Professional Documents
Culture Documents
Etapa a II – a
Volumul I
INCD-URBANPROIECT
CCMESI
CICADIT
IHS
CUPRINS
1 INTRODUCERE ................................................................................................................................ 6
1.1 Elemente introductive privind zona studiata ................................................................................. 6
1.2 Elemente care conditioneaza dezvoltarea.................................................................................. 14
1.2.1 Factori exogeni .................................................................................................................... 14
2 STRUCTURA TERITORIULUI .......................................................................................................... 16
2.1 Localizarea geografica ............................................................................................................. 16
2.2 Cadrul natural .......................................................................................................................... 16
2.2.1 Caracteristici geologice ........................................................................................................ 16
2.2.2 Relieful................................................................................................................................ 17
2.2.3 Clima .................................................................................................................................. 18
2.2.4 Hidrologia ............................................................................................................................ 19
2.2.5 Solurile ................................................................................................................................ 20
2.2.6 Vegetatia ............................................................................................................................. 21
2.2.7 Fauna ................................................................................................................................. 21
2.3 Calitatea factorilor de mediu ..................................................................................................... 26
2.3.1 Sursele de degradare a mediului........................................................................................... 26
2.3.2 Sursele de degradare a aerului ............................................................................................. 27
2.3.3 Sursele de poluare a apelor.................................................................................................. 27
2.3.4 Sursele de degradare a solurilor ........................................................................................... 28
2.3.5 Alte forme de degradare a mediului ....................................................................................... 28
2.3.6 Gestiunea deseurilor ............................................................................................................ 29
2.3.7 Riscul seismic...................................................................................................................... 29
2.4 Patrimoniul natural si construit .................................................................................................. 32
2.4.1 Zone protejate naturale ........................................................................................................ 32
2.4.1.1 Probleme si disfunctionalitati ......................................................................................... 36
2.4.2 Zone protejate construite...................................................................................................... 39
2.4.2.1 Probleme si disfunctionalitati ......................................................................................... 41
2.5 Reteaua de localitati ................................................................................................................. 49
2.5.1 Analiza situatiei existente ..................................................................................................... 49
2.5.1.1 Functia administrativa .................................................................................................. 49
2.5.1.2 Caracteristici demografice ale retelei de localitati ........................................................... 57
2.5.1.3 Gradul de viabilitate al UATB (orase si comune) ............................................................ 64
2.5.1.4 Analiza SWOT a retelei de localitati............................................................................... 73
2.5.2 Probleme si disfunctionalitati ................................................................................................. 74
2.5.2.1 Caracteristici demografice ale retelei de localitati ........................................................... 74
2.5.2.2 Gradul de viabilitate al UATB (orase si comune) ............................................................ 75
2.5.2.3 Gradul de accesibilitate al UATB ................................................................................... 75
2.5.2.4 Echiparea edilitara a retelei de localitati si calitatea vietii................................................. 77
2.5.3 Probleme si disfunctionalitati ................................................................................................. 79
2.5.3.1 Caracteristici demografice ale retelei de localitati ........................................................... 79
2.5.3.2 Gradul de viabilitate al UATB (orase si comune) ............................................................ 79
2.5.3.3 Gradul de accesibilitate al UATB................................................................................... 79
2.6 Infrastructurile tehnice .............................................................................................................. 81
2.6.1 Retele edilitare..................................................................................................................... 81
2.6.2 Retele de transport............................................................................................................... 88
3 STRUCTURA SOCIO – DEMOGRAFICA .......................................................................................... 91
3.1.1 Elemente de sinteza demografica ......................................................................................... 91
3.1.1.1 Indicele de potential demografic.................................................................................... 91
3.1.1.2 Indicele privind resursele de munca .............................................................................. 93
3.1.2 Probleme si disfunctionalitati................................................................................................. 98
3.1.2.1 Potentialul demografic.................................................................................................. 98
3.1.2.2 Resursele de munca .................................................................................................... 98
4 STRUCTURA ACTIVITATILOR....................................................................................................... 101
4.1 Agricultura............................................................................................................................. 101
4.1.1 Indicatori de eficienta ai agriculturii...................................................................................... 104
4.1.2 Probleme si disfunctionalitati............................................................................................... 104
Pagina 3 din 252
INCD-URBANPROIECT
CCMESI
CICADIT
IHS
• EXPERTI INDIVIDUALI
1 INTRODUCERE
Prezenta lucrare a urmarit actualizarea si completarea datelor si concluziilor elaborate în cadrul PATZ –
Zona aglometatiei urbane si zona metropolitana ale municipiului Bucuresti, etapa 2003-2004.
Avându-se în vedere faptul ca intentia strategica a proiectului este aceea de a se asigura în viitor
conditii de dezvoltare durabila pentru Zona Aglomeratiei Urbane si Zona Metropolitana ale Municipiului
Bucuresti si ca o preconditie esentiala a unei dezvoltari durabile este identificarea disfunctionalitatilor situatiei
existente, stabilirea masurilor de eliminare sau diminuare a acestor disfunctionalitati, promovarea unei politici
de integrare si de sinergie între si în interiorul tuturor nivelelor de guvernare a organismelor locale, regionale si
centrale pentru cresterea capacitatii de realizare a obiectivelor fixate la nivel local într-un cadru de cooperare,
în prezenta lucrare sunt dezvoltate principiile strategice, elemente de orientare generala, în intentia de a se
detalia în viitor, într-un cadru contractual largit.
Toate informatiile gestionate în cadrul proiectului (harti, date statistice) sunt relationate informatic si
geospatial, astfel încât permit solutiei informatice de tip Sistem Informatic Geografic (SIG) rezultata sa devina
un liant si un suport pentru fundamentarea deciziilor politice pentru factorii de decizie din administratia publica
locala, regionala sau centrala în activitatile monitorizare si planificare a dezvoltarii durabile a conditiilor de
viata.
Un obiectiv important pe care aceasta etapa si l-a propus pe linia planului de actiune si a programelor
prioritare este declansarea procesului de punere în acord a demersului stiintific privind constituirea zonei
metropolitane cu orientarile administratiilor publice judetene si locale.
cultural si al infrastructurii edilitare. De regula limita teritoriului metropolitan depaseste limita administrativa a
localitatii si poate depasi limita judetului din care face parte”.
La câteva zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, tot în luna iulie 2001, apare Legea 351
privind PATN – Sectiunea IV – Reteaua de localitati. Printre termenii utilizati de lege este si zona
metropolitana definita ca „zona constituita prin asociere, pe baza de parteneriat voluntar, între marile centre
urbane si localitatile urbane si rurale aflate în zona imediata, la distanta de pâna la 30 Km, între care s-au
dezvoltat relatii de cooperare pe multiple planuri”. Articolele 7 si 8 din lege detaliaza aceasta definitie.
În tari ca Marea Britanie au aparut în cadrul împartirii administrativ-teritoriale a anilor 90, denumiri noi
ca cea de „metropolitan counties”, comitatele sau judetele metropolitane, adica cele 7 cazuri (în Marea
Britanie) de teritorii administrative comparabile cu judetele normale, dar aflate în jurul metropolelor; lucru care
le confera evident un caracter special. Consideram din pornire foarte pragmatic si util acest punct de vedere
care accepta existenta a doua tipuri de unitati administrativ-teritoriale din clasa judetelor, unele metropolitane,
care au evident caracteristici net influentate de existenta unui puternic centru urban, în general cu o populatie
de peste un milion de locuitori si celelalte judete, sa le zicem normale. Este evident ca în cazul României un
judet metropolitan nu s-ar putea organiza decât în jurul Bucurestilor.
Îmbratisând acest punct de vedere, am recurs la denumirea de zona metropolitana, cu referire la
spatiul format din mici unitati administrative care se afla sub influenta imediata a municipiului Bucuresti,
singurul mare oras cu peste 1 milion de locuitori (1.926.334 locuitori în 2000).
În vederea delimitarii acestui teritoriu s-au considerat în principal criterii de natura traditionala, spatial-
geografica, social-demografica si economico-functionala (aceleasi folosite în cadrul studiilor de optimizare a
organizarii administrativ-teritoriale la nivelul judetelor din România).
Unul din principalele criterii considerate a fost cel al traditiei de functionare administrativa ca judet între
anii 1918 – 1950 si dupa 1968 pâna în 1981 la înfiintarea S.A.I. pe un teritoriu cu axa principala pe directia
Bucuresti – Oltenita, deci NV – SE, directia Argesului si a Dâmbovitei în curgerea lor catre Dunare.
Putem afirma ca fara a cuprinde în totalitate zona de influenta (astfel delimitata) a municipiului
Bucuresti, cu exceptia directiei SE catre Oltenita, teritoriul zonei metropolitane include spatiul care traditional îi
era subordonat functional si administrativ si în care sunt cuprinse importante zone agricole, sursele de
alimentare cu apa si echiparile aferente, zonele de agrement principale, importante cai de comunicatie ce fac
parte din reteaua europeana, ca si potentiala legatura navigabila la Dunare.
Zona astfel delimitata cuprinde municipiul Bucuresti, 10 orase si 83 de comune si masoara 5.046 km2,
cu o populatie de circa 2,6 milioane locuitori, din care 1.926.334 în municipiul Bucuresti.
Cu privire la delimitarea zonei metropolitane trebuie precizat ca relatiile din ce în ce mai accentuate pe
directia Giurgiu si Alexandria de-a lungul unor coridoare de circulatie în dezvoltare, vor influenta în mod clar în
perspectiva amplificarea acestei zone de sud-vest.
v În perioada 1918 – 1950 (data de referinta – recensamânt 1930) Bucurestiul era cuprins în cadrul
judetului Ilfov.
• Judetul Ilfov era compus din 7 plasi plus Municipiul Bucuresti si comunele sale suburbane
2 2
Populatia (loc.) Suprafata (km ) Densitate (loc/km )
Judetul Ilfov 999.562 5.780 173
• Regiunea Bucuresti era compusa din 15 raioane din orasul republican si includea actualele judete
Teleorman, Giurgiu, Calarasi, Ialomita, Ilfov si o parte din sudul judetului Dâmbovita.
2 2
Populatia (loc.) Suprafata (km ) Densitate (loc/km )
Regiunea Bucuresti 1.649.439 20.480 187
v În perioada 1968 – 1981 Bucurestiul era din nou cuprins în cadrul judetului Ilfov (dar nu cel istoric, ci
unul care includea o mare parte din fostul judet Vlasca).
v În perioada dupa 1981, prin înfiintarea judetelor Giurgiu si Calarasi se desfiinteaza judetul Ilfov.
Totodata în jurul municipiului Bucuresti se înfiinteaza Sectorul Agricol Ilfov care includea 1 oras
(Buftea) si 29 comune printre care si cele 12 comune foste suburbane. Ulterior o serie de comune au
fost trecute de la Judetul Giurgiu la S.A.I. (judetul Ilfov) în prezent fiind incluse 2 orase si 37 comune.
2
Populatia (loc.) Suprafata (km ) Densitate
2
(loc/km )
Municipiul Bucuresti si S.A.I. (Ilfov) 2.354.510 1.821 1.293
Fig.3
COMPARATIE LA ACEEASI SCARA
Bucuresti
1 926 334
ORASE
Orasul Orasul Orasul
Popesti 15 115 Otopeni 10 215 Bolintin 11 702
Leordeni Vale
Orasul
Orasul 30 016 Orasul 12 643 Buftea 20 350
Voluntari Chitila
Orasul
Mihailesti 7 490
COMUNE
Adunatii
Chiajna 8 009 Afumati 6 613 Copaceni 6 693
Dobroesti 6 589 Berceni 4 103 Bolintin Deal 6 235
Glina 7 147 Bragadiru 8 165 Buturugeni 4 144
Pantelimon 16 019 Branesti 8 531 Corbeanca 3 718
Cernica 9 425 Cornetu 5 028
Ciorogârla 4 921 1Decembrie 9 436
Stefanestii de 4 131
Jos
Tunari 3 804
Total A-1 926 334 Total B 82 895 Total C 118 710 Total D 120 066
Fig. 4
Fig. 5
2 STRUCTURA TERITORIULUI
extractie a titeiului sunt legate de prezenta unor disfunctionalitati de mediu (poluare cu hidrocarburi,
saraturarea solurilor, degradarea calitatii apelor subterane), cu incidenta în calitatea mediului local.
Structura geologica, cu alternanta stratelor cu argile si marne cu cele de nisipuri si pietrisuri, permite
cantonarea unor volume importante de ape subterane care pot sustine activitati socio-economice de amploare
în cazul în care sunt gestionate corespunzator. Nu trebuie neglijate nici resursele de ape geotermale care pot
reprezenta în perspectiva o modalitate de impulsionare a turismului balnear si chiar a producerii de energie
geotermala.
2.2.2 Relieful
Relieful reprezinta suportul pentru toate activitatile antropice, fiind unul dintre factorii importanti cu
reflectare directa în tipul si dimensiunea activitatilor antropice dintr-un teritoriu.
Zonele de câmpie si lunca ofera conditii deosebite de dezvoltarea a activitatilor umane si a asezarilor
umane, impunând însa o serie de restrictii determinate în special de aparitia unor riscuri geomorfologice sau
hidrologice. Astfel, pantele reduse, prezenta argilelor si predominarea rocilor ce au în compozitia lor elemente
solubile se constituie în factori importanti care contribuie la dezvoltarea zonelor cu înmlastiniri sau cu crovuri.
Amenajarile antropice beneficiaza de restrictii în zonele cu pante ridicate, care au pondere redusa în
aria metropolitana, si în luncile râurilor, unde pot aparea costuri suplimentare impuse de protectia împotriva
unor procese geomorfologice.
De remarcat este faptul ca relieful se constituie n î tr-un factor favorabil pentru dispersia noxelor în
atmosfera, neimpunând decât local canalizari sau stagnari ale maselor de aer (luncile râurilor, fruntile de
terasa).
Pantele reduse si friabilitatea rocilor favorizeaza mentinerea unor concentratii foarte ridicate de
suspensii în apele de suprafata, cu incidenta asupra dinamicii indicatorilor de calitate (în special indicatorii de
mineralizare), precum si o stratificare a concentratiei de oxigen în apa. Astfel, reducerea concentratiei de
oxigen în apa la contactul cu sedimentele favorizeaza acumularea substantelor organice la contactul apa-
sediment, ce influenteaza calitatea apei. De asemenea, scurgerea redusa favorizeaza aparitia înmlastinirilor
locale, care afecteaza calitatea apelor freatice prin transferul în subteran al unor compusi poluanti (pesticide,
azotati, azotiti). Riscul maxim de aparitie a acestui fenomen se înregistreaza în proximitatea depozitelor de
deseuri, dar si pe terenurile agricole unde se practica agricultura chimizata.
Calitatea solurilor este afectata în special de dimensiunea ridicata a unor riscuri geomorfologice
(deflatie, tasari), care contribuie la scaderea productivitatii terenurilor.
În ansamblu, relieful se constituie într-un important factor care conditioneaza dinamica proceselor si
fenomenelor care asigura calitatea mediului ariei metropolitane a municipiului Bucuresti, reprezentând suportul
fizic pentru toate procesele, fenomenele si amenajarile din zona metropolitana a municipiului Bucuresti.
2.2.3 Clima
Favorabilitati si restrictivitati impuse de factorii climatici
ridicate ale poluarii aerului functie de circulatia aerului si de gradul de afectare al populatiei (în special în estul
si sud-estul orasului).
În aria metropolitana a municipiului Bucuresti, dinamica regimului pluviotermic din ultimii ani atrage
atentia asupra pericolului de aridizare a climatului, fapt ce impune o preocupare mai sustinuta pentru crearea
centurii verde-galben a Bucurestiului, promovarea unor tehnici agricole cu impact mai redus în mediu,
pastrarea/amplificarea dimensiunii actualelor spatii forestiere si verzi.
De asemenea, tinând cont ca în prezent municipiul Bucuresti se caracterizeaza printr-o frecventa
ridicata a perioadelor cu strat de zapada, care influenteaza negativ traficul rutier si pietonal, este necesara
abordarea problemei zapezii ca deseu urban si delimitarea unor spatii urbane disponibile pentru preluarea
acestora.
Gradul de vulnerabilitate la riscuri climatice a ariei metropolitane a municipiului Bucuresti pe scara
numerica Saaty este moderat spre nord, înalt spre sud si în proximitatea municipiului Bucuresti si foarte înalt
pe fâsia din sudul municipiului Bucuresti si spre est.
În concluzie, factorul climatic, poate fi considerat un factor de favorabilitate pentru dezvoltarea
comunitatilor umane, chiar daca impune numeroase restrictii în amenajarea spatiului si costuri ridicate pentru
activitati economice si spatii rezidentiale.
2.2.4 Hidrologia
Favorabilitati si restrictivitati impuse de factorii hidrologici
Dezvoltarea asezarilor umane si a activitatilor economice (apa potabila, uz casnic, unitati industriale,
agricultura, pisicultura etc) a fost posibila datorita existentei unor resurse însemnate de apa de calitate buna
(apele de suprafata, stratele acvifere). Favorabilitatea zonei este accentuata si de faptul ca disponibilul de
resurse de apa din surse de suprafata sau subterane în majoritatea zonelor este destul de ridicat, chiar daca
se impune o gestiune calitativa si cantitativa atenta. Astfel, Argesul tranziteaza anual un volum de 1989,6
3 3
milioane m pe an, Ialomita – 441,5 milioane m , în acumulari fiind stocate volume importante de apa (52,7
3 3 3 3
milioane m pe Arges, 46,9 milioane m pe Colentina, 24,4 milioane m pe Mostistea, 19,2 milioane m pe
3
Dâmbovita, 9,3 milioane m pe Valea Pasarea) Cu toate acestea, distributia neuniforma în teritoriu,
favorizeaza conturarea unor spatii cu dificultati în accesarea resurselor de apa (Câmpia Mostistei, Câmpia
Burnasului).
Cursurile de apa mari (Dunare, Arges) sunt sau pot fi amenajate pentru navigatie, ceea ce reprezinta
un element favorabil în perspectiva relationarii arie metropolitane a municipiului Bucuresti la coridoarele de
transport importante la nivel continental si transcontinental. De asemenea, majoritatea suprafetelor acvatice (în
special cele lacustre), dar si izvoarele termale din depozitele mezozoice pot fi utilizate pentru activitati de
turism si agrement.
Un alt avantaj oferit de suprafetele acvatice în aria metropolitana a municipiului Bucuresti este legat de
îmbunatatirea conditiilor climatice, precum si de efectul de curatare a atmosferei de noxe. Astfel, suprafetele
acvatice sunt incluse în categoria suprafetelor oxigenante, având un rol esential în îmbunatatirea conditiilor de
mediu din aria metropolitana a municipiului Bucuresti.
Suprafetele acvatice se constituie în importante spatii în care poate fi conservata diversitatea biologica
(supermarketuri biologice), în special suprafetele mlastinoase constituindu-se în rezerve de spatiu importante
pentru amenajari viitoare. De altfel, Lacul Snagov si Balta Comana sunt incluse în arii protejate naturale, în
scopul conservarii florei si faunei specifice.
Dintre restrictiile impuse de apele de suprafata si subterane din aria metropolitana a municipiului
Bucuresti se remarca fragmentarea ridicata prin cursuri temporare de apa, suprafata ridicata ocupata de
suprafetele înmlastinite, repartitia neuniforma a resurselor de apa, precum si dimensiunea ridicata a riscului de
inundare.
În ceea ce priveste riscul de inundatie se detaseaza localitatile situate în lungul Argesului (satele Popa
Nae, Gaiseni, Cascioarele – 2345 ha, Oltenita – 30 ha, Mihailesti, Cornetu, Magurele – 100 ha, Adunatii
Copaceni – 100 ha, 1 Decembrie – 100 ha), Neajlovului (satele Sf. Gheorghe, Singureni, Iepuresti, Calugareni
– 4500 ha), Câlnistea (Hulubesti si Uzunu – 100 ha), Sabar (satele Ulmi, Mihai Voda, Crivina – 120 ha),
Ciorogârla – satele Trestieni, Draganeasca – 2000 ha), Ialomita (Ciolpani, Gruiu, Nuci) si Colentina (Buftea).
Se remarca riscul de inundatie redus existent în aglomeratia urbana a municipiului Bucuresti, unde amenajarile
realizate au contribuit la scaderea incidentei cresterilor semnificative de debit. Cu toate acestea, în cazul
înregistrarii unor valori foarte ridicate ale cantitatilor de precipitatii, în aceste spatii apar inundari locale
determinate de lipsa retelelor de canalizare sau de incapacitatea acestora de a prelua debite însemnate de
apa (subdimensionare). De asemenea, amenajarea unor baraje si acumulari hidrotehnice sau piscicole creste
riscul de aparitie a inundatiilor de natura tehnogena (ruperea sau fisurarea barajelor). Probleme legate de
Pagina 19 din 252
INCD – URBANPROIECT
CCMESI
CICADIT
IHS
inundatii apar si pe cursurile temporare de apa si în zona lacurilor în situatia existentei unor cantitati ridicate de
precipitatii. Acestea influenteaza calitatea apelor subterane, care reprezinta în majoritatea localitatilor sursa de
alimentare cu apa principala a localitatilor din aria metropolitana a municipiului Bucuresti.
Frecventa ridicata a suprafetelor înmlastinite, datorita prezentei apelor subterane aproape de
suprafata, a bararii directiilor de scurgere a acestora prin amenajari antropice sau prin inundari/acumulari
reprezinta o alta problema cu implicatii în amenajarea teritoriului si în calitatea mediului. Astfel, prezenta apelor
subterane aproape de suprafata, dincolo de avantajul economic al utilizarii lor facile, ridica problema
vulnerabilitatii la degradare calitativa.
În cazul amenajarilor lacustre apare problema eutrofizarii si colmatarii, care determina scaderea valorii
de utilizarea a acestora. De asemenea, acestea impun o crestere a frecventei de aparitie a cetii, cu incidenta
în transporturi.
Apa, dincolo de problemele pe care le ridica la nivelul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti,
ramâne elementul esential care sustine dinamica ecosistemelor socio-economice si naturale.
2.2.5 Solurile
În arealul localitatilor, modificarile antropice datorate constructiilor de diferite tipuri (cai ferate, reteaua
de drumuri, spatii construite etc.), au determinat destructurarea profilului de sol initial si aparitia asa-numitelor
„protosoluri antropice” sau „soluri de umplutura” (din clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate).
Ceea ce caracterizeaza protosolurile antropice este prezenta pe profil a diferitelor materiale de constructie
(resturi de caramizi, nisip, resturi de zidarie). Existenta diferitelor materiale bogate în calciu face ca aceste
soluri sa se încadreze în clasa solurilor slab bazice, în timp ce solurile brun-roscate sunt soluri slab acide-
neutre. Protosolurile antropice, spre deosebire de solurile brun-roscate ce au format învelisul edafic initial, sunt
nestructurate, cu o slaba activitate microbiologica, fara un orizont biologic activ bine definit, utilizarea lor ca
suport pentru spatii verzi necesitând costuri suplimentare, toate acestea adaugându-se costurilor totale de
mediu.
Ca si celelalte componente ale mediului, solurile ariei metropolitane a municipiului Bucuresti au
suportat numeroase modificari sub actiunea factorilor antropici (artificializari edafice) pentru îmbunatatirea
fertilitatii lor (aplicarea de îngrasaminte chimice, irigatii, drenari si desecari, araturi etc.) sau pentru crearea
unor conditii favorabile de amplasare a unor amenajari (decopertari, acoperirea orizontului de sol). Ele au
modificat caracteristicile fizico-chimice si biologice ale solurilor, afectând în mod negativ fertilitatea solurilor pe
termen mediu si lung.
Astfel, majoritatea culturilor agricole (mai ales cele irigate) se caracterizeaza si prin aplicarea unor
îngrasaminte chimice care sa mentina un disponibil ridicat de substante nutritive în sol. De asemenea, în
zonele în care frecventa crovurilor este ridicata, se aplica frecvent amendamente cu substante bazice
(CaCO3) în scopul ameliorarii calitatii acestora.
Un fenomen foarte întâlnit în aria metropolitana a municipiului Bucuresti este cel al decopertarilor si
acoperirii orizontului activ de sol, în scopul realizarii de suprafete construite, infrastructuri etc. Astfel, în cazul
proiectelor de amploare, orizontul activ de sol este preluat si conservat, pentru a fi folosit în spatiile în care se
promoveaza masuri de reconstructie ecologica sau de îmbunatatirea a calitatii solurilor. În majoritatea
localitatilor însa, pentru realizarea spatiilor rezidentiale si a infrastructurilor, orizontul inferioare de sol sunt
acoperite, „betonul fiind considerat ultimul stadiu de evolutie a solului” (Pumain, 1986).
Solurile din aria metropolitana a municipiului Bucuresti se caracterizeaza printr-o fertilitate ridicata
(clasa a II-a de fertilitate), regimul climatic caracterizat prin frecventa ridicata a secetelor impunând utilizarea
irigatiilor pentru agricultura. Probleme deosebite la nivelul solurilor apar datorita vulnerabilitatii ridicate la
eroziunea eoliana si fluviatila (în special pentru solurile cu textura nisipoasa), precum si la procesele de tasare,
sufoziune si formare de hardpan, care contribuie la degradarea calitatii solurilor. De asemenea, în cazul
solurilor cu textura nisipoasa apare problema capacitatii reduse de retentie a apei si substantelor nutritive, cu
incidenta asupra productivitatii solurilor.
În ansamblul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti, suportul edafic se constituie într-o resursa
semnificativa pentru dezvoltarea activitatilor agricole si silvice, restrictii cel mai importante fiind determinate de
regimul hidric, care fie este excedentar, fie deficitar.
2.2.6 Vegetatia
Un regim special de administrare îl au padurile care sunt gestionate prin ocoalele silvice Branesti
(unitatile de productie Pasarea, Pustnicu, Cernica – 5206,5 ha), Bolintin (unitatile de productie Bucsani, Malu
Spart, Cascioarele, Zavoaiele Argesului, Cotroceanca, Gradinari – 9141,4 ha), Bucuresti (unitatile de productie
Socola, Jilava, Valea Mocaului, Râioasa, Domnesti, Baneasa – 7671,1 ha), Snagov-Scrovistea (Brânzeasca,
Popesti, Saftica, Afumati, Surlari-Cornis, Balta Neagra – 8316,5 ha), Comana (Padina Tatarului, Comana,
Magura, Copaceni, Islaz, Izvoarele – 9309,7 ha), Mitreni (Paraschiva, Ciornuleasa – 2178,5 ha) si Lehliu
(Fundulea – 1667 ha). În cadrul acestora specia dominanta este Quercus sp. (45,9 %, dominante fiind Q. robur
– 45 %, Q. cerris – 37 %, Q. pedunculiflora – 12 %, Q. frainetto – 5 %), Tilia sp. (11 %), Robinia pseudocaccia
(8,3 %) si Populus sp. (5,4 %, dintre care dominant este Populus canadensis - 40 %).
1%
16%
2%
5% 47%
5%
5%
8% 11%
2.2.7 Fauna
Fauna initiala, a carei distributie este strâns legata de vegetatie si de dinamica modului de utilizare a
terenurilor, a suferit transformari semnificative în aria metropolitana a municipiului Bucuresti, disparând chiar în
zonele în care gradul de antropizare este foarte ridicat. Astfel, în cea mai mare parte a ariei metropolitane s-au
dezvoltat specii antropofile, (vrabia, cioara, mierla, turturica, sobolanii, mustele, tântarii etc.), care au reusit sa-
si adapteze comportamentul si dieta la noile conditii de mediu impuse de amenajarile antropice
Fauna initiala se pastreaza în special în zonele umede si în padurile din aria metropolitana a
municipiului Bucuresti, unde conditiile de habitat s-au mentinut la un nivel aceptabil pentru acestea. Fauna
este cea specifica zonelor de vegetatie existente în aria metropolitana, dintre elementele azonale remarcându-
se în special speciile de animale din zonele umede. Astfel, în special pasarile migratoare gasesc în unele zone
umede din aria metropolitana (Lunca Dunarii, Balta Comana, luncile Argesului, Dâmbovitei, Coletinei, Ialomitei
etc.) conditii favorabile de habitat.
Dintre elementele de interes cinegetic se remarca capriorul, vulpea, iepurele, mistretul, fazanii,
potârnichea etc. care sunt valorificate ca atare în cadrul fondurilor de vânatoare din acest spatiu. Astfel, unele
paduri din apropierea municipiului Bucuresti (în special acelea unde activitatile de recreere nu au intensitate
foarte ridicata) prezinta interes cinegetic, fiind populate periodic cu specii valoroase sub acest aspect. De
altfel, toate padurile din aria metropolitana a municipiului Bucuresti sunt incluse în fonduri de vânatoare
gestionate de A.J.V.P.S..
Fauna acvatica apartine domeniului mrenei si crapului. Zona mrenei se extinde pe locurile nisipoase
ale râurilor, cuprinzând alaturi de mreana, scobar, clean, somn, oblet, caras. Crapul are un areal redus si este
însotit de babusca, platica, stiuca etc. Crapul apare foarte frecvent si în bazinele lacustre din aria
metropolitana. De altfel, în lacuri diversitatea speciilor este mai mare, fiind de cele mai multe ori controlata
antropic. Astfel, apar somnul, salaul, cleanul, porcusorul, linul, stiuca, rosioara, bibanul etc.
Interventii la nivelul faunei ariei metropolitane a municipiului Bucuresti s-au realizat indirect prin
distrugerea habitatelor si direct prin introducerea si mentinerea unor specii de interes vânatoresc (fazanul,
capriorul).
O problema deosebita este legata de cresterea numarului de animale de companie (câini, pisici,
animale exotice etc.), care pot afecta stabilitatea ecosistemelor umane în cazul în care sunt lasate în libertate
intentionat sau accidental (în special la cutremure sau demolari). Abandonarea câinilor care deserveau
locuintele de tip P, P+1 din spatiile demolate a determinat cresterea exploziva a numarului acestora în ultima
perioada, în conditiile în care nu exista nici o politica coerenta de mentinere si reducere a populatiilor acestora.
Fauna se constituie într-un element de favorabilitate (completeaza baza alimentara, sustine activitatile
de vânatoare si pescuit, mentine echilibrul ecologic) si de disconfort si insecuritate în asezarile umane. Astfel,
câinii, pisicile, sobolanii, insectele etc. contribuie la cresterea riscului de îmbolnavire a populatiei, marind
costurile de mentinere a unui confort ridicat în habitatul intern si extern.
Fig. 6
Fig.7
Sursele industriale
Sursele industriale au cunoscut transformari semnificative dupa 1990, majoritatea unitatilor mari
intrând într-un amplu proces de restructurare (fragmentare, retehnologizare, reconversie, închidere) care a
avut si are implicatii în calitatea factorilor de mediu. De asemenea, tendinta actuala este de dezvoltare a
unitatilor industriale mici si mijlocii (în special în primele doua inele urbane), care desi la nivel local au un
impact mai redus asupra mediului, sinergic actioneaza la fel de agresiv (în special asupra apelor de
suprafata si subterane).
Surse mobile
Cea mai importanta concentrare feroviara este zona Gara de Nord care este deservita de o retea
densa de cai ferate. Caile ferate care deservesc garile de Nord si Basarab fragmenteaza zona situata între
Calea Grivitei si Bd. Dinicu Golescu, în acest spatiu neexistând deocamdata posibilitati de transferare a
fluxurilor rut iere decât pe Podul Grant sau prin zona Gara de Nord.
Traficul feroviar înregistreaza variatii în timpul zilei în cele doua statii CFR. Astfel, traficul cel mai
intens se semnaleaza dimineata între orele 05.00-08.00, când numarul trenurilor care pleaca sau sosesc în
Gara de Nord este peste 10, iar în Gara Basarab între 2-5. Maxime secundare mai apar în intervalul 16.00-
17.00 si 21.00-22.00, fiind legat de terminarea programului de lucru sau de transferarea fluxurilor de
calatori care se îndreapta spre diferite orase din tara sau spre Bucuresti. Traficul cel mai redus se
înregistreaza în intervalele 9.00-13.00 si 15.00-16.00. Din analiza datelor se poate observa ca maximele se
suprapun peste perioadele de odihna ale populatiei (05.00-09.00, 13.00-15.00 si 22.00-24.00).
Surse menajere
Spatiile rezidentiale si asimilabile cu cele rezidentiale (comerciale, birouri, institutii, etc.) reprezinta
surse importante de degradare a mediului în aria metropolitana a municipiului Bucuresti prin volumul ridicat
de deseuri, dar si prin presiunea ridicata pe care o exercita asupra diferitelor categorii de resurse naturale
(resurse energetice, resurse alimentare etc.).
De asemenea, gospodariile oamenilor devin, din cauza lipsei unor dotari edilitare (încalzire
centralizata, alimentare cu apa, canalizare) surse de poluare a aerului (iarna, prin încalzirea locuintelor pe
baza de combustibili fosili) si a apelor (prin scurgerea apelor uzate menajere în reteaua hidrografica sau
prin infiltrarea acestora în pânza freatica).
În prezent sursele menajere sunt printre cele mai importante forme de degradare a calitatii mediului
ariei metropolitane a municipiului Bucuresti deoarece:
- prezinta o distributie relativ uniforma în spatiul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti
- consumul casnic si implicit volumul de deseuri generat a crescut semnificativ, sub efectul direct al
deschiderii economice.
- diversitatea substantelor utilizate în gospodarie care devin deseuri a crescut semnificativ (materiale
de constructie, detergenti etc.), iar ritmul de înlocuire a obiectelor casnice este foarte ridicat.
- controlul impactului asupra mediului al surselor menajere este foarte greu de realizat si de limitat.
- infractionalitatea de mediu (depozitarea haotica a deseurilor, evacuarea necontrolata a apelor
uzate, vandalizarea vegetatiei forestiere) sunt fenomene specifice în interiorul si proximitatea
spatiilor rezidentiale.
Surse agricole
Astfel, caracterul intensiv al culturilor (mecanizare, chimizare, irigatii, suprafete ridicate,
monoculturi) contribuie la accentuarea problemelor de mediu pe care le genereaza activitatile agricole.
Astfel, degradarea calitatii solurilor, degradarea calitatii apelor de suprafata si subterane, afectarea
ecosistemelor naturale, dar si a calitatii locuirii în asezarile umane, sunt consecinte frecvent raspândite în
aria metropolitana a municipiului Bucuresti.
În cazul activitatilor de crestere a animalelor probleme apar datorita amplasarii necorespunzatoare
a unitatilor de productie fata de alte functiuni sau datorita nefunctionarii corespunzatoare a unor instalatii de
reducere a impactului deseurilor asupra mediului. Astfel, probleme deosebite apar datorita mirosurilor (în
cazul atmosferei), volumelor ridicate de substante organice care ajung în sistemele acvatice recept oare si a
volumului ridicat de deseuri, care îsi gaseste din ce în ce mai greu utilizare într-o agricultura din ce în ce
mai chimizata.
Alte surse
În categoria acestora sunt incluse o serie de activitati cu areal de influenta redus, însa care pot
pune probleme de mediu în cazul unei gestiuni necorespunzatoare. În aceasta categorie sunt incluse
activitatile din sectorul sanitar, depozitele de deseuri, activitatile de extractie a materialelor de constructie
etc.
Dintre aceste sursele sanitare ridica cel mai mari probleme la nivelul ariei metropolitane a
municipiului Bucuresti, gestionarea deseurilor si riscul biologic fiind printre problemele care se doresc a fi
rezolvate în viitor. Astfel, numai în cazul municipiului Bucuresti exista 31 unitati sanitare care trebuie sa îsi
rezolve în perioada 2005-2007 problema incinerarii deseurilor periculoase, acestea urmând sa fie supuse
sterilizarii termice, sau incinerarii în instalatiile autorizate.
