Infecțiile tractului urinar la copil

Infecțiile urinare pediatrice

 Boli inflamatorii de etiologie infecțioasă ale tractului urinar și / sau interstițiului renal
 bacteriurie semnificativă obligatorie (> 10 col / ml)
 leucociturie neobligatorie:
• > 10 leucocite / mm³ → urina necentrifugată
• > 5 leucocite / câmp → urina centrifugată
• > 2000 leucocite / min → Addis
 Bacteriuria semnificativă (standard > 10 col / ml) = variază în funcție de tehnica prelevării
 Puncția suprapubiană > cateterizare > mijlocul jetului > colector steril
 Puncție suprapubiană ecoghidată
• recomandată < 2 ani
• orice bacterie Gram negativă / > 1000 col / ml – ITU probabilă în ≈ 99%
 Cateter uretral: > 10 col / ml → probabilitate ≈ 95%
10 – 10 col / ml → infecție probabilă
 Mijlocul jetului: infecție probabilă
= 10 col / ml (băieți)
= 10 col / ml (fete)
 Colector steril: valoare diagnostică controversată
> 10 col /ml (neinvazivă dar nesigură)
 Condițiile recoltării: antibioterapia prealabilă / dezinfectantele locale

cultivare imediată / > 10 min (refrigerare la 4ºC)

Epidemiologia infecțiilor urinare pediatrice
 Cauză frecventă de infecție bacteriană pediatrică
 Al 3 lea tip de infecție pediatrică localizată
 Prevalența - insuficient cunoscută, variabilă

vârstă, sex, particularitățile renourinare

- ≈ 5-10% dintre copii = ITU
▪ nou-născuți: 1-2%, sex ratio ♀/♂ =1/5
predomină pielonefritele
▪ sugari + copiii mici: 3-6%
sex ratio ♀/♂ = 2/1 – 4/1
▪ copiii mari: < 10%, sex ratio ♀/♂ = 5/1
 Exceptând nou-născuții și sugarii < 3 luni - afectare predominant feminină
 Aproximativ 8% dintre fete → ITU simptomatică în copilărie
 Primoinfecția - fete = de obicei < 5 ani (vârful incidenței < 2 ani)
- băieți = predominant < 1 an
= de 10-20 ori mai frecventă la cei fără circumcizie
 Rata recurenței - mai mare la fete decât la băieți (indiferent de existența substratului malformativ)
- 60-80% dintre fetele cu primoinfecție prezintă recurențe în primii 2 ani

1
Etiologia infecțiilor urinare pediatrice
 Bacterii, virusuri, fungi, paraziți
 Variază – vârstă, comorbiditățile asociate
 Predomină - bacteriile Gram negative enterice
- fete: 75-90% E Coli, Klebsiella, Proteus
- băieți: Proteus mirabilis, E. Coli
1. Bacili aerobi, Gram negativi (Enterobacteriaceae)
- 60-90% primoinfecții / ITU recidivante
- E. Coli (80% primoinfecții, ITU neonatală)
- Klebsiella spp, Enterobacter spp, Citrobacter
- Morganella morganii, Salmonella spp
- Providencia, Haemophilus influenzae
- ITU recidivante / cronice - Proteus mirabilis
- Serratia marcescens
- Pseudomonas aeruginosa (singurul non-enteric)
2. Coci Gram negativi
- Neisseria gonorrhea
3. Coci Gram pozitivi
- Staphylococcus epidermidis (10-20% ITU neonatale)
- Staphylococcus aureus (ITU malformative / intervenționale)
- Enterococcus spp (10-20% ITU copiii mari)
- Streptococcus grup B și grup D
4. Infecții bacteriene mixte
- 2 germeni Gram negativi / Gram pozitivi + negativi
- reale / suprainfecții (ITU malformative / PNC)
5. Agenți bacterieni specifici
- bacilul Koch
 Etiologia virală – cistite acute hemoragice autolimitate
 adenovirusurile 4 și 12 = preșcolari
 adenovirusurile 11 și 21 = copiii mari
 herpes virus hominis tip 2 (copiii mari)
 papovavirus BK uman (posttransplant)
 Candida albicans – imunodeprimați, MPC, DZ
 Trichomonas vaginalis, Chlamydia trachomatis
 Ureaplasma ureolyticum, Mycoplasma hominis

