea anarho+uprarealistä era ceyage linea
i.or.ti"a. plecind 9i ceilalfi de la acelagi
sentiment
9i
Fourier [Odä lui Charles Fourier], scrisäinAmerica, in 1945, gi
i fiü"t*ii qi prietenü'nii
Ui enAre Bretort nu au stiut tolult,
publicatä doi ani mai fnziu, se apropiase de gindirea libertarä, sc
futa'te se punä de acord asupra finalitä1ilor ce ar trebui
inteba: egenFlh"nt'
ite in vederea progresului revoluliei' Vtigcarg
De ce nu s-a putut produce in acel moment icä qi artisticä, suprarealismul elaplea qolmd "Tg"d P"."7
[a inceputurile
suprarealismului] o fuziune organicä intre elementele insera ca atare, cu anne 9i bagaje, in cadrul anarhismului - 9i
rtiori in cadrul comuniimului marxist - (istoria a
propriu-zis anarhiste gi elementele suprarealiste? Mä mai infreb
incä, dupä 25 de ani. Neindoielnic, ideea de eficientä, care va ,trat-o cuprisosinfä), färä a fi sortit disolufiei 9i dispariliei'
fi fost fata morgana a intregii epoci, a fäcut ca lucrurile sä ia ,""ipto., ni"i o miicatepoliticänu ar fipututsäasffi,llt
o altä turnuräroe. ;i;; öp"i suprarealist. lar daca eragon 9i fluard au aderat
artiauftomunist, au frcut-o in nurre propriu 9i nu in calitate de
Conform aceluiagi Breton, nu färä o anume exagerare, in
,,oglinda neagrä a anarhismului" s-a recunoscut suprarealismul
,,pentru prima datä"rr0. De asemenea, o apropiere intre cele douä DEFINITII
sä se
Utilizarea termenului de ,,anarhie" incepe, agadar'
f07
Andr6 Breton, Entretiens (l91 3-1952) cu Andr6 Parinaud, edilie reväzutä
qi adäugitä, Paris, Gallimard, 1969, p. 138.
rot ri".r., in""pma cu anul 1840, odatä cu Proudhon'?rimul c,a11
Andre Breton,Arcane /7, Paris, U.G.E., 1965, (10-18, nr. 250) pp. 14-15.
anarhismul la rangul de
roe
Thieny Maricourt, Histoire de la littörature libertaire en France, Paris, A.
Michel, 1990, p. 106.
;;;"1ä;tä*hirt", ridicind astfel
rr0 Andre Breton, La
Claire Tour (Le Libertalre, I I ianuarie 1952), citat de
ttt Op' cit.,P. 103.
Th. Maricourt, Op, cit., p. 106.

81
80
concep,tie originalä aparte asupra vie{ii politice. Pinä atunci,
termenul de ,,anarhie" nu avusese decit un sens peiorativ gi o ac-
cepfie negativä, ca sinonim al haosului, dezordinii sau vidului dc
putere, a$a cum demonsheazä articolul,,r\narhie" din imensul
Vo c abul aire de I a P hi lo s op hi e lYocabularul fi loso fieil de Andrö
Lalanderl2, care definise anarhia inü-o modaliate primitivä: dezor-
dine, absenlä a autoritö!ü sau a organizärii. Aceastä definilic
a tebuit sä fie modificatä pentru a ,tine cont de observalia criticä a
unui corespondent, M. Marsal, care remarcase in mod just cä
aceastä definilie vaputea läsa impresia cä exercitarea autoritä1ii
este ,,condilia necesarä qi suficientä a ordinii", in weme ce dezor-
dinea poate avea gi alte cauze decit absenfa autoritätii. Mai ales
cä ,,ordinea se poate instaura in mod spontan in unele cazuri".
Corespondentul adaugä cä,,una dintre tezele doctrinei anarhiste
este chiar aceea conform cäreia anarhia, in sensul primitiv al
cuvintului, nici nu existä gi cä dezordinea, atunci cind se produce,
nu este niciodatä efectul unui vid de autoritate, ba dimpotivä, este
celmai adeseaprodusä de cäte autoritateairsägi, ale cäreipretenf,i
creeazä sau sporesc dezordinea, mai ales atunci cind ea este
coercitivä". Corespondentul i se aläturä in aceas6 privinlä lui üisee
Reclus, care credea cä anarhia este nici mai mult nici mai pulin
decit ,,cea mai inaltä expresie a ordinii".
in gu' est-ce que Ia propiötö? [Ce este proprietatea?], Proudhon,
penftu a-gi ilusba concepfia asupra anarhismului, nu in sensul vulgat
al cuvtnfrlui, ci ca doctinäpolitica a imaginatdialogul unnäüor:
Ce formä de guvernämint ar fi de preferat?
- Ei, nu aveli decit sä vä intrebafi, va räspunde probabil unul
dintre cititorii mei mai tineri, sinteli republican.
- Republican, da! Dar acest cuvint nu specificä nimic. Res
publica sint chestiunile publice, or oricine vrea sä aibä
de-a face cu chestiunile publice, indiferent de forma de
guvernämint in care se situeazä, igi poate spune republican.
Regii inEiqi sint qi ei republicani.
- Prin unnare, sinteti democrat?
n2 Yocabulaite technique et citique de la philosophre, publicat
lui Andre Lalande, Paris, P.U.F., 1947 , edilia a 5-a.
82
Nu!
Ce sinte{i atunci?
r Sint anarhist!
- Vä inteleg: vä ocupafi cu satira' Asta inseamnä cä atacati
9il"#lL tocmai mi-afi auzit profesiunea de credin{ä, una
oerioasä 9i "l:
indelung cumpänitä. Degi sint un suslinätor al ordinii,
toate acestea sint anarhist in toatä puterea cuvinhrlui.
u numai cä anarhia nu este cituqi de pulin un sinonim al
.
1, 1. I :,--:J-^l--l-^l:+:^
linü, spune Proudhon, mai mult chiar, ea devine idealulpolitic
ü modeme: ,,societatea igi cautä ordinea in anarhie. Anarhie,
a stäpinilor, a suveranilor, iatäformade guvemare de care
riem pe zi ce trecelr3. O astfel de perspectivä poate pärea
üzi de un optimism excesiv.
ln zilele nöashe, degi este imposibil sä ne limitäm la o definifle
politicä, vom pomi de
{dä gi definitivä a anarhismului ca doctinä
aceäa pe care ne-o da S6bastien Faure in L'Encyclopödie
ra
[Enciclopedia anarhistä].
Nu existä qi nici nu poate exista vreun Credo sau vreun
Catehism libertar. Ceäa ce existä 9i putem numi doctrinä
anarhistä constä intr-un ansamblu de principii generale, de
concep{ii fundamentale qi de aplicatii practice asupra cärora
s-u tttUitit un acord intre diverqi indivizi care sint impotriva
' autoritä1ii gi care luptä, izolafi sau in colectiv, impotriva tuturor
disciplinelor gi constringerilor politice' economice, inte-
ir lectuäle gi morale care decurg din existenta acestei autoritäfi.
i,Pot exisia, prin urmare, qi chiar existä mai multe feluri de
I anarhi$ti, där cu tolii au o träsäturä comunä care ii deosebeqte
de oricare altä specie umanä. Acest punct comun este negarea
principiului autoritä1ii in cadrul organizärii soci4le 9i ura fa1ä
de constringerile generate de institu{iile bazate pe acest
principiu.
Astfel, oricine neagä AutoritaEa qi o combate este anarhist [' . .]'
tf 3
Prbudon, Qu'est-ce que la propriötö? Premier mömoire, cap'Y'- ..
sub conducerea v gncyclofrdte anaichisti, Päris, (Euwe internationale des Editions
.
1934-1935 (4 vol.).
83
 PARTEA A II-A

APARITIA
$IDEZVOUTAREA
ANARIIISMTJLUI
 IV
Perspectivä istoricä

,,,PARNTELE ANARIIISMULUI..

libertari de toate orientärile, fie cä e vorba de

i precum P. Besnard, de socio-anarhigti ca Jean
sau de anarhigti individualigti ca Victor Serge, sint cu tofii
in al recunoaqte pe Proudhon ca fiind adeväratul inteme-
doctrinei anarhiste.
pofida elasticitä1ü glndirü sale gi a numai pu{in impresionantei
itäli a personalitälii autorului lucrärii Ce este proprie-
, probabil mai preocupat de economie gi de moralä decit de
purä, in pofida, de asemenea, a refuzului proudhonian al
i (deginu existanici o incompatibilitate intre anarhism gi
), aceastä filiafie isüoricä este ugor de recunoscut.
süa" in ciuda punctului de vedere al lui Plehanov, care vedea
x Stirnerun precursoral anarhismului de o importanfacel
egalä cu a lui Proudhonr. in realitate - gi degi Manr gi Engels
iträduit sä-l combatä in L' I döo I o gie all emande [Ideologia
- autorul lucrär1i L'Unique et sa propriötö lUnicul gi
ce ä aparlinel rämine tipul de ginditor izolat,frräinfluenfä
migcärü muncitoregti. De alfel, evolulia Intemationalei
cu claritate importanla concepliilor proudhoniene chiar in
racestei organizafii proletare.

V. Plehanov (1856-l 9l 8), ln archisme et socialisme,Paris, Librairie de

1923.

87
il

INTERNATIONALAI bakuniene au inceput din acel moment sä cigtige

in Italia, in Spania gi, mai ales, in rindurile meqterilor
in monumentala sa Histoire du mouvement anarchiste en din Jura elvefianä. Degi Mam gi Bakunin sint de acord
Frqnce [Istoria migcärii anarhiste in Franfa], lean anumitor obiective, in special asupra problemei
tvtaitron
stabilegte urmätoarele.momente de-a lungul congreselo.
Intemafionald: el distinge in primul rind-o perioäoao,utuurirm,
p";;; ii gi a luptei sindicale, Bakunin nu poate accepta
de organizare gi disciplinarevolulionaräpe care Mam
puternic influenfatä de ideileproudhoniene,
caracteristicä primurui sä le impturä migcärii mtrncitoregti. Cit despre Man<, el ä
(Geneva, 3-8 septembrie 1g66)
9i celui de_al doilea;";;;; ginditorului rus lipsa de rigoare teoreticä, de realism,
(Lausanne,2_-7 septembrie l g67). hl t gi graba sa dezordonatä. Man< dä astfel uneori dovadä de
(Bruxelles,
"ilru "ongres
6.13 septembrie r868) marcheazätranzi[iade ie mugcätoare, dupä cum demonstreazäinsemnärile sale
l-u
colectivism 9i sindicalism._Al patrulea congres (Basel, -utuarir- ü
6_12 laatitudinea lui Bakuninin timpul tentativei de insurecfie
septembrie I 869) va vedea afirmindu-se majori-tat.u
antiautolta-rä" impotriva a douä minoriä,ti, pro"arroniune-iJ
,,"orr"ii"iJ septembrie 1870 de la Lyon, in cursul cäreia fusese ocupatä
iaoragului:
,,rnarxistä", inainüe de sciziunea ce va s'rveni i"ai .inrit"a ;r"*
(Haga 2-7 septembri e t872). 28 septembrie, in ziua venirii sale [a lui Bakunin la Lyon],
pusese stäpinire pe primärie. Bakunin s-a instalat
atunci sosi momentul critic, moment a$teptat de ani de
EVOLUTIA INTERNATIONALEI in care Bakunin a putut sä indeplineascä gestul cel mai
ievolulionar pe care lumea il väzuse vreodatä: a decretat
abolirea Statului. Insä Statul, sub forma gi infäligarea a douä
^ Opozigiadinhe anarhigtii animafi de Bakunin gi,,mamigti,,a
fost cea care avea sä arunce in aei Asocialia r"ilä"ri""äia companii ale Gärzii Nafionale burgheze, s-a strecurat pe o
care fusese uitatä deschisä qi nepäzitä, a izgonit
r (L' as s o ciation internationatö des trava'ilreutri "
AIT). In 1868, Mihail Bakunin infiinlase Alianp rntemalionare -
lllg1cito1ilo llimea gi l-a obligat pe Bakunin sä facä in mare grabä cale
a la Geneva3.
Democraliei Socialiste. programul atestei asoöia$i,
cä a funcfionat doar la Geneva, gravita in jurul
.*; ;, p.;
francezä a lnterna$onalei, persecutatä deja in timpul
marilor temä ale
anarhiei: abolirea Stalulyi dreptului fu rno;terrirr, ide-al doilea Imperiu, avea sä sucombe curind, sub loviturile
egalitate, ateism etc. in 1g69, -suprimareu i Versailles-ului, dupä infüngerea Comunei din Paris. Alte
consiliul Gäneral Ä;.qi;i
Internalionale a Muncitorilor a acceptat, nu frrä"l precum Germania (unde Liebknecht gi Bebel au
o o*""urc
reticen!ä, adeziunea Aliantei. condamnafi in I87 2),Austria, Spania, Danemarca au adoptat
opoliticä represivä, care avea sä släbeascäinmod considerabil
2 Asociafiei lnternafionale a Muncitorilor, cäzutä, ulterior, pradä
Jean Maitron, Hisroire du movement anarchiste
en France ifärii. Autoritarii gi antiautoriarii se vor infrunta in privinla a
S.U.!.E,L., 1951, p. 37. O nouä edifi e: Le movement anarchiste QgsL-rgt4),
faril
2-vol',t'l:Delaoriginipinäin tg-ru,t.zioinl9l49ipinäinzit.trno*t..pu.ir,
enFrancein
subiecte. In primul rind, organizarea. Bakunienii revendicau
Maspero, 1975. citatere noastre sint din edigia nouä.
to."u,". tort reluatä la Tel_ ia secfunilor fafä de Consiliul General al AIT. Dezacordul
i u
Gallimardl. Asociafia Intemafioyfä
?nfiinptä la Londra la 2g septernbrie lrvluncitoriloriAn
l- htemational") ; i;;
1g64, la reuniunä de h st. Martin,s Hall. Citat de Maitron, Op. cit., pp. 53-54.