- cresterea gradului de infestare a pânzei freatice cu compusi organici, utilizata în anumite localitati
ca sursa pentru alimentarea cu apa potabila,
- lipsa sau eficienta foarte scazuta a statiilor de epurare, ce favorizeaza conturarea unor sectoare cu
ape degradate din punct de vedere calitativ (în special pe Dâmbovita si Arges în aval de Glina,
Ciorogârla în aval de Jilava etc.),
- volumul ridicat de ape subterane utilizat de catre agentii economici,
- monitorizarea deficitara a agentilor economici poluanti,
- concentrarea ridicata a surselor de degradare a calitatii apelor în municipiul Bucuresti,
- lipsa alimentarii cu apa si a canalizarii centralizate în multe dintre localitatile ariei metropolitane a
municipiului Bucuresti,
- accentuarea problemelor de colmatare si eutrofizare în cadrul sistemelor lacustre,
- starea foarte proasta a zonelor de protectie sanitara ce delimiteaza forajele, statiile de pompare,
tratare etc.
La nivelul solurilor din aria metropolitana a municipiului Bucuresti au fost delimitate urmatoarele
categorii de probleme:
- cresterea suprafetelor afectate de pierderi de sol datorita suprafetelor construite sau altor
amenajari,
- cresterea suprafetelor afectate de diferite categorii de degradare a solurilor prin salinizare, eroziune
eoliana sau fluviatila etc.,
- neadaptarea activitatilor agricole la conditiile locale existente (irigatii necorespunzatoare, chimizare
excesiva etc.),
- scaderea suprafetelor de protectie a solurilor (în special cu vegetatie forestiera si arbustiva).
Poluare radioactiva
În spatiul judetului Ilfov au fost identificate trei obiective cu potential ridicat de poluare radioactiva a
mediului:
- Platforma Magurele;
- Institutul pentru Metale Rare si Radioactive (Compania Nationala a Uraniului – Sucursala
Bucuresti), situat la cca. 2 km de comuna Magurele;
- Institutul de Metale Neferoase si Rare – INMR SA, situat în comuna Pantelimon.
Pentru zona Ilfov, monitorizarea mediului este realizata de catre Statia RA Bucuresti din cadrul
RNSRM, amplasata în vecinatatea platformei meteorologice a Observatorului de Fizica Atmosferei
apartinand Companiei Nationale “Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarire a Apelor”
SA.
Valorile activitatilor specifce beta globale pentru factorilor de mediu urmariti, precum si ale debitului
d e doza gamma, înregistrate în decursul anului 2002, s-au situat sub valorile limitelor de atentionare-
avertizare-alarmare corespunzatoare fiecarui factor de mediu în parte.
Poluare electromagnetica
Determinarea densitatii antenelor de telefonie mobila, calcului distantei fata de zonele rezidentiale,
unitatile scolare si spitalicesti permite delimitarea arealelor în care sinergismul surselor de degradare a
mediului va avea proiectie evidenta în starea de sanatate a anumitor grupe de vârsta ale populatiei.
Gestionarea deseurilor reprezinta una dintre componentele cu proiectie cea mai ridicata în calitatea
factorilor de mediu din aria metropolitana a municipiului Bucuresti, problema acestora fiind departe de a fi
rezolvata. Astfel, principalele disfunctionalitati de mediu se refera la:
- volumul extrem de ridicat de deseuri urbane si rurale care se îndrepata spre rampele de depozitare
a deseurilor;
- gradul dredus de recuperare a deseurilor refolosibile;
- gestiunea deficitara a deseurilor periculoase, care în multe situatii ajung la rampele de depozitare a
deseurilor;
- lipsa rampelor ecologice de depozitare a deseurilor în majoritatea localitatilor din aria metropolitana
a municipiului Bucuresti;
- cresterea volumului de deseuri din constructii si lipsa unor masuri de gestionare a acestora.
Aria metropolitana a municipiului Bucuresti este afectata de doua tipuri de cutremure: intermediare,
care au epicentrul în mantaua superioara la adâncimi de 80-180 km si normale care au epicentrul la
adâncimi mici, în scoarta. Desi aria metropolitana a municipiului Bucuresti este afectata în mod direct de
activitatea seismica din zona Vrancea (cutremurele cu cele mai mari intensitati fiind înregistrate în 1471,
1620, 1738, 1802, 1829, 1838, 1940, 1977 si 1986 – Posea si Stefanescu, 1980), nu trebuie neglijate
cutremurele din zona Câmpiei Române (cutremure cu magnitudine mai redusa, faliile potential active fiind
descarcate de cutremurele frecvente din zona vrânceana).
Dezechilibrele socio-economice generate de riscurile seismice sunt legate în primul rând de
dimensiunea ridicata a pagubelor pe care le produc, care au reflectare directa în calitatea factorilor de
mediu, în special prin accentuarea dimensiunii unor riscuri tehnogene.
Astfel, faptul ca zona metropolitana a municipiului Bucuresti si în special Capitala reprezinta zona
cu cel mai ridicat risc seismic la nivel european este sustinut de pagubele însemnate înregistrate în cazul
unor fenomene similare înregistrate în secolul al XX-lea (2/3 din pierderile socio-economice si 50 % din
morti si raniti s-au înregistrat în acest spatiu) (IGAR, 2004).
În concluzie, se poate afirma ca, pentru zona avuta în vedere, riscul seismic este cel mai
important risc natural si ca el depaseste considerabil riscurile de natura antropica (daca se face
abstractie de posibile acte dusmanoase de natura militara sau terorista).
Masuri prioritare
Prioritatile în acest sens trebuie sa fie reprezentate de urmatoarele actiuni;
- Constientizarea populatiei de pericolul pe care îl poate reprezenta producerea unor cutremure
de pamânt;
- Identificarea ariilor cu cel mai mare risc de amplificare a undelor seismice;
- Organizarea de disctii cu populatia la nivel local privnd masurile ce trebuie întreprinse în cazul
producerii unui cutremur de pamânt;
- Identificarea constructiilor care au cea mai mare vulnerabilitate la producerea unor cutremure.
800
700
600
milioane USD
500
400
300
200
100
0
Industrie Agricultura Transporturi, Sanatate, Locuinte Industrie locala, Diverse bunuri
telecomunicatii, educatie, social- servicii si personale
comert cu cultural constructii
amanuntul
Sector
Fig.9 – Dimensiunea pagubelor determinate de cutremurul din 4 martie 1977 în aria metropolitana a
municipiului Bucuresti
Tabel nr.1
ANALIZA SWOT ASUPRA CADRULUI NATURAL
Masuri prioritare
Elaborarea unui program cadru de management al zonelor fragile ecologic trebuie sa porneasca de
la interventiile prezente în teritoriu si sa evalueze proiectia celor potentiale.
În spatiul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti au fost delimitate cinci rezervatii naturale,
conform Legii nr. 5 din 2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului National - Sectiunea a
III-a – Zone protejate, la care au fost adaugate prin Hotarârea nr. 2151/2004 privind delimitarea de parcuri
nationale, parcuri naturale si rezervatii naturale, Parcul Natural Comana (24963 ha, din care % este
cuprinsa în aria metropolitana a municipiului Bucuresti) si doua arii de conservare speciala (Padurea
Tatarul si Oloaga Gradinari):
Tabel nr. 2
1. Parcul Natural Comana are o suprafata de 24963 ha si este inclus în proportie de 39 % în zona
metropolitana a municipiului Bucuresti. Parcul are drept obiective de gestiune conservarea elementelor de
peisaj si a elementelor de patrimoniu natural (în special zonele forestiere ce adapostesc arbori seculari,
asociatii vegetale unice, specii de plante si animale cu diferite grade de vulnerabilitate), precum si
pastrarea ac tivitatilor traditionale si a obiceiurilor specifice zonei. Parcul Natural include, alaturi de spatiile
forestiere aferente Padurii Comana, spatiile localitatilor Falastoaca, Budeni, Mihai Bravu, Gradistea,
Comana si Vlad-Tepes cu terenurile agricole si construite aferente acestora.
În cadrul Parcului Natural Comana au fost delimitate trei arii de conservare speciala, dintre care
doua sunt incluse în aria metropolitana a municipiului Bucuresti si se suprapun total (Padurea Tatarului)
sau partial (Padurea Ol oaga Gradinari) peste rezervatiile naturale delimitate anterior.
Problemele cele mai importante ale acestui spatiu sunt determinate de gradul redus de dotare cu
infrastructuri, ce face foarte dificila valorificarea durabila a resurselor naturale.
2. Rezervatia naturala complexa Padurea Ciornuleasa este situata în comuna Mitreni, judetul
Calarasi si are o suprafata de 75,2 ha, aproape jumatate din suprafata totala a acestei paduri. Rezervatia
naturala complexa Padurea Ciornuleasa a fost înfiintata prin HCM nr.114 din 1954, fiind reconfirmata prin
Legea nr.5 din 2000.
Rezervatia este situata în câmpia tabulara Mostistea, la 9 km de localitatea Soldanu spre Valea
Stânii. Padurea este un sleau de câmpie, specific silvostepei, umiditatea ridicata fiind determinata de
acumularea zapezii în micile depresiuni de tasare ce apar în cuprinsul Câmpului Nana din Câmpia
Mostistei.
Specific pentru aceasta rezervatie este existenta în stratul ierbaceu al padurii a unor elemente
floristice caracteristice etajului fagului, cel mai cunoscut exemplu constituindu-l tataneasa (Symphytum
sp.).
Padurea este alcatuita din stejar peduculat (Quercus robur), stejar brumariu (Quercus
pedunculiflora), cer (Quercus cerris), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia tomentosa), frasin pufos (Fraxinus
pallisiae), frasin (Fraxinus angustifolia), mojdrean (Fraxinus ornus), visin turcesc (Prunus mahaleb), ulm
(Ulmus procera, Ulmus ambigua), artar tatarasc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre) etc..
Stratul arbustiv se dezvolta foarte bine datorita luminozitatii ridicate, dintre elementele caracteristice
gasindu-se paducelul (Crataegus monogyna), socul (Sambucus nigra), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare),
sângerul (Cornus sanguinea), salba moale (Euonymus europaeus), macesul (Rosa canina).
4. Rezervatia naturala forestiera Padurea Padina Tatarului se afla în comuna Comana si ocupa
230 ha din padurea Comana. Rezervatia a fost înfiintata prin HCM nr.518 din 1954, fiind reconfirmata prin
Legea nr.5 din 2000. Rezervatia este situata în partea de nord-est a câmpiei tabulare a Burnazului, la
altitudini de 80-90 m, care domina prin abrupturi valea râului Gologanu, afluent al Neajlovului.
Substratul este alcatuit din depozite loessoide, nisipuri si pietrisuri pe care se dezvolta soluri
argiloiluviale brun roscate podzolite sau slab podzolite.
Specifice acestui sector al Padurii Comana sunt vaiugile, vaile temporare si crovurile, care reunite
poarta denumirea locala de padina, mentinerea unei umiditati mai ridicate fata de zonele învecinate fiind
elementul definitoriu pentru acest sector, dar si cauza dezvoltarii deosebite a vegetatiei forestiere. Astfel,
apar o serie de specii de plante indicatoare de umiditate (frasinul, untisorul, sapunarita).
Acest trup de padure se caracterizeaza printr-o oarecare predominanta a Quercus robur si Quercus
cerris. Vegetatia apartine zonei nemorale, dar înglobeaza si specii caracteristice zonei silvostepei. Padurea
Padina Tatarului face parte din Padurea Comana, având printre obiectivele ocrotite si bujorul românesc
(Paeonia peregrina var. romanica), cocoselul (Dianthus armeria), etc.
Dintre speciile de animale se remarca prezenta unor miriapode sudice, mediteraneene, cum ar fi:
termita (Reticulitermis lucifugus), greierul (Dinarchus dasypus), calugarita (Mantis religiosa) etc.
În apropierea acestei arii protejate se organizeaza anual, în luna mai, Festivalul bujorului,
manifestare ce contribuie la cresterea presiunii umana asupra obiectivelor ocrotite. În apropierea acestei
arii protejate, în primavara anului 2004 au fost demarate actiuni de defrisare a teiului si carpenului,
destinate exportului, acestea afectând integritatea habitatelor si speciilor ocrotite. La acestea se adauga si
problemele legate de exploatarea ilegala a lemnului, destinat încalzirii locuintelor pentru gospodariile din
satele din proximitate, fenomen ce a luat o amploare deosebita în ultima perioada.
În cazul ambelor arii protejate se remarca depozitarea necontrolata a deseurilor, în special în lungul
drum urilor judetene ce fac legatura între satele Comana, Vlad Tepes si Mihai Bravu.
5. Rezervatia naturala complexa Lacul Snagov se afla în comuna Snagov, judetul Ilfov si ocupa
o suprafata de 100 ha. Rezervatia a fost înfiintata prin HCM nr.894 din 1952, fiind reconfirmata prin Legea
nr.5 din 2000.
Lacul Snagov este cel mai mare liman fluviatil din bazinul Ialomitei, având o suprafata de 576 ha, o
lungime de 13 km si o adâncime maxima de 9 m (cel mai adânc lac din Câmpia Româna). Forma lacului
este alungita si foarte sinuoasa, cu multe golfuri, mai mult sau mai putin alungite, pe care localnicii le-au
denumit "cozi". În aval se afla insula Snagov pe care se gaseste manastirea Snagov.
Alimentarea lacului se face din subteran si în mica proportie din surse pluviale sau nivale. Din
aceasta cauza nivelul este constant, cu exceptia anotimpurilor de tranzitie.
Importanta hidrologica a lacului este completata de existenta unor elemente floristice si faunistice
de valoare stiintifica. Astfel, pe malurile lacului în afara stufului si papurei, cresc diferite specii de nuferi,
printre care si nufarul indian (Nelumbo nucifera). Apa lacului este acoperita de vegetatie acvatica, plaurul
atingând grosimi de 1,5 m în Coada Lunga, Coada Catelului etc. Dintre elementele floristice interesante
amintim: otratelul (Aldrovanda vesiculosa), sageata apei (Sagittaria latifolia).
Dintre elementele faunistice rare se remarca lamelibranhiatul Dreissena polymorpha. De
asemenea, fauna piscicola este destul de importanta, fiind întâlnite mai multe specii de pesti: platica,
crapul, bibanul, somnul, stiuca, rosioara si doua specii de guvizi (Gobius sp. si Proteshoryns sp.).
Cercetarile au evidentiat prezenta unor elemente faunistice pontice si caspice.
Pe malurile lacului au fost amenajate mai multe debarcadere, de la care pornesc sau la care
acosteaza vaporase si salupe pentru plimbari pe lac, stranduri, popasuri, restaurante, terenuri de sport,
precum si spatii rezidentiale.
De asemenea, lacul este utilizat de catre lotul national de canotaj ca baza de antrenament si de
catre pescarii sportivi pentru concursuri.
Probleme deosebite apar datorita faptului ca doar 100 ha din suprafata totala a lacului (17 %) este
protejata. Astfel, actiunile de protectie nu se realizeaza integrat, iar activitatile ce se realizeaza în
apropierea lacului, deversarile de ape uzate sau de deseuri menajere de la locuintele de pe mal etc.
afecteaza întreaga suprafata lacustra. De remarcat este faptul ca în ultimii ani braconajul la peste a luat o
amploare deosebita, fiind semnalate si aplicarea unor metode interzise prin lege (utilizarea explozibilor).
6. Rezervatia naturala forestiera Padurea Snagov se afla în comuna Snagov, judetul Ilfov, la 35
km de Bucuresti, în apropierea DN1 si ocupa o suprafata de 10 ha. Rezervatia a fost înfiintata prin HCM
nr.894 din 1952, fiind confirmata prin Legea nr.5 din 2000.
Rezervatia face parte din vechii codrii ai Vlasiei, trupul de padure având o suprafata de 1727 ha
(cea mai întinsa padure din apropierea Bucurestiului), din care doar 0,57 % beneficiaza de protectie. În
arealul ei sunt cuprinse Lacul Snagov si trupurile de padure situate de o parte si de alta a lacului.
Vegetatia este reprezentata de o padure de sleau de câmpie în care domina stejarul (Quercus
robur) si carpenul (Carpinus betulus), alaturi de care vegeteaza teiul (Tilia tomentosa), Quercus petraea,
Quercus polycarpa, frasinul (Fraxinus excelsior), artarul tatarasc (Acer tataricum), jugastrul (Acer
campestre). În stratul arbustiv si subarbustiv apar: lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), paducelul
(Craetegus monogyna), sângerul (Cornus sanguinea).
Din stratul ierbaceu amintim speciile: brândusa galbena (Crocus flavus), spânzul mirositor
(Helleborus odorus), usturoiul bulgaresc (Nectaroscordum dioscordios), stânjeneii (Iris graminea), carora li
se adauga o serie de plante vernale între care mai abundente sunt vioreaua (Scilla bifolia), untisorul
(Ficaria verna).
În partea vestica a lacului exista o zona de interes stiintific de circa 10 ha, unde vegeteaza mai
multe specii ale genului Fagus si anume: Fagus sylvatica, Fagus orientalis si Fagus taurica.
Fauna este reprezentata de câteva specii de mamifere - caprior, iepure, vulpe - si numeroase
specii de pasari: cinteze, pitigoi, privighetori, turturele, porumbei salbatici, pitulici, sturzi, mierle, grauri, cuci
etc..
Este de remarcat faptul ca Primaria municipiului Bucuresti detine 100 ha din padurea Snagov,
potrivit unui decret regal publicat în Monitorul Oficial nr. 32 din 9 februarie 1931, prin care Primaria Capitalei
a primit o parte din Padurea si Lacul Snagov în vederea crearii unei statiuni climaterice de agrement si
sport.
Dintre arborii declarati monumente ale naturii amintim: Stejarul lui Vlad Tepes din comuna
Gradistea (judetul Giurgiu), Stejarul haiducului Catanuta, comuna Gradinari (judetul Giurgiu), Stejarul de la
Cernica (judetul Ilfov).
De asemenea, în municipiul Bucuresti exista 117 arbori declarati monumente ale naturii, conform
Hotarârii Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Masuri prioritare
Pentru îmbunatatirea starii ariilor protejate din aria metropolitana a municipiului Bucuresti
propunem urmatoarele masuri:
- realizarea urgenta a delimitarii spatiale si a zonarii ariilor protejate, astfel încât acestea sa îsi
îndeplineasca în primul rând obiectivele de protectie;
- crearea structurilor de functionare a ariilor protejate;
- stoparea extinderii suprafetelor construite în spatiul sau în apropierea ariilor protejate,
- actiuni de diminuare a numarului surselor directe sau indirecte de degradare a arilor protejate;
- extinderea suprafetei ariilor protejate naturale de interes national si metropolitan, prin includerea
padurilor în aceasta categorie, care oricum beneficiaza de un regim de administrare special în zona de
câmpie, ele având un rol ecol ogic deosebit. Propunem, astfel, declararea tuturor padurilor din aria
metropolitana ca arii protejate naturale si delimitarea unor sectoare importante ca rezervatii naturale cu
acces limitat. De asemenea, se impune extinderea suprafetelor de arii protejate care sa protejeze zone
umede importante sub aspect ecologic, faunistic, floristic sau hidrologic (Balta Comana, Lacul Cernica,
Lunca Dunarii etc.);
- aplicarea legislatiei de mediu pentru limitarea impactului surselor menajere în special asupra
mediilor lacustre, Lacul Snagov fiind cel mai afectat prin procesul de eutrofizare si colmatare biogena.
Pentru extinderea ariilor protejate naturale la nivelul ariei metropolitane se propune înfiintarea
urmatoarelor rezervatii naturale de interes metropolitan:
Rezervatia naturala forestiera Râioasa, aflata pe teritoriul orasului Buftea, cu suprafata de 54,8
ha, a fost înfiintata prin Decretul Consiliului populat Ilfov din 1973, nefiind recunoscuta dupa 1990 prin nici o
decizie la nivel judetean sau national.
Vegetatia este specifica zonei padurilor nemorale, putând diferentia: stratul arborilor si arborescent
cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus campestris), artar
(Acer platanoides ); stratul subarborescent, in componenta caruia intra cornul (Cornus mas), sângerul
(Cornus sanguinea), socul (Sambucus racemosa) etc.; stratul erbaceu cu untisor (Ficaria verna), ghiocei
(Galanthus nivalis), brândusa de primavara (Crocus sp.) etc.
Numele padurii este explicabil prin aspectul copacilor care au pe scoarta muschi si licheni.
Rezervatia naturala complexa Caldarusani a fost înfiintata prin HCM nr. 114/1954, având o
suprafata de circa 125 ha (din 468 ha cât reprezinta suprafata padurii), nefiind reconfirmata prin Legea nr. 5
din 2000. Relieful este o câmpie tabulara, dezvoltata pe depozite loessoide, nisipuri si pietrisuri. Padurea
se individualizeaza prin exemplare seculare de Quercus robur. Vegetatia este stratificata putând fi
identificat un strat al arborilor si arborescent format din: stejar (Quercus robur ), cer (Quercus cerris), gârnita
(Quercus frainetto), stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), artar tataresc (Acer tataricum), salcie (Salix
alba), plop (Populus tremula); un strat arbustiv cu: corn (Cornus mas), sânger (Cornus sanguinea),
porumbar (Prunus spinosa), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), paducel (Craetegus monogyna) etc si un
strat erbaceu cu: brândusa galbena (Crocus moesiacus), crinul de padure (Lilium martagon), mierea
ursului, untisor, pastita (Anemone nemorosa), vinarita (Asperula odorata), pecetea lui Solomon etc.
Padurea prezinta un interes cinegetic dat de populatiile ridicate de iepuri si fazani (acestia din urma
au fost introdusi antropic).
În apropierea padurii se afla lacul Caldarusani, care este un vechi liman fluvial (224 ha suprafata, 5
m adâncime), fiind unul dintre lacurile importante din bazinul hidrografic al Ialomitei. Pe malurile lacului se
dezvolta stuful si papura, iar dintre speciile acvatice amintim otratelul (Utricularia vulgaris), nufarul alb si
galben, stânjenelul de balta (Iris pseudacorus ). Lacul se remarca si prin valoarea lui piscicola, în lac
întâlnindu-se mai multe specii de pesti: stiuca, bibanul, linul, platica, rosioara, pe baza carora se pot
organiza activitati de agrement.
În apropierea lacului spre nord se afla Padurea Rosu în care a functionat o crescatorie de fazani si
o alta de vulpi, nurci si nutrii la nord vest de satul Balta Neagra. Aceste activitati s-ar putea relua marind
astfel valoartea economica a peisajelor.
Existenta unor zone construite de interes national în aria metropolitana a municipiului Bucuresti
este justificata prin apropierea de capitala, majoritatea domnitorilor munteni contribuind la îmbogatirea
tezaurului cultural al zonei.
Desi gradul de utilizare turistica este destul de scazut, datorita investitiilor reduse care s-au
repartizat pentru promovarea acestor edificii, ele îsi pastreaza valoarea de patrimoniu national.
Cele mai cunoscute zone protejate construite, recunoscute si la nivel national în Legea nr. 5 din
2000 sunt :
2. Casa de piatra Udriste Nasturel se afla în comuna Comuna Hotarele, satul Heresti, judetul
Giurgiu, fiind declarata ca zona protejata de interes national prin Legea nr. 5 din 2000, Zone protejate
construite, litera d) castele, conace si palate.
Ansamblul arhitectural se afla la 36 km de Bucuresti si cuprinde doua conace boieresti, din
secolele al XVII-lea si al XIX-lea, o biserica din secolul al XVII-lea ctitorita de Doamna Elina, sotia
domnitorului muntean Matei Basarab si palatul lui Atanasie Stolojan.
Casa de Piatra se afla în mijlocul unui parc de 10 ha, aceasta fiind construita de boierul Udriste
Nasturel, fratele Elinei Doamna, vestit carturar în epoca si cumnat al domnitorului Matei Basarab. Cladirea
este realizata în forma de L, fara pridvor, fara foisor si fara scari exterioare.
Cladirea cu trei etaje este realizata din piatra de talie slefuita placata la exterior si în interior, fiind
realizata în stil renascentist. Semnificativ este faptul ca, în ciuda vecinatatii de granita, constructia era
nefortificata.
Folosirea spatiului si formelor arhitecturale pe cele trei nivele (pivnita, parter, etaj), orânduirea si
distribuirea saloanelor, holurilor si scarilor interioare, frumusetea pivnitelor si încaperilor mici boltite cilindric,
împreuna cu tehnicile de lucru folosite si calitatea materialului contribuie la cresterea valorii culturale si
estetice a acestui edificiu.
În prezent situl apartine Muzeului Taranului Român din Bucuresti, care a facut cercetari etnologice
repetate in satul Heresti si care organizeaza periodic expozitii în aceste spatii.
3. Palatul Druganescu este situat în comuna Floresti-Stoenesti, satul Stoenesti, judetul Giurgiu,
fiind declarata ca zona protejata de interes national prin Legea nr. 5 din 2000, Zone protejate construite,
litera d) castele, conace si palate.
Palatul a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea (1710-1715) de catre fostul mare vornic de
Târgoviste Gavril Druganescu, în stil brâncovenesc, fiind alaturi de palatele de la Mogosoaia, Potlogi si
Sâmbata, unul dintre monumentele reprezentative pentru acest stil. În apropierea acestuia se afla o
biserica construita în anul 1723, cu picturi murale din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea.
Palatul a suferit numeroase lucrari de restaurare care au adus modificari evidente arhitecturii.
Astfel, în perioada 1940-1942, arhitectul N. Cantacuzino a mai adaugat în partea de est o aripa, iar foisorul
a fost largit. Restaurarile care s-au realizat în perioada 1965-1967 au adus edificiul la aspectul sau actual
cu pereti din caramida aparenta si acoperis din sita de azbociment.
În prezent, în acest spatiu functioneaza Muzeul de etnografie si de arta populara al Câmpiei
Române. Muzeul de Etnografie si Arta Populara Stoenesti cuprinde instrumente si recipiente utilizate
pentru prelucrarea laptelui, hambare de malai, stupi de albine, servete, costume populare, tesaturi, obiecte
de ceramica si decoratiuni taranesti specifice Câmpiei Vlasiei, Burnasului, Mostistei, Baraganului si luncii
Dunarii.
În prezent aceste monument este administrat de Consiliul Judetean Giurgiu, conacul reprezentând
o donatie din partea domnitei Stirbei pentru locuitorii din Stoenesti. Conacul este revendicat de nepotii
domnitei Stirbei, existând sanse reale ca acesta sa treaca în proprietatea acestora.
4. Asezarea fortificata geto-dacica din orasul Mihailesti, satul Popesti, judetul Giurgiu este
reprezentata de o necropola tumulara care apare în punctul "La Nucet". Situl reprezinta singura zona
protejata din categoria asezarilor geto-dacice fortificate declarata la nivel national în aria metropolitana a
municipiului Bucuresti. În acest spatiu s-a dezvoltat asezarea getica de tip dava Argedava, fiind dupa unii
istorici centrul politic al unei uniuni tribale getice, din care s-a ridicat Burebista. Asezarea se afla pe un
pinten al terasei Argesului, înaltându-se cu 18-20 m deasupra luncii. Are o forma triunghiulara, fiind
alcatuita dintre trei sectoare inegale despartite prin santuri de aparare (Vulpe, 1964).
La Popesti apar marturii din epoca bronzului (culturile Tei si Glina) si fierului (cultura Basarabi). Un
aspect interesant întâlnit în aceasta asezare dacica este prezenta locuintelor acoperite cu tigla. Dintre
obiectele descoperite în aceasta asezare se remarca fibule din bronz si fier, podoabe din bronz si chiar din
argint, monede getice din argint cu miez de bronz, obiecte de ceramica etc. (Vulpe, 1964).
În prezent, starea siturilor arheologice este deplorabila, fiind invadate de vegetatie si deseuri, fiind
utilizate si ca spatiu pentru pasunat. Institutul de Arheologie din Bucuresti desfasoara în prezent activitati
de cercetare în zona, coordonatorii acestui program fiind Acad. Prof.dr. Alexandru Vulpe si arheologul
Nona Palincas
Este de remarcat gradul redus de informare a populatiei din satul Popesti care percepe aceste
spatiu ca pe o zona neproductiva, fara valoare.
5. Ansamblul Manastirii Snagov se afla situat în comuna Snagov, judetul Ilfov, fiind declarat zona
protejata de interes national prin Legea nr. 5 din 2000, zone protejate construite, litera k) biserici si
ansambluri manastiresti.
Mânastirea Snagov se afla pe o insula din nordul lacului Snagov, în apropierea localitatii Silistea
Snagovului. Odinioara insula era legata de mal printr-un pod din bârne de stejar, pod care a fost incendiat
în 1821 de catre grecii rasculati împotriva turcilor. În prezent manastirea poate fi vizitata cu salupa.
Manastirea este un asezamânt de calugari, cu un personal auxiliar foarte redus, datorita lipsei chiliilor.
Manastirea este probabil ctitorie a lui Mircea cel Batrân, fiind atestata documentar în anul 1408 si
reprezintând cel mai mare ansamblu mural medieval pastrat într-o biserica din România.
Manastirea a fost restaurata si refacuta de Vlad Tepes, care a construit un zid de aparare, un pod,
o închisoare pentru tradatori si tâlhari si un tunel de refugiu, care se pastreaza si în prezent. Biserica
actuala a fost realizata de Neagoe Basarab în anul 1521, pastrând ca materie primp piatra de râu neslefuita
si caramida.
Locasul are o însemnatate culturala aparte aici fiind întemeiata în 1643 prima tiparnita pentru
imprimarea cartilor bisericesti. De altfel, în perioada 1694-1705, în timpul staretului Antim Ivireanul, aici s-
au tiparit primele carti bisericesti în limbile româna, greaca si araba, prima dintre acestea fiind „Orânduiala
slujbei lui Constantin si Elena”.
Manastirea a fost utilizata si ca necropola domneasca, aici pastrându-se pietrele de mormânt ale
unor dregatori decapitati sau calugariti cu forta pentru tradare. Un element de atractie deosebit este
reprezentat si de faptul ca se presupune ca în Manastirea Snagov a fost înmormântat Vlad Tepes,
mormântul fiind amplasat în naos, în fata usilor împaratesti.
În apropierea manastirii se observa urmele unei închisori politice care a functionat din timpul
domniei lui Vlad Tepes pâna în anul 1856.
Actualmente, manastirea are aspectul unui locas parasit, cele doua cutremure mai importante din
ultimii 30 ani, aducând prejudicii serioase acestui edificiu. În ciuda potentialului istoric ridicat, acest lacas de
cult este înca foarte slab valorificat.
Conducerea actuala a manastirii are în vedere promovarea de actiuni pentru consolidarea bisericii,
dar si pentru cercetarea ruinelor existente pe insula si valorificarea lor istorica.
6. Manastirea Comana se afla în comuna Comana, judetul Giurgiu, fiind declarata ca zona
protejata de interes national prin Legea nr. 5 din 2000, Zone protejate construite, litera k) biserici si
ansambluri manastiresti. Manastirea Comana este renumita prin semnificatia sa istorica, fiind
supranumita „cetatea Neajlovului ”, dar si prin valoarea sa arhitectonica. Manastirea Comana a fost
contruita de catre domnitorul Radu Serban în secolul al XVII-lea pe locul unei ctitorii a lui Vlad Tepes.
Masuri prioritare
La nivelul zonelor protejate culturale trebuie sa se urmareasca atragerea de fonduri pentru
refacerea sau pentru promovarea turistica a acestora.
Concluzii
Zonele protejate din aria metropolitana reprezinta spatii care ar trebui sa contribuie la protectia unor
elemente de patrimoniu natural sau cultural, la îmbunatatirea starii mediului, fiind un suport real sau
potential pentru desfasurarea activitatilor de recreere si educatie.
Din aceasta cauza se impune promovarea, în PATZ al ariei metropolitane a municipiului
Bucuresti, a unor masuri coerente, care sa tina cont si de recomadarile existente în acest document,
pentru scaderea gradului de „agresare antropica” prin cresterea suprafetelor construite, vandalizare,
desfasurarea unor activitati recreative neconforme cu conservarea si protectia etc.
De asemenea, în cazul obiectivelor culturale în apropierea carora se afla suprafete acvatice sau cu
vegetatie forestiera se propune încadrarea lor în categoria peisajelor protejate de interes european
(Complexul brâncovenesc Mogosoaia, Complexul monahal Cernica etc.), delimitate în cadrul Conventiei
europene asupra peisajului semnata la Florenta în 2000.
Fig. 10
Fig. 11
Fig. 12
Fig. 13
TIPUL DE
CONSECINTE
ZONA REPREZENTATIVITATE PROBLEME ACTUALE MASURI SI REGLEMENTARI
POTENTIALE
PROTEJATA
Specii, habitate si - scaderea suprafetei si a - cresterea riscului de - crearea structurilor de administrare a ariilor
ecosisteme specifice numarului ariilor protejate degradare a elementelor protejate;
zonei silvostepei si zonei - cresterea presiunii umane ocrotite din ariile protejate - realizarea urgenta a delimitarii spatiale si a
nemorale asupra ariilor protejate prin existente; zonarii ariilor protejate;
Sisteme acvatice suprafete construite, activitati - riscul de pierdere a - stoparea extinderii suprafetelor construite în
specifice zonei de de recreere, suprafete agricole, statutului de rezervatie spatiul sau în apropierea ariilor protejate,
câmpie deseuri etc. naturala datorita - diminuarea numarului de surse directe sau
Prezenta unor specii - statutul incert al ariilor degradarii sau disparitiei indirecte de degradare a arilor protejate;
protejate rare sau protejate naturale determinat de obiectivelor ocrotite - extinderea suprafetei ariilor protejate naturale
vulnerabile (ghimpele, inexistenta unor limite -degradarea calitatii de interes metropolitan, prin includerea unor
bujorul de stepa, recunoscute si a unor institutii componentelor mediului paduri periurbane si a unor zone umede;
brândusa galbena etc.) sau persoane autorizate care sa natural în ariile protejate si - aplicarea legislatiei de mediu pentru limitarea
se ocupe de administrare; în zonele din proximitate; impactului surselor menajere în special asupra
- multitudinea cailor de acces în - perceperea ariilor ecosistemelor acvatice;
spatiul ariilor protejate; protejate ca spatii - delimitarea stricta a zonelor destinate
- intensificarea si diversificarea disponibile pentru activitatilor recreative si stabilirea concreta a
ARII
activitatilor de recreere în ariile promovarea de investitii; reglementarilor de administrare a acestor spatii
PROTEJATE
protejate cu prevederi clare asupra gestionarii deseurilor,
NATURALE
- intensificarea exploatarii utilizarii resurselor lemnoase, utilizarii focului,
comerciale a unor elemente vandalizarii vegetatiei.
ocrotite - eliminarea formelor de interventie antropica
- slaba reprezentare a care aduc prejudicii obiectivelor ocrotite
categoriilor de ecosisteme din (extragere selectiva, comert etc.).
aria metropolitana a - promovarea educatiei ecologice în rândul
municipiului Bucuresti în populatiei locale si vizitatoare pentru
sistemul de arii protejate constientizarea valorii deosebite a ariilor
- existenta unor preocupari si protejate naturale;
initative reduse pentru - marcarea cu panouri vizibile si explicite a
conservarea diversitatii locatiei si importantei ariilor protejate;
biologice la nivelul actorilor - realizarea de pliante, brosuri etc. pentru
locali din aria metropolitana a promovarea valorilor ariilor protejate, dar si
municipiului Bucuresti pentru mediatizarea regulilor care sunt necesar
a fi respectate în aceste spatii.