Patogeneza infecțiilor urinare

 Tractul renourinar normal = mediu steril datorită:

 fluxului urinar constant anterograd: rinichi → vezică urinară
 mucusului + glicoproteinelor (inhibă aderența bacteriană)
 pH- ului urinar acid şi a osmolarității variabile
 activităţii macrofragelor locale + PMN extravazate
 Ig A secretorii locale

2
  Depășirea mecanismelor de apărare renourinară
 ITU ascendente (cale urologică)
 ITU descendente (cale hematogenă)
1. ITU ascendente = predominante
 Extensia germenilor enterici periuretrali

 Vezica urinară = Uretro-cistită (esențial !)

 Ureter → Bazinet → Interstițiu (Pielonefrită acută)

2. ITU descendente = rare (neonatale, vârstă mică)
 Focar primar infecțios → Bacteriemie

 Microabcese interstițiale renale (Pielonefrită acută)

 Bazinet → Uretere → Vezică urinară (Pielocistită acută)

ITU factori favorizanți

I. Uropatogenitatea germenului cauzal
II. Factori favorizanti generali
III. Factori favorizanti locali
A. Nemalformativi
B. Malformativi

I.Uropatogenitatea germenului cauzal

1. Pili / fimbrii
 aderarea la receptorii specificii ai celulelor uroepiteliale (a căror densitate și
disponibilitate condiționează susceptibilitatea individuală față de ITU)
 tipul I (manozo-sensibili) = ITU joase (E. Coli)
 tipul II (“P“ pili) = ITU înalte (E. Coli, Proteus)
- receptori glicolipidici uroepiteliali + eritrocitari
1. Antigenele capsulare polizaharidice K
 ≈ 70% din tulpinile nefritigene E Coli (ITU înalte)
2. Inoculul bacterian mare
3. Sinteza ureazei (Proteus – ITU înalte)
4. Motilitatea bacteriană, etc

II.ITU - factori favorizanți generali

 Sexul feminin
 Infecțiile sistemice
 Deficitele imune celulare
 Malnutriția severă
 Constipația cronică (disfuncție micțională)
 Infecțiile parazitare

3
 Antibioterapia cu spectru larg, inadecvată
 Diabetul zaharat
 Anomaliile metabolice (oxaloza / cistinoza ereditară), nefrocalcinoza, sd. Nefrotic
 Istoricul familial de boli renale
 Leziunile spinale / tumorile abdominale
 Activitatea sexuală, sarcina
 Manevrele instrumentale (infecții nosocomiale)

III.ITU - factorii favorizanți locali

A. Nemalformativi (extensia periuretrală a germenilor enterici)
 Igiena locală deficitară
 Particularitățile anatomice (uretra scurtă la ♀, fimoza la ♂)
 Disfuncțiile micționale dobândite în timpul achiziției micționale
 Cheaguri, calculi, puroi
 Spumantele de baie?, hainele strîmte?
B. Malformativi – care determină:
a) Obstrucția fluxului urinar
b) Deschiderea ectopică a căilor urinare
c) Refluxul anormal al urinei
B. Factorii favorizanți locali malformativi
a) Obstructivi
 Fimoza (fiziologică < 1 an)
 Stenoza meatală (♀)
 Ureterocelul (prolapsul mucoasei ureterale → VU)
 Stenoza ureterală congenitală
 Duplicația ureterală (parțială / completă)
 Obstrucția joncțiunii pieloureterale
 Vezica neurogenă (dissinergia: detrusor și sfincter intern → hipertrofie
musculară; mielomeningocelul; imperforația anală, etc)
b) Deschiderea ectopică a căilor urinare
 Subvezicală / genitală
 Extrofia vezicii urinare
c) Refluxul anormal al urinei
1. Refluxul vezicoureteral
2. Refluxul intrarenal
1. Refluxul vezicoureteral (RVU)
 tulburare anatomică și funcțională
 Fluxul urinar retrograd din VU → uretere
 Normal – maturarea mecanismului antireflux exercitat de ureterul distal – POSTNATAL
(1-4 ani):
alungirea segmentului submucos și creșterea raportului lungimea / diametrul ureterului
submucos = 5/1

