CHELTUIELI PUBLICE PENTRU OBIECTIVE

SI ACTIUNI ECONIMCE

INDRUMATOR:

STUDENT:

0
 CUPRINS

CUPRINS .......................................................................................... 1
1. Caracterizare generala ................................................................... 2
2. Forme ale ajutoarelor financare .................................................... 2
3. Cheltuieli pubilice cu destinatie economica .................................. 4
A. Cheltuielile publice pentru industrie, transporturi, drumuri,
gospodărie comunală şi locuinţe sociale .......................................... 4
B. Cheltuieli publice pentru agricultură .......................................... 4
C. Cheltuieli publice pentru protecţia mediului .............................. 5
D. Cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare........................... 5
Studiu de caz .................................................................................... 6

1
 1. Caracterizare generala

Cheltuielile pentru activităţi economice sunt destinate finanţării regiilor autonome sau
societăţilor comerciale cu capital de stat, privat sau mixt sau vizează acţiuni şi obiective
importante pentru ţară. Aceste cheltuieli reflectă funcţia statului de reglare a proceselor
economice şi se realizează prin intervenţia acestuia.
În primul rând aceste cheltuieli sunt îndreptate către sectorul public, către
intreprinderile cu capital majoritar de stat având ca obiect de activitate producţia de bunuri sau
prestarea de servicii şi în care statul dispune de puterea de decizie. Sectorul public înregistrează
permanent creşteri şi scăderi ca volum de importanţă. Creşterea se realizează prin naţionalizare
sau prin mărirea participării statului la capitalul intreprinderilor. Trebuie reţinut că perioadele
de lărgire sau de creştere a sectorului public alternează cu perioadele de reducere a acestuia
care se realizeaza prin privatizare.
În afara sectorului public statul finanţează şi intreprinderi particulare în caz de
dificultăţi financiare prin acordarea de ajutoare financiare în scopul dezvoltării şi susţinerii
financiare a anumitor sectoare. În ţările dezvoltate cheltuielile pentru acţiuni şi obiective
economice au ponderi variind între 3% Japonia şi 12% Elveţia din cheltuielile publice.
În ţările în curs de dezvoltare ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor este mai
ridicată respectiv 5% Emiratele Arabe Unite până la 36% Congo.
Intreprinderile publice au un mecanism de finanţare ca şi cele private. Faptul însă că
sunt proprietatea statului face să fie supuse constrângerii guvernamentale astfel încât unele
preţuri sunt controlate sau chiar stabilite de Guvern. Apare astfel necesitatea compensării prin
subvenţii a veniturilor insuficiente ale acestor intreprinderi.
Caracteristic pentru aceste intreprinderi este şi finanţarea investiţiilor şi
constituirea fondurilor şi anume finanţarea investiţiilor este asigurată din venituri proprii, din
împrumuturi obligatare ,din credite bancare sau alocaţii de la buget.
În cele mai multe cazuri statul acordă alocaţii, ajutoare rambursabile sau
împrumuturi în condiţii avantajoase.

2. Forme ale ajutoarelor financare

 Ajutoare financiare directe din care fac parte:

A. subvenţiile
B. investiţiile
C. împrumuturile cu dobânda subvenţionată
D. ajutoare financiare pentru difuzarea de informaţii, studii de marketing şi organizare
de expoziţii
E. avansuri rambursabile

 Ajutoare financiare indirecte din care fac parte:

I. avantajele fiscale
II. împrumuturile garantate de stat.

2
 A. Subventiile
Subventia este un ajutor nerambursabil pe care statul îl acordă agenţilor economici în
dificultate asigurându-le funcţionarea în condiţiile în care activitatea lor
este ineficientă.
Subvenţia are caracter discreţionar şi reprezintă o manifestare de a cheltui a autorităţii
publice, bazată pe existenţa unei comunităţi de interese. Subvenţiile se acordă atât pentru
activităţile interne cât şi pentru export.
Uneori subvenţiile pentru export pot apărea şi sub alte forme:
1. Restituirea unei părţi din impozitele plătite de exportatori
2. Facilităţi la transportul pe calea ferată a mărfurilor exportate
3. Avantaje valutare.
B. Investitiile
Reprezintă acele ajutoare financiare pe care statul le efectuează pentru dezvoltarea
sectorului public şi a altor sectoare având ca obieciv principal satisfacerea interesului general.
C. Imprumuturi cu dobanda subventionata
Se acordă din bugetul de stat sau din alte fonduri speciale atunci când apar dificultăţi
financiare temporare de trezorerie sau de restructurare. Aceste împrumuturi au dobândă
avantajoasă şi termene de rambursare convenabile.
D. Avansurile rambursabile
Reprezintă o formă de ajutor prin care se acordă între 20 şi 50% din valoarea necesară realizării
unor acţiuni de prospectare în străinătate a unor produse noi.
Aceste avansuri se restituie bugetului de stat din încasările obţinute prin vânzarea noilor
produse în străinătate.