În conformitate cu Legea nr.2/1968, cu modificarile ulterioare, Zona Metopolitana Bucuresti (ZMB) are
în componenta (la nivelul anului 2005) un numar de 94 UATB dupa cum urmeaza:
1. Municipiul Bucuresti;
2. 10 orase: Budesti, Fundulea si Oltenita – cu rang de municipiu (jud. Calarasi); Bolintin Vale si
Mihailesti (jud. Giurgiu); Buftea, Chitila, Otopeni, Popesti-Leordeni si Voluntari (jud.Ilfov)
3. 83 de comune din judetele: Calarasi (25), Dâmbovita (5), Giurgiu (18), Ialomita (1) si Ilfov (34).
Analizele întreprinse pentru elaborarea proiectului de fata au în vedere ZMB cu exceptia Municipiului
Bucuresti datorita urmatoarelor considerente:
- reprezentarile cartografice precum si analizele cantitative sunt distorsionate de diferentele mari
existente între Bucuresti si restul teritoriului;
- excluderea Municipiului Bucuresti din abordarea globala a ZMB din punct de vedere cantitativ nu
înseamna ca nu au fost luate în considerare aspectele multiple si complexe ale relatiilor reciporce
dintre oras si restul teritoriului metropolitan.
Tabel nr. 3
COMPONENTA ZMB
90 SNAGOV 6041 5
SNAGOV 1484
CIOFLINCENI 971
GHERMANESTI 2034
TANCABESTI 1417
VLADICEASCA 135
91 STEFANESTII DE JOS 4131 3
STEFANESTII DE JOS 2428
CRETULEASCA 422
STEFANESTII DE SUS 1281
92 TUNARI 3804 2
TUNARI 3617
DIMIENI 187
93 VIDRA 8220 3
VIDRA 3437
CRETESTI 2567
SINTESTI 2216
TOTAL POPULATIE 593216 302 593216
Reteaua de localitati a ZMB este grupata în 94 UATB si cuprinde 303 asezari din care Municipiul
Bucuresti si alte 10 orase (25,5 % din total populatie ZMB, exclusiv Municipiul Bucuresti).
Ierarhizarea asezarilor urbane în 2005, în functie de marimea demografica este redata în figura de mai
jos (Fig. 14 – Populatia asezarilor urbane la recensamântul din anul 2002):
Fig. 14
35000
30016
30000 27213
25000 20350
20000 15115
12643 11702
15000
10215 9702
10000 7490 6691
5000
0
CHITILA
OLTENITA
BUFTEA
FUNDULEA
BOLINTIN-
OTOPENI
VOLUNTARI
LEORDENI
MIHAILESTI
BUDESTI
POPESTI
VALE
- o alta caracteristica este data de ponderea populatiei urbane în totalul populatiei acestor orase,
valori care au un ecart cuprins între 45 % si 100 %: Oltenita, Voluntari, Popesti Leordeni – 100 %,
Budesti (sate componente: Aprozi, Buciumeni, Crivat si Gruiu) – 45,7 %, Fundulea (sate
componente: Al.I.Cuza si Gostilele) – 88 %, Bolintin Vale (sate componente: Crivina, Malu Spart si
Suseni) – 61,1 %, Mihailesti (sate componente: Draganescu, Novaci si Popesti) – 60,6 %, Buftea
(sat component: Buciumeni) - 87,4 %, Chitila (sat component Rudeni) – 89,2 % si Otopeni (sat
component: Odaile) – 90,1 %; aceste caracteristici sunt redate în graficul de mai jos (Fig. 15 –
Ponderea populatiei urbane în total populatie orase în anul 2002 (%)):
BUFTEA
MIHAILESTI
VOLUNTARI
LEORDENI
BUDESTI
FUNDULEA
BOLINTIN-
POPESTI
VALE
- ierarhia asezarilor realizata pe baza puterii demografice (2002) este redata în tabelul urmator:
Tabel nr. 4
IERARHIA ASEZARILOR DIN ZMB (2002)
Rezulta deci o predominanta a asezarilor mici si mijlocii (pâna la 5000 locuitori), care au o pondere de
92,3 % (Fig. 16 - Distributia asezarilor ZMB pe categorii de marime demografica (2002))
Fig. 16
>30000 1
20001-30000 1
15001-20000 3
10001-15000 2
5001-10000 16
3001-5000 25
2001- 3000 46
1001-2000 66
501-1000 63
301-500 30
201-300 14
100-200 13
<100 loc. 22
0 10 20 30 40 50 60 70
Dupa cum se constata din Fig. 17 – Reteaua de localitati si populatia - Numar de asezari
componente ale Unitatilor Administrativ Teritoriale de Baza – Analiza situatie existenta, cele mai multe
asezari cu un numar extrem de redus de locuitori se gasesc în partea de NE a Zonei Metropolitane. De
remarcat sunt asezarile Al.I.Cuza, Codreni, Preasna Veche si Lunca care, practic, la recensamântul din 2002
nu mai aveau locuitori.
Asezarile cu o populatie cuprinsa între 1001 si 3000 locuitori sunt mult mai numeroase si au o
repartitie relativ echilibrata în cadrul Zonei Metropolitane.
Fig. 17
Pentru a pune în evidenta gradul de viabilitate al unitatilor administrativ teritoriale (UATB) din Zona
Metropolitana Bucuresti s-a procedat la calculul valorilor standardizate pentru total populatie, migatia neta,
ponderea salariatilor care lucreaza în localitate în total salariati si ponderea salaritilor care lucreaza în
localitate în total populatie activa, dupa formula:
unde
Vs = valoarea standardizata
Vr = valoarea reala
Vmin = valoarea minima reala
Vmax = valoarea maxima reala.
S-a obtinut apoi prin calculul mediei aritmetice a celor 4 indici standardizati (Is total populatie, Is
migratie neta, Is salariati si Is salariati populatie activa) un indice privind viabilitatea UATB (Is retea).
Valorile calculate si ierarhizarea UATB dupa acest indice sintetic sunt redate în tabelul de mai jos
(Tabel nr. 6), precum si în figura care prezinta gradul de viabilitate al localitatilor (Fig. 18 – Reteaua de
localitati si populatia - Gradul de viabilitate al Unitatilor Administrativ Teritoriale de Baza (orase si
comune) – Analiza situatie existenta).
Dupa cum se poate remarca, UATB -urile au fost grupate pe trei categorii: cele care au valori ale
indicelui mai mari de 0,500 au un grad de viabilitate ridicat si mare, cele cu valori cuprinse între 0,400-0,500 au
un grad de viabilitate mediu, iar cele cu valori de sub 0,400 au un grad de viabiliate scazut.
UATB-urile din prima categorie (cu grad de viabiliate ridicat si mare) se caracterizeaza prin:
- o repartitie geografica relativ uniforma în jurul capitalei si apoi pe axa Bucuresti – Ploiesti precum
si spre NE;
- cele mai bine cotate în ierarhie sunt Voluntari, Buftea, Otopeni si Oltenita urmate de Bolintin Vale,
Popesti Leordeni, Chitila, Pantelimon si Bragadiru cu valori ale indicelui de peste 0,600;
- ponderea salariatilor care lucreaza în localitate în total salariati variaza între 30% si 90 % valori
mai mari fiind caracteristice asezarilor situate la distanta mai mare de Bucuresti, media fiind de
56,2 %;
- ponderea salariatilor care lucreaza în localitate în total populatie activa releva un ecart ce variaza
între 40% si 92 %, valori mai ridicate fiind caracteristice asezarilor situate în apropierea capitalei;
media este de 75,4 %;
- în privinta migratiei nete valorile variaza între +81 (Chiajna) si -206 (Oltenita); cu valori pozitive se
înscriu un numar de 17 UATB (Chiajna, Otopeni, Chitila, Bragadiru, Pantelimon, Gradinari,
Mihailesti, Afumati, Adunatii Copaceni, Snagov, Voluntari, Buftea, Mogosoaia, Bolintin Vale, Peris,
Frasinet si Joita); celelalte UATB-uri au valori negative, apropiate însa de 0, valorile fiind cuprinse
între -13 si -36, cu exceptia Oltenitei (-206).
UATB-urile cu grad mediu de viabilitate (indice cuprins între 0,300-0,500) se caracterizeaza prin:
- o repartitie în teritoriu predominant în jumatatea de vest a ZMB, iar în jumatatea estica spre nord si
sud;
- ponderea salariatilor care lucreaza în localitate în total salariati variaza între 18,2 % (Dobroiesti) si
77,1 % (Ileana), media fiind de 38,4%;
- ponderea salariatilor care lucreaza în localitate în total populatie activa variaza între: 27,8 %
(Ileana) si 95 % (Dragomiresti); valori mai ridicate se înregistreaza în UATB-urile aflate în
apropierea Capitalei; media este de 63,5 %;
- migratia neta variaza între + 48 (Cornetu) si – 47 (Frumusani), cu valori negative în marea
majoritate a UATB -urilor; valorile pozitive sunt caracteristice pentru Cornetu, Crevedia, Corbeanca,
Chirnogi, Dragomiresti Vale, Crevedia Mare, Ulmi, Tartasesti, Comana, Domnesti, Vânatorii Mici,
Stefanestii de Jos, Buturugeni, Gaiseni, Hotarele si 1 Decembrie).
UATB-urile cu grad redus de viabilitate (sub 0,400) se caracterizeaza prin:
- repartitie în teritoriu în preponderent în jumatatea estica a ZMB;
- ponderea salariatilor care lucreaza în localitate în total salariati variaza între 15 % (Vasilati) si 75,8
% (Colibasi), cu o medie de 36 %;
Pagina 64 din 252
INCD – URBANPROIECT
CCMESI
CICADIT
IHS
- ponderea salariatilor care lucreaza în localitate în total populatie activa variaza între 7,9 %
(Colibasi) si 65 % (Plataresti), media fiind de 36,5 %;
- migratia neta variaza între + 22 (Spantov) si – 51 (Budesti), valori pozitive înregistrând doar:
Spantov, Butimanu, Varasti, Dascalu, Gostinari, Niculesti, Ogrezeni, Chiselet, Nicolae Balcescu si
Luica.
În Fig. 19 Reteaua de localitati – Potential de dezvoltare este prezentata zona de relatii privilegiate
între metropola si unitatile administrativ-teritoriale componente, cu cele 3 tipuri de urbanizare sub forma polilor
de dezvoltare în contextul pastrarii centurii verde – galbena , garantie a cresterii calitatii vietii în zona
metropolitana.
Astfel se prezinta propunerile de urbanizare:
- accentuata – prin polii din prima coroana;
- în centura verde – galbena – în cadrul localitatilor cu functie centrala, în limitele intravilanelor
existente;
- la limita centurii verde – galbena – prin polii de importanta locala, cu potential de a deveni poli
regionali.
Tabel nr. 6
GRADUL DE VIABILITATE AL UATB
Sursa datelor: Date prelucrate dupa statisticile de recensamânt (2002) si fisele statistice (2001) ale UATB.
Fig. 18
Fig. 19
Atuuri
Reteaua de localitati metropolitana are câteva caracteristici care pot facilita procesul de structurare a
sa si care pot fi considerate adevarate atuuri:
- distributia celor mai mari asezari în jurul Capitalei, ceea ce ar favoriza atenuarea impactului
acesteia asupra întregului sistem de asezari metropolitan;
- conturarea în ariile marginale a unor poli de atractie, care ar putea îndeplini rolul de relee în relatia
asezarilor rurale cu capitala;
- existenta unor resurse locale de forta de munca ce ar putea atrage unele investitii conducând la
revitalizarea asezarilor respective;
- existenta unor resurse economice locale capabile sa determine reluarea la un alt nivel a dezvoltarii
economice;
- accesibilitatea relativ ridicata la reteaua majora de cai de comunicatie;
- existenta unui spirit antreprenorial, cultivat chiar în perioada regimului totalitar în directia productiei
de legume, si care ar putea sa fie extrapolate si la nivelul altor activitati.
Punctele slabe
Prelucrarile datelor existente în ceea ce priveste echiparea edilitara a retelei de localitati si calitatea
vietii au evidentiat ca în Zona Metropolitana a municipiului Bucuresti exista:
- sisteme locale destructurate de asezari, datorita caracterului macrocefalic al capitalei în raport cu zona
sa metropolitana;
- un grad de ruralism foarte ridicat al asezarilor zonei metropolitane;
- un stoc de cultura modest si comportament tipic rural al majoritatii asezarilor.
asa cum reiese si din figura urmatoare cf. Fig. 20 – Reteaua de localitati si populatia - Probleme si
disfunctionalitati la nivelul retelei de localitati.
Oportunitati
Conditiile regionale si politicile nationale sunt elemente care asigura un cadru optim dezvoltarii unei
retele de asezari mai bine armonizate. Printre aceste oportunitati remarcam:
- pozitia geografica de convergenta a unor trasee majore de transport si de comunicatie la nivel
national si traneuropean;
- existenta în centrul acestui spatiu a unei piete de mari dimensiuni si a unei cereri voluminoase si
variate de resurse, bunuri si servicii;
- conectarea unor centre de transport, telecomunicatii si inovatie, în general, la reteaua nationala si
internationala;
- implementarea unei politici de dezvoltare regionala si de cooperare interregionala care poate
valorifica atuurile spatiului metropolitan, inclusiv într-o cooperare transfrontaliera;
- promovarea unei politici de descentralizare (delocalizare, relocalizare si dezvoltare) a unor
activitati industriale si de servicii din Capitala spre spatiul metropolitan;
- promovarea unei politici urbane si de urbanizare, care sa favorizeze procesul de deruralizare a
spatiului metropolitan, precum si de expansiune a locuirii si serviciilor urbane.
Riscuri
Evaluarea riscurilor la care este supusa reteaua de asezari a spatiului metropolitan constituie o
necesitate având în vedere structura complexa a acestui teritoriu. Printre riscurile cele mai bine individualizate
se numara:
- apartenenta unitatilor administrativ-teritoriale la 5 judete si pericolul reprezentat de existenta unui
patriotism local exagerat, care poate deveni o frâna în abordarea dezvoltarii într-un sens unitar si
sistematic;
- extinderea necontrolata a zonelor de locuit si a serviciilor (îndeosebi activitati comerciale) spre nord,
vest si est;
- lipsa unei reglementari clare privind procesul de expansiune spatiala a Capitalei;
- inexistenta unui cadru administrativ-operational care sa înlature actuala dezvoltare haotica;
- lipsa unei culturi performante legate de conservarea mediului, a resurselor naturale, a gospodaririi
eficiente a spatiului aflat în administrare individuala, a calitatii vietii, în general;
- inexistenta unei culturi si experiente privind cooperarea intercomunala.
Masuri prioritare
Sistemul metropolitan de localitati poate deveni extrem de eficient daca se au în vedere câteva directii
prioritare precum:
- realizarea unor programe de dezvoltare a centrelor urbane existente – prin aducerea lor la standarde
minine stipulate în PATN – Sectiunea Retele de localitati ;
- stimularea aparitiei de noi poli urbani;
- diminuarea fenomenelor demografice negative din spatiul rural precum si eliminarea decalajelor în
privinta dotarilor.
- stabilirea în baza unui studiu amanuntit si ca urmare a unor simulari în laborator a localitatilor cu functii
de loc central, repartizate pe paliere de servicii si bunuri oferite; politicile de concentrare
descentralizata se vor aplica prioritar;
- individualizarea sistemelor locale de asezari si marcarea functiilor acestora vis-à-vis de spatiul
metropolitan în ansamblul sau; aceasta va permite valorificarea atuurilor fiecarui sistem local de
asezari în relatia complexa cu celelalte sisteme locale învecinate, dar si cu sistemul ierarhic superior;
- stabilirea unei corelatii, care sa sigure o dezvoltare durabila fiecarei asezari, între functia /functiile
acesteia si potentialul sau local de dezvoltare (resurse naturale, potential de recreere) – activitati
agricole de înalt randament, ecoturism, valorificarea locala a unor resurse etc;
- asigurarea conditiilor pentru practicarea unui management eficace la nivelul întreprinderilor economice
si mai ales al întreprinderilor mici si mijlocii; sprijinirea acestora pentru dezvoltarea si modernizarea
capacitatilor de productie si ridicarea, astfel, a potentialului de productie în asezarile acestui spatiu;
- organizarea activitatilor de colectare si distributie a produselor agricole, în centre cu functii
intercomunale, prin retele cu acoperirea întregului spatiu metropolitan;
- diversificarea activitatilor rurale din fiecare asezare în scopul asigurarii unor activitati continue de-
alungul anului si inclusiv a unor venituri permanente;
- acordarea de faclitati pentru dezvoltarea cu precadere a localitatilor cu functii de loc central, pentru a
crea un numar tot mai mare de locuri de munca si pentru a facilita cresterea rolului lor în polarizarea
locala;
- extinderea infrastructurii de transport între capitala si localitatile din spatiul metropolitan, diminuarea
caracterului de izolare al unora dintre asezari; paralel, este necesara extinderea unor retele de trenuri
regionale care sa faca legatura cu orasele mai mari situate la circa 6o km de Bucuresti (Ploiesti,
Urziceni, Lehliu-Gara, Oltenita, Giurgiu, Videle, Titu), conectând la ore convenabile toate asezarile de
pe traseu;
- extinderea si modernizarea infrastructurii de telecomunicatii;
- organizarea serviciilor complementare în raport de locul ocupat de fiecare asezare pe scara ierarhiei
functionale;
- instituirea unui dialog permanent, iar apoi intitutionalizarea relatiilor dintre toate asezarile si capitala,
dintre aceasta si judetele carora le apartin comunele respective.
administrative al acestora este variabila, trei orase având valori mai mici decât 65% (Budesti –
45,7%; Mihalesti – 60,6% si Bolintin-Vale – 61,1%);
- marimea medie a asezarilor rurale descreste de la cele din jurul capitalei spre periferia satiului
metropolitan;
- ponderea mare a asezarilor mici, cu mai putin de 1000 locuitori (47,1%) din totalul asezarilor;
peste un sfert din asezari au mai putin de 500 de locuitori (25,9%), ceea ce impune politici
diferentiate în domeniul dezvoltarii retelei de asezari; mai mult, patru asezari au ramas în
nomenclatorul de localitati, dar nu mai aveau înregistrat nici un locuitor la ultimul recensamânt
(Alex.I.Cuza, Codreni, Preasna Veche si Lunca), iar Boteni avea doar 6 locuitori;
- hipertrofierea capitalei si efectele perverse asupra nivelului de dezvoltare generala a asezarilor;
- gradul de ruralism foarte ridicat al asezarilor zonei metropolitane;
- gradul de îmbatrânire si de feminizare, cu valori de asemenea ridicate;
Toate aceste elemente împiedica realizarea unei optimizari si a unei dezvoltari armonioase a
sistemului de asezari metropolitan.
Tabel nr. 7
PRINCIPALII INDICATORI CANTITATIVI SI CALITATIVI MINIMALI DE DEFINIRE A ASEZARILOR URBANE DIN ZONA METROPOLITANA BUCURESTI POTRIVIT
PATN – SECTIUNEA IV RETEAUA DE LOCALITATI
Din analiza datelor din tabelul de mai sus rezulta ca aproape toate orasele din ZMB (cu exceptia
oraselor Oltenita, Buftea si Otopeni) nu îndeplinesc nici macar 50 % din totalul conditiilor legale minimale
pentru a fi decretate ca orase. Aceasta este o rezultanta a vidului urban creat de Capitala, dar releva si slaba
preocupare a administratiei publice, de la nivel central, regional si local, pentru elaborarea unor strategii de
dezvoltare care sa aduca orasele cel putin la standardele minimale legale.
Fig. 20
Toate aceste elemente împiedica realizarea unei optimizari si a unei dezvoltari armonioase a sistemului de
asezari metropolitan.
Tabel nr. 8
În ceea ce priveste gradul de echipare si dotare a locuintelor s-au realizat harti sintetice de analiza,
Analiza sintetica a situatiei existente privind alimentarea cu apa, reteaua de canalizare, Alimentarea cu
energie electrica si gaze naturale (Fig. 21 – Infrastructurile tehnice ale teritorilui – Alimentare cu Apa,
canalitzare, alimentare cu energie electrica si gaze naturale – Situatie existenta) si analize SWOT.
Atuuri
- existenta resurselor naturale în acest teritoriu în ceea ce priveste alimentarea cu apa;
- existenta potetialului energetic natural în teritoriu:
o energie solara (radiatia solara = 125 – 130 Kcal/ cm2 /an);
o energia eoliana (frecventa si viteza medie anuala a vântului atinge valori favorabile
utilizarii instalatiilor eoliene în Baragan/ sudul Munteniei);
o energia geotermala (prezenta sistemelor hidrogeotermale cu ape cu caracteristici ce le
confera posibilitati de utilizare în scpouri energetice, situate la cca 6m adâncime si având o
temperatura de 60 - 700 C – studiate/ partial utilizate – sistemul Bucuresti – Otopeni si
zonele de perspectiva – nestudiate suficient - Bucuresti- Fundulea- Slobozia-Amara si
Bolintin-Vale- Crevedia Mare);
o energia hidraulica (potentialul hidroelectric al râului Dâmbovita);
- existenta resurselor naturale referitor la posibilitatile de alimentare cu energie termica, proprii
teritoriului, dar si aduse în teritoriu prin sistemele nationale de transport si distributie;
- existenta unei ample retele de conducte de gaze în teritoriu;
- existenta unui sistem de distributie a gazelor naturale în municipiul Bucuresti de mare
capacitate care poate asigura cu mult peste cerintele actuale;
- existenta strategiei specifice sectorului energetic, studiilor si proiectelor de extindere si
dezvoltare a sistemului national de transport si distributie a gazelor;
- posibilitatea racordarii unor noi localitati la retelele de gaze;
- realizarea unui inel de presiune înalta în afara municipiului Bucuresti pe un traseu ce va urmarii
viitoarea linie de centura;
- Existenta unei ample retele de conducte de transport fluide combustibile în teritoriu.
Oportunitati
Conditiile regionale si politicile nationale sunt elemente care asigura un cadru optim dezvoltarii unei
retele de asezari mai bine armonizate. Printre aceste oportunitati remarcam:
- pozitia geografica de convergenta a unor trasee majore de transport si de comunicatie la nivel
national si transeuropean;
- existenta în centrul acestui spatiu a unei piete de mari dimensiuni si a unei cereri voluminoase si
variate de resurse, bunuri si servicii;
- conectarea unor centre de transport, telecomunicatii si inovatie, în general, la reteaua
nationala si internationala;
- implementarea unei politici de dezvoltare regionala si de cooperare interregionala care poate
valorifica atuurile spatiului metropolitan, inclusiv într-o cooperare transfrontaliera;
- promovarea unei politici de descentralizare (delocalizare, relocalizare si dezvoltare) a unor
activitati industriale si de servicii din Capitala spre spatiul metropolitan;
- promovarea unei politici urbane si de urbanizare, care sa favorizeze procesul de deruralizare a
spatiului metropolitan, precum si de expansiune a locuirii si serviciilor urbane;
- dezvoltarea tehnologiilor de valorificare a energiilor neconventionale, pe plan mondial;
- existenta în acest teritoriu a capitalei si necesitatea constituirii unei autentice zone
metropolitane va atrage dupa sine mobilizarea tuturor eforturilor în realizarea obiectivelor
firesti ale acestui domeniu;
Pagina 81 din 252
INCD – URBANPROIECT
CCMESI
CICADIT
IHS
Puncte slabe
- sistemul centralizat de alimentare cu apa existent în localitatile urbane si rurale nu functioneaza la
parametrii proiectati:
o infrastructuri necorespunzatoare sau nesemnificative pentru alimentare cu apa atât în unele
localitati urbane, cât mai ales în localitatile rurale, lipsite de sisteme centralizate de
alimentare cu apa;
o gradului de echipare al tramei stradale cu retele de apa potabila este sub 50% cu exceptia
municipiului Oltenita si orasului Bolintin Vale; acest indicator evidentiaza o slaba dezvoltare
a localitatilor în general;
o pierderilor de apa potabila din reteaua de distributie sunt foarte mari în orasul Buftea;
o desi municipiul Bucuresi nu are asigurata apa în permanenta în toate punctele de consum,
acesta se prezinta ca un oras cu cele mai mari consumuri medii zilnice pe cap de locuitor,
situatie determinata de pierderile mari în sistemul de distributie si în instalatiile interioare;
o din totalul comunelor din zona studiata, doar 30 % au alimentare cu apa în sistem
centralizat, restul comunelor asigurându-si apa din pânza freatica prin intermediul
fântânilor satesti;
o inexistenta unor rezerve de apa potabila pentru utilizari în cazuri extreme;
o inexistenta resurselor financiare pentru realizarea amenajarilor si constituirea rezervelor de
apa;
o calitatea apelor relativ precara;
o datorita unor cauze în amonte, în municipiul Bucuresti, pentru realizarea calitatii standard
a apei distribuite este necesar un consum mare de reactivi;
o dezvoltarea sistemului de alimentare cu apa nu s-a realizat în mod contant corespunzator
dezvoltarii municipiului Bucuresti; acest fapt a condus la existenta unor elemente ale
sistemului subdimensionate;
- În ceea ce priveste canalizarea si epurarea apelor uzate, în teritoriul metropolitan s-a constatat:
o dotarea insuficienta cu retele edilitare pe teritoriul metropolitan (din totalul comunelor
numai o parte au retele de canalizare);
o lipsa sistemului centralizat de canalizare a apei uzate în localitatile care sunt alimentate cu
apa în sistem centralizat; în peste jumatate din localitatile existente, în principal în cele
rurale, dar si în orasele Fundulea, Bolintin- Vale si Mihailesti;
o lipsa statiilor de epurare a apei uzate în localitatile care au retea de canalizare: Mânastirea,
Bragadiru, Chitila, Jilava, Magurele, Otopeni, Pantelimon, Popesti- Leordeni, Voluntari,
Corbeanca, Cornetu, 1 Decembrie, Gruiu, Moara Vlasiei, Peris, Petrachioaia, Snagov,
Stefanestii de Jos;
o retele de canalizare subdimensionate în cazul oraselor;
o uzarea morala a statiei de epurare a municipiului Bucuresti înainte de darea în folosinta;
o apele uzate provenite din statia de epurare a orasului Buftea nu îndeplinesc conditiile
prevazute de normativele în vigoare; statia este depasita din punct de vedere tehnologic dar
si al capacitatii;
o existenta unor zone lipsite de canalizare, în municipiul Bucuresti; Unele dintre acestea sunt
chiar depresionare, cu inundare frecventa la ploi;
o statiile de epurare a localitatilor Otopeni, Cornetu, 1 Decembrie, Branesti, Gruiu si Balotesti
au fost executate în proportie de 80% si în prezent sunt abandonate.
o constructiile din jurul lacului Snagov s-au realizat fara asigurarea unui sistem centralizat de
canalizare si epurare a apelor.
- în ceea ce priveste starea tehnica a retel elor de telecomunicatii s-a constatat dotarea
nesatisfacatoare sau lipsa dotarii de tip telecomunicatii în multe localitati;
o existenta înca a centralelor telefonice manuale;
o existenta unor localitati care au acces la retelele telefonice prin intermediul localitatilor
vecine;
o existenta unui numar mare de cereri de racordare la retelele de telecomunicatii,
nerealizate (ex.: în jud. Îlfov 20.898).
o în municipiul Bucuresti, vechimea mare a centralelor telefonice analogice si a retelelor de
cabluri aferente acestora au o importanta influenta negativa asupra întregului sistem.
- în ceea ce priveste alimentarea cu energie electrica, s-a constatat fie uzura morala, fie
nevalorificarea potetialului energetic natural existent în teritoriu, iar nivelul de iluminat public
atinge doar 1/3 din caracteristicile prevazute în normele europene, pe o mare parte din caile de
circulatie (pentru municipiul Bucuresti, restul fiind mult inferior);
o mare parte a capacitatilor de productie a energiei electrice au o vechime de 25 – 30 ani
(45,1% din puterea instalata) iar 18,8% au depasit 25 – 40 ani;
o statiile electrice de transformare din reteaua de distributie sunt uzate fizic si moral;
o multe dintre echipamentele retelelor de distributie, transformatoarele de putere,
transformatoarele de masura, întrerupatoarele si separatoarele de 110 KV, m.t., cladirile
au deficiente, de exemplu statia Pipera -com.Voluntari, atât din punct de vedere al
constructiilor dar si functional;
o existenta si utilizarea liniilor si echipamentelor de medie tensiune de 10 si 6 KV în
localitatile Voluntari si Jilava; (aceste tensiuni nu permit transportul unor puteri mai mari),
sunt uzate fizic si moral si nu pot fi exploatate în conditii optime.
o densitatea foarte mare de linii electrice de diferite tensiuni, în special în apropierea
municipiului Bucuresti, care strabat teritoriul si care creaza zone mari de servituti;
o în localitatile din teritoriul studiat retelele de joasa tensiune sunt în majoritate aeriene si
amplasate înca pe stâlpi de lemn;
o existenta unor localitati partial electrificate, care necesita extinderea retelelor electrice de
urgenta (cca 1298 gospodarii în 22 resedinte de comuna);
o sistemul de alimentare energie electrica al municipiului Bucuresti este uzat fizic si moral în
cea mai mare masura, necesitând reabilitare, modernizare si extindere urgenta;
- în ceea ce priveste alimentarea cu energie termica, s-a constatat
o preponderenta încalzirii în sistem individual cu sobe cu lemne si carbuni, la nivelul
teritoriului;
o lipsa încalzirii centrale la locuintele colective din blocuri P+3 nivele;
o dificultati de evacuare si depozitare a cenusilor (în special la locuintele colective);
o în cele 12 localitati din zona metropolitana, care au centrale termice, majoritatea
sistemelor de încalzire centralizata nu asigura parametrii de confort termic necesari;
o neasigurarea parametrilor de confort termic necesari este cauzata de probleme materiale,
de proasta întretinere, de uzura fizica si morala a echipamentelor, de neasigurarea
combustibililor necesari în cantitate si la calitatea necesara;
o echipamentele uzate produc poluarea mediului înconjurator;
o lipsa combustibililor necesari conduce la accentuarea taierilor necontrolate si abuzive a
padurilor;
o în zonele adiacente unor mari unitati industriale cu centrale termice proprii unde exista
locuinte colective sau utilizatori social- edilitari racordati la acestea direct (în comunele
Magurele, Chitila, Peris, Ciorogârla, Mogosoaia) sau prin intermediul punctelor termice ( în
comunele Popesti – Leordeni, Jilava, Chitila, Bragadiru, Balotesti ), asigurarea confortului
termic depinde de mentinerea, scaderea sau sistarea procesului de productie;
o lipsa resurselor financiare, a cunostiintelor necesare, a controlului si consultarii populatiei
de catre administratiile locale amplifica problemele existente prin:
§ *realizarea unor constructii incorecte - din punct de vedere al solutiilor, al
materialelor de constructii, al izolatiilor termice;
§ *neutilizarea resurselor naturale energetice: potentialul energetic al apelor
geotermale (neutilizarea si abandonarea sondelor de extractie si de injectie si a
utilajelor aferente în Otopeni si Snagov), energia solara si eoliana s.a.
Riscuri
Pagina 84 din 252
INCD – URBANPROIECT
CCMESI
CICADIT
IHS
Masuri prioritare
- domeniul gospodaririi apelor este un domeniu prioritar în acest moment, datorita cerintelor de apa
ale municipiului Bucuresti care trebuie rezolvate urgent, la care se adauga si necesitatile de apa în
scop industrial, agricol si casnic ale localitatilor din teritoriu si efectele inundatiilor din primavara si
vara 2005.
Fig. 21
Fig. 22
Atuuri
- Densitate ridicata a retelei feroviare si rutiere,
- Cresterea densitatii dinspre periferie spre centrul spatiului metropolitan
- Dominanta cailor ferate electrificate
- Existenta unei autostrazi (Bucuresti-Pitesti), a altora in constructie sau in proiect (Bucuresti – Constanta;
Bucuresti – Brasov; autostrada de centura) Modernizarea unor drumuri nationale (Bucuresti-
Urziceni;Bucuresti-Ploiesti; Bucuresti –Giurgiu)
Oportunitati
- Existenta unor programe nationale si internationale de modenizare a sectorului rutier
- Programe de dezvoltare a retelei nationale de cai ferate
- Posibila integrare in UE si necesitatea racordarii sistemelor de transport romanesti cu cele europene
- Existenta planurilor de dezvoltare ale Regiunii Sud si Regiunii Bucuresti-Ilfov.
Puncte slabe
- Ponderea ridicata a retelei rutiere nemodernizate
- Plasarea localitatilor de-alungul drumurilor nationale si diminuarea fluentei traficului (multimea trecerilor de
pietoni)
- Drumuri nationale doar cu doua benzi de circulatie
- Viteza de circulatie redusa pe caile ferate secundare (Bucuresti-Oltenita)
- Conexiuni dificile intre drumurile infranationale si reteaua urbana a municipiului Bucuresti
Riscuri
- Intarzierea procesului de integrare in UE
- Schimbarea unor trasee europene si evitarea teritoriului national
- Alocarea de resurse reduse sistemelor de transport rutier si feroviar.
În figurile urmatoare sunt prezentate situatia existenta (Fig. 23 – Infrastructuri tehnice ale
teritoriului – Retele de transport – Analiza situatie actuale a accesibilitatii unitatilor administrativ
teritoriale de baza (orase si comune)), coridoare europene de circulatie (Fig. 24 – Retele de transport –
Potential de dezvoltare ).
Fig. 23
Fig. 24
Acest indice a rezultat utilizând metoda standardizarii datelor, si au fost luate în calcul urmatoarele
elemente: populatia totala, evolutia populatiei 2002/1992, ponderea populatiei de 0-14 ani în total populatie si
ponderea populatiei de peste 60 de ani în total populatie.
În urma calculului au rezultat urmatoarele categorii de valori: sub 0,4 (potential demografic mic si
foarte mic), 0,4-0,6 (potential demografic mediu) si peste 0,6 (potential demografic mare si foarte mare). În
primele doua categorii (sub 0,4) se înscriu comunele situate în partea de sud-est (Hotarele, Cascioarele,
Adunatii Copaceni, Berceni, Darasti Ilfov) si sud-vest a zonei (Frasinet, Ileana, Valea Argovei, Gurbanesti), la
distante mai mari de municipiul Bucuresti, cu un profil predominant agricol. Se încadreaza în aceasta categorie
si câteva comune situate în partea de nord-est a capitalei (Nuci, Gruiu), cu o pozitie relativ izolata fata de axele
de comunicatie. Acestea se caracterizeaza printr-o medie a acestui indice de 0,26, au ponderi relativ ridicate
ale populatiei vârstnice (peste 30%) si ponderi mici ale populatiei tinere (în jur de 16%). În perioada 1992-2002
populatia acestor localitati a scazut cu 4%, în special datorita deficitului migrator dar si ca urmare a scaderii
naturale, consecinta a îmbatrânirii populatiei, cf. Fig.25– Reteaua de localitati si populatia – Potentialul
demografic al Unitatilor Administrativ Teritoriale de Baza - Analiza situatie existenta.
Fig. 25
În cea de-a doua categorie, caracterizata printr-o medie a acestui indice de 0,39, se încadreaza
comunele situate în partea de vest (Magurele, Buturugeni, Jilava, Ogrezeni), în sud (Fundeni, Frumusani,
Soldanu), dar si în nordul capitalei (Peris, Snagov, Butimanu, Moara Vlasiei). Aceste localitati se
caracterizeaza printr-o proportie de 22,5%a populatiei de peste 60de ani si de 18,1% a celei tinere (0-14 ani).
Evolutia populatiei a marcat o foarte usoara crestere (1%) în perioada 1992-2002.
Cele mai mari valori ale acestui indice se înregistreaza în localitatile situate în proximitatea capitalei, în
special în partea de nord (Otopeni, Tunari, Buftea, Corbeanca), dar si în partea de est (Pantelimon, Cernica,
Glina, Popesti-Leordeni). Media acestui indice este de 0,66, populatia tânara având aici ponderi de peste 19%.