4
REFLUXUL VEZICOURETERAL
 Primar - anomalie anatomică a joncțiunii ureterovezicale
- congenital: AD, multigenic
- prezent la 50% dintre copiii mamelor cu istoric de RVU
- asociat anomaliilor joncționale ureterovezicale (duplicația / diverticulii ureterali, ureterocelul)
 Secundar - tulburările de motilitate ale tractului urinar inferior
- infecții urinare, vezica neurogenă postchirurgical
 Prevalența RVU în infectiile urinare:
 ≈ 70% la sugari
 ≈ 25% la copiii mici (1-4 ani)
 ≈ 15% dintre copiii mari
 ≈ 5% dintre adulți
 RVU antenatal
 predominant la băieți
 hidronefroză identificată ecografic
 rezoluție spontană în 60% cazuri
 Pielonefrită cronică + Nefropatie de reflux (cicatrice)
 Alterări funcționale renale
 HTA (cea mai frecventă cauză pediatrică, creșterea reninei)
 Alterarea creșterii renale și somatice
 Insuficiența renală (15-30% cazuri)
Stadializarea refluxului vezicoureteral
 Gradul I - reflux numai ureteral, fără dilatație
 Gradul II - reflux până în pelvis și calice, fără dilatația lor
 Gradul III - reflux cu dilatația ușoară / moderată a ureterelor și a pelvisului renal
 Gradul IV - reflux cu distensia moderată a ureterelor, bazinetului și a calicelor
- amputare caliceală
 Gradul V - reflux cu dilatarea importantă (hidronefroză) a ureterelor, pelvisului și calicelor
- aspect tortuos al ureterelor
Gradul IV, V – tratament chirurgical → RVU sever

Refluxul intrarenal
-Anomalie morfologică determinată genetic → PNA
 Normal – canalele colectoare se deschid în calice după un traiect oblic, cu segment intramural
lung (valvă antireflux)
 Patologic – canalele colectoare se deschid în calice după un traiect scurt și drept (orificii beante
→ reflux intrarenal)

INFECȚIILE URINARE PEDIATRICE – TABLOU CLINIC

 Grup eterogen de afecțiuni, variabil în funcție de:
 mecanismul etiopatogenic
 vârstă - manifestări nespecifice (nou-născuți, sugari)
- semne de localizare urinară (preșcolari, școlari)
 prezența / absența substratului malformativ

5
  numărul episoadelor (primoinfecție / infecții recurente)
 răspunsul terapeutic și prognosticul imediat / tardiv
 tipul infecției urinare
• înaltă / joasă
• bacteriurie asimptomatică
• recurenta obstructiv / neobstructiv
ITU la nou născuți și sugarii mici (˂ 3 luni)
 Prevelența crescută ≈ 7,5%
 Afectează predominant sexul masculin (≈ 80% cazuri)
 Mecanism descendent (hematogen) + focare infecțioase extrarenale
 De obicei – NU se asociază cu malformații renourinare
 Incidență maximă – perioada neonatală tardivă (3-4 săptămâni)
 Etiologie – E Coli (80-90%), Stafilococ alb (10-20%)
 Factori favorizanți - nașterile traumatice
- manevrele de terapie intensivă
- infecțiile urinare materne (E Coli)
- infectarea lichidului amniotic, etc
 Manifestări clinice nespecifice
 febră / hipotermie
 stare generală modificată, crize de apnee cu cianoză
 tulburări digestive - refuzul alimentației
- vărsături, diaree, ileus
- deshidratare acută
- icter, hepatomegalie
 scădere ponderală / falimentul creșterii
 septicemie neonatală (șoc endotoxinic)
 focare infecțioase extrarenale
 iritabilitate, hipotonie, convulsii, alterarea conștienței, etc
 +/- hematurie, miros fetid / amoniacal al urinei
 Diagnosticul de laborator
 urocultură (puncție suprapubiană / cateter uretral)
 examen microscopic > 5 leucocite / câmp (urina centrifugată)
 examen de urină de obicei fără modificări inflamatorii
 esteraza leucocitară + testul nitriților = rezultate incerte
 sindrom biologic inflamator nespecific (CRP > 8 mg/dl)
 leucocitoză / leucopenie +/- granulații toxice / mielemie
 anemie hemolitică intrainfecțioasă (hemolizinele E Coli)
 trombocitopenie +/- CID
 retenție azotată +/- tulburări hidroelectrolitice și acido-bazice
 alterarea testelor de explorare funcțională hepatică
 alte investigații bacteriologice pozitive (hemo-/coprocultura, LCR, etc)

