Textul in engleza

Walter Elias Disney Jr, officially born 1901 in Chicago (though possibly ten years earlier in
the Spanish town of Mojacar) is arguably one of the greatest artists of all time. A legend in his
lifetime, Disney shaped fairy tales into a new patterns, and while fighting off creditors, took
immense financial risks as he innovated, experimented and went out on limbs, always refusing
to cut corners for profit. Disney was not a graphic artist of great skill. The famous scrolled
signature that became the company's logo had to be taught to him by an employee, and in 1920
he was laid off by a Kansas City advertising company with a comment on his 'singular lack of
drawing ability'. But he had a gift for assembling creative teams and great ambition. He knew
what he wanted and could see when things were going wrong; even though he was not always
capable of articulating his thoughts, he could act out a whole movie that he carried in his head,
so that his animators could see it before them. In 1920 he made the first sound cartoon (much
influenced by his hero, Charlie Chaplin, who inspired Mickey Mouse). He was the first film-maker
to see the appeal of Technicolor and to move entirely into colour film. In 1934, at the height of
the Depression, he increased his staff to 1,500 so he could embark on a seemingly foolhardy
programme of feature-length cartoons, and over the next eight years made Snow White,
Pinocchio, Fantasia, Dumbo and Bambi, films that remain unsurpassed for imaginative
soundtrack, for which cinemas were not yet ready. In the mid 1950s, as other studios dithered,
Disney struck a deal with the ABC television network for a weekly peaktime series which for the
first time eased his cash-flow problems. Disney's face became as famous as his name. At the same
time he conceived Disneyland, and two years later, after a comically disastrous opening day, the
turnstiles of the world's first theme park were happily clicking away. Shortly before his death he
created in Gal-Arts a university. The artistic achievement, public adulation and financial success
brought neither satisfaction nor happiness. Disney was a sad, depressed, remote figure, a poor
father, an inconsiderate husband, a three-pack-a-day smoker and near-alcoholic who
disapproved of drinking.
He regarded his employees as a family, but paid them badly and stole their credits, treated
them as traitors if they opposed him. No Jew made it into his executive ranks, no woman got a
better job than as a lowly colourer, the only black employed in his studio was a veteran shoeshine
boy. It has also been established that from 1940 Disney was an informer for the FBI and had a
role in attracting the House Un-American Activities Committee to investigate Tinseltown's
politics. The FBI association was connected with Disney's fears over his parentage that began
with his discovery that his birth had never been registered. In return for Walt informing on his
colleagues, J. Edgar Hoover apparently undertook to trace his origins. This trail led him to an
attractive washerwoman called Isabella Zamora Ascensio in late 19th-century Spain. Three
American teams visited her home town, Almeria, the first in 1940, the last in 1967 just after Walt's
death. What they discovered is a mystery, though it seems likely that the 1967 party was bent on
destroying evidence rather than finding anything out.
 Traducere text

Walter Elias Disney Jr., născut oficial în 1901 în Chicago (deși probabil cu zece ani mai
devreme în orașul spaniol Mojacar) este, fără îndoială, unul dintre cei mai mari artiști din toate
timpurile. O legenda in viata sa, Disney in forma de basme intr-un nou tipar, si in lupta impotriva
creditorilor, a luat imensa riscuri financiare ca el a inovat, a experimentat si a iesit pe membre,
refuzand intotdeauna sa taie colturi pentru profit. Disney nu a fost un artist grafic de mare
pricepere. Cea mai faimoasă semnătură care a devenit sigla companiei a trebuit să i se învețe de
un angajat, iar în 1920 a fost concediat de o companie de publicitate din Kansas City cu un
comentariu despre "lipsa singulară de abilități de tragere". Dar el a avut un cadou pentru
asamblarea echipelor creative și ambiție mare. El știa ce dorea și putea vedea când lucrurile
mergeau greșit; chiar dacă nu era întotdeauna capabil să-și articuleze gândurile, ar fi putut să-i
facă un film întreg pe care îl purta în cap, astfel încât animatorii să-l poată vedea în fața lor. În
1920 a făcut primul cartoon sunet (mult influențat de eroul său, Charlie Chaplin, care la inspirat
pe Mickey Mouse). A fost primul producător de film care a văzut atracția Technicolor și sa mutat
în întregime în film color. În 1934, la înălțimea Depresiunii, el și-a mărit personalul la 1.500, astfel
încât să se poată angaja într-un program aparent nemaiîntâlnit de desene animate de lungmetraj,
iar în următorii opt ani au făcut Albă de zăpadă, Pinocchio, Fantasia, Dumbo și Bambi, filme care
rămân de neegalat pentru coloana sonoră imaginativă, pentru care cinematografele nu erau încă
pregătite. La mijlocul anilor '50, ca și alte studiouri, Disney a încheiat un acord cu rețeaua de
televiziune ABC pentru o serie săptămânală de vârf, care pentru prima dată și-a relaxat
problemele legate de fluxul de numerar. Fața lui Disney a devenit la fel de faimoasă ca și numele
său. În același timp, el a conceput Disneyland, iar doi ani mai târziu, după o zi comic dezastruoasă,
turnicherile primului parc tematic din lume au fost fericite făcând clic. Cu puțin timp înainte de
moartea sa, a creat în Gal-Arts o universitate. Realizările artistice, adularea publică și succesul
financiar nu au adus nici satisfacție, nici fericire. Disney a fost o figură tristă, deprimată,
îndepărtată, un tată sărac, un soț inconsiderat, un fumător de trei ori pe zi și un băiat aproape
alcoolic care nu a acceptat să bea.
El și-a privit angajații ca pe o familie, dar le-a plătit prost și le-a furat creditele, le-a tratat
ca trădători dacă i-ar fi opus. Nici un evreu nu a reușit să-i facă rangul executiv, nici o femeie nu
a avut o treabă mai bună decât ca un colorector slab, singurul negru angajat în atelierul său era
un băiat de pantofi veteran. De asemenea, sa constatat că, din 1940, Disney a fost informator al
FBI și a avut un rol în atragerea Comitetului pentru activități unamericane pentru a investiga
politica lui Tinseltown. Asociația FBI a fost legată de temerile lui Disney despre originea sa, care
a început odată cu descoperirea că nașterea lui nu a fost înregistrată niciodată. În schimbul
faptului că Walt a informat colegii săi, J. Edgar Hoover se pare că sa angajat să-și descopere
originile. Această traseu la condus la o școală atrăgătoare, numită Isabella Zamora Ascensio, la
sfârșitul secolului al XIX-lea din Spania. Trei echipe americane au vizitat orașul său natal, Almeria,
primul din 1940, ultimul în 1967 imediat după moartea lui Walt. Ceea ce au descoperit este un
mister, deși se pare că partidul din 1967 a fost înclinat să distrugă dovezi în loc să găsească ceva.