Populatia vârstnica este de 18,2%, în timp ce cresterea populatiei este de peste 4%.
În concluzie se poate afirma: cele mai viabile localitati din punct de vedere demografic se regasesc în
proximitatea capitalei, ele beneficiind de o populatie mai tânara si de dublul flux migrator (atât dinspre capitala
cât si dinspre localitatile rurale mai îndepartate).
Si în cazul acestui indice s-a aplicat metoda standardizarii datelor, fiind luate în calcul ponderea
populatiei cu vârste cuprinse între 15 si 59 de ani si ponderea populatiei ocupate. În urma analizei datelor au
rezultat tot trei categorii, fiecare dintre ele înregistrând valori caracteristice pentru cele doua elemente luate în
calcul.
Potential al resurselor de munca scazut (caracterizat printr-o medie de 0,24), se înregistrteaza în
partea de sud est a zonei (Mînastirea, Chiselet, Spantov, Frasinet, Gurbanesti etc) si în câteva cazuri izolate în
partea de nord a capitalei (Nuci, Gruiu). Ele au o pondere a populatiei ocupate de 70% iar populatia între 15-
59 ani reprezinta aproape 50% din totalul populatiei.
Cu valori medii ale acestui indice (0,44) se înscriu comunele situate în partea de vest a capitalei
(Buturugeni, Ogrezeni, Domnesti, Joita, Ciorogârla), dar si în sud (Berceni, Vidra, Comana, Gostinari) si izolat
în nord (Snagov, Corbeanca, Mogosoaia) si est (Fundeni, Plataresti, Fundulea). Caracteristica lor comuna este
data atât de pozitia fata de Bucuresti (la distante mai mici) cât si de valori relativ apropiate ale ponderilor
populatiei adulte (în medie 55%) si ale populatiei ocupate (81%).
Arealul cu potentialul resurselor de munca cel mai ridicat se afla situat în proximitatea capitalei
(Voluntari, Magurele, Popesti Leordeni, Buftea, Chitila, Pantelimon, Branesti) si se caracterizeaza printr-o
medie de 0,65, în timp ce ponderile celor doua elemente calculate sunt de 59 % (în cazul populatiei adulte) si
de peste 90% în cazul populatiei ocupate. Acest lucru se datoreaza posibilitatilor mai mari pe care le ofera
municipiul Bucuresti atât în privinta locurilor de munca cât si în privinta legaturilor de transport.
Aceste concluzii referitoare la resursele de munca sunt subliniate si de cele doua harti de sinteza
referitoare la salariatii din industrie si din servicii în 2002 (Fig. 26 Reteaua de localitati si populatia –
Resurse de munca (Numar de salariati, numar de salariati în ind. prelucratoare si numar de salariati în
ind. Extractiva) – Analiza situatie existenta, Fig. 27 Reteaua de localitati si populatia – Resurse de
munca (Numar de salariati în servicii si numar de salariati în comert).
Fig. 26
Fig. 27
Analiza se poate realiza si prin prisma valorilor populatiei ocupate si a celei care lucreaza în propria
gospodarie. Rezulta o pondere mare a populatiei ocupate în zona din imediata proximitate a Capitalei, dar si
valori însemnate ale populatiei care lucreaza în gospodaria proprie ceea ce reprezinta un important rezervor
de forta de munca, care practic nu este utilizata în domeniul economic.
În figura urmatoare se prezinta totalul populatiei ocupate si ponderea populatiei care lucreaza în
gospodaria proprie în 2002 (Fig. 28– Reteaua de localitati – Resurse de munca ale unitatilor teritoriale de
baza (Orase si comune) – Analiza situatie existenta).
Fig. 28
Din analiza datelor si a materialelor grafice s-a întocmit schita de sinteza privind problemele si
disfunctionalitatile demografice (Fig. 29– Reteaua de localitati si populatia - Probleme si disfunctionalitati
demografice) , care releva urmatoarele:
- majoritatea UATB din judetul Calarasi si partial din judetul Giurgiu au marcat scaderi de populatie
în intervalul 1992-2002;
- aceeasi zona se confrunta cu fenomene de îmbatrânire a populatiei si de feminizare;
- se constata un potential însemnat de forta de munca care nu este utilizat.
Analiza elementelor demografice scot în evidenta câteva dintre problemele cu care se confrunta
spatiul metropolitan.
Pe ansamblu, se remarca un efect compensatoriu al ultimelor evolutii ale populatiei capitalei în raport
cu cea a zonei sale metropolitane. Bilantul raportului dintre Capitala si aceasta zona este net în favoarea
ultimei, care dupa anul 1995 a marcat cresteri, pe când populatia Bucurestiului descresteri;
Sintetic, problemele principale legate de potentialul demografic sunt urmatoarele:
- descresterea permanenta a numarului de locuitori în Câmpia Mostistei si în Câmpia Burnazului,
respectiv partea estica si sudica a spatiului metropolitan. Aici descresterile au valori mai mari de 5% în
intervalul 1992-2002, ceea ce ridica numeroase semne de întrebare asupra capacitatii de gestionare a
unui spatiu agricol destul de extins; este interesant ca populatia orasului Oltenita a scazut cu aproape
15% în acelasi interval;
- cresterea numarului de locuitori în comunele din imediata apropiere a capitalei si presiunea exercitata
de aceasta asupra fondului locativ si asupra pietei locurilor de munca;
- gradul de subpopulare al ariilor estice unde denistatea populatiei este de 22-23 loc/kmp (Frasinet,
Gurbanesti) si suprapopularea din jurul Capitalei, care depaseste chiar 1000 loc/kmp (cazul Chitilei);
- generalizarea valorilor scazute pentru natalitate este o caracteristica generala cu puternice influente
asupra resurselor de munca. Daca în anul 1990 si 1996 erau evidente valorile scazute de-a lungul
unei axe nord-sud, pornind de la Ciolpani, traversand Capitala si ajungând pâna la Greaca, în anul
2001 asistam la o generalizare a valorilor scazute (sub 8%o), atingând chiar valoarea incredibila de
3,59%;
- îmbatrânirea populatiei este o tendinta care se accentueaza de la un an la altul. Fata de media
nationala, care este de 19,3%, media zonei metropolitane se apropie de 22,6% populatie de peste 60
de ani din totalul populatiei. Acest fenomen este relevat si de raportul dintre populatia de peste 60 de
ani si populatia tânara (sub 15 ani), care este supraunitar (1,2). Îmbatrânirea este mult mai evidenta în
comunele situate la distante mai mari de Capitala, precum Gostinari, Hotarele, Ileana, Nuci, Valea
Argovei, Radovanu). Valori subunitare (sub 0,9) se remarca în jurul capitalei, în comune care au
beneficiat de un aflux de populatie tânara în ultimii ani (Pantelimon, Otopeni, Glina, Cornetu, Crevedia
Mare, Fundulea s.a.).
Unul din aspectele de mare importanta pentru dezvoltarea viitoare este reprezentat de volumul si
calitatea resurselor umane. În legatura cu acest aspect, problemele de baza care se individualizeaza sunt
urmatoarele:
- volumul redus al resurselor de munca pe termen scurt, reflectat prin ponderea populatiei în vârsta de
munca (15-60 de ani) mult mai redusa în zona metropolitana decât la nivel national (60,4 fata de
64,7%);
- tendinta de apropiere a ponderii populatiei în vârsta de munca din ZMB fata de media nationala pe
termen lung si ultralung. În urmatorii 15 ani ar putea avea loc o apropiere de doua procente, daca
evolutia fenomenelor demografice ramâne cea actuala;
- diferentieri foarte mari în potentialul resurselor de munca între jumatatea estica a ZMB si cea vestica,
respectiv din jurul capitalei. Cele mai scazute valori se remarca în comunele Mânastirea, Chiselet,
Spantov, Frasinet, Gurbanesti, situate în sud-estul zonei, precum si în extremitatea nordica (Nuci,
Gruiu, Peris, Ciolpani). Acesta este de altfel si spatiul care va trebui sa cunoasca o dezvoltare mai
puternica în perspectiva unei politici de dezvoltare intraregionala eficienta;
- excedentul în forta de munca este net în favoarea periferiei, acolo unde rata somajului depaseste
valori de 20% (Nuci), 30% (Frasinet, Curcani) si chiar 40% (Ganeasa);
- ponderea mare a persoanelor ocupate în sectorul primar, mai ales în partea de est a ZMB, ceea ce
demonstreaza ca agricultura ramâne ocupatia de baza a populatiei si ca serviciile sunt total
nesemnficative pentru aceasta parte a zonei;
- accesul redus al tinerilor pe piata fortei de munca se remarca din faptul ca cei care se afla în cautarea
primului loc de munca sunt destul de numerosi. Fara o experienta anterioara, accesul tinerilor pe piata
fortei de munca, mai ales a celor cu un nivel de instruire redus este extrem de dificil;
- ponderea mare a persoanelor cu nivel de instruire redus si mediu, arata o calitate precara a fortei de
munca. Acestia au ponderile cele mai ridicate în partea estica a ZMB si mai scazute în orase si în
comunele din jurul Capitalei. Prin urmare, este explicabil rolul pe care îl detine înca sectorul primar
(agricultura) în valorificarea resurselor locale de forta de munca.
Fig. 29
4 STRUCTURA ACTIVITATILOR
Necesitatea realizarii unei astfel de analize a situatiei economice din zona metropolitana este generata
de faptul ca orasul Bucuresti nu poate si nu trebuie sa se dezvolte separat de zona sa înconjuratoare. Zona
Metropolitana ce va avea în centru municipiul Bucuresti trebuie sa fie una flexibila, apta sa reactioneze rapid la
transformarile impuse de evolutia urbana. Ea trebuie sa functioneze ca un întreg, iar pentru asta este nevoie
de elaborarea si adoptarea unor masuri menite sa conduca la o crestere a gradului de dezvoltare a zonei
limitrofe Capitalei.
Au fost studiate sectoarele si ramurile principale ale economiei nationale, în masura în care ele exista
la nivel local, si în functie de datele statistice în profil teritorial existente pâna în acest moment. Astfel, studiul
va evalua situatia existenta în agricultura, silvicultura, turism si în unele servicii precum transporturile,
telecomunicatiile, învatamântul, sanatatea si cultura.
S-a avut în vedere evidentierea situatiei economice atât la nivelul celor 93 de UATB, privite dintr-o
perspectiva individuala, cât si la nivelul ansamblului pe care îl formeaza.
Precizari metodologice
Analiza de fata se va concentra pe studierea caracteristicilor economice specifice Zonei Metropolitane,
cu exceptia municipiului Bucuresti, deoarece un studiu cantitativ pe ansamblu este distorsionat de diferentele
mari existente între Bucuresti si zona sa limitrofa. De aceea, pe parcursul analizei, atunci când vorbim despre
Zona Metropolitana, ne referim doar la ansamblul celor 93 de comune si orase din regiunea limitrofa Capitalei.
Totusi, în unele cazuri, datorita insuficientei sau lipsei datelor statistice am analizat doar ansamblul
localitatilor aflate pe raza judetului Ilfov (care fac parte în întregime din Zona Metropolitana), iar alteori am
analizat doar datele disponibile la nivelul municipiului Bucuresti, întrucât acestea le cuprindeau deja si pe cele
de la nivelul judetului Ilfov.
Observatii: Datele statistice sunt cele din Anexele originale predate de INEAR, anexate la acest material
(Anexa 1).
4.1 Agricultura
În figurile urmatoare se prezinta analiza situatiei existente a structurii terenului agricol pe categorii de
utilizare, si, respectiv, suprafete cultivate cu grâu, porumb si legume, Fig. 30 Fig. 31– Structura activitatilor
si zonificarea teritoriului – Terenul agricol – Analiza situatie existenta.
Fig. 30
Fig. 31
Cultura plantelor
Din analiza datelor disponibile reiese faptul ca în cadrul judetului Ilfov productia medie la hectar de
grâu si secara, porumb boabe si cartofi, floarea soarelui, mazare boabe, fasole boabe, tomate, si varza
înregistreaza valori superioare mediei nationale.
Desi suprafetele cultivate sunt mult mai mici decât cele din judetul Ilfov, municipiul Bucuresti reuseste
sa obtina pentru anumite categorii de culturi productii medii la hectar superioare chiar si acelora din Ilfov. Este
vorba despre culturile de grâu si secara, mazare boabe si tomate (Anexa 26).
Dat fiind faptul ca între celelalte localitati din cadrul Zonei Metropolitane si cele care apartin judetului Ilfov nu
sunt diferente semnificative de relief sau de clima, este posibil ca productia medie la hectar pe ansamblul
Zonei Metropolitane sa se situeze în jurul valorilor obtinute pentru judetul Ilfov.
Zootehnie
În ceea ce priveste indicatorii de eficienta ai zootehniei, datele disponibile au facut posibila doar
analizarea unora dintre ei, prezentati în tabelul urmator (Tabel nr. 9).
Tabel nr. 9
- cantitate/animal -
Regiunea 8
Total Judetul Municipiul
Articolul - Bucuresti
România Ilfov Bucuresti
Ilfov
Lapte de vaca si bivolita 2957 3887 3934 2914
(l)
Lapte de oaie (l) 46 50 52 39
Lâna (kg) 2.49 3.12 3.11 3.2
Oua(buc.) 148 196 175 283
Sursa datelor: Anuarul statistic al regiunii Bucuresti, Directia regionala de statistica Bucuresti, 2002 si Anuarul
Statistic al României, INS, Bucuresti, 2002
Astfel, dintr-o perspectiva comparativa, se poate observa faptul ca, la nivelul tuturor celor patru
indicatori, în judetul Ilfov se înregistreaza valori mai mari decât cele la nivel national. De data aceasta, se
observa ca în municipiul Bucuresti valorile productiei medii se situeaza sub nivelul celor obtinute în judetul
Ilfov, cu exceptia productiei de oua.
Deoarece între celelalte localitati din cadrul Zonei Metropolitane si cele care apartin judetului Ilfov nu sunt
diferente semnificative de relief sau de clima, este posibil ca productia medie pe animal pe ansamblul Zonei
Metropolitane sa se situeze în jurul valorilor obtinute pentru judetul Ilfov.
Agricultura reprezinta una din principalele activitati economice, cu perspective de dezvoltare, având în
vedere resursele de care dispune, dar si piata pe care teoretic o poate servi, piata definita de parametri
caracteristici ai unei metropole cu peste 2 milioane de locuitori. Analizând toate aspectele legate de conditiile
interne zonei analizate, precum si dependenta de evolutia mediului extern, putem sintetiza, prin analiza
SWOT, principalele elemente care trebuie avute în vedere.
Atuuri
Oportunitati
Puncte slabe
Riscuri
- Promovarea unei politici de subminare a agriculturii nationale prin clauze nefavorabile la exportul de
produse agricole si facilitarea importurilor;
- Diminuarea structurala a pietei bucurestene si preferinta acesteia pentru produse agricole din alte parti ale
tarii sau din import.
Din aceasta analiza reies foarte clar cel putin câteva probleme majore, printre care enumeram:
- Contrastul dintre cantitatea si calitatea resurselor umane în agricultura;
- Subvalorificarea infrastructurii existente mai ales in domeniul desecarilor si irigatiilor;
- Inexistenta unei politici de promovare sistematica a performantei în domeniul agricol, mai ales în zona
periurbana si metropolitana a Bucurestilor;
- Lipsa resurselor financiare în practicarea unei agriculturi de înalt randament;
- Slaba conturare a unui sector de servicii în domeniul agricol, cu precadere în cel al preluarii, colectarii
si distributiei produselor agricole de la producatorii individuali;
- Lipsa unor centre de consultanta pentru comunitatile locale în domeniul elaborarii de proiecte pentru a
avea acces la unele fonduri PHARE, SAPARD sau ISPA;
- Numarul redus al tinerilor care sunt efectiv angrenati în activitatile agricole performante;
- Lipsa unor mecanisme de corelare a structurii productiei agricole cu exigentele pietei urbane, în baza
unor studii de marketing agricol.
Masuri prioritare
Aceste probleme majore pot fi rezolvate prin adoptarea unor masuri, precum:
- sprijinirea procesului de asociere a producatorilor individuali si a procesului de înfiintare a unor
proprietati mari, capabile sa promoveze performanta în productia agricola;
- asigurarea consultantei în domeniu la nivel comunal sau intercomunal, inclusiv în domeniul depunerii
aplicatiilor pentru fonduri de dezvoltare din programe nationale sau internationale;
- constientizarea producatorilor individuali în legatura cu valorificarea infrastructurii existente în
domeniul îmbunatatirilor funciare si necesitatea extinderii acesteia;
- stimularea activitatilor de servicii în domeniul colectarii si distributiei produselor agricole;
- sustinerea demersurilor pentru crearea unor sisteme de sustinere financiara la nivelul producatorilor
individuali;
- îmbunatatirea infrastructurii rurale pentru cresterea standardului de viata local si atragerea în
activitatile agricole sau de servicii a tinerilor.
4.2 Silvicultura
Silvicultura este una din activitatile secundare în zona metropolitana a Bucurestilor, daca o privim prin
prisma suprafetelor forestiere detinute. Daca luam în consideratie importanta suprafetelor forestiere pentru o
metropola precum Bucuresti, atunci silvicultura trebuie reconsiderata si trebuie sa se integreze în ansamblul
masurilor de revitalizare a spatiului metropolitan.
Analiza SWOT remarca urmatoarele:
Atuuri
Puncte slabe
- Suprafata mult redusa a padurilor în raport cu functia principala de protectie si recreere pe care o detin
acestea (sub 10%, fata de 26%, media la nivel national);
- Impactul negativ al Legii fondului funciar asupra suprafetelor forestiere cu precadere în primii ani post-
comunisti;
- Concentrarea cu precadere a padurilor în jurul capitalei si ponderea extrem de redusa a acestora catre
periferia ariei metropolitane;
- Comportamentul diferit al cetatenilor vis-à-vis de fondul forestier, în ciuda unei constientizari ridicate a
rolului multiplu al acestuia.
Oportunitati
Riscuri
- Mentinerea unei legislatii, care prin pedepsele reduse, mentine ritmul actual al taierile ilegale;
- Constructia unei retele de autostrazi care sa afecteze patrimoniul forestier, fara a impune obligatia
reîmpaduririlor cel putin într-o proportie egala;
- Aparitia unor daunatori care sa afecteze speciile valoroase;
- Intensificarea ploilor acide, incluisv a procesului de uscare a padurilor.
Masuri prioritare
4.3 Industrie
În domeniul industrial, pentru realizarea analizei situatiei existente s-au luat în considerare date
referitoare la agentii economici, înregistrati, la nivelul anului 2003, în conformitate cu structura CAEN.
Analiza cifrei totale de afaceri a agentilor economici scoate în evidenta urmatoarele aspecte:
- un ecart de variatie destul de mare cuprins între 0,01 si peste 5 000 miliarde lei (vechi);
- prezenta unei singure localitati în care cifra de afaceri depaseste 5 000 miliarde lei – Otopeni;
- localiatile Buftea, Chitila, Bragadiru, Voluntari, Popesti Leordeni si Oltenita se caracterizeaza prin cifre
de afaceri cuprinse între 1 000 si 3 500 miliarde lei, ceea ce semnifica o activitate economica mai
intensa;
- activitati economice relativ intense sunt caracteristice localitatilor Bolintin Vale, Domnesti, Mogosoaia,
Balotesti, Tunari, Afumati, Pantelimon, Glina, Cernica, Jilava, unde cifra de afaceri variaza între 200 si
1 000 miliarde lei pe anul 2003;
- restul UATB înregistreaza valori reduse;
- se constata o discrepanta între UATB-urile judetului Ilfov si celelalte unitati din aria metropolitana, în
sensul prezentei agentilor economici importanti în cadrul judetului Ilfov;
- analiza comparativa a celor 2 harti (Fig. 32- Structura activitatilor si zonificarea teritoriului. Cifra
de afaceri a agentilor economici în anul 2003. Analiza situatie existenta si
- Fig. 33 Structura activitatilor si zonificarea teritoriului. Numarul agentilor economici în anul
2003. Analiza situatie existenta) releva faptul ca predomina agenti economici cu un numar redus de
salariati sau agenti economici sub forma întreprinzatorilor si a asociatilor familiale.
Analiza repartitiei geografice a numarului agentilor economici releva o repartitie inegala, pe un ecart de
variatie cuprins între sub 10 si peste 150. Cei mai multi agenti economici se concentreaza în judetul Ilfov, si
mai ales în jurul Capitalei si spre nordul judetului, apoi în Oltenita, Bolintin Vale, Budesti si Mihailesti.
Ca numar de salariati ai agentilor economici cei mai multi erau înregistrati (2003) ;n Oltenita, Popesti
Leordeni, Voluntari, Otopeni, Buftea, Jilava.
Dintre ramurile industriale mai bine reprezentate sunt cele ale ind.alimentare, textile, confectii si
constructii de masini.
Industria alimentara are o prezenta mai omogena, cele mai importante unitati fiind situate la Bragadiru,
Popesti Leordeni, Buftea, Otopeni, Voluntari, Oltenita, apoi Gruiu, Pantelimon, Tunari, jilava, Chitila, Ciorogârla
s.a. De remarcat ca putini agenti economici valorifica materia prima locala.
Industria confectiilor si cea a constructiilor de masini se afla concentrate în jurul Capitalei, precum si la
Oltenita.
Fig. 32
Fig. 33
Activitatile industriale din spatiul metropolitan sunt relativ slab reprezentate, iar distributia lor teritoriala
releva importanta capitalei asupra spatiului adiacent. Aici, prin descentralizare si deconcentrare, a avut loc
procesul de localizare a unor întreprinderi industriale de mari dimensiuni apartinând mai multor ramuri
industriale: industrie metalurgica, industrie constructoare de masini, industrie chimica, industrie usoara si
alimentara.
Dinspre aceasta prima coroana de comune si orase catre periferia spatiului metropolitan se constata
ca activitatile industriale apar sporadic, în anumite centre si pe axe de circulatie de importanta nationala sau
regionala (Oltenita, Mihailesti, Bolintin-Vale, Peris, Ciolpani etc.).
Activitatea de exploatare a resurselor de hidrocarburi reprezinta o activitate primara regasita mai ales
în partea vestica si central-sudica a zonei metropolitane a Bucurestilor. Aceasta, în esenta nu are atributele
unei industrializari, având în vedere modul de localizare si impactul peremptoriu pe care îl are asupra unor
asezari. De aceea ar trebui în conexiune cu astfel de activitati sa se dezvolte si altele care sa valorifica alte
resurse locale, precum cele agricole sau traditiile existente în obtinerea anumitor bunuri de artizanat sau
apartinând industriei mici.
Pe ansamblu, o analiza SWOT asupra activitatilor industriale scoate în evidenta urmatoarele:
Atuuri
- Pozitia geografica favorabila în raport cu municipiul Bucuresti si cu marile axe de circulatie trans-
continentala;
- Procesul de dezindustrializare care afecteaza Capitala si potentialul de relocalizare a activitatilor
industriale în spatiul metropolitan;
- Existenta unor resurse naturale, precum apele geotermale si resursele agricole, care ar putea fi
valorificate industrial
- Existenta unor resurse de munca ce pot fi valorificate prin activitati industriale;
- Localizarea unor mari firme internationale, care pot atrage si alti investitori în domeniul activitatilor
industriale;
- Existenta unor retele de cooperare industriala, capabile sa integreze noi producatori din zona
metropolitana.
Puncte slabe
- Infrastructura locala deficitara, mai ales în ce priveste utilitatile pentru activitati industriale (cu deosebire la
periferia spatiului metropolitan);
- Dominanta resurselor agricole si a activitatilor de prelucrare industriala a acestora;
- Experienta negativa a unor întreprinzatori, ale caror întreprinderi s-au situat în sfera prelucrarii industriale
a unor produse locale;
- Resurse de forta de munca locale relativ limitate, în directia asigurarii pe termen mediu si lung a
întreprinderilor eventual înfiintate.
Oportunitati
Riscuri
Masuri prioritare
Pentru impulsionarea dezvoltarii activitatilor industriale în spatiul metropolitan, sunt necesare unele
masuri luate la nivel national, iar altele la nivel regional sau local. Printre acestea distingem:
4.4 Turism
Diferente de marime mult mai semnificative se înregistreaza însa la capitolele sosiri si înnoptari,
respectiv de 27,7 ori mai multe sosiri si de 45,1 ori mai multe înnoptari în municipiul Bucuresti fata de judetul
Ilfov (Anexa 34).
Ansamblul potentialului natural si cultural al spatiului metropolitan si al Capitalei fac din aceasta
entitate teritoriala una dintre cele mai vizitate din tara. Contributia zonei metropolitane este însa mai redusa,
impunându-se mai ales în turismul de la sfârsit de saptamâna, când o buna parte dintre bucuresteni prefera un
astfel de turism, cu vizitarea unor obiective naturale sau culturale.
Principalele elemente reiesite dintr-o analiza SWOT a activitatilor turistice sunt urmatoarele:
Atuuri
- Existenta unui potential natural atragator, cu valoare reconfortanta (lacuri, râuri, paduri);
- Existenta unui potential turistic cultural de mare valoare, înglobând obiective de interes national (Buftea,
Pasarea, Caldarusani, Cernica, Mogosoaia, s.a.);
- Posibilitati facile de acces mai ales pentru unele dintre acestea;
- Unele facilitati pentru practicarea sportului nautic si a pescuitului sportiv (Snagov, Comana, Mihailesti,
râurile: Arges, Neajlov, Pasarea, Colentina, Cociovalistea s.a.)..
Puncte slabe
Oportunitati
Riscuri
- Alocarea de resurse reduse pentru proiectele de refacere a unor obiective de turism cultural aflate în
stadiu avansat de degradare;
- Degradarea mediilor naturale în care se afla importante obiective turistice, ca urmare a presiunii antropice
tot mai ridicate;
- Inexistenta unei legislatii corespunzatoare pentru protectia obiectivelor turistice de interes national sau
încalcarea acesteia;
- Atentia redusa acordata procesului de formare a unei culturi a protectiei mediului mai ales în ariile turistice.
Din aceasta analiza reies foarte clar problemele majore cu care se confrunta turismul în spatiul
metropolitan:
- degradarea unor obiective de mare interes national, atât datorita lipsei fondurilor financiare, dar si
managementului defectuos al acestora;
- infrastructura de acces deficitara;
Pagina 113 din 252
INCD – URBANPROIECT
CCMESI
CICADIT
IHS
- infrastructura turistica extrem de precara, începând cu cea cazare, sanitara pâna la cea a unor servicii
banale;
- servicii de supraveghere a protectiei siturilor inexistente sau ineficiente;
- valorificarea redusa a potentialului turistic local;
- diseminare haotica a informatiilor despre valorile turistice din spatiul metropolitan.
Masuri prioritare
Strazi orasenesti
Din cele 302 de localitati ale Zonei Metropolitane, doar 10 au statutul de orase (Bolintin-Vale, Budesti,
Buftea, Chitila, Fundulea, Mihailesti, Oltenita, Otopeni, Popesti Leordeni si Voluntari). Pentru acestea detinem
datele referitoare la lungimea strazilor orasenesti si lungimea strazilor orasenesti modernizate. Cele mai mari
valori ale lor se înregistreaza în Buftea (81, respectiv 60 km), Oltenita (55, respectiv 21 km), Fundulea (40,
respectiv 5) si Otopeni (39, respectiv 26 km).
Ponderile cele mai mari ale strazilor modernizate în total strazi orasenesti se înregistreaza în Bolintin-
Vale (peste 81%), Buftea (74%) si Otopeni (66,7%) (Anexa 37).
Referitor la ponderile fiecarui oras în total strazi orasenesti si total strazi modernizate, analiza releva
faptul ca în fruntea clasamentului se situeaza orasul Buftea (28,5% , respectiv 21%), urmat la o distanta relativ
mare de Oltenita (19,3%, respectiv 7,3%) (Anexa 37).
Schimbând putin cadrul de referinta, ponderea strazilor orasenesti din judetul Ilfov în totalul Regiunii 8
Bucuresti Ilfov reprezinta doar 6,18%, în timp ce ponderea strazilor modernizate reprezinta 9,3% (Anexa 38).
În ceea ce priveste transportul de pasageri se remarca un nivel extrem de scazut al serviciilor de
transport si asta deoarece o singura localitate din 93 detine în inventar autobuze (mai exact 11 autobuze);
este vorba despre orasul Oltenita (Anexa 36).
Drumuri publice
Analizând datele disponibile pe municipiul Bucuresti si pe judetul Ilfov, se observa ca ponderea
drumurilor modernizate în total drumuri publice este de 98,6% pentru Bucuresti si cu peste jumatate mai mica
în judetul Ilfov (43,5%) (Anexa 39).
Din totalul drumurilor publice, în Ilfov, 83,6% sunt drumuri judetene si comunale, restul de 16,4% fiind
drumuri nationale, modernizate în proportie de 100%.
În ceea ce priveste densitatea drumurilor publice pe 100 km patrati de teritoriu, valoarea pentru Ilfov este de
48,9%, comparativ cu 29% pentru Bucuresti (Anexa 40).
Telecomunicatii
Pentru una dintre cele 93 UATB din Zona Metropolitana (Nicolae Balcescu) nu exista date disponibile.
În localitatile Fundulea si Hotarele si Oltenita, pentru care detinem datele complete la nivelul elevilor si
a personalului didactic din licee, numarul de elevi înscrisi în învatamântul liceal la un cadru didactic din
învatamântul liceal variaza între 11 (Fundulea) si 16 (Oltenita).
În Oltenita se afla singura scoala profesionala, complementara sau de ucenici din întreaga Zona
Metropolitana, în cadrul ei fiind 16 elevi înscrisi în învatamântul profesional, complementar sau de ucenici la un
cadru didactic din învatamântul profesional, complementar sau de ucenici.
Pentru localitatile Bolintin-Vale, Sarulesti si Tartasesti, în care exista pe lânga elevii si personalul
didactic din învatamântul liceal si elevi înscrisi în învatamântul profesional, complementar sau de ucenici, fara
însa a se preciza numarul cadrelor didactice ce activeaza în aceasta ultima forma de învatamânt, în realizarea
analizei am pornit de la ipoteza conform careia elevii înscrisi în învatamântul profesional, complementar sau
de ucenici îsi desfasoara activitatea în liceele din localitatile respective, sub îndrumarea acelorasi cadre
didactice, cuprinse în statistici în categoria „personal didactic din învatamântul liceal”. De aceea, am analizat
indicatorul numarul de elevi înscrisi în învatamântul liceal si în cel profesional, complementar sau de ucenici la
un cadru didactic din învatamântul liceal, care variaza între 2 elevi din învatamântul liceal si din cel profesional,
complementar sau de ucenici (Sarulesti) si 17 (Bolintin-Vale) la un cadru didactic din învatamântul liceal
(Anexa 45).
La nivelul municipiului Bucuresti si al judetului Ilfov, detinem informatii suplimentare utile referitoare la
serviciile de învatamânt. Astfel, în Regiunea 8 - Bucuresti Ilfov, populatia scolara din învatamântul de toate
gradele, în anul scolar 2001-2002 reprezenta 11,6% din totalul pe tara, în timp ce populatia scolara din judetul
Ilfov numai 0,9%, comparativ cu 10,7% pentru municipiul Bucuresti (Anexa 46).
În învatamântul prescolar, numarul de copii ce revine unui cadru didactic este de 18 în judetul Ilfov, fata de
aproximativ 16 în municipiul Bucuresti (Anexa 47). Diferentele decurg din statutul fiecarei zone: pe de o parte
judetul Ilfov – predominant zona rurala, si pe de alta parte Bucurestiul – cea mai mare aglomeratie urbana din
România, si este firesc sa existe diferente de dezvoltare între ele.
În conditiile în care la nivel national valoarea numarului de copii înscrisi ce revin unui cadru didactic din
învatamântul prescolar se situeaza tot în jurul valorii de 18 si dat fiind faptul ca celelalte localitati din cadrul
Zonei Metropolitane, în afara de cele de pe raza judetului Ilfov sunt predominant rurale, putem presupune ca în
cadrul lor nivelul acestui indicator înregistreaza o valoare asemanatoare. Astfel, am putea afirma ca la nivelul
învatamântului prescolar, Zona Metropolitana beneficiaza de un nivel de dezvoltare asemanator nivelului
general înregistrat în România.
Pentru învatamântul primar si gimnazial (inclusiv învatamântul special), numarul de elevi înscrisi la un
cadru didactic este în favoarea judetului Ilfov: 15 elevi fata de 16 elevi la 1 cadru didactic în municipiul
Bucuresti. Si aceasta în conditiile în care valoarea pe România a acestui indicator este si mai mica, respectiv
14 elevi la un cadru didactic (Anexa 48). Asadar, în judetul Ilfov numarul mai mare de elevi ce revin unui cadru
didactic din învatamântul primar si gimnazial, comparativ cu media nationala, scoate în evidenta un grad mai
redus al calitatii serviciilor de acest tip, de vreme ce alocarea unui numar mai mare de elevi unui cadru didactic
poate sa însemne mai putin timp si atentie ce revine fiecaruia dintre acestia.
La nivelul învatamântului liceal, pentru care Regiunea 8 - Bucuresti Ilfov detine o pondere de 8,9% în
populatia scolara din totalul national, numarul de licee din municipiul Bucuresti este de aproape 9 ori mai mare
decât cel din judetul Ilfov, iar numarul de elevi înscrisi – de 16,8 ori mai mare, însa, tot judetul Ilfov detine
numarul cel mai mic de elevi înscrisi la un cadru didactic: 12 fata de 13 elevi la un cadru didactic din
învatamântul liceal. Din pacate, ambele valori sunt inferioare (din punct de vedere calitativ!) nivelului de 10,9
elevi la un cadru didactic, înregistrat la nivelul României (Anexa 49).
În ceea ce priveste învatamântul profesional si de ucenici, judetul Ilfov nu detine nici o unitate de
învatamânt care sa ofere servicii specifice la acest nivel, însa exista un numar de elevi înscrisi si personal
didactic, care se presupune ca îsi desfasoara activitatea în cadrul unor alte unitati de învatamânt (ex. licee). În
asemenea conditii, nu este de mirare faptul ca numarul de elevi înscrisi la un cadru didactic este de 70,
comparativ cu cel înregistrat în municipiul Bucuresti, respectiv 55 (Anexa 50). În orice caz, din nou, ambele
valori sunt inferioare (din punct de vedere calitativ) nivelului înregistrat la nivelul României (45 elevi la un cadru
didactic în învatamântul profesional si de ucenici).
În judetul Ilfov nu exista nici unitati de învatamânt, nici personal didactic la nivel postliceal, ci doar un
anumit numar de elevi înscrisi, care presupunem ca îsi desfasoara activitatea în unitati de învatamânt specifice
aflate pe raza municipiului Bucuresti. Oricum, la nivelul Regiunii 8 - Bucuresti Ilfov sunt 43 de elevi înscrisi la
un cadru didactic din învatamântul postliceal, fata de 42 la nivel national, deci avem de-a face din nou cu un
nivel de dezvoltare/calitate mai redus în judetul Ilfov (Anexa 51). Aplicând acelasi rationament ca si în cazurile
anterioare, este posibil ca si în celelalte localitati ale Zonei Metropolitane sa existe o situatie asemanatoare.
Ocrotirea sanatatii
În urma analizei datelor referitoare la localitatile Zonei Metropolitane am constatat ca la nivelul
localitatii Nicolae Balcescu nu exista date disponibile. În 39 dintre cele 93 de UATB avute în vedere (aproape
42% din total), nu exista medici (Anexa 52-53).