88
89
s-a manifestat, apoi,privitor la o chestiune de doctrinä, privind
raporhrile migcärü muncitoregti cu politica Statelor. Teza libertarilor
era abolirea revolufionarä a statului gi, pinä atunci, abstinenla
politicä. Se regäsegte aici una dintre concepfiile proudhoniene.
Sciziunea era iminentä.
La conferinla de la Londra (17 -22 septembrie 1 87 1), menitä sä
pregäteascä al cincilea congres, Marx reugise sä-qi impunä tezele
inRezolulia nn 9 pivind,acfiunea politicä a clasei muncitoare:
Luind in considerare cä:
- impotriva puterii colective a claselor exploatatoare prole-
tariatul nu poate acfiona ca o clasä unitä decit organizindu-se
el insugi sub formä de partid politic distinct, opus tuturor
vechilor partide constituite ale clasei exploatatoare;
- aceastä constituire a proletariatului in partid politic este
indispensabilä pentru asigurarea triumfului revolufiei sociale
gi a scopului ei suprem: desfiinfarea claselor;
- coalilia fo4elor muncitoregti, obfnutä deja prin lupüele economi-
ce, tebuie, de asemenea, sä fie unealtä qi annä in mänile acestei
clase, in lupta sa impotiva puterii politice a exploatatorilor säi.
Conferinta le reaminteqte membrilor Internalionalei cä in cadrul
acliunii militante a clasei muncitoare, evolu{ia ei economicä
qi ac{iunea politicä sint indisolubil legatea.
Astfel, se iscä o polemicä intre Consiliul General gi secfiunile
jurasiene care, la Congresul lor regional de la Sonvillier (12
noiembrie 1 87 I ), au respins deciziile Conferinlei de la Londra. La
al cincilea congres al Asociaflei Intemafonale a Muncitorilor (Hag4
187 2), jurasienii au reclamat,,abolirea Consiliului General gi
suprimarea oricärei autoritäli in interiorul Internafionaleis".
Majoritatea delegalilor la congres au respins aceste revendicäri.
Bakunin gi James Guillaume au fost exclugi.
In fine, lapropunerea,,rnanrigtilot'', Consiliul General iqi tans-
ferä sediul de la Londra la New York, iar muribunda Asociatie
_.tfglt_ryp.qdusdeAnnieKrrcigel,Leslnternationalesouwiöres(1864-1943),
Paris, P.U.F., 1964, QSJ nr. 1129,p.26.
5 , op.
lbid.
90
a Muncitorilor este dizolvatä la 1 5 iulie 187 6, at oc,ana
de la Philadelphia E$ecul Comunei din Paris 9i disensiunile
rcadnrl congresului de la Haga ä vor fi dat lovitura de gafe.
ln urma excluderii lui Bakunin gi a lui James Guillaume, fede-
ostile Consiliului General aveau sä se regrupeze in jurul
ieijurasiene, in sinul cäreia s-a näscut gi s-a dezvoltat
libertarä sau mai degrabä,,colectivismul revolutionar",
se obignuia sä se spunä?n epocä6.
CONGRESUL DE LA SAINT.IMIER
l5 septembrie 1872,15 delegati reprezentind 5 federalii
rte (6 delegaf, italieni,4 spanioli, 2francezi,2 jurasieni gi un
) au finut un congres extraordinar la Saint-Imier, in
Berna. Pe parcursul acestui congres, obiectivele gi
anarhiei au cäpätat contururi precise. Intre alte rezolu,tii,
ratcä:.
Distrugerea oricärei forme de putere politicä rcprezintÄ
prima indatorire a proletariatului;
Orice organizare a unei puteri politice aqa-zis provizorii
gi revolulionare, melite sä indeplineascä acest deziderat,
nu poate fi decit o altä ingelätorie gi ar fi la fel de
periculoasä pentru proletariat ca gi toate guvernele
existente astä217...
despre grevä, participanf;i la congres o considerau firä doar
ate ca fiind,,un mijloc prelios de luptä", dar flarä sä igi facä
o iluzie in legäturä cu rezultatele ei economices. . .".
de la Saint-Imier a constituit adeväratul act de
äl anarhismului. insäqi aläturarea lui Kropotkin cauzei
s-a datorat intilnirii acestuia cu ceasornicarii din Jura.
sale, el evocä in felul urmätor relaliile sale cu oamenii
Maitron, op. cit., p. 67.
de la Fö dörat ion j uras s ienne, w. I 7- I 8, I 5 sept. - I oct. 187 2, cltat
cit., p. 68, nota 6.
9t
Federafieijurasiene, care il gäzduiserä in cursul unei cälätorii in
Elvefla:
Am fäcut atunci cunogtin{ä cu faimoasa Federalie jurasianä,
care a jucat un rol atit de important in dezvoltarea
socialismului in decursul urmätorilor ani, imprimindu-i
tendinla antiguvernamentalä 9i anarhistä [...]. Sint ferm
convins cä dacä Federaliajurasianä ajucat un rol cu greutate
in dezvoltarea socialismului, asta s-a datorat nu doar
importanlei ideilor antiguvemamentale qi federaliste in care
excela, dar gi datoritä formei de exprimare pe care bunul-simf al
ceasornicarilor din Jura a gtiut sä o dea acestor idei [...] Atunci
cind am päräsit acei munfi, dupä o gedere de citeva zile in
mijlocul ceasomicarilor, opiniile mele in privinta socialismului
erau ferm stabilite. Eram anarhiste.
FEDERATIAJURASIANA
in cartea sa consacratä Ceasornicarilor anarhismuluito,Mario
Vuilleumier igi pune intebäri in legäturä cu ralitrrile de profunzime
care auputrrt sä motiveze ecloziuneaunei mi$cäri libertare, exemplarä
in toate privinfele, pe la I 870, in Elvelia, prinne megterii ceasomicari
din Jura. Dupä ce trece cu minu{iozitate prin sita spiritului critic
diversele explicafiposibile ale acesf,ri fenomen surprinzätorformulate
de unü 9i de al1ii, el stabilegte, in cele din urm[ cä nu ne putem in nici
un fel mulfumi cu simple argumente de naturä psiho-sociologicä gi
cu poncife la modä (spiritul de independor!ä 9i de fi,,ondä al muntenilor
jurasieni etc.) gi nici doar cu influenfa personalä a unui mentor
(Bakunin, in cazul de fafä) pentru a da seamä de aparilia gi
dezvoltarrea anarhismului infr-un asfel de context. De altrel, ghditorul
rus ar fi fostprimul care ar fi respins acestal doileatip de explicafie,
e
Piotr Kropotkin, Autour d'une vie. Mömoires. Prefafä de G. Brandös.
Paris, Stock, I 898 [retipäritä in I 97 I ], pp. 287 -294 - [A apärut mai intä in
englezä : Memoirs of a Revolutionisr, I 890; a apärut gi la Geneva, Guilde du
Liwe,1972l.
r0 Mario Vuilleumier, Horlogers de I'anarchisme, Emergence d'un
mouvement: la Födöration jurassienne, Lausanne, Payot, I 988.
92
scrisese cä,,tot ceea ce pot face indivizii este sä elaboreze,
ifice gi sä promoveze acele idei care sint in consonantä cu
populat'' gi cä acegtia nu pot spera nimic mai mult decit sä
,,laorganizuearevolutionarä a fortelor de masä", restul
face gi neavindvoie sä se facä,decit de cäfe popot''rl.
caz, problema nu poate fi lämuritä prin punerea injoc a unui
determinantunic.
finalulurei anchete istorice gi sociologice exfrem de aplicate,
[eumier subliniazä douä elemente esenliale pentru infelegerea
hnilor si a naturii anarhismului jurasian. ln primul rnnd, dat fünd
de ceasomice era destinatä exclusiv exportului, megte-
icari depindeauhtotalitate de capriciile unei piefe intei:tra-
extrem de fluctuante. Aceastä situalie specialä avea ca
faptul cä eraumarcali de o,,con$tiintä exclusiv economicä"r2.
crizä, simleau acut,,inutilitatea acfiunii politice" in
rea problemelor lor. Degi ,,nu a$teptau nimic din partea
i, in schimb agteptau totul de la toanele economiei"r3.
ier citeazä un localnic, care rezumä situa,tia cu luciditate:
ii politici nu au primit din partea celor care i-au ales
ul de a rezolva crizele industriale; gi chiar dacä ar vrea,
nu ar putea sä le rezolve, intrucit crizele industriale igi au
rzele intr-o logicä a faptelor pe care nici o lege emisä de
corp politic nu ar putea-o modificara
Bakunin, Pröambule por la seconde livraigon de l'Empire Krygryto-
nUi
pe (L871),in;
<Ibltl,in: 6d. Champ
CEuires completes, Paris, Ed.
CEuvres Libre, 1982, t.
- A se vedea de asemenea, p. 181 din t.III al aceleiagi edifii: ,,Sint
'97.
ca Internatiopala nu a fost opera lor [a_fondatorilor AIT lcia ] ci-a
ului insugi. lntr-o oarecare mäsurä ei aü fost cei care au adui-o la
nu au crCat-o ei. Marele autor, incongtient, cum sunt de altfel toli
ii del lucruri märete, a fost proletariatul..."
Vuilleumier sübliniazä, cu o notä de malifiozitate, cä,,lnqigi Pärinlii
" ai materialismului dialectic au acreditat ideea cä na$terea miScärii
s-a datorat in mare mäsurä intrigilor unui ,,personaj boem"
ceea cee reprezintä din partea lor o concesie neag
neagteptatä fücutä
idealist.
leaumier imprumutä de la Rolph Bigler expresia ein durch und durch
ftliches Bewu/|tsein, der libertäre Sozialismus in der Wesßchweiz @in
2ur Entwicktungsgeschichte and Deutung des Anarchismzs,), Köln,
rauer & Witsch, 1963, p.257.
Vuilleumier, Op. cit., p. 299.
93
 in al doilea rind, lucrätorii din ceasornicärie, ca urmarc
autonomiei lor personale, exercitind o profesie mult mai apropiatä
de activitatea artisticä decit de producfia industrialä mecanizattl,
nu acceptau sä inte intr-o organizafle mai vastä,decit cu condiliu
fermä ca aceasta sä le garanteze autonomia, altfel spus, sä fio
qs
b*pIä, pe principiul federati\f . :as. Credinla revolu,tionarä nu-l mai anima. ln scrisoarea
In consecintä, se va constata un paralelism frapant inffe, pe do
o parte, dubla caracteristicä a migcärii libertare proletarc:
autonomia gi federafia liberä a grupurilor, insotitä de abstinen[ä
politicä gi de acliune directä lanivel economic, iarpe de altäpartc,
cele douä principii de bazä ale poncepliilor 9i practicii
megtegugäregti a ceasornicarilor jurasieni, adicä autonomie in
privinfa condifiilor gi a practicii producerii de ceasuri gi menf,nerca
preeminenfei economicului asupra politicului (aceastä ultimä
condilie acordindu-se perfect cu economismul antipolitic al lui
Proudhon). Mario Vuilleumiertrage de aici concluzia cä aceastä
concordanlä ne autoizeazä sä afirmäm existenfa unei ,,omologii
structurale" intre proiectul libertar gi practica specificä meseriei
de ceasornicarl6. ,,Tocmai aceastä omologie este cea care a frcut
posibilä intilnirea dintre acest proiect gi aceastä practicä, intilnirc
care a avut dreptrenitataparifia migcärii anarhiste jurasiene"rT.
INTERNATIONALA ANTIAUTORITARA
Aga stäüeau lucrurile dupä congresul de la Saint-Imier. Existä,
pe de o parte, un organism director, oficial, dar füräautoritatc
realä, Consiliul General de la New York; pe de altä parte, existau
antiauloritarii, grupat' injurul jurasienilor gi,,constituind nucleul
unei contra-Internafionale"r8. O datä infäptuitä rupturare,
t5
lbid.
l6.Vuilleumier, op.cit.,p.399.Acestprincipiudeomologieesteunconceptuti-
lizat h istoria artelor de cätre Erwin Panovsky. A se vede4 de acest attar, Architec-
fine gothiErc et Pensöe scolastiqae. Traducere qi postfafä de P. Bourdieu. Paris, Ed.
De Minuit 1967, pp. l0,l-105.
t7 \fuilleumier,
Op. cit.,p.300. Chiar autorul este cel care face sublinierea.
It Marx, in,,Lettre ä F. Bolte", 12 februarie 1873, in
Maitron, Op. cit.,p.69.
94
! ii au organizatunal gaselea congres al Asociafiei
ionale a Muncitorilor la Geneva. Statutele au fost
lificate, acordindu-se autonomie federafiilor gi sectiunilor. A
pronunlatä abolirea Consiliului General. in acef moment,
in, obosit gi aflat in declin (mai avea doar doi ani de träit),
adio, se poate citi:
t,
convingerea cä wemea marilor discursuri, tipärite sau
te, a trecut. In ultimii nouä ani, in cadrul Intemationalei,
avansat mult mai multe idei decit era nevoie pentru a
lumea - dacä ideile singure o pot salva - qi eu desfid pe
:ine ar incerca sä mai avanseze vreuna. Nu mai e timpul
ilor, ci al faptelor gi al actelor. Ceea ce conteazäastäzi mai
decit orice este organizarea forfelor proletariatului2o
I säu, Max Nettlau2r, citeazä o altä scrisoare a lui
in, care spune multe despre starea de spirit a acestuia la
carierei de revoMonaf2:
siliul general suspendä Federafiajurasianä la 5 ianuarie I 873. ln aceeagi
cätre F. Bolte, Marx criticä aceastä initiativä astfel: ,,Dupä pärerea
illiul ganeral a comis o mare eroare prin suspendarea Federagieijurasiene.
,Internalionala; Si de ce se intlmplä aga ceva , Consiliul general nu
ie,Londra, tipografie privatä, 1896-1901 (3 volume manuscris,
in 50 de exemplare).
gi James Guillaume, L'Internationale. Documenß et sornenirs 1864-
S.N.L.E. et Stocls 1905-1910 (4 vol., I.III, p. 186:,,[Bakunin] adäuga cä
revo$onaxe trecuse gi cä Europa intrase inh-o perioadä de reacfiuni
a actualä nu avea sä ä vadä probabil sfirsitul. Mä invita sä ä urmez
de a face pace cu burghezia ,,gi sä incerc sä oblin din nou rm post in
ntul public. Este inutil, spunea el, sä te incäpäfinezi sä realizezi imposibilul:
dgschizi ochii ln fala realitäfii gi sä recunogti cä, pentru moment, masele
doresc socialismul... Aceastä lechuä m-a constemat. Mi-am spus, ca sä
a ajuns pinä aici!"
I pe Bakunin, vom avea ocazia sa revenim asupra atitudinii sale
in special in legäturä cu ciudata Confesiune pe care o va
?n inchisoare, adresatä farului.Acest text nu trebuia publicat decit ln
va fi tradus in ftancezäin 1932.
95
 15 februarie 1875, Lugano. Am constatat gi continuu sä
constat pe zi ce trece cä gindirea, speranfa gi pasiunea
revolulionarä nu se intilnesc cituqi de pu{in in rindul maselor
t...1. Cit despre mine, dragul meu, am ajuns prea bätrin, prea
bolnav, prea obosit gi, trebuie sä fi-o spun, din multe puncte
de vedere mult prea blazat, pentru a mai avea dorinla gi forla
de a participa [a lupta revolufionarä]. . . Mai rämine o speran!ä:
räzboiul generalizat. Aceste uriage state militarizate vor sfirgi
prin a se distruge gi a se devora reciproc, mai deweme sau
mai tirziu. Dar ce perspectivä!
Cu toate acestea, dupä ce aorgarizatgi un al gaptelea gi un al
optulea congres, la Bruxelles gi la Bema, gi dupä un ultim congrcs
linut la Verviers, in Belgia (6-8 septembrie I877),Internafionala
antiautoritarä s-a dizolvat gi ea. Federa,tiajurasianä, ultimul careu
al antiautoritarilor din ceea ce fusese odatä Asociafia Internafionalä
a Muncitorilor, $i-a mai tinut propriul säu congres la La Chaux-de-
Fonds (9- 10 octombrie 1880), epilog al unei intregi epoci.
Cu o lunä inaintea acestui congres jurasian, reuniunea
preliminad de la Vevey ( 1 2 septembrie I 880), la care au participat
Elis6e Reclus qi Piotr Kropotkin, a schilat un program libertar cc
preconiza distrugerea instituliilor prin violenfä. Propagandä
revolutionarä efectivä. Trecere in ilegalitate. Utilizare a reswselor
puse la dispozilie de tehnicä gi de chimie. Autonomie a grupurilor
gi a indivizilof3.Lacongres, Reclus, Kropotkin gi Cafiero cer
abandonarea,,colectivismului" in favoarea unui,,comunism
anarhist" autentic2a.
Se poate spune, agadar, cä pe la 1880 anarhia dispune de o
doctrinä aparte gi de o strategie determinatä. in acel moment avea
sä intervinä o situapie nouä. Incepea, intr-adevär, o epocä de
23
Vezi Maitron, Op. cit., p. 83.
lbid.- A se vedea textul rezolugiei: ,,Ideea de colectivism a dat naqtere unor
24
interpretäri echivoce pe care este important sä le facem sä disparä. Noi dorim
colectivismul cu toate consecinfele sale logice, nu numai zub aspectul aproprierii
colective a mijloacelor de productie, dar qi sub acela al satisfacliei gi consumului
colectiv al produselor. Comunismul anarhist va fi in acest fel consecinta inevitabilä
gi necesarä a revolufiei sociale gi expresia noii civilizafii pe care o va inaugura aceastä
revolufie...".(Ze R&oltö, n"17,l7 octobre 1880).- Cf. Maitroru op. cit., pp.84-85
96
äri pentru migcarea muncitoreascä in general gi penfu
in
special. Dupä epoca Asociafiei Internafionale a
ilor gi a lui Bakunin, va unna o perioadä pe parcursul
nu se va mai putea vorbi despre unitatea proletarä, fie gi
datoritä cregterii efectivelor de muncitori industiali, precum
izärii accelerate a noi päturi ale populatiei.
aserrenea, intre 1880 d 1914, anarhigtüvoraveade taversat
a istoriei lor gi vor fi pentumultä weme despar,tifl
criticä
muncitori. in timpul acestui interval dificil, sä par'e
de
rfrlizareaanumitor metode de actiune directä - atentati cu
sau propagandä efectivä - a constituit efectul gi totodatä
a izolärii lor gi a evoluliei generale a muncitorimü cätre pozifü
rniste. Izola[i,incredinfafi lor ingigi, asprujudecafi de cätre
ia publicä, liberarii s-au cantonat pentru o perioadä intr-un
minoritar al disperärü gi int-o atitudine sectarä nerealis@
de viitor, din care au hebuit sä iasä, intr-o bunä zi, atlrtnci
hecesitatea de a-gi relua locul in cadrul migcärii proletare
multprea evidentfs.
igtü s-au städuitatunci sä se infilteze in sindicate, pantru
acolo, din interior, ideologia social-democratä gi
de colaborafionism de clasä. Se poate spune cä, dacd
smul gi-a regäsit energia asociindu-se acfiunii sindicale,
schimbare de orientare a permis totodatä sindicatelor,
paralizate de cätre ideologia reformistä26, sä-gi gäseascä
nou in anarho-sindicalism2T.
:opotkin a inceput prin a se arätapartizarntl metodelor extremiste. La
anului I 880, el scria ln Le Rövoltö cä tot ce este ilegal este bun pentru
,,Revolta permaaentä prin cuvint, prin scris, prin pumnal, pugcä,
f - !'. Da4 zece ani mai tirziu, el. recunogtea cä,,trebuie sf fi m cu pdporul,
mai wea acte izolate, ci oameni de actiüne ln rindurile sale">, reilämind
datä acfiuni de masä.
lru dialectica reformismului gi a anarho-sindicalismului, in interiorul
din_Besangon din aceastä epocä, a se vedea , de exemplu, Jean Charles,
t.s dy mgvement syndical ä Besangon. Födöration-ouvriäre (189L-
P3ris,-Ed. Sociales, tllSz. ct. p.208: .daril:;inäicahsmut aparöa ca o
| 3
päcatelor reformiste ale migcärii sindicale."
Militanli libertari_precum F. Pelloutier, P. Monatte sau E. pouget au adus
licalism^germenul revolupionar a cärui iipsä se simtea acut
Daniel Gu6rin, L'anarchisme. Paris, Gailimard, lb6S (Id€es, nr. g9).
97
 ANARTTTsMUL iN cannur, vrrgcÄmr
REVOLUTIONARE INTERNATIONALE INTERBELICE
Cartea lui Daniel Gu6rin, care face un inventar al acliunii
anarhiqtilorin cadrul practicii revolutionare din decursul acestei
perioade, permite formarea unei idei privind rolul militanlilor
anarhigti, fie cä este vorba de momentul Revo$ei bolgevice, dc
luptele muncitoregti din Italia de dupä Primul Räzboi Mondial sau
din timpul räzboiului din Spania28.
Prinhe cei mai importanfi anarhigti acätotprezen!ä 9i acliunc
s-a frcut simtitä in cadrul Revolufiei ruse, se pot cita nume ca
Arsinov, Volin qi cartelul anarhistde laHarkov gi Kursksaulartciuc,
cel care a animat sovietul din Cronstadt in l9l7 .lnsä aparifa cea
mai uimitoare a fost frrä indoialä cea a ucraineanului Makno, carc
a organizat in Ucraina un anarhism de trp rural care includea
exploatarea in comun a päminturilor, alegeri pentru func,tiile dc
gestiune etc., el refuzind in acelagi timp sä se lase asimilat dc
cätre Armata Rogie gi tatlnd curesponsabilii sovietici de la egal la
egal, pinä la inftingerea s a dn l92lD . Vom avea ocazia sä revenim
asupra povegtii,,cazacului anarhiei".
in 1 920, ca ufinare a unei serii de greve soldate cu ocuparea
de uzine, metalurgigtii din nordul Italiei au hotärit practicarea
autogestiunü in inteprinderile ocupate. Timp de mai multe säp6mini,
pinä in momenhrl evacuärii, producfla a fost organizatä de comitetc
ale mtrncitorilor. Pe baza acestei experienfe, s-a constituit un front
comun in jurul ziarului torin ez Ordine Nuovo fNoua ordine], carc
a devenit organul consiliilor muncitoregti. A. Gramsci 9i C' Pehi,
din partea socialigtilor de stinga, P. Fenero 9i M. Garino, din partea
anarho-sindicaligtilor au semnat un manifest in care se afirmä cä
respectivele comitete de uzinä reprezentau modelele ,,viitoarei
gestiuni comuniste auzinei $i a societä!ii"30.
2s Glcr€rin, op. cit.,p. ll4:,,La makhnovchtchina". Nestor Makno, exilat, i$i
va incheia viafa la Paris in säräcie. Romanul lui Michel Ragon, La-Mömoire de^s
vaincus, Parid, A. Michel, 1990, care evocä marile momente ale anarhiei in
luptele ievolulionare, reinvie , prin forfa imaginafiei , un Makhno foarte veridic.
30
Gu6rin, Op. cit.,p. 128.
98
intr-adevär, intimpul bienniorosso (cei doi ani,,rogii", 1919-
920), Italia a cunoscut o efervescenfä revolufionarä de o
inarä intensitate. Cu toate acestea, lipsa de coordonare gi
felegerile dintre Partidul Socialist Italian gi sindicatele
i nu le-au permis acestora sä-gi ducä acfiunea pinä la
Antonio Gramsci, convins cä revolufia proletarä nu putea
figneascä decit din miezul maselorpopulare", nu fäcea deloc
ie de critici laadresadiviziunü for-telorsocialiste gi sindicale,
Partidului Socialist Italian cä räminea in expectativä in
perioadärevolufl onarä.int-unattrcoldnl'.4vana3r,elzublinia
ilia unei spontaneitäfi revolulionare de alurä libertarä la
aflafi pe baricade, al cäror zelgi inifiativä depägeau in
iasm gi hotärire directivele conducätorilorlor gi carenuficeau
sä-gi umreze propriul elan:
Ahrnci cindmuncitorü luptaupentru a-gi ameliora situafia eco-
nomicä participind la greve, sarcina lor se limita la a acorda
credit unor gefi afla{i la distanfä 9i la a-gi pune in valoare solida-
'ritatea qi rezisterrla, calitäti care se bazau tocmai pe acest capital
,rde incredere. iniä, dacä muncitorii, in cursuf luptei, oöupä
ir;tizinsls ti rcr sä continue producfia, atitudinea moralä a maselor
, capätä de indatä un aspect qi o valoare diferite; liderii sindicali
,nu mai pot ordona, se pierd in imensitatea migcärii generale,
iar masele trebuie sä rezolve singure, prin propriile lor mijloace
rgiprin propriile lor resurse problemele uzinei32.
Totodatä, dupä ocuparea uzinelor, problema era aceea de a se
lli dacä lupta trebuia sä ia o turnurä declarat revolufionarä,
id ca obiectiv rästumarea puterii politice. Asupra acestui punct
discufüle gi reuniunile s-au multiplicat int-o teribilä confizie.
clrm remarca un delegat: ,,Dacä e sä se facä revolufia, atunci
ia va trebui sä fie italianä, altfel, cele douämari orage, Torino
dilano, vor fi distruse. Lipsegte pregätirea"33.Eravorba de o
I
I L'Avanti, edilia piemontezä din 5 septembrie 1920.
u..A,.
Gramsci, Domenica rossa, citat de Paolo Spriano, ,L'Occupation des
Italie. Septembre 1920, traducere francezä de J-Claude Mouret, Claix,
nsöe sauvage, 1978, p. 70.
Spriano, Op. cit.,p. 124.
99
 chestiune esenfialä, de care anarhigtii erau pe deplin conqtienli. Paris gi
Spectrul represiunii care pusese capät Comunei din
De asemenea,UUmanitä Nova [Noua umanitate], organ al
:imase migcarea muncitoreascä incä mai bintuia spiritul
Uniunii anarhiste, i-a instigat pe färani sä punä stäpinire pc ncitorilor. Aceleagi argumente auprevalat,
jumätate de secol
päminturi, pe marinari säconfigtevasele, pe impiegafi säinferupä 1968' In cele
i tirziu, in Franla, cu ocazia,,evenimentelor" din
ffaficul feroviar, pe pogtagi sä blocheze coresponden{a burgheziei intre 9 9i 1 I
urmä, ia Consiiiul General al CGL, reunit la Milano
gi pe soldali sä intoarcä armele. Cu toate acestea, migcarea la vot"(!), ceea ce i-a
muncitorilor din uzine rämine despärlitä de masele de färani, dc tembiie t 920, revolufia a fost ,,supusä
lui Bensi, unul dintre sindicaligtii prezenli,urmätoarea
clasa de mijloc Ai de vechii combatanfi. O organizafie !äräneascä in
preatm Federterrava rämine ostilä extinderii conflictului in zona amarä asupra revolufiei' care "nu se face convocind
ea trebuie sau nu
-
ruralä, temindu-se de o eventualärepresiune, care nu ar fi scäpat abil o adunarä unde sä se discute dacä
urgatä [...]. Avem de-a face aici cu o specialitate
mexicanä'
ocaziasä loveascä in primul rind in proletariatul agricol3a.
r-u *ot u fi nansferatä la noi in De altfel, majoritatea
inplus, siü,ra1ia intemaf;onalä lasä sä se intevadäun anumitreflrx farä"36'
al revöhgei in E*opu u."iorani. ln Geffnani4 säptäminainsingerata i au votat impotriva revolufiei3T.
Este binecunoscutä importanla 9i rolul pe care
l-ajucat anar-
de la Berlin (6-11 ianuarie 1919) a consemnat zdrobirea
mul in decursul revoluliei gi al räzboiului din spania.
Atitudinea
Spartahtsbund de cätesocial-democratul Gustav Noske, comisar
al poporului gi guvemator al oragului, precum gi masacrarea lui Karl rinternuluifaläde,Joväragii..anarhiqti,rivalitateadinrecomu-
Liäbknecht gi a Rosei Luxemburg. in august 1919, dictatrrapopularä gi anarhiqti, care mergea pinä la confruntäri nltSe 9i silgltTi:
alui Bela Kun lua sfirgit in Ungari4 in vreme cein Rusiabolgevismul u-i"t"sc toii istoriciils, semnificä limpede, de altfel' cä la
urma sä facä un mare pas inapoi, odatä cu punerea in aplicare a "L*
u ora, *-ttismuf reprezenta in Spania o
for!ä socialä 9i politicä
NoüPoliticii Economice, caretocmai se anunla. CitdespreAlia,ti, ei nr"orrt olut, suficient de putemicä pentru a nelinigti Moscova3e'
erau ocupafi cu pregätirea politicü,,cordonului sanitar". Ä4iunea anarhigtilor spanioli a fost mai degrabä -economicä"
Un document oficial, provenind dela Confederazioni Gene- i ,,totilf ' O.c?t
propriu-zis ,politicä"' Anarhismul a luat in special
de
rale del Lavoiu [Confedera$a generalä a muncii] (CGL), exprimä iära uo.ri colectivism, adesea pus in practicä in mod spontan
sugestiv starea de spirit care incepea sä se generalizeze:
t6 Op. cit., P. l3l-132.
Declangarea unei insureclii in Italia ar fi permis burgheziei sä C,iiSi 2+3 Ia409 569. Au fost 93 623 ablineri, Spriano Op cit.,p.132'
" "ot"i pi Emile T6mine,La Rövolution,et la Guerre d'Espagne'
aibä o reacfie violentä gi singeroasä, care ne-ar fi släbit fo(ele
" öi. Fi... S-u6 francezd
9i ar acliunii politice gi
fi impiedicat dezvoltarea ulterioarä a ir, il. d M;;it, t go t ; nuei' Thomas, Ia 9!:!'".ditpqg'e'irad'
Guy Hermet' La Guerre
sindicale socialiste. Aceastä convingere a fost intäritä de i.'S-urr. pi L. Hess, Paris, R. Laffont, 1961 9i
agne, aris,Seuil, I 989...
P
declara{iile explicite ale reprezentanlilor secliei gi Federaliei
Anarhigtii ocupau pozrlu solide in cadrul forplor de *ttlt".:l1* l
regionale din Torino, conform cärora, chiar gi in acest orag, Nacional del
fiää.iä"ifir"'0. Jtffi ouo urmätoarele: ionfederaciön
considerat a fi cel mai bine pregätit qi inarmat pentru o ;;-öiF";tralä sin-dicalä anarhigtä' Fede raciön A:":q:!::i
!?',:::
insureclie revolulionarä, zdrobirea proletariatului ar fi fost U)iAn i" nu anos Proletaro.s (UHP)' uni6n General
de Trabaiadores
sigurä, intr-o astfel de situafie35. i".itt"fa tltOicalä socialistä . Pirtido Socialista Unificado ( C3nlu.na
; ;;;ütsti-
catalan i, Partido obrero de I)nificaciön Marxista
";munigti
i. trolkistä. F e de rac iön IJ niv e r s.it aria u:o ":d: !1Y,"^):
',w" i :- "tg"iti^f
Op. cit., p. 132, nota 40 ä iii* in,p ubtic ana' (IJMR), ta. J uve ntud s oc ialista u1tfrc1(t221!2uta
3a
35
Battaglie sindicali (20-XI-20),citat de Spriano, Op. cit.,p. 125. (PSoE)'
iö;i; il-t;ara lui 19i6. Partido Socialista obrero Espafrol
100 101
 cätre masele agricole gi industiale. colectivizarea
a fost mai ales notat aparifia, in Statele Unite, a unor publicafii anarhiste
ruralä. Potrivit spuselor lui Gu6ri#, in Aragon, tr"i imigraf; ei italiene. De exer,npht, L' Adunata dei Refrattari
,rermi äin
päminturi au fost colec tivizategi supuse autogestiunii. Refractarilor], organ bilunar, distribuit in mod gratuit.
Dar aceastä
ligcare s-a produs, de asemenea, in marile centre urbane. La I din Spania gi al Doilea Räzboi Mondial au avut ca
Barcelon4 acolo unde confederafia Nafionalä a
Muncü 9i Federalia reaprinderea fläcärii libertare in Anglia. Spain and the
Anarhistä Ibericä contorau oragul, auiogestiunea inteprinderilo,r [Spania gi lumea], War Commenrary [Comentariul täzbo-
s-a perpetuat timp de mai mult de pat' luni,
inginerii gi-tehnicienii , Freedom [Libertatea], ca gi revista mensualä Anarchy
alätruindu-se catzei muncitorilor. ial, au sfmit multä vreme interesul unui public avizat, alcänrit
ipal din intelectuali.
Acestparcurs isüoric ne permite sä remarcäm ca autogestiunea
!ärile de Jos s-a putut constata, dupä comunismul pro-
de comitetele lui Anton Pannekock gi Hermann Gorter, un
qi autonomia, adesea revendicate astäzi
in lumea muncii li m viala inte vechii liberari ginouageneralie de militanf anarhigti.
politicä, reprezin tÄ conqeüzarca neagüepüatä" in
regim capitalisg'a 1966-1,967 ,migcarea ,provo" s-a aflat in avangarda
unei vechi idei libertare, consideratä multä weme-drept
ä ,.u.ri" ii tuturor formelorde autoritate.
utopicä. Suedia, unde funcfiona enorma maginärie a unui sindicalism
CONTII\IUARE -democrat b irocratizat,SAC (Sveriges Arbetaren Central
isationen) lOrgantzatiaCentralä a Muncitorilor din Suedial,
Migcarea anarhistä internafionarä nu mai permite in 1948, douäzeci gi douä de mü de muncitori, ajucat
astäzi o
evaluare precisä a efectivelor gi a acf,unilor sale. critic a reprezurtat spiritul anarho-sindicalist. Trebuie spus
gi
N" ot" i-poriuil
totugi sä ne facem o oarecare idee despre prezenfa,in rho-sindicaligtii suedezi au susfinut intotdeauna migcärile
diferite täri. in special pe libertarii care igi
iste din alte 1äri,
riste isi continuau
pärli ale lumii, a unor medii ce
lin de anarhiä sau sintinrudite cu subteranä in Spania franchistä. Anarhigtii estonieni aflali in
aceasta. Vomurmäri aici rezultaüele muncii lui
Luis Merciervegaar. gi-au instalat bazainSuedia, de unde intrefineau relatii cu
rtalia, dupa arestarile, oeportarite .Jen" .*.
\ 9i
regulä in indelunggta pgrioada fascistä, anarhismur
au constituit tarü dinTärile Baltice Si dinURSS.
a p"tut.."fi. cel de-al Doilea Räzboi Mondial, a reapäruth Germani4
din cenuqä de pe la 1945. EAI (Federazione anarchista
iraha;t dificultäli bineinfeles, o varietate de spirit anarhist, de
[Federalia anarhistä i?.lianä] are astäzi propriur seu saptaminai maoistä, datoratä studentului de stinga Rudi Dutschke.
care ap€re la Roma, L'UlnanitdNova
[Noua umanitaie]. Este din Republica Democratä Germanä, Dutsohke era
chiar titlul zianrlui infünfat in 1920 de cäte-Enrico
vraatesta. ron li Sozialistischer Deutscher Studentenbund (SDS),
mulli tineri libertari italieni preferä säse implice individual
d.prd; Studen[ilor Socialigti Germani, organizafie desprinsä din
forlelor de stinga in cadrul conflictelor gi äcpiunilor I Social-Democrat al lui Willy Brandt. Bazade acfiune a
ro.iutr, äia ra
incerce-sä- se integreze unei organi rilü. Lu canaraa era Universitatea Liberä din Berlin, creatä in 1948 de cätre
existat o
tipografi e libertarä auüogestionaä, La iooperativa Aceastä universitate era independentä fatä de stat 9i
ripolitografi a.
in comun de cätre studenfi gi de cätre administratia
ao
Gu€rin, Op. cit., p. lS4.
af
iei. in anii care au precedat dezlänluirea din 1968,
Luis Mercier yeia_ L,Increvable Anarchisme, pans,U.G.E.,
18,w.474). I 970 (l 0_ Liberä din Berlin era deja un important focar de
politicä (lupta impoffiva concemului de presä Springer 9i a
t02 103
imperialismului american, solidaritatea cu ,tärile lumii a heia qi cu
Vi6tcongul). Atentatul cäruia i-a cäzut victimä Dutschke la inceputul
lui aprilie 1968 a provocat violente manifestafii la Berlin, la paris,
in Germania Federalä qi in intreaga Europä, ca preludiu
,,evenimentelot'' din mai-iunie din Franta.
in Spania, anarhismul care, in anuäite regiuni ale peninsulci
reprezentase, de altfel, inainte de I934,de unul singur, intreagn
miqcare proletarä,dupä ce fusese fie in exil, fie in clandestinitato
sub regimul lui Franco, gi-a ficut din nou aparifia in perioada post.
franchistä, nu färä a suferi represiuni din partea guvernului dc
astäzi, in special ca urmare a propagandei antimilitarisüe intreprinsc
cuocaziaräzboiului din Golf. Färä indoialä cä modernizarea gi
industrializarea pe care Spania le-a cunoscut timp de o jumätatc
de secol au transformat in profunzime tara gi mentalitälilc,
Amintirea celui mai atroce räzboi civil, ranäabiacicatrizatädupil
mai bine de o jumätate de secol, ü face pe muncitorii acestei 1äri
exemplare sä caute mai degrabä prosperitatea, de care profitä
deja üovarä5ii lor europeni, decit sä imbräfigeze radicalismul politic,
Speran{ele libertare care se estompeazä in fafa tentafici
reformismului mai mult sau mai pufin socializant generalizeaz:lse
in Europa. Cine arputea sä-i reprogeze astaunei !äri care a suportat,
intre 1936 gi 1939, primul goc al imperialismului antidemocratic,
preludiul celui de-al Doilea Räzboi Mondial gi care va päsffa multä
weme senzalia cä a fost abandonatä cu lagitate de cätre politica
noninterventionistä a guvernelor Marii Britanii gi Franfeia2?.
a2
ln Franfa, guvernul Frontului Popular s-a mulfumit cu un ajutor acordat
qe 9u! mi1ä, practicind ceea ce L6on Blum numea,,noninterventie relaxatä".
$eful socialist a declarat, zece ani mai tirziu: ,,Am organizat aproape oficial
contrabanda. Aceastä otganizalie a functionat pe toatä durata guvernärii
Frontului Popular gi chiar i-a supraviefuit mult timp dupä aceöa. Mi-am
asumat in mod public responsabilitatea" (Le Populaire din l4 octombric
1946), fiind citat de Georges Lefranc, Le Front Populaire,Paris, p.U.F., 1965,
p. 83. Gaston Cousin, inalt funcfionar din administrafia Vämilor, 9i foartc
calificat pentru aceast?i sarcinä, trebuia sä organizeze contrabanda (G. Lefranc,
Op. cit., p. 84).
' preare! $! organizarea Brigazilor Internationale a depins, la origine, de inifiativa
__
Kominternului, in vreme ce un voluntar precum AndräMalraux,iare a organizat
escadrila internafionalä Esparia, acliona in nume propriu. La Moscova, Mauricc
104
Franfa, acolo unde spiritul libertar are o lungä 9i bogatä
, conffabalansind tendinlele seculare ale acestei 1äri ce
oinclinafie aparte penbrr cenfralismul birocratic, anar-
ul este in prezent reprezentatde cätre Federafia Anarhistä
care dispune de o librärie, de un zia4 Le Monde libertaire
libertaräl 9i de o editurä. La rindul säu, grupul libertar
apublicatani de zile o revistatimesnialäde expresie
sub direcjia lui Mawice Joyeux, de curind decedat. Un
de milia4i care impärtäqesc concepfiile lui Maurice Fayolle,
al Röflexions sur I'anarchisme [Reflecfii asupra
i], suslinätor al unei organizalii anarhiste revolulionare
construite qi structurate, s-au regrupat in cadrul Organzaliei
lionare Anarhiste (ORA) care scoate revista lunarä
gä [Insurgentul], devenit Fro nt libertaire [Front libertar]
ORA s-a separat de FA dupä congresul de la Limoges
pentru a continua lupta de partea migcärilor de extremä
,
nonlibertare. Ea va deveni dupä aceea Organiza$a Comunistä
rä (OCL) gi va incerca sä actioneze in cadrul locurilor de
in intreprinderi, ca gi in viala cotidianä4.
rintemului, se pare cä au reugit sä il convingä pe Stalin de importanta acestor
i. La Paris, recrutärile au fost organizate in special sub direcfia unui anume
Broz-crmoscutmai bine zubnumele de marepalul Tito. Voluntarii erauprimi$
sa Sindicatelor, rue Mathurin-Moreau, rue Chabril sau rue Lafayette. Uniformele
frrmizate de cätre CCT. (nota autorului)
flCiteva exemple de publicalii libertare care existä (sau au existat) in Franta'
gi Spania:
* in Paris $i zona parizianä: Le Monde libertaire (organ säptäminal alF.A'); In
istätrimestialäculturalädeexp'resie anartristä" scoasäde gnrpul louiseMchel;
sä aparä in 1989); Alternative libertaire Qttblicafie lunarä); Zes Cahiers de
libenaire (revi*älunarä de studii soci ologce); La Räwl*ion prolötarienne
a sindicalismului revolulionar, fondatä dePierre Monatte, in 1925); Front
e des luttes des classes (publicafie bianuala) ; I'e Combat syndicalßte (organ al
T.F): Le Röfracnire Qrcrftu apärarea päcii 9i a libertäfilor indivi duale); Tl'ibune
chßte communiste;Tbut le pouvoir aux travailleurs (organaIU.T.C.L.); Nolr
(caiete bianuale, apärfnd din 1956 9i fondate de Grupurile anarhisk de
revolufionarä din zona parizianä - GAAR - constituite in 1955); La
e noire; Solidaritö ouvrtöre (anarho-sindicaliSn); Alternative syndicaliste
); Volontö anarchßte (coleclie de broguri publicate de Grupul Fresnes-
, din 1977);
105
 Federafia Anarhistä are un post de radio propriu, Radio
Libertar, care emite doar la Paris. intr-o carte plinä de umor,
Radio Libertaire'. La Voix sans Mattre lEditions du Mondc
libertaire, 1991) [Radio Libertar. Vocea firä stäpin], Yves Peyraut
evocä toate peripefiile acestui post de radio anarhist, räfuielile qi
scandalurile micii echipe de animatori cu adminisfra,tia gi justifia.
Anarhigtii au reugit chiar sä punä pe picioare propriul lor teatru,
Teatrul Libertar din Paris, situat pe Boulevard du Temple.
in interiorul a ceea ce a reprezentat blocul sovietic, anarhismul,
häituit din toate pärfile, nu a putut sä lase decit urme anemice, degi
anarhigtii au putut fi väza[ireapärind in cursul manifesta{iilor de
shadä care au urmat cäderü regimului. Dinüe vechile ,democralii
populare", lara in care spiritul libertar s-a manifestat cel mai tenace
gi a fost cel mai greude extirpatafostBulgaria (patiabogumilis-
mului). inainte de insüaurarea dominatiei comuniste in Bulgaria,
organizafiile libertare s-au bucurat mereu de o audienfä lärgitä.
De acelagi ecou favorabil s-au bucurat ideile libertare in färile
baltice, inainte de anexarea lor de cätre URSS, la 14 iunie 1940.
iniurut anului 1930, afluxul de muncitori imigranli cätre,tärile
Americü Latine a intärit considerabil pozif,ile sindicaüelor anarhi-
zants dinaceastä parte a lumii. Totugi, aga cum remarca Mercier
Vegaas, incetinirea ritrnului imigrärii aprovocat o släbire a anarho-
sindicalismului, fie sub efechrl represiunii politice gi al eliminärii
elementelor subversive, fie din cauzarecesiunii economice, care
nu a mai permis recurgerea la mina de lucru din Europa, fie pur gi
simplu dincauza faptului cä muncitorimea nu a mai reugit sä-gi
facä simlitä influenla pe un continent slab industri alizat.in plus,
-in provincie: Zutter(Orlöans);8csta (Toulouse);LR.L. (Informafie 9i gindire
libertarä, Lyon); Le Libertaire (organ lunar al Uniunii Anarhigtilor, U.A., Le
Hawe);
- in ltalia: Umanitä Nova (ziar säptäminal al F.A.I., Roma); Rivista Anarchica
(Milano).
- in Spania: Tierra y Libertad (F.A.L, Caastellon); Solidaridad Obrera
@arcelona).
as
Mercier Vega, Op. cit.,pp. 63-64.
106
gefi de stat, precum Peron, s-au bucurat de o oarecare
din partea maselor, practicind o politicä socialä mai pulin
intereselor marilor proprietari decit in trecut.
experienfe de inspiralie libertarä, semnalate de cähe
Vega, meritä sä fie menfionate, chiar dacä au rämas firä
: orgarizarea, in Uruguay, a unui serviciu public gratuit de
socialä gi promovarea concepfiilor anarhiste ale criticului
britanic Herbert Read la Facultatea de Arte Frumoase din
ideo. insä, cu exceplia acestor douä exemple, singurele
i de autogestiune au vizat intreprinderi economice lipsite
ilitate, aga cum a fostcazul, in 1938, in Mexic, al gestiunii
i a cäilor ferate gi cel al unei intreprinderi frigorifice, in
laMontevideo6.
Cuba, acolo unde grupurile anarhiste care luaseräparte la
impotriva regimului Batista au refuzat curind regimul castrist
idului unic, precum gi reforma agrarä care favoriza cu predi-
fermele de stat,libertarii nu auintirziat sä säregäseascäin
itie. Din acel moment, lipsili de presä proprie 9i urmärili de
regim, a tebuit sä aleagäinre inchisoare gi exil. Denunla1i de
regimul de la Havana drept contrarevolufionari, anarhigtii
zi, proscrigi sau in clandestinitate, au devenit in curind
i in ochii tovarägilor lor din shäinätate qi au primit chiar 9i
i dezonorante din partea serviciilor speciale ale Statelor
aflate incäutare de agenfi anticastriqtiaT.
nfa libertarä s-a frcut resimfitä in Statele Unite in
marii crize din 1929. Ea a dispärut treptat din cadrul
ü sindicale, odatä cu revenirea prosperitä,Li economice, pentru
in zilele noastre in mediile universitare gi intelectuale.
incolo de Atlantic, contestarea pare a fi mai mult socialä
politicä. Dorindu-se a fi globalä, eaare tendinla de a devia
crea[ia de c ontr a- s o ci etä[i autonome : comunitä,ti,,hippies",
Op. cit., p. 65.
Op. cit., p.70.
t07
 secüepara $i neo-religioase sau confrerii erotico-culturale, precum
cele care abundä pe coasta de Vest'8.
Se poate constata o oarecare influen!ä a anarhismului in V
Japonia, printre muncitori, dar mai ales in rindurile migcäril
studenfegti. ln ceea ce privegte !ärile arabe sau africane, Spania gi colectivismul libertar
libertarü au luptat acolo mai ales impoffiva colonialismului, pentru
cucerirea independenlei de stat, astfel incit spiritul libertar, in in
,,Nu cunosc vreo altä larä care
mäsura in care existä, rämine aglutinat in valul nafionalist caro Anarhismul sä aibärädäcini atit de adinci
a inspirat räzboaiele de eliberare sau constituie apanajul citorvt ca in Spania. S-ar spune cä ä priegte solul
individualitä1i. Introdus de cätre imigranfii europeni, anarhismul iberic, intr-atit este de impregnatä
animä in Australia citeva mici grupuri in cadrul universitäfilor, PoPulatia de el"'
Louis Lecoin

