Totul Despre Autism

http://www.e-bestsellers.
com
http://childrenautism.blogspot.com
Download Free Ebooks, Software, Scripts, Audio/Video Tutorials with Master Resell HERE
Completely FREE!
You have full giveaway rights to this ebook. You may give away or include this as a bonus in any product and membership site.
Congratulations You Get FREE Giveaway Rights To This Entire Ebook
For Master Resell Rights you can contact us: amr.expert@gmail.com !!!
Completely FREE!
www.e-bestsellers.com
LEGAL NOTICE:
The Publisher has strived to be as accurate and complete as possible in the creation of this report, notwithstanding the fact that he does not warrant or represent at any time that the contents within are accurate due to the rapidly changing nature of the Internet. While all attempts have been made to verify information provided in this publication, the Publisher assumes no responsibility for errors, omissions, or contrary interpretation of the subject matter herein. Any perceived slights of specific persons, peoples, or organizations are unintentional. In practical advice books, like anything else in life, there are no guarantees of income made. Readers are cautioned to reply on their own judgment about their individual circumstances to act accordingly. This book is not intended for use as a source of legal, business, accounting or financial advice. All readers are advised to seek services of competent professionals in legal, business, accounting, and finance field. You are encouraged to print this book for easy reading.
About The Publisher

high-level achievement and has become synonymous with excellence in business, sport, and personal life. You will learn about the best tips and recommendations to improve your health, weight and wealth. Anne-Marie Ronsen is the author of many wealth and self development books. She offers personal strategies for self-leadership critical to getting ahead and staying ahead in a world accelerating in fast forward, where knowledge is the ultimate power, where human resources are more valuable than natural resources, and where the rule is MONEY.
Anne-Marie Ronsens name is legendary in the field of
Copyright 2001 Anne-Marie Ronsen

ALL RIGHTS RESERVED.
DISCLAIMER AND/OR LEGAL NOTICES: The information presented herein represents the view of the author as of the date of publication. Because of the rate with which conditions change, the author reserves the right to alter and update his opinion based on the new conditions. The report is for informational purposes only. While every attempt has been made to verify the information provided in this report, neither the author nor his affiliates/partners assume any responsibility for errors, inaccuracies or omissions. Any slights of people or organizations are unintentional. If advice concerning legal or related matters is needed, the services of a fully qualified professional should be sought. This report is not intended for use as a source of legal or accounting advice. You should be aware of any laws which govern business transactions or other business practices in your country and state. Any reference to any person or business whether living or dead is purely coincidental.
Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, de comportament stereotip si repetitiv cu simptome ce se manifesta de obicei inaintea varstei de 3 ani.
In anii '40, doua publicatii, care la acea epoca au fost trecute cu vederea, descriau cazul unor copii prezentand dificultati foarte mari de adaptare pe plan social, parand indiferenti sau prea putin atasati de cei apropiati, preferand lumea necuvintelor si singuratatea. Redescoperit un deceniu mai tarziu, studiul lui Leo Kanner (1943), pediatru american, care descrie comportamentul a 11 copii autisti, devine celebru. Celalalt studiu, mai putin cunoscut, ii apartine austriacului Hans Asperger. Cel mai tulburator fapt al acestor referinte este acela ca doi cercetatori au ales, fara a se consulta, acelasi termen, autism, pentru a numi tabloul dezinteresului social, imprumutand conceptul utilizat in psihiatrie de Bleuler, pentru circumscrierea momentelor de retragere in sine ale unor schizofreni. Ceea ce-l frapeaza in mod particular pe L. Kanner poate fi rezumat in urmatoarele trasaturi: - lipsa profunda de atractie afectiva a subiectului autist pentru alte fiinte umane; - nevoia imperativa de a mentine mediul inconjurator neschimbat; - fascinatia pentru unele caracteristici ale obiectelor si pentru miscarile, cu deosebire stereotipe, ale acestora; - absenta completa a limbajului sau intarzierea aparitiei sale si constituirea lui, in acest din urma caz, cu numeroase tulburari de pronuntie si de expresie. L. Kanner presupunea ca aceste tulburari sunt prezente din primele zile de viata, dar ca aptitudinile intelectuale ale acestor copii sunt, de fapt, intacte, ipoteza infirmata de cercetarile ulterioare. Autismul, ca manifestare, a existat desigur dintotdeauna. L. Kanner nu l-a descoperit propriu-zis; ii datoram insa faptul ca l-a introdus in mediul medical si ca a grupat diferitele semne corelate intr-un sindrom pe care l-a numit autism infantil precoce. Termenul generic intalnit astazi in studiile de specialitate este cel de autism.
Autismul nu este o entitate omogena si bine definita (cu un tablou clinic univoc, o evolutie, o etiologie si o terapie comune), ci un sindrom comportamental observat in numeroase circumstante patologice. Este caracterizat prin: debut precoce; deficit de interes si relational fata de persoane; utilizarea particulara, neobisnuita, inadecvata a obiectelor; tulburari masive de dezvoltare si de utilizare a limbajului; raspunsuri bizare la variantele mediului; anomalii psihosenzoriale cu manifestari frecvente de autostimulare (vizuala, kinestezica). In multe cazuri, se observa aparitia unor alte tulburari la aceiasi copii; de aceea, actualmente se disting: autismul pur (sau "tipic"), corespunzator descrierii kanneriene, in care motricitatea si inteligenta par a fi bine dezvoltate, fara a se inscrie in normalitate insa si in care nu este depistata vreo alta afectiune medicala (aproximativ o treime din cazuri) si autismul asociat altor simptome sau afectiuni (aproximativ doua treimi din cazuri). Cu toate ca au fost efectuate numeroase cercetari pentru stabilirea unei etiololgii precise a autismului, exista si la ora actuala controverse in aceasta privinta. L. Kanner, de exemplu, considera autismul ca fiind un deficit al echipamentului nativ al copilului: "trebuie sa credem ca acesti copii au venit pe lume cu o incapacitate care le face imposibila stabilirea de relatii cu altii". In anii '50, in S.U.A., debuteaza o perioada in care psihanaliza cunoaste o dezvoltare majora. Teoriile lui M. Mahler si B. Bettelheim despre autism dobandesc atunci un succes imens, iar interpretarile cele mai diverse abunda. Se realizeaza, astfel, o relatie intre trasaturile de personalitate presupuse negative ale parintilor si patologia copilului autist (ipoteza "mamei de gheata"). In acelasi context, un alt psiholog american, L. Bender (1959), nu percepe insa autismul ca pe o disfunctie innascuta a sistemului nervos central (cu o disfunctie cognitiva determinata de leziuni ale trunchiului cerebral), cum o definea B. Rimland, ci ca pe o reactie defensiva. K. Goldstein il considera, de asemenea, ca o aparare secundara impotriva unei deficiente organice. Disfunctia consta, dupa el, in incapacitatea copilului autist de a dezvolta o gandire abstracta. Rezultatele terapiei psihanalitice intarzie insa sa apara. In aceste conditii, prinde contur curentul comportamentalist, care va cunoaste un succes neasteptat in anii '60, izvorat din teoria conform careia copilul autist este "blocat intr-o retea de reintariri negative", tesuta de mediul parental nociv. Tehnicile comportamentale au intr-adevar avantajul de a structura mediul inconjurator, de a dezvolta motivatia, si chiar daca nu duc la vindecare, ele determina o diminuare a angoasei autistului si o ameliorare consecutiva a tulburarilor. C. E. Goshen (1963) a realizat studii cu copii autisti si le-a extins asupra familiei copiilor.
El scoate in evidenta impactul comportamentului mamei care nu a reusit sa-si stimuleze copilul in perioada critica, in special cea cuprinsa intre 6 si 18 luni. Ca rezultat, copilul poate sa nu reuseasca sa dobandeasca semnificatia limbajului si sa ajunga eventual la o retardare mintala. R. A. Spitz, care initial a accentuat efectele dezastruoase ale absentei stimularii, a manifestat apoi o preocupare identica pentru conditiile opuse, afirmand ca la copiii "destinati sa devina autisti" sensibilitatea crescuta la emotiile mamei poate fi atat de mare incat ei incearca, prin aparare, sa refuleze ceea ce este prea distructiv pentru ei. Prin anii '70, lucrari sistematice confirma insa faptul ca personalitatea parintilor sau modul de educatie nu constituie originea autismului copilului, revenindu-se de fapt la primele concluzii ale lui L. Kanner. In spatiul comentariului psihologic, mai mult sau mai putin avizat, termenul autism va fi intrebuintat insa si in mod abuziv pentru a descrie orice conduita sau orice trasaturi de personalitate care implica izolarea, refuzul sau retragerea, oricare ar fi originea acestora. Or si in autism, ca si in orice sindrom, coerenta este data de prezenta simultana a mai multor semne corelate. Din pacate, multi autori nu au dat, in acest sens, dovada de rigoarea necesara. Definitiile aveau sa se multiplice pe parcurs si sa fie din ce in ce mai fanteziste si personale, culminand cu: "este autist pentru ca asa simt eu". Aceste definitii aveau sa creeze, dupa cum era de asteptat, confuzii legate de metodele de tratament, ori de asa-zisele vindecari. Este important de stiut ca, in cazul autismului diagnosticat, in toata literatura de specialitate nu apare nici un caz vindecat.
DESCRIEREA CLINICA A AUTISMULUI INFANTIL