În ceea ce priveste numarul de locuitori la un medic, valoarea cea mai mare se înregistreaza în
Mânastirea (5.961 locuitori la un medic), iar cea mai mica în Adunatii-Copaceni (aproximativ 327 locuitori la un
medic) (Anexa 52).
Analizând localitatile în care exista medici (53 localitati), se observa ca 50% dintre acestea sunt sub
3.000 de locuitori la un medic, fapt ce indica un nivel extrem de scazut de furnizare a serviciilor de sanatate
(Anexa 53).
La capitolul stomatologi, situatia este si mai grava. În 59 de localitati (63% din total) nu exista nici un
stomatolog. În cele 33 de localitati „dotate” cu stomatologi, numarul de locuitori la un stomatolog variaza între
1.393 (Greaca) si 9.755 locuitori la un stomatolog (Budesti). Majoritatea localitatilor (24 de localitati, ce
reprezinta peste 26% din total înregistreaza valori sub 6.000 locuitori la un stomatolog (Anexa 54).
Doar 7 localitati, dintre care 3 orase, detin spitale, si numai 3 localitati detin dispensare.
În 62 de localitati (ce reprezinta 68% din totalul celor pentru care exista date disponibile) nu exista
farmacii sau puncte farmaceutice, iar în cele care au (30 de localitati), numarul locuitorilor ce revin pe o
farmacie si/sau punct farmaceutic variaza între 1.893 (Colibasi) si 8.849 locuitori la o farmacie si/sau punct
farmaceutic (Hotarele) (Anexa 52). Majoritatea (25 de localitati, reprezentând peste 28% din total)
înregistreaza valori de sub 6.000 de locuitori la o farmacie si/sau punct farmaceutic (Anexa 55).
Datele disponibile pentru Regiunea 8 - Bucuresti Ilfov ne ofera posibilitatea unor comparatii între doua zone
foarte diferite ca nivel de dezvoltare: municipiul Bucuresti si judetul Ilfov (Anexa 56). Astfel:
- în judetul Ilfov exista aproape 913 locuitori la un medic, fata de aproape 269 în Bucuresti (de 3,4
ori mai multi locuitori la 1 medic);
- în municipiul Bucuresti sunt 4.938 locuitori la un stomatolog, fata de 2.603 în Ilfov;
- si aproape 421 de locuitori la un cadru mediu sanitar, fata de 126 în Bucuresti (adica de 3,4 ori mai
mult).
- În ceea ce priveste numarul de locuitori la un pat de spital, în Bucuresti sunt aproape 91, fata de
152 în Ilfov (Anexa 56).
Este de mentionat faptul ca, pentru toti cei 4 indicatori mentionati anterior, valorile înregistrate în
municipiul Bucuresti sunt mai mici decât media pe tara, în timp ce valorile din judetul Ilfov sunt mai mari, ceea
ce atesta gradul mai ridicat de dezvoltare si implicit si calitatea mai ridicata a serviciilor medicale din Bucuresti,
comparativ cu judetul Ilfov, dar si cu restul tarii.
Activitatile culturale
În cadrul Zonei Metropolitane (excluzând municipiul Bucuresti), doar 53 dintre cele 93 UATB
(aproximativ 57%) sunt dotate cu biblioteci, iar dintre acestea doar 48 au si alte biblioteci în afara de cele
publice (Anexa 57).
Numarul de locuitori ce revine la o biblioteca variaza între 706 (Gurbanesti) si 6.545 locuitori la o
biblioteca (Adunatii-Copaceni) (Anexa 57), însa în 46 de localitati (ceea ce reprezinta 50% din total), sunt
peste 1. 000 locuitori la o biblioteca, ceea ce evidentiaza un nivel redus de dezvoltare a acestui tip de servicii
culturale (Anexa 58).
La nivelul Regiunii 8 - Bucuresti Ilfov, analiza evidentiaza faptul ca, atât în judetul Ilfov, cât si în
municipiul Bucuresti, numarul de locuitori ce revine unei biblioteci este mai mare decât media pe tara (2.447 în
Ilfov si 5.200 în municipiul Bucuresti, comparativ cu media nationala de 1.667 locuitori pe o biblioteca) (Anexa
59). La prima vedere ar exista tentatia de a afirma ca, prin prisma numarului mare de locuitori ce revine unei
biblioteci, infrastructura culturala din Regiunea 8 - Bucuresti Ilfov ar fi mai slab dezvoltata decât în restul
zonelor tarii. Daca însa avem în vedere si dimensiunea bibliotecilor, respectiv numarul de volume ce revine în
medie unei biblioteci, vom observa ca pentru Regiunea 8 - Bucuresti Ilfov dimensiunea bibliotecilor este peste
5,7 ori mai mare decât media pe tara.
Analizând cei doi indicatori amintiti mai sus la nivelul judetului Ilfov si al municipiului Bucuresti se
observa ca, desi în Bucuresti sunt de 2,1 ori mai multi locuitori ce revin unei biblioteci decât în judetul Ilfov,
numarul volumelor existente în medie într-o biblioteca este peste 15 ori mai mare. De aici reiese ca judetul
Ilfov are un nivel mai redus de dezvoltare a serviciilor culturale de acest tip, comparativ cu cel înregistrat la
nivelul Capitalei.
Presupunând ca celelalte localitati din cadrul Zonei Metropolitane – în afara de localitatile care
formeaza judetul Ilfov – urmeaza tipicul celor din Ilfov, putem afirma ca nivelul de ansamblu al Zonei
Metropolitane în ceea ce priveste serviciile furnizate de biblioteci este mai redus decât media nationala.
Atuuri
Puncte slabe
Oportunitati
Evident ca din analiza prezentata mai sus se pot desprinde câteva dintre problemele majore ale
serviciilor economice si social-culturale. Acestea sunt urmatoarele:
- starea necorespunzatoare a infrastructurii rutiere atât în intravilan, cât si în extravilan, datorita unor
servicii de întretinere subdimensionate sau subfinantate;
- dotarea precara a localitatilor rurale cu o infrastructura minimala: alimentare cu apa, retea de
canalizare, alimentare cu gaze naturale;
- slaba dezvoltare a serviciilor de consultanta în domeniile economic si social;
- lipsa unei dotari corespunzatoare în activitatile sanitare si culturale;
- accesul redus al unor localitati la telefonia fixa si mobila;
- accesibilitatea redusa la serviciile on-line;
- servicii de turism si de agrement slab reprezentate.
Masuri prioritare
Pentru remedierea acestor probleme sau atenuarea lor sunt necesare urmatoarele masuri:
- reorganizarea serviciilor de întretinere a infrastructurii rutiere si cresterea fondurilor alocate acestora;
- identificarea de resurse financiare, initierea de proiecte (tip SAPARD, de exemplu) pentru a se reusi
alimentarea cu apa centralizata a localitatilor;
- dezvoltarea retelei de canalizare în cazul marilor localitati cu o densitate sporita de locuitori;
- organizarea serviciilor sanitare de urgenta pe centre teritoriale, încât sa se acopere teritorial
interventia rapida si eficienta în astfel de cazuri;
- sustinerea comunitatilor care doresc sa-si dezvolte o infrastructura corespunzatoare în domeniul
cultural;
- organizarea serviciilor de salubrizare în zonele turistice si de agrement;
- sustinerea initiativelor în domeniile serviciilor de consultanta pentru economie si activitati social-
culturale.
În figura urmatoare se prezinta sintetic analiza situatiei existente privind resursele economice, Fig. 34
Structura activitatilor si zonificarea teritoriului – Resurse economice – Analiza situatie existenta.
Din analiza hartii se constata urmatoarele caracteristici pe categorii calitative:
- ponderea celor care lucreaza în gospodaria proprie variaza între 0,1 % (Glina) si 26 % (Gradinari), cu
o medie de 10,6 %;
- ponderea somerilor variaza între 4,8 % (Gradinari) si 33,6 % (Frasinet), cu o medie de 15,4 %;
- exista o pondere mai ridicata a celor ce lucreaza în servicii. Ecartul de variatie este cuprins între 12,3
% (Frasinet) si 42,1 % (Moara Vlasiei), media fiind de 25,1 %;
- venitul mediu pe locuitor a fost în anul 2001 de 1.488.270 lei.
Activitatile economice în spatiul analizat sunt variate, înregistrând o scadere a gradului de diversitate
dinspre centru spre periferie. Aceasta înseamna ca în apropierea capitalei întâlnim activitatile economice cele
mai complexe si de înalt randament, iar spre periferie activitati economice dominate de o agricultura relativ
simpla ca structura si neperformanta, o agricultura de subzistenta.
Fig. 34
Tabel nr. 10
INDICELE STANDARDIZAT PENTRU RESURSELE ECONOMICE (POTENTIAL ECONOMIC)
% % % Is Is Is Is Is potential
Denumire localitate Venit/loc.
Someri Servicii Gosp.proprie someri servicii gosp.pr. venit. ec.
COLIBASI 971745 0,5 4,6 79,2 0,000 0,000 1,000 0,012 -0,247
BUTIMANU 1492709 1,9 10,2 66,3 0,033 0,099 0,838 0,041 -0,166
LUICA 1212125 4,6 7,6 63,4 0,097 0,053 0,801 0,026 -0,156
VARASTI 829136 1,7 9,5 56,9 0,028 0,085 0,718 0,004 -0,150
NANA 1058387 5,1 9,6 57,0 0,108 0,087 0,720 0,017 -0,127
GOSTINARI 2079928 4,4 11,2 56,6 0,090 0,115 0,715 0,074 -0,109
CIOCANESTI 976859 2,6 14,5 53,0 0,049 0,174 0,670 0,013 -0,109
VALEA -DRAGULUI 901571 2,3 12,3 49,1 0,043 0,135 0,620 0,008 -0,108
CHISELET 975523 6,2 9,2 48,4 0,133 0,080 0,612 0,012 -0,097
RADOVANU 886507 4,9 8,8 41,9 0,102 0,073 0,530 0,008 -0,087
TARTASESTI 1638645 0,8 16,4 48,0 0,008 0,206 0,606 0,050 -0,086
ILEANA 862939 5,1 11,0 36,8 0,107 0,113 0,465 0,006 -0,060
ADUNATII-COPACENI 864291 2,1 16,4 36,7 0,037 0,207 0,463 0,006 -0,053
HOTARELE 933341 6,3 15,4 42,6 0,135 0,190 0,538 0,010 -0,051
NICULESTI 892369 5,4 12,9 35,4 0,115 0,145 0,447 0,008 -0,045
SOHATU 791877 3,2 11,0 27,7 0,064 0,112 0,350 0,002 -0,043
ULMI 1291934 0,8 7,4 20,3 0,008 0,049 0,257 0,030 -0,042
CREVEDIA 1206179 4,3 18,6 39,5 0,089 0,247 0,499 0,025 -0,035
CASCIOARELE 877696 11,8 8,1 35,6 0,264 0,062 0,450 0,007 -0,029
BUTURUGENI 1148576 3,4 15,0 29,8 0,067 0,182 0,376 0,022 -0,026
GREACA 1192965 6,7 19,5 41,0 0,145 0,262 0,518 0,025 -0,022
DARASTI- ILFOV 1950528 5,4 24,0 47,0 0,114 0,341 0,593 0,067 -0,018
SPANTOV 1090088 13,8 10,3 39,3 0,312 0,099 0,496 0,019 -0,017
VIDRA 1829270 7,4 21,6 44,8 0,161 0,298 0,566 0,060 -0,012
BELCIUGATELE 1064853 6,5 16,2 30,6 0,141 0,203 0,387 0,017 -0,006
COMANA 930490 4,2 22,9 34,5 0,087 0,322 0,436 0,010 -0,004
MIHAILESTI 1591656 5,8 19,8 29,7 0,124 0,266 0,376 0,047 0,016
VALEA -ARGOVEI 1043696 11,0 16,6 31,3 0,246 0,211 0,395 0,016 0,020
VANATORII-MICI 1653001 3,3 17,8 20,8 0,066 0,231 0,263 0,050 0,021
TAMADAU-MARE 1879839 6,8 21,8 29,9 0,147 0,302 0,378 0,063 0,033
SARULESTI 1476686 6,8 15,8 18,7 0,149 0,197 0,236 0,040 0,038
BUDESTI 1289425 19,8 13,1 35,9 0,451 0,149 0,454 0,030 0,044
NICOLAE BALCESCU 752197 14,1 21,4 31,1 0,318 0,295 0,393 0,000 0,055
OGREZENI 1101387 10,9 17,6 21,0 0,243 0,229 0,265 0,020 0,056
VASILATI 753154 15,6 15,5 25,2 0,354 0,191 0,318 0,000 0,057
FLORESTI- 846873 7,3 16,7 9,2 0,159 0,213 0,116 0,005 0,065
STOENESTI
MANASTIREA 947196 16,5 14,2 20,2 0,375 0,168 0,255 0,011 0,075
FUNDENI 804130 15,4 18,2 21,5 0,350 0,238 0,272 0,003 0,080
NUCI 1635880 22,1 18,4 35,2 0,505 0,242 0,444 0,049 0,088
CHIRNOGI 1002188 20,0 14,1 19,1 0,457 0,167 0,241 0,014 0,099
GURBANESTI 1004874 19,2 13,5 16,3 0,437 0,156 0,206 0,014 0,100
MITRENI 753001 17,0 21,9 16,5 0,385 0,304 0,208 0,000 0,120
DASCALU 1267683 9,5 29,8 15,8 0,210 0,442 0,200 0,029 0,120
GRADINARI 4017995 4,8 35,5 26,0 0,101 0,544 0,328 0,183 0,125
FRUMUSANI 920660 15,0 23,6 13,0 0,339 0,334 0,165 0,009 0,129
GAISENI 2223498 14,3 17,4 7,9 0,324 0,225 0,100 0,082 0,133
SOLDANU 1145712 24,9 16,0 18,7 0,570 0,201 0,236 0,022 0,139
PLATARESTI 1371716 13,6 26,1 12,7 0,307 0,377 0,160 0,035 0,140
% % % Is Is Is Is Is potential
Denumire localitate Venit/loc.
Someri Servicii Gosp.proprie someri servicii gosp.pr. venit. ec.
BOLINTIN-DEAL 960529 11,3 22,3 1,0 0,253 0,312 0,012 0,012 0,141
CREVEDIA -MARE 989056 19,2 19,0 10,2 0,437 0,253 0,129 0,013 0,143
UNU DECEMBRIE - 1360439 12,8 32,6 13,5 0,288 0,492 0,170 0,034 0,161
Ilfov
JOITA 1042368 15,2 24,5 3,2 0,344 0,349 0,040 0,016 0,167
BOLINTIN-VALE 2527329 6,9 29,5 1,2 0,151 0,437 0,016 0,099 0,168
ULMENI 997936 30,1 13,3 14,2 0,691 0,152 0,179 0,014 0,169
SINESTI 1608721 16,0 25,6 7,6 0,361 0,368 0,096 0,048 0,171
PETRACHIOAIA 1645625 17,1 26,9 10,4 0,389 0,391 0,131 0,050 0,175
FRASINET 1346533 33,6 12,3 13,6 0,774 0,135 0,172 0,033 0,193
MOARA -VLASIEI 1793314 6,1 42,1 5,5 0,131 0,660 0,070 0,058 0,195
GLINA 1295970 12,0 32,3 0,1 0,268 0,487 0,002 0,030 0,196
CERNICA 1492446 9,6 38,5 4,3 0,213 0,596 0,054 0,041 0,199
FUNDULEA 1810297 13,7 34,1 5,0 0,309 0,519 0,064 0,059 0,206
BRAGADIRU 1878383 10,6 36,3 0,1 0,238 0,556 0,001 0,063 0,214
GRADISTEA 1505358 10,2 42,9 2,4 0,227 0,674 0,030 0,042 0,228
CORBEANCA 2767617 8,8 42,9 5,1 0,195 0,673 0,065 0,113 0,229
POPESTI-LEORDENI 2282355 10,0 39,3 0,1 0,223 0,611 0,001 0,086 0,230
DRAGOMIRESTI- 2739390 4,9 45,0 0,2 0,103 0,710 0,003 0,111 0,230
VALE
CURCANI 1100019 33,0 22,6 13,6 0,761 0,317 0,172 0,019 0,231
TUNARI 2614432 7,4 42,3 0,1 0,162 0,664 0,001 0,104 0,232
BERCENI 1340921 13,1 39,7 0,8 0,296 0,616 0,010 0,033 0,234
CIOROGARLA 3443304 12,3 36,0 3,5 0,276 0,552 0,044 0,150 0,234
CORNETU 1312669 14,4 40,7 3,9 0,326 0,635 0,049 0,031 0,236
MAGURELE 3102092 10,0 48,0 11,6 0,222 0,763 0,147 0,131 0,242
BRANESTI 2560403 10,9 40,9 0,5 0,243 0,639 0,007 0,101 0,244
CHIAJNA 2354439 10,4 43,0 0,1 0,232 0,675 0,001 0,090 0,249
DOMNESTI 1766287 16,4 37,4 0,2 0,372 0,577 0,002 0,057 0,251
CHITILA 1614712 10,0 46,7 0,2 0,222 0,740 0,002 0,048 0,252
PANTELIMON 1602684 13,7 42,5 0,0 0,308 0,666 0,000 0,048 0,255
CLINCENI 1958870 22,2 31,0 1,1 0,507 0,464 0,014 0,067 0,256
AFUMATI 2658839 9,1 47,6 2,3 0,202 0,756 0,029 0,107 0,259
DOBROIESTI 1426681 14,3 44,4 0,1 0,323 0,700 0,001 0,038 0,265
GRUIU 1486387 18,4 43,2 4,1 0,418 0,679 0,052 0,041 0,272
JILAVA 1666927 21,5 36,9 1,0 0,492 0,568 0,012 0,051 0,275
MOGOSOAIA 2048394 11,8 49,3 0,2 0,264 0,786 0,003 0,072 0,280
BUFTEA 3009194 13,2 45,7 0,0 0,298 0,723 0,000 0,126 0,287
STEFANESTII-DE- 1336408 13,4 51,5 0,9 0,301 0,824 0,011 0,033 0,287
JOS
PERIS 1778437 17,9 44,4 0,0 0,406 0,700 0,000 0,057 0,291
BALOTESTI 3932471 10,9 47,5 0,2 0,244 0,755 0,002 0,178 0,294
CIOLPANI 2205792 25,8 38,0 2,9 0,593 0,586 0,037 0,081 0,306
VOLUNTARI 2138383 15,8 50,1 0,1 0,357 0,799 0,001 0,077 0,308
OLTENITA 5518958 26,4 29,8 0,8 0,605 0,442 0,011 0,266 0,326
SNAGOV 5561298 6,9 61,5 1,5 0,151 1,000 0,019 0,269 0,350
GANEASA 2051569 43,3 32,9 0,7 1,000 0,498 0,009 0,073 0,390
OTOPENI 18646872 7,0 55,2 0,4 0,153 0,890 0,005 1,000 0,509
Sursa datelor: Date prelucrate dupa Recensamântul populatiei 2002 si Statistica Ministerului Finantelor
Publice din 2001.
O prima remarca trebuie facuta în legatura cu problemele pe care le ridica actuala împartire
administrativ teritoriala. Consideram ca modul în care este delimitat actualul judet Ilfov este cu totul impropriu.
Reamintim ca acest teritoriu initial delimitat ca Sectorul Agricol Ilfov al Municipiului Bucuresti a devenit judet în
anul 1996 fara modificari de dimensiune, devenind cel mai mic judet din România. Lipsa de cooperare în
cadrul zonei metropolitane ce face subiectul prezentului plan de amenajare a teritoriului, este generata în mare
parte de deficientele organizarii administrativ-teritoriale.
- Zone metropolitane
Cele doua municipii de rangul I, Ploiesti si Brasov, pot conform Legii sa-si dezvolte zone metropolitane
prin dezvoltarea cooperarii lor cu unitatile administrativ-teritoriale înconjuratoare.
Este de dorit ca eventuala zona metropolitana a Ploiestiului sa fie constituita în paralel cu o centura
verde-galbena care împreuna cu cea a Bucurestiului va conduce la înlaturarea tendintei de conurbare în
perspectiva, împiedicându-se astfel dezechilibre teritoriale importante.
Pastrarea specificatii centrelor urbane si combaterea urbanizarii necontrolate ramâne un principiu
urbanistic actual în „Europa unita” de astazi.
Fig. 35
Fig. 36
6 CONTEXTUL SUPRATERITORIAL
De importanta vitala sunt legaturile de transport între aceste tari candidate si cele din
actuala UE.
Îmbunatatirile în cadrul infrastructurii de transport sunt elemente esentiale ale strategiilor pentru
sustinerea dezvoltarii economice. În acest scop s-a desfasurat procesul TINA – Evaluarea necesitatilor în
cadrul infrastructurii de transport – în baza Retelei Trans-Europene si a Coridoarelor Trans-Europene,
implementat de Comisia Europeana în vederea constituirii unei retele Pan-Europene de transport.
Coridoarele Pan-Europene de Transport au fost stabilite pe parcursul celor trei conferinte Pan-
Europene pe probleme de transport, fiind definite 10 coridoare multimodale de transport, care au constituit
fundamentul de baza pentru Reteaua Trans-Europeana de Transport – Est (procesul TINA). Acest concept a
fost întregit cu cele 4 arii Pan-Europene de Transport (PETrAs), care cuprind în principal regiuni maritime
interconectate.
Cele 10 coridoare multimodale de transport sunt:
I. Helsinki-Talin-Riga-Kaunas-Varsovia cu ramura spre Riga-Kaliningrad-Gdansk
II. Berlin-Varsovia-Minsk-Moscova
III. Berlin-Dresda-Wroclaw-Katowice-Cracovia-Lwow-Kiev
IV. Dresda/Nurenberg-Praga-Viena/Bratislava-Gyor-Budapesta-Arad-Constanta cu ramura spre
Timisoara-Craiova-Calafat-Sofia-Salonic si Plovdiv-Istambul
V. Venetia-Trieste-Budapesta-Lwow cu ramuri spre Rijeka si spre Ploce/si Sarajevo
VI. Gdansk-Varsovia-Zilina cu ramuri spre Katowice-Ostrava
VII. Dunarea, din Germania pâna în România cu caile navigabile conexe
VIII. Durres -Varna
IX. Helsinki-Alexandroupolis cu ramuri spre Odessa si spre Kaliningrad
X. Salzburg-Salonic
Coridoarele multimodale au o lungime de aproximativ 48 000 km din care 25 000 km sunt retele
feroviare si 23 000 km retele rutiere. Conectarea intermodala este asigurata de aeroporturi, porturi fluviale si
maritime si terminale majore.
România este strabatuta de urmatoarele coridoare Pan-Europene, conform Raportului Final TINA,
Viena, 1999:
Coridoare rutiere:
IV. Nadlac-Arad-Timisoara-Lugoj-Deva-Sebes-Sibiu-Pitesti-Bucuresti-Lehliu-Fetesti-Cernavoda-Constanta-
Agigea cu ramura de la Lugoj spre Caransebes-Orsova-Drobeta Turnu Severin-Craiova-Calafat.
IX. Albita-Marasesti-Buzau-Bucuresti
Coridoare feroviare:
Zona Metropolitana Bucuresti se afla la intersectia a doua coridoare de transport Pan-Europene (IV si
IX – feroviare si rutiere) precum si în apropierea coridorului VII – Dunarea.
Conform Legii 350/2001, PATN reprezinta sinteza programelor strategice sectoriale pe termen mediu
si lung pentru întreg teritoriul national si este compus din urmatoarele sectiuni specializate:
I. Cai de comunicatie – Legea 71/1996;
II. Apa – Legea 171/1997;
III. Zone protejate – Legea 5/2000;
IV. Reteaua de localitati – Legea 351/2001
V. Zone de risc natural – Legea 575/2001
Lucrari si masuri prevazute în PATN care vizeaza teritoriul Zonei Metropolitane Bucuresti – cai
de comunicatie:
Dezvoltarea retelei de cai rutiere:
1. Autostrazi:
- Bucuresti – Pitesti, coridorul IV, cu impact asupra teritoriului urmatoarelor UATB: Chiajna,
Ciorogârla, Bolintin Deal, Ulmi, Floresti Stoesti, Gaiseni si Vânatorii Mici
- Bucuresti – Constanta, coridorul IV – în executie care afecteaza teritoriul urmatoarelor UATB:
Pantelimon-Branesti-Fundulea-Tamadau Mare-Ileana-Nicolae Balcescu.
- Bucuresti – Giurgiu, coridorul IX;
- Centura Bucuresti;
- Bucuresti – Brasov, ramura coridor IV;
- Bucuresti – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Lugoj – Timisoara – Moravita;
Fig. 37
7 STRATEGIA DE DEZVOLTARE
Astfel,
Acest principiu raspunde cerintei generale atât de intens mediatizata, dar putin aplicata, aceea de
dezvoltare durabila si rezulta din experienta generala a metropolelor din teritoriile dezvoltate. Uniunea
Europenana si Consiliul Europei sustin si aplica acest principiu în prectica de amenajare a teritoriului.
- individualizarea principalelor probleme de interes reciproc, urmare a dialogului dintre toate entitatile
territorial-administrative;
- stabilirea prioritatilor, a modalitatilor de finantare si a efectelor posibile pe care le-ar atinge realizarea
acestora;
- încurajarea cooperarii interlocale în scopul dezvoltarii unor poli si centre de crestere intra-
metropolitana;
- stabilirea unor principii de baza care sa stea la baza elaborarii unei LEGI A ORGANIZARII ZONEI
METROPOLITANE A BUCURESTIULUI, inclusiv REGLEMENTARI PRIVIND CENTURA VERDE -
GALBENA.
2. REALIZAREA UNEI RELATII SUPERIOARE ÎNTRE URBAN SI RURAL PRIN DEZVOLTAREA UNOR
RETELE DE INFRASTRUCTURI TEHNICE MAJORE DIVERSIFICATE SI BINE RACORDATE LA
RETELELE NATIONALE SI INTERNATIONALE
Acest principiu vizeaza atât obiective ce privesc îmbunatatirea echiparii interne a Bucurestiului si a
zonei, cât si obiective de interes national si regional cum ar fi contributiile la constituirea coridoarelor europene
de transport nr.4 si 9 ce urmeaza sa treaca prin zona metropolitana.
- evaluarea resurselor de apa locale sau a posibilitatilor de conectare la conducte cu alimentare cu apa
alohtona a tuturor asezarilor urbane si rurale din zona metropolitana;
- cresterea accesibilitatii asezarilor rurale la soselele modernizate si a celor magistrale pentru o legatura
facila cu municipiul bucuresti;
- studiu privind definirea sistemelor integrate de transport metropolitan, care sa faciliteze, fara
disfunctionalitati, fluenta fluxurilor dintre capitala si celelalte metropole nationale sau continentale, dar
dintre aceasta si asezarile din zona metropolitana;
- modalitati de conectare a unei ponderi cât mai mari de asezari la retelele de alimentare cu gaze
naturale;
Consideram ca pornind de la acest principiu necesitatea formularii unor obiective clare si mai apoi a
unor politici realiste ce vor fi urmarite în timp cu consecventa, reprezinta o prioritate. Ele se vor referi atât la
modernizarea ruralului cât si la noi dezvoltari.
- elaborarea de strategii specifice pentru mentinerea fortei de munca în ariile excedentare, prin
revitalizarea unor activitati economice, precum cele agricole specializate si a unora complementare;
- realizarea unor programe de dezvoltare a centrelor urbane existente – prin aducerea lor la standarde
minine stipulate în PATN – Sectiunea Retele de localitati, prin masuri punctuale sau prin investitii
majore (în cazul oraselor Budesti, Fundulea si Mihailesti);
- stimularea aparitiei de noi poli de crestere urbani (Snagov, Branesti, Pantelimon, Magurele, Vidra,
Hotarele, Dragomiresti Vale, Mogosoaia) prin restructurarea si modernizarea localtatilor existente;
- diminuarea tendintei de îmbatrânire a populatiei prin programe de factura pronatalista, în ariile puternic
afectate;
- diminuarea deplasarilor definitive prin facilitati în exercitarea unei navete convenabile spre locurile
consumatoare de forta de munca;
- depistarea modalitatilor de actiune pentru utilizarea cu maxima eficienta a resurselor locale în vederea
reducerii decalajelor, în calitatea vietii, dintre asezarile rurale si cele urbane;
- dezvoltarea în orasele existente, precum si în viitoarele centre a unor dotari corelate cu functiile de loc
central pe care acestea le îndeplinesc în teritoriu, pentru cresterea centralitatii si optimizarea
structurilor de asezari în aria metropolitana;
- individualizarea raporturilor dintre noile centre polarizatoare cu orasele situate în apropierea ariei
metropolitane (Ploiesti, Urziceni, Giurgiu, Titu, Videle);
- încurajarea elementelor care sustin dezvoltarea unei retele urbane de tip metropolitan.
- studiul privind dinamica si structura resurselor de munca, inclusive prognoza acestora la nivelul anului
2020;
- individualizarea localitatilor cu functii de loc central din spatiul metropolitan;
- modernizarea modului de locuire în zona în conditiile entinerii specificului local;
- delimitarea în scopul dezvoltarii în perspectiva a zonei metropolitane prin utilizarea ca instrument de
baza a sistemelor de asezari.
- asigurarea consultantei în domeniu la nivel comunal sau intercomunal, inclusiv în domeniul depunerii
aplicatiilor pentru fonduri de dezvoltare din programe nationale sau internationale;
- constientizarea producatorilor individuali în legatura cu valorificarea infrastructurii existente în
domeniul îmbunatatirilor funciare si necesitatea extinderii acesteia;
- stimularea activitatilor de servicii în domeniul colectarii si distributiei produselor agricole;
- sustinerea demersurilor pentru crearea unor sisteme de sustinere financiara la nivelul producatorilor
individuali;
- individualizarea la nivel metropolitan a celor mai favorabile situri pentru firme mari, mijlocii si mici în
functie de zona si asigurarea publicitatii acestor situri;
- zonificarea teritoriului în raport cu volumul si structura resurselor locale si cu centura verde - galbena;
- crearea unei retele de centre de consultanta economica si a unor facilitati privind accesul la informatii;
- stabilirea principalelor zone de productie economica, inclusiv a modalitatilor de cooperare dintre
acestea;
- organizarea de cursuri legate de modul de deschidere a unei afaceri si managementul acesteia;
- organizarea unor cursuri de managementul resurselor familiale, chiar în conditiile unui volum relativ
redus al acestora;
- studiu privind dezvoltarea sistemelor de agrement de tip “outdoor”;
- programe legate de constientizarea producatorilor agricoli individuali privind necesitatea asocierii lor în
firme de mare randament;
- încurajarea procesului de creare de întreprinderi si de asociere a acestora;
- programe de amenajare a unor centre colectare, prelucrare si distribuire a produselor agricole;
- sprijinirea firmelor de high-tech si localizarea acestora cu predilectie în anumite arii care sa favorizeze
crearea unor retele de it la nivelul ariei metropolitane.
Este vorba de a întregi obiective din cadrul principiilor 2 si 3 cu altele ce privesc o gestiune rationala a
resurselor energetice, o depozitare si centralizare corecta a deseurilor si de a realiza astfel dezideratele legate
de o ECHIPARE MODERNA de nivel European.
Consideram ca de prima urgenta se profileaza nevoia sensibilizarii tuturor autoritatilor locale direct
interesate de aceasta dezvoltare teritoriala, în sensul întelegerii necesitatii de corelare a eforturilor. Fara o
astfel de abordare corelata orice fel de dezvoltare de amploare în spatiu si timp pare sortita esecului.
pentru transferarea spre exterior a surselor de degradare a mediului. Se impune cresterea preocuparilor
pentru reducerea cantitatilor de noxe din atmosfera si apa, data fiind implicatiile multiple pe care le au asupra
mediului.
Diminuarea surselor de poluare se poate realiza prin promovarea urmatoarelor actiuni:
- impunerea de cote maxime de evacuare pentru apa si aer unitatilor industriale, monitorizarea
continua a activitatii acestora si sanctionarea severa a situatiilor cu emisii de noxe care pun în
pericol sanatatea locuitorilor
- dotarea unitatilor industriale cu statii de epurare si filtre eficiente care sa contribuie la
diminuarea volumului de noxe specifice
- promovarea de campanii de constientizare a populatiei rezidente pentru responsabilizarea
acesteia fata de problemele de mediu cu care se confrunta zona
- restrictionarea accesului autovehiculelor poluante în zonele cu trafic foarte intens pentru
minimizarea efectelor provocate de traficul rutier
- întretinerea corespunzatoare si cresterea suprafetei spatiilor verzi, cunoscut fiind rolul
acestora pentru îmbunatatirea calitatii aerului, dar si faptul ca ele pot reprezenta o sursa
importanta de pulberi;
- evitarea concentrarii surselor de poluare;
- îmbunatatirea sistemului de monitorizare a calitatii componentelor mediului;
- acordarea de facilitati fiscale firmelor care investesc în tehnologii nepoluante;
- transferarea treptata a surselor de degradare a mediului spre exteriorul municipiului Bucuresti
si impunerea, înca din faza de proiectare, a unor norme stricte legate de protectia mediului.
- studiu pentru evaluarea efectelor surselor de degradare a mediului asupra sistemelor acvatice si
forestiere din aria metropolitana a municipiului bucuresti;
- studiu de prefezabilitate pentru amplasarea unitatilor industriale poluante în partea sudica si sud-estica
a municipiului bucuresti;
- evaluarea impactului local si regional al activitatilor din constructii asupra calitatii mediului;
- implicarea populatiei în îmbunatatirea calitatii mediului – combaterea poluarii aerului si a poluarii
fonice;
- realizarea sistemului integrat de gestionare a traficului în aria metropolitana a municipiului bucuresti –
premisa pentru diminuarea impactului surselor mobile asupra calitatii aerului;
- izolarea surselor fixe de poluare situate în proximitatea zonelor rezidentiale sau sanitare;
- solutii tehnice pentru gestionarea traficului greu în aria metropolitana a municipiului bucuresti;
- proiectarea sistemului de monitoring integrat al calitatii mediului în aria metropolitana a municipiului
bucuresti;
- inventarierea surselor de degradare a calitatii mediulu din aria metropolitana a municipiului bucuresti si
evaluarea impactului lor regional si local.
- delimitarea spatiilor pretabile pentru dezvoltarea de activitati economice cu impact ridicat asupra
mediului
2. Epurarea apelor
În domeniul gestionarii calitative a apelor se impune:
- micsorarea debitelor de apa utilizate din reteaua de alimentare cu apa potabila a municipiului
Bucuresti prin reducerea pierderilor de pe retea si introducerea contorizarii;
- epurarea si tratarea apelor uzate rezultate din unitatile industriale si urmarirea atenta a proceselor ce
se desfasoara în statiile de preepurare si epurare acolo unde exista;
- verificarea starii si a capacitatii de transport ale conductelor aferente sistemelor de canalizare si daca
este cazul decolmatarea sau chiar înlocuirea acestora;
- monitorizarea calitatii apelor care se deverseaza prin efectuarea lunara de determinari.
- introducerea obligativitatii epurarii si preepurarii apelor uzate de la unitatile industriale, mai ales în
cazul în care tipul si nivelul poluantilor eliminati se caracterizeaza printr-un grad ridicat de toxicitate;
- introducerea obligativitatii existentei statiilor de epurare la evacuarea apelor uzate menajere ale
localitatilor rurale si urbane;
- realizarea statiei de epurare a municipiului Bucuresti si rezolvarea problemelor legate de gestionarea
namolurilor;
- cresterea interesului pentru recircularea si refolosirea apelor uzate.