Au fost ficute mai multe incercäri de creare aunei Internalio.

nale anarhiste. Sä ne limitäm la douä dintre cele mai recente. in anului 1936, inainte de declanSarearäzboiului civil,
1958, a fost creatä o Comisie Internalionalä a intrajutorärii taversase o perioadä de cumplitä escaladare a violenfei:
Muncitoreqti, destinatä sä confere pufinä unitate migcärilor libertarc surec,tionale, ocupäri de uzine, revolte !äraneqti, asasinate,
imprägtiate peste tot in lume, cu scopul de a corecta efectul fo4elor j gi mai aies, jafuri gi incendieri ale bisericilor, sedülor de partidg

centrifuge. Aceastä comisie edita buletine informative redactatc icr ru.r aleiindicatelor. Aceste dezordini auttezit la unii
a inf-o revolulie, iar la algii, teama de o gravä bulversare
a
inmaimulte limbi. Adispärutin 1965ae. Lacongresul de laCarrara,
in 1968, a fost constituitä o Comisie de Relalii a Interna{ionalci sociale, perspectivä in fafa cäreia armata nu a intirziat sä

FederaliilorAnarhiste (CRIEA). insä organismele cele mai utilc casolulie finaläso.

sint färä indoialä cele care, precum Centrul Internafional dc xte convulsii au prevestit caracterul implacabil al räzboiului
. Dinpartearepublicanilor, frria singeroasä
gi-a gäsitprmctul
Cercetäri asupra Anarhismului CIRA de la Lausanne, lucreazä in
urt ini-un anticlericalism sälbatic, care a provocat masacrul
scopul de a alcätui lucräri, 4e a colecta documente gi informalii
mii de preoli intre anii 1936 9i 1939, adesea conditii
in
asupra migcärii anarhiste. in acelagi context, mai poate fi citat
rare cruzime. Este de la sine inleles cä partizanii lui
International Instituut voor Sociale Geschiedenls [Institutul
s-au dedat gi ei la rindul lor la violenfe, care vor fi conside-
Internalional de $tiinfä Socialäl din Amsterdam.
pä1945,ci fiittd,,ctime de räzboi": masacre de prizonieri
execufii sumare etc.

uy Hermet, La Guerre d'Espagne, Op. cit., p- 77 '

a8
Pentru un istoric Ai o descriere a acestor organizafii specializate, care nu
vor intirzia sä aparä 9i pe vechiul continent, vezilucrarea lui Gini Graham scott.
Le Pouvoir örotique,tradusä 9i editatä de R. Mörodack, paris, 1986 (2 vol.).
ae
Mercier Vega, Op. cit.,p.74.
ieea ce-l fü""op"Bernanoi sä afirme: ',Am värut, am väzut cu ochii
cel care vä vorbÄgte, am väzut cum un popor mic de cre$tini, de tradilie
de o extremä 9i aproape excesivä sociabilitate, se inäspreqte deodatä:
felele impietiindu-se, fele de copil uneori." (Les Grands Cimetiäres
h lune, Paris, Plon, 1938,P.229)

109
r08
 in ceea ce priveqte atrocitä{ile gi execu{iile, istoricii care au
contabilizat pierderile umane provocate de räzboiul din Spania
avanseazäcifre care variazäde la douäzeci de mii (Jackson) la
optzeci gi gase de mii (Thomas) de victime puse pe seama repu-
blicanilor, in timp ce nalionaligtii ar fi frcut intre patvzecide mii
(Thomas) qi douä sute de mii (Jackson) de victime.
Trebuie precizat cä, drryäincheierea räzboiului, noii conducätori
ai Spaniei au procedat la o epurare feroce gi cä timp de aproapc
douäzeci de ani Spania a fostdominatä de un spiritrevangardnernilos.
Exceptind Madridul gi Jara Bascilor, migcarea muncitoreascir
gi-agäsitin Spania forme originale de manifestare. Nu socialismul
mamist, de obedien!ä comunistä sau social democraü" solid infiltat
in restul Europei, a fost cel care aanimat ideologic organtza[iilc
proletare spaniole. in Catalonia, la Murcia, in Esüemadura sau in
Andaluzia meridionalä, masele rämineau credincioase idealului
antiautoritar al vechii Asocia,tü Internalionale a Muncitorilor, ideal
introdus in Spaqia in secolul al XD(lea, de cäfe Bakunin gi partizanii
säi. Iatä de ce, pinä in 1 93 6, in numele spiriurlui libertar, absenteismului
elecüoral afostpracticatpe scarä lmgäde cäfre munciüorü din acestc
regiuni, care doreau inainte de toate instaurarea unei autentice justilii
sociale qi rämineau indiferen$ lajocurile politice.
De asemenea, in timpul räzboiului, colectivizarea s-a fäcut in
mod spontan gi, acolo unde a fost cazul, chiar impotriva
responsabililor organizafiilor de muncitori. Astfel, in Catalonia,
indemnurile la moderalie venite din partea comitetului CN! in
data de 21 iulie 1936, aurämas frrä ecou. La Barcelona gi, in
general, in to atä Catalon4puterea era in mänile Comitetului regional
almililiilor antifasciste, dominat de cätre FAI qi CNT. De altfel,
mai mulgi conducätori ai acestor org anizagli libertare sau anarho-
sindicaliste vor dovedi un simp de räspundere care i-a uimit chiar gi
pe reprezentanfii burgheziei incä prezente. Din päcate, o parte
dintre subordona,tii acestora au continuat abuzurile, intrind in
conflicte adesea singeroase cu celelalte organiza[Ii ale stingii
republicanesr. ln acest context, se pot evoca gravele incidente din
5r
Cf. Hermet, Op. cit.,p. 124.
ll0
1937, de la Barcelona. Rodriguez Sala, 9eful
poliliei se dusese
pretextul
ntutu t l.fonicä a capitalei c-atalane, Telefonica,sub
verifica dacä nu cumva anarhigtii puseserä in firncflune
liniile
:ultare pentru a spiona guvernul. Membrii CNT au ctezsl
i ce vorba despre o manevrä mascatä, menitä sä preia
"ttä
ü asupra centraläi f"t"|oni"a' S-au inregitq."t schimburi
i- s-auridicatbaricade, äu fost atacate cazärmile 9i
edificüle
i"".'git*tt mai multe sute de morli (printre care Camillo
äe tei ani, Spania a cunoscut instaurarea pe teritoriul säu
i üb;ä. Conflictul militar dinte armatele loialiste
ietü nalionatigti a fost dublat, in interiorul taberei republicane'
revohrfie socialä de tip anarhist. Dificultatea Pj-i :":1t'
intre
confiuntat guverneleiuccesive ale republicii spaniole
g36 labun sf"$t'-optt"lY:
f d 193iafostchiaraceeadeaduce
*iiiä, fxmAin acelagi timp cimp liber unei tulburäri socialeai
irei radicalism nu a intirziat iä aparä, in ochii burghezieiSi
igtilor, ca aducind o gravä atingere eficientei lWtei
antitan-
pt fmga *i-plele inierese de Clasä, imperativeleräzboiului
populare' a
nenat p[rvernul republican in ftinarea revoluliei
,pood.ittt" era consideratä ncliniStiloge, ga.nr.oducindu;se
ä oricärui conüol al stahrlui gi exclusiv la iniliativa muncito-
Pot r.u, fie ea gi de stinga, nupoate admite o altäputere' fie
p"p"f*i. tmposibititateipracticä de a lupta pe do-uä fronturi'
iÄäüoi"f"i qicel al revolutiei, necesitatea preluärii conftolului
la
economiei de cätre autoritatea guvernamentalä au dus
rea brutalä a unei revolufii sociale färä precedent'
de altäparte, comuniEü, a cärorinfluentä se extinsese
neincetat
mataial oferit
ia aflatä m razUoi (ln speciat datoritä zuportului
a
URSS), nu vedeau cu ochi buni instalarea in intreaga larä
punct de vedere economic
cietätilor anarhiste, autonome din
ä aare, participau adesea" uneori chiarinprimele fnduri"
äi.mgtt u gi reprimarea acestor colectivitäfi libere'
i,',Cotti""it-ul iibertar fusese pus in practicä atit in domeniul
cit qi in industrie qi in serviciile publice'
lll
 AGRICT]UIT]RA
intr-o farä preponderent agrarä,a$a cum era Spania la 1936,
colectivizarea päminturilor a reprezentat elementul cel mai
important al comunismului libertar. Gaston Levals2 a creionat un
tablou detaliat al situatiei din diferitele regiuni ale Peninsulei. in
cele ce urmeazä, ii vomurmäri descrierile.
in Aragon, marii proprietari posedau 80% din suprafata cul-
tivatä. Aceastä concentrare a favonzat colectivizarea. Congresul
de constituire aFedera{iei colectivitätilor din Aragon, reunit la
Caspe, un mic orägel din provinciaZaragoza,in intervalul 14- l5
februarie 1937,avotato serie de rezolufii asupra acestui subiect,
prinne care gi desfünlarea monedei. Schimburile cu celelalte regiuni
aveau sä se efectueze de atunci incolo pomind de la un fond comun
de märfuri gi resurse financiare; a fost instituit un nomenclator
unic de consum, valabil pentu toate colectivitä,tile, aceste mäsuri
avind drept scop realizarea unei niveläri; comunele urmau sä
repre:nrfiebazaacestei forme de organizare, decupajul administativ
trebuind sä fie revizuit in func1ie de nevoile revolufiei gi de
imperativele economice; materialele gi maüeriile prime urmau a fi
destinate folosinlei in comun; era posibil schimbul de minä de lucru
intre regiuni. Pentru dezvoltarea agriculturii, fusese prevänttä
crearea de ferme gi pepiniere experimentale. in spiritul solidaritä1ii
dintre regiuni, se convenise liwarea de seminfe de Aragon cätre
celelalte colectivitäfi, plantele cultivate in regiunile de munte pre-
zentind o mai mare rezistentä fata deparazili.
O comisie specialä a fost insärcinatä cu.definirea conduitei ce
trebuia adoptatä fafa de micii proprietari care refuzau sä intre in
colectivitäfi. Acegtia iqi pästrau dreptul de a rämine independenfi,
insä nu puteau pretinde sä beneficieze de avantajele producliei in
comun gi nici nu-gi pästrau decit pärminturile pe care le puteau
lucra pe cont propriu, folosirea de salariati fiind absolut interzisä.
52
Gaston Leval, Espagne liobertaire (1936-1939). L'oeuvre constructive
de la rövolution espagnole,Paris, Ed. de la T€te de Feuilles, 1971.
tt2
Regionalä din Levante, care cuprindea cinci provin-
,de laPlana, Valencia, Alicante, Murcia giAlbacete,
parte din CNT. Ea regrupa sindicate täränegti 9i muncitoreqti'
rastä regiune, agricultura era prosperä, iar colectivizarea
puüea
tä laun nivel de anvergurä. in pofida dificultä1ilor datorate
iinzonäaserviciilor de stat republicane, guvernul fiind
iä se retragä la Valencia, in noiembrie 1937, colectivitä1ile
rtine au reugit sä se impunä, la iniliativa 1äranilor' Erau nouä
de colectivitäfi, grupind in unele cantrimai multe mii de
: ^ f^^+ a-G:-+^+X
Pentru formarea de tehnicieni agricoli a fost infiinlatä
ritatea agricolä din Moncada in provincia Valencia' Colecti-
din'Levante au valorificat o suprafatä de orczäni egalä cu
iv douä treimi din suprafafa nafionalä totalä. Aceste
ritäfi produceaujumätate din recolta de porüocale, din care
putt. * 9i comercializatäinEuropa,
prin inter-
"*portatä de Levante
Federaciön regional de campesinos [Fede-
regionalä a 1äranilor din Levantl.
päminturilor a inceput in Aragon 9i a continuat
Levante, inainte de a ajungeinregiunile dinVechea 9i
Castilie. Aristocra,tia posedase domenii intinse in regiunea
ianä, in jurul capitalei, iar ideile libertare nu pätrunseserä
latä aici. Lupta impofüva conservatorismului ingust al marilor
:-.:]^+^ Ä^ cätre
autohtoni era dusä aproape in exclusivitate de ^A+ra
igtii reformigti. Odatä cu inceperea räzboiului, marii propne-
ru refugiat in zona franchistä, iar guvernul Frontului Popular
pnfiscaibunurile päräsite. UGT, Cenfiala sindicalä a socialiq-
reformigti, a numit comitete de gestiune insärcinate cu admi-
päminturilor expropriate sau abandonate de cätre pro-
ii lor. insä, din cauza proastei gestionäri a acestor mart
äri agricole, incredinfate unorpoliticieni incompeten{i 9i unei
ü de stat iresponsabile, acestea nu au infrziat sä inregistreze
B drasticä a randamentului lor. venise momenhrl organizärii
ivitä1i, in scopul revirimentului. Cu atit mai mult cu cit
etatistä asupra regiunii de centru scäzuse considerabil
ll3
odatä cu plecarea guvernului, transferat de la Madrid la Valencia,
Cu ajutorul libertarilor madrileni care intaserä in contact cu !äranii
castilieni, aducindule acestora la cunogtinp realizärile din Aragon
gi din Levante, au apärut o seamä de colectivitäli la nord gi la sud
de Madrid, acolo unde franchiqtii nu putuserä pätrunde. Dupä doi
ani jumätate, fuseserä ffiinlate tei sute de colectivitäfl . Federafia
gi
lucrätorilor agricoli, degi afiliatä la Cenüala sindicalä a socialigtilor
reformigti (UGT), a luat parte activä la migcarea de colectivizarc
aagriculturii.
Pohivit regulilor democrafiei libertare, toli membrii colectivi-
tälilor erau convocafi in cadrulunei adunäri generale periodice, in
cursul cäreia problemele erau dezbätute in mod liber, iar proiec-
tele erau adoptate de comun acord.
INDUSTRIA
in Catalonia existä o putemicä concentrare indushialä, aceastä
regiune beneficiind de proximitatea surselor de energie hidroelec-
hicä din Pirinei. Industria textilä det'nea o pondere importantä irr
aceastä regiune. $aizeci de mii de persoane lucrau in industria
nansporturiloa in fabricile de material rulant gi in industia elecfficä;
in consüucfü lucrau patr.rzeci de mü de muncitori. Tot aliüa luc'rätori
igi desfigurau activitatea in cadrul a patru mii de mici inteprinderi.
in aceastä provincie au avut, prin urmare, loc experimen*:le celc
mai semnificative ale colectivizärii din sectorul indusfial. ln urma
unei ocupäri spontane a uzinelor, guvernul catalan, prin decretul
din24 octombrie 1936, s-a mulgumit sälegalizeze a posteriori
aceastä stare defap! oficializind colectivizarea infteprinderilor carc
aveau mai mult de o sutä de angajali,ca gi pe cele abandonate dc
proprietari sau care aparlineau unor patroni contrarevolufionarisr.
Totugi, a$a cum amintegte Gaston Leval, nu era vorba de o
socializare veritabilä, ci mai degrabä de o autogestiune muncito-
reascä,,,hibrid capitalisto-socialist", intrucit in intreprinderi I c
ocupate muncitorii organizau produc,tia gi comercializau rezultatul
53
Op. cit., pp. 242-243.
tr4
ii lorpe contpropriusa. Cu toate acestea, autogestiuneamun-
a oferit o dovadä strälucitä in privinla,,capacitäfü econo-
a claselor muncitoare" (pentru a-lparafraza pe Proudhon).
absenfa directorilor, a aclionarilor, a capitaligtilor, uzinele
inuau sä lucreze, iar ritmul gi calitatea producliei nu släbeau
idepufin.
ramvaiele din Barcelona constifuie un exemplu al acestui
Compania generalä de tramvaie, societate anonimä con-
de capitaluri belgiene, a inregistat o cregtere a profiturilor
12 gi l1%inultimele luni ale anului I 936, odatä cu inceperea
ratärii sale de cäfre muncitori. in 1937,ntxrÄd cälätörilor
ivädea o cregüere cumaibine de cincizeci de milioane
vbu anul precedent.
timp ce in aer räsuna zängänitul armelor, milioane de pro-
muncitori 9i !ärani, au inventat gi au pus la lucru in Spania
de viafä socialä pinä atunci necunoscute. $i timp de frei ani,
a väzut cum in Spania funclioneazä utopia. insä cum sä se
üascäjustitia gi bunästarea social{ cind poponrl este mäcinat
ie civile?
I italian Camilio Bemeri, care conducea la Barcelona
Guerra di Classe fl.upta de clasä], scria: ,,Sä cigtigäm räz-
este necesar, insä nuvom cigtiga niciodatäräzboiul reducind
la condif,ile sfict militare ale victoriei, ci legindu-le pe
de condiliile politico-sociale ale victoriei"ss. Ceea ce nu s-a
rcallza.
CTVIL DINAT]NTRIJL NAZNOTULU CIWL
räzboiului din Spania, URSS traversaperioada
epuäri staliniste. Trofkigtii eraupeste tot. Comunigtii spa-
evident minoritari la inceputul conflictului, gi-au sporit
Op. cit., p.246.
Camillo Bemei, citatin La Rövolution prolötarienne dn25 ianuarie 1937.
lls
considerabil efectivele in timpul razbofului. Dupä al gaptelea congrcs
al lntemalionalei a III-a, odatä cu trecerea tacticä de la linia sectarii
durä, ,,clasä contra clasä", la noua platformä prin care se viza
constituirea unui bloc antifascist in rindul organizaf;ilor democraticc
(urmatä de punerea in practicä a sprijinului material sovietic acordat
guvernului de laValencia), adeziunile laPartidul Comunist Spaniol
s-au inmulgit extrem de repede intoatäzonarepublicanä. Curind,
acesta a inceput chiar sä fie privit ca un zidde apärarcimpotriva
exfremigtilor. De altfel, responsabilii Partidului repetau intruna cir
nu se punea problema infrptuirii revoluliei proletare in Spania, ci
era vorba doar de lupta nalionalä a poporului spaniol impotriva
sffucturilor feudale reacfionare din interior gi, peplan internafional,
contra fascismului sträin56. In apatia generalä, stingamoderatä gi
democralii burghezi, speriali de cele intimplate, au ajuns pinä la a
considera Partidul Comunist ca fiind un partid al ordinii. Cu atit
mai mult, cucitPravdaameninla: ,,in ceea ce privegte Catalonia,
eliminarea trolkigtilor gi a anarhigtilor a inceput gi va continua cu
aceeaqi hotärire ca qi in URSS"57. Dacä anarhigtii spanioli nu sc
simfeau in largul lor, colaborarea forfatä pe care o intrelineau cu
marxigtii gi cu partidele burgheze, comunigtii reu$eau sä cigtigc
aprecierile infegii tabere republicane. Chiar gi militarü ,fi considerau
rczonabili Si bine organizalf'. Generalul loialist Miaja ä märturisea
lui Pietro Nerni: ,,lmi plac comunigtiipentrucä sintmai expeditivi,
mai hotärili [...]. Comunigtii aclioneazäfrräsä discute sau dacä
discutä, o fac dupä ce au acfionat. Din punct de vedere militar, c
un avantaj"ss. Astfel, treptat, in plan militar se opera o coordonarc
a for,telor populare autonome. Armata regalatä(Ejörcito popular)
fusese deja reconstituitä, incä din luna septembrie a anului 1936, in
timpul guvemärii lui Francisco Largo Caballero. Mililiile muncito-
regti integrate fuseserä läsate sub un comandament unic. Prin
urmare, ministrul de Räzboi al guvemului Negrin, Indalecio Prieto,
trebuia sä intäreascä aceste mäsuri de centralizare, pinä la demisia
sa, la 5 aprilie 1938, in urma unui conflict cu comunigtii, care nu ii
56
Pierre Brou6 9i Emile Temime, Op. cit.,p.209
s7
Citat de H. Thomas, Op. cit., (vol. II, p. 60).
sB
Op. cit., vol. II, p. 359.
ll6
faptul cä intenf,onase sä desfün1eze comisarii politici, reducind
Partidului Comunist in cadrul armatei republicane.
Pentru toate aceste motive, a inceput sä se cristalizeze o
ilie intre, pe de o parte, revolufionarii maximaligti (anarhigti,
iqti de stinga 9i militanli ai Partido obrero de unificaciön
ista - POUM - hotärili sä meargä pinä la capät pe calea
ii radicale a societäfii, prin colectivizareageneralä),
pe de altä parte, moderalii reformigti gi reprezentanlii micii-
ii, gi unii gi al,ti punindu-se la adäpostul scutului comunis-
ortodox, care fäcea la acea datä figura de apärätor al
ii private. in aprilie-m ai 1937 au avut loc ciocniri singe-
la Barcelona. Aceste lupte i-au pus fa!ä in fa!ä pe republi-
legaligti, sprijinili de comunigtii de acum majoritari in sinul
UC, gi pe anarhigtii afiliali la POUM. Libertarii au fost invinqi,
POUM a fost dizolvat. Conducätorul acestuia, Andrös Nin,
in mod misterios in temnilele sinistrului Serviciu de
ii Militare (SIM). Confruntareadinl93T avea sä dea
loviturä mortalä anarho-sindicalismului, care pinä atunci
inase migcarea proletarä din Spania.
La4 septembrie 1937, Francisco Largo Caballero,lider socialist
se experienfa unui guvern de uniune popularä, in cadrul
portofoliul Educaliei nalionale gi cel al Agriculturii erau
de doi comunigti. La 4 noiembrie, inainte de bätälia
idului, eveniment färä precedent, asistäm la intrarea a patru
mguvem.
Pentru prima datä in istorie, scrie Gaston Leval, vedem
organizalia libertarä cea mai puternicä din lume, care procla-
mase dintotdeauna superioritatea acliunii directe $i optase
pentru ea gi care, in consecin!ä, ar fi respins ca pe o glumä
proastä ideea preluärii intr-o bunä zi a vreunui minister, cum
imite in guvern patru miniqtrise.
te Leval, Op. cit., p.359.
It7
 Era vorba de Juan Peiro, ministru al Industriei, de Juan Lopez,
ministu al Comerfului Exterior, de Federica Montseny, minisfru al
SänätäFi gi de Juan Garcia Oliver, care fusese instalatinpostul dc
ministm al Justitiei (!).
Insä, odatä cu instalarea guvernului condus de Juan Negrin
PARTEA A
avea sä se producä o schimbare brutalä a politicii. Astfel, räzboiul
civil dinäuntrul räzboiului civil, inceput la Barcelona, s-a declangat
din nou in vara anului 1937, print-o ofensivä in toatä regulä impo-
triva colectivismului färänesc, ficut räspunzäüor pentnr problemelc MARI TEORETICIENI
economice ale sectorului republican, in Aragon, unde comunismul
libertar se generalizase in zonaruralä, armata republicanä, sub
comanda ofilerilor comunigti, a preluat cu forla fermele colective.
AI ANARHISMULUI
Päminturile, animalele de fracflune, vitele qi toate uneltele agricolc
au fost restituite neintfiziat vechilor lor proprietari, iar construcfile
colective au fost demolate. Proprietarii repugi in drepturi au fost
instigafi sä atace fermele colective care mai existau in zonä. Mai
multe sute de responsabili libertari au fost aresta$ in decursul acestei
operafiunitr. Colectivismul spaniol nu a dispärut, agadar, aga cum
s-ar putea presupune, din cauza unui egec datorat weunei incapa-
citäli naturale de a fi pus in practicä gi mentinut. El a fost lichidat
din motive esenlialmente politice. intotdeatrna egti tädat de -aitäi.

60
Hermet, Op. cit.,p. 146.

n8
 VI
Individualismul absolut. Max Stirner
(1806-18s6)

,,Lumea kebuie sä fie aga cum o doresc

eu. . . Lumea are capacitatea originarä de ä
se läsa insuflelitä de mine, de a se supune
voinfeimele'"
Novalis

,,Lumea nu va avea nicicind panhu tine

alt sens decit acela pe care tu il
vei
' atribui... Pentru cä nu te vei elibera
iriciodatä de propriile-li iluzii despre
univers, alege-o mäcar pe cea mai divinä."