I. Avantajele fiscal
Sunt acordate de autorităţile publice agenţilor economici cu scopul de a-i ajuta, stimula,
cointeresa. Ele se mai numesc şi cheltuieli fiscale deoarece reprezintă încasări fiscale la care
statul renunţă lăsându-le la dispoziţia agenţilor economici plătitori.
Astfel de avantaje fiscale sunt:
1. amortizarea accelerată
2. reducerea impozitului pentru profitul reinvestit
3. creditul fiscal.
II. Garantarea imprumuturilor bancare
In cazul în care beneficiarul unui astfel de împrumut nu-l rambursează statul este obligat
să efectueze rambursarea pe seama resurselor bugetare.
Finanţarea cheltuielilor publice pentru acţiuni şi obiective economice se face din surse
interne şi externe. Sursa internă cea mai importantă o reprezintă bugetul de stat care acoperă
cheltuielile unor intreprinderi publice şi private acolo unde acestea depăşesc veniturile. O altă
sursă internă o reprezintă fondurile speciale constituite în afara bugetului de stat. Sursele

3
externe sunt constituite din finanţările primite din fonduri comunitare cu caracter structural ale
Uniunii Europene. Altă sursă externă o furnizează instituţiile bancare şi financiare
internaţionale (ex. Banca Europeană pentru Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie
şi Dezvoltare şi Banca Mondială).

3. Cheltuieli pubilice cu destinatie economica

A. Cheltuielile publice pentru industrie, transporturi, drumuri,

gospodărie comunală şi locuinţe sociale

În ţările dezvoltate volumul cheltuielilor publice cu destinaţie economică variază de la

o perioadă la alta sub influenţa unor factori interni şi externi. Factorii interni care influenţează
volumul acestor cheltuieli sunt:
a.) particularităţile, structura şi nivelul de dezvoltare ale ramurilor economice.
b.) etapa de naţionalizare sau privatizare
c.) volumul resurselor financiare.
Factorii externi se referă la evenimentele conjucturale cu efecte generalizate (ex.crizele
energetice).
Dintre ramurile industriei au beneficiat şi beneficiază de diferite forme ale ajutorului
financiar public următoarele:
1. industria extractivă
2. industria minieră
3. industria construcţiilor de maşini
4. industria construcţiilor navale
5. industria energetică.
Ramura cea mai puternic susţinută în lume este siderurgia, transporturile beneficiază
de ajutoare financiare pentru dezvoltarea infrastructurii, modernizarea mijloacelor de transport
şi subvenţionarea diferenţelor de tarif. Construcţia de locuinţe primeşte subvenţii şi
împrumuturi cu dobânda subvenţionată. Această ramură determină menţinerea nivelului
ramurii construcţiilor dar se acordă ajutoare şi persoanelor în funcţie de situaţia lor familială.
În România din bugetul de stat se acordă subvenţii industriei extractive pentru
acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif între costurile de producţie foarte ridicate şi preţurile de
vânzare unice.

B. Cheltuieli publice pentru agricultură

Agricultura constituie o ramură economică de interes strategic naţional deoarece

asigură securitatea hranei pentru populaţie şi realizarea exportului. Ea este însă supusă unor
fenomene naturale şi economice care influenţează direct producţia agricolă şi anume: calamităţi
naturale, dăunători, bolile animalelor, dar şi variaţiile preţurilor produselor agricole. Din
această cauză agricultura are nevoie de un important sprijin din partea statului.