3. Eliminarea deseurilor
Pentru realizarea unui management eficient al deseurilor se propun urmatoarele masuri:
- corelarea frecventei de colectare a deseurilor menajere de catre unitatea de gospodarie comunala cu
volumul real de deseuri;
- introducerea sistemului de precolectare selectiva (pentru început, sa fie separate cel putin deseurile
de hârtie, de sticla si deseurile metalice) si cresterea gradului de recuperare a deseurilor;
- delimitarea si reabilitarea spatiilor virane, pentru a nu fi percepute de populatie ca spatii unde pot fi
depozitate necontrolat deseurile;
- dotarea unitatilor de gospodarie comunala cu autotransportoare mai performante, etanse, pentru a
preveni raspândirea mirosurilor respingatoare, „scaparile” de deseuri;
- delimitarea de rampe eologice de deseuri în localitatile din aria metropolitana a municipiului Bucuresti;
- stabilirea regimului deseurilor din constructii, responsabile de degradarea unor suprafete semnificative
de teren din localitatile din proximitatea municipiului Bucuresti;
- initierea unei campanii de curatenie a zonei prin anunturi în presa, inscriptii pe panouri amplasate în
punctele de depozitare necontrolata a deseurilor, aplicarea sanctiunilor prevazute de lege pentru
depozitarea haotica a deseurilor, actiuni educative, etc.
- realizarea unui sistem de monitorizare a gestiunii deseurilor produse în aria metropolitana a
municipiului Bucuresti;
- supravegherea sistemului de gestionare a deseurilor la unitatile industriale, mai ales în cazul în care
substantele rezultate se caracterizeaza prin prezenta unor caracteristici ce le încadreaza în categoria
periculoase conform Legii nr. 426 din 2000.
- realizarea de lucrari de îmbunatatiri funciare în zonele degradate care pot intra în circuitul agricol sau
silvic.
- reducerea emisiilor de poluanti datorate traficului rutier si reducerea incidentei acestora asupra
locuitorilor
- respectarea limitelor pentru poluanti stabilite în STAS-urile în vigoare
- stabilirea setului de masuri necesar pentru a fi luate în situatii de accidente
- promovarea actiunilor precautionale pentru evitarea aparitiei riscurilor tehnologice.
Pentru îndeplinirea acetui obiectiv în aria metropolitana a Municipiului Bucuresti propunem programul
urmator:
- reconstructia ecologica a spatiilor forestiere din aria metropolitana a municipiului bucuresti în vederea
stoparii degradarii si îmbunatatirii valorificarii economice;
- dezvoltarea unui sistem de control a activitatilor de exploatare a zonelor foerestiere si acvatice de
catre persoane fizice si juridice în aria metropolitana a municipiului bucuresti;
- îmbunatatirea perceptiei ariilor protejate si obiectivelor ocrotite de catre locuitori din proximitate, turisti
si actori locali;
- analiza potentialului ecologic al unor zone naturale sau antropice care pot fi integrate în categoria
ariilor protejate naturale de interes metropolitan (cernica, mogosoaia, comana, caldarusani etc.).
Un alt aspect important cu caracter general este cel legat de flexibilitatea în timp a strategiei. Este
evident ca pe masura nevoilor se vor putea adauga celor 4 principii strategice enuntate si altele. Acelasi lucru
este valabil si pentru obiective si politici, acestea din urma fiind necesar sa fie precizate si detaliate.
Dintre toate politicile enuntate, considerate toate ca necesare si având un relativ general caracter de
urgenta, vom mentiona însa în mod special câteva pe care le socotim foarte urgente si în acelasi timp posibil
de abordat în plan concret:
- politica de control a dezvoltarii prin prevederea centurii verde-galbena;
- politica de plantare si întretinere a vegetatiei;
- politica de stimulare a circulatie cicliste;
- politica de combatere a poluarii prin depunerea necontrolata de deseuri.
Ideea de „centura verde” nascuta înca la sfârsitul sec. XIX în Anglia a fost treptat experimentata si
întregita. La origine au stat pionierii amenajarii teritoriului, care au reactionat puternic în fata conditiilor
insalubre si de mare aglomerare pe care populatia le îndura în marile orase victoriene. Solutia lor a fost sa
propuna crearea unei retele de metropole si de „orase gradina” fiecare dintre acestea separate printr-o perdea
verde de terenuri agricole, paduri si parcuri. În perioada interbelica s-au propus si conturat o serie de astfel de
centuri verzi în Europa, printre acestea figurând si cea a Bucurestiului, propusa de marele urbanist Cincinat
Sfintescu.
Înca înainte de sfârsitul celui de al doilea razboi mondial Sir Patrick Abercrombie lansa deja
propunerile sale pentru definitivarea centurilor verzi ale Londrei, Glasgow-ului si a Edimburgh-ului.
Un deceniu mai târziu Regiunea Ile de France realiza acelasi lucru pentru Paris, lansând termenul de
centura verde-galbena (paduri-agricultura).
În prezent acest concept clasic si experimentat cu mult succes asa cum aratam, în Europa, prin
aportul urbanistilor britanici s-a extins pe toate continentele în cadrul Comenwelth-ului.
Conceptul dezvoltarii spatiale durabile si-a gasit o sustinere foarte solida în extinderea centurilor verzi.
Spre exemplificare vom preciza ca în Anglia exista 15 centuri verzi separate ce înconjoara aproape toate
marile orase, dar si pe unele de mai mica dimensiune.
Suprafata acestora împreuna masoara 1,8 milioane hectare sau 14% din suprafata Angliei. In cazul
Scotiei, cele 5 centuri verzi acopera cca. 130.000 hectare, respectiv cca. 2% din suprafata teritoriului.
În cadrul legislatiei noastre, în legea nr.351/2001 PATN-RETEAUA DE LOCALITATI, la articolul 10 se
mentioneaza ca „în vederea protejarii elementelor cadrului natural, a prevenirii extinderii necontrolate a
localitatilor urbane si a asigurarii de spatii de agrement si recreere, în planurile urbanistice elaborate si
aprobate potrivit legii se va prevedea înfiintarea de centuri sau zone verzi în jurul Capitalei României si al
municipiilor de rangul I”.
Desi aceasta prevedere a fost pusa în aplicare în câteva planuri de amenajare a teritoriului: Plan de
Amenajare a zonei periurbane a municipiului Bucuresti, PATJ Ilfov 2000 si PATJ Ilfov 2004 reactualizat,
operatiunea de aplicare a prevederilor acestor planuri în regulamentele PUG-urilor unitatilor administrativ
teritoriale din zona metropolitana a Bucurestiului, putem afirma ca practic nu exista pâna în prezent.
Centura verde-galbena asa cum este ea delimitata de catre URBANPROIECT cuprinde unitati teritorial
administrative în întregime sau partial din urmatoarele judete: Ilfov, Calarasi, Dâmbovita, Giurgiu, Ialomita si
Prahova. Teritoriul centurii cuprinde 5 orase din care 3 integral si 79 de comune din care 47 integral (a se
vedea plansa).
Delimitarea zonei centurii verzi-galbene s-a facut tinându-se seama de limitele naturale ale teritoriului
ca si de limitele administrative. Sunt astfel, asa cum am precizat, unitati administrativ-teritoriale care intra în
întregime sau numai partial în aceasta zona.
Spre deosebire de abordarea britanica în care dezvoltarea este restrictionata covârsitor în cadrul
zonei, daca ne referim la functii economice si de habitat, vom cauta sa rezolvam problema dezvoltarii în mod
pragmatic si realist pentru conditiile tarii noastre.
∗
asa cum sunt ele cuprinse în legislatia Britanica – DEPARTMENT OF THE ENVIRONMENT – Reglementare
privind politica de planificare-PPG2(revizuita), ianuarie 1995
Pagina 140 din 252
INCD – URBANPROIECT
CCMESI
CICADIT
IHS
Fig. 38
Fig. 39
Având în vedere experienta altor tari si tinând cont de principiile de baza ale cooperarii
dintre entitati teritoriale similare, pentru elaborarea unei politici de cooperare intrametropolitana si
implementarea acesteia se considera necesara înfiintarea Consiliului de Cooperare
Metropolitana, organism independent, cu putere de decizie la acest nivel.
Structura acestui Consiliu trebuie sa fie flexibila, dar pe cât posibil foarte reprezentativa,
pentru a nu trezi suspiciuni în privinta alocarii fondurilor avute la dispozitie. Pentru aceasta se
propune ca în structura sa sa cuprinda:
- primarul general al Capitalei si primarii de sectoare;
- primarii oraselor din spatiul metropolitan;
- primarii tuturor comunelor cu peste 5 000 de locuitori;
- primarii altor comune, considerate ca având un potential de dezvoltare mai mare.
Teritoriul metropolitan trebuie înteles într-un discurs complex în care sunt agregate
elemente de de organizare politica, de proceduri administrative, de planificare a teritoriului si de
asigurarea de servicii publice unor locuitori care sunt luati în evidenta în unitati teritorial-
administrative diferite.
Din alte surse reies ca importante planificarea teritoriului, autostrazile, controlul traficului,
transportul public, utilitati generale, zone de recreere, locuinte, conductele majjore de canalizare,
politia, institutiile culturale importante, protectia mediului (Sharpe, 1995) sau planificarea fizica,
transport urban public, reglemetare si control a mediului natural, asigurarea cu apa si canalizarea
si dezvoltarea economica (IHS,1996, Lefevre, 1998).
Administrarea în acest context se refera la gasirea unui acord între scara teritoriului
metropolitan si scara economica a serviciilor operate de institutiile publice mandatate sa
functioneze în acest teritoriu în scopul (1). Conducerii dinamicii functionale a municipiului
Bucuresti în teritoriile aflate dincolo de granita sa administrativa si (2). A cresterii competitivitatii
teritoriului metropolitan în mediul concurential al factorilor de dezvoltare.
Ca urmare a acestor aspecte administratia publica locala este mai mult în favoarea
colaborarii ad-hoc, pe baza de voluntariat (asociatii, coalitii, companii, consilii consultative, etc.)
pe baza carei sa se poata asigura servicii publice1.
A. Legal-institutional:
B. Politic:
Constrîngeri în stabilirea de catre stat sau administratia locala de noi institutii la nivel
metropolitan. Crearea de noi institutii si de noi politici prin care aceste institutii pot fi cercetate în
amanuntime de catre public reprezinta o problema politica (Newman, 2000).
1
/ Guvernarile metropolitane au esuat când au fost impuse de guvern (Paiva, 2001). Rezulatul ref erendumului pentru
creerea unei astefel de organizari, în ciuda argumentelor logice din punct de vedere functional si economic, a fost negativ,
procesul fiind oprit de bariere de ordin politic si istoric-cultural (Newman, 2000, Flierman, 1997).
C. Istoric-cultural:
- Schimbari datorita noilor standarde ale eficientei tehnice a serviciilor publice în relatie cu
scara optima de a asigurarilor acestor servicii.
Actiuni
186. Pentru a aborda nevoile specifice zonelor metropolitane si ale populatiei ce traieste în
acestea, administratiile publice de la nivelurile corespunzatoare, inclusiv autoritatile locale,
trebuie sa realizeze urmatoarele:
(a) Promovarea unor strategii de planificare, dezvoltare si management de nivel metropolitan sau
regional, care sa abordeze integrat toate aspectele activitatilor urbane si care sa urmareasca o
serie de efecte agreate la nivel metropolitan.
(b) Încorporarea unei perspective ce tine de difertele de gen în politicile publice, precum si în
strategiile de management si planificare.
(c) Adoptarea si aplicarea unor directii de politica de nivel metropolitan în domeniile ce privesc
managementul terenurilor, mediului si infrastructurii, precum si în finante si admi nistratie.
(e) Crearea unui cadru legislativ si adoptarea unor structuri organizatorice care sa asigure într-o
maniera coordonata, eficienta si echitabila furnizarea serviciilor publice, mobilizarea resurselor si
dezvoltarea durabila prin intermediul zonelor metropolitane.
(g) Dezvoltarea sau, acolo unde este necesar, crearea unui corp de profesionisti (ce include
femei), care sa fie pregatit în domeniile: planificare urbana, managementul mediului, lucrari
edilitare, transporturi, comunicatii, servicii sociale, dezvoltarea infrastructurii primare,
managementul crizelor. Trebuie ca profesionistii din aceste domenii sa aiba abilitatea de a lucra
împreuna pentru a aborda integrat aspectele cheie ale planificarii.
(h) Facilitarea si promovarea dialogului pe baza politicilor publice de nivel national si international,
precum si schimbul de experienta, de expertiza si tehnologie între autoritatile metropolitane în
domenii precum transportul si comunicatiile, managementul alimentarii cu apa si al tratarii apelor
(i) Cautarea unor solutii bazate pe valorile specifice în cazul problemelor urbane care afecteaza
grupuri etnice si culturale diverse, mai degraba decât adoptarea unor solutii bazate exclusiv pe
noile tehnologii.
Formele de dezvoltare institutionalsa propuse mai jos sunt o propunere a sudiului, care
vor fi analizate în detaliu în functie de optiunile administaratiilor locale.
FORME DE ADMINISTRARE
Zona
metropolitana Structura asociativa Structura asociativa Structura rezultata din
Bucuresti rezultat al unor acorduri organizata pe doua fuzionarea autoritatilor
voluntare stabilite între niveluri de decizie locale existente
entitati administrative
autonome
FORME DE ADMINISTRARE
Parc regional
Contract pe proiect Contract pe proiect Contract pe proiect
Forme legale D B B L R D B B L R D B B L R
de constituire B O O D O B O O D O B O O D O
O R T O T O R T O T O R T O T
DBO : proiectare-constructie-operare
BOR : constructie-operare-reînoire
BOT : constructie-operare-transfer
LDO : leasing-dezvoltare-operare
ROT : reabilitare-dezvoltare-t ransfer
Termenul de regiune metropolitana, sau conurbatii, sau arii urbane largi, se defineste ca
un teritoriu urban continuu si cu mari dimensiuni care lucreaza ca o singura regiune
multifunctionala. Regiune metropolitana este o singura realitate fizica urbana cu numeroase
subsisteme si cu o populatie de peste un milion de locuitori (Nientied, 1996).
In SUA, ”Conceptul general al unei arii metropolitane este acela al unui teritoriu central
continând un nucleu dens populat si comunitati adiacente, cu un coeficient ridicat de integrare
socio-economica cu teritoriul central”. Standardele curente solicita ca fiecare noua arie
metropolitana înscrisa statistic sa cuprinda cel putin: un oras cu minimum 50.000 de locuitori si cu
o populatie metropolitana de peste 100.000 de locuitori (1999, USA Bureau of census).
Daca ne referim la populatie exista abordari diferite între tari. Astefel în anii 1960 SMSA
considera ca o un teritoriu metropolitan în Statele Unite este acela locuit de peste 100000 de
locuitori. In anii 1980-1990 în aceiasi tara, dupa redefinirea teritoriului metropolitan în Arii
Metropolitane Statistice primare si consolidate si dupa introducerea datelor privind locuirile de
munca si deplasarile zilnice, s-a constatat ca 135 de milioane reprezentând 70% din populatia
metropolitana locuia în 50 din cele mai largi teritorii metropolitane ierarhizate între 18 milioane,
New York, si 850 milioane, West Palm Beach (Ottensmann, 1996).
Tot din punct de vedere al populatiei, studiile europene considera regiunile metropolitane
cuprinse între 200000 si un milion de locuitori (Saez et al, 1997). Nu este mai putin adevarat ca în
cazul Olandei în aria metropolitana Randstat sau în Germania în regiunea metropolitana Rhine-
Ruhr populatia depaseste cifrele mentionate (peste 10 milioane de locuitori).
In sfârsit comparând cu experienta unor tari dezvoltate din Asia, sau în curs de
dezvoltare din Asia sau America Centrala si de Sud, marimea regiunilor metropolitane europene
este incomparabil mai mica. Mexico city, Mumbai si Sao Paulo, situate în anii 1990 pe primele trei
locuri privind numarul de locuitori, au o populatie de 18 milioane de locuitori, ierarhia continuând
cu New York, Lagos, Los Angeles, Calcutta, Sanghai, Buenos Aires si Dahka, pâna la limita de
12 milioane de locuitori.
In final vom face referire si la situatia României, unde definirea zonei metropolitane se
face prin legea 351/2001, anexa 1, pct. 11, dupa cum urmeaza: „Zona constituita prin asociere,
pe baza de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (capitala României si municipiile de
rang I) si localitatile urbane si rurale aflate în zona imediata, la distante de pâna la 30 km, între
care s-au dezvoltat relatii de cooperare pe multiple planuri”.
Legea 351/2001 prin art. 7, alin 2 specifica modul de functionare a zonelor metropolitane:
„Zonele metropolitane prevazute la aliniatul (1) functioneza ca entitati independente fara
personalitate juridica”
In ultimul timp întrebarea „Cum se organizeaza si cum sunt conduse largile teritorii
metropolitane?” a revenit pe agenda politicienilor într-un numar semnificativ de tari europene,
asiatice si americane. Interesul pentru acest subiect sustinut si de mediile academice este
determinat de nevoia de întelegere a fenomenului de metropolizare care difera de la tara la tara.
Problemele zonelor metropolitane au fost însa cam aceleasi. Unele au fost asociate cu
lipsa infrastructurii caracterizate prin retele de transport inadecvate, planificarea nejudicioasa a
modului de utilizare a terenului, existenta unei oferte reduse de locuinte sau lipsa unor elemente
vitale conexe locuintei precum apa, canalizarea, etc. O alta clasa de probleme se naste din
aspectele privind echitatea redistributiei. Rezultatul se manifesta prin existenta saraciei, prin
accesul ingal la servicii de educatie si de aici la un loc de munca cu valoare sociala adaugata, la
servicii de sanatate, etc. Nu mai putin importante sunt escaladarea infractionalitatii si a crimei.
Viata politica, sociala si economica dintre oras si regiunea cel înconjuara au fost
întotdeauna legate. Relatia simbiotica dintre orasul compact si a suburbiilor cu densitate
demografica redusa consta în modul în care destinul economic si politic al zonelor suburbane,
cauzat de o crestere economica, influenteaza succesul economic si politic al orasului (Ledebur,
Barnes, 1993).
„Materialul de lucru” în cadrul cooperarii mai multor jurisidictii este constituit din miscarea
rapida a factorilor de productie (forta de munca si capitalul) în interiorul zonei metropolitane,
determinate de migratia unei forte de munca disponibile în regiuni/localitati sarace catre
regiuni/localitati prospere si care solicita forta de munca (Lipshitz, 1992). Anexa nr. 1 aduce o
interpretare care va ajuta administratiile locale din zona metropolitana Bucuresti în întelegerea si
planificarea conditiilor care influenteaza volumul si venitul populatiei migratoare.
Dimensiunile cooperarii intre mai multe jurisidictii sunt generate de obiectivele cooperarii,
formele institutionale, modele tactice da abordare pentru obtinerea de rezultate masurabile în
gradul de crestere economica, îmbunatatirea serviciilor publice locale, imbunatatirea mediului
construit si natural precum si schimbari în structura socio-politica (Nunn, Rosentraub, 1997).
Pe baza celor doua tehnici de redactare a studiului, autorii îsi propun sa raspunda la
urmatoarele întrebari privind modul de guvernare si de management a zonei metropolitane
Bucuresti:
- Care sunt principiile si elementele definitorii ale cooperarii între mai multe
jurisdictii?
- Care sunt „formatele” institutionale în care cooperarea se poate naste si
dezvolta?
- Care sunt actiunile pe care administratia locala si centrala vor trebui sa le
întreprinda?
• a fost posibila initierea acestui proiect prin constituirea structurii organizatorice necesare -
"Departamentul unit de planificare Berlin-Brandenburg";
2
Grell J si Gappert G., 1993, The New Civic Infrastructure: Intersectoral Collaboration and the Decision Making Process.
3
Leo van den Berg, Erik Braun, Jan van der Meer, 1997, Metropolitan Organising Capacity, Experiences with Organising
Major Projects in European Cities,
- a crea o zona de recreere utilizabila de cele doua mari entitati administrative prin
beneficierea de potentialul deja existent dar si prin identificarea de oportunitati turistice
noi, prin perfectionarea cailor de comunicatii si a serviciilor;
- a utiliza pentru bazele turistice solutii moderne si conforme cu sporirea populatiei
beneficiare;
- a crea premisele dezvoltarii durabile prin progresul economic, rezultat al activitatilor, cu
precadere recreati onale, organizate eficient, inclusiv prin crearea de noi locuri de munca;
a). Motivul asocierii: Asocierea autoritatilor locale la nivel metropolitan are ca obiectiv
dezvoltarea unei comunitati teritoriale solidara economic, social si cultural. Nu toate localitatile au
însa suficiente venituri pentru a atinge acest deziderat. In plus, prin structura de personal nu toate
primariile au capacitatea umana si/sau profesionala de a conduce programe si proiecte care sa
înlature disparitatile dintre zone urbane si rurale.
Pentru a raspunde acestor realitati asocierea îsi propune ca scop crearea unor forme de
gestiune si de amenajare prin care nici un teritoriu din zona metropolitana sa nu fie privat de un
realizarea unui program de îmbunatatire a calitatii vietii în general si de servicii si utilitati publice
în special.
b). Elemente definitorii: Forma prin care asocierea va realiza acest obiectiv este cooperarea
teritoriala pe baza de proiect. Acest obiectiv solicita existenta unei forme de gestiune teritorial-
administrativa a contractelor pe baza carora se realizeaza proiectele. Contractul va prevedea
responsabilitatile localitatilor, competentele transferate catre ACL si bugetul ACL format din
transferuri de la guvern, judet si de la localitatile din zona metropolitana.
c). Organizarea si legitimitatea ACL: Asocierea între consilii locale în cadrul zonelor
metropolitane reprezinta o forma de gestionare si de dezvoltare a serviciilor comunale. Primii
actori implicati în initierea, legalizarea si implementarea acestui proces sunt consiliile locale si
reprezentantii lor democratic alesi. Acestia vor trebui sa informeze consiliile locale pe care le
reprezinta asupra stadiului dezvoltarii zonei metropolitane.
ACL este format dintr-un consiliu zonal cu functiuni deliberative si dintr-un grup cu functii
executive. Consiliul zonal este format din reprezentanti ai consiliilor locale membre. Acesti
reprezentanti îsi vor realiza mandatul pe o perioada de 4 ani.
4
/ Acest model este inspirat din practica administratiei franceze. In practica franceza, de la anul 1890 si pâna în anul 1996
s-au dezvoltat 4 moduri de cooperare comunala care au încercat sa depaseasca problemele generate de nevoi în
investitii si în echipamente pentru dezvoltarea teritoriului comunal. Primul model cunoscut sub numele de Sidicat
Intercomunal cu Vocatie Unica, a fost instituit prin lege la 22 martie 1890 în scopul realizarii de investitii în aductiuni de
apa, electrificare, etc. Prin decretul din 20 mai 1955 s-au instituit Sindicatele Mixte fapt ce a permis asocierea si firmelor
de interes public. Prin Ordonata din 5 ianuarie 1959 s-au creat Sindicatele Intercomunale cu Vocatie Multipla deschise
asocierii comunelor pe baza posibilitatilor de realizare în comun a mai multor lucrari cu caracter distinct. O categorie
aparte au jucat-o inter-comunalitatile cu fiscalitate proprie. Prin legea din 5 ianuarie 1988 s-au creat Sindicatele “à la
carte” oferind comunelor sansa asocierii pe anumite servicii realizate de sindicat. In anul 1992 prin Legea Administrarii
Teritoriale a Republicii s-a grabit procesul realizarii cooperarii teritoriale prin formarea de asocieri publice teritoriale
înregistrându-se o crestere de la 250 asocieri, la 1241 în anul 1998.
d). Control: Pentru orice localitate membra în ACL cu mai mult de 3000 de locuitori va fi
creat, prin hotarârea consiliului local, un grup consultativ privind serviciile publice locale, care va fi
deschis colaborarii cu asociatiile de proprietari/locatari dupa caz.
e). Resurse umane: Din punct de vedere al statutului, angajatii ACL sunt considerati
functionari publici cu functii de conducere si func tii executive. Personalul va fi încadrat prin
concurs si numit de presedintele consiliului zonal. De asemeni ACL poate lucra cu angajati cu
contract de servicii temporar. Personalul din ACL va fi format din personalul apartinând
birourilor/serviciilor/departamentelor care au îndeplinit competenta transferata prin hotarârea
consililor locale. Aceasta va proteja carierea functionarilor publici care au fost implicati anterior în
oferta de servicii/utilitati publice, prin conservarea avantajelor obtinute în consiliile locale de
origine si îi va desemna cu prioritate catre programe de formare specifice noilor responsabilitati.
g). Categorii: Interesul public al zonei metropolitane se clasifica în interes public de nivel
local si zonal metropolitan sau comunitar.
h). Interes public local: Interesul public local (ca forma administrativa municipiul, orasul sau
comuna) determina competentele acelei localitati. Competenta/competentele cedate catre ACL
de o localitate din zona metropolitana nu mai pot fi exercitate de acea localitate care a acceptat
transferul (pentru procedura de transfer vezi punctul “n” )
i). Interes public zonal metropolitan sau comunitar: Interesul zonal metropolitan este generat
de principiul subsidiaritatii si se defineste în scopul stabilirii liniei de partaj între interesul local si
zonal privind o competenta.
subiectul partajului între consiliile locale si ACL. In etapa a doua se va defini interesul zonal
pentru fiecare din competenta propusa transferului. In etapa a treia se va alege care din
competente vor face obiectul transferului, vor fi preluate de catre ACL si se vor preciza în acelasi
timp competentele care vor ramâne la nivel local.
k). Validarea interesului zonal metropolitan: Modul de validare a interesului zonal se face
printr-o majoritate de 2/3 din votul consilierilor zonei metropolitane.
In momentul transferului de noi competente în interiorul unei ACL existente, este necesara o
dezbatere prealabila în consiliul metropolitan. Procedura de validare a rezultatului dezbaterii
consiliului va urma conditiile precizate la pct. k. In cele doua situatii consiliile locale se vor pronuta
într-un barem de timp de 90 de zile. Lipsa unui raspuns va fi considerata raspuns favorabil.
o). Principii: Transferul de competente de la nivel local la nivel zonal metropolitan se face
urmarind principiul specializarii, exclusivitatii si al subsidiaritatii.
o2). Principiul exclusivitatii: In momentul în care un consiliu transfera o competenta sau mai
multe competente catre ACL, va înceta imediat si complet de a mai exercita acea competenta.
Toate deliberarile acelui consiliu local sau interventiile primarului acelei localitati în domeniul de
competenta transferat sunt ilegale.
o3). Principiul subsidiaritatii: Consiliile locale nu vor transfera catre ACL decât acele
competente pe care nu sunt capabile sa si le asigure.
p). Resurse financiare: Resursele zonei metropolitane sunt directionate în scopul îndeplinirii
în bune conditii a competentelor transferate cat re ACL. Aceste surse se formeaza din fonduri
centrale, locale, la nivel judetean si resurse locale la nivelul municipiului si al comunelor din zona
metropolitana. Transferurile din bugetul central, judetean si local catre ACL se realizeaza printr-
un contract valabil 3 ani, dupa cum urmeaza:
Transferul de la bugetul central se realizeaza prin: (1). O suma fixa stabilita de guvern pe
o perioada de 3 ani, repartizata între comune si ACL, indexata anual cu rata inflatiei, (2). Sumele
care vin de la guvern ca rezultat al efectului legii finantelor publice, si (3). O suma care va rezulta
din mecanismul compensarii de TVA pentru investitiile relizate în zona periurbana.
Comunele cu un numar mai mic de 5000 de locuitori vor fi eligibile pentru a primi o suma
fixa care se va constitui la nivelul guvernului.
a). Motivul constuirii ADZ: Prin Actul Constitutiv si prin Statut (vezi OG 26/2000) se
precizeaza scopul constituirii asociatiei ca instrument realizat pentru promovarea si protejarea
intereselor comune ale autoritatilor administratiei publice locale asociate.
b). Elemente definitorii: Sunt precizate elemente definitorii privind natura juridica a
asociatiei, sediul, durata de functionare, patrimoniul, organele de conducere si de control si
atributiile acestor organe, conform prevederilor statutului asociatiei. In plus se mentioneaza
capacitatea ADZ de a înfiinta societati comerciale pentru anumite competente.
c). Organizare si legitimitate: ADZ este o organizatie rezultata dintr-un parteneriat public-
public-privat si se formeza din membri apartinând sectorului public si privat, având obiective
comune de dezvoltare descrise în statutul asociatiei, cu sursa de inspiratie din cap. 1, art. 1.6.
Membrii ADZ pot fi unitatile administrative teritoriale reprezentate în calitatea lor de persone
juridice, care îsi exprima printr-o cerere de aderare dorinta de a deveni membru al asociatiei.
Cererea este însotita printr-o fisa de prezentare a unitatii administrative teritoriale.
Conducerea politica este asigurata prin Adunarea Generala, iar conducerea executiva
prin Comitetul Director. Adunarea Generala se compune din primari, viceprimari si secretari ai
unitatilor administrativ-teritoriale si se întâlneste cel putin odata la 6 luni. Un presedinte ales de
Adunarea Generala conduce sedintele adunarii, care este operationala în conditii de jumatate
plus unu. Adunarea generala are atributii în ceea ce priveste stabilirea strategiei si a obiectivelor
generale de dezvoltare, bugetul anual al asociatiei si analizarii activitatii desfasurate de catre
Comitetul Director si de Comisia de cenzori.
Comitetul Director este format dintr-un presedinte, membri si secretar si se întruneste cel
putin odata la 3 luni si functioneaza în conditii de 50%+1. Comitetul convoaca Adunarea
Generala. Comitetul Director este instrumentul care asigura colaborarea cu autoritatile publice
centrale, cu serviciile publice descentralizate, cu prefectul si cu consiliul judetean.
n). Principii de management: Agentia trebuie sa ofere cea mai buna valoare a banilor
pentru serviciul oferit, ca rezultat al eficientei si eficacitatii prestatiei sale pe diversele arii de
competenta transferate. O atentie deosedita se acorda redistributiei beneficiilor obtinute prin
proiectele de dezvoltare a zonei metropolitane catre populatia zonei împartita pe grupuri de venit.
a). Motivul constituirii agentiei de dezvoltare: Modelul agentiei de dezvoltare este utilizat
ca forma de coordonare a fragmentarii administrative (formele de conducere) cu cea
functionala (a serviciilor publice) în scopul gasirii unui raspuns la cresterea marimii
economice a serviciilor si a echiparii teritoriului metropolitan. Acest model asigura
continuitatea proiectelor care se deruleaza pe termen mediu (5-7 ani) indiferent de
shimbarile generate de ciclurile electorale.
b). Elemente definitorii: ADZ reprezinta o forma organizata prin care autoritatile locale
deleaga unei organizatii, din afara structurii administrative locale, anumite competente de interes
local. Aceasta organizatie poate fi una nou creata sau o organizatie publica existenta trecuta prin
procesul de privatizare. Pe durata functionarii, Agentia de Dezvoltare respecta conditiile
institutionale statutare cuprinzând legislatia, formele de autoritate locala si ale organizatiilor
deconcentrate ale statului în teritoriu.
ADZ valorifica potentialul economic local al zonei metropolitane pentru care se creaza si atrage
surse de finantare externe zonei, în scopul promovarii dezvoltarii economico-sociale a acesteia.
Modul prin care se formeaza aceasta structura organizationala este acela al parteneriatului
public-privat, prin care se obtine o organizatie cu statut juridic privat, dar care actioneaza, prin
structura consiliului de administratie, în interes public. Ponderea votului reprezentantilor
administratiei este determinat de importanta strategiei de dezvoltare economica a zonei.
c). Organizarea si legitimitatea ADZ: ADZ este o organizatie rezultata dintr-un parteneriat
public-public-privat si se formeza din membri apartinând sectorului public si privat, având
obiective comune de dezvoltare. Din punct de vedere legal, ADZ poate functiona ca societate pe
actiuni, ca societate cu raspundere limitata, sau asociatie, în functie de misiunea agentiei. ADZ
este formata dintr-un Consiliu de Administratie condus de un Comitet si un Consiliu Executiv.
Sectorul privat poate fi reprezentat prin camere de comert, firme private cu rol important în
structura economica a zonei, asociatii de întreprinzatori, agentii imobiliare, unitati de educatie,
ONG profesionale. Comitetul Consiliului este format din 5 persoane care fac parte din Consiliul
de Administratie.
Consiliul Executiv, 5 membri, este format dintr-un director executiv si din directori pe programe,
acoperind în principal urmatoarele domenii: financiar, planificare si servicii tehnice, programe
sociale si proprietati (terenuri si cladiri). Consiliul executiv are ca sarcina realizarea obiectivelor,
pe baza de indicatori de performanta, si are dreptul sa angajeze personal, progresiv, fara sa
depaseasca de obiciei 20-25 de persoane.
d). Control: Controlul intern al agentiei se realizeaza prin planul anual de afaceri si prin
indicatorii de performanta elaborati pe tip de serviciu, efectuat de Agentie. Indicatorii de
performanta sunt precizati prin contract de management. Controlul extern se realizeaza, în
conformitate cu legislatia româna, în conditii identice cu cele aplicate unei firme comerciale de tip
S.A. sau S.R.L.
l). Competentele ADZ: Agentia poate primi competente în domeniul planificarii fizice, în
coordonarea investitiilor si în managementul terenurilor din zona metropolitana pentru
dezvoltarea viitoare a localitatilor.
n). Principii de management: Agentia trebuie sa ofere cea mai buna valoare a banilor pentru
serviciul oferit ca rezultat al eficientei si eficacitatii prestatiei sale pe diversele arii de competenta
transferate.
o). Resurse financiare: Resursele agentei se formeaza din chirii si redevente, vânzari de
patrimoniu, licente comerciale/industriale, fonduri pentru investitii din proiecte
internationale/guvern. Aceste resurse sunt planificate printr-un plan anual de afaceri si printr-un
plan de dezvoltare de 5 ani , aprobate de consiliul de administratie al ADZ.
Zona Metropolitana Bucuresti, în contextul acestui studiu, reprezinta (1). Supr afata
definita prin PATN si PATJ ca fiind urbana sau rurala, formata din unitati administrativ-teritoriale
legal constituite cu planuri urbanistice generale proprii si în interiorul careia exista sau se
stabilesc, în anumite împrejurari sau conditii relatii sau se întreprind actiuni de interes public
comun, în domeniul socio-economic, infrastructurii, a serviciilor publice si a protectiei mediului.
CRITERIUL 1:
Scara entitatii administrative metropolitane trebuie acordata cu scara problemelor;
CRITERIUL 2:
Administratia metropolitana trebuie sa aibe propriile responsabilitati si autoritate asupra entitatilor
administrative ce compun zona metropolitana;
CRITERIUL 3:
Administratia metropolitana trebuie sa realizeze o politica integrata de dezvoltare pentru a
raspunde claselor de probleme cu care se confrunta teritoriul metropolitan;
CRITERIUL 4:
Administratia metropolitana trebuie sa fie suficient de vizibila si accesibila de catre locuitorii zonei
metropolitane;
CRITERIUL 5:
Administratia metropolitana trebuie sa reactioneze rapid si eficace/decisiv în rezolvarea
problemelor folosind proceduri scurte/transparente de implementare a politicilor metropolitane.