Villiers de I'Isle-Adam

STTRNER $r EPOCA SA

socialä Si politicä a Germaniei

I 815 gi I 845, Germania a cunoscut un spor demografic

populaliaei crescind de ladouäzeci cinci la freizeci gi
gi
de milioane de locuitori. Industria face progrese, blocada
ä din perioada napoleonianä gi acfiunea burgheziei
prusace antrenind stabilirea unor noi centre industriale,
au devenit, astfel, tot atitea focare de agitalie socialä. Fäcind
o lärgire a piefelor, progresele industriei au avut drept
ecinlä constituirea unei unirmi vamale (Zollverein), care a intat
in 1834.
mecanizärii a provocat crizele clasice: ruinarea
ilor (cei mai afectafi fiind 1esätorii), gomaj gi paupe-

t2r
rizare. Aceste cize aufost cu atit mai grave cu cit au coincis cu
deficitul agricol gi cu cregterea demograficä. propaganda revolu-
fionarä a intilnit, agadar, un teren favorabil.
In aceastä larä extrem de färimifatä, primele tendinfe cätrc
unitat€ au inceput sä se facä simlite sub impulsul prusiei. Ocupafia
napoleonianä innodusese ideile iacobine in rindul claselor cultivaic,
in timp ce poporul ajunsese sä se sature de prezen{a üupelor shäinc,
de impozite, rechizifü giincorporäri abuzive. Aceastästare de lucruri
avea sä suscite aparigiaunei voinfe de redresare qi sä trezeascä
un sentiment nafional gi revolufionar totodatä.
Discursurile cätre nayiunea germanä ale lui Fichte (1762_
1814), pronunlate la Berlin in anul 1807, sub nasul ocupanlilor
francezi, au insemnat trezirea politicä a Germaniei gi au formulat
tezele debazÄale nafionalismului german. Fichte afirma cä poporu I
german este poporul ,,originar" (das Urvolk), nu datoritä weunci
anterioritäli istorice gi cronologice in raport cu celelalte popoare,
ci pentru cä a rämaspzrgi igi frage existenladin congtiinla.atem-
poralä pe care o are fa!ä de sine insugi. in cadrul idealismului
fi chtean, germanitate a (D euts chum-ul) constituie incarnarea
istoricä a ldeü metafizice de popor.
Cu toate acestea, evolulia Germaniei spre capitalism räminc
incä extrem de limitatä. Produclia artizanalä,mica industrie gi
economia ruralä vor rämine preponderente pinä la desävirgirea
turitä,tü nalionale.
In intervalul dintre Congresul de la Viena (181a-1815) 9i
revolufiile de la 1848, nobilimea germanä gi suveranii, sub influenla
lui Metternich (1773-1859), conducäüorul jocului politic al Sfintei
Alianfe in Europa, practicä o politicä reacfionarä, incercind sä
sugrume orice veleitate liberalä gi nafionalä aunei burghezii, e
drept, luminate, insä prea slabä incä, din punct de vedere economic,
politic Ai numeric, pentru a puüea sä ia locul clasei feudale aflate la
putgre. De unde egecul migcärilor studentegti in lupta pentru
r,ealizarea unitäfii gi pentru oblinerea unei cänsiitulii
(Burschenschafi).Bwghezialiberalägiavangardas4reprezentatÄ
de opozilia universitarä, rämineau prea izolate. Aga cum remarca
Jacques d'Hondt,
t22
prezenta destule träsäturi pozitive. tnsä,
rind, ea era singura care le avea gi acest lucru
iönferea o relativä importan!ä. Situalia din Germania ajun-
,geseintr-un asemenea punct, mizena sa economicä, socialä,
lä gi politicä era atit de accentuatä, incit aceste aso-
studenleqti, in completa lor izolare fatä de restul na{iunii,
bizareräle, extravaganlele gi incoerenla lor, reprezentau
riotismul gennan, viala politicä germanä. Astfel, absolu-
I gi feudalitatea, in lipsa altui dugman declarat, cu excep-
opozi{iei conjugate a refomratorilor birocratici, igi indreptau
acesüe asocialii principalele lor instrumente de represiuner.
contradiclie cu ceea ce se petrecuse in Franla in secolul al
-lea, acolo unde critica revolulionarä a filosofilor 9i enciclo-
ilor igi gäsise o largä audien!ä in rindul reprezentanlilor unei
burgheze numeroase, prospere gi, economic vorbind, deja
in ajunul lui 1789, filosofia germanä, aga cum o dove-
Man gi Engels, nuputeaincä sädepägeascä stadiulplatonic
riticii ideologice (cf. Ideolo gia germanö), inlipsa unei clase
aflate in plin avint gi realmente capabile sä treacä de
i la fapte. Revolulia industrialä nu s-a realizat in Germania
mult mai tirziu, insä intr-o manierä atit de rapidä, incit Europa
gi-au pierdut, din pricina ei, echilibrul.
intelectualä. MoStenitorü lui Hegel
hegelianismului. Univocitatea unei fi losofii riscä
ituie un semn de platitudine al acesteia. Probabil cä impor-
unui sistem filosofic se poate mäsura dupä amploarea
ilor divergente gi contradictorii pe care le provoacä
ia gi complexitatea implicatiilor conlinutului säu. Din acest
devedere, hegelianismul pare cu adevärat semnificativ. incä
vie.tü lui Hegel, mortin 1831, polemicile ä divizaseräpe
D' Hondt, Hegel et s on temps. Berlin I 8 I 8- I 8 3 I, P ais, 6d' Sociales,
t23
discipolü säi, mai ales in privinla problemei religioase. insä adevänrtä prin ideile sale asupra
$i conservator in politicä, se situa,
rupturä intre aripa de dreapta gi cea de stinga a gcolii hegelicno .frrgi, ca Ernest Renan in Franlas'
,''de panea exnem"i
s-a produs in 1835, o datä cu publicarea Welü lui Ißus a lui David "u*
Strauss, pe atunci asistent la catedra de teologie a Universitä1ii din
biografi.ce
Tübingen. Aceastä distincfie intre ,,aripa dreaptä gi aripa stingä', i
se datoreazä, dealtfel, lui Stauss insugi, carc autllizat-o ca ataro confibufie la cunoa$terea ghdirü lui Stimer
i Arvoru a cärui
in Scrieri polemice (1837). autorului lucrärii
a este extrem de importrantä, permitind
Hegelienü de dreapta. Grupul,,bätrinilor hegelieni"", reprc- 'Si nu
ceea ce fi aparline sä-;i regäseascä locul cuvenit'
zentatinffe alfide Göschl (1781-1861), Gabler (1786-1853), carc :,,Viaf ä lamentab ilä' r atar.e
a ocupat, in 1834, catedra lui Hegel de la Universitatea din Berlin,
i s ä- gi idealiieze personaj ul

: eiec familial, egecuniversitar, decädere

socialä 9i' inpofida
qi de J.E. Erdmann (1805-1892), istoric al filosofiei, tindea s[
devieze gindirea maestrului inspre spiritualism gi teism, apärind iai-. efemere, declin literar"6'
Johann Casper
nemurirea sufletului gi combätind interpretärile maüerialiste, genc- 806 - Se nagte la Bayreuth '1a26 octombrie,
de protes-
rate de implicaliile panteiste ale sistemului. ddt (Max Stirner este pseudonim) intr-o familie
Stinga hegelianä2. impotriva hegelienilor de dreapta (9i a Tatäl este megtequgar (attizande flaute)'
gnpului ,de cenhr" al hegelienilor,,ortodoc9i", precum Biedermann, - f"Ai-"*t
de"tubiculozA (mai tirziu, mama este atinsä
asistent
K.L. Michelet (1801-1893) sau Rosenkanz,editor gi comentator ren!ä). Dupä o a doua cäsätorie a mamei, cu un
ist pe numä Bailerstedt, familia päräseqte. Bayreuth
p.:"P
al lui Hegel, apärätori drastici aiptritäfli sistemului gi discipoli carc
pretindeau cä perpetue azä unhegelianism,,autentic"),,,Tineri i *uäiu Kulm (Prusia), acolo unde tatäl vitreg al copilului
hegelieni" radicalizeazä fi losofi a autorului F enomeno I o gi e i ni cumpärase o farmacie.
säu'
spirtnluiin dieclia ateismului gi a materialismului. David Sfrauss, 818 Johann Caspar se intoarce la Bayreuth, la naqul
-
Ludwig Feuerbach (1804-1872) 9i Bruno Bauer (1809-1822) i clasice la gimnaziul din orag.
s-au consacrat in special criticii religioase, in timp ce critica politicä 128-1 829 studii la Universitatea din Erlangen'
-
era asumatä de Moses Hess ( 1 8 I 2-1 875), unul dintre promotori i 829 - studii la Universitatea din Königsberg' universitare
Ligii Comuni gtilor3, sau Arnold Ruge ( 1 8 02- 1 8 8 0), fondatoru I [it Cursuri
- Stirner se instaleazä la Berlin' diplome
Analelor de la Halle (1838-1841), organul de presä al stingii Pentnr oblinerea unei ce necesitä o
cu dificultate.
hegeliene. Trebuie spus cä linia de demarcalie dintre hegelienii ötire de doi ani jumätate, ii trebuie opt ani de studii'
gi
conservatori gi hegelienii progresigti este uneori imprecisä. Dc i:s _ ir,."*"ä sä intre in invä1ämint (5 discipline: filosofie,
Admis ?n
exemplu, evolufia lui Bnuro Bauer, care a trecut dintr-o tabärä in limbi clasice, limba germanä, educafie religioasä)'
alta. Allii s-au situat pe pozipii contradictorii. Astfel, Straussa, care renunfe la pregätirea
ii mai mult decit mediocre, preferä sä
Berlin'
2 Cf. A.
äo.totut Este suplinitor de limba latinä la o gcoalä din
Comu, Karl Marx et F. Engels, Paris, p.U.F., 1955-1970, 4 vol.
Apärute, vol. I, pp. 132-229. la France'Pais'
3Yeziteza lui Comu Mosar Hess
et la gauche högötienne,paris, p.U.F., 1934.
Ef. E*.t R"*" , La Röforme intelectuelle et morale de
a Pentru !,1967 (10-18, nr. 361).
Strauss, vezi Jean-Marie Paul, D.E Strauss (1808-1874) et son Max Stimer' Paris' P'U'F '
öpoque, Paris, Les Belles Lettres, 1982.
rt.--Ntä, ei rorr"ri de I'existentialisme:
(Epimethöe), P. 7.

124 t25
 1837 - se cäsätore$te cu Agnös-Clara-Kunigunde Butz, care
anul urmätor va muri in timpul unei nagteri.
1839-1844 - nereugind sä obpinä un post in invä!ämintul de
stat, Stimer gäsegte un post in inväfämintul privat, la o gcoalä dc
fete din Berlin. in 1843, se cäsätoregte a döua oarä, cu Maric-
WilheknineDähnhardt.
1845 - apare Unicul Si ceea ce ti apartine. Abandonindu-;i
postul de profesor, Max devine läptar. Dä faliment
1846 - Marie-Wilheknine il päräsegte. inceputul unei existen[c
mizere. Este de douä ori aruncat in inchisoare pehtru datorii.
1856 - la25 iunie, filosoful moare ca unnare a unei infecfii
provocate de o infepäturä de viespe.
Stirner Si stfnga hegelianä
Henri Arvon insistä asupra legäturilor lui Stirner cu cercurilc
Tinerilorhegelieni.
Perioada de creatie fecundä gi originalä abia dacä dureazä trei
ani, din ianuarie 1842 pinä in noiembrie I 844, tocmai anii in care
stinga hegelianä se afla in prim-planul actualitälii filosofice gi
politice. Geniul filosofic al lui Stimer se vede imbogäft print-un
schimb constant de idei gi opinii cu Tinerü hegelieni din Berlif.
Care erau aceste cercuri? Unde ii inflnea Stirnerpe hegelienii
de stinga?
Laaceaepocä, Stirner frecventa cu asiduitate editura gi cabi-
netul de lecturä al romancierului Willibdd Alexis (Wlhelm Häiring,
1798-1871), unde aveaposibilitatea sä citeascä toate publicafiilc
de avangardä8. Se intilnea cu prietenü säi hegelieni la Cafe Stehely,
acolo unde avea la dispo ziEieintreaga presä europeanä. insä Max
se ducea mai ales la braseria Hippel, loc de intilnire al cercului
,,Oamenilor liberi", al,,Eliberaflor", grup animat de Bruno Bauer.
7 Arvon, Op. cit., p. lI.
E
Op. cit., p. 12.
t26
cerc al Oamenilor liberi era continuatorul lui,,Doktorklub",
igi tinea altädatä gedinlele pe Französische Sffasse, unde aveau
bateri pasionate asupra filosofiei lui Hegel. Karl Marx, pe
student la Berlin, frceaparte din Doktorklub, la fel ca 9i
Bauer, Meyen, redactor-gef al Gazetei literare, K.F'
rn (1808-1863), sau ca Adolf Rütenberg (1808-1869), un
miiitant al ^B urschenschaft. insä toliacegti prieteni aveau
despartä in cufnd.
la Berlin in t842, dupäce fusese revocat din postul de
de la Universitatea din Bonn, Bruno Bauer gi-a regäsit
ii si au fondat impreunä cercul Oamenilor liberi. in cadrul
grup turbulent, se pare cä Stirner s-a mullumit cu poshra
rvator. Nu gtim, dinpäcate, dacä Stimer giMan s-auinflnit
pe Französische Stasse. in orice caz, Engels, care participa
cercului Oamenilor liberi pe wemea cind igi satisficea
militar la Berlin, l-a cunoscutpe Max. L-a gi descris chiar,
poem citat de Arvon, cäruia ä datoräm de altfel 9i detalüle
privili-l pe pagnic al oricärei
gerr.
moment, incä bea bere, dar curind va bea singe ca gi
ar bea apä.
indatä ce ceilalli vor slobozi strigätul lor sälbatic: Jos cu
I
va adäuga: Jos Si culegilee!
:r apublicat multe articole. A colaborat la Gazeta renanö
de Rutenberg. in afarä de Unicul Si ceea ce ii aparfine,
t sä traducäDiclionarul de economie politicä al lui J.
A läsat, de asemenea , o Istorie a reacliunü in douä volume,
in 1852.
,Ap. cit.,p. 14.
 o cRrrrcÄr,rnnnranÄ
,, Reduclia " s tirnerianä
Expresia ,,mi-am intemeiat cauza pe nimic" , care servegte dc
preambul laUnicul Si ceea ce ii aparline,poate fi infeleasä ca urr
öpochö de alurä fenomenologicä, prin punerea intreparantezc t
conlinutului experienlei exterioare. Aceastä voin!ä de a scoate din
circuit toate,,Canzele" (Cauza lui Dumnezeu, Cauza Adevärului,
CauzaLibertätli,CanzaUmanitägiietc.)vizeazä,dupäonegafic
purificatoare, intoarcerea la originea vie a tuturor relafiilor din carc
este constituitä hxnea: Eul,purtätnral semnifica,Lilor. in mod evident,
Ego-ll stimerian astfel prefigurat gi care tebuie sä aparä la cäpätul
acestui demers radical de revocare dubitativä va fi eul empiric al
lui Max gi nuEgo-ul franscendental al fenomenologiei. Färänici o
indoialä, ceea ce il intereseazä cu adeväratpe Stirner este propria
subiectivitate, existenta sa concretä gi originalä gi citugi de pulin
weo subiectivitate transcendentalä de sorginte husserlianä, dacä
inlelegem prin asta o congtiinlä purä, exterioarä lumii, degi orientatä
inspre aceasta.
Impotriva lui F euerbach
Negarea predicatelor trebuie sä ne conducä, agadar, la afir-
marea subiectului. Aceastä intenfie ä aparlinea deja lui Feuerbach.
Conform acestuia, ceea ce religia numegte Dumnezeu nu estc
decit fiinla proprie omului, focalizatä gi proiectatä in afara lui, carc
ä revine acestuia sub forma unei formidabile alteritäfi. Feuerbach
crede cä, eliminind aceastä alienare religioasä generatoare dc
halucinafii, Omul trebuie sä devinä Dumnezeu.
Desigur, Stirner este de acord cu autorul Esenlei creStinis-
muluit0inpivinfa faptului cäne afläm la o cotittuä aistoriei lumii
r0
Lucrarea lui Feuerbach a apärut in 1841, la Otto Wigand, care a editat
L'Unique, publicat in 1845.
128
cä, de acum incolo, Fiinla supremä nu mai este Dumnezeu, ci
mul. Homo homini Deus. Este adevärat cä astäzi, in ochü oame-
; Omul este acela care incarneazä condilia
divinä' Numai cä
,bula,,Om" nu este deocamdatä decit un concept, o pqä
ie. $i, din päcate, se intimplä cä neamul omenesc, specla
iot nu constituie incä esenfialul, concretul autentic' La urma
nelor, conform lui Stirner, fiansferul Dumnezeu - Om, trecerea
la teologie la antropologie operatä de cätre Feuerbach nu a
ut decit sä modifice topogtafia sacrului, bineinfeles, fäcindu-l
coboare din cer pe pämint, dar frr6 caprin asta sä inläture alie-
Aceastä migcare de translafie hierofanicä se face tot pe
esenfialului, adicä a individului in carne qi oase (9i nu trebuie
uitäm niciodatä cä atunci cind Stimer foloseqte cut'urtul,,individ"
se ghdegte in mod concret la propria sa individualitate
penonalä).
lcieste vorba din nou gi mereu de ,,a servi o cavzäsuperioarä"'
nu a frcut decit sä igi schimbe numele 9i infrligarea' Odinioara"
: cerea individului sacrifice pentru cauza lui Dumnezeu'
sä se
prezent,i se cere sä se dedice, cu nu mai pulinä pietate ???'lz,ei
i. O formä de sacru o alungäpe alta. Absüacf,uni! Mereu
i! Transcendenla modernä a universalului inlocuiegte
rla anticä a supranaturalului. insä astäzi, ca 9i ieri, totul
p" d.*.tptu capului principalei pär,ti interesate: subiectul
at cu existen!ä concretä, Unicul.
Ce-mi pasä mie cä Fiinla supremä este acum Esenfa genericä
omului, de vreme ce aceastä Esen!ä genericä nu sint eu, ci o
Fiintä supremä, un alt Dumnezeu? Ce-mi pasä sä aflu cä
Duä
supremä se situeazä in afara mea - in Dumnezeu - sau
rivä, in mine, in natura umanä? ,,Nu sint nici Dumnezeu,
li bmul, nu sint nici esenla supremä, nici esenla mea proprie. 9i,
definitiv, mi-e totuna dacä am säconcep esenla ca fiindinmine
in afara mea"l1.
Toate astea nu-s decit vechituri! Doctrina creqtinä a vorbit
despre o dublä transcenden!ä: banscendenla interioarä 9i
,un
rrStirner, I ique et sa propriötö,tradtcerc francezä de Reclaire, Paris, J.-
Pauvert, 1960, P. 34
t29
transcendenla exterioarä. Copiii invala la catehism cä Spiritul lui
Dumnezeu este totodatä spiritul nostu gi cälocuiegte innoi:
Locuieqte in cer gi locuieqte in noi, nu sintem decit casa lui. $i
dacä Feuerbach ä distuge locuinla celestä 9i il fo4eazä sä vinä
sä se instaleze la noi, cu arme gi bagaje, noi, noi vom fi cäminul
säu teresfu, numai cä vom fi nigte gazde teribil de stinjenite'2.
Adevärata alienare, singura care constituie o problemä pentnr
Stirner, este alienarea sa proprie ca subiect real existent, ca mona-
dä. Nu este niciodatä preocupat de alienarea colectivitälii umanc.
$i atunci, la ce bun sä suprimäm alienarea religioasä, doar ca s-o
inlocuim numaidecit cu fetigismul Omului, adrcä al Celuilalt, formä
de idolatie mairafinatä, probabil, insä lafel de alienantä, dacänu
chiarmai mult? De fapt, ,,divinul il privegte pe Dumnezeu, umanul
il privegte pe Om. Cauza mea nu esüe nici divinä, nici umanä [. . . ]
ea nu e generalä, ci unicä, pentru cä eu sint unic"r3.
Prin urmare, avem de-a face cu refuzul tuturor atributelor gene-
rice, al tufuror acestor entitäti abstracte care sint Natura umanä,
Esenla Omului etc. Sä ne intoarcem la ceea ce este Unic, la Eul
färä confinut; adicä la ni mic: Mi-am intemeiat cauza pe nimic . . .
Insä acest nimic constituie centrul a toate.
Noiforme ale sacrului
Ceea ce Stirner incearcä sä arate in lucrarea sa este cä ateismul
a reugit sä alunge sacrul. Ba dimpotrivä, umanismul ateu räminc
esenf almente religios :
Cä fiinta voasträ supremä e Dumnezeul unic manifestat in
trei persoane, Dumnezeul lui Luther, Fiinla supremä a deig-
tilor, sau cä nu e cituqi de putin Dumnezeu, ci,,Omul ", este
totuna pentru cel care neagä fiinla supremä in sine: Voi to!i,
cei care slujili o Fiin!ä supremä, nu sinteti decit oameni piogi,
ateul cel mai frenetic Ai creqtinul cel mai fervent deopotriväta.
t2 lbid.
t3 Op. cit., p.9.
ta Op. cit.,p.39.
130
,Pentru a constata acest lucru, este suficient sä urmäreqti dis-
le care izbucnesc intre credincioSi Si,,necredinciogi" atunci
vine vorba de definirea acelui obiect demn de a fi venerat ca
supremä. AtunciralueÄcdgi unul gi celälalträmln animali
i firie de a crede. Suslinätorii lui Dumnezeu 9i partizanii
i ne demonsteazä din pliq prin indlrjirea lor polemicä, faptul
de acord mäcar asupra esenfialului: existenla unei Fiinle, a
Valori sau a unei Autoritä1i supreme. Ceea ce ii deosebeqte
doar numele obiectului lor de cult sau dorinfa de a monopoliza
fantomä abstractä, pe care va trebui sä o veneräm 9i cäreia
fi sacrificagi. Adeväratul necredincios nu poate fi decit acela
rämine indiferent, cel pe care aceste jocuri puerile dar
-
-il fac sä zirnbeascä.
Spiritul
'"Trebuie sä recunoagtem cä, in gindirea lui Stirner, conceptul
it este destul de slab definit. Cu toate acestea, conform
cuvintului, ideea ar fi urmätoarea: conqtiinfa indivizilor
in idealism. Avem aici un fapt. in mod limpede, con-
lui Hegel despre atotputernicia Spiritului ii serveqte lui
drept punct de plecare. Dar tocmai ca sä rästoarne
I lui Hegel. Acolo unde Hegel vedea implinirea 9i
virgirea supremä: Spiritul absolut, Stirner descoperä o
rbJie originarä, un punct de plecare de care individul vatebui
le elibereze. Spiritul ii apare ca o misterioasä forfä difuzä
ne inglobeazägicare,incercuindu-ne strins - sub formele
mai diverse-ne sufocä egoismul. Astfel se pare cä servi-
individualä ar rezttltanu doar dintr-o alienare ce desparte
de realitate, ci mai curind dintr-o investire venitä din
exterioarä. Altfel spus, am fi mai mult posedafi decit
i. Stirner consacra, de altfel, mai multe pagini ale cä4ii
acestei cotropiri a subiectului de cätre spirit, sub titlul
i", capitol care unneazä celui intitulat,,Spiritul".
13r

in cadrul descrierii dezvoltärii individuale schilate de
(,,O via!ä de om"), observäm cä insugi egoismul funciar al omulul
il face pe acesta sä ia in considerare realitatea Spiritului, de astl
datä sub un aspect nou. in congtiinla individualä existä intotdeaunt
un moment al Spiritului. De exemplu, atunci cind subiectul ajungl
sä domine realul, pe celälalt sau pe sine insugi. Ni se intimplä adcscl
sä ftäim momente in care sä ne simlim superiori lumii, sä sim[irn
cä sintem,,spirit" in fata obstacolelor. Spiritul se afirmä in mino
prin negarea realului. Nu spunea Hegel cä,,gindirea este, de fapt,
esenfialmente, negarea a ceea ce se situeazä in mod imediat in
falanoasfrä"? De-a lungul lupüei care ä este viala, subiectul ajungo
la congtiinla de sine ca spirit. in cadrul existenfei,,,fiecare frcind
din sine centrul absolut al viefii gi lovindu-se din toate pä4ile do
aceeagi preten{ie a tuturor celorlalli, conflictul, lupta pentru
autonomie gi suprematie sint inevitabile"l5. Stirner reia atunci in
manierä personalä, schema hegelianä dominafie-servitute:,,A
invinge sau a fi invins, nu existä alternativä. invingätorul va li
stäpinul, invinsulva fi sclavul: unul se vabucurade suveranitatc Ai
de <drepturile stäpinului>, celälaltigi vaindeplini, plin de respect gi
de teamä, indatoririle de <<supus>>"16.
Dar adversarii continuä sä se suprave gheze reciproc. Fiecarc
dinhe ei pindegte släbiciunile celuilalt. Pentru Stirner, calea carc
incä din copilärie ne ducea spre eliberare este negativä 9i
conflictualä. Acest efort perpetuu de a pätrunde dincolo de lucruri,
pentru a descoperi punctul slab ascuns al fiinlelor (copiii au un
instinct extrem de sigur in a le sesiza) este cel care ne permite sä
ne incercäm puterile. ,,$i o datä secretul descoperit, ne simlim
siguri pe noi"17. Descoperim atunci ,,cä nimic nu ne poatc
consfünge". Gratie indrämelii, iscusintei gi puterii noashe, putem
in sfirgit sä ne recunoagtem gi sä ne afirmäm congtiinfa de sine gi
ca Spirit. Astfel,
Spiritul este primul aspect sub care ni se reveleazä propria
fiin!ä intimä, primul nume sub care veneräm divinul, adicä
i
ts Op. cit.,p. 13.
t6 lbid.
t7
lbid.
I
1
132
ilt
nelinigtilor noastre, fantoma, -puterea superioarä "
.] Debordäm de sentimentul juvenil al forfei noastre, iar
nea iqi pierde orice credit in ochii noqtri, cäci ne simlim
ei, ne simlim a fi Spirit. tncepem sä ne däm seama
pinä in acel moment am privit lumea frrä sä o vedem cä
än contemplat-o pinä acum niciodatä prin ochii Spirituluits.
decursul unei vieli individuale, Stimer distinge ftei momente
;tice. Copilul este realist. El se preocupä mai ales de obiect.
ul, inclinat mai degrabä sä se aplece asupra propriilor sale
decit asupra obiectelor, teprezintämomentul idealist al
arlei. in fine, etapa maturitälii este dominatä de egoism. Omul
peste tot räul care ar
,,ia lumea aga cum este, färä sä vadä
ü corectat, erori de indreptat gi färä sä aibä pretenfia de a
lumea conform propriului säu ideal. Se sedimenteazäinel
cä in lume trebuie acfionat potrivit interesului 9i nu
i personal"re. Aceastä progresie este calchiatä pe triada
ä: congtiin!ä imediatä - conqtiin!ä de sine - rafiune.
ivit lui Stirner, congtiinla individualä se dezvoltä, aqadar,
iri succesive. Mai intä, ,,rn-am regäsit in spatele lucru-
m-am descoperit Spirif '. Mai tirziu, ,,rnä regäsesc in spatele
ilor gi ma däscopAr drept creatorul 9i posesorul lor"20. in
o datä atins al heilea moment, cel al egoismului,
Fu in posesia gindurilor mele qi spun:-eu singur am un trup
slnt cineva. Nu mai väd in lume decit ceea ce este pentru
lumea imi apa4ine. Raportez totul la mine. Odinioarä,
spirit, iar lumea nu era demnä decit de dispreful meu;
gi resping aceste spirite sau
iittt Er, sint proprietar
iint Eu,
idei, a cäror degertäciune am mäsurat-o2r.
extrem de incomodä, dupä cum vedem. Degeaba ne tot
t'Stirner cä,,nimic din toate astea nu mai are putere asupra
aga cum nici o fo4ä a lumii nu are putere asupra Spiritului",
cit., p.
cit., p.
Op. cit.,P.
Op. cit.,P.
t33
inseamnä sä vinzi ieftin importanla lumü. $i apoi ar nebui gtiut in cc
mäsurä sintem cu adevärat stäpini pe gtndwile noasfre gi pinä undc
ne putem impiedica sä incercäm sentimentele care ne cuprind.
Atingem aici gradul suprem al idealisrnului. Bineinleles, nimic nu mil
impiedicä sä aleg sä fiu egoist gi sä träiesc in consecinlä. insil
prezenla celuilalt, care mä bintuie gi mä depos edeazä,transcendc
liberüatea mea. ln Fünla Si neantul, descrierea frcutä de Sartrc
relafilor cu celälalt gi in mod cu tohrl special cea a experienlei privirii
celuilalg dezrnint färä drept de apel teza lui Stimer. Pentru noi, cci
condamnafi laMitsein,pretm{ra lui Stirner de a aneantiza, prinff-un
decret arbibar al eului suveran, obsedanta realitate a non-eului, aparc
ca o reverie intelectualä, ca un proiect necugetat. $i zadamic spunc
Marl< cä acolo unde Stirnerigi imagineazä cä igi apropriazä lumca
ca gi cum ar fi ,prciprietataa" lui, el nu fac'e decit sä o aprehendezc
a$a cum este constrins sä o asume, iar ceea ce crede el cä ia in
stäpinire nu este lume4 ci viziunile pe care ea i le produce. Pe scurl,
el confundä lumea cu reprezentarea sa despre lumd2.
STIRNER hITOTNTVA LIBERALISMT]LTI
inUnicul Si ceea ce ii aparfine, Stirner descrie in mod succc-
siv trei forme de liberalism: liberalism politic, liberalism social gi
liberalism umanitar. Sä il urmäm in demersul säu analitic pi
Liberalismul politic
in ginaireatui Stimer, liberalismul se opure individualismului, douä
noliuni pe care avem tendinfa sä le confundäm. Conform lui, libera-
lismul politic rämine stins legat de ideologia burghezä a Revolulici
fuanceze. lntr:adevär:, ceea ce autorul Unicului mxrtegte principiu
civic a apärut incä din secolul al XMIIJea: ,,Civismul este ideca
conform cäreia Statul este tohrl, cä el reprezintä Omul prin excelen{ii
gi cävaloareaca om a individului derivädin calitatea sa de ce6fean"2r.
22
Cf. L'idölogie allemandertraducere francezä de H. Auger, G. Badia,
Baudrillard, R. Cartelle, Paris, Ed. Sociales, 1968, p. 148.
23
L'Unique, p.91.
134
momentul in care, inperspectiva iacobinä" ,,Statul este to#,
,tanoasüäprivatä se vede inmod fatal aruncatäintemnila
, in sfera blestematä a egoismului. ,Adevärata ' noasffi
singura noasträ naturä ,,cu adevärat umanä'1se definegte
i ln intregime prin via{a noastä publicä, din punct de vedere
mäsurabilä. Sintem,,in afarä", ar spune Sarfe. Deunde,
ar fi sä-l credem pe Stimer, distincfa clasicä dintre Statul ,,care
lztntä adevärata naturä umanä" gi societatea civilä, domeniu
iinlelorprivate gi cerc inferior al relafiilor interumane. in
dispariliei interioritä!ü subiective, a particularului concret
iul purei gi simplei obiectivitägi a omului public, a
i, Stimer presimte ascensiunea a ceea ce astäzi numim
Aceastä opozi,tie de fapt pe care Stirner o constatä
;,liberalism" in accepfia definitä de el, gi individualism ar
logic din egalitarismul abstact al burgheziei revolufionare,
sä gteargä orice urmä de inegalitate personalä, nu doar
it de justilie, ci mai ales pentru a nega originalitatea qi
itateia. ,,Gatacu prerogativele personale, cu privilegüle, cu
ia de clasä! Sä fie cu tofii egali! Nici un interes privat nu
conta in fala interesului general"2a.
unci, a penetrat gindirea Statului toate congtiinfele. ,,Era
ü incepea"25, iar interesele individuale, asimilate inegalitäfii
critic, demascate, au fostrefulate. Egoismul Vechiului Regim
locul,,dezinteresului" gi impersonalizärii. Desigur, o atare
se explicä prin efectele celei mai grosolane garlatanii.
gi opresiunea'se ascund in spaüele idealului universalist
cu ardoare de burghezia triumfätoare . Cäci ,,burghezia
nitoarea claselor privilegiate. De fapt, drephrile baroni-
le-au fost luate acestora ca <<unxpate>>, n-au fäcut decit
burgheziei, care de-acum inainte se numea Na1iune"26.
momentul in care a heia stare gi-a negat condilia de stare
pentru a se afirma drept clasä universalä gi ca stare
ea a confiscat in folosul säu toate privilegiile.
J.
Op. cit.,p.93.
135
 Stirner schileaäapoio criticä a ideologiei burgheze. Valoarcu remarcat, in trecere, cä punctul de vedere al
lui Stirner
supremä a eticii burgheze, spune el, este meritul. Nu nagterea estc t*"n "f" "rganismeloi intermediare, considerate indis-
.^L:t:L*.l,,:,'-oi
unei onniafiti va fi teluat
societäfi, wa reluat
acum cea care definegte libertatea, ca in Vechiul Regim, gi incä gi ;;;*;*ti"erea echilibrului
cä prin dispariSa pluralismului
mai pufin eul real. A fi merituos inseamnä a sluji cum se cuvine, iar iVfurrrr*. S'timu a inples
,,a sluji, inseamnä a fi liber!". ;üffiFo- specific VächiuluiRegim, inlocuit cu un drept
* Nuli,ntii suverane, Revolulia france3 nr1 1 !|3ut decit
Servitorul supus, acesta este omul liber! Iatä, dar, una dintre "ät
isforme b monarhie temperatä in putere absolutä28'
cele mai grosolane absurditä1i! $i totugi, acesta este sensul
cadrul Statului,,liberal" burghez, Ceea ce numim "libertate"
intim al burgheziei: poetul ei, Goethe, ca gi filosoful ei, Hegel, este astfel
au celebrat aservirea subiectului fafä de obiect, supunerea ralänuinseamnä autonoÄia eului' Libertatea
A39if (rt
faJä de lumea obiectivä etc. Cel care se inclinä in fala eveni- il-oä Sint liber in mäsurair.r-c.ar1ry
mentelor gi igi descoperä capul inaintea faptului implinit, acela i;j;;"t ;".gutiv.
altul. Nu sint responsabil decit in fala legii'
inseamnä deci
are parte de adevärata libertate2T. tea care imi este garantatä, in regim liberal,
mea in rapön cu arbitariut unui stäpin' insä domina-
ndenfa
Aceastä,,dependengä a subiectului fala de obiect" reprezintä i inlotuiegte,in äcest caz' dominalia personalä: "BTghe?i1
inmod evident, pentru libertar, un adeväratpäcatimpotriva spiri- il;ü, ""personal,2e. Libertate4 conform liberalismului
tului. in viziunea lui Stirner, el se traduce prin domnia rapiunii, z, este abshactä 9i vidä, cäci
Burghezul a fost apostolul ralionalismului gi contemplatorul
lb"l este liber nu este omul ca individ - gi numai acesta se
irafionalului. Raliunea obiectivä nu constituie doar un mijloc dc
""r"
cunoagtere. in miinile burgh eziei, ea apue gi ca un instument dc ü.aäili om
"i - burghezul, ,,cetäfeanul"' 9Tllry,11t]:'
ii t.rr, al speciei burgheze,
dominafie. Blestemat fie acela care indräznegte sä se revolte impo- öare insä nu este un om,
"*"-plar
triva ei! Cit despre libertatea politicä, in perspectiva liberalismului irn cetä1ean liber3o!
burghez, departe de a consacra independenfa subiectului indivi- altceva decit
mer sugereazä apoi cä ideile dominante nu sint
dual, ea sublinrazä,dimpotrivä, accentuarea aservirii sale. acestpunct de
ctasei äe deline puterea, aläturindu-i-se din
Stirner wea sä arate cä, o datä dispärute structurile de me-
luiMan:
diere din vremea Vechiului Regim, reprezentate de organismelc
inüermediare (corpora,tii, cler etc.) gi bazate pe legäturi personale .Atrmci cindo erä cade infi-o eroare, intotdeaunauniibeneficiazä
(de vasalitate) Si de cind a treia stare are pretentia de a incarna dc U;;;; acestei erori, in q-q ceilalli *,f"" q::Ii:
ai" pti"i"u ei. tn Bvut
":
Mediu, greqeala universalä
una singuräNaliunea gi autoritatea Statului, individul se gäsegte,
prin urmare, plasat intr-un raport imediat cu Statul. Autorul in rindurile cregtinilor era aceea cä Biserica'
;ilt;;;;tebuia sä joace pe qlmi{ admitea r9\f ae administrator
Unicului crede cä, dacä Vechiului Regim gi numeroaselor salc blerul acest
i C"oit"itoi ur tuturor bunurilär' "adevär"
structuri de mediere ä corespunde catolicismul, cu Biserica in rol tuturot't'
iel ca gi laicii, aceeaqi eroare fiindule inculcatä
de intermediar intre Dumnezeu gi credincioqi, Nafiunii burgheze
i-ar corespunde, dimpotrivä, protestantismul, care a stafuat comu-
trr Cf. Arvon, Op. cit.,P'81-
nicarea directä intre congtiin!ä gi Dumnezeu. D L'Unique, p.99-
to op. cit.,p- lol.
27
Op. cit., p.95. tt op. cit.,P. lo4.