6
  Diagnosticul imagistic (excluderea malformatiilor renourinare)
 ultrasonografie - bilanț morfologic renourinar
- mai puțin sensibilă în decelarea cicatricelor renale și a RVU
 +/- scintigrafie renală > 4-6 l de la episodul acut
 +/- uretrocistografie (ultrasonografie anormală)
 Tratament
 suportiv (corectarea dezechilibrelor biologice severe)
 antibioterapie (bactericidă, cu spectru larg parenteral x 7-10 zile → oral)
 Prognostic - imediat = sever (exitus ≈ 20% cazuri)
- tardiv = favorabil (recidive și PNC rare)

ITU la sugarii > 3 luni și antepreșcolari (1-3 ani)

 Mecanism predominant ascendent
 Asociere frecventă cu malformații renourinare
 ≈ 80% dintre băieți
 ≈ 40-50% dintre fetițe
 Consecințe - tendință accentuată → evoluție trenantă /recidivantă
- necesită o explorare imagistică adecvată
 Incidența și severitatea RVU = semnificative fata de cele observate la copiii mari
 Crește ponderea afectării feminine (♀/♂ ≈ 2,7%)
 Etiologie - predomină E Coli (îndeosebi în primoinfecții)
- recidive → alte bacterii Gram negative
 Prognostic - imediat favorabil
- tardiv – variabil → substratul malformativ
 Predomină manifestările clinice nespecifice
 febră prelungită de etiologie neprecizată
 tulburări digestive - apetit capricios, dureri abdominale
- vărsături, deshidratare acută
- diaree trenantă / recidivantă
 curbă ponderală nesatisfăcătoare
 stare generală modificată, aspect toxic
 tulburări neurologice (iritabilitate, letargie, convulsii febrile, etc)
 Semne de localizare urinară a infecției
 tulburări de micțiune (polakiurie, disurie)
 dureri abdominale / suprapubiene
 urină tulbure / urât mirositoare / hematurie
 modificarea jetului urinar

 Diagnostic
 bacteriurie semnificativă, examen microscopic evocator
 sumar urină: leucociturie +/- cilindrii leucocitari
 esterază leucocitară +/- testul nitriților = pozitive
 sd biologic inflamator nespecific frecvent prezent
 leucocitoză cu neutrofilie + granulații toxice

7
  retenția azotată – mai rara decât la nou-născuți
 asocierea frecventă cu malformații urinare – indicații:
• ecografie: primoinfecție și ITU recurentă
• scintigrafie: > 4-6 luni de la ITU acută / ITU recurente
• uretrocistografie (dilatație ecografică, flux urinar modificat, istoric familial de RVU,
infecție non E Coli)
ITU la copiii mari
 Mecanism predominant ascendent
 Asociere redusă cu malformații renourinare
 Afectarea predominantă a sexului feminin
 Etiologie - E Coli (indeosebi in primoinfecții)
- Proteus, Klebsiella, Enterobacter aerogenes,Enterococ (Streptococ gr D)
 Factori favorizanți - litiaza, stricturile posttraumatice
- igiena deficitară
- viața sexuală precoce (vaginită – 35% cazuri)
 Prognostic - imediat = favorabil
- tardiv = variabil → uropatiile malformative
 Manifestări clinice – ITU joase / înalte