In lucrari recente, accentul este pus pe disfunctionalitatea sociala a copilului autist care nu vibreaza la diapazonul uman. El nu stie sa analizele informatia transmisa, cea provenita din partea superioara a fetei. Ochii si sprancenele nu sunt pentru el purtatori de mesaje sau ii provoaca dimpotriva o emotie extrema, insuportabila. Copilul autist supravietuieste in mediu, necontroland evenimentele, adaptandu-se cu greu, agatandu-se cum poate de senzatiile care ii ofera o oarecare siguranta, senzatii devenite cu timpul stereotipe. El foloseste stereotipiile pentru a umple campul constiintei si a reduce informatia deranjanta, nedorita. Bebelusul autist pare deci a nu putea utiliza, din ratiuni inca nedeslusite, partenerul uman (privire, fata, atitudini, expresii mimice, intonatii ale vocii) pentru a se orienta. El se dezvolta fara tutore, primind din .plin ceea ce-i atinge si stimuleaza canalele
senzoriale fara o schema de filtrare. El reactioneaza total sau deloc la aceste senzatii care, nemodulate, sunt extreme. El este agresat de stimuli pe care nu stie sa-i organizeze si cel mai adesea oscileaza intre o inhibitie totala sau o deschidere totala. De exemplu, pe plan vizual el poate fixa o sursa de lumina puternica fara sa para jenat sau, dimporiva, nu poate suporta privirea intensa a cuiva fara sa-si intoarca fata. Cand un deficit atat de profund este prezent de la inceputul vietii, edificiul nu poate fi construit din cauza absentei planului pentru fundatie. Stereotipiile de care se agata copilul autist duc la aparitia acelor balansari inainte si inapoi indata ce poate sa stea in patru labe, la seriile interminabile de sarituri pe saltea sau la miscarile de rotatie in jurul propriei axe, ametitoare ca un drog. Aceste autostimulari au puterea de a ocupa spiritual, de a diminua activitatea cerebrala si de a evita supraincarcarea. Filtrajul nu se face urmand tiparele sociale: figurile si formele sunt extrase urmandu-se parametrii perceptivi si nu criteriile vietii sociale. Sunetele apar triate, filtrate in functie de caracteristicile fonetice sau ritmice si nu in functie de semnificatie. Dificultatea de a simplifica mediul inconjurator prin sisteme, forme, scheme, scenarii, categorii se regaseste in incapacitatea de a segmenta informatia in unitati cu sens. Aceasta este originea unor viitoare inevitabile tulburari ale comprehensiunii, ale limbajului, in special repetarea cuvintelor ca un ecou - ecolalia. Autistul, mai ales cand este hipertonic, se prezinta deseori ca un copil vioi, independent si voluntar in timpul primului an de viata .Deficitele sale intelectuale sau sociale nu ies in evidenta decat cu timpul pentru ca vizeaza mai ales stabilirea de relatii sociale reciproce si operatii mintale abstracte si verbale. Copilasul nu a atins inca acest stadiu si de aceea prapastia nu va apare decat de-a lungul anilor. Autistii cei mai putin atinsi sau cei mai inteligenti pot da chiar iluzia unei supradotarijnjmmii ani. Inteligenta lor este insa rigida imediat ce depaseste sfera pasiunilor. Talentele lor exceptionale apar acolo unde nu este necesara speculatia, plecand de la punctul de vedere al altuia. Asa cum aminteste E. Schopler (1991), autistii supradotati sunt mai numerosi in lucrarile stiintifice, decat in realitate. De fapt, chiar cei mai dotati prezinta o forma de inteligenta care nu le permite sesizarea subtilitatilor socialului sau ale limbajului verbal in timpul unei conversatii. Regulile jocului social le sunt aproape inaccesibile si ei trebuie sa depuna eforturi considerabile pentru a-si regla distanta, postura, mimica, timbrul vocii, pentru a sti cum sa se apropie de un grup. DSM-III-R ia in considerare o serie de aspecte de maxima importanta: etatea la debut, evolutia, gradul de deteriorare, complicatiile, prevalenta, rata sexului, factorii
predispozanti, pattern-ul familial, diagnosticul diferential. Etatea la debut. Relatarile parintilor plaseaza debutul inainte de etatea de 3 ani in marea majoritate a cazurilor. Sunt raportate foarte putine cazuri cu debut dupa etatea de 5-6 ani. Cu toate acestea, este foarte greu de stabilit retrospectiv etatea reala, la debut, in afara de cazul cand cei care au ingrijit copilul in primii ani sunt capabili sa dea o informatie exacta despre dezvoltarea limbajului, sociabilitate si joc. Manifestarile in perioada de sugar sunt mai subtile si mai dificil de definit decat cele observate dupa 2 ani. Parintii copiilor unici pot sa ignore aceste probleme pana cand nu ajung sa-si observe copilul in comparatie cu alti copii si astfel pot data etatea la debut incepand doar din acel, moment, desi o anamneza minutioasa releva adesea ca anomaliile sunt prezente mai de mult. In cazuri extrem de rare, exista o perioada de dezvoltare aparent normala, urmata de dezintegrarea rapida a aptitudinilor sociale si cognitive si de aparitia elementelor caracteristice ale tulburarii de dezvoltare de tip pervasiv. Astfel de cazuri au fost etichetate ca sindrom HELLER sau psihoza dezintegrativa. Evolutia. Manifestarile tulburarii sunt prezente in aproape toate cazurile, toata viata, desi ele variaza cu etatea cronologica si cu severitatea handicapurilor. Unii copii prezinta o ameliorare a aptitudinilor sociale, a limbajului in jurul varstei de 5-6 ani; in unelele cazuri aceasta ameliorare poate fi chiar marcata. Pubertatea poate aduce modificari in orice directie. Functiile cognitive si aptitudinile sociale se pot deteriora sau ameliora, independent unele de altele. Exista adesea o exacerbare a comportamentului agresiv, opozitional sau a altui tip de comportament turbulent, care poate dura multi ani. Un numar mic de copii este capabil sa duca o viata independenta, numai cu semne minime ale elementelor esentiale ale tulburarii, dar neadaptarea sociala si inertia pot persista. Cei mai multi raman handicapati, cu semne marcate de tulburare. Prognosticul de lunga durata include QI si dezvoltarea aptitudinilor sociale si de limbaj. Gradul de deteriorare variaza, in majoritatea cazurilor, un mediu structurat este necesar de-a lungul intregii vieti, in cazuri foarte rare persoana poate urma studii medii sau poate primi o educatie universitara.
Complicatiile Complicatia majora o constituie aparitiatcrizelor epileptice. Cei mai multi din cei ce prezinta crize epileptice au un QI sub 50. In aproximativ 25% sau mai mult din cazurile de autism au e-xistat unul sau mai multe episoade de crize epileptice pana ce persoana a devenit adulta; intr-o minoritate considerabila de cazuri, debutul crizelor epileptice are loc in adolescenta. In adolescenta sau precoce in viata adulta, depresia, ca raspuns la constientizarea partiala a handicapatilor, este comuna la cei cu niveluri mai inalte de abilitate, (fenomene catatonice, in special excitatia sau posturarea, ori o stare psihotica nediferentiata, cu idei delirante si halucinatii evidente, pot apare ca raspuns la stres, dar adesea se clarifica rapid daca stresul se estompeaza. Prevalenta Studii efectuate in Anglia si S.U.A. sugereaza ca prevalenta tulburarii autiste este de aproximativ 4-5 copii la fiecare 10.000. Tulburarea autista era considerata mai inainte a fi mai frecventa in clasele socio-economice superioare, dar studii mai noi atesta ca aceasta afirmatie a fost facuta sub influenta unor idei preconcepute, nerealiste. Rata sexului Autistul, conform celor mai multe studii, este mai comun printre baieti decat printre fete, rata fiind de 3:1 sau 4:1. Factori predispozanti Tulburarea autista a fost pusa in legatura cu rubeola materna, fenilcetonuria netratata, scleroza tuberoasa, anoxia din timpul nasterii, encefalita, spasmele infantile si cu sindromul X fragil. Asa cum aminteam mai sus, primele studii consemnau anomalii ale personalitatii parentale si ale practicilor de educare a copiilor considerate a predispune la o dezvoltare a tulburarii autiste, dar studii ulterioare nu au confirmat aceste supozitii. Pattern-ul familial. Tulburarea este mai frecventa printre rudele copiilor autisti decat in populatia generala. Diagnosticul diferential Retardarea mintala si tulburarea de dezvoltare de tip pervasiv pot coexista adesea, dar trebuie inteles ca cele mai multe cazuri de retardare mintala, chiar severa, nu prezinta
elementele esentiale ale tulburarii autiste, dat fiind faptul ca acesti copii sunt sociabili si pot comunica, fie si nonverbal. Diagnosticul de schizofrenie este extrem de rar in copilarie, in timp ce autismul, in conditiile vigilentei familiale, este mai intotdeauna diagnosticat in perioada de sugar sau in copilarie. Daca criteriile pentru tulburarea autista sunt satisfacute, diagnosticul aditional de schizofrenie trebuie sa fie pus numai in rarele cazuri in care pot fi puse in evidenta, cu certitudine, idei delirante sau halucinatii proeminente. In tulburarile de personalitate de tip schizoid si schizotipal exista desigur deficite in relationarea interpersonala. Dar diagnosticul de tulburare autista prevaleaza asupra diagnosticului acestor tulburari. In ticuri si in tulburarea stereotipie/habitudine se inregistreaza miscari stereotipe ale corpului, dar nu exista nici o deteriorare calitativa in interactiunea sociala reciproca confuzia fiind astfel usor de evitat. Diagnosticul corect si precoce al autismului este extrem de important pentru a se limita confundarea lui cu tulburari vindecabile care i se aseamana. El trebuie deci confirmat prin examene serioase: bilant medical si neurologic, EEG, cartografie. Imageria cerebrala a zonelor creierului mare si mic este promitatoare in acest sens, dar se afla la inceput. Cuplarea EEG cu datele obtinute pe ordinatoare a permis selectionarea ritmurilor electrice care informeaza asupra activitatii cerebrale. Cum autismul se asociaza deseori cu epilepsia, focarul epileptic poate fi astfel localizat mai precis si reprezentat pe o imagine in trei dimensiuni. Cartografia EEG cuantificata ofera selectionarea unui ritm sau a unei frecvente specifice si aparitia zonelor de localizare ale acestui ritm in culori. Aceste metode permit explorarea zonelor suspectate in autism: creier mic, talamus, sistem limbic. Utilizarea potentialelor evocate este de asemenea utila pentru obtinerea unui diagnostic diferential cu surditatea sau pentru determinarea formelor mixte: autism si surditate. In cazurile in care autismul este genetic, se pare ca anumite proteine nu ar fi reprezentate in cantitati suficiente, altele s-ar gasi in cantitati prea mari in anumite locuri, dar nu in cele potrivite. Pe de alta parte, nu este exclus ca un metabolism aberant sa sintetizeze substante toxice pentru creier. Astfel, la autist se pare ca circuitul morfinelor endogene este disfunctional: ele abunda in unele zone si prezinta carente in altele.
Aceste observatii nu trebuie sa induca o viziune prea simplista asupra functionarii sistemului nervos, care nu depinde numai de "carburant" ci si de structuri, in fond, nimic nu e simplu, iar descoperirea unui factor genetic nu va rezolva problema structurilor nedezvoltate la timp. In schimb, daca structurile sunt intacte, speranta este mai mare si se poate incerca un ajutor medicamentos. Se stie ca numarul de baieti autisti este de patru ori mai mare decat cel al fetelor; cromozomul X este, in consecinta, suspectat, din moment ce la baieti el va fi purtator mai degraba al erorilor. Sunt de asemenea cunoscute alterarile situate pe cromozomul X -sindromul cromozomului X fragil si care, corelat cu autismul, sunt ameliorate prin anumite vitamine, ca de exemplu acidul folie. Criteriile de diagnostic pentru tulburarea autista vor fi trecute in revista in cele ce urmeaza. Sa remarcam faptul ca pentru un diagnostic cert, trebuie sa fie prezenti cel putin 8 din urmatorii 16 itemi, iar acestia sa includa cel putin 2 itemi de la A, unul de la B si unul de la C. De asemenea, se considera ca un criteriu este satisfacut numai daca comportamentul este anormal pentru nivelul de dezvoltare al persoanei. A. Alterarea calitativa a interactiunilor sociale: 1. lipsa empatiei pentru existenta sau sentimentele altora; Exemplu: Subiectul se comporta cu o persoana ca si cand ar fi vorba de un obiect, nu remarca suferinta altuia. 2. refuzul consolarii sau adoptarea unei maniere anormale in fata acesteia in momentele de suferinta; Exemplu: Subiectul nu cauta consolare nici cand este bolnav, ranit sau obosit. 3. lipsa simtului mimetic sau folosirea sa in mod deformat; Exemplu: Copilul nu face tai-tai cu mana, imita actiunile altora in mod mecanic si inadaptat. 4. jocuri de grup anormale sau absente; Exemplu: Copiii prefera sa se joace singuri, includ alti copii in joc numai ca "ajutoare mecanice". 5. alterarea masiva a aptitudinii de a-si face prieteni. B. Alterarea calitativa a comunicarii verbale si non-verbale si a imaginatiei: 1. absenta oricarei modalitati de comunicare: gangurit expresiv, mimica, gesturi, imitatie, limbaj verbal; 2. comunicare non-verbala anormala; Exemplu: Copilul nu are gesturi de anticipare, este rigid cand este luat in brate, nu zambeste cand se apropie de cineva. 3. absenta activitatilor imaginative cum ar fi jocuri ce cuprind roluri de adult, personaje inventate sau animale;
4. anomalii marcate de limbaj, incluzand volumul, modularea, inaltimea, frecventa, ritmul; 5. anomalii marcate ale formei si continutului limbajului, incluzand utilizarea stereotipa si repetitiva a expresiilor, utilizarea idiosincratica a cuvintelor si frazelor; 6. alterarea marcata a aptitudinii de a angaja sau mentine o conversatie cu altul chiar in cazul unui limbaj adaptat. C. Restrangerea marcata a campului de activitate si de interese, vizibila in: 1. miscarile stereotipe ale corpului; Exemplu: Subiectul se invarteste in jurul axei proprii, se loveste ritmic in cap. 2. preocuparea persistenta pentru anumite parti ale unui obiect sau atasamentul fata de obiecte neobisnuite; 3. suferinta marcata in cazul modificarilor minore ale mediului inconjurator; 4. insistenta in a efectua unele activitati de rutina in exact aceeasi maniera; Exemplu: Subiectul insista pentru urmarea aceluiasi drum in efectuarea cumparaturilor. 5. restrictia marcata a gamei de interese. De fapt gradul severitatii handicapului social, profunzimea dezinteresului, combinate cu intarzierea mintala definesc forma clinica. Scarile de evaluare (de exemplu, cea pusa la punct de o echipa din Carolina de Nord) indica existenta: autismului usor - copii cu inteligenta superioara al caror prognostic de autonomie va fi destul de bun (putini la numar) si a autismului sever - copii al caror prognostic ramane pesimist privitor la autonomia pe care ar putea-o dobandi.
Teorii Neuropsihologice si Caracteristici