136
 La fel se peüec lucrurile gi int-o societate burghezä:,Burghezi i proprietäfii. Crezind cä nimicesc räul de la rädäcinä'
ra
gi muncitorii cred in <<realitateo> banilor: cei care nu au bani sint in iii* i*o. a särealizeze ceea ce Stirner nume{9."cali.ci3
egalä mäsurä bintuili de aceastä <<realitate> ca 9i cei care au32. . . " ä:;"öu ä;äit t"* "q"O* proprielatea qrvatä' Nimeni sä
Proletarii ignorä faptul cä puterea banilor nu reprezintä nimic , llllllre, h."*.
ö;;Lta fie impersonalä' tEa säaparginä Societäfiii"3s'
mal posgu(i ;*1", u nu mai fit- gd"i'-Y,:Tä"*"'
pe lingä,puterea formidabilä" definutä de ei ingiqi.,pacä vor ajungc lpri.är.u t911?
sä-gi dea seama de puterea pe care o au 9i se vor hotäri sä o 'Ä"io*f Unicului vede in asta,,un al d9i191firi ne
foloseascä, nimic nu le va rezista: ar fi suficient sä inceteze lucnrl ft profitul umanitä,tü';;.Individului nu i se mai lasä
gi säpunä stäpinire pe toate produsele muncii lor"33. äätIü; äorn*au, "i.i atqqJ dea poseda: Statul il preia
"rrfiäii
primul, SocietateaPe cel de-al doilea"36'
t

Se poate $r mar o,r,.. i*ialismul c.omunitll^!l!t:*:t:.*

Liberalismul social ca cetätean' a$a cum
i"ü ;-tl
nu mai este definit exclusiv
politic", ci 9i individ,care,Tli:,":':;
Astfel, in cadrul liberalismului politic, cum singurä legea estc -ca Iar Stirner
;mul" moralizant se
"",,ffUtt"fismul iauuge,,civismului"'
suveranä gi comandä tuturor, ea este garantul egalitäfii. Totodatä,
l;il'l;ihtermenüeticiisäcialiste,t"llX:'Et111'J
muncii.
egalitatea persoanelor nu impiedicä inegalitatea bunurilor. Devinc
n?rp"'äär" ä*","i, ""**" a efectelor diviziunii care se
limpede incaanlacesta cä omul se definegte princeea ce are Si *r^ä.a"t. din aceastä solidaritate cä munca este cea
cä oamenii vor fi intotdeauna inegali prin ceea ce au. Dc i sä ne confere demnitate
37:

asemenea, in timp ce liberalismul politic afirmä cänimeni nuüebuic

principiul gansei qi
sä ordone, socialismul pretinde cä nimeni nu frebuie sä posede. Sc Frincipiul muncii suprimä in mod evident
acelaqi timp' celui
constatä ca Stirner asimileazä intr-un mod destul de curios ne cel al concuren[ei. nsa el f'xnizeazä'in
liberalismul social cu socialismul, ceea ce poate pärea surprinzätor. .ä';;;*tr" t.oti*."tol cä esenlialul ceea ce il priveqte
in
Vocabularul preman<ist este incä ezitant gi fluctuant. Henri Arvon _r""i.riäenlu"""t* , eliberat de orice egoism; muncitorul
cum
"ä" Jpremaf;i unei societäli de muncitori' aqa
aminteqte in mod oportun cä aceastä criticä stirnerianä a il;ö;
ib*gü"^f acceptu iärä obieclii concurenla3E'
,,liberalismului social" este indreptatä impotiva lui Proudhon carc,
in ochii tinerilor hegelieni, trecea drept reprezentantul total al
aici, mai mult ca niciodatä, se persistä
in dorinla de a seli-o
superioarä. Aceasta va fi coläctivitatea' .StT:l ::
,,socialismului"3a.
int-un cuvint,
dacä in liberalismul politic Statul este singurul in
i:",1*
in sipe' Nu avem nici o
nu este decit un mijloc, nu un scop
mäsurä sä comande, conform ,,liberalismului" social, societatea ar fi
:tatea
l, ,o"iufa aoar interesä. Socialigtii recad T::-1P
try9t]i
singura in drept sä posede (Proudhon: ,,Proprietatea este un furt"). "i aatotem t"tttt colectivitä!ü' Prezentatä
de
pä*p*tfta
Potrivit lui Stirner, socialismul se situeazä in prelungirea directä a "a omului in prelungirea
liberalismului politic, care se cere a fi perfecfionat infucit libertatea
fü;ä*"i 9i vocalia
"äät", ne aceslnärni1t,

persoanelor va rämine vorbä goalä atita vreme cit nu se va pomi

i t"** a."in un cul! o nouä formä de rugäciune'
atacul impotriva a ceea ce permite opresiunea gi exploatarea, adicä ls L'Unique, p'
t6 lbid.
insemnäm ceva pe
32
rt ,,Muncitorul este tot ce avem.mai de.pref in noi' 9i dacä
lbid. tana1i", op' cil'' p' to8'
33
Op. cit., p. 105.
ääää;il;;estei
3a
Arvon, op. cit.,p.84. Op. cit.,P.ll2.
r39
138
 Liberalismul umanitar
sä sustinä mult gi bine cä trebuie sä-mi degajez eul de orice
Liberarismul umanitar sau riberalismur pentru ca el sä devinä un eu uman, eu räspund cä voi
critic este expresia cct
mai elevatä a liberarismurui- Reprezentant'r sä mä eliberez cit weau, dar nu voi reuqi niciodatä sä rästorn
säu era Bruno Baucr,
care pretindea cä depägegte concomitent barierele oamenilor. De altfel, ceea ce-mi pare un obstacol
riberalir."i u"rgrrär
socialismul prin negarea oricärei
transcendenfe. Stirner refuz. libertäfii mele, pentu altul ar putea func,tiona ca stimulent
,,critica" lui Bauerdin aceleagi motive ca gi in ivitälii sale. Este, prin urmare, mai inlelept, sä ne mulgumim
cazur celorlalte fonno
de gindire,,lib eralü,. propriilor obstacole.,,Cine a avut vreodatäprivilegiul
Marx gi Engels, in l g45 (anul apariliei ia de a respinge cea mai micä limitä, de a inlätura cel mai
Unicului),au atacat gl I care constituia o barierä pentru tofi oamenii?" A te
ei la rindul lor critica lui Bauer iisiii r"m,ie, sau criticci tt
crtticii g.yiti1e, impotriva lui Bruni de constfrrgeri ar pute4 bineinleles, sä constituie un exemplu
Bauer & Companta, ca' allii in ceea ce privegte calea libertä,tii, insä cum pofi lupta
pretenfiile,,Eliberafilor,. de la Berlin, Si
grupafi p"t i pentru o libertate care nu este a taat?
Literar al lui Bruno Bauer, .u.. inr.rä "geil,"tr't
sä il interpr eteze pc fine, criticü umanitare, care proclamä cä libertaüea gtndirii gi
Hegel in sensur unui urtaidearism,
ui*$oä u * rerativism morar -" " constituie esenfa umanitäfii, Stirner ä räspunde astfel:
9i politic 9i considerind procesul ginäiriica
nina singroor ,.ui.
Penfu a reveni ra stirner, u""rtu.rtr.onvins om gi färä asta t...1 o ridicare din umeri imi aduceaceleagi
cä, dacä liberaris-
mul politic sacrificä egoismuf in*viAua
tn Äforuf rroinl"i g*;i;, ficii ca gi meditalia cea mai laborioasä o'L...f Nu sint un
iar liberatismul soüal rLäö"*ääräi" nici al gindirii ca atare gi nici al unui anumit gind,
iooiuid in profitut i punctul meu de pomire este Eu, care nu sint un gind, gi
colectivitäfii, critica_.umaniiarä, la rinäul
ei, subordoneazil atit mai pufin, nu consist in faptul de a gindi. De Er, cel de
:lgid"3 zurui gnndirii absracte. o auä *
u.*irarismur critic,
alrenarea Unicului este completä:,,Liberalir_uf iüenumit, se sparge impäräfia gindurilor, a raliunii 9i a spirituluia3.
culmea caliciei. Trebuie sa incepem
u,nunilJ;;r;
pü" u.ouortpinä ra urtima Astfel, o datä cu Stimer, divorlul gindirii de fiin{ä este consumat.
treaptä a säräciei gi mizeriei dacä
vrem sä accedem ra hegelian laincepul plecind" deci, de laidentitaüeadinte logicä
individualitate,,3e. Ca b ,n dialectician,
Stirnercrede, dupä cum sc Stirner ajunge in cele din urmä la negarea completä a
vede' cä aceastä ultimä arienare nr
upiopir de contrariul ci: i, in orice caz a postulatului fundamenal al acestuia.
reinharea totalä a eului in posesia
lui lorl.i.'
Umanitarismul condamnä e_goismul giii
nu-gi fac din libertateu u*unä-o
reneaga pe tofi cei carc
ruuru p"..onaräa'. or, aceastä
i II\DTVIDUALITATEASTIRNERIANA
pretinsä,,cauza a libertäfii" nu
este decit JJshactiune. Nu febuic
uitatasta. De fapq nici un individnupoui Egoismul
fupl a.citpentupropria
11b..ry1" 9i nu pentru cea a^umanitä1ii.
:u A äori fiU"*r." rä,ni"., ,oEgoismul este legea fundamentalä a universului stirnerian",
ln ultimä instanfä, un dem"". n
Oamentui.glirr. Critica umanitarä ie HenriArvo#, care remarcä, pe de altä parte, cä autorul
3e
Op. cit., D. 126. lt Cf. op. cit., p. 129.
40
Op. cit., p. 127 . 12
lbid.
at Op, cit., p. 135.
{ Arvon, Op. cit., p.96.
t40
t4l
Unicului aplasat in centrul doctrinei sale o no$une combätutä dc
toli Tinerii hegelieni. Feuerbach a pus in contradicfie, in Esenlu
crcStinßmului, iubireaumanä cu egoismul gi exclusivismul religiilor
monoteiste. Socialigtii, la rindul lor, au atacat egoismul funciar al
societäfilor burgheze. Cit despre Bruno Bauer, el atacä,,rnasele",
pe care le aqtzäcäse dedau färä incetare la tot felul de activitä1i
egoiste. Pe scurt, pentru Tinerii hegelieni, egoismul este sursa
primordialä a tuturor formelor de alienare, atit religioasä, cit gi
socialä sau politicä. $i totu$i, in pofida acestui lucru, sau poatc
chiar din cauza acestuia, Stirner a ales egoismul, discreditat de
toatä lumea, pentru a face din el valoarea supremä. Este adevärat
cä, in viziunea sa, in lume nu existä decit egoigti, congtienli sau
incongtienfi. Este vorba, deci, pur gi simplu, despre practicarea
deschisä, onestä gi lucidä a egoismului, in deplinä cunogtinfä de
cat;.z;ä.In fond, spune el,
scopul meu nefiind acela de a rästurna ceea ce este, ci de a
mä ridica dincolo de el, intentiile gi actele mele nu au in ele
nimic social sau politic: neavind alt obiect in afarä de mine gi
de individualitatea mea, ele sint egoiste. [. . .] Ce vizeazä relafiile
mele cu lumea? Vreau sä mä bucur de ea. [...] Nu doresc
libertatea oamenilor, nu vreau egalitate intre oameni, nu weau
decit puterea mea asupra oamenilor; vreau ca ei sä fie
proprietatea mea, cu alte cuvinte, weau ca ei sä fie slujitorii
satisfactiei gi fericirii mele.
Stirner igi proclamä refuzul fa1ä de orice datorie, fie cä e vorba
de datoria fa!ä de ceilalpi, fa!ä de Dumnezeu, de Umanitate sau de
el insugia5.
Pornind de la acest principiu al egoismului, Stimer va tece la o
serie de varia,tiuni pe tema libertätii.
Libertatea
Stirner abordeazä problema libertälii in cea de-a doua parte a
lucrärü sale, intitulatä ,,Eu '. Pinä acunl gtndiüorul libertar incercase
as
L'Unique, pp. 288-290.
t42
ii ales sä depä.geascä deüerminärile exterioare primite de subiecL
ocopul de a dezvälui, prin?nläturarea alienäriloE eul pur. In cea
doua parte a cärlii incepe acfiunea de ,,reapropriere" a lumii
cätre Eu. Dacä am reuqit sä mä eliberez de lucruri, de acum
nlo lucrurile imi vor aparfine. In acest punct crucial, Stirner
o aspira,tie alnüegii
, pentru incep-u! cä libertatea constituie
Este momentul in care eul, incä vid, este insetat de bucurie
lläcere egoistä. Evident, aceastä cäutare a libertä1ii nu este de
spiritualä. Stimer are grijä säne avertizeze: ,,Oare spiritul
aspirä la libertate? Dar vai! nu doar spiritul meu, ci 9i intreaga
n fiin!ä de carne arde neincetat de aceeiaqi dorin!ä"46. Cäci
ile, dorinlele, trupul meuimi vorbesc färäincetare despre
int-acolo incit, in concepfla lui Stimer, aceastä nevoie
e. Plnä
de libertate traduce in mine mai degrabä o lipsä, un deficit,
: o voinfä de eliberare. in cazul acesta, libertatea la care visez
aceea care imi va conferi puterea de a poseda. insä atita
cit ea rämine virhralä, libertatea de a poseda nu mä poate
Ea nu este incä libertate, pentru cä reprezintä posesia
etivä a unui obiect oarecare dorit de mine. La ce bun sä fii
ff,dacdlibertatea nu e capabilä sä ili ofere ceea ce doreqti sä
oezi? Aici apare o primä distincfie, aceea dintre eliberare gi
iere. intr-adevär, prin definilie, libertatea infeleasä ca
mä face sä incetez sä posed din clipa in care mä eliberez,
indu-mä de ceea ce rnä sthjensgte. Ceea ce inseamnä cä
nuaredreptrezultatdecitohbertatsnegativö,ollbertate
confinut. Aceastä libertate negativä nu reprezintä decit un
rent provizoriu. Or, eul incearcä mai mult decit orice sä-qi
toate posibilitäfle. Elnäzuiegte sä le confere o realitate
ivä. Ceea ce il face pe Stimer sä afirme cä adevärata libertate
üsf2i mai pulin in puterea virtualä de a ac,tiona, cit in exerciflul ei
tbret, efectiv inmodul in cme il inpleg eu. Stimervrea sämeargä
rontele libertäf,i. El ne trimite la o realitate pe care o considerä
ind mai importantä decit libertatea, cätre ceea ce el numegte
itate,singaracaredupä el, däun sens libertäfii. Altfel
a6
Op. cit., p.
143
 trebuie refu-
spus, libertatea stirnerianä nu constituie un scop in sine. Ea esto -Asta nu inseamnä, de bunä seamä, cä libertatea
secundarä in raport cu individualitatea. inainte de a acliona libcr, ü il G;ili cä ea nu este decit un i$911..c*qm "I1 iTlTl
anupierdenimic, nici libertatea ginici alrcey1
eu exist mai intä ca Unic. in plus, Stirner face diferenfa intre douö r,
""ti""".U"ae sä ne devinä proprie, ceea ce ä este imposibil
i' ie
aspecte ale libenäfii, libertatea-eliberare gi libertatea-posesic,
"ufebuie
rb forma ei de eliberare'"ae
Sustinind cä ,,nu mai are nimic de spus in privinla libertä1ii", el igi
doregte, totugi, sä cunoascä ceva in plus: ,,Nu trebuie sä scapi pur lHdirn* op*. "on rptului de libgrtale (rreih!t).y1t"t?1:
gi simplu de ceea ce nu wei, ci trebuie, de asemenea, sä ai ceea cc ;";;ä;G;;nii,l.ö"o"a"iesäinf elegemprintermenulde
ifi doregti; nu e suficient sä fii liber, trebuie sä fii mai mult, trebuic
sä fii <<propri etar>>"41 .
Adesea, libertatea a fost inleleasä ca o eliberare. Stimer consi- Proprietatea
derä cä demersul continuu cätre,,eliberare" va fi intotdeauna un
care Stirner
egec, pentru simplul motiv cä formele de alienare sint infinite. Cäci in privinla termenilor d e Freiheit 9i Eigenheit'pe
ö;ige, ttenri nrvon, g3lnanist ll
r;:Til
po,ti sä vrei sä te eliberezi de orice: de aservire, de autoritate, dc üJft' l!t:t.H?l
domina$a pasiunilor pentru a deveni stäpin asupra ta insufi etc. Iar ;l;;#;;"faptulcäinl-imbagermanäcuvintulFreiheit
p1u:'
omul modem gtie asa foarte bine. Cäufndu-gi ati't de aprig libertatca mult mai pufin puterea de a acgiona dupä bunul S:pIl
in afarä, el devine, in cele din urmä prizonierul propriei sale cäutäri, n t"-i"t"fi, decit absenla sau eliberarea de o povarä
!l"l*:
negativ"s'' Dac^ä
care ä apare curind ca fiind iluzorie. ,,Eforturile noasüe de a atingc ;;;;ti.
" Ln cuvint incircat cu un confinut
libertatea ca pe ceva absolut, de o valoare infinitä, ne-au lipsit dc ;;;ä. scindare, de alienare este subiacentä tuturor variantelor
individualitate, creind in locul ei abnegafia." caie Stirner le alcätuiegte pornind de la cuvintul !::i!?,1?I'
Adevärat butoi al Danaidelor, aceastä libertate pe care o cäutäm
i" n i g*neit, dn conid' conline o nuan!ä de unicitate"5
"l
rp"t, p1",- Stirner, libertatea nu existä decit in vis'
in mod febril, in altä parte decit la sursa ei autenticä, care nu estc qlffel spus
- -^t^ --^--:alaraq mea' altfel snus
alta decit propria subiectivitate, ne scapä mereu din miini: ;;;tt"ä, i".u ". el numegte nrggriglatea -oo
constifixe cu adevärat
itatea mäa, originalitatea mea individuala,
nou asupra opon[rer
Cu cit sint mai liber, cu atit conshingerile se inalfä ca un turn mea. Si nfoöfuI individualist insistä din
liber in raport cu ceea ce nu
inaintea mea gi mä simt cu atit mai neputincios. [...] Cu cit alate mai sus, preciztnd-o: ,,Sint
sta in puterea mea sau a ceea ce
dobindesc mai multä libertate, cu atit imi creez mai multe ; sint proprietarul a ceea ce
limite qi datorii. Am inventat calea feratä qi acum mä simt I capabil sä fac"52.
slab pentru cä nu pot incä sä despic täriile ca o pasare... Asffel, libertatea umanä se sprijinä, in qinpir,ea Y
S'.T"t:qi
",
tealizatÄcomplet
,ntur. l*t"endentä, deci aleatärie, nici odafÄ
in plus, ,,libertatea este doctrina cregtinismului"as. Cregtinul poate niciodatä sä depindä in intregime de
mai ales, care nu
trebuie sä se elibereze depäcat, sä se desprindä din lanlurile tru-
p.nt* el iibertatea interioarä nu este decit un
mit)'
pescului, ale viefii terestre, care nu este decit o trecere, iar ade- Gari
värata libertate o va cunoagte in impäräfia Cerurilor etc. ae
Op. cit., P. 143.
50
Arvon, op. cit., P. 99-
a7 5t lbid.
Op. cit., p. 142
at 52
L'(Jnique, P. 143.
Pentru aceste trei citate, ibid.
t45
t44
Atunci, autorul Unicului introduce acest concept destul dc
obscur de ,proprietate" in scopul de a exprima ideea unei reluäri
in posesie de cätre subiect, in mod direct gi imediat, a
individualitä1ii sale concrete, trup gi spirit. Ceea ce Stirncr
numegte individualitate nu este altceva decit existen!ä traitä,
sträfundulfiinfei noastre, ceea ce este ,,original" gi,,esenlial-
mente" liber in noi53. Din aceastä perspectivä, devine limpedc
cä liberiatea nu este decit unul dinfre atributele acestei individua-
litäfi fundamentale care o precede gi o instaureazä.
FILOSOFIA LTII STIRNER
Proiectul stirnerian
. fixeazä, nimic nu il leagä.
Lupta inceputä de Stirner nu vizeazätransformarea lumii, ci
neutralizarea ei. De fapt, el rämine indiferent la actiunea revolu-
fionarä colectivä, concepind-o ca pe o nouä capcanä, menitä sä
capteze o datä in plus inepuizabila noasträ disponibilitate cätrc
abnegapie gi sacrificiu inutil. Aceastä nouä momealä ne este intinsä
de cätre cel mai nou dintre cultele mistificatoare: religia Omului,
substitut al religiei lui Dumnezeu. Autorul Unicului ignorä regegte
chestiunile economice, sociale gi tehnice, pentru a si repezi sp.e
ceea ce lui i se pare esenfial: natura saproprie.
In fond conflictul lui Stimer cu realitatea este in primul rind o
luptä cu sine insugi. Pentru el, nu se pune problema schimbärii
lumii, ci mai degrabä cea amodificärü congtün1ei sale despre lume,
printr-o rästurnare firndamentalä a atitudinii naturale in privin{a
realitä,tii. inh-o oarecare mäsurä, avem de-a face cu idealiimul ca
metodä terapeuticä. in loc sä incerc sä distrug condiliile obiective
ale alienärii mele, prin intermediul dialecticii fatale a unui praxis
alienant el insugi, hebuie sä ajung, in manierä stoicä, sä mä conving
cä circumstanlele reale ale viefii mele au intotdeauna exact
importanfa pe care eu sint dispus sä le-o acord. Stirner postuleazä,
s3
Op. cit.,p. 149.
t46
inmod implicit, anumite intenlii transfenomenale, firäinsä a
ifica. Eul alege in mod arbitrar, gi decreteazä suveran:
am inceput prin a spune: iubesc lumea, pot la fel de
sä spun dupä aceea: n-o iubesc, cäci o nimicesc aga
mä nimicesc qi pe mine; mä servesc de ea 9i o folosesc.
i impun sä am un singur, invariabil sentiment fa{ä de
i. ci dau friu liber tuturor sentimentelor de care sint
bil. De ce sä n-o recunosc? Da, mä folosesc de lume qi
oameni! Aga pot sä rämin deschis tuturor impresiilor 9i
irilor; frrä ca vreuna dintre ele sä mä smulgä din mine
lnsumi54.
Cqricü, contadic$i, incoerenle, orice ä este permis eului. Nimic
*ltceastä ,,aneantizare" aduce foarte mult cu un procedeu'
ic. Stirner igi interzice de la bun inceput orice tentativä de
inrtrucit nu am putea determina in mod obiectiv,,Unicuf '
; üebuie sä räminä dincolo de orice practicä 9i de orice logicä
iratia cätre o libertate determinatä implicä intotdeauna
unei noi aserviri"55). Eul trebuie, agadar, sä tindä cätre
il: sä existe eludind toate condilüle reale ale existenfei.
incercäm acum sä schematizäm dialectica lui Stirner privind
' ierea sinelui.
stirneriand
practic, Existenla lumii exterioare gi a celorlalfi nu
ie o certitudine apodicticä. Ea este o certitudine träitä sau
in fond, pentru a-mi justifica experienfa imediatä a
i, trebuie sä mä limitezlaargamentul bunului-simf. Con-
cu imposibilitatea in care se aflä cunoagterea umanä de a
existenfa unei realitä,ti exterioare, inft-un mod care sä
t'Op. cit.,p.269.
It Op. cit., p. 145.
t47
nu fie nici ipotetic, nici probabil, Stirner se va instala intr-o soli-
tudine ontologicä inexpugnabilä, gi va face din lume propria sa
reptezentare. El incearcä astfel sä depägeascä raporturile dc
reciprocitate dinhe oameni, tinzind spre o relalie unilateralä, eul
säu devenind prin aceasta unicul punct absolut de referinfä. Celä-
lalt nu va mai fr alter ego-ul meu. El se va defini in mod negativ,
drept ceea ce nu sint eu.
Sä incetäm deci cu aspirafiile cätre comunitate; sä avem in
vedere mai degrabä particularitatea. Sä nu mai cäutäm
colectivitatea cea mai vastä, ,,societatea umanä". Sä nu mai
cäutäm in alfii decit mijloace gi instrumente de utilizat de cätre
noi ca proprietari! Cind ne uitäm la un arbore sau la un animal,
nu vedem in acegtia pe semenii nogtri, iar ipoteza potrivit
cäreia ceilalfi ar fi semenii nostri igi are originea intr-o ipocrizie.
Nimeni nu e s eamdnul me4 ci, intr-un mod asemänätor tuturor
celorlalte fiinfe, omul este pentru mine o proprietate. Degeaba
se spune cä trebuie sä mä port omenegte fa{ä de ,,aproapele
meu" gi cä trebuie sä-mi ,,respect" aproapele, nimeni nu este
pentru mine un obiect de respect. Aproapele meu, aidoma
tuturor celorlalte fiinte, este un obiect pentru care am sau nu
simpatie, un obiect care mä intereseazä sau nu, de care pot
sau nu sä mä servesc56.
Stirner crede, aqadar, cä este posibil sä il tratezipe Celälalt ca
pe un obiect al lumii gi al viefii, plantä sau animal. Sarfe va aräta,
dimpotrivä, cä omul nu este citugi de pu,tin un,,obiecf ' al lumii, la
fel cu celelalte. Contrazicind ceea ce igi imagineazä Stirner, in
cadrul existenfei mele, Celälalt nu-i apare niciodatä congtiinfei melc
ca un simplu obiect al lumii. Existenfa celuilalt constituie o
experienfä originalä, un tip cu totul special de congtiin!ä, care nu
depinde nicicum de mine.
Oricum ar fi , autorul Unicului respngeposibilitatea unui veritabil
schimb cu celälalt. Egoistul este singur. in singurätatea sa, el nu
s6
Op. cit.,p.283.
148
nevoie de nici un asentiment. Proclamä acest lucru intr-un
provocator:
ii vad pe oameni cufunda{i in bezna superstiliilor, bintuili
de
legiuni de fantome. Dacä incerc, dupä puterile mele, sä fac
putinä luminä printre fantomele noplii, credeli cä ascult de-
iubirea mea pentru voi? Cä scriu din iubire pentru oameni?
Ei bine, nu! Scriu pentru cä vreau sä fac loc in lume unor
idei care imi aparlin [...]. Facefi ce vreli cu ele, e treaba
voasträ qi nu mä inte reseazä [. . . ] . Nu numai cä nu-mi exprim
ideile de dragul vostru, dar n-o fac nici mäcar de dragul
adevärului5i.
Negarea medierilor. Stirner contestä aici insägi dialectica
;elianä a Eului gi a Celuilalt .inFenomenologia spiritului,Hegel
din afi-pentru-celdlalt un moment necesar al dezvoltärii
iinfei de sine. Congtiinfa sinelui meu trece prin medierea
.alt. El este cel de la care trebuie sä oblin recunoagterea fiin1ei
. in dialectica stäpin-sclav, stäpinul insugi trebuie sä fie
ca atare de cätre sclav. Congtiin{a servilä apare agadar
fi ind cea care inteme iazä si le gitimeazä adevärul stäpinului.
er pretinde cä suprimä aceastä dependen!ä reciprocä a
iinleloa care reprezintä pentru el alienarea ce ffebuie depä5itä.
ie ca eul sä fie capabil sä se autointemeiezeindatä ca in-
suficient siegi, printre alti in-sine, frrä sä freacä prin medierea
ilalt. De exemplu, dacäunicul este refractar la drept, e pentru
Hegel considerä legea ca fiind sinteza voinfei generale 9i a
inlelor particulare. Stirner crede cä ghiceqte, in acest acord al
lralului cu particularul o alienare a ,,puterii mele", o supunere
intei mele in fala,,voinfei suverane", adicä in fala Statului. El
inde cä ,,orice drept statuat este un drept sträin", pentru cä
un drept ce-mi este acordat, un drept concesionat. Drepturile
: in cadrul Statului 9i societälii nu sint decit drepturi exterioare,
i,,pe care le am de laun altul"58
57
Op. cit., pp. 268-270.
j tt Op.cit.,p. 169.
 Trebuie ca eul sä reia problema dreptului pe cont propriu: ,,Cä Filosofia libertarä a lui Stirner
dreptatea este de partea sau impotriva mea, nimeni in afarä dc poate
in ce mäsurä este ea un e$ec. Principalul repro$ care
mine nu poate hotäri. Tot ce pot face ceilalpi este sä judece dacä anarhism
adus doctrinei lui Stirner constä in aceea cä ea este un
dreptul meu este sau nu in acord cu al lor gi sä aprecieze dacäcl asprimi verbale 9i unui to-n
a
speculativ. in pofida anumitor
poate fi qi pentru ei un drepf'se. rämine cit poate.de plalonicä'
iöcator, gindiöa stirnerianä se
Stirner considerä cä for,ta este mäsura dreptului: i ar"ä gindim la ceea ce a fost viala lui Stirner. Autorul
"f.,
iliünic"t "eä"o
si ii aparlinenu avanseazä decit afirmalii
Ceea ce ai puterea sä fii, ai in acelagi timp dreptul sä fii. ",
ice, sentenlioase $i adesea gratuite. Mai gäsim apol
per-
Exclusiv din mine derivä orice drept gi orice justilie; am dreptul acest obicei de a luain
sä fac orice din clipa in care am puterea de a o face. Am
ouä"*. anllloattt
Dgtua Drovocare anrncaUimposibiiului tr 4r
lrlrPusruuurLu 9i
,'räd;ä""ri"ele gi felurile de ä gtndi, datoratunei inclina!ü naturale
dreptul sä-i rästorn pe Zeus, lehova, Dumnezeu etc., dacä
pot; dacä nu pot, aceqti zei vor rämine in picioare in fala
icäüeparadox,irezistibilälael. i r,,-,_ _^
mea, datoritä dreptului gi puterii lor; ,,frica de Dumnezeu" mä iJt. critica severä redactatä de Marx la adresa sa
fai;ogi "urro.cutä
g"r*anä,subtitlul: ,,Sfintul I{ax" in cadrul ace.ltui
va face sä mä inclin neputincios6o...
üolumi-näs tärdi.t, itt demoleaä Unicul si ceea ce ti apgrline'
Nu mai e nevoie de un ter!. Dreptul meu este puterea mea.
"*.
Itluo ,.our. in evidenp färä menajamente principalele defecte
Unicul. impotiva sistemului hegelian qi a asimilärü particularului ä" io".etü, mai grav dinte acesteä fiind incapacitateu.l"iptyf
"el
de a oferi o analizdexactä a realitä1ii istorice 9i matenale.
Ins4 m
in universal, Stirner ajunge sä-gi instaleze eul säu irtr-o izolare li'noüeviOent, Stirner nu se simte in largul säu decit in sfera
metafizicä totalä. krefabilä 9i indicibilä" natura Unicului scapä in celc
,,zuLi."ti"iAgl in falapretengiilor lui Stimer, :"itt3tt 1"T:ilti9:
din urmä oricärei formuläri. impingind singularitatea pinä la ';f;;;ei;;;* uutot"t, Ma:x s-1 yezut obligat sä-procedeze la o
consecinlele sale extreme, Max Stirner cade in cea mai purä
lätiti"a pi*isä a raporturilor conqtiinfe-i 9u rea$'
U::"yI
nemediere tautologicä. Chiar se identificä, in cele din urmä, cu o arbitrare ale
:l :\!
!
,,Sfintului Max"'
acest merit. in replicä la tezele
subiectivitate absolutä qi aproape divinä" reducind distanfa ontologicä Marx a trebuit iä reaminteascä faptul cä, in mod necesar'
dintre esenla eului gi existentasa. Eul stimerianajunge sä fie conceput iCästi*tu este determinatä de raporturile sociale 9i cä' in
dupä modelul eului divin. Unicul ar putea exclama, precum ib#;ti".iä, autonomia gindirii va fi iniotdeaunl e1r91 9t y1"""":
Dumnezeu: Ego sum qui sum [Eu sint Cel ce sint] (Exodul, III, 14): il.." "" ili iöhipuie Stirner atunci cind imbräli1eazä
tiavagantää unei transformäri magice a lumii exterioare'
Se spune despre Dumnezeu: numele nu te numesc. Este in teriale qi umane, in,,proprietate" a eului säu'
egalä mäsurä valabil gi pentru Eu: nici un concept nu mä S-u rprir destul ceteLastirnerianä pltuh9..*l::*i?t? 31*
exprimä, nimic din ceea ce se presupune ca esen{ä a mea nu t do"ri"u*ui ideologpur, prizonieral iluziilor sale datoritä
mä epuizeazä, toate astea nu sint decit nume. Se spune mai iiä. tioft *ufä 9i de pätica materialä,-al unui idealist tT"-$i
apoi despre Dumnezeu cä este perfect gi cä nu are nici cea
i. fi"it.u himericä din visele sale. Iar lui Marx nu-i mai
mai micä tendin!ä de a accede la vreo perfecliune. Dar eu6r?
äecit sä-qi formuleze diagnosticul, cu-siguranp de :Tt :T'
-äictenzeaze:
se
atitudine tipicääe mic-burghez mistificat de cäte
Op. cit., p. 170. exemplar al
60
Op. cit.,p. 172. mediocra viatä.. germanä. 3timer ar fi reprezentantul
socio-
6t Op. cit., p. 333. i clase a cärei Jxistenlä nu mai e justificatä de raporturile