EVALUAREA SEDIULUI ȘI A SEVERITĂȚII ITU

I. ITU “joasă“ (uretrocistită)
1. Criterii clinice - de obicei afebrile (febră < 38,5ºC)
- dureri suprapubiene / flancuri
- TA normală
- disurie, polakiurie, enurezis nocturn + diurn
- hematurie / aspect sau miros modificat
2. Criterii paraclinice - absența sd. biologic inflamator
- absența cilindrilor leucocitari
- teste de explorare funcțională renală normale (densitate > 1025,
clearence-ul creatininei normal)
- absența retenției azotate
- fără dezechilibre electrolitice /acido-bazice
II. ITU “înaltă“ (Pielonefrita acută)
1) Criterii clinice
 Alterarea stării generale +/- mialgii, artralgii
 Febră >38,5ºC, frison
 Tulburări digestive (inapetență, vărsături, diaree, SDA)
 Tulburări neurologice (agitație, somnolență, convulsii)
 Anemie hemolitică (hemolizinele E. Coli)
 Șoc toxicoseptic (urosepsis)
 Dureri lombare → flancuri
 Giordano pozitiv +/- sensibilitate costovertebrală
 HTA
 Hematurie

8
2) Criterii paraclinice
 Leucocitoză + mielemie + granulații toxice
 Anemie hemolitică
 VSH > 25-35 mm/oră, PCR > 8 mg/dl
 pH urinar alcalin +/- acidoză metabolică
 Hipo/izostenurie
 Proteinurie > 0,5 – 1 g/00 (tubulară)
 Cilindrii leucocitari prezenți în urină
 Azotemie tranzitorie
 Afectarea clearence-urilor glomerulare
 Proteine anormale în urină +/- hematurie, oligurie
 Sd de pierdere de sare (secreție inadecavată de ADH)
 Cresterea β2 microglobulinelor și izoenzimelor LDH în urină

Bacteriuria asimptomatică
 Afectează orice grupă de vârstă: nou născuți → adulți
 Mai frecventă la fetele de vârstă școlară
 De obicei = fără substrat malformativ
 Tendință crescută la recidive
 Etiologie - tulpini protoplasmatice (“L“) de E Coli
- Klebsilla, Proteus, Stafilococ, etc
 Circumstanțe - bacteriurie de “screening“
- secundară terapiei infecțiilor urinare simptomatice
- în cursul chimioprofilaxiei ITU recidivante
 Prognostic favorabil
 conservarea funcției renale în condițiile absenței anomaliilor urologice subiacente
 negativarea spontană a uroculturilor după 2-5 ani de evoluție în 40-50% din cazuri

 bacteriuria asimptomatică depistată în copilărie NU necesită antibioterapie

 Prognostic rezervat
 Studiile prospective – fetele cu bacteriurie asimptomatică

• toxemie gravidică
• nașteri premature / dismature
• HTA
Infecțiile urinare recurente
 Reprezintă ≈ 10% din totalul infecțiilor urinare
 Prezența
 ≥ 2 episoade de infecție urinară înaltă, sau
 1 episod de ITU înaltă plus ≥ 1 ITU joasă, sau
 ≥ 3 episoade de infecție urinară joasă
 Ostructive (substrat malformativ) / Neobstructive
 Etiologie - E Coli (primoinfecție)
- Proteus, Klebsiella, Piocianic, etc

9
 - Infecții polimicrobiene
- Tulpini rezistente
 Reinfecții = ITU ascendente cu germeni din flora intestinală proprie (Enterobacterii)
 Recăderi = ITU înalte, cu debut > 1-2 săptămâni după o ITU înaltă (tratată)
 Particularitățile clinico-evolutive
• simptomatologie urinară (tulburări de micțiune, dureri suprapubiene / lombare, etc)
• tulburări digestive, sd toxiinfecțios
• HTA (hipoplazie segmentară renală!)
• hipotrofie staturoponderală
• manifestări osoase (rahitism viatamino D rezistent)
• anemie normocromă, normocitară, aregenerativă refractară la terapia marțială (deficit de
eritropoetină)
• alterare funcțională renală (IRC)
• prognostic rezervat → malformație corectabilă chirurgical