Studiile neuropsihologice, pe langa faptul ca se concentreaza asupra trasaturilor autismului, au si o alta tinta, aceea de a descoperi deficitul sau deficitele cognitive fundamentale ce se afla in spatele anormalitatilor comportamentale observate in cazul acestei boli.Trei dintre cele mai importante teorii presupun ca exista deficite cognitive fundamentale in functiile executive,coerenta centrala si elaborarea unei teorii, pareri. Functii executive este un termen care acopera o larga zona de procese cognitive superioare cum ar fi capacitatea de a se libera de context, inhibarea unor raspunsuri nepotrivite, planificarea, indeplinirea unei sarcini, schimbarea sarcinilor si
monitorizarea lor. Pentru examinarea acestor procese s-au creat niste teste neuropsihologice cum ar fi Turnurile din Hanoi si Sortarea Wisconson a cartilor de joc care au scos la iveala functii executive anormale in autism. In particuar, deficitul in capacitatea de a trece de la o sarcina la alta este considerat paralel cu acel comportament ritualistic-repetitiv observat in autism si reprezinta caracteristica definitorie a acestei boli. O a doua teorie neuropsihologica despre autism afirma ca persoanele autiste au o slaba coerenta centrala. Ca dovada in sustinearea acestei teorii este faptul ca autistii nu pot deosebi tipare, modele sau stimuli intr-un context cu inteles, spre deosebire de o persoana care nu sufera de aceasta boala. Acest deficit poate insemna limitare in procesarea unor evenimente sau stimuli importanti dar poate sevi la cresterea performantei unui individ autist de a procesa stimuli intamplatori, observatie ce a fost facuta in mai multe studii. De exemplu, intr-un studiu, indivizii autisti au dovedit ca au o capacitate relativ dezvoltata in a-si aminti cuvinte intamplatoare, fara sens dar au avut rezultate proaste in a-si aminti propozitii cu inteles. O a treia ipoteza sugereaza ca indivizii autisti au un deficit in a crea o parere despre sine sau o teorie despre starea mentala interna a celorlalti, cum ar fi dorintele si credintele lor. Acest deficit este observabil atunci cand unui individ autist i se cere sa prevada comportamentul unei alte persoane dupa ce s-a luat in considerare posibilitatea ca informatia data acelei persoane poate fi falsa sau ca individul ar putea avea o opinie gresita. Un astfel de exemplu este ilustrat de nereusita copiiilor autisti in urmatorul test: subiectului i se cere sa prevada daca o persoana ar mai cauta un anumit obiect care a fost mutat de la locul sau original ( din punctul A in punctul B) in timpul cat persoana a fost afara din incapere. Copilul autist nu e capabil sa ia in considerare faptul ca persoana respectiva nu poate sti ca obiectul a fost mutat ( din punctul A in punctul B) intrucat era absenta la aceasta mutare. El va raspunde ca persoana va cauta obiectul in noua locatie ( punctul B). Desi toate aceste trei teorii (deficit in functiile executive, coerenta centrala slaba, deficit in formularea unei opinii) au incercat sa explice caracteristicele comportamentale si cognitive ale autismului, nu exista un model unic care sa poata explica toate caractersiticele tuturor indivizilor. De exemplu chiar daca teoria deficitului in crearea unei opinii explica deficitul social observat in autism, ea nu explica suficient comportamentul ritualistic-repetitiv sau retardarea mentala care e prezenta pana la 70% din cazuri.
Baza Biologica a Autismului