150
t51
 economice existente 9i care, simlindu-se ameninlatä, incearcä sä sc
prctsjezn iznlindu-se in subiectivitate gi punind in mod naiv in opozigic
congtiinfa sa privatä gi noile fo4e de producfie, viala interiöaräEi
realitatea de temut a unui univers ostil. . . Fie!
sa
VII
in ce mäsurä rämine ea interesantä. Filosofia lui Stimer i;i
pästeazä to[:qi importanfa ei. Henri Arvon a gtiut sä subl it.j.ezr., carac- Anarhismul critic al lui Proudhon
terul existenlial al gindirii autorului (Jnicului.constituindin fapt (180e-l86s)
,,ultima verigä a langului hegelian", Max Stirner apare mai ales öa
qrimul reprezentant, repede uitat, al unui curent de gindire care,
r*H"*"ääl';"J;lä *
dupä un lung ftaseu subüeran, va iegi la luminä in secolul )O(. Arvon
si stem. "
stabileqte o paralelä infe ateul Stimer gi credinciosul Kierkegaard,
Proudhon
prezenfndu-i pe amindoi zbäfürdu-se cu aceeagi vigoare pentu a nu
se läsa.prinqi in mrejele sistemului hegelian gi tupiino cu aisperarc
impotivarafunü obiective, innumele täirü individualdr. Kierkägaard
( 1 8 1 3-1 85 5) 9i Stimer ( 1 80G1 856) sin! de altfel, contemporani,
BIOGRAFIE
iar
ceea ce Sartre spune despre Kierkegaard s-ar putea apliia,mutatis
mutandis,la fel de bine gi lui Stimer.. nativ din Franche-Comtö

in definitiv, Stirner s-a sträduit inainte de orice sä evadeze din Joseph Proudhon s-a näscut in I 809 la Battant, periferie
listemul hegelian. Cu slabele mijloace de care dispunea in luptä cu a Besangon-ului gi cartier de viticultori despre care avem
filosofia dominantä a epocii, Stirner a incercat, fn Unicul Si ceea i ca märturie existenla Piefei Bacchus. Provincial, cu tot
ce ii aparfine, innulgind paradoxurile - cind aluzive, cind ce putea insemna asta in secolul al XIX-lea, adevärat copil
provocatoare -, utilizind uneori ironia, dezväluie ambiguitä,tile,
sä
popor, a crescut intr-o familie de meqtequgari rämagi fideli
confadicfiile, ridicind dificultäli teoretice, reale sau presupuse, ale
fii {äräne$ti, aläturi de o mamä bucätäreasä 9i un
tatä care
unei gindiri totalitare care se impusese in minlileiimpului säu.
Impotriva identificärii rafionalului cu realul, Stimea precum in mod succesivmeseriile de täietor de lemne, podgo-
Kierkegaard, acest alt mare refractar, a refuzat sä se lase.dedus,, dogar gi berar. Aceste origini rurale de care era foarte mindru
gi inserat de viu in sistemul conceptelor. cä sffimoqü säi, atit pe linie maternä cit 9i paternä, fuseserä
ii,,färani liberi", adicä,,scutifi de corvezi" 9i ,,cu drept de
62
-
Awon,Aux sources de I'existentialisme. Max Stirner,p.l77. ietate asupra bunurilor lor",,din wemuri imemoriale"), ca 9i
. ,,Kierkegaard este inseparabil de Hegel, iar aceasta
sistem nu se putea naqte
negare sälbaticä a oricärui
ia petrecutä intr-un mediu de mici meqtequgari l-au marcat
decit intr-un cimp cultural dominät in intregime de cähe
hegelianism. Acest danez se simte häituit de concepte, de Istorie igiapära pielea;
9i de putemic, incit aproape cä l-au impiedicat sä inleleagä toate
altceya reaclia romantismului creptin la umanizarea ralionaiisti a cröain1ei.
T Ttepr.u 9pi1 ile civilizaflei industriale incipiente, 9i sä surprindä sensul
$ 4 F"tl re respingem aceastä opgrä sub pretextul subiectivismului [.'..]
Kierkegaard a fost poate primul care a subliniat, inipotriva lui Heget datoria tul,
9i
al relaliilor capitaliste, qi al proletariatului, pe care ea le
incomensurabilitatea realului gi a cunoagterii ozri"...(1. aut.)
62b" Ne amintimcäManc Ai Engels erau, dimpotrivä, reprezen-
Jean-Paul Sartre, Critique de la raison dialictique, precedatä de
-
de nöthode, Paris, Gallimard, 1960, pp. 19-20.
euestion

1,52 153
 Trebuie sä-l auzim pe Proudhon vorbindu-ne despre copilärin
sa de mic agricultor:
Pinä la doisprezece ani, viala mi-am petrecut-o aproape in
intregime la cimp, intre mici munci {äränegti qi päzitul vacilor.
Am fost timp de cinci ani väcar. Nu cunosc alt mod de viaJä
mai contemplativ gi mai realist decit traiul Järanilor, atit de opus
absurdei spiritualitäfi care constituie fondul educa{iei qi vielii
cregtine. .. Ce pläcere, odinioarä, sä mä rostogolesc prin ierbu-
rile inalte, pe care mi-ar fi pläcut sä le pasc aqa cum o fäceau
vacile, sä alerg in picioarele goale pe potecile intortocheate,
de-a lungul gardurilor vii, sä-mi afund picioarele in pämintul
adinc Ai proaspät, strivind sub ele porumbul verde! [...]
Bucurindu-se ca un poet de savoarea cuvintelor, a acelora carc
lasä ?n gurä gustul sälbatic al tuturor acestor delicatese cimpene$ti:
Cit era ziua de lungä nu mä mai säturam de dude, de cam-
panule, de salsifii, de mazäre, de seminle de mac, de gtiule{i
de porumb copli, de felwite bace, porumbe, fructe de sorb,
mäline, mäceqe, vilä sälbaticä, fructe de pädure. Mä indo-
pam cu o grämadä de cruditä1i care ar fi fäcut sä crape orice
mic-burghez crescut in puf.
Apoi, dint-odatä, nostalgic :
Astäzi n-aq mai putea din päcate, sä mä bucur de aceste
delicioase näzdrävänii. Sub pretextul prevenirii pagubelor,
administraliaa distus to{i arborii fructiferi dinpäduri. Unpustnic
n-ar mai putea fräi in pädurile noaste civilizate. Le este interzis
bielilor oameni sä adune pinä Ei ghindele 9i jirul; cum le este
interzis sä taie iarba de pe poteci pentru caprele lo163.
$i apoi, dä friu liberunui soi depanteismrustic:
63
De la justice dans la Rövolution et dans I'Eglise,Paris, Gamier, 1858 (3
vol.). Edifia Lacroix are 6 volume, iar edilia Marcel Riviöre, 4 volume. Cf. al 5-
lea studiu, cap. IV.
154
Existä, intre om gi animal, intre toate cele ce existä, simpatii
gi antipatii secrete, pe care civilizalia le släbeqte gi le estom-
peazä.imi iubeam vacile, dar cu o afecliune inegalä. Aveam
preferinfe pentru o anume gäinä, pentru un anune arbore sau
bolovan. Mi se spusese cä gopirla este un prieten al omului gi
aga credeam, in modul cel mai sincertr.
Iatäunde se formase el intelectual.
Acest contrast intre viala realä sugeratä de naturä qi educa-
lia artificialä oferitä de religie a fäcut sä se nascä in mine
indoiala filosoficä 9i m-a pus in gardä impotriva opiniilor
propoväduite de secte gi a institufiilor sociale 6s.
,insä oragul apus repede stäpinire pe micul sälbatic. Cu sprijinul
tului paroh, mama sa a obfinut ca micul Pierre-Joseph sä fie
is la colegiul din Besangon. Säräcia lui i-a pricinuit destule
ilinfe. Prea strimtorat ca sä-gi cumpere cä4ile necesare,
a fäcut qcoala färä sä fi putut avea un dicfionar latin.
l-a impiedicat sä recunoascä motivul: ,$m indurat sute
pedepse pentru vina de a fi uitat o carte acasä: de fapt, n-o
deloc".
Nu s-a putut prezenta la examenul de bacalaureat. Tatäl nu
i reugea sä-l infrefinä" aga cä tinäruI Proudhon a päräsit colegiul
a-gi cigtiga pänea. A ajuns ucenic tipograf gi asta i-a permis
abandoneze cärtile. Ajuns corector, a avut astfel posibilitatea
citi de-a valma tot felul de lucräri, acumulind o imensä culturä
Meseriape care o exercita a fäcut din el un latinist
primä minä, familiar al Pärinlilor Bisericii gi al teologiei qi
cind pinä gi ebraica. A avut, de asemene a, ocazia de a citi
lume industrialä si socialä de Charles Fourier, ,,acest geniu
s lbid.lnlegätwä cu panteismul, el adaugä:
,,Panteismul este religia copiilor
sälbaticilor; este filosofia tuturor celor care, relinuli de virstä, educafie,
intr-o via{ä a simfurilor, nu au ajuns la abstracliune gi la ideal, douä lucruri
dupä mine, e bine sä le amini cit mai mult cu putintä."
65
lbid.
 al lor
bizar", carte tipälJrtÄde patronul säu. in I 8 3 1, are o incursiuttc intr-o oarecare mäsurä, in pozigia de reprezentant
invätamint. Proudhon este,,pedagog" la Gray, in Haute-Saönc, lingä Domniile voastre'
Anul urmätor pleacä la Paris pentru a se intilni cu Gusttt
era, se.pi[e, incä 9i mai
Fallot. Se imprietenise cu acesta datoritä unor remarci considcrull rularea ini,tialä a acestei declaralii
pertinente, pe care Proudhon le fäcuse corectind gpalturilc unol . Ü*ti"ath"*ife unuia dinffe protectorü säi' Proudhon ar
sä ii imblinzeascä tonul6? '
Weli a sfinlilor, adnotate in latinä, publicatä de Fallot. Lipsit tle
rgsurse, fiul Besangon-ului a fraversat Franfa, ca ucenic tipognrf,
e scrten
intors in oragul säu natal, Proudhon s-a asociat cu doi prieteni ;i t
cumpärat o micä tipografie la Besangon. Precum Balzac, curirtd studiile' intrucit
rn se duse, la Paris, pentru a-gi completa
avea sä intre in afaceri päguboase gi sä se umple de datorii. de-concurs tema
din Besangon propusese ca subiect
"iitirir""
Bursa Suard
privitä din punctul de^
linerii^duminicilor
;;";;;;;;;u'utr"",almoratei,atrelaviitor.4fl::!::.1
' calificatiwl
;;;;;i;;;äG*it i""rare care a primit
La 31 mai 1838, igi depune candidaturapenüubursa Suard" rcntl "
trienalä de 1500 de franci pe an, care permitea unui tinär din Franc. lft*t"f u"." sä fie editatlaBesangon' in 1839' 9i apoila
üi g+i. N. putem imagina cä ideile egalitare expuse in 'Lc
Comtois särac, cu diplomä de bacalaureat gi foarte motivat sä igl ce sä-i neliniqteascä pe
continue studiile. Pentru a intra itr concurs, Proudhon, in virstä tlo äti" tc'aäbrareal ai avut de
micieni!
douäzeci ginouäde ani, nebuia sä sus$nä qi säpromoveze examcnul '' Se.simte särac' viseazä
Paris, Proudhon regretä,,atelieruf
de bacalaureat. Renta, pe care Academia din Besanqon avea sarcitts
,uina 9i sa tEiasciastfel'
Uneori gindul sinuciderü ä
de a o atribui, i-a fost acordatä la 23 august. "ioU* Sena ,,cu un aer sumbru'68'
t""ia. s" t ttpäa" privind "taver-
Scrisoarea sa de candidaturä nu ascundea nimic din sentimctt- sä':
tele gi convingerile sale:
;ä;'i1"ä.'ilgindeete tf lh:{lca a$11*H
chiar
unui Fieschi
Jääiii r**ät"-t4,,cuinima bäsndu-i Textul inc:lqti
Se ät" a*-"f ,rn"i maqioitii ::
infemale"Tr '
Näscut gi crescut in sinul clasei muncitoare, apar,tinindu-i pe care il dädea
incä prin suflet qi sentimente qi mai ales prin comuniunea de
ÄÄ C" este proprietatea? Räspunsul
i i",t.Ueti avu äfectul unui cutremYtt..'f1o!'i 1':,' ":,
suferinle gi näzuinle, cea mai mare bucurie a mea, dacä ag ;,:i;;' era dedicatä Academiei
. $i,;d^"a ironiei, lucrarea
intruni sufragiile dumneavoasträ, ar fr, frrä nici o indoialä,
137' nota 9'
domnilor, aceea de a putea de acum incolo sä muncesc färä ffiInrtuireAckermann'
de l'anarchie,p'
odihnä, prin intermediul qtiinlei gi al filosofiei, cu toatä puterea Scrisoare cätre
icrisoare cätre Bergmann ,dh23 februarie 1840'
voinlei mele qi din toate forlele spiritului meu, la imbunätälirea
moralä gi intelectualä a celor pe care imi place sä ii numesc vorba del*"p.\
{DJi.o." ain : mai 1840, in care este.
ll':::!l]19 .l^tl*
fralii 9i apropiafii mei; de a putea sä räspindesc in rindurile ;il'üä"#'iääi;;"#';;i;;;tatentatimpotrivaregeruiLudovic
i#-:
8 iulie IroJJ'vu4Julvre*
la 2löllllls 8 3 5, cu ajutorur u.Äf . pr*"r: o:
:111,u-: ^o:]::r1*
,

lor seminlele unei doctrine pe care eu o consider legea lumii il; "".i
;t'treacä. suita regalä' Regelen-""f9:l
tins,darexplozia
öil "lA fost judecat de
morale gi, in agteptarea incununärii cu succes a eforturilor It cu optsprezece mo41 Et ä-u-e-äi ti .9:l-d:::lll 836'
mele, cäläuzite de inlelepciunea dumneavoasträ, de a mä situa ;"ffi;: .:ä;;1"';;;" ei executat la 16 februarie I

t57
156
din Besangon. Acest prim manifest asupra proprietäfii incepc, tlo
fapt, prinf-o scrisoare adresatä,,Domnilor membri ai Academicl
din Besangon", in care Proudhon amintea de calitatea sa de bursicr
al fundaliei Suard gi invocä suportul moral al academicienilor: ,,Dacll
voi nimici penfru totdearura proprietate4 infteaga glorie vä va revcrri
dumneavoasträ, domnilor [sic], cäci o voi datora sprijinului gi
inspira,tiei dumneavoasträ". E ugor de imaginat scandalul carc n
urmat!
Proudhon a scäpat ca prin urechile acului de urmärireajudiciar[
A fost nevoie de intervenfia economistului Adolphe Blanqui,
revolufionarul, ,,incarceratul". impiedicat sä comparä in faln
Academiei din Besangon pentru a da explica,tii, el s-a mulfumit sll
redacteze oepistolä. in t 8 ta, pugn a mailipsii
sä nu fie iar inculpar
pentu un al doilea manifest asupra proprietäfü. Iar anul urmätor, un
al ffeilea mem oriu: Avertß ment cätre prcprietari (3 februarie 1 842 )
l-a adus in fala jurafilor din Doubs. $i-a susfnut singur pledoaria dc
apärare, cu mult succes gi a fost achitat,inaplauzele publicului.
in invälmäsealä
in 1843, dupä ce gi-a vindut, in sfirgit tipo grafia-faräa scäpa
complet de datorii -, Proudhon a lucrat la Lyon pe postul de agent
navlosist, intr-o infreprindere de transport fluvial. A cälätorit la
Paris, unde i-a cunoscut pe Marx gi Bakunin. Aparifia Sl"s temului
de contradiclii economice sau Filosofiamizeriei (15 octombric
1846) 9i faimoasa replicä a luiMarx, Mizeriafilosofiei (I5 iunia
1847), au generat o stare de conflict intre cei doi.
In momentul revoluliei de la 1848, Proudhon deplinge absenfa
ideilor conducätoare. Participä la alegeri qi, dupä un egec in aprilic,
este ales deputat al Adunärii Nalionale, la 4 iunie. in ianuarie I 849,
incearcä sä punä pe picioare o Bancä Popularä, institulie de credit
cu dobinzi extrem de reduse. Din päcate, Banca Popularä s-a
desfiinfatdupänumai citeva säptämini. Dupäo serie de articolc
scrise impotriva principelui-prezident gi publicate inLe Peuple
[Poporul], este condamnat la trei ani de inchisoare gi plata unei
158
imprudent la Paris, unde este arestat 9i incarcerat la
Pölagie, gi de unde nu va fi eliberat decit in iunie 1852.
d' un rövolutionnaire [Confesiunile unui revolulionar]
scrise in inchisoare. Tot in inchisoare se cäsätoreqte, la 3 I
v il
1849, cu Euphrasie Pi6gard, o ceapräzäreasä mult mai
decit el. invinuit din nou pentru articolele sale din Voix du
[Vocea poporului], redactate la Sainte-Pölagie, este
la alte inchisori, cu regim mai sever. Sänätatea lui
incepe sä se deterioreze dupä ce se imbolnävegte de
, in 1 854. in t 8S 8, a publicat cele trei volum e dtn
La Justice
la Rövolution et dans I'Eglise [Dreptatea in cadrul
i gi Bisericii], lucrare pe care i-a dedicat-o arhiepiscopului
cardinalul Mathieu. A fostpus sub urmärire corec-
gi condamnat la hei ani de inchisoare, precum qi la plata
ämenzi de patru mii de franci. Editorul säu, Gamier, se alege
an de inchisoare qi o amendä de o mie de franci. Proudhon
rgiazä la Bruxelles, fiind insolit de sofia gi de fiicele sale. in
belgian4 il intilnegte, irltecere, pe Tolstoi. La 18 septembrie
Proudhon se intoarce la Paris. La alegerile din 1863 9i 1864
absenteismul- Lucreazä la ultima sa carte: De la
politique des classes ouvriöres [Despre poten]ialul politic
muncitoare], adevärat testament politic, care va apärea
moartea sa, survenitä la 19 ianuarie 1 863.
a läsat o operä imensä, stufoasä gi difuzä. Zeci de
paisprezece volume de coresponden!ä, $ase caiete 9i trei
,
i dearticole. Moarüea sa timpurie, la doar 56 de ani, nu i-a
sä-gi organizezemaibine munca. Trebuie menfionat cä
lizarea nu a fost niciodatä punctul säu forte:,imi uitvechile
spunea el la sfirgitul viefli, gi nu mä recitesc. Avind astfel de
,iuri- nu e de mirare cä in scrierile mele se intilnesc frecvent
159
 lucruri destul de greu de conciliat."72. intr-o scrisoare
cätrc M ECONOMIA
el.se aratä cit se poate de ostil spiritului
sistematic Ai mai r