DIAGNOSTICUL ITU PEDIATRICE

 Urocultura cantitativă – bacteriurie semnificativă > 10 col / ml
 Intervalul 10 – 10 col / ml = seminificație patologică în:
• ITU “decapitată“ de antibioterapie
• prezența semnelor sugestive de ITU
• bacteriurie acută intermitentă
• inactivare bacteriană la recoltare
• recidiva ITU cu agentul etiologic inițial
 Leucocituria semnificativă criteriu neobligatoriu (piurie fără ITU)
• SDA, TBC renală, Acidoza tubulară renală
• Vaginite / iritații uretrale sau meatale la ♂
• Litiaza renală, Glomerulonefrita
• Boala polichistică renală, etc
 Test screening – prezența esterazei leucocitare
 Testul pentru nitriți (Greiss) – reducerea nitraților de către bacterii
 Izoenzimele IV, V ale LDH = marker al distrugerii celulelor epiteliale tubulare
 β glucuronidaza și β2-microglobulina urinare = crescute
 Hemogramă
 Reactanții de fază acută
 Testele de explorare funcțională renală
 Testul ACB (antibody coated bacteria) → Pielonefrită acută
 Hemoculturi, puncție lombară, alte culturi – nou nascuti si sugari febrili
 Ionogramă sanguină / urinară, ASTRUP, etc
DIAGNOSTICUL IMAGISTIC AL ITU PEDIATRICE
 Evaluarea
 anomaliilor renourinare (40-50% cazuri)
• ≈ 42% reflux vezicoureteral
• ≈ 9% anomalii obstructive severe (abces renal, pionefroză)
 potențialului evolutiv sever

10
  Realizat în mod clasic după orice primoinfecție febrilă a unui sugar / copil, prin:
 urografie iv
 cistografie micțională (> 4-6 săptămâni)
 Tendința actuală → înlocuirea urografiei cu ecografie și extinderea scintigrafiei care:
 evaluează fluxul sanguin, filtrarea și excreția renală
 este de trei ori mai sensibilă în detectarea cicatricelor renale (arii focale / difuze de
hipocaptare prezente în ≈ 15% cazuri după PNA)
UROGRAFIA

Indicațiile urografiei după primul puseu de ITU

 Sugarii cu infecție urinară, de ambele sexe
• 80% dintre ♂ asociază malformații
• 40% dintre ♀ asociază malformații
 Evoluția nefavorabilă sub terapie corectă
 Suspiciunea clinică de malformații urinare
 Istoricul de infecții urinare
Urografia evalueaza
 conturul și dimensiunile renale
 morfologia sistemului colector
 indicele parenchimatos Hodgson
 cicatricele renale, excreția renală,etc
In prezent, aspectul Normal al ecografiei si cistografiei micționale (> 4-6 săpt)

Contraindică Urografia
ULTRASONOGRAFIA
 In prezent ultrasonografia renală metoda de primă intenție
 metodă sigură, neinvazivă, ușor de realizat
 evaluarea morfologică a tractului renourinar
 50% rezultate fals negative în detectarea cicatricelor renale corticale
 Recomandată inițial după orice primoinfecție urinară febrilă
 Indicatii actuale:
• răspuns terapeutic nesatisfăcător (> 48-72 ore)
• mase abdominale / tulburări micționale
• alt agent etiologic decât E. Coli
• recurentă după un răspuns terapeutic favorabil inițial
URETEROCISTOGRAFIA
Ureterocistografia micțională
 decelarea și stadializarea RVU
 momentul realizării = controversat
• > 4-6 săptămâni de la o primoinfecție febrilă
• precoce, din primele 7 zile (actual)
 după o primoinfecție urinară febrilă
• absența răspunsului terapeutic > 48-72 ore