Studiile recente demonstreaza ca autismul are o baza biologica dar nu s-au determinat inca mechanismele patogenice.La fel ca orice alta boala comportamentala, autismul este foarte probabil rezultatul final al diferitelor cauze si cai biologice. Cea mai buna dovada este faptul ca 10% din indivizii autisti au totodata si o stare medicala fragila ( de exmplu: sindromul X, scleroza, congenital rubella ) despre care se crede ca le-a cauzat simpotemele autiste. La ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta boala, s-a descoperit ca factorul genetic are o mare importanta. Dovada aestei afrimatii provine din studiul familiilor si a gemenilor. Studiul familiilor a demonstrat ca desi riscul aparitiei autismului ( adica de a avea un al doilea copil autist) este de doar 2-5%, aceasta rata este de 100 de ori mai mare decat rata aparitiei autismului la restul populatiei. Studiul gemenilor a demonstrat ca autismului care apare la ambii membri ai unei perechi identice de gemeni ( adica gemenii monozigoti care au 100% acelasi material genetic) are o rata mai mare ( peste 60% ) decat cea de 3-5% a autismului care apare la ambii membri ai unei perechi de gemeni ( adica la gemenii dizigoti care au doar 50% acelasi material genetic). Concluzia acestor studii este ca autismul e o boala genetica si e rezultatul interactiunii a mai multor gene. Studii genetice au incercat sa descopere gena sau genele care sunt responsabile pentru cauzarea autismului in majoritatea cazurilor dar desi unele zone ale genomului uman sunt considerate ca loc de dezvoltare pentru gene defecte, inca nu s-a identificat nici o gena care sa joace un rol in cauzarea autismului. Faptul ca autismul e consierat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rare ori se poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu poate duce la concluzii gresite din mai multe motive. In primul rand, comparat cu alte boli care se cred ca se mostenesc( diabet, hipertensiune) autismul este foarte neobisnuit. In al doilea rand, foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii, eliminand astfel unul dintre cele mai obisnuite moduri de transmitere ( adica de la un parinte afectat la copil) si in mod sigur scazand numarul familiilor cu mai mult de un membru autist. In sfarsit, se pare ca familiile care au deja un copil autist, in general isi limiteaza planurile de a avea alti copii. Cu toate ca putini dintre indivizii autisti au o conditie medicala slaba, majoritatea nu au nici o anormalitate fizica evidenta. In unele studii totusi, s-a descoperit ca pana la 25% dintre indivizii autisti au suferit de lesinuri sau au macrocefalie. Macrocefalia nu cauzeaza simptomele autismului dar e considerat ca facand parte din mecanismul
cerebral ce cauzeaza autismul. In urma catorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proasta dezvoltare a structurilor in mai multe zone distincte ale creierului. In sistemul limbic, anormal de mic, au fost detectate celule dens impachetate pe cand in cerebel exista o descrestere a numarului de celule Purkinje. S-a observat si o crestere substantiala a creierului dar numai in anumite regiuni ( ca de exemplu lobul temporal, parietal si nucleii). In contrast cu aceasta, corpul callos, o conducta fibroasa care leaga cele doua emisfere ale creierului, a scazut in marime in partea de mijloc si posterioara a sa. Cresterea creierului la indivizii autisti sugereaza existenta unei anormalitati in dezvoltarea creierului ( se produc prea multe celule nervoase, nu se elimina destul tesut nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului nervos in perioada de dezvoltare sau exista o supracrestere a tesutului nonneuronal). Modul in care sunt distribuite anormalitatile in creierul individului autist, mod rezultat din studiul posmortem, este asemanator cu teoriile neuropsihologice care sugereaza ca anormalitatile creierului autist nu pot fi localizate doar intr-o singura structura a acestuia. Unele anormalitati sunt asemanatoare cu cele care apar la un adult in cazul unei congestii cerebrale, de exemplu, deci nu par a isi avea locul intr-o boala despre care se crede ca e rezultatul unei anomali timpurii in dezvoltarea creierului. Astfel ca o singura anomalie timpurie aparuta in procesul de dezvoltare al creierului in autism poate afecta mai multe strucutiri si zone ale acestuia. Alte studii ale bazei biologice a autismului au aratat ca exista anormalitati in unele substante chimice gasite in creier. Cea mai importanta descoperire in autism din ultimii 25 de ani a fost serotonina descoperita la o treime din indivizii autisti. Aceasta anormalitate in nivelul serotoninei din sange este considerat a fi o indicatie catre functionarea sistemului de serotonina din creier si sugereaza o anormalitate in metabolismul central de serotonina. Faptul ca unii indivizi autisti arata imbunatatiri in comportament in urma administrarii unor medicamente care inhiba serotonina demonstreaza posibilitatea ca serotonina sa aiba un rol important in patogeneza autismului. Alte studii mai recente s-au indreptat spre defecte imunologice care ar putea fi prezente la indivizii autisti. Daca aceste defecte sunt descoperite, impreuna cu anomaliile substantelor chimice din creier ( de ex serotonina) pot avea un rol important in dezvoltarea anormala a creierului autist.
Tratarea persoanelor autiste