oricärei forme de dogmatism: Dupä ce am

,, demolat a priori inainte de toate
dogmatismele, sä nu cumva sä ne treacä prin
cap sä indoctri
la rindul nostru poporul. Sä nu pozäm
in apostoli ai unei noi rcli ideologiile socio-politice (confractualism, saint-
fie ea gi religia ra!iunii!.,Este aäevärat cä, in
opinia lui, poponrl ism, socialism idealist etc.) pe care le consideräviciate de
are primit nici o leclie, de la nimeni.
9e icä, Proudhon este convins cä problema proletariatului,
apurur rrece la vremea sa drcpr
-^-lll*
laurug:\,
nu
1:."loT,
-r-l
:are
indepärtat niiiodate de o moderalie profi
,tä problemä a secolului, nu va fi rezolvatä decit prin inteme-
unei adevärate ptiinfe sociale. in secolul al XIX-lea, in ceea
datoratä bunului säu siml 1äränesc (,,singele pränesc
care_mi, guvernarea, societätile evolueazä cätre inlocuirea
prin vene"zr) gi solidului.sau echiiib-l" ptrt..r. proudhon principii teologice gi politice cu un principiu economic gi
interzis sä fie,,un om de acfiune.., spunind'cä,,ignoranfii Aceastä migcare i se pare de neoprit.
sirrt
care fac revoluliile" gi preconizind äliminarea 'olufia Francezä a introdu s inFran[a democralia politicö.
ifustipiei socr,
care nu va fi ,,nici violentä gi nici spoliatoare,;. nu e dä ajuns. intr-adevär, ce legätuiä poate exista intre un
N.uui,
temperamentul unui agitator", nu consideri politic precum sufragiul universal gi stabilirea unui salariu
cä, pentru a se insuuiil
egalitatea, ar fi necesar sä,,se dea totul peste
cap,,7a, intru.if iii De acum incolo, lupta trebuie sä aibä ca scop instaurarea a
cteje.l citugi de_pufin in posibilitatea r.'t i-Ueriip".,. ce el numegte democralie industrialä. Dacä gtiintele pozi-
secole,"""pi..r
ordinii sociale. O *"o.lyti-" se desävirgegte timp de ,,cantitative", avbaze solide, dacä matematica sau fi zica se
e175. Avem mai degrabä de a face
d;;
rnurg ind.lrrd;;,,i;; autoritar spiritului nostru, excluzind arbinariul sau utopia,
"u'un
proces lent, frrä sfirgit, decit cu un cataclism. a$a, poate exista - gi Prondhon este convins de asta - gtiinfä
in rest, ."uäfq, li.i
schimbat obiectul de-a rungur istoriei. Religioasä gi riguroasä a faptelor sociale. Aceastä voinfä de a fonda
,.,,j
apoi filosoficä gi, in cere din urmä, politicä, rlvohlia"oirio"la, umane dupä modelul gtünlelor naturü a constituit, in secolul
ar fi acunr, iir
viziunea Iui Proudhon, economicä. XIX-lea, o preocupare majorä. Aceastä qtiinfä remarca
Er*-, bineinleles, cu neputinfä sä facem aici un inventar
.
tiv al gindirii lui proudhön. Ne vom rimita, agadar,
exhaus.
rudhon, rämine incä sä fie descoperitä.
ln aceeagi epocä, Auguste Comte igi propusese sä termine o
Ia evocarcfi
citorva üeme specifice, clasificate sub nei rubrici: cu RevolufiaFrancezä. Proudhon a intenfionat sä o prelun-
e.onä_i., pof iu.i
gi filosofie, incercind sä creionäm o schi!ä a acestei spre scopuri noi. Dupä ce a fost destructivä, revolutia va fi
opere c.iticc 'vataue* .ln tocut regimutui politic
gi totugi, in acelagi timp, extrem
de consÄctive. ai miliar al vechü regalitäfi,
frebui elaboratä o altä formä de organizare,ceaainstituliilor
72
Scrisoare cätre Clerc, din 4 martie 1g63. care nu mai sint de esenfä,politicä", ci ,,industrialä".
71
Justice, studiul al S-lea. tralizarea politicä trebuie sä cedeze locul unei,,centralizäri
7a
Deuxiöme mömoire sur la propr!ötö,paris,
M. Riviöre, 193g, p. 150. (,1, " a forfeloreconomice. Cäci Proudhonconsiderä cä sensul
9i '/zslice, sludiul al 4-lea, cap. Vi: ,, ...in ciuou uläi.i"to,
nu cred cä tibertatea mai are nevoie'de acum
tu.ur. sintem marr'rr, iei s-a modificat complet. Astäzi, economia este cea care a
inc"lo äärororii."i;i;ü;ilil';]J;
revendica drepturile si a-si räzbuna sure.inlele.
--' -nar*ea
-*r-" ne va fi mai de foros, gr obiectul principal al acfiunii revolutionare. S-a intors o
räbdarea, cäci Revolulia este invincibilä1;--'-
7s
Scrisoare cätre Michelet, din23 ianuarie 1g60. 76
De la capacitö politique des classes ouvriäres, L. II, cap. VIII.

160
l6l
paginä a istoriei. ,,Civilizagia modernä, spune el, epuizind tradifiilc
gi exemplele, este in mod irevocabil angajatä pe drumul unei revolulii
pe care nici precedentele istorice, nici dreptul scris, nici credin[a
stabilitänu o mai potconduce."TT
Primul lucru care se impune spiritului, dacä wem sä inüemeienr
gtiinfa economiei gi a productiei, este necesitatea mentinerii unci
contabilitä1i a societäfii, singurul mijloc de cunoa.gtere a procesului
de producfe, sporire, schimb gi consum al bogäf;ilof8. Chestftrnilc
financiare gi contabile au jucat, de altfel, intotdeauna un rol dc
prim rang in concepfiile proudhoniene. chiar gi pentru rezolvarca
unei probleme ca aceea a säräciei, proudhon considerä cä estc
indispensabilä linerea unei contabilitä{i stricte gi permanente. Ba
chiar vedea in asta axioma fundamentalä a economiei poriticc,
care nu este altceva decit,,fi losofi a contabili tÄgä*tt . Adeväratu l
economist este contabilul, iar Proudhon cere ,,intocmirea unci
contabilitä1i aFranlei [...]. Franfa este o infteprindere de comerf
care nu fine acte"e. El era sigur cä un inventar complet al bunurilor
unei natiuni gi trn recensämint contabil foarte precis al vie{ii socialc
vor duce, inn-o bunä zi, la un contol inchizitorial, la o integrare gi
o ralionalizare totalitarä atit de perfeclionatä a viefii oamenilor,
incit puüerea Statului va iegi, in consecin!ä, mult intäritä. cäci astäzi,
cind autoritatea politicä gi puterea economicä tind din ce in ce mai
mult sä se confunde, guvernarea, departe de a fi dispärut (ba
dimpotivä!), face loc unei supraexploatäri, economice gi politicc
totodatä, care se manifestä sub forma pseudotehnicä a dirijismului
planificator gi prin intermediul süuchrärii autoritare a cadrului vielii,
imperativele economice fiind camuflajul unui nou despotism.
Oricum ar fi, in opinia lui Proudhon, principalul obiectiv al une i
revolufii a progresului va fi organizareapozitivä gi rafionalä, in
spiritul dreptäpii, al vief,i economice, cheia de bol6 a hrturor relalülor
dinte oameni. ln societäfile lumü modeme, economia devine,
^tf.l,
17
Philosophie du progräs, cuvint inainte.
78
Systäme des contradictions öconomiaues.cao. X.
7e
Scrisoare cätre Bergmann, din 4 iuniÄ 1847. '
to Carnets, 29
novembre 1847.
gtiinlelor. Politic4 aceea care, pinä atunci constituia referinla
ilor revolulionare, este depägitä. Astäzi, in viziunea lui
politicul este resorbit in totalitate de cätre economic.
economicä absoarbe in sfera sa. ,,Guvemul, ca gi comerful
industia'.
Un economist clasic precum Jean-Baptiste Say8r a considerat
o delimitare netä inhe qtiinfa economicä qi politicä.
nu acceptä aceastä compartimentare. intr-adevär, cum
el,,intre Guvern gi cei adminisffati, infe ceiadministrati gi
totul se reduce la servicii reciproce, schimb, remunerare
,rambursare", iar,,in Guvern, totul este repartizare, circulafie,
izare",ne putem infteba de ce economia politicä ar tebui sä
problemele guvemärii din domeniul säude aplicafie.
Din aceastä perspectivä, vom inlelege ugor cä munca, activitate
gi productivä, poate juca un rol esenlial in cadrul organi-
ii sociale gi a civilizafiei. ,,Laburismul" lui Proudhon decurge, in
logic, din,,economismul" säu.
Munca
Proudhon contrazice energic vechea concepfie biblicä a muncii
blestem82, ca gi viziunea stirnerianä a muncii ca formä de
Realizind acordul perfect dintre via{ä, inteligenlä gi
munca inseamnä pentru el prelungirea directä a ceea ce
ii numesc creafiadivinä. La fel ca gi Dumnezeu, omulpoate
considerat creator. Activitatea umanä, producerea de bunuri gi
ii (gi numai munca produce bogä,tie) genereazd societatea.
prin muncä, omul se creeazä pe sine insugi. Proudhon
trJean-Baptiste Say (1767-1832). Fondator al economiei politice in Franfa.
or al Traitö d'öconomie politique, ou simple aposition de la maniörc dont se
se distribuent et se consomment les richesses, Paris, Deterville, 1803 (2
I gi Cours complet d'öconomie politique, Paris, Rupilly, I 828- I 829 (7 vol).
t2
Facerea,III, l7- l9: ,, ...blestemat va fi pämintul penku tine! Cu ostenealä
te hränegti din el in toate zllele viefii tale! Spini 9i pälämidä ifi va rodi el gi te
i hräni cu iarba cimpului ! In sudoarea felei tale ili vei minca piinea ta, pinä te
lntoarce in pämintul din care egti luat..."
t63
considerä cä problema muncii marcheazä punctul de rupturä dinrc cä la orice alt gen de muncä. O specializare
prematurä 9i prost
o lume care apune, cea in care räul gi injustifia au putut domni leasä nu poate avea decit un efect sterilizantsa '
weme de secole gi noua lume care se anuntä. in opinia lui, ideca proudhon schileazä un tablou sinistru al condiliei muncitorului
a cunoscut-o, in aceastä a doua
cum jumätate a secolului al
iudeo+regtinä a coruperü omului, conform cäreia munca este privitä r

ca un stigmat al condamnärü divine gi al senrifirfü terestre a neamulu i K-lea, in care s-a produs instaurarea marii industrii'
O dab terminatä perioada de ucenicie, timp de ciliva
ani'
omenesc, a dominat multpreamult timp qpiritele. Filosofi4 economia,
ii va permite incä sä-$i facä iluzii 9i
politic4 ba chiar gi literatura poartä incä urmele acestei prejudecäfi. 5inuliu tittetotri muncitor
iurmeze pentru o weme ,,art"l" vise aurite"' Se va cäsätori'
Mrurcitorii, iegind din condilia de inferioritate in care au fost,tinufi,
trebuie acum sä-gi regäseascä noblefea statutului lor.
'""pfof
präl.t* va aduce pe lume ,pentru sistemul care ii
Pe lingä prejudecata religioasä, diviziunea muncü gi m ecanizäni oräarepeamindoi, ciliva avortoni, pe care acelaqi tltT-.i:"l
ft.'vtui apoi, deigustul provocat de o muncä sterilä 9i
au avut un rol important in devalorizarea muncitorului in cadrul
aceea de
rasä il',ra ia"e sä congtientizeze condllia realä,
produqtiei: incetul
itii"n*e ir, *.nsul angrenaj al soc.ietä1ü gi il va conduce,
cunoaqteri
Cu cit diviziunea muncii se accentueazä, iar maginile se perfec- incetul, la disperare. fr'fi"t"u tu, tipsitä de sprijinul unei
pradä
tioneazä, cu atit muncitorul valoreazä mai pu{in; in consecin!ä, iv", ioueie. N., e de mirare cä nefericitul cade 'yisärilor
cu atit mai pufin va ciqtiga; la un salariu egal, norma lui va iei, neUuniifor iluminismului gi furiilor neputinltt:
:i"guTl
cregte. Asta line de o logicä fatalä, al cärei efect nu ar putea fi dorintei de a-l ,,mecaniza* pe muncitor va fi fost acela
impiedicat de nici o legislafie 9i de nici o altä dictaturä. Se "f,"i "f
al fi transformat intr-o fiinfä,,infirmä 9i rea"86'
produce, agadar, o scädere for{atä a salariului, in ciuda greve-
lor, a regulamentelor, a tarifelor, a intervenliilor autoritätilor: Proudhonareinvedereunmijlocdearemediaaceastäsituajie
rentabilä, acela de a reda muncii inreaga sa dimensiune cultu-
antreprenorul dispune de o sumedenie de mijloace prin care
sä se sustragä violenfei qi autoritä1ii83. ;. s.rtiitti azäcä'lafel trebuie sä se intimple 9i cu industria'
gt
arnäagtiinfelor", a$a cum o defineqte el, precum 9i cu insä9i
Proudhon igi indreap6 critica asupra condifiilor de lucru, care ii ouit.täu qtiinfifrce. nredarea qi invä1area industriei, va frebui
fie cit mai cuprinzätoare cu putin!ä, dupä o metodä care
sä
par de naturä sä provoace degradarea personalitäfii muncitorilor.
indä industriä in ansamblul öi, astfel incit alegerea meseriei
Chiar ucenicia tinerilor suferä de un grav defect, gi anume
a qpecializärii sä survinä, pentru mu-ncitor c.a.gi
pentu politeh-
unispecializarea, pregätirea pentru o singura funcfie. in timpul
uceniciei, proletanrl igi peftece cei mai frumogi ani din viala muncind , drrpä p*"*gerea
intregului ciclu de studii'{7'
--
pe gratis pentru un patron, care nici mäcar nu-i poate garanta no"afro" ," ginAe*e ta un adevärat sistem de invä!ämint tehnic,
indus-
slujba. Ani de zile, va hebui sä invefe sä execute sarcini pentru a ,care sä rezuIte o culturä tehnicä autenticä. cäci munca
cäror indeplinire i-ar fi necesare cel mult citeva säptämini. Dar,
ÄItda-al*;,,
-.aupeu"i-au mutilat inteligenfa, l-au stereotipat' l-au.pietrifical
mai ales va fi astfel condifionat, incit in loc sä fie initiat, aga cum ofia i"'it"r"ä tui -pecare se amägeele t",tl:Tq*t::3t,Tt
i-au"b
9i:*:ii9,1
paralizat sufletul, la fel cum rau
artebui sä fie,,,inprincipüle generale qi secretele indusüiei umane", , di.J;;;;; odignuit
"u
ea -l
bralele".
el va fi menit rutinei incä de la inceput gi va ajunge incapabil sä 85
lbid.
t6 lbid.
83
Justice, studiul al 6Jea, cap. VI. e7
lbid.

I65
164
 mun9i.to1
trialä este o practicä sus,tinutä de cunoagtere. in exercitarea oricä- valoare adaugatä, creatä de cätre
vindut' nici
:Til:
r"" f"i, proäusul muncü sale nu a fostnici
rei meserii manuale, inteligenla insotegte braful. Existä o culturä u "a"i aceastä valoare din muncä
producfei, aqa cum existä o culhrä gtiinlificä sau filosoficä. Aceastil de cätre muncitor, astfel incit
idee il va seduce pe Georges Sorel. Fäcind referire la Diderot qi ll tt"f"ti.i* fel delinuü de cätre proprietarul capitalist'
Enciclopedie,Proudhon este gata sä considere,jndusfüa", meseriä, ;:ä ;ö; n"t':d " nl"':tlly*11:
p'"u"tll
"a äi trebui s9us. 1"#:
a prätit de atitea
ca,,formä concretä a acestei frlosofii pozitive ce trebuie astäzi illtäui#ii i;";;it-;ü 9ä 3r
turnatä in suflete in locul stinselor credintess . . . ". Mai mult chiar, o zi de munca" de circ oJiorotit
**titoti T l*'*3'3T?;11
acelagi lucru' $i Proudhon
cel pe care el il desemneazäpintermenul de om-al-industrici, aceasta muncä, 9i nu este deloc
adicä muncitorul calificat, profesionistul, fiind un practician gi un mult asupra acestei nuante Cäci "aceas"f:!:::y:::
d.;fua 9i coordonarea
muncitorilor' din convergenJa
,,intelectual", üotodatä datoritä cunoagterii sale teoretice, ,,este cu n-a plätit-o deloc"n '
mult mai presus decit savantul gi filosoful propriu-zis'€e. Se poatc taneitatea eforhrilor toiicapital istulf
doar insumarea
spune cä ideea unei culturi proletare, paralela cultuii burgheze, igi T*i i"t"ctivä nureprez\ntäP$ 9i ?i-pt" acest
rrclor individual".*"o uLätoiesc' Proudhon demons:Yä
aflä una dinfre surse la Proudhon.
;;;J"r"*l celor douä sute de grenadieri:
".emplului
Proprietatea ore obeliscul de la
"iDouä sute de grenadieri au ridicat in citeva
putem oar: preslpune cä un singur
;äöö;,ilo*isäu;
iääffi; -- ;i;',;
Proprietatea procedeazä concomitent prin excludere gi invadarc,
,(rlrr' ur uvus ro," a" s$vv fi reueit acet:u]=*lTli;;f"li
a conduce o
ne spune houdhon. Fa a fost ,principiul generator gi cauza determi- un deqert' a construr o.ca
bine, a fertiliza
Sä,
nantä a tuturor revoluliilor"e0. Puncful de plecare al demersului obeliscul' a muta
manufacturä inseamnä u'ldi"u -inseamnä
bogälie' cea mai-micä
säu critic asupra proprietä{ii capitaliste este ideea cä muncitorul un munte din loc' ö"u *ui micä
pästeazä intotdeauna un drept natural de proprietate asupra lucrului , :structurä, punerea - *iu"t" a. celei ;lt T*:t:^t*:tj::t
unor talente atit de diverse'
pe care l-a produs gi asta chiar gi dupä ce gi-a primit salariul. Sc nece-sitä o conjugare a muncii 9i a
ajuns pentru a o indeplinie3'
observä la Proudhon o anticipare a teoriei man<iste aplus-valo- incit un singur om nu ar fi de
nler. Munca plätitä face sä creascä valoarea a ceea ce este produs.
sä aratecä
Plecind de aici, Proudhon wea ry::1 X}:t*i?'
. tt lbid. f#;ä ?il,;;;'ont'u"* "te' d: "*'311:i'::3
ä:
te
Proudhon acordä o importanfä esenjialä pedagogiei 9i inväfämintului tehnic, #ff ffi.,iää, ta'*;i ;"Punea de Pämintul s11 ::::"7
incä inexistent la wemea sa: ,,consider cä inväfäminful industrial reformat dupä
principiile pe care le-am stabilit poate schimba total condifia muncitorului; iar
ilüi;";uit."io*r"i'Astäzi,munc**1,91'ly:-*:T:::l
libera-iiärr,äir ö"i"r, nevoilor panonului
truda gi repulsia inerente muncii in starea actualä de lucruri se pot $terge treptat
in fala bucuriei ce rezultä pentru spirit ti inimä din munca lnsägi, fr1rä a mai vorbi anrbele ;äö;ffi; ; i;;" * ; Posesiune ":y'i't1l"'fl'. ;
de beneficiul obfinut din produclie..;' (ibid.). precara' i*pfi.ä o inegalitate in
c.adyl
eo
Qu'est-ce que la propriötö ? Prcmier mömoire, cap.Y. "ui"
bazeazä p" o intrucit salariul
er Maximilien Rubel, in edilia operei lui Marx, subliniazä cä,,Proudhon a ".at"Ptate,
glicit plus-valoarea" gi cä autorul Capitalului ,,ä este, de asemeni, qi aici, dator"
?
(Karl Marx, (Euvres, I: Economie, Paris, Gallimard, La Pl6iade, 1963, note Qu'est-ce que la ProPriätö
qi ez

variante, p. l5a9). et lbid.

166
 putea utiliza element redutabil"
mnncitorului nu-i mai permite acestuia decit subzistenla, faräa-i De asemenea, pentru a
"acest
ca acesta sä fieleechilibrat'
asigura gi venitul necesarzilei de mäne, in timp ce capitalistul poatc re este proprietatea, estä necesar
sale' ln acest scop'
sä acumuleze nestingherit bogäliile produse de munca colectiva ;. ffi; ;,but*!.i", in uederea,purificärii"
ta äpiit" pt"ptiäagi pllcipiile de
egalitate ei
neplätitä, ceea ce ii asigurä independenlä, siguranlä gi profitul pc ;;tuöä;tti
Ititie, pentru a transtorma lstfet .acla;A *:tig["^i::"P]:
ei masacre' inff-o
viitor. Proudhon concluzioneazä:
iffiililil; ädü,;-""'ä
u6to' dtle*änii
ordinii"eT'
u

uriti. roiiae u fraternitälii 9i

Or, acest ferment reproducätor, acest germen etern al viefii,
aceastä pregätire a fondului qi a instrumentelor de produclie,
ilffi;iiä*äüfi
juridice. Cu toate
"tegii"'t'*1'riorsocietälill:tf:l
Ggil*ttul"l li toralitatea lui nu
capitalistul i-l datoreazä producätorului gi nu i-l inapoiazä Euli "ätt'""
toäiai Proprietatea are nevoie de o
ootbazadecit pe ot.ptui
niciodatä; gi chiar aceastä tägäduire frauduloasä constituie
,tÄ;ffi äö[, in fiisa cäreia ea varämine intotdeauna,,un
cauza säräciei muncitorului, luxul celui instärit gi inegalitatea echivocä si' din punct
condiliilor. in asta constä, mai ales, ceea ce a fost numit
;t;;;;;;;äiÄ;" i. ..t ot o moralitate
actele de luareinposesie
intr-un mod atit de inspirat exploatarea omului de cätre omea.
n JJt" t ot ti", i*poiiüii Je separatde
rcaremoralaledezaprobä"e8' 'c-:^= a^
de
ä proudhon este ideea m etafizicl
Proudhon a avut meritul de a fi pus accentul pe un anumit " iff;Jäffi ää";"tu *ol din drepturil e scrip-tf it:il:
aspect al plus -v alorii : diferenfa dinte valoarea-muncä individualä
pd;ät;; ;olt.pua "u impre
de la 17 89' 1793
ffiü inäeckratüle
;"üvit iAeätogiei"*pti-ut"ptoprietate se poate intemeia in
gi valoarea-muncä colectivä" completind astfel avant la lettrc ct'ttica
si 1795. El nu crede dä;äü"
lui Mam prin dezväluirea unui detaliu aparte al antagonismului dintc äiäätii'iJr""iitä".i;;ffi;;;,'ni9b'i"'1t"uesie'inprimulrind'
un drept'
capital gi muncä. ;^ü;öü"i"i dupä aceea poate de-veni
"'ätiä". piop.i"teiii"upitaliste nu face' aqadar' din Proudhon'
Sä ne oprim pulin asupra celebrei formule: proprietatea
tnseamnä furt. ConStient de caracterul provocator al acestei düä;;Äiä'i.e"iii'pä'piöp'i't^"Y:ilql:*"::*:f.:i
sJuuEetvrE

afirmafii, Proudhon precizeazäcän-a avut niciodatä intenfia de a proprietatea acf tonea:

ca mioda cea mai potrivitä de a
distrugeproprietatea, ceea ce, de altfel, ar fi o pretenfie absurdä Statului. Aqadar,
,combate nedreptatea
"o*iJoe
alo"iuä Ot"ptut"i de propry1a1?-Tj:ifl:l
gi o alunecare in comunism, impotriva cäruia el a protestat frrä
ac e stui orept cacl ni?n'3t:i
incetare. Ce a vrut sä sugereze a fost doar cä proprietatea, luatä ;öffiffi" ;hü s;;;;;i;ea
-Agu
t"t ftttqt cetätean este chemat sa
.äffi; tut*or"'
in ea insägi gi consideratä in mod separat, rämine imposibil de sä devinä proprietar' $i in aceasti
justificat in principiul säu: ,,Pretind, scrie el, cä nici munca, nici Droducä, tot aga este ctmat
irrivinta. Proudhon t;;;;;t sä vorbeascä despre 'nivdTt-l];
ocuparea gi nici legea nu pot crea proprietatea: ea este un efect ,ililäät r;;il;;J* sädistrugi regimul proprietä1ii,
e,ste
ryl
pnn
lipsit de carLzä"es. Prin aceasta ea se inrudegte cu furnrl: ,,Ca qi ';;;;;ii te-i o*ruortipinä la capäl toate consecinfele'
repararea
migdala amarä care, redusä prin analizä chimicä la puritatea E";;;;i;^teu tu tu nivelut tuturor cetäfenilor' Pentru
elementului säu, devine acid prusic, tot aga propri etatea,redusä la tfi;f;t t*iale qi econo:micl Proudhon iropune un nou "conb:lact'"
puritatea noliunii sale, este acelagi lucru cu furtul"tr. ti* tip*a baieleunei societäli mutualiste'
e4
lbid. e7
lbid.
e8
e5
lbid. Ibid.
e6
Justice, studiul al 3-lea, cap. VI.
ss Thöorie de la propriötö' Conclusions'
169
168
 Mutualismul
Proudhon inlelege societatea ca pe o refea de relafii reciprocc,
Considerä cä societatea umanä existä in chip natural, in mod
anterior oricärei convenfi. Teoria confractului social nu este decit
o conceplie de naturä teoreticä . De fapt, diviziunea muncii r;i
,,unitaüea de acfiune colectivä" sint cele care cimenteazä coeziuncrr
societäfilor gi nu weun ipotetic act de deliberare. Toate legilc
care reglementeazä producti4 repartifia gi gestiunea rezultä in mod
obiectiv din raporturile umane reale, independent de voin[l
indivizilor qi^färä gtirea lor. Cäci ,,o lege nu se inv enteaz.ä,o lege sc
descoperä". in fala contractualismulüi lui Rousseau, proudhän gi
tradilionaligtiilm impärtägesc acelagi punct de vedere.
Noliunea proudhonianä de mutualitate permite, agadar, realiza-
rea unei sinteze intre ideea de proprietate gi cea de comunitatc,
Luind modalitatea de funcflonare a producfei economice (diviziu-
ne a sarcinilor, muncain comun etc.) dreptmodel al oricärei viefi
sociale, Proudhon estkneazä, cä aplicarea mutualismului in domc-
niul politic Ai social va genera aparilia unei civilizafii cu totul
originale. El vede in principiul reciprocitälii singurul mijloc de a
elibera intr-o zi societatea umanä de nedreptatea gi dezordinea
care o macinä de atita weme.
Ideea de reciprocitate decurge in modul cel mai firesc din
experienfa raporturilor de reciprocitate qi solidaritate care caractc-
izeazä,in opinia lui Proudhon, societä1ile de astäzi. Orice indus-
trie, orice inheprindere care, datoritä diviziunii muncii, are nevoic
de un numär considerabil de specialigti care sä lucreze impreunä,
constituie o celulä a societä,tii, care,larindul ei, va intra intr-o
combinafle mai vastä" ficind loc unui nou gen de produclie,,,impo-
sibildepracticatde cäfe indivizü izolaf; giincare omul esteangrenat
omului la fel cum roata este angrenatä ro$i", in a5a fel incit jndusftia
,
_l' Cf. de ex. Joseph de Maistre ( 1753- I 82 l), CEuvres choisies, paris, Roger
-
& Chemovitz, vol.IYl. Pensöes, p. 300: ,,Este o gregealä capitalä sä-[i reprezinli
starea socialä ca o stare la alegere, bazatÄ pe consimfämintul oamenilor, pe o
deliberare gi un contract primitiv care este imposibil,..
170
hebuie realizatäsau munca de indeplinit sau intreprinderea
in] proprietatea comunä, in indiviziune, a tuturor celor care
icioä la crearea ei"tol.
in fitt , ptiocipiul mutualitäfii, fondatpe raporturile de recipro-
1te li solidaritate, va permite o reconstituire apropietälii,
cäci,
cum am väzut, proprietatea de,tine un important rol politic' Ea
rezintÄ singura fofiä centrifugd susceptibilä sä echilibreze
midabila putere a Statului. Proprietatea constituie o conffagreu-
naturalägi necesarä a puterii Statului, aceastä fortä artificialä
ntingentä de concentrare 9i centralizare, care tinde invariabil
ll anihileze pe indivi4 absorbindu-l in masä.
l,Froudhon insistä mult asupra rolului de conftagreutate politicä
Unde s-ar putea gäsi o formä de putere capabilä sä contra-
balanseze extraordinara putere a Statului? Nu existä alta decit
,proprietatea [. . .] in cadrul sistemului politic, funcfia princigali
a proprietälii va fi aceea de a servi de contragreutate putenl
pötitice, de a echilibra raportul de forfe dintre Stat 9i indivizi,
äsigurind, astfel, libertatea individualä [...] Acolo unde nu
exiitä proprietate sau unde aceasta este inlocuitä de raporturi
'de vaJaliiate, acolo avem de-a face cu un guvernämint
Aga cum se poate constata, mutualismul proudhonian nu este
4pide pufin o regulä abstactä, o construclie a
priori. Proudhon
ideri cä i s-a indus acest principiu pornind chiar de la viata
inü:ucit, sub efectul empiric aldiviziuniimuncii 9i almodului
iv de producgie, muncitorü se situeazäincä de la inceputinft-un
natural de asociere gi solidaritate täita. Este de ajuns, aqadar,
i in mod ralional gi voluntar o stare de fapt'
tor 7o p^uolurion au XIX siöcle, studiul al 6lea. Proudhon dore$te, de altfel,
societate sä fie organizatä dupä principiile mutualiste: ,,Vrem ca
Äalele, cäile ferate sä fie cedate asocialiilor muncitoregti lucrätoare... in
lor responsabilitate."
Thäorie de la propriÖtö, caP. VI.
t7l
 afacerilot''' Proudhon evocä
Industria inilieri indisparsabile, jn disciplina
,i"?i"ul"*ämajora-cucares-auconfr
untattoate:::::1i*
cunogtinle
i.g"ä0. flpsa de competen!ä tehnicä 9i de
in domeniul industrial, Proudhon a inaugurat termenul tlo a exprimat
JJrrrn"i""f" a celor care fac ievolulia' Lenin
,,participafie", adoptat de cätre discursul politic contemporan,
Sistemul mrurcii salariate va febui sä facä loc economiei mutualistc. bine aceastä dilemä:
in loc sä munceascä pentru un patron care pästreazä pentru sinc sä fie unul dintre cei mai
bunurile fabricate, in schimbul unui salariu, muncitorii vor producc
Un comunist ar putea foarte bine devotat
ilä;;"ttri el poate fi cit se poate de onest,
pe cont propriu gi vor impär,ti beneficiul muncii lor comune. Mun-
cauzei, sä fi stat in temnila 9i sä
fr iototttut -:*1'-11:1
citorul devine astfel coproprietar al produselor sale gi participä ln l;l"ifdüä ffi;^il;;;a c" in'eamoä comer!' pentru cä el
beneficüle inneprinderii. ; ;t ä at afaceri, pentru cänunu^inlelege
a
i"t4"t-d"Tl.:,"^:
Proudhon are in vedere o transformare a societä,tilor capitalistc ffiHöi äi;;;; ii'u"f", ei cä ar trebui sä