4
 Ţările Uniunii Europene beneficiază de ajutoare publice pentru agricultură din 2 surse:
1.bugetele naţionale
2.fondurile structurale comunitare.
În România agricultura este considerată prioritate naţională strategică. Formele de
finanţare de la bugetul de stat a agriculturii româneşti sunt:
1) sistemul de cupoane valorice instituit pentru a facilita procurarea de materiale şi servicii
necesare lucrărilor agricole
2) fondul de finanţare a cheltuielilor aferente lucrărilor agricole din sectorul vegetal şi al celor
pentru creşterea animalelor.
3) primele pentru achiziţii de cereale
4) primele pentru export
5) subvenţii pentru acoperirea unei părţi din preţul seminţelor şi pentru finanţarea stocurilor de
grâu.

C. Cheltuieli publice pentru protecţia mediului

Protecţia mediului înconjurător a devenit în ultimii ani o preocupare importantă a

autorităţilor statale deoarece s-a observat degradarea mediului ca urmare a unui complex de
factori printre care şi dezvoltarea economică ceea ce provoacă pierderi imense tuturor ţărilor şi
influenţează calitatea vieţii. În acest context a apărut conceptul “dezvoltarea economica
durabila” care înseamnă o dezvoltare corespunzătoare necesităţilor prezentului fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe a lor. Aceasta include mediul
înconjurător ca un element deplin integrat dezvoltării economiei cu alte cuvinte dezvoltarea
economiei in prezent trebuie astfel realizata incat să lase generaţiilor viitoare un mediu ambiant
cel puţin egal cu cel preluat de la generaţiile precedente.
Principiul care stă la baza legislaţiei de protecţie a mediului adoptat de toate ţările este
“poluatorul plăteşte!”.
Există următoarele surse de finanţare a cheltuielilor legate de protecţia mediului şi
anume:
1) Fondurile agenţilor economici
2) Fondurile bugetare
3) Fondurile speciale destinate unor acţiuni majore de protecţie a mediului
4) Creditele acordate de Banca Mondială
În afara bugetelor de stat există fonduri speciale, constituite din taxe sau
contribuţii speciale cum este fondul apelor sau fondul de conservare şi regenerare a
pădurilor.

D. Cheltuieli publice pentru cercetare-dezvoltare

Cercetarea-dezvoltarea este un factor important care contribuie la dezvoltarea

economică. Activitatea de cercetare- dezvoltare îmbracă 3 forme principale:

5
a.) Cercetarea fundamentală sau de bază care este o activitate experimentală sau teoretică ce
următeşte împingerea limitelor cunoaşterii omului şi acumularea de noi cunoştinţe.
b.) Cercetarea aplicativă care corespunde muncii de inovaţie şi are ca scop dobândirea de
cunoştinţe noi pentru a fi aplicate în practică.
c.) Cercetarea de dezvoltare care este o activitate de cercetare bazată pe cunoştinţe deja
existente şi care are ca scop transferul rezultatelor cercetării în economie şi societate.
Sursele de finanţare ale cheltuielilor cu cercetarea dezvoltarea sunt:
1. fondurile bugetare;
2. fondurile industriei;
3. universităţile;
4. sursele externe din bugetul Comunităţii Europene.