Noile cercetari arata ca o interventie facuta devreme in modul de comportare al pacientului poate avea un rol important in tratamentul autismului. Se incerarca sa se descopere care aspecte ale tratarii timpurii a comportamentului sunt mai importante si care indivizi autisti ar putea beneficia cel mai bine de aceste interventii. S-a incercat crearea unor dispozitive care sa poata diagnostica din timp prezenta bolii. The Checklist for Autism in Toddlers(CHAT) este un aparat utilizat de catre medicii primari pentru detectarea autismului la copiii de 18 luni. The Autism Diagnostic Interview(ADI) si algoritmul de diagnosticare ce il acompaniaza pot stabili prezenta autismului la copiii in varsta de 2 ani. Pe langa diagnosticarea din timp, un pas critic in tratamentul unui copil autist este o evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evaluare necista prezenta unei echipe multidisciplinare de medici, incluzand un psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale ( IQ ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un consultant in educatie care sa determine apitudinile de citire si comportament scolar, un psiholog sau psihiatru care sa decopere o potentiala problema de comportament. Desi nu exista tratament pentru autism, tousi medicii au ajuns la un conses: un tratament adecvat are un imapct important asura bolii. Tinta tratamentului este: sa faciliteze dezvoltarea sociala si a limbajului; sa scada din problemele comportamentale (comportament ritualistic, agersivitate sau hiperactivitate); sa determine dezvoltarea unor aptitudini pentru functionarea independenta; sa ajute familiile sa faca fata bolii. Interventiile comportamentale care se pare ca au avut rezultate difera de la unele simple, cum ar fi antecedentele (prevenirea unor schimbari care sunt pe cale sa apara, pentru a limita traumele ce rezulta in urma unei schimbari abrupte ) pana la incercarea de a invata pacientul comportamente alternative care sa le inlocuiasca pe cele aberante existente (sa dea mana inloc sa atinga pe cineva intr-un mod nepotrivit aunci cand ii saluta). Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copii care deja pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Rezultate importante s-au obtinut si in incercarea de a oferi si mentine un adult autist intr-un loc de munca platit. Se pare ca si anumite medicamente au un efect benefic in problemele de comportament, cum ar fi cele care inhiba serotonina; acestea descresc numarul comportamentelor repetitive, ritualistice si stereotipe precum si a agresivitatii. Si alte medicamente au fost folositoare in tratarea unor comportamente care nu sunt trasaturi definitorii ale bolii( stimulanti ai hiperactivitatii, , neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive pentru schimbari episodice de stari, somn, pofta de mancare, nivel al energiei si grad de
iratibilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva ).
Tablou clinic
Autismul infantil este o tulburare de dezvoltare pervaziva caracterizata de prezenta anormala si/sau alterarea curbei de dezvoltare ce se manifesta inainte de 3 ani si prin modele caracteristice de comportament perturbate in cele trei domenii de activitate: interactiuni sociale, comunicare si comportament restrictiv, repetitiv (ICD-10). Exista un complex de simptome, care chiar daca nu sunt investite cu valoare diagnostica, apar adesea in conjunctie cu tulburarile autiste (O. Benga, 1997): anomalii de orientare si comutare a atentiei, tulburari in integrarea senzoriala, comportamente automutilante, anxietati periodice inexplicabile, anxietati fobice, tulburari de somn si alimentare, abilitati exceptionale (hiperlexie, invatarea rutelor si locatiilor, constructii din cuburi, hiperacuitate la stimulari unisenzoriale, abilitati savante" pentru calcul, arta, muzica), disfunctii cognitive globale asociate cu tulburari ale sistemului nervos central de aspect microsechelar encefalopat. Interactiunea sociala reciproca alterata constituie trasatura esentiala a bolii, care ii confera denumirea de autism. Copilul autist este detasat de mediu, dezinteresat de persoane, respingand colaborarea cu ele, lipsit de nevoia unui contact vizual ochi in ochi" cu cei din jur, inchistat intr-o existenta paralela, departat de realitatea obiectiva, singur intr-un univers marcat de bizar. Faciesul este inteligent, astfel ca, daca vezi fotografia unui astfel de copil nu-ti dai seama ca performantele sale sociale sunt atat de modeste. Autistul este incapabil sa receptioneze emotiile celor din jur, sa le traiasca adecvat si sa raspunda la ele (V. Ghiran, 1998). Nu este un consumator de stari emotionale, nu poate stabili relatii empatice, specific umane cu cei din jur si de aceea nu-si poate modela comportamentul in raport cu contextul social dat, fiind rezervat in fata unei lumi pe care nu o intelege. Cand debutul bolii se produce inainte de aparitia limbajului, copilul nu va vorbi niciodata. Daca debutul s-a produs dupa 1,6-2 ani, apare virarea calitativa specifica a limbajului: se pierde flexibilitatea in exprimare; dinamica, intonatia, accentuarea ideilor emise devin ciudate; foloseste notiuni aproximative, confunda sensul concret al cuvintelor cu cel figurativ, condenseaza notiuni. Copilul autist nu achizitioneaza constiinta de sine, el nu exista ca persoana, de aceea exprimarea lui se va face intr-o maniera ecolalica, la persoana a III-a singular cand este vorba despre propria persoana, spunand, de exemplu, atunci cand ii este foame: da copilului mancare. Memoria mecanica buna il ajuta la inregistrarea unor notiuni abstracte care ii depasesc varsta,
reproducand, fara adresa in comunicare fraze auzite intamplator, de unde si denumirea tulburarii de limbaj in banda de magnetofon", sau limbaj de papagal. Dezvoltarea somato-endocrina a copilului autist este buna, privirea inteligenta, dar impresia pe care o lasa in jur este de insuficienta psihica, hipoacuzie, bizarerie (V. Ghiran, 1998). Insuficienta psihica este aparenta (desi o parte din ei pot asocia un retard usor), la fel si hipoacuzia este consecinta dezinteresului general pentru informatia din jur. Autistul reactioneaza insa, la zgomote de intensitate mica, fosnit si manifesta interes pentru muzica clasica. Caracterul bizar al comportamentului ii confera caracteristica psihotica. Jocurile sunt stereotipe, repetitive, lipsite de creativitate (mers pe varfuri, in cerc, privindu-si mainile, joc de lumini si umbre, jucarii zgomotoase, grimaserii). O nota dominanta a comportamentului lor este preocuparea pentru imuabil, pentru neschimbarea ordinii exterioare a lucrurilor. O parte dintre copiii autisti manifesta preferinta pentru un anumit obiect, care ocazional poate fi o jucarie. Adesea acest obiect are caracteristici senzitive si copilul il gaseste atragator (o carpa, o batista). Resping animalele de plus, sau papusile, pentru ca in mintea lor se produce ceva ce indica asemanarea cu realitatea: animale si oameni (Theory of Mind). Forma prevalenta de joc este cea senzorimotorie, in care, atentia copilului se indreapta spre parti din obiecte si nu spre intreg. De exemplu, autistii isi lipesc urechile de locul unde se aude zgomotul in momentul pornirii unui aspirator, fara a fi interesati de celelalte componente ale lui.
Diagnosticul autismului, in conformitate cu sistemul american de clasificare