in,,companii muncitoregti". O companie muncitoreascä va trebui ;il;*pä tu"rorite ;i";##' Bl, comunisy-t:i:1"-t:l1
"u revoluJie a lumii' ce va ri
sä furnizeze produsele gi serviciile ce-i sint comandate la cele mai ä;1";;"";ä;;t;;;;"imare ci de patruzeci de färi
mici prefuri, sträduindu-se, in acelagi timp, sä-qi imbunätäleascll contemplatä nu patru;;;i de secole'
de capitalism' el trebuie sä
neincetat calitatea gi cantitatea produselor gi prestafiilor.
;;;ä;;;" utipita lu
"lib"tut"u timn de zece
iläti^ili; cel mai umil agent de vinzäri' gare
Toli asocia{ii unei asemenea companii muncitoregti vorde,tinc depozit qi asta
ani n-a fäcut decit sa alerge-de lamagazinla
indivizibil asupra bunurilor potrivit capaci- in weml
un drept gi vor putea,
it"i- J"eentul respectiv isi cunoaqte meseria' 11
nu numal
tälilor lor, sä indeplineascä in mod succesiv toate funcfiile, la toatc äi. responsabil, revolufionarul devotat'
nivelurile, incepindcumuncile cele mai modeste gi mai dificile gi "o-,rnirtol
cä habar n-are de ea, dar nici
mäcar nu e conqtient de neqtiinla
terminind cu acelea care solicitä talent gi cunoagtere. Funcliile vor lui in domeniuro3.
fi elective. Regulamentul intreprinderii va fi supus la vot. Salariul ce mäsuräacest
va depinde de natura muncii efectuate gi de responsabilitä1ile celui Istoria a demonstrat suficientde convingätorin
aj periculos poate provoca
instalarea unei noi puteri 9i dictatura
care o indeplinegte. Participalia la beneficii va fi proporfionalä cu
caste tehnico-birocratice'
servicüle aduse. Toli muncitorii asociaf, igi vorpäsha libertatea dc
a päräsi asocialia, iar compania va putea in mod constant sä
primeascänoi membri. Agricultura
Proudhon este convins cä, prin forla numericä pe care o lui Proudhon'
reprezintä, clasa muncitoare poate, ,,cu concursul citorva Asricultura este un domeniu drag inimii nec9: cale
i"üto*f . Constatind cä munca agricolä este "cea
cetäfeni luminali", sä ducä la bun sfirgit transformarea societäfii,
incepindu-gi programul revolulionar prin suprimarea sistemului
;il;il"fl" ;"", *ui .tutt tpttt, J*" t-ttptlgt "."I.ryi :n:q:
sufl etului 1äränesc",
proprietälii capitaliste.
i" r".iirti, t,, cäci u".urd,,rrp,rgnä
Totodatä, din cauza,,lipsei de perspectivä" gi a,,lipsei sale de XI' c.ommunßte russe' martie
' Lenin,
ro3 Discours au Congrös aY
; !!'! s' P'u'F' l e45' (Q' s' J' nr'
experien!ä in afaceri", clasa muncitorilor eliberali va avea incä
:tszz, ääiäZ i; ui'' * i"
är.":n^t t i u' a's's' pari
nevoie de suportul,,notabilitä1ilor industiale qi comercial", in scopul 83) p. s0.

t73
172
 autorul lucrärii ce este proprietatea? se delimiteazä
de ideea unci aceiagi adversari, Proudhon trebuie sä recunoascä faptul cä
socializäri a päminturilor. plecind in continuare
proprietatea
de la principiur crt fi greu sä gäseascä" puncte comune de racordare, intre
capitalistä trebuie lichidatä, proudhon a ahrmat rocrafia industrialä" gi cea,,ruralä".
intotdeauna cä {äranur frebuie sä pästreze
un drept dep osesiutnta Superioritatea lui Proudhon fa!ä de majoritatea ginditorilor
asupra päminturui säu. ,,pentru riberüaüea
munciii, a cäiturui Ei ionari constä in tactul säu psihologic. Desigur, dacä ar fi
cä fiecare amiric'
schimburilor, nu existä nici un pericor in faptur
ne luäm dupä un pasaj din CarneteleloT sale, nu am putea
de cultivatori va poseda atih ptmint cit poate cultiva,, s. r
cä-gi face prea multe iluzii in legäturä cu mentalitatea
In acelagi timp, pentru a evita o frrimilare excesivä, pe care o cunoagte foarte bine: ,,!äränimea, care
micilc
exploatäi agricole frebuie sä fie capabile sä se integreze mareamajoritate apopulafiei franceze, este clasa cea
inasocia-
1ii, astfel incit sä profite de progresur gi descoperilrite qtiirf"i. detestabilä, cea mai egoistä, cea mai lipsitä de instincte
o'ice caz,Proudhon prevede cä, in vasta migcare
i,
de colectivizarc , cea mai venalä, cea mai stagnantä, cea mai ipocritä
care anteneazä comerful gi indushia societälilormodeme, oea mai indirjitä proprietarä. Halal pretenfii! Dar el gtie despre
agricul_
tura, activitaüe,,care rämine, totugi, prin
excelenfä indiviiu;is;,.,
vorbegte atunci cind ne descrie ce simte un !äran pentru
nu va scäpa acestei tendinfe ireversibile. proudLon säu, evocind acest atagament aproape animalic fa1ä de
e primur carc
recunoagte acest lucru: . $i se simte cum il cuprinde fi.ria atunci cind se gindepte la
ce a fost pervertit de proprietatea capitalistä care, printre
Oricum ar fi distribuit pämintul, in loturi mici
sau in domenii a ucis respectul religios al1äranului fa{ä de pämintul ce-l
vaste, oricare ar
fi intinderea exploatärilor gi gradul de inde_ transformat in instrument vulgar de profit, la fel ca gi
penden!ä al proprietarilor, nu credem ile 9i utilajele din industrie:
cä-m-unca ugri"oia,
responsabilä de alimentalia unor mase industriale
in cäntinui
cre$tere, se va putea sustrage condi{iilor ln ziua de azi,pämintul nu mai este iubit ca odinioarä, pentru
economice care,
singure, i-ar permite sporirea producliei gi cä il locuim, pentu cä il cultiväm, pentu cä ä respiräm miresmele,
dintre ,"u
mai importantä, in acest context, este äiviziun"u.*"ii."ur"
diviziunea muncii constituie prlmul pas cätre
öi pentru cä träim din substanta lui, pe care am primit-o de la
ugtorrr"r*"ä pärinfi odatä cu singele qi pe care-l vom transmite mai departe
agricolä: intii o va face posiUita curind ji Airpe ace"a in neamul nostru; pentru cä din el ni se trage trupul,
necesarä105.
temperamentul, instinctele, ideile, caracterul gi pentru cä am
muri dacä am fi despärfiti de el. tn ziua de azi,pämintul este
_ Remarcind cä,,enorma dezvoltare industrialä constituie gansa tratat ca un obiect qi chiar mai putin decit atit, ca o investifie
[äranului", Proudhon-a infeles prea bine cä trecerea A" fuägr1_
cultura de subzistenfä ra o agricurturä de pia!ä datoritä cäreia inregisträm in fiecare an un anumit venit. Cit
este deja in curJde despre acest profund sentiment al naturii, aceastä iubire de
rcalizare incä din epoca sar6. insa cu toate ci
muncitorii $i fära;; glie pe care numai viafa la farä o poate induce, toate acestea
toa s-au stins [...] Omul nu mai iubegte natura: ca proprietar, o
Thöorie de Ia propriötö.
vinde, o inchiriazä, o irnparte in acfiuni, o prostitueazä, face
','J,,?":,@*"!..ä op.öF, dlns les chemins defer, cap. y.
'"" L'e Ia capacitö poritique dans res
crasses ouiriaresi ,,o masä intreagä de cu ea speculä gi tafic. ln postura de cultivator, omul chinuie
hranä, vinuri, fructe, legume, care altädatä
trebuia sä rle consumate pe loc gi la
un pref scäzut, sint acum exportate la distanfe
enorme gi cu beneficiu... to? Carnets, nr.6, vol. II.
174
t75
 natura, o viole azÄ, o eptiznazä, o sacrificä in folosul neräbdätoarei
Clasamuncitoare
sale cupiditäfi, incetind pentru totdeauna sä fie una cu ear08.
I fxase censul la suma de
Legea electoralä de la 19 aprilie
183
Devastarea naturü , aflatäastäzi in centrul preocupärilor noasffc,
in u"ii care precedaseTä-r^evo\ulia
d:1:
rä sute de franci. A.tf.l,
a fost presimtitä de Proudhon: ,,merafrzicaproprietäfii a distrus Era
än*"pJir"e n ."rL m-intta äe o anumitäintrebare'
solul francez, a läsat munfii färä coroanä, a secat izvoarele, a adicä persoanele
de a se stabili in ce mäsurä ,,capucitä1ile",
transformat riurile in torente, a pietruit väile. $i toate acestca
se bucurau d. o in totg"
*pätio*e" se pot bucura de drephri
s-au petrecut cu autorizalie din partea guvernului. Aga i-a devenit
torale. indiferent A, uutt"' Constituliä
republicanäi: t 1
agricultura odioasä 1ärarului, iar pafria gi mai odioasä. Ap se ajungc
in Franla sufragrul universal direct'
oiembrie 1848, care a stratuat
la depopulare"loe. de la douä s*:
Chestiunea agricolä, piara de incercare a sistemelor socialiste, fäcut sä creurre n ,*a*i alegatoril'or 9:11:
sä o reprezinte
milioane. De aceastä daä, problemaunna
este astfel rezolvatä de cäte Proudhog care preconizeazäinlocui-
;itateapoliticä a intregului iopo', mai exact
spus'::1i::
rea proprietälii gi a dreptului de a vza gi abuza de pämint cu 'ptouatto""u uütirziut ta se pronunle limpede asupra
posesiunea, ceea ce ar permite !äranului sä cultive un pämint cc
rstui asPect.
nu ar fi decit al lui, interzicindu-i, toüodatä, sä il transforme in obiect
care va apärea imediat aupä
m3il,tli t":t-::::
de speculä, prin arendare sauinsträinare.
i;-" irr"*r.
testamentpolitic: Despre
n ca fiind un fel de
"""tia.t"A
;;"t;;k;atclasei*"""ttoo'")'it:3*=::]**l;
LUL yvL.etv
capabil säigi formeze o opxne
äri""i*.tteinfi-adevär
FOLITICA
;ä;;ä;'iiunlo'deinteies*t:tq,t::.:T:':lT:;
indirect? va qti el sä
Franla ;ffid;äää;ffii;t säu direct sau
rstituie un .,centru de acliunJ;, e*p'imind"-91i!eile',lonctpjt]1:
nu are
;;;;ilJ;il-o -u"i"ta to"ttntä ei fermä? Proudhon
Proudhon nu ezitä sä afirme, in privinfa patriei sale, cä nafiunea pottlF"\tü ryll1l il
ci o indoialäto u""*apltiäp nouiemu
francezä, consideratä in masä, in ciuda spiritului säu de frondä, a
;äTffi:öä#äi;'ilJ ;"'* cä^t u"'eh"1-'IT^1t
pune intebarea in ce m**ä.lTl:T:1:
gustului pentru noutate gi a indisciplinei sale, rämine patriajustei
ilimii. Mai intii, se
ei cu
cäi de mijloc gi a stpbilitäfi. Francezii, autorii unei mari revolufii, nu
;ä;il;"L"liiitü Je sine in cadrul raporturilor
au qtiut niciodatä sä ii prevadä consecintele. De altfel, el crede cä,
in Franfa, revolu{ia a fost produsul ,,bunului-sim! iritaf '. Franla
ä;ä;;sint'i,au'a.u:.dj*ios,:9::lt*:::1j"11"13
stin$aint-ei"'"*:l:
epocii sale ä apare ca avind o dublä condilie: Franfa trecutului gi a
iläff;tT'ä#ä;il;.ä'd"Ji""1df
ezS'""'u*tljY::111";:,T:
üääüä'ur.'ru"ituref #ebuie vä^t dacä ea ei-a fäcut
o
hadiliilor gi Franta viitorului, care se cautä pe sine punindu-se in
contradicfie cu vechea Franfä. De aceea, in fiecare francez
#ä';ä";.;;";'
, adicä dacä a qti"t ta-iiäo*ttoiu.::1o ":Y{*"1::t:ii:
realitatea sa proprie. cunoaete
coexistä un conservator gi un revo$onar. ;ffiö;;J;;; "dstituie propriei sale existenle"? Are ea
;&;;;;dtiiirt qi formulele
to8
Justice, studiul al 5Jea, cap. III.
,..-.....-, lui Proudhon'
toe
Jbid. fi*t-t d" Gustave Chaudey, dupä moartea
177
t76
 weo noliune despre destinul gi finalitatea sa? Este ea capabilä sil la Saint Martin's Hall, intilnire care proclamase naqterea
se situeze in relapiile sale cu Statul, cu Naliunea gi cu Istoria? irr
rociafiei lnternalionale a Muncitorilor'
fine, trebuie gtiut in ce mäsurä clasa muncitoare este susceptibilit a
Cu tigutunfä, se poate sublinia cä ideea unei emancipäri
de a exfage din aceastäidee concluziipractice in vederea elaborärii .toftot pä.i ingiqi nu este un principiu pur anarhist, infr'rcit
unei noi ordini politice. gi O" marxism. Totugi, ary cuq aPinteqte pe bunä
La prima intrebare, Proudhon räspunde da färä nici o ezitare.
^Incepind fut Ci*a. Harmel, nu fiebuie uitatfaptul cä aceastä formulä
"Jopt"'A
cu 1848, muncitorii au dezvoltat o congtiin!ä de clasä. lrr gi"air.u **histä" un sens aparte. in qmg t:
ptntro yT.:.u
Acelagi räspuns este valabil 9i pentru cea de-a doua intrebarc. r cä muncitorii trebuie sä se constitltie in partid politic
Clasa muncitoare are o rcprezentare despre condilia sa aparte gi in vederea luptei pentru emancipare, ,'-dele-gafi
parizieni" o
despre tot ceea ce o delimiteazä de clasa burgh ezä, chiar dacä ea ei libertar, bazindu-se pe un alt
, dimpotrivä,in sensul
't:
n-a sesizat incä toate implica{iile gi consecinfele ce decurg din enun!ä cä emanciparea economicä a
alieilea,care
congtiinga
la de clasä, care necesitä incä o formulare gi o explicitarc iüorilor este ,tinta cea mare cäreia trebuie sä i se subordoneze
mai clarä. Insä Proudhon dä un räspuns negativ celei de-a treia gi ,rrig"ur" politicärt2. Adicä sä spui in ce mäsurä chestiunea
ultimei intebari. int-pdevär, el considerä Jä muncitorii n-au $tiut ü"r"u, ?tt uiti*ea ,,internafiönalilot'' francezi, pe un plan
sä gäseascä incä o ,Bracticä generalä" logic deductibilä din Aceasä concepf,e poate asocia, aqadar, cu ideea anarhistä
se
congtiinfa gi ideea lor de clasä. .atto"iu"a potriüt caräia nu existä nici o legäturl^negeyri
"'-X -o^ooarX

Dincolo de aceste analize se profileazä teoria proudhonianä a t*i"fa gi cea a Statului 9i a organismelor salerr3' Motivul
autonomiei clasei muncitoare. Din momentul in care capitalismul "i"ft
:ovänei dimä autoritari 9i antiautoritari, care avea sä scindeze
lansat'
acreat,,o situafie obiectivä de separafie" intre proletariat gi clasa curind Asociafla lntemat'onalä a Muncitorilor, fusese
burghezä, a$a cum subliniazä Pierre Asnartrrr, proudhon poate
conchide, in mod legitim, cä practica revolufionarä trebuie sä se Critic al comunismului
bazeze exclusiv pe inifiativa proletarilor, a cäror acfiune politicä
trebuie sä se exercite in afara oricärei influenle a burgheziei. Ostil ideii de emancipare pe cale politicä a clasei muncitoare'
Principiul ce va fi exprimat in statutul Int€mafionalei: ,,emanciparea ,dhon u r.rpins in egile masura giiolulia comunitaräintegnlä.
muncitorilor febuie sä constituie opera muncitorilor ingigi,., este, fttrriri*.uio1 päca:tul f,rndamental alutopiei lui Cabetrta este
rezulte
se pare, de inspirafie proudhonianä. Bakunin considerä aceastä [a de a fr uitat cä r.uoluliu socialä poate foarte bine sä
manierä de aprivi lucrwile ca fiind mai conformä spiritului proletar
decitpunctul devedere al lui Mamcare, dupä cum gtim, nuvedea, rr2,,Emanciparea economicä a muncitorilor este marele scop cäruiatrebuie
i rJ';ffi;;;;;; oti.. politicä'" Este adevärat cä' in traducerea
-iituit
dimpotrivä, in concepgiile lui Proudhon decit o simplä manifestare
ä::i""ääi#;;-tä;ä; ;öääo vu'iunte
"are-i
atenueazä conotatia
mic-burghez.
a sp^iritului ;iääüää1,ää-.iäe"Äi"'ü*lg::5T5:':::,"J-::3*""?\t:
catttatea ei de miitöc (as a mean)'"
Inainte de moartea sa, survenitä la 19 ianuarie 1865, proudhon ä'fiütffi;;;ää;;.ilä;;;liiicetn ancezi.9e
ä.1#.r,;;.;;;,ü.iät'$.;"ä;;;;ä;;#eazäcädelega1iifr
ultimele trei cuvinte din
avusese satisfacfia de a afla cä solidaritatea proletarä interna- ii"ta piL.ian"ni-e n-u ii*;;äta niciodatä de
lionalä tocmai se concretizase la intilnirea din 28 noiembrie 1864 siunea englezeascä.
I n3 lbid.
rrr Pierre Ansart,
: "' füii;rr. Cabet (1788-l 856): Le Voyage en lcarie, Paris' J' Maillet' 1842
Proudhon. Textes et döbafs, paris, Livre de poche, 19g4, i co^äiiji ti'x ii communiste'Paris' Au Bureau du
p. l16. Pooulaire.1845. "o^*rnüi ^on "i"dä

178 t79
,,din dezvoltarea institufiilor gi din colaborarea inteligenfelor", va lui Rousseau
Aceastä uitare nu poate avea alt efect decit absolutismul, cäci
,dupä suprimarea tuturor voinlelor particulare", acestea hebuinrl Rousseau i se pare räspunzätor de toate dezechilibrele
politice
sä se dizolve in comunitatea integralä, Cabet le ,,concentreazü p au främintafFranlainperioada dintre Revolulia francezä 9i
politica
de-al Doilea Imperiu. Substituind ,,politica principiilor
intr-o individualitate supremä care exprimä gindirea colectivä Ei, cu

precum motorul nemigcat al lui Aristotel, impulsioneazä toatc
activitälile ce-i sint subordonate. Astfel, prin simpla dezvoltarc a
ideii, sintem in mod inevitabil obligali sä conchidem cä idealul
comunitäfii este absolutismul". De altfel, inh-o astfel de perspcc-
tivä, comunitatea nu va mai fi decit,,ideea economicä a Statului,
dusä pinä la absorbgia personalitägii 9i iniliativei individuale"rrs,
Lucru gi mai neobignuiq
comunitatea sistematicä, negare deliberatä a proprietälii, este
conceputä sub influenla directä a prejudecä{ii legate de
proprietate, iar proprietatea se aflä labaza tuturor teoriilor
comuniste. Este adevärat cä membrii unei comunitäli nu
posedä, de fapt, nimic; dar comunitatea este proprietarä, gi
nu doar a bunurilor, ci gi a persoanelor gi a vointelor acestorarr6.
Tentalia autoritarä nu constituie doar apanajul despotismului.
Dupä cum se vede, ea poate reapärea färä gtirea apärätorilor
libertätii. Tiebuie evitat cu atenlie riscul cäo migcare democraticä
ce se pretinde a fi antitezaspiritului burghez sä nu conducä, in
cele din urmä, la o simplä schimbare de putere. Cabet gi comunigtii,
pretinzind cä reunesc toate libertäfle particulare in dreptul colecti-
vitätii, nu ar putea face, de fapt, nimic in plus fa1ä de ceea cc
Proudhon numegte democralie compactä,in cadrul cäreia totul
se gäsegte in stare nediferenfiatä, lipsit de via!ä. Totugi, potrivit
lui Proudhon, responsabil pentru faptul cä democralia nu a reugit
incä sä iasä din impasul in care se aflä este in primul rind
Rousseau.
lincteloE calchiindu-gi forma de guvemare dupä cea a absolutis-
sub inspirafia teoriei lui Rousseau, democralia s-a präbu$it'
itarism, inainte de a sucomba a doua oarä,la2decembrie
1. Toate concepliile politice unilaterale riscä sä conducä
la
llufie. se poate spune cä aproape toate principiile politice au
deja aplicate de cäffe legislatori de-a lungul istoriei' Or, expe-
E äovädegte cä" oricare ar fi principiul director
ales-comunitate
enilor aidoma celei din Sparta, drept de proprietate ca in
centalizare aputerii dupä modelul lui Richelieu sau sufiagiu
aga cum doregte Rousseau, din clipa in cüe un
pnnclpru
asupra tufuror celorlalte, sistemul este viciat, cäci apare
di4e fatala,,cätre absorblie, epuftlre' excludere 9i incremenire,
duce la ruinä. Umanitatea nu a cunoscut nici mäcar o singurä
ie care sä nu se poatä explica prin acest fenomel'lrrz'
p'
ea, doar o pohticebazaApe ideea dialecticä a pluralismului
in naturä
face posibilä realizarea unui progres autentic, cäci, atit
gi in societate, tot ceea ce existä sau este creat rezultä ,,din
inatia elementelor contradictorii 9i din migcarea lor"r18'
gi3*tiliu ro"ialä nu au fost niciodatä rezultatul unei sinteze
äin e*ietiot elementelor aflate in opozilie' Dimpotrivä,
binalia lor trebuie menlinutä cu orice pre!..De fiecare datä,
jocul contrariilor
vorbä de necesitatea de a face tot mai intim
de rezolvarea lui definitivä. Este ceea ce il face
pe Proudhon
in anarhie. El considerä cä,
afirme cä ordinea trebuie cäutatä
oarte de a fi un sinonim al dezordinii, al lipsei de organizare,
ia este, dimpotrivä",,forma de guvemare de care ne aproplem
zi ce ttece".

tts
Systöme des contradictions öconomiques, cap. XII. t7 Philosophie du progrös, caP-I.
tt6 rt lbid.
Qu'est-ce que la propriötö ? cap.Y.

181
180
 $i toürgi, Proudhon e departe de aminimalizapondereaautoritä1ii
guvemamentale asupra oamenilor. Judecind dupä aparenle, oamenii
par sä nu se poatä dispensa de guvernare. Insä, dacä aqa s-au
pefrecut lucrurile pinä ?n zilele noastre, nimic nu dovedegte cä va l'i
mereu la fel. in secolul al XIX-lea, se anunla o schimbare de pers-
pectivä. in opozifle cu forma autoritarä a guvemärii, care a prevatat
in mod aproape constant de-a lungul istoriei, societälile umane ar
tinde,dacäar fi säl credempe Proudhon, din ce in cemai mult,
spre forme politice, in cadrul cärora dreptul gi libertatea vor deveni,
infr-o zi, obiectul primordial al preocupärilor sociale. incepind cu
1789, se qtie cä, la fel ca gi noliunea de proprietate, ideea dc
guvernare nu este imuabilä. Este vorba, inainte de orice, de a
despuia aceastä veche idee de guvernare de orice presupusä
transcendenfä. Edificiul politic ai social se explicä in totalitate prin
relafiile dintre oameni. Proudhon utilizeazä, qi el termenul dc
contract,insä, in mod eviden! contacfualismul säu se indep ärteaztr
foarte mult de cel al lui Rousseau, pe care il acuzä chiar,in ldöc
gönörale de Ia rövolution du ilX" siäcle [Idee generalä asupra
revoluliei din secolul al XIX-lea], de ,,a nu fi inleles nimic din
contractul social"l re.
in opinia lui Proudhon, contractul social constituie o idee,,carc
o exclude pe cea de guvernare". Pactul social nu are ca scop
instituirea unei autoritäli exterioare contractanfilor. El este o
convenlie inter pares destinatä sä sporeascä libertatea asocialilor
gi nu sä o reducä. Iar contractul este un act prin care indivizi in
carne gi oase convin säorganizeze fntre ei,in anumite condilii gi
pe o duratä determinatä, unele schimburi. Asta inseamnä cä
respectivul confract social instaureazä relalii de reciprocitate gi dc
strictä echitate intre oameni liberi gi egali in drepturi. Acest pact
se situeazä agadar, in interiorul grupului social, frrä sä fie necesar
tte Idöe gönörale de la rövolution au KX siöcle, studiul al 4-lea: ,,Du pincipc
d'autorit6."
' Titlul complet al lucrärii lui Rousseau fiind, de altfel: Du Contrat social ou
Principes du droit politique lDespre contractul social sau principii de drept
politicl. (n. aut.).
182
participanlii sä lase o parte din libertatea lor naturalä in mänile
:i te4e pär1i (suveranul).
Contractul social introduce gi garanteazä o multitudine de
i intre persoane. Proudhon ii reprogeazä lui Rousseau cä
concentrat exclusiv asupra relaf iilor politice dintre cetä{eni',
iiind clauzele frrndamentale ale contractului 9i preocupindu-se
de chestiuni secundare: ,,Trebuie spus cä aceste condilii
le, indispensabile: libertatea absolutä a conffactantului,
lui directä, personalä, semnatura sa acordatä in cunol-
de catzd,sporirea libertä,tii gi a bunästärii pe care el trebuie
o afle in contract, Rousseau nici nu le-a infeles, nici nu le-a
De fapt, Jean-Jacques nu suflä o vorbä despre materia
ntractului, despre conlinutul säu real. El se aratä interesat doar
forma pactului, al cärui scop ar fi instalarea unui arbitru,
inat öu menlinerea ordinii 9i justiliei infie cetäfeni, ceea ce il
pe Proudhon sä spunä:
Färä doar gi poate, stimate cetälean al Genevei, spuneli lucruri
infelepte. tnsä, mai inainte de a discuta despre suveran 9i
despre prin!, despre jandarmi gi judecätor, zice{i-mi mai bine
despre öe este vorba? Ce! imi dali sä semnez un act in virtutea
cärüia aq putea fi pus sub urmärire pentru nenumärate
contravenli1 de cätre polilia urbanä, ruralä, fluvialä' forestierä
etc.; aq puiea ajunge Jä fiu citat la tribunal, judecat, condamnat
pentru delapidarä, escrocherie, holie, furt, bancrutä, jaf,
n"tt puo"." Ta!ä de legile Statului, ofensä la adresa moralei
publice, vagabondaj; iar in acest act, nu descopär nici un
öuvint, nici despre drepturile qi nici despre obligaliile mele;
r nu väd decit sancliunirzr!
Proudhon remarcä, agadar, cä autorul Contractului socialnu
te niciodatä de drepturile 9i obligafiile mele. Ce promisiuni
frcut noi, concetälenii mei 9i cu mine? Intrucit acestea nu
XIX siöcle. Ibid.
tzo
ldöe gönörale de la rövolution au
tzt Jbid.
183