Studiu de caz

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale ( AFIR) a plătit peste 7,4 miliarde euro
către beneficiarii Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 care au depus până
în iunie 2015 cereri de plată pentru decontarea cheltuielilor efectuate.
Prin plățile efectuate de către Agenție s-a ajuns la un grad de absorbție de peste 86%
din totalul fondurilor europene alocate României de Uniunea Europeană pentru perioada de
programare 2007 – 2013.
De la demararea PNDR (Programul National de Dezvoltare Rurala) în anul 2008,
Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a primit și verificat cereri de finanţare în valoare
de peste 18,5 miliarde de euro, dintr-un total disponibil de 5,9 miliarde de euro pentru
finanțarea proiectelor de investiții.
Pe lângă infuzia clară și fără echivoc a peste 7,35 miliarde de euro în dezvoltarea și
modernizarea agriculturii și a infrastructurii rurale, fondurile europene au asigurat creşterea
nivelului de trai pentru cei care locuiesc în spaţiul rural, prin dezvoltarea nu doar a economiei
rurale, ci și a întregului spaţiu rural. PNDR a prevăzut şi investiţii în servicii, în utilităţi şi în
încurajarea tuturor activităţilor din spaţiul rural. În ceea ce privește agricultura, 75.000 de
fermieri au beneficiat de fondurile alocate prin PNDR, iar numărul exploataţiilor agricole din
sectoarele vegetal şi animal sprijinite fiind de 2.661.
Per total, banii acordați au fost investiţi în 44.794 de hectare protejate de inundaţii şi
335.650 hectare modernizate şi reabilitată din punct de vedere al infrastructurii de irigaţii.
Aceşti bani se regăsesc de asemenea în cele peste 100 de mii de locuri de muncă create în
spaţiul rural, în cei peste 3.606 de km de drumuri agricole şi forestiere construite şi înseamnă,
de asemenea, că peste 3 milioane de locuitori din zona rurală beneficiază de infrastructura
rurală creată şi modernizată prin măsura de renovarea și dezvoltarea satelor. Pentru locuitorii
spaţiului rural au fost construiţi 7.245 km de reţea de alimentare cu apă şi canalizare.
O dinamică importantă în interesul pentru obținerea fondurilor PNDR l-au arătat tinerii
fermieri. Astfel, pentru Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” au fost semnate contracte de
finanţare cu 12.982 tineri fermieri, în valoare de 325 milioane de euro, iar plățile efectuate către
tinerii fermieri depășesc 285 milioane de euro.

6
 Tot în acest context, al unui apetit deosebit de mare pentru obținerea banilor europeni
din nevoia firească a agriculturii românești pentru modernizare și eficientizare, pentru Măsura
121 „Modernizarea exploataţiilor agricole” AFIR a încheiat 2.928 contractate pentru finanțarea
proiectelor de investiții cu 817 de milioane de euro. Totodată, au fost efectuate plăţi totale de
aproximativ 589 de milioane de euro.
Pentru ca economia agricolă a României să devină competitivă la nivel european și
internațional este necesară creșterea valorii adăugate a produselor obținute în ferme. Lipsa unei
procesări la standarde înalte a fost punctul vulnerabil pentru obținerea unei creșteri a veniturilor
în agricultură. Produsele agricole românești sunt recunoscute ca având o calitate înaltă, dar ele
trebuie procesate în țară și nu exportate ca atare. Un sprijin foarte important în creșterea valorii
adăugate l-a oferit Măsura 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere”,
prin care 2.639 beneficiari au solicitat fonduri europene, fiind semnate 984 contracte de
finanţare cu o valoare totală nerambursabilă de peste 667 milioane de euro. Pentru beneficiarii
Măsurii 123 au fost efectuate plăți de aproximativ 466 milioane de euro.
Deși situația de declin prin care trece suprafața împădurită pe care țara noastră o deține
ar fi trebuit să însemne o motivație serioasă pentru plantarea de arbori, Măsura 221 „Prima
împădurire a terenurilor agricole”, a suscitat un interes destul de mic, fiind depuse 52 cereri de
finanţare, din care au fost contractate 23 proiecte cu o valoare nerambursabilă de 1,5 de
milioane de euro.
Turismul rural și agroturismul din România datorează o bună parte din dezvoltarea sa
fondurilor europene implementate prin Agenție. Continuând succesul înregistrat de Programul
SAPARD, pentru „Încurajarea activităţilor turistice” ( Măsura 313) au fost contractate 1.533
de proiecte, în valoare de peste 216 de milioane de euro. Pentru proiectele finanțate prin această
Măsură au fost plătiți aproximativ 97 milioane de euro. Din investițiile făcute de beneficiarii
Măsurii 313 se constată o mai mare importanță acordată părții de agrement aferentă serviciilor
turistice, lucru care denotă o maturizare accelerată a modalității de abordare în acest sector.

7
 Bibliografie

Buget Finante. (n.d.). Retrieved from www.buget-finante.ro/date/FP04.ppt

Finante. Editia A II-a. (n.d.). Retrieved from Biblioteca ASE: www.biblioteca-digitala.ase.ro

PNDR 2007-2013. (n.d.). Retrieved from AFIR: http://www.afir.info/

PNDR 2007-2013. (n.d.). Retrieved from PNDR 2007-2013: http://www.pndr.ro/