DSM-IV se bazeaza pe: A. Prezenta a sase sau mai multi itemi de la (1), (2), (3), sau cel putin doi de la (1), sau cate unul de la (2) si (3). 1. Inrautatirea calitativa a interactiunilor sociale, manifestata prin doua din urmatoarele: a. inrautatire marcata in folosirea comportamentului nonverbal, cum ar fi contactul ochi in ochi, expresie faciala, gesturi acompaniatoare ale relationarii interumane; b. esecul in a realiza o relatie apropiata cu nivelul de dezvoltare; c. bocaj spontan in cautarea placerilor, sau a contactului cu alti oameni (de exemplu, bocaj in a arata interes pentru anumite obiecte); d. blocaj in reciprocitatea emotionala si sociala. 2. Inrautatirea calitativa in comunicare, manifestata prin unul din urmatoarele: a. intarziere sau blocaj in dezvoltarea limbajului; b. in cazurile cu limbaj adecvat, inrautatire marcata in abilitatea de a sustine sau de a imita o conversatie; c. folosirea stereotipa si repetitiva a limbajului; d. blocaj al capacitatii de joc, corespunzator
nivelului de dezvoltare. 3. Patternuri behavioriste restrictive, stereotipe de intensitate si activitate manifestate prin urmatoarele: a. preocupari stereotipe, anormale in intensitate si orientare; b. rutina, ritualuri morfofunctionale, inflexibilitate; c. manierisme motorii repetitive si stereotipe (tremor si miscari ale mainilor, sau miscari ale intregului corp); d. preocupare persistenta fata de unele obiecte. B. Intarzierea si functionarea anormala in urmatoarele domenii cu inceput la aproximativ 3 ani: 1. Interactiuni sociale. 2. Limbaj utilizat in comunicarea sociala. 3. Jocuri simbolice si imaginative. C. Nu poate fi atribuit diagnosticului de sindrom Rett sau tulburarilor dezintegrative ale copilariei.
Diagnostic diferential Din cauza ca autismul este o tulburare de dezvoltare heterogena diagnosticata pe baza unui model al deficitelor, diagnosticul se pune pas cu pas, descoperind ce comportamente pot fi puse pe seama unor explicatii alternative, cum ar fi handicapul mental profund, surditatea sau neglijarea severa, ulterior stabilind daca trasaturile ramase ale conduitei copilului corespund cel mai bine cu autismul, sau cu o alta tulburare pervaziva de dezvoltare (Rutter, 1994). Clasificarile multiaxiale ca ICD-10 si DSM IV sunt alcatuite pentru a atinge acest scop, cu recunoasterea explicita a necesitatii de a considera in fiecare caz nivelul intelectual, intarzierile de dezvoltare specifice, alte tulburari psihotice si factorii psihosociali. Pentru a stabili diagnosticul diferential al autismului, avem nevoie de: 1. Determinarea nivelului cognitiv al copilului (non verbal si verbal); 2. Determinarea abilitatilor lui de limbaj; 3. Stabilirea corespondentei comportamentului copilului cu: - varsta; - varsta mentala; - varsta verbala.
4. Considerarea problemelor speciale in domeniile: - abilitatilor sociale; - jocului; - comunicarii; - altor comportamente. 5. Identificarea oricaror probleme medicale; 6. Considerarea altor factori psihosociali relevanti. De cele mai multe ori este esential sa se regandeasca cronologic, daca a existat sau nu o perioada de dezvoltare normala, care intinsa pana dupa varsta de 3 ani, ridica posibilitatea diagnosticului de mutism electiv, tulburari dezintegrative, sau schizofrenia copilului. Mutismul electiv, intra in diagnostic diferential cu autismul prin retragere sociala, lipsa de raspuns la solicitari. Nu exista insa, in aceasta situatie, anormalitatile specifice de limbaj asociate autismului, fiind posibile doar intarzieri de limbaj si unele disartrii. Copiii cu mutism electiv prezinta joc spontan creativ, poarta conversatii cu persoane cunoscute, se ataseaza si interactioneaza verbal cu membrii familiei, aratand reciprocitate sociala fata de unii oameni. Tulburarile limbajului receptiv-expresiv. Exista un grup de copii cu tulburari severe de limbaj receptiv care pot avea ecolalie imediata, tulburari de socializare, uneori chiar joc imaginativ limitat. De cele mai multe ori exista insa, interactiuni sociale reciproce, relatii cu prietenii si membrii familiei, o larga varietate de interese care ii diferentiaza de copiii autisti. Deprivarea psiho-sociala severa trebuie luata in considerare atunci cand dezvoltarea copilului a fost neobisnuita de timpuriu. Nu exista dovezi ca neincadrarea in colectivitatea de prescolari sau o baby-sitter nestimulanta ar contribui la aparitia autismului. Dar copiii care au experimentat o neglijare severa prezinta intarzieri ale limbajului, comportament social anormal, uneori chiar stereotipii motorii. Acesti copii nu au, in general, dificultati legate de intelegerea limbajului, sau esec in a utiliza limbajul pe care-l au in comunicarea sociala (Skuse, 1984). Retardarea mentala severa pana la profunda, ca si in cazul autismului, se insoteste de intarzieri specifice, aditionale, in intelegerea limbajului, in interactiunea sociala si joc, dar exista mai multa reciprocitate sociala si comunicare spontana directionata. Pentru copiii cu retard profund este dificil de apreciat daca activitatile lor sunt deviate, sau doar foarte sever intarziate. Multi copii cu retard moderat si intarzieri aditionale de
limbaj beneficiaza de aceleasi strategii educative ca si copiii cu autism, de aceea exista tendinta de a fi inclusi in aceasta categorie de diagnostic. Schizofrenia cu debut in copilarie sau adolescenta. Copiii cu schizofrenie nu prezinta anormalitatile de limbaj, sau dificultatile de intelegere a limbajului specifice autistilor. Cantor (1982) a descris un patern particular de debut timpuriu al schizofreniei la copiii cu hipotonie, contact vizual bun, prezenta tulburarilor de gandire, a delirelor si halucinatiilor, avand adesea antecedente familiale de schizofrenie. Schizofrenia are o evolutie particulara, cu decompensari psihotice periodice urmate de instalarea semnelor de deficit psihic. Varsta debutului este diferita. Alte tulburari pervazive de dezvoltare. Autismul atipic se diferentiaza de forma tipica a autismului prin varsta debutului (dupa 3 ani) si prin esecul de a satisface cele trei criterii esentiale de diagnostic (alterarea interactiunii sociale, a capacitatii de comunicare, comportament stereotip, repetitiv). Cel mai frecvent asociaza un retard psihic cu coeficient intelectual sub 50 si tulburari specifice de dezvoltare a limbajului de tip receptiv.
Sindromul Rett, debuteaza intre 7 si 24 de luni, dupa o dezvoltare normala, urmata