7.4.4.9. Conditii
a). Limita intravilanului fiecareia dintre localitati nu reprezinta o granita pentru societatea urbana
sau rurala dupa caz.
b). Municipiul Bucuresti are nevoie de teritoriul înconjurator pentru functiuni care solicita teren
pentru nevoi de transport, locuinte, spatii de recreere, etc.
d). In conformitate cu art. 1 al Constitutiei Romaniei privind unitatea statului, PATZ Zona
Metropolitana Bucuresti (1). Se va întocmi fara sa contrazica, planurile de amenajarea a
teritoriului PATN, PATJ Ilfov si Planurile Urbanistice Generale ale unitatilor administrativ
teritoriale, (2). Se va elabora coordonat cu dorintele comunitatilor locale si (3). Nu va genera
externalitati negative asupra celorlalte localitati din vecinatate.
e). Pentru constituirea unei zone metropolitane semnatarii Memorandumului de Colaborare sustin
urmatoarele principii:
Coeziunea economica si sociala: Consiliile locale din zona metropolitana vor sustine
prin deciziile politice promovarea unei dezvoltari generale armonioase în scopul obtinerii
unui teritoriu metropolitan competitiv;
In momentul în care un consiliu transfera o competenta sau mai multe competente catre
forma de conducere a zonei metropolitane, acest consiliu va înceta imediat si complet de
a mai exercita acea competenta (principiu exclusivitatii).
Consiliile locale nu vor transfera catre alte consilii/organizatii decât acele competente pe
care nu sunt capabile sa si le asigure (principiul subsidiaritatii).
Din punct de vedere organizational, zona metropolitana poate functiona în una din
urmatoarele forme: asociere, parteneriat public-privat cu statut juridic sau o forma
administrativa. In oricare din situatii, o zona metropolitana este definita ca vointa
voluntara, cu caracter asociativ între consiliile locale în scopul realizarii unor obiective de
dezvoltare comune.
(3). Cresterii competitivitatii economice a localitatilor din zona metropolitana fata de regiunile
învecinate.
§ Dezvoltarea unui teritoriu metropolitan prin dezvoltarea nucleului central, si realizarea unei
continuitati teritoriale între localitati;
§ Dezvoltarea unui teritoriu metropolitan continând functiuni dispersate în fiecare din localitati;
§ Dezvoltarea unui teritoriu metropolitan prin dezvoltarea localitatilor suburbane municipiului ca
centre cu caracter secundar;
§ Dezvoltarea unui teritoriu metropolitan dezvoltat linear pe coridoare de dezvoltare între
localitati.
§ Topografia terenului;
§ Terenul utilizabil existent la nivel urban si rural;
§ Resursele de apa existente;
§ Resursele energetice existente;
§ Caracteristicile specifice de mediu (incluzând riscuri de producere de calamitati naturale).
7.4.4.13. Locuinte
§ Drumurile;
§ Retelele de apa, canalizare, termoficare, electricitate, telefonie;
§ Gazul natural;
§ Transportul public;
§ Educatia si cultura;
§ Sanatatea;
§ Managementul deseurilor;
§ Pompierii;
§ Siguranta cetatenilor.
Consiliile locale din zona metropolitana îsi vor coordona politicile fiscale, de chirii ale
spatiilor publice, precum si activitatile de identificare a transferurilor de la bugetul central si a
surselor financiare extrabugetare/din programe de asistenta internationala, în scopul reducerii
disparitatilor si cresterii conditiilor de locuire precizate în politica de locuire si de mediu.
Consiliile locale vor decide asupra politicilor locale privind valorea terenului si a
impozitului pe acesta, în contextul competitiei regionale de atragere de investitii cu coeficient de
multiplicare sporit, concentrându-se pe realizarea urmatoarelor activitati:
Consiliile locale din zona metropolitana vor identifica problemele de mediu existente,
persoanele fizice sau juridice raspunzatoare pentru generarea acestor probleme si vor dezvolta
planul de actiune, Agenda 21 a municipiului Ploiesti la nivel metropolitan, în conditiile unei
prognoze de crestere demografica si economica sustinuta de bugetele locale, urmarind
urmatoarele capitole:
Consiliile locale din zona metropolitana îsi vor organiza activitatea de operationalizare a
planurilor de dezvoltare si de control urmarind urmatoarele domenii:
b. Comunicarea
§ Implicarea populatiei pe parcursul elaborarii planurilor de dezvoltare;
§ Comunicarea conditiilor de aprobare a planurilor si de schimbare a continutului acestora;
§ Realizarea unei banci de date la nivel metropolitan si stabilirea conditiilor de administrare.
§ Organizarea planului de pregatire comun pentru problemele specifice localitatilor din zona
metropolitana.
In cadrul zonei metropolitane consiliile locale pot transfera competente unuia/unora dintre
membri, sau unei organizatii economice aflata sub control public formata din reprezentanti ai
consiliilor locale din zona metropolitana:
§ Hotarâri privind dezvoltarea locala, si/sau privind proiecte cu “insertii” economice si sociale
de interes comun;
§ Hotarâri privind prevenirea delicventei.
7.4.4.27. Locuinte
7.4.4.28. Mediul
7.4.4.29. Altele
In oricare din formele de constituire, consiliile locale vor analiza impactul politicilor
formulate la nivel metropolitan pe baza urmatoarelor criterii:
§ Eficienta serviciilor
§ Echitatea distributiei
§ Controlul externalitatilor negative generate de anumite functiuni/servicii
§ Cresterea/descresterea veniturilor la bugetul local dupa implementarea politicilor
§ Cresterea gradului de implicare a colectivitatilor locale în formularea politicilor locale si luarea
deciziei (realizarea PATZ-Zona Metropolitana Bucuresti, a bugetelor anual, etc)
Beneficiul formarii unei zone periurbane, pentru fiecare din localitatile constitutive, va fi
evaluat pe baza criteriilor enuntate, printr-o serie de indicatori precum:
Pentru evaluarea investitiilor: Calculul costului marginal pentru evaluarea contributiei locuitorilor
prin sistemul de preturi, atunci când consiliile locale decid extinderea utilitatilor si a serviciilor
publice (se recomanda folosirea analizei de cost si beneficii sau cel putin valoarea neta prezenta
si rata interna a profitului);
Pentru echitatea distributiei: Calculul echitatii distributiei pentru toate grupurilor de venit care
beneficiaza de proiectele finantate din fonduri publice (se recomanda folosirea curbei Lorenz
privind redistributia beneficiilor/grup de consumator de servicii); calculul schimbarilor în rata
somajului si în rata criminalitatii;
Pentru externalitati negative: Calculul schimbarilor la nivelul poluarii aerului din emisiile majore,
schimbari ale indicatorilor de poluare a apei si a solului, etc. (se recomanda analiza impactului de
mediu);
Situatia bugetului: Calculul schimbarilor în veniturile la bugetul local (se recomanda metode de
audit financiar).
În anexa 3 la acest studiu (documente oficiale IHS) sunt detaliate aceaste forme de
conducere, politica si executiva.
8 ANEXE
8.1 Anexa nr. 1 – Cadrul natural
Pentru realizarea acestei componente au fost utilizate Hartile geologice, foile Bucuresti si
Neajlov (1:200000), profilele geologice secti unile A-20 si A-21 realizate de Institutul de Geologie
si Geofizica (1:200000) si materialele bibliografice care trateaza acest aspect pentru aria
metropolitana a muncipiului Bucuresti.
Din punct de vedere geologic în fundamentul zonei metropolitane se disting formatiuni de
vârsta precambriana cutate si metamorfozate ce apartin Platformei Moesice. Peste acestea se
regrupeaza depozite sedimentare de calcare, marne si gresii în facies lacustru si fluviatil, de
vârsta mezozoica si neozoica. Aceste depozite ating grosimi ce depasesc 1 000 m (forajul
realizat la Filaret pâna la 1 008 m adâncime nu a atins fundamentul) si prezinta o înclinare usoara
catre nord. Cele mai recente formatiuni sunt cele cuaternare, reprezentate prin stratele de
Fratesti (trei orizonturi de pietrisuri si nisipuri separate de argile), peste care urmeaza un complex
marnos din pleistocenul mediu ce creste în grosime de la S (20 m) la N (peste 100 m), apoi
complexul nisipurilor de Mostistea (10-20 m grosime), argile si argile nisipoase si orizontul
pietrisurilor si nisipurilor de Colentina.
Stratele de Fratesti au grosimi care variaza între 90 m la Bucuresti Progresul, la 170 m
la Baneasa, cotele de adâncime fiind de 0 .. -90 m în primul punct si -90 .. -260 m în cel de-al
doilea. Peste complexul stratelor de Fratesti se dispune un complex marnos, alcatuit dintr-o
succesiune de marne si argile, care apare la suprafata în malurile Burnasului si se afunda spre
nord pâna la 120 m adâncime. Nisipurile de Mostistea apar la zi pe malul râului Mostistea si pe
dreapta Argesului, Dâmbovitei si Ialomitei. Peste depozitele de Mostistea s-au depus circa 5-10
m de depozite intermediare, uneori cu aspect loessoid (argile si argile nisipoase), cu structura
lenticulara. Aceste formatiuni au însa o dispunere discontinua în spatiul ariei metropolitane.
Peste acestea sau direct peste stratele de Mostistea se gasesc pietrisurile de Colentina, care se
compun din pietrisuri si nisipuri de 4-8 m grosime.
Caracteristica esentiala a substratului geologic de suprafata este data de prezenta
sedimentarului, reprezentat prin depozite loessoide, care acopera întreaga regiune. Sub patura
de loess se afla un strat de nisipuri si pietrisuri (pleistocene superioare), dispuse pe un pat
argilos într-o structura torentiala încrucisata, care cantoneaza straturi de apa freatica.
compartiment reprezinta albii parasite ale Ialomitei, la confluenta carora, datorita bararii de catre
aluviunile Ialomitei si a pânzei freatice situate deasupra fundului s-au format limanele fluviatile
Balteni, Snagov si Caldarusani.
Interfluviile sunt în general înguste si sunt usor evazate spre proximitati. Numele lor este
dat dupa padurile care le acopera: Câmpul Ciogâia între Ialomita si Valea Sticlariei, Câmpul
Ciolpani-Snagov între Sticlaria si Snagov, Câmpul Vladiceasca-Caldarusani între Snagov si
pârâul Vlasia si Câmpul Vlasiei între pârâul Vlasia si Cociovalistea.
Câmpia Maia se individualizeaza printr-un sector îngust cuprins în aria metropolitana a
municipiului Bucuresti situat la nord de Ialomita, apârând ca o prelungire a câmpiei Snagovului
dincolo de Ialomita. Este un câmp neted si foarte extins, drenat de doua vaiugi mai mari (Maia,
Tuianca).
Câmpia Bucurestiului este subunitate a Câmpiei Vlasiei, fiind dispusa în lungul
Dâmbovitei si Colentinei. Câmpia Bucurestiului este dominata de câmpuri, alaturi de care bine
conturate la nivelul reliefului sunt luncile Dâmbovitei si Colentinei. Înclinarea reliefului este spre
sud-est, cea mai mare parte a câmpului având altitudini de 80-100 m. Densitatea fragmentarii
reliefului este de 0 - 0,25 km/km2, iar adâncimea fragmentarii variaza între 1 si 15 m. În cadrul
Câmpiei Bucurestiului au fost delimitate patru subunitati:
Câmpul Ilfovului (Câmpul Baneasa Otopeni) se dezvolta în apropierea localitatii Buftea,
fiind fâsia de tranzitie catre câmpia de subsidenta Titu. Are o altitudine medie de 105 m, fiind
drenata de râul Colentina.
Câmpul Otopeni-Cernica (Câmpul Pantelimon) este delimitat de valea Pasarea si valea
Colentina, având altitudini ce variaza între 60 m în sud-est si 105 m în nord-vest, panta fiind de
1,1 ‰. Vaile si vaiugile ating 10 -15 m, vaiugile sectionând câmpul în trei componente principale:
Otopeni, Pipera si Colentina-Cernica.
Câmpul Colentina este delimitat de vaile Colentina si Dâmbovita si are altitudini ce
variaza între 60 m la Catelu si 100 m în Padurea Râioasa.
Câmpul Cotroceni-Vacaresti-Berceni este situat între Dâmbovita si Sabar, având altitudini
între 70 m si 95 m.
Lunca si valea Argesului este cunoscuta si sub numele de lunca Arges -Sabar, având
extindere în sud-vestul si sudul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti. Ea se situeaza cu 5-
30 m sub câmpurile din jur, având o latime medie de 4-6 km, ajungând la un maxim de 8 km.
Argesul se caracterizeaza prin multe meandre, ostroave, balti, grinduri reduse, forme de relief
foarte frecvent inundate. Albia Argesului s-a adâncit în acest sector foarte mult, în special în urma
inundatiilor din 1970. Albia majora este destul de extinsa si cuprinde grinduri ridicate pe care s-au
instalat mai multe asezari. Argesul are un sistem de trei terase, dezvoltate mai ales pe partea
stânga a râului.
Câmpia Câlnaului este situata între Dâmbovita si Sabar, fiind sculptata pe terasele
Argesului si fiind drenata de pâraiele Câlnau si Cocioc. Altitudinea câmpiei scade de la nord (70
m) spre sud (54,5 m la Popesti-Leordeni), coborând spre lunca Argesului prin trei nivele de terase
dispuse în evantai si divergent spre avale. Depozitele loessoide acopera întreaga câmpie cu
grosimi de 10-15 m fapt ce explica frecventa mare a crovurilor, care de multe ori se
îngemâneaza, formând microdepresiuni de tasare si scurte vaiugi, cu exces de umiditate cea mai
mare parte a anului. Înclinarea sa generala este NE-SV si înregistreaza valori mai mari de 1,1%
2
pâna la 1,5 %. Fragmentarea reliefului oscileaza între 1,5 – 2,5 km/km , remarcându-se si o
crestere a adâncimii vailor de la 5-10 m în nord la peste 10 m în sud.
Câmpia Câlnaului prezinta numeroase arii de înmlastinire cu exceptia portiunii cuprinse
între Glina si Balaceanca. Contactul câmpiei cu lunca Dâmbovitei se face prin maluri destul de
abrupte a caror înaltime creste spre avale si care sunt supuse unui intens proces de eroziune si
surpare.
Lunca Dâmbovitei din cadrul Câmpiei Vlasiei este în mare parte ocupata de municipiul
Bucuresti, numai o mica parte de la NV de oras, fiind mai bine individualizata, amonte de Lacul
Ciurel spre Chiajna. Lunca are o latime de 2 km la Chiajna-Rudeni, dupa care se reduce circa
300 m în dreptul gradistei Uranus-Mihai Voda, dupa care se largeste în aval pâna la 1,8-2 km.
Malul drept este mai abrupt si mai înalt (10 -15 m), iar cel stâng mai domol si mai jos (7-8 m).
Colentina nu detine un sistem de terase tipice, ci doar doua trepte de eroziune: una mai
înalta (valea Saulei-Dobroesti) continuata pe vaiuga Tânganului pâna la Pasarea, care reprezint a
terasa cea mai veche a Dâmbovitei si Argesului, evazata în acest câmp si o treapta mai joasa
(sectorul Mogosoaia-Straulesti).
Valea Ialomitei are o directie de curgere est-vest, având un curs puternic meandrat, cu
brate parasite în lunca, malul drept fiind mai înalt si mai abrupt. Lunca se dezvolta în functie de
meandre, când spre un mal când spre celalalt si are latimi de 0,3-1 km. În aval de Silistea
Snagovului lunca se largeste pâna la 6 km, pe ambele parti sau alternativ, contactul cu câmpia
facându-se mai domol. Domina albia minora cu 2-3 m, uneori atingând 4 m si are adesea 2-3
trepte locale ce reprezinta terase de meandru. Terasa de 4-7 m se dezvolta neîntrerupt pe
ambele maluri, între Piscu si Silistea Snagovului, terasa largindu-se foarte mult în detrimentul
luncii care de la Micsunesti aproape dispare.
Mostistea, Sabarul, Ciorogârla, Cociocul, Câlnaul, Pasarea, Sticlariei, Sindrilita,
Cociovalistea, Vlasia, Maia reprezinta vai caracteristice de câmpie, cu vaii înguste, adâncimi
foarte reduse (2-5 m fata de câmp), ceea ce le creste vulnerabilitatea la inundatii.
Câmpia Burnasului este situata între Câlnistea, Arges si lunca Dunarii si domina prin
versanti abrupti unitatile vecine. Câmpia Burnasului este o câmpie tabulara, cu altitudini medii de
80-90 m, fiind foarte fragmentata prin vai permanente sau temporare afluente în special Câlnistei.
Câmpia Mostistei se extinde în partea de est între vaile Pasarea si Cociovalistea,
ocupând o buna parte din vestul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti. Altitudinile sunt de
100 m la Corbeanca si 80 m în est, dar scad la 65-70 m la SE de Branesti.
Înclinarea pantei NV-SE este de circa 0,8 ‰. Câmpul este foarte neted în vest, unde
lipsesc vaiugile, dar apar multe crovuri, uneori îngemânate si alungite suf uzional pe 500-1200 m
lungime. În est apar o serie de vaiugi între care Sindrilita, Mostistea si Colceag sunt mai
importante.
Lunca Dunarii cuprinde în acest sector doua sectoare distincte: Lunca Greaca si Lunca
Calarasi. Lunca Greaca este extinsa pâna la confluenta cu Argesul si se dezvolta exclusiv pe
partea stânga a Dunarii, având latimi de 6-9 km. Latimea luncii este în acest sector de 14-16 km,
iar panta medie de 0,05 ‰. Are un grind principal lânga albia minora, format din aluviuni fine
înalte de 3-5 m. Dupa grind urmeaza lunca medie, cu grinduri mai mici, privaluri si depresiuni.
Lunca marginala, care este cea mai joasa, cuprinde numeroase depresiuni lacustre. În zona de
varsare a râului Arges în Dunare, unitatea de lunca este mai înalta, aceasta fiind determinata de
conul de dejectie al acestuia. Zona a fost puternic transformata prin desecari si îndiguiri.
Lunca Calarasi este dezvoltata, ajungând la 14 km la Manastirea. În acest sector apar
zone înalte (conul Argesului la Oltenita, Spantov-Chiselet).
În sectorul analizat Dunarea are trei nivele de terasa între Arges si Mostistea, ramânând
doar doua în sectorul urmator, cea mai înalta pierzându-se în valea Jegaliei. Terasa I se dezvolta
aproape continuu între Schela Cladovei si Calmatuiul Ialomitean, fiind fragmentata între Arges si
Mostistea, dupa care se largeste foarte mult pâna la Calarasi. Înaltimea medie la care se dezvolta
este 8-13 m, variatiile de altitudine fiind determinate de acumularile de la confluentele principale.
Terasa II (Corabia) se dezvolta discontinuu, în special pe stânga Dunarii. În sectorul analizat se
dezvolta pe stânga Argesului, continuându-se cu o terasa a acestuia. Terasa III apare la sub 25
m la sud de Arges si se pierde în câmp pâna la confluenta cu Mostistea.
Cele mai frecvente procese care au loc în aria metropolitana a municipiului Bucuresti si
care conduc la modificarea reliefului sunt tasarea, sufoziunea, pluviodenudarea si spalarea
areolara, deflatia, ravenarea, procesele gravitationale.
Tasarea este procesul geomorfologic cel mai frecvent întâlnit la nivelul ariei
metropolitane a municipiului Bucuresti, fiind întâlnit atât în spatiile construite, cât si pe terenurile
agricole, forestiere sau cu alte utilizari. Ea se manifesta prin îndesirea loessului si formarea de
excavatii de tipul crovurilor si padinelor cu adâncimi de 0,5-3 m, mai frecvente de 0,7-1,2 m.
Suprafata crovurilor oscileaza între 0,2-30 ha, peste 50 % având între 1-5 ha. Padinele, care sunt
asocieri de crovuri depasesc 10 ha. Densitatea crovurilor în aria metropolitana a municipiului
Bucuresti este de 2-5 crovuri la 100 ha, ce evidentiaza vulnerabilitatea solurilor prin saraturare
sau supraumectare. Cele mai multe crovuri se dezvolta pe interfluviile dintre limanele Câmpiei
Snagovului.
Procesul de formare a crovurilor este accentuat de interventia antropica prin defrisari,
construirea de cai de acces, a parazapezilor, care determina bararea canalelor de scurgere a
apelor, favorizând procesele de levigare a sarurilor, iar prin impermeabilizarea crovurilor apar
înmlastinirile. Crovurile mentin un exces de umiditate în special primavara la topirea zapezilor sau
în perioadele în care pânza freatica se ridica pâna la nivelul lor. Ridicarea nivelului apelor freatice
este determinata de irigatii si iazurile rezultate în urma bararii vailor de tip mostiste sau prin
interventia unor utilaje foarte grele pe terenurile agricole. Redarea lor în circuitul economic
presupune costuri de drenare, nivelare si aplicare de amendamente calcaroase, dar si prin
eliminarea cauzelor (excesul de umiditate) prin drenarea apelor.
Deflatia este un proces care apare toamna si primavara pe câmpurile arate, dar si vara în
interiorul localitatilor cu strazi neasfaltate sau pe drumurile forestiere. Deflatia reprezinta un
important factor care contribuie la cresterea cantitatii de pulberi în suspensie în localitatile din aria
metropolitana a municipiului Buc uresti.
Pluvidenudarea si eroziunea areolara se manifesta atât pe câmpurile arate cât si în
zonele recent defrisate, în timpul ploilor torentiale acolo unde pantele depasesc 1 ‰. Aceste
procese sunt vizibile si active pe fruntiel de terasa si versantii vailor si vaiugilor.
Ravenarea are loc în timpul ploilor torentiale, pe unele portiuni de versant, pe ramblee
sau deblee, la obârsia vailor autohtone, fruntile teraselor etc. Sunt procese cu extindere redusa în
aria metropolitana a municipiului Bucuresti.
Procesele de albie sunt diferite la vaile alohtone fata de vaile autohtone. Vaile mari
prezinta procese intense de aluvionare a albiilor minore, creând renii, ostroave, grinduri fluviatile
si chiar insule vizibile în perioadele cu scurgere minima. Aluvionarile se remarca prin ridicarea
nivelului albiilor cu 4-7 m fata de talvegul initial si prin bararea vaiugilor afluente. Meandrele au
mobilitate foarte ridicata, datorita fluctuatiilor de nivel si debit. Eroziunea malurilor se manifesta
puternic si se manifesta diferentiat functie de caracteristcilie cursului de apa. Eroziunea în
adâncime apare foarte rar, fiind specifica la apele mari.
La vaile autohtone, cu profil longitudinal aproape orizontal, largirea si coluvionarea albiei
minoare dau nastere la înmlastiniri si la colmatarea lenta a lacurilor si limanelor.
De remarcat sunt si prabusirile si alunecarile de mica anvergura din zona teraselor
Dunarii, care impun amenajari speciale.
Toate aceste procese naturale sunt accentuate sau completate de procese antropice.
Astfel, despaduririle si destelenirile au determinat accelerarea proceselor de eroziune areolara,
tasare sau sufoziune, care sunt sustinute si de irigarea în exces, folosirea parazapezilor,
constructia de cai de comunicatie etc.
Relieful reprezinta suportul pentru toate activitatile antropice, fiind unul dintre factorii
importanti cu reflectare directa în tipul si dimensiunea activitatilor antropice dintr-un teritoriu.
Zonele de câmpie si lunca ofera conditii deosebite de dezvoltarea a activitatilor umane si
a asezarilor umane, impunând însa o serie de restrictii determinate în special de aparitia unor
riscuri geomorfologice sau hidrologice. Astfel, pantele reduse, prezenta argilelor si predominarea
rocilor ce au în compozitia lor elemente solubile se constituie în factori importanti care contribuie
la dezvoltarea zonelor cu înmlastiniri sau cu crovuri.
Amenajarile antropice beneficiaza de restrictii în zonele cu pante ridicate, care au
pondere redusa în aria metropolitana, si în luncile râurilor, unde pot aparea costuri suplimentare
impuse de protectia împotriva unor procese geomorfologice.
De remarcat este faptul ca relieful se constituie într-un factor favorabil pentru dispersia
noxelor în atmosfera, neimpunând decât local canalizari sau stagnari ale maselor de aer (luncile
râurilor, fruntile de terasa).
Pantele reduse si friabilitatea rocilor favorizeaza mentinerea unor concentratii foarte
ridicate de suspensii în apele de suprafata, cu incidenta asupra dinamicii indicatorilor de calitate
(în special indicatorii de mineralizare), precum si o stratificare a concentratiei de oxigen în apa.
Astfel, reducerea concentratiei de oxigen în apa la contactul cu sedimentele favorizeaza
acumularea substantelor organice la contactul apa-sediment, ce influenteaza calitatea apei. De
asemenea, scurgerea redusa favorizeaza aparitia înmlastinirilor locale, care afecteaza calitatea
apelor freatice prin transferul în subteran al unor compusi poluanti (pesticide, azotati, azotiti).
Riscul maxim de aparitie a acestui fenomen se înregistreaza în proximitatea depozitelor de
deseuri, dar si pe terenurile agricole unde se practica agricultura chimizata.
Calitatea solurilor este afectata în special de dimensiunea ridicata a unor riscuri
geomorfologice (deflatie, tasari), care contribuie la scaderea productivitatii terenurilor.
În ansamblu, relieful se constituie într-un important factor care conditioneaza dinamica
proceselor si fenomenelor care asigura calitatea mediului ariei metropolitane a municipiului
Bucuresti, reprezentând suportul fizic pentru toate procesele, fenomenele si amenajarile din zona
metropolitana a municipiului Bucuresti.
Din punct de vedere climatic, data fiind pozitia pe glob, în Europa si în câmpie, aria
metropolitana a municipiului Bucuresti se încadreaza într-o zona cu climat temperat –
continental cu nuante de excesivitate (O. Bogdan, 1984) si face parte din sectorul climatic al
Câmpiei Române si al Luncii Dunarii.
În acest spatiu se resimt influentele caracteristice zonei de contact a maselor de aer
continentale estice cu cele vestice sau sudice, imprimând climei nuante de excesivitate. Verile
au un climat în care se resimte destul de puternic caracterul arid si continental, fiind
caracterizate prin valori termice ridicate, insolatie prelungita si umiditate relativa a aerului
redusa. Iernile sunt influentate de prezenta maselor de aer rece est-continentale, caracterizate
prin scaderea apreciabila a temperaturii aerului urban.
Radiatia solara globala este de 125.390 kcal/cm 2 pe suprafata orizontala, valoarea
2
maxima a insolatiei înregistrându-se în iulie, de 18,330 kcal/cm la Bucuresti-Filaret si 18,21
kcal/cm la Afumati, iar cea minima în decembrie, de 3,040 kcal/cm2 si respectiv 3.04 kcal/cm2
2
(Neacsa, Popovici, 1969). Radiatia solara înregistreaza variatii foarte mari în timpul anului, fiind
influentata de particularitatile generale ale atmosferei, dar si de gradul de poluare a aerului cu
particule în suspensie sau sedimentabile.
Un factor foarte important care influenteaza dinamica acestui indicator este durata de
stralucire a Soarelui, importanta întrucât influenteaza o serie de decizii urbanistice (iluminatul
strazilor, orientarea si configuratia cladirilor), proiectarea serelor, speciile cultivate etc. (Andritoiu
si Ciocoiu, 1969). Astfel, valorile maxime ale duratei de stralucire a Soarelui se înregistreaza în
luna iulie, când la majoritatea statiilor meteorologice s-au înregistrat valori peste 290 ore (291,2
ore la Bucuresti-Baneasa si Urziceni, 293 ore la Fundulea, 292,1 ore la Giurgiu, 294,8 ore la
Videle), iar cea minima în luna iulie (80,7 ore). Valori mai reduse se înregistreaza la Bucuresti-
Filaret (281,3 ore), sub efectul direct al orasului. Valorile cele mai reduse se înregistreaza în luna
1000
900
y = -1,2994x + 639,7
800
700
600
nr. ore
500
400
300
200
100
0
61
64
67
70
73
76
79
82
85
88
91
94
97
00
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
20
Anul
Fig. 40
350
300
250
200
ore
150
100
50
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
luna
Bucuresti-Baneasa Bucuresti-Filaret
Fig.41
25
20
Temperatura (0C)
15
10
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-5
Luna
Fig.42
Influenta mediului urban este mai evidenta si la nivelul temperaturilor extreme unde
amplitudinea este mai redusa la Filaret în comparatie cu celelalte statii meteo. Astfel,
temperaturile maxime absolute din aria metropolitana a municipiului Bucuresti variaza între 380C
0
la Afumati si 42,2 C la Baneasa. Din analiza datelor de la statia meteorologica Baneasa, se
observa cresterea frecventei de aparitie a temperaturilor maxime lunare sau anuale în ultimii ani
pe fondul accentuarii diferentei dintre cele doua anotimpuri principale si a modificarilor
înregistrate la scara globala. Acest lucru are implicatii negative asupra activitatilor antropice (în
special a activitatilor agricole), întrucât aparitia acestora este legata si de instalarea timpurie a
secetei.
Temperatura minima absoluta în aria metropolitana a municipiului Bucuresti a fost de –
0
33,1 C, fiind înregistrata în ianuarie 1942. În restul teritoriului temperaturile minime absolute
0 0
variaza între -26,2 C la Afumati si -32,2 C la Baneasa.
Temperatura minima absoluta este un parametru important care trebuie luat în calcul la
proiectarea amenajarilor antropice, accelerând degradarea acestora în cazul în care nu sunt
considerate înca din faza de proiect.
0 0
Amplitudinea termica absoluta a atins valori de 71,1 C la Filaret, 74,4 C la Baneasa si
0
75 C la Snagov. În general amplitudinile termice diurne dintre valorile minime si maxime
0 0
înregistrate sunt de 30-35 C în timpul iernii si 25 -30 C în timpul verii. În anotimpurile de tranzitie,
0
amplitudinea diurna se situeaza între 30-40 C.
Temperatura la suprafata solului cunoaste variatii diferentiate pe teritoriul orasului si
implicit în arealul PUZ Gara de Nord. Astfel, mediile anuale ale acesteia descresc din centrul
orasului catre periferia lui, dupa cum urmeaza: Filaret 13,5 °C, Baneasa 12,8 °C, Afumati 12,7
°C.
De la un loc la altul, în raport cu structura suprafetei active, aceste valori pot fi
substantial modificate. Ele pot creste cu 2 – 3 °C pe suprafete bine însorite si adapostite în
cadrul perimetrelor locuibile, dar pot scadea cam tot cu atât în parcuri, pe malurile lacurilor, pe
suprafetele umezite, în piatetele puternic ventilate. În cursul anului, temperatura pe suprafata
solului înregistreaza un minim în ianuarie si un maxim în iulie.
Regimul termic de iarna prezinta unele particularitati din analiza carora se poate observa
foarte clar influenta orasului. Apar frecvent anii în care temperatura la suprafata solului nu
înregistreaza valori negative.
Data medie a primului înghet de toamna se plaseaza între 3 si 5 noiembrie în centrul
orasului si între 26 octombrie si 31 noiembrie spre periferia acestuia.
Data medie a ultimului înghet de primavara se plaseaza între 29 martie si 1 aprilie în
centrul orasului si cu întârzieri spre periferie, 2 – 16 aprilie.
Durata intervalului fara înghet este de 216 – 221 zile în centrul orasului si de 198 – 215
zile spre periferia sa.
Umezeala relativa a aerului are valori medii anuale de 74%, crescând din centru spre
periferia orasului: 74,2% la Filaret, 75,6% la Baneasa si 78,2% la Afumati. Ca urmare a cresterii
temperaturii în oras, îndeosebi a aerului si la suprafata solului, în ultimul timp se constata o
tendinta mai accentuata de scadere a umezelii în spatiile cu densitate mare a constructiilor si
lipsite de suprafete oxigenante (lucii de apa, spatii verzi).
Dinamica umezelii relative anuale a aerului în intervalul 1990-2000 la statia Bucuresti-
Filaret reflecta deficitul de umezeala înregistrat în acesti ultimi ani, valoarea minima lunara fiind
de 67% (corespunzatoare anului 1994). Valorile lunare variaza însa între limite mult mai largi,
valoarea minima fiind de 58% (mai 1994) iar cea maxima de 93% (decembrie 1990).
La statia Baneasa, valoarea minima anuala înregistrata a fost de 74,5% în 1993, iar
valoarea maxima de 77,5 % în 1999.
Valori mai ridicate ale umezelii aerului se înregistreaza la statiile situate în zone cu
suprafete oxigenante ridicate (Snagov, Baneasa etc.).
În municipiul Bucuresti, sub efectul direct al accentuarii impactului surselor de poluare
termica si a cresterii suprafetelor construite, în sezonul cald se constata o tendinta mai
accentuata de scadere a umezelii în spatiile cu densitate mare a constructiilor si lipsite de
suprafete oxigenante (lucii de apa, spatii verzi). Astfel, din masuratorile realizate de Centrul de
Cercetare a Mediului si Efectuare a Studiilor de Impact în luna august a anului 1999, în lungul
canalului colector A0, în conditiile golirii acestuia pentru curatare s-au înregistrat valori în timpul
zilei de 34 -40 % fata de 70-75 % cât se înregistrau anterior. De altfel se observa faptul ca la
Bucuresti-Filaret se înregistreaza cele mai reduse valori din aria metropolitana a municipiului
Bucuresti, efectul dezechilibrului existent la nivel teritorial fiind evident.
95
90
85
%
80
75
70
65
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Luna
Fig. 43
Valori mai ridicate ale umezelii aerului se înregistreaza în zone cu suprafete oxigenante
ridicate. Valoarea umiditatii are o importanta deosebita pentru evaluarea calitatii mediului din
aria metropolitana a municipiului Bucuresti, valorile ridicate ale acesteia coroborata cu actiunea
semnificativa a surselor de poluare a aerului favorizând aparitia de depasiri ale CMA la compusii
solubili în apa (dioxid de sulf, amoniac etc.). Aceste fenomene sunt frecvente în timpul iernii în
municipiul Bucuresti, când valoarea umiditatii depaseste 85 %, iar sursele termice de poluare
(CET-uri, surse mobile, sursele industriale) sunt foarte active.
Anual se produc 40 – 50 de zile cu ceata, fenomen ce se produce mai frecvent în zona
lacurilor si a cursurilor de apa (ceata de evaporatie). În contrast cu aceasta este ceata urbana
care se produce deasupra orasului ca urmare a poluarii atmosferei cu fum, funingine, diversi
produsi chimici, praf, gaze de esapament etc. În unele cazuri, ceata meteorologica se poate
suprapune peste ceata urbana, fenomen remarcat mai ales în anotimpurile de tranzitie.
Precipitatiile atmosferice reprezinta un parametru meteorologic important în evaluarea
topoclimatului, prin efectul de spalare a aerului în stratul inferior, unde se desfasoara activitati
industriale. S-a remarcat ca repartitia teritoriala a precipitatiilor este variata, fiind foarte dificila
realizarea unor regionalizari precise. Cele mai mari cantitati medii anuale de precipitatii cad
deasupra orasului, ca urmare a cantitatii ridicate de aerosoli.
Tabel nr. 11
Dinamica cantitatii de precipitatii atmosferice în aria metropolitana a municipiului
Bucuresti
Statia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Baneasa 29,4 26 32,2 40,8 63,5 92,4 69,2 49,8 39 39,3 42,5 31 555,1
Filaret 38,5 31,5 36,2 44,3 64 91,9 57,7 51,9 36,3 42,4 45,6 39,7 580,1
Branesti 31,4 29,4 34,2 40,5 63,6 68,4 54,5 42,6 37,5 36,4 36,4 30,2 505,1
Magurele 33,2 24,4 35,6 41,5 59,3 73,2 56,7 51,4 32,9 31,9 30,6 34,3 505,1
Vidra 24,4 25,5 33,7 36,2 59,1 87 61,3 49,6 35,6 36,3 32,1 29,2 510,0
Oltenita 34,6 30,8 37,4 37,7 59,0 75,9 58,1 42,9 35,7 41,4 44,1 42,6 540,2
Daca luam în calcul numai datele din ultimii 10 ani se observa ca valorile acestora sunt
în medie cu 10-20 mm mai ridicate decât mediile multianuale, iar contrastul dintre anii secetosi si
cei ploiosi este din ce în ce mai mare.