11
 • pattern micțional anormal
• mase abdominale
• sugarii și copiii cu recurența unei ITU febrile
• sugarii și copiii care nu pot fi monitorizați corect
 la fetele cu 2-3 infectii urinare x 6 luni
 la băieții cu ≥ 1 episod infectie urinara
Diagnosticul imagistic al ITU pediatrice
 Practicat - în funcție de gândirea medicală!
- fără reguli stricte !
 Diagnosticul radiologic minim al ITU
 ecografie + cistografie micțională

 rezultatele normale → contraindică urografia

 realizate din primele 7 zile / > 4-6 săptămâni
 Scintigrafia renală cu acid dimercaptosuccinic + 99 Tc
 investigația radiologică de elecție în ITU = alternativa urografiei
 iradiere sub 1% din cea determinată de cistografia micțională
PRINCIPII TERAPEUTICE – ITU PEDIATRICE
• Obiective
 sterilizarea urinei
 detectarea anomaliilor anatomice / funcționale
 conservarea funcțiilor renale
 corectarea factorilor favorizanți (locali / generali)
 profilaxia recidivelor
• Mijloace
 măsuri generale (creșterea diurezei, acidifierea urinei, combaterea constipației,
educațiamicțională, toaleta riguroasă, evitarea frigului)
 antibioterapie (bactericidă, concentrare renală + urinară, activă germenii Gram negativi,
toxicitate renală scăzută, etc)
• Terapiainițială, a episodului acut și de profilaxie a recidivelor
 Tratamentul “inițial“ de atac
 ITU joase = 3-7 zile (terapie orală)
 ITU înalte = 10-14 zile (parenteral x 3 zile → oral)
 PNC + malformații = până la sterilizarea urinei
 ITU neonatală = antibioterapie perenterală – până devine afebril x 24 ore → 10-14 zile
de antibioterapie orală
 Antibiotice parenterale
 Ceftriaxon = 50-75 mg / Kg /zi, iv/im, priză unică / 2 prize
 Cefotaxim = 150 mg / Kg / zi, iv/im, 3-4 prize
 Ampicilină = 100 mg / Kg / zi, iv/im, 3 prize
 Gentamicină = 3,5 – 7,5 mg / Kg / zi, 2-3 prize

12
  Chimioterapice / Antibiotice orale
 TMP + SMZ = 10 mg / Kg TMP, 30-60 mg / Kg SMZ (2 prize)
 Amoxicilină + Acid clavulanic = 20-40 mg / Kg (3 prize)
 Cefalexin = 20-50 mg / Kg / zi (4 prize)
 Cefixim = 8 mg / Kg / zi (1-2 prize)
 Sulfisoxazol = 120-150 mg / Kg / zi (4-6 prize)
 Nitrofurantoin = 5-7 mg / Kg / zi (4 prize)
 Ciprofloxacin = 20 mg / Kg / zi (2 prize)
 ITU înalte
 Cefalosporină generația a II a și a III a + Aminoglicozid
 Ampicilină + Aminoglicozid
 Augmentin injectabil

ITU recurente – chimioprofilaxia recidivelor

• Majoritatea = reinfecții cu enterobacterii
• Identificarea factorilor predispozanți anatomici / funcționali (corectarea tulburărilor micționale,
constipației)
• Chimioprofilaxia reinfecțiilor urinare
 monoterapie prin rotație (10 zile / lună) / continuă
 concentrație urinară bună
 doze mici (1/2 -1/4 din doza de atac), seara (priză unică)
 nu modifică flora intestinală proprie
 toxicitate și cost redus
• TMP + SMZ = 1,5 – 2,5 mg / Kg / zi, TMP, în priză unică, seara
• Nitrofurantoin = 1,5 – 2,5 mg / Kg /zi, priză unică, seara
• Chinolone, Cefalexin, Amoxicilină

Profilaxia recidivelor infecțiilor urinare

 Infecții urinare înalte ≈ 6-12 luni / cistografie micțională
 Pielonefrite cronice ≈ toată viața
 ITU obstructive, recidivante – până la corectarea chirurgicală
 ITU neobstructive, recidivante – 6-12 luni > ultimul puseu
 Intervenții chirurgicale instrumentale (x 3 zile)
 Recomandata in:
 Reinfecții urinare frecvente (> 2-3 pusee / an)
 Reflux vezicoureteral
• Gradul I–III – tratament medical
• Gradul IV-V – tratament chirurgical
 Uro-Vaxom = ITU cu E. Coli = 1 cps / zi x 3 luni
 Probiotice

13