de pierderea abilitatilor motorii si a vorbirii, asociata cu incetinirea cresterii perimetrului cranian. A fost descris numai la fete, sugerand ipoteza existentei unei mutatii dominante legate de cromozomul X (Achesson, 1997). Boala evolueaza cu degradare progresiva, astfel ca in perioada de adolescenta apar atrofii spinale cu inabilitati motorii severe, crize epileptice si handicap mental sever. Psihozele organice dezintegrative au fost descrise de Heller si Mahler cu debut intre varsta de 3-6 ani, dupa o dezvoltare normala, cu debut aparent infectios, pierderea semnificativa a achizitiilor anterioare pe parcursul catorva luni, regresie a limbajului, pierderea controlului sfincterian, deteriorarea controlului motor. Sindromul Asperger presupune existenta unor anomalii in domeniul relatiilor sociale, dar cu nivel intelectual bun si pastrarea capacitatii de comunicare verbala normala. Comportamentul general are caracter stereotip, restrictiv, iar in perioada timpurie a adolescentei imbraca forma unor comportamente psihotice. In ciuda intelectului lor bun, randamentul scolar este slab, par incovoiati de griji, neindemanatici, nesiguri, echipati cu slaba capacitate de relationare sociala, cu o permanenta preocupare pentru abstract. Apare in majoritatea cazurilor la baieti acompaniat de un evident infantilism somato-endocrin (Ghiran, 1998).
Evolutia
Majoritatea copiilor autisti sunt identificati de parintii lor datorita unor anormalitati sau intarzieri aparute in al doilea an al vietii, de regula simptomatologia este manifesta in jurul varstei de 30-36 de luni, in contrast cu tulburarile schizofreniforme, care se dezvolta mai tarziu. Gradul de instructie al parintilor, existenta in familie a unui copil mai mare, sunt factori care afecteaza abilitatea parintilor de a recunoaste anormalitatile de dezvoltare timpurii tipice pentru autism, astfel incat varsta debutului poate fi deseori, varsta recunoasterii, mai mult decat debutul actual al simptomelor. La inceputul decadei a doua multi autisti sunt descrisi de parintii lor ca fiind mai flexibili si mai directionati social. Un mic procent al tinerilor autisti prezinta o regresie marcata a comportamentului si ocazional, a achizitiilor cognitive, un procentaj semnificativ prezentand o crestere a agresivitatii si a tulburarilor de comportament. Tinerii autisti devin adulti foarte lent, probabil din cauza lipsei de independenta. Unii adulti autisti prezinta o imbunatatire comportamentala si sociala in ultima parte a decadei a treia si in prima parte a decadei a patra. Indivizii autisti cu handicap mintal sever necesita supravegherea situatiilor de viata si munca pe parcursul intregii vieti. In afara catorva exceptii notabile, aproape toti autistii adulti necesita ajutor in gasirea si pastrarea unei slujbe, in manevrarea responsabilitatilor si a cerintelor sociale. Cat de independent va fi un adult autist cu handicap mintal mediu sau fara handicap, va depinde de resursele comunitatii, de efortul si norocul membrilor familiei in cautarea unui plasament rezidential, de caracteristicile subiectului in cauza (Rutter, 1994). Uneori au fost observate la adultii autisti tulburari depresive, altii au dezvoltat tulburari obsesionale. Warborg si Mouridsen (1997) descriu o dezvoltare remarcabila la un pacient care a inceput sa fie mai deschis afectiv fata de familie incepand cu varsta de 20 de ani; el a studiat literatura, psihologia, psihiatria si astronomia. Stia de diagnosticul lui de autism si putea descrie tot ce simtea cand era copil legat de nevoia de a se izola. In acelasi studiu din cei 23 de pacienti urmariti longitudinal, doar unul a prezentat in mod cert, in evolutie semne de schizofrenie, iar altul auzea voci fara a avea si alte manifestari.
Prognostic
Autismul este cel mai usor de recunoscut in ultima parte a perioadei prescolare, in jurul varstei de 4-6 ani. La inceperea scolii multi prezinta o imbunatatire substantiala a comportamentului social si a comunicarii, intr-o maniera simplista. Adolescenta poate fi
dificila din cauza agitatiei si a agresivitatii. Cei mai importanti predictori ai evolutiei pe termen lung sunt nivelul cognitiv al copilului, gradul disfunctiei limbajului, nivelul functiilor adaptative (ultimul aspect este mai important la copiii mici nonverbali). Marea majoritate a copiilor cu QI sub 50 sau 60 vor ramane cu handicap sever si dependenti de ajutorul altora in satisfacerea nevoilor lor zilnice. Cei cu retard mediu, care la varsta de 5 ani au un limbaj foarte limitat, pot prezenta o ajustare sociala, dar evolutia buna este improbabila. Copiii cu o inteligenta nonverbala normala si un limbaj comunicativ la varsta de 5 ani, dar cu o disfunctie medie a limbajului receptiv, au o sansa de 50% de a atinge un nivel bun al acomodarii sociale in viata adulta. Pe langa coeficientul intelectual si limbaj, nivelul comportamentului turbulent (in particular agresivitatea si conduitele repetitive pervazive), au o anumita importanta prognostica. Educatia, suportul familial, interventiile comportamentale pot duce la diferente reale in evolutia sociala, dar nu pot inlatura handicapul de baza.
CRITERII PENTRU DIAGNOSTICAREA AUTISMULUI