Influenta municipiului Bucuresti (Bordei si altii, 1979, Dragota, 1986) se resimte si la
nivelul valorilor de la statiile Bucuresti-Baneasa (609 mm) si Bucuresti-Afumati (604 mm),
celelalte valori fiind sub 600 mm. Astfel, se observa scaderea cantitatilor de precipitatii de la
nord spre sud (Ploiesti – 593,7 mm si 574 mm la Giurgiu) si de la vest (598,4 mm la Titu si
Fundulea – 559,4). De asemenea, în sudul municipiului Bucuresti cantitatea de precipitatii scade
la sub 550 mm (statiile Vidra si Magurele), dupa care în Lunca Dunarii apar valori mai ridicate,
efectul Dunarii fiind evident.
Astfel, media pe ultimii 10 ani la statia Baneasa este de 573,2 mm anual, valoarea
minima fiind de 373,6 mm în 1985 si 867,8 în 1991. La statia meteorologica Bucuresti – Filaret,
dinamica cantitatilor de precipitatii în perioada 1990 – 2000 a fost caracterizata de înregistrarea
unor valori foarte diferite. Cantitatile anuale au oscilat între 369,6 mm în 1990 si 852,6 mm în
1997. La statia meteorologica Oltenita apare o situatie usor diferita în comparatie cu statiile
meteorologice din aria metropolitana a municipiului Bucuresti. Astfel, în lunile august-octombrie
se contureaza o a doua perioada cu deficit de precipitatii atmosferice, urmata de un maxim
secundar în noiembrie. Modificarile înregistrate la nivelul acestui indicator pot fi puse pe seama
influentei fluviului Dunarea si a sistemelor acvatice adiacente.
Cantitatile cele mai ridicate de precipitatii cad în lunile mai-iunie, iar cele mai scazute în
decembrie-februarie.
O atentie aparte trebuie sa acordam valorilor cantitatilor lunare. Astfel, pentru intervalul
1990-2000, la statia Filaret cea mai mica cantitate de 0,3 mm s-a înregistrat în septembrie 1994,
iar cea mai mare 112,8 mm în martie 1993. La statia Oltenita valorile medii lunare au variat între
0,3 mm în luna august 1985 si 229,2 mm în 1992.
Zilele cu precipitatii cu diferite cantitati înregistreaza de asemenea o variatie destul de
ridicata în teritoriu. Astfel, la statia Baneasa, valorile cele mai ridicate ale numarului de zile cu
precipitatii cu diferite cantitati apare în luna mai, evidentiind astfel perioada cea mai ploioasa a
anului. De asemenea, la nivelul perioadelor cu precipitatii reduse (perioada de iarna) se observa
existenta unui numar ridicat de zile cu precipitatii reduse cantitativ, valorile fiind foarte scazute în
cazul valorilor de peste 10 mm.
O problema deosebita pentru asezarile umane din aria metropolitana a municipiului
Bucuresti este legata de preluarea spre sistemul de canalizare a cantitatilor de precipitatii care
cad într-o perioada foarte scurt a de timp. Astfel, sunt foarte frecvente inundatiile locale ale cailor
de comunicatie, pasajelor, subsolurilor etc. în perioadele cu cantitati ridicate de precipitatii. La
locuintele de tip P, P+1, în cazul existentei unor pante ridicate, dimensiunea riscului de inundatie
creste.
Astfel, precipitatiile maxime anuale în 24 ore înregistreaza 136,6 mm la Filaret (7 mai
1960), 139,7 la Fundeni (27 iunie 1969), 107,7 mm la Baneasa (15 martie 1954), 93 mm la
Moara Domneasca (27 iunie 1969), 78 mm la Afumati (6 iulie 1970), 71 mm la Tâncabesti (20
august 1968).
În timpul verii, dar si în anotimpurile de tranzitie, apar ploi cu caracter torential, însotite în
unele cazuri de grindina, numarul anual de cazuri variind între 1-3 zile.
Grosimea stratului de zapada este vizibil influentata de conditiile de calm atmosferic,
vânt si de particularitatile suprafetei active. Durata stratului de zapada variaza, functie de starea
timpului si de conditiile locale, astfel: 53 de zile la Filaret, 46 de zile la Baneasa si 54 de zile la
Afumati. Prima ninsoare se produce, de obicei, la sfârsitul lui noiembrie, uneori mai devreme, iar
ultima ninsoare se produce în jurul datei de 20 martie, fiind însa posibile caderi de zapada de
scurta durata si în aprilie. Numarul mediu de zile cu ninsoare în ultimii 10 ani la statia Baneasa
este de 23, dintre care cea mai mare parte apar în luna ianuarie (5,2).
Stratul de zapada a înregistrat în perioada 1968-1990 o grosime de 1 cm pâna la 10,6
cm la Baneasa si de 7,8 cm la Afumati, acestea fiind caracteristici lunii ianuarie. Se remarca
existenta unor valori mai ridicate în orase si mai atenuate în exteriorul Bucurestiului.
Durata medie a stratului de zapada este de 53 zile la Filaret, 46 zile la Baneasa si 54
zile la Afumati.
Circulatia aerului. S-a putut observa faptul ca apar modificari induse de oras asupra
vânturilor cu caracter regulat, precum si aparitia unei circulatii urbane specifice. Frecventa
vântului scade spre zona centrala, comparativ cu zonele periferice. Pe anotimpuri, în sezonul
rece al anului frecventa cea mai mare o au vânturile din sectorul V si SV, iar în anotimpul cald,
frecventa cea mai mare o au vânturile din sector E si SV.
Vânturile dominante, ce se resimt în toate anotimpurile sunt din directiile NE (22,4% la
Baneasa si 23,2% la Afumati), urmate de cele din SV (14,8% la Baneasa si respectiv 8,1% la
Afumati). Astfel, crivatul este specific perioadei reci a anului, fiind un vânt rece si uscat, care se
dezvolta la periferia anticiclonului siberian, determinând geruri, îngheturi puternice, polei, uneori
fiind acompaniat de viscole puternice.
N
NNV 10 NNE
8
NV NE
6
VNV 4 ENE
2
VSV 0 E
VSV ESE
SV SE
SSV SSE
S
Fig.44
Cele mai mari viteze medii anuale revin vânturilor din NE (3,5 m/s la Baneasa si 3,2 m/s
la Afumati), urmate de vânturile din directia E (3,3 m/s si 3,2 m/s).
Vânturile suporta abateri de la directia lor dominanta si au viteze reduse în interiorul
intravilanelor si a suprafetelor forestiere, datorita constructiilor sau arborilor ce constituie
obstacole în cale acestora. Slabirea vitezei vânturilor nu este uniforma, ci poate înregistra
cresteri în conditiile în care masele de aer se canalizeaza în lungul strazilor, a principalelor
artere de acces din spatiul construit sau a unor cursuri de apa. Conditiile de calm au o frecventa
de doua ori mai mare în zonele centrale în compara tie cu cele periferice, acestea nefavorizând
instalarea unor conditii de dispersie a impuritatilor din aer, contribuind astfel la mentinerea
fenomenului de poluare.
Un fenomen specific climei municipiului Bucuresti îl constituie briza urbana, fiind
conditionata de regimul termic de zi si de noapte, luând nastere datorita încalzirii diferentiate a
orasului fata de câmpia limitrofa. Ziua intravilanele localitatilor se încalzesc mai mult si mai
repede decât zonele limitrofe, iar din aceasta cauza directia brizei este dinspre câmp spre
zonele construite. În timpul noptii, acest fenomen are o directie inversa, contribuind la dispersia
poluantilor din asezarile umane spre zonele nelocuite. Acest fenomen are amploarea cea mai
ridicata în cazul municipiului Bucuresti.
Dintre vânturile locale se remarca si baltaretul, specific baltilor Dunarii, având origine în
ciclonii care se formeaza deasupra Marii Mediterane si Marii Negre. Bate în special toamna si
primavara, din sud-est spre nord-vest, determinând ploi de scurta durata.
În perioadele cu calm atmosferic se semnaleaza situatii de aparitie a unor curenti locali
de aer, în special în spatiile caracterizate prin prezenta zonelor construite si a celor oxigenante
(suprafete acvatice, spatii verzi), care determina aparitia unor diferente de temperatura si
presiune cu influenta asupra dinamicii locale a atmosferei.
Topoclimatele si modificari microclimatice
Diversitatea suprafetelor active intravilane si extravilane, specificul zonelor functionale
din interiorul asezarilor umane, precum si morfologia locala a reliefului, sunt factori care
genereaza în permanenta conditii speciale de dezvoltare si repratitie a complexului de factori si
fenomene meteorologice, diferentiindu-se în mai multe topoclimate (rurale, urbane, de vale, de
padure, de câmpie, de suprafete lacustre, de lunca) si o mare diversitate de microclimate,
spatiilor verzi si a culturilor agricole, fenomenul de uscare fiind mult mai frecvent în perioadele cu
seceta. Anual, în aria metropolitana a municipiului Bucuresti se înregisreaza 1-3 cazuri de
seceta, dimensiunile acestor perioade fiind foarte variabile. Luna cu frecventa cea mai ridicata
de aparitie a secetei este august. Numarul de zile mediu cu seceta este de 18-19 în Câmpia
Româna, durata maxima înregistrata în Câmpia Româna fiind de 122 zile în 1913 la Slobozia.
Ploile cu caracter torential, specifice anotimpului cald al anului, determina
disfunctionalitati în preluarea de catre reteaua de canalizare a apelor pluviale, fapt ce conduce la
producerea unor inundatii locale, care afecteaza calitatea pietonalul, partea carosabila,
terenurile agricole si formele negative de relief. Pe strazile cu îmbracaminte asfaltica degradata,
precipitatiile sub forma de ploaie si ninsoare au un impact mai ridicat, incomodând atât circulatia
pietonala, cât si cea rutiera. În cazul în care viteza vântului este ridicata apare riscul aparitiei de
pagube la zonele construite, spatiile verzi etc.
Frecventa furtunilor este la statia Baneasa de 21 pe an, în multe situatii fiind însotite si
de tunete si descarcari electrice. De altfel, numarul de zile cu tunete si fulgere este în zona
municipiului Bucuresti de 20-30, numarul maxim înregistrat la Baneasa fiind de 53.
Iarna, desi nu are o frecventa de aparitie foarte ridicata, poleiul are o incidenta deosebita
asupra traficului rutier si pietonal (2-4 zile pe an în municipiul Bucuresti, 4-5 zile în aria
metropolitana). Numarul maxim de zile cu polei a fost, în Câmpia Româna de 10-15 zile.
Consecinte importante asupra traficului rutier, feroviar sau aerian provoaca viscolul,
numarul mediu de cazuri fiind de 3-4 zile pe an la Baneasa.
Bruma la statia Baneasa are o frecventa de 31 zile, primele brume producându-se la
sfârsitul lunii septembrie, iar ultimele la mijlocul lunii aprilie. Incidenta acestui fenomen este mai
ridicata la nivelul culturilor agricole, unde poate produce pagube importante.
Consecintele riscurilor climatice se pot resimti atât asupra asezarilor umane (spatii
rezidentiale, obiective industriale), cât si asupra terenurilor agricole, infrastructurilor (în special
de energie electrica, telecomunicatie), traficului rutier, feroviar sau aerian.
modificat însa considerabil odata cu aparitia lacurilor de acumulare pe cursul superior si mijlociu
al râului. De asemenea, folosintele de apa, în special cele din agricultura, influenteaza scurgerea
minima, prin consumul ridicat al apei în perioadele secetoase. Scurgerea aluviunilor în suspensie
este de 62 kg/s la Malu Spart si ajunge la 86 kg/s la Budesti.
Cursul Argesului a suferit numeroase transformari, în special prin realizarea lacurilor de
acumulare (Lacul Mihailesti), îndiguirilor, desecarilor etc.
Ialomita traverseaza aria metropolitana a municipiului Bucuresti pe circa 45 km, sectiune
în care primeste ca afluenti Sticlaria, Snagovul, Cociovalistea si Vlasia. Caracteristica acestui
sector al Ialomitei sunt limanele fluviatile (Snagov si Caldarusani). Debitele medii multianuale în
3
acest sector sunt de 14 m /s, o parte din debitele Ialomitei fiind directionate spre Colentina.
Dâmbovita este cel mai important afluent al Argesului si are un debit mediu la varsare de
3
17-18 m /s, influentat evident si de deversarile de ape uzate menajere, industriale si pluviale din
municipiul Bucuresti. Cel mai important afluent din sectorul analizat este Colentina. Debitul
Dâmbovitei este suplimentat la Arcuda si Rosu prin trei apeducte care transfera o parte din apele
Argesului pentru a acoperi necesarul de apa al municipiului Bucuresti.
Cursul Dâmbovitei a suferit numeroase amenajari care includ canalizarea si regularizarea
cursului, rectificarile de maluri, începute pe teritoriul Bucurestiului în anul 1868 si continuate în
1880-82, 1900, 1930-32, 1939 si 1985-87, când albia sa minora a fost casetata, crescând astfel
3 3
capacitatea de transport de la 30 m /s la 125 m /s etc.. Astazi, de la Dudu pâna la confluenta cu
Argesul, albia Dâmbovitei este în întregime canalizata si îndiguita. În aval de Bucuresti, au fost
îndiguite si desecate circa 500 ha. Pentru protectia împotriva inundatiilor, la intrarea în Bucuresti
a fost construit Lacul Morii, care este cel mai întins din perimetrul Municipiului Bucuresti.
Sabarul izvoraste din limita sud-estica a Piemontului Cândesti, si are o lungime de 198
2
km, suprafata bazinului hidrografic fiind de 1358 km . Albia sa minora este putin individualizata,
fiind sculptata în lunca Argesului. Primeste la sud de localitatea Magurele drept afluent principal
pe Ciorogârla, o fosta vaiuga ce a devenit artera hidrografica prin canalizarea Dâmbovitei la
Brez oaele si care are o lungime între Dâmbovita si Sabar de 50 km.
În perioadele de seceta, cursul Ciorogârlei devine o însiruire de mici arii lacustre, iar în
perioadele ploioase, dupa regularizarea Dâmbovitei, tot surplusul de apa al acesteia, când se
3
depaseste debitul de 7-8 m /s, este canalizat pe cursul Ciorogârlei.
Colentina este afluent de tip "mostiste" al Dâmbovitei, care are cursul puernic antropizat.
Amenajarea râului Colentina a început în 1935 prin derivarea apelor Ialomitei si prin construirea
lacurilor Buftea (307 ha), Flamânzeni (30 ha), Mogosoaia (40 ha), Baneasa (40 ha), Herastrau
(70 ha), Floreasca (70 ha), Tei (80 ha). Ulterior au fost create lacurile Buciumeni (65 ha), Chitila
(75 ha), Straulesti (40 ha), Grivita (40 ha), Plumbuita (40 ha), Fundeni (88 ha), Pantelimon I (80
ha), Pantelimon II (40 ha) si Cernica (260 ha), precum si lacurile Vizuresti, Ciocanesti si
Ghimpati. Dupa anul 1970, aceste lacuri au fost amenajate pentru activitati de agrement
(stranduri, debarcadere, sporturi nautice etc.), multe din ele fiind extinse: Buciumeni (de la 65 la
95 ha), Mogosoaia (de la 40 la 105 ha), Grivita (de la 40 la 53 ha), Straulesti (de la 40 la 103 ha),
Herastrau (de la 70 la 77 ha), Floreasca (de la 70 ha la 80 ha), Tei (de la 80 la 82 ha), Fundeni
(de la 88 la 402 ha), Pantelimon I (de la 80 si 120 ha), Pantelimon II (de la 40 la 260 ha).
25 km pâna la lacul Snagov, 16,5 km reprezinta lungimea lacului Snagov iar 2 km distanta de la
capatul lacului pâna la Ialomita, ultimul sector având caracterul unui brat mlastinos. Pe valea
Snagovului s-au dezvoltat amunte de confluenta cu Ciaurul lacuri (complexul lacustru Butimanu).
Latimea luncii variaza între 150-500 m, iar latimea vaii la nivelul câmpului creste de la 200 la
1000 m.
Balta Neagra, cu izvoarele în padurea Cornisu, la sud de satul Lipia, este o vaiuga de
câtiva kilometri, având si un liman fluviatil cu acelasi nume.
Vlasia are izvoarele la sud de localitatea Niculesti, o lungime de 33 km pâna la limanul
2
Caldarusani si o suprafata a bazinului hidrografic de 82 km . Pe primii kilometri este evazata si
mai mult seaca, iar apoi apare ca un pâraias firav, cu frecvente stagnari de apa cu caracter
mlastinos, mai ales în aval de intersectia cu Soseaua Bucuresti-Ploiesti. Câteva baraje executate
pe valea sa au dus la formarea unor acumulari de apa, cu rol pentru irigatii sau piscicultura, dar
în prezent acestea sunt în curs de colmatare.
Cociovalistea, formata din unirea a doua mici pâraie, Vârtopul si Mocanul, dezvoltate într-
o zona de crovuri aflata la nord de localitatea Dârza - Crevedia. Are o suprafata a bazinului
hidrografic de 196 km 2 si o lungime a vaii de 28 km pâna la Lacul Caldarusani. Latimea vaii este
de circa 150-500 m la nivelul câmpului si 25-150 m la nivelul luncii. Cursul sau este reprezentat
de numeroase stagnari naturale sau artificiale de apa, care îsi reduc mult volumele în perioadele
secetoase. Pentru asigurarea apei necesare acumularilor vaii Cociovalistea, obârsia sa a fost
legata de pârâul Crevedia printr-un canal de derivatie.
Mostistea, artera hidrografica tipica pentru Câmpia Româna, începe de la est de
localitatea Dimieni, din câteva vaiugi largi, evazate si mlastinoase, cu ochiuri de apa numai în
perioadele cu precipitatii bogate, pâna la localitatea Gagu, de unde devine un sir neîntrerupt de
acumulari artificiale de apa, create prin baraje de pamânt. Cursul superior are o lungime de 20
km, cu aspect sinuos, dat de numeroasele meandre si coturi. Unul din afluentii sai este
Colceagul, cu izvoarele la est de satul Gagu.
Pasarea are izvoarele la nord de Bucuresti, lânga Mogosoaia, în padurea Buciumeanca,
cursul sau trecând la nord de aeroportul Otopeni si strabatând apoi padurea Cernica-Pasarea.
Lungimea vaii Pasarea este de 50 km. Vechiul curs al râului Pasarea, cu apa ce stagna în balti si
mlastini, care secau în timpul verii aproape în totalitate, a devenit în prezent un sir continuu de
acumulari lacustre artificiale, între care se remarca lacurile Afumati (12 ha), Moara Domneasca
(12 ha), Pasarea (7 ha), Branesti (13 ha), Fundeni (37 ha). Se varsa în Dâmbovita la Fundeni.
Unul din afluentii acestuia este Sindrilita, care izvoraste din NE Padurii Afumati, cu o lungime de
12 km si care a fost la rândul sau barata si transformata într-o salba de iazuri.
Cociocul, afluent al Sabarului, are obârsia pe teritoriul Bucurestiului, prin doua vaiugi
relativ sec i: Mamina, care porneste de lânga Sos. Magurele si trece pe la sud de gara Progresul,
si valea Culi (care initial avea izvorul în cartierul Berceni, la est de IMGB). Valea are o lungime de
10 km si pe ea se afla mai multe acumulari artificiale si stagnari de apa, întretinute de precipitatii.
Câlnaul se formeaza din câteva mici izvoare la sud de localitatea Popesti-Leordeni si
dupa o lungime de 30 km se varsa în Dâmbovita. Cursul sau superior are aspectul unei vaiugi
meandrate evazate si mlastinoase, valea adâncindu-se numai dupa linia de centura a
municipiului Bucuresti, unde primeste câteva vaiugi afluente, care s-au închegat prin drenarea
unei serii de crovuri. Cursul sau meandrat a fost transformat în mare masura prin amenajarea de
acumulari artificiale.
Lacurile
Suprafetele lacustre au suferit în aria metropolitana a municipiului Bucuresti modificari
deosebite, datorita numeroaselor interventii antropice. Între sfârsitul secolului al XIX-lea si
prezent, au aparut numeroase lacuri, cele mai multe fiind iazuri amenajate în lungul vailor de tip
"mostiste", altele sunt limane fluviatile tipice; în Bucuresti se mai pastreaza lacuri de lunca
amenajate, în Câmpia Snagovului exista si lacuri de crov, iar pe câmp au fost amenajate lacuri în
excavatii antropice. Pe Colentina se afla 16 lacuri, pe Snagov 17, pe valea Pasarea 23, pe Vlasia
2, pe Cociovalistea 16, pe Balta Neagra 1, pe Sticlaria 2, pe Sindrilita 10, pe Mostistea 12, la care
se adauga acumularile de pe râul Arges (cel mai mare fiind lacul Mihailesti).
Cele mai mari lacuri de vale sunt lacurile de pe râurile Arges si Colentina cu rol de
regularizare a scurgerii si de agrement. Apa are însa si alte folosinte: piscicultura, irigatii, rezerva
de apa pentru incendii etc..
Limanele fluviatile sunt lacuri formate la gurile vailor, prin anastomozarea lor de catre
aluviunile colectorului principal. Aceste limane fluviatile ocupa portiunea de confluenta a vailor
autohtone cu Ialomita. Forma si dimensiunile acestor lacuri sunt legate de valea râului, fiind
alungite si cu prelungiri ca niste ramuri pe vaiugile afluente.
Primul liman fluviatil, din amonte spre aval, este Lacul Balteni (Scrovistea), format pe râul
Sticlaria. Acesta a fost amenajat, împartit în mai multe bazine si alimentat cu apa din Ialomita,
print r-un canal ce porneste de la Poienarii Rali, dar si din mai multe izvoare provenite din pânzele
freatice. Are o suprafata de 87 ha (daca se includ si baltile din amonte suprafata atinge 175 ha), o
lungime de 6 km si o adâncime de 3 m. Acest lac ofera conditii optime pentru recreere si
agrement, însa nu este amenajat corespunzator.
Cel mai cunoscut liman fluviatil este Lacul Snagov. Acesta are o suprafata de 512 ha
(mai redusa fata de 1857, când avea 663 ha), lungime de 16,5 km si o adâncime de 9 m. Forma
sa este foarte sinuoasa si are numeroase ramificatii pe vâlcelele afluente. Dispune de un mare
volum de apa, provenit din precipitatii, izvoare si din canalul Bâlciuresti. În trecut avea un emisar
spre Ialomita (Gruiu de 8 km), dar dupa 1969 s-a sapat un canal direct (derivatia Snagov), cu o
lungime de doar 2 km. Înconjurat de paduri seculare de foioase, cu o fauna piscicola bogata, cu
multe amenajari moderne, cu monumente istorice si ale naturii de certa valoare (între care
manastirea Snagov, situata pe o mica insula din partea nordica a lacului), lacul Snagov este un
obiectiv turistic important, fiind totodata si o baza sportiva extrem de importanta (în special pentru
canotori).
Limanul Balta Neagra are o lungime de 4 km, o latime ce variaza între 10 si 250 m, o
adâncime de 3 m si o suprafata de 40 ha. Este alimentat cu apa din precipitatii si din câteva
izvoare din pânza freatica, înregistrând scaderi mari ale nivelului în perioada secetoasa. Este
acoperit în mare parte de vegetatie.
Lacul Caldarusani, aflat la gura de varsare a Cociovalistei si Vlasiei, are o suprafata de
150 ha, 4 km lungime, cu latimi între 20 - 600 m si cu o adâncime maxima de 5 m. Se
alimenteaza cu apa din cele doua vai, precum si din pânza freatica. Este legat de Ialomita prin
derivatia Fierbinti, lunga de 7 km. Lacul este înconjurat de paduri de foioase, iar la capatul sau
vestic se afla un promontoriu pe care se afla Manastirea Caldarusani, una din cele mai frumoase
manastiri din jurul Municipiului Bucuresti.
Lacurile de crov sunt mici, situate în special în padure, având mai mult caracter de
mlastina si ele sunt mai numeroase pe Câmpia Snagovului.
Lacurile de lunca se mai pastreaza de-a lungul Dâmbovitei si au fost amenajate si
modernizate. Acestea sunt: lacul Cismigiu (3 ha), Libertatii (2 ha), Tineretului (3 ha) si lacul din
Gradina Botanica.
Lacurile artificiale sunt acumulari realizate prin bararea vailor în scopul regularizarii
cursurilor si mentinerii unui volum însemnat de apa necesar în agricultura, piscicultura si pentru
turism. Cele mai mari acumulari pentru irigatii se gasesc la Saftica, Otopeni, Corbeanca, Peris II,
Branesti I, III, IV, Tâncabesti. Dintre iazurile piscicole lacurile Tunari, Afumati I si II, Ganeasa III,
Sindrilita I, sunt crescatorii de puiet pentru efectivele piscicole din celelalte bazine. Principalele
producatoare de peste sunt iazurile Corbeanca, Petrachioaia, Branesti, Fundeni-Frunzanesti.
Unele bazine sunt amenajate special pentru pescuitul sportiv, prin construirea de podete si
pontoane si prin consolidarea si înfrumusetarea malurilor.
În excavatiile antropice au mai fost amenajate, pe câmpul Colentinei, urmatoarele lacuri:
Circului (1 ha), Titan (26 ha), Faur, iar pe Câmpul Cotroceni a fost amenajat lacul Drumul Taberei
(1 ha).
Caracteristici hidrogeologice
Aria metropolitana a Municipiului Bucuresti este asezata pe cel mai mare zacamânt de
apa potabila din tara (Bretotean, 1981), care se extinde în subteran pe o suprafata de circa 2500
2
km . Zacamântul de apa din subsolul Bucurestiului poate fi considerat o hidrostructura unitara
(numita Hidrostructura Bucuresti sau Acviferul Multistrat Bucuresti), fiind constituit din mai multe
acvifere situate la diferite nivele care comunica între ele în anumite zone. Structura încrucisata a
depozitelor ce formeaza hidrostructura se datoreaza originii fluvio-lacustre a acestora. Aluviunile
râurilor din Carpati s-au depus în pleistocen în alternanta a stratelor lenticulare psamo-psefitice
cu cele pelitice.
Apele subterane
Aria metropolitana a Municipiului Bucuresti beneficiaza de doua categorii importante de
ape subterane: freatice si captive. Apele freatice, alimentate din precipitatii sau din râuri sunt
diferentiate în pânze de lunca si de interfluviu. Pânzele de lunca se gasesc în aluviunile luncilor
Dâmbovitei, Argesului si Mostistei, la adâncimi de 1-4 m, dar sub unele grinduri pot fi la 5-6 m
adâncime.
Nivelul lor este foarte oscilant, depinzând de nivelul râului din care se alimenteaza. Apele
freatice de pe interfluvii se gasesc la baza loessurilor si sunt localizate în pietrisurile de Colentina
si în nispurile de Mostistea. Pietrisurile de Colentina se extind între Arges si Valea Pasarea,
aflându-se fie pe un strat argilo-nisipos, fie direct pe nisipurile de Mostistea. Stratul de pietris are
o grosime de 3-8 m, si este înclinat spre sud-est.
Din lucrarile de specialitate (Murgoci, Liteanu, Bretotean) si din forajele executate de
diferite întreprinderi de specialitate, au fost evidentiate urmatoarele acvifere ce constituie
Hidrostructura Bucuresti:
Ø Acviferul freatic (de suprafata) si acviferul de mica adâncime
Ø Acviferul de medie si mare adâncime
Acviferul freatic cuprinde apa din precipitatii, acumulata la baza loessurilor. El se gaseste
la adâncimi de 2-15 m, având grosimi ce variaza între 5 si 10 m. Acviferul freatic este cantonat în
depozitele aluvionare din luncile râurilor din cadrul ariei metropolitane a Municipiului Bucuresti. În
functie de constitutia litologica a formatiunilor prin care circula, apele freatice din Municipiul
Bucuresti sunt în general bicarbonatate calcice. Acviferul freatic are nivel liber, cu adâncimi de
3 3
15-25 m. Debitul exploatabil este apreciat la 1,65 m /s - 2 m /s. Rapoartele OGA – Municipiul
Bucuresti estimau în 1985 un debit total exploatat al acviferului freatic de 700-800 l/s (0,7-0,8
3
m /s). Uneori, puturile domestice din Câmpia Mostistei prezinta o apa putin mineralizata din
cauza slabei circulatii a apei din subteran si a dizolvarii sarurilor din loessuri.
Acviferul de mica adâncime din terasele râului Dâmbovita si din nisipurile si pietrisurile de
Colentina este interceptat la adâncimi de 10-28 m. Alimentarea acviferului freatic si de mica
adâncime se face prin infiltratii, direct din precipitatiile atmosferice pe toata aria sa de dezvoltare
si partial prin drenarea apelor de suprafata. Din acviferul de Colentina se pot exploata debite de
2-6 l/s. În zona unde nisipurile si pietrisurile de Colentina comunica cu nisipurile de Mostistea,
exploatarea lor se face în comun.
Acviferul de adâncime este alcatuit din acviferul de medie adâncime (Acviferul de
Mostistea) si acviferul de mare adâncime (Acviferul de Fratesti). Acviferul de medie adâncime
este cantonat în nisipurile de Mostistea, de vârsta pleistocen mediu, aflate între depozitele
intermediare argiloase marnoase si lenticulare si complexul marnos de vârsta pleistocen inferior,
acestea continând de asemenea resurse de apa exploatabile. Aceste depozite intermediare
argiloase sunt deosebit de importante din punct de vedere hidrogeologic, ele constituind patul
acviferului cu nivel liber din Pietrisurile de Colentina. Ele reprezinta o formatie continua în toata
Platforma Valaha, în unele zone efilându-se, lasând nisipurile de Mostistea în contact direct cu
pietrisurile de Colentina. Grosimea acviferului de Mostistea este cuprinsa între 3 si 30 m.
Întrucât acviferul Mostistea este sub presiune, cu nivel ascensional, apa sa se ridica la
acelasi nivel cu acviferul de Colentina. Acviferul de Mostistea este exploatat în zona municipiului
Bucuresti prin foraje de medie adâncime, atât de catre agentii economici, cât si de catre RGAB,
la Arcuda (unde forajele capteaza acviferul pe intervalul 25-45 m) si la captarea Bragadiru (unde
acviferul este captat prin intermediul a 40 foraje de medie adâncime). Nisipurile de Mostistea
prezinta în zona o dezvoltare regulata, fiind reprezentate prin nisipuri galbui medii-fine cu
concretiuni gresoase; în ele cantoneaza un acvifer cu o capacitate de debitare de 3,9 l/s pentru
denivelari de maximum 15 m. Nivelul piezometric este situat la 10 m adâncime, iar nivelul
ridicata pentru retinerea noxelor – scrubere), uz menajer (asigurarea apei pentru grupurile
sanitare, întretinerea diferitelor tipuri de suprafete etc.), asigurare împotriva incendiilor,
întretinerea spatiilor verzi etc.
Modul de utilizare a apei în cadrul unitatilor industriale justifica:
- diferenta dintre intrari si restitutii, în cazul unitatilor în care apa este folosita ca materie
prima sau ca agent de racire observându-se pierderi importante.
- degradarea calitatii apei, în situatiile în care apa este folosita ca agent de spalare si
curatare.
Unitatile industriale aria metropolitana a municipiului Bucuresti se alimenteaza din
reteaua urbana (majoritatea unitatilor industriale din municipiul Bucuresti), din apele subterane
sau din sursele de apa industriala (Arges, Dâmbovita, acumularile de pe râul Colentina, Dunare).
Pentru municipiul Bucuresti alimentarea cu apa industriala se realizeaza din reteaua
urbana, subsistemul Cernica-Pantelimon, sistemul Arges si din ape subterane. Trebuie mentionat
faptul ca municipiului Bucuresti si cu atât mai putin celelalte orase din aria metropolitana a
municipiului Bucuresti nu detin retele separate de alimentare cu apa industriale, desi acest lucru
a fost considerat drept necesar pentru îmbunatatirea conditiilor de salubrizare si scaderii
costurilor de alimentare cu apa industriala (Caranfil, 1936).
Astfel, industria ariei metropolitane a municipiului Bucuresti continua sa fie unul dintre
consumatorii importanti de apa, în unele cazuri chiar de apa potabila (municipiul Bucuresti). Din
analiza chestionarelor rulate de Centrul de Cercetare a Mediului si Efectuare a Studiilor de
Impact pe 9 platforme industriale din municipiul Bucuresti, rezulta ca doar putine unitati stabilesc
clar diferentele între apa industriala si potabila pe care o utilizeaza în procesele tehnologice sau
pentru alte acti vitati.
Toate întreprinderile platformelor industriale din municipiul Bucuresti preleveaza volume
de apa din reteaua urbana si o parte dintre ele si din puturi proprii, tendinta fiind de trecere
treptata spre surse proprii de alimentare. Din declaratiile celor care au completat chestionarele
rezulta ca exista si unele întreprinderi care utilizeaza apa din surse industriale si volume epurate
si reciclate în instalatii proprii.
Din analiza volumelor de apa consumate din reteaua de alimentare cu apa a oraselor sau
din sursele industriale rezulta ca ordinele de marime ale acestora variaza functie de procesele
tehnologice utilizatoare de apa cu grad ridicat de puritate. Între marii consumatori de apa din aria
metropolitana a municipiului Bucuresti se detaseaza CET-urile din municipiul Bucuresti (Vitan,
Progresul, Grozavesti, Vest), URBIS SA si TURBOMECANICA SA (Platforma Militari), PIPERA
SA, CONECT SA, ICE Felix SA (Platforma Pipera), VINALCOL SA si ANTREFRIG SA (Platforma
Obor), Inginerie Masini Grele SA si TURBO SA (Platforma I.M.G.B.), REPUBLICA SA, SC FAUR
SA, PANVITAN SA, FILAN SA (Platforma Republica-Faur), SICOMED SA, POLICOLOR SA
(Platforma Dudesti), Fabrica de Tigarete, GRIVITA SA, SC PLEVNEI COM, GRIRO SA,
SEMANATOAREA SA (Platforma Orhideelor-Grivi ta), Danubiana SA Popesti-Leordeni, ARTECA
Jilava, SC NAVOL SA Oltenita, Vegras Bragadiru etc.
Marii consumatori de apa au profiluri de activitate diverse (energetic, chimic, metalurgic,
alimentar, pielarie-încaltaminte, prelucrarea lemnului), fapt ce ilustreaza presiunea ridicata
manifestata sub aspect cantitativ si calitativ asupra resurselor de apa. În cazul marilor
consumatori volumele de apa utilizate depasesc uneori 10 000 m3/luna (URBIS SA, FAUR SA,
PIPERA SA, SICOMED SA, CET-urile, NAVOL SA Oltenita), fapt ce atentioneaza asupra
presiunii foarte ridicate care exista la nivelul resurselor de apa din acest spatiu, observabila la
nivel calitativ si cantitativ.
Trebuie mentionat faptul ca majoritatea unitatilor industriale din sectorul metalurgic si
constructii de masini si-au redus semnificativ activitatea pâna în prezent, ajungând sa utilizeze
volume considerabil reduse de apa.
Cele mai mari debite sunt preluate din reteaua urbana în cazul municipiului Bucuresti,
necesarul de apa fiind completat din o f raje amplasate în interiorul sau în apropierea unitatilor.
Doar în putine situatii (GUMOFLEX SA – platforma Progresul, SC SICOMED SA – platforma
Dudesti-Policolor, SC FAUR SA – platforma Republica-Faur, CET Vitan – platforma Vitan etc.) se
utilizeaza apa industriala din sursa Cernica-Pantelimon sau chiar din râul Dâmbovita.
Artificializari hidraulice
Apele de suprafata au suportat schimbari semnificative în scopul ameliorarii functiilor
furnaizate comunitatilor