SIMPTOMELE pot include: - dificultate in comunicare: limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator; folosirea mai multor gesturi decat cuvinte; tendinta de a repeta cuvinte si fraze (exemplu repetarea fara greseala a stirilor de la TV); imposibilitatea de a-si concentra atentia si de fi coerent. - nesociabilitatea: lipsa de interes fata de interactionarea cu altii (unii bolnavi se izoleaza, refuzand sa schimbe mediul in care traiesc); tendinta de nu privi in ochii interlocutorului; prefera singuratatea; lipsa empatiei. - simturile diminuate sau prea dezvoltate: unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi (daca se loveste nu plange), iar unii pot avea simturi dezvoltate (poate auzi un zgomot, iar apoi sa-si acopere urechile pentru mult timp). - excese in comportament: poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiv; poate trece cu usurinta de la o extrema la alta; pot prezenta interes obsesiv pentru un lucru (obiect sclipitor sau care se roteste sau activitate: rasfoitul unei carti sau a unei reviste); pot prezenta comportamente stereotipe (bat din palme, isi balanseaza corpul
sau capul); pot fi agresivi cu ei insusi sau cu altii; pot avea crize de epilepsie sau depresie. Simptomele autismului apar in primii trei ani de viata si pot dura pe tot parcursul acesteia, insa deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin tratament adecvat. O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o echipa de specialisti care trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped si un consultant in probleme de educatie. Sunt necesare si alte analize cum ar fi: analiza sangelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma.
Principii de tratament
CRITERII PENTRU DIAGNOSTICAREA AUTISMULUI SIMPTOMELE pot include: - dificultate in comunicare: limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator; folosirea mai multor gesturi decat cuvinte; tendinta de a repeta cuvinte si fraze (exemplu repetarea fara greseala a stirilor de la TV); imposibilitatea de a-si concentra atentia si de fi coerent. - nesociabilitatea: lipsa de interes fata de interactionarea cu altii (unii bolnavi se izoleaza, refuzand sa schimbe mediul in care traiesc); tendinta de nu privi in ochii interlocutorului; prefera singuratatea; lipsa empatiei. - simturile diminuate sau prea dezvoltate: unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi (daca se loveste nu plange), iar unii pot avea simturi dezvoltate (poate auzi un zgomot, iar apoi sa-si acopere urechile pentru mult timp). - excese in comportament: poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiv; poate trece cu usurinta de la o extrema la alta; pot prezenta interes obsesiv pentru un lucru (obiect sclipitor sau care se roteste sau activitate: rasfoitul unei carti sau a unei reviste); pot prezenta comportamente stereotipe (bat din palme, isi balanseaza corpul sau capul); pot fi agresivi cu ei insusi sau cu altii; pot avea crize de epilepsie sau depresie. Simptomele autismului apar in primii trei ani de viata si pot dura pe tot parcursul
acesteia, insa deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin tratament adecvat. O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o echipa de specialisti care trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped si un consultant in probleme de educatie. Sunt necesare si alte analize cum ar fi: analiza sangelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma. TRATAMENTUL autismului se bazeaza in primul rand pe educatie. Acesta trebuie adaptat fiecarei persoane in parte, in functie de simptome si nevoi, deoarece fiecare autist prezinta particularitati proprii. Tratamentul poate include: - Terapie comportamentala: pentru a ajuta bolnavul sa se adapteze conditiilor sale de viata (sa se imbrace singur, sa manance singur, sa foloseasca toaleta); - Programe de integrare: care sa ajute bolnavul sa se adapteze lumii inconjuratoare pe cat posibil (socializarea); - Asigurarea unui mediu organizat de viata: este foarte important sa urmeze o rutina a activitatilor zilnice; - Terapie audio-vizuala: pentru a-i ajuta in comunicare (pentru bolnavii de autism la care comunicarea verbala este absenta se vor cauta metode alternative de comunicare, cum ar fi comunicarea non-verbala: gesturi, imagini etc); - Controlarea regimului alimentar (unii dintre ei mananca foarte multa paine); - Medicamente: recomandate de medicul psihiatru; - Terapie fizica: pentru a-i ajuta in a-si controla stereotipiile; le place foarte mult apa si unii inoata foarte bine; - Terapia limbajului: logopedie. Tratamentele mai pot sa includa educarea autistului de a se descurca in situatii noi (sa ceara ajutor, indrumare etc). O persoana care sufera de autism are nevoie de indrumare in obtinerea unei slujbe si in ceea ce priveste modul de a se acomoda cu rutina muncii zilnice. Familiile si prietenii bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin. Cu cat sunt incurajati mai mult, cu atat se obisnuiesc mai bine sa traiasca alaturi de un
bolnav de autism. O persoana care sufera de o forma mai grava de autism trebuie sa se astepte la simptome noi sau la o inrautatire a celor deja existente, avand nevoie de program permanent de terapie. Autismul trebuie tinut sub observatie permanenta, iar tratamentul trebuie mereu imbunatatit. O persoana care sufera de o forma mai putin grava de autism poate sa iti imbunatateasca starea odata cu inaintarea in varsta. Un om bolnav de autism depinde de un asistent personal care sa le controleze comportamentul si sa-i ajute in activitatile zilnice.
TULBURARILE ASOCIATE AUTISMULUI Autismul si deficienta mintala - Se stie ca 67-81% dintre copiii autisti sunt si deficienti mintali, deficienta care este stabila de-a lungul anilor cu sau fara ameliorarea problemei comportamentale. De asemenea, gradul autismului, competenta in domeniul limbajului si prognosticul variaza si in functie de nivelul intelectual. - Pentru a diagnostica drept autist un autist cu deficienta mintala severa sau profunda trebuie realizata o evaluare precisa a prezentei deficientelor sociale si de comunicare ale subiectului, relative la nivel intelectual, general al acestuia. Autismul si sindromul Rett - Sindromul Rett este o tulburare descrisa pana in prezent doar la subiectii de gen feminin, avand cauze inca incerte. - Dezvoltarea sociala si cea a jocului stagneaza inca din primii 2-3 ani, dar interesul social este mai ridicat decat la autisti. - In mod tipic acesti copii pastreaza un gen de "privire prin", caracteristica si autismului. - Automutilarile deliberate si preocuparile stereotipe complexe sunt rare in cadrul acestei tulburari, contrar a ceea ce se observa in autism. Autismul si tulburarea semantic-pragmatica - La acesti copii s-a constatat prezenta problemei de comprehensiune a ecolaliei, a deficientei de concepere verbala si a inabilitatii de folosire a gesturilor. - In ciuda unor asemanari evidente, specialistii sustin ca acesti copii nu sunt autisti.
Autismul si epilepsia - In ultimii ani cercetarile realizate asupra autismului au demonstrat faptul ca neregularitatile in activitatea electrica a creierului pot induce o gama larga de efecte. - S-a formulat astfel ipoteza legata de posibilitatea ca unele simptome autistice sa fie manifestarea crizelor epileptice. - In legatura cu tipurile de epilepsie cum ar fi spasmele infantile (sindromul West) prezinta un risc crescut de a dezvolta un comportament autistic.
Terapia este concordanta cu cele cinci scopuri principale ale sale: 1. Structurarea unui comportament cat mai apropiat de normal care sa cuprinda cele trei domenii de activitate-cognitiv, limbaj, socializare. Abilitatile de limbaj se vor obtine mai usor in cadrul unei interactiuni conversationale, intr-un anume context. Nu se va cobori la nivelul de intelegere si comunicare a copilului, ci va fi invatat sa-si planifice perioade de timp pentru interactiuni sociale structurate (o jumatate de ora pe zi). Rolul activ al parintilor este esential. Insusirea limbajului nu urmareste competenta, ci utilitate sociala. La cei care nu vorbesc, se pune accentul pe intelegere, si nu pe capacitatea de expresie. Uneori comunicarea prin semne pregateste terenul comunicarii verbale de mai tarziu. 2. Stimularea copilului autist sa invete, sa achizitioneze. Pentru a putea introduce copilul in viata sociala el trebuie sa prefere interactiunea cu alte persoane, in locul activitatilor lui rutiniere. Tinerea cat mai mult in brate, mangaierea, pare a fi un pas preliminar in acest scop. Fiind lipsit de autodirectionare, sarcina de invatare a copilului autist, ar putea fi fragmentata in o serie de pasi marunti pe care sa-i parcurga planificat, fiind permanent premiat pentru succesul cu minim de erori. 3. Reducerea rigiditatii si stereotipiei comportamentale. Marile schimbari presupun si aici programarea unor pasi mici, fiecare dintre ei planificati din timp, astfel incat sa fie acceptati de copil ca nemodificand modelul general intr-o maniera evidenta. Stereotipiile tind sa fie maxime in pat, leagan, mediu extern nestimulativ, de aceea este de dorit sa se mentina copilul in joc activ, stimularea senzoriala fiind foarte eficienta. 4. Eliminarea comportamentelor maladaptative nespecifice (crize de furie, agresiune, urinatul in pat). Pe langa diferite procedee de psihoterapie comportamentala, se recurge
la interventii farmacologice, fara a exista o medicatie specifica autismului. Neurolepticele pot reduce agitatia, tensiunea, hiperactivitatea, cel mai bine tolerat ramanand Haloperidolul, in doze mici. Medicamentele stimulatoare sunt contraindicate din cauza efectului lor de a favoriza stereotipiile. Hipnoticele au efect pozitiv in tulburarile de somn, dar duc rapid la fenomene de obisnuinta. Ele se pot utiliza in starile de criza si la inceputul programului terapeutic. 5. Ameliorarea tensiunii familiale. Parintii si fratii copilului autist se angajeaza in efortul terapeutic ca si coterapeuti, in scopul de a fi invatati cum anume sa actioneze pe termen scurt si lung. La toti membrii familiei se va acorda atentia cuvenita sentimentelor de culpabilizare, depresiei, tendintei de rejectare, resentimentului de a avea un copil cu handicap. Consilierea genetica se impune. Familia va fi ajutata social (conditii corecte de locuit, facilitati de vacanta, ajutor financiar, asistenta stomatologica, facilitati educationale speciale).
Recommended Resources:
http://www.e-bestsellers.com http://www.UniversalPublishingLTD.com http://www.WebDirectoryBank.com http://www.privatelabelrightslibrary.com http://www.ibestof.com http://www.PLRlibrary.com http://www.PLRbestsellers.com (FREE SILVER MEMBERSHIP) http://www.PLRbestseller.com http://www.i-bestseller.com http://e-bestsellers.blogspot.com http://FreeNicheArticle.blogspot.com http://x3mpoker.blogspot.com http://UniversalPublishingLTD.blogspot.com
http://childrenAutism.blogspot.com
That's just some of them for now :-)
Best Regards and good luck! Anne-Marie Ronsen
Completely FREE!
BONUS! Discover The Secrets of Making a Residual Monthly Income:
Grab Several Free Reports Worth Lots Of $$$ And Discover The Secrets Of Monetizing Your MRR, RR and PLR Products And Turning Them Into An Autopilot Residual Income!
Bonus! Lifetime Membership Access to:
http://www.PLRbestsellers.com ($197.00 Value!)

Gain lifetime access to a collection of TOP quality Resell Rights products, Private Label products, templates, auto responders, Advanced Reseller Strategies, and much more, as a Silver member!
=> Click here to sign up now!
FREE Ebooks & Software with MRR & PLR! FREE MRR Library! FREE Silver Membership for Life! 1 $ Each Ebook & Software!

Totul Despre Autism

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Totul Despre Autism

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

http://www.e-bestsellers.

Congratulations You Get FREE Giveaway Rights To This Entire Ebook

About The Publisher

Anne-Marie Ronsens name is legendary in the field of

Copyright 2001 Anne-Marie Ronsen

DESCRIEREA CLINICA A AUTISMULUI INFANTIL

Teorii Neuropsihologice si Caracteristici

Baza Biologica a Autismului

Tratarea persoanelor autiste

iratibilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva ).

Diagnosticul autismului, in conformitate cu sistemul american de clasificare

Sindromul Rett, debuteaza intre 7 si 24 de luni, dupa o dezvoltare normala, urmata

CRITERII PENTRU DIAGNOSTICAREA AUTISMULUI

Best Regards and good luck! Anne-Marie Ronsen

BONUS! Discover The Secrets of Making a Residual Monthly Income:

Bonus! Lifetime Membership Access to:

http://www.PLRbestsellers.com ($197.00 Value!)

=> Click here to sign up now!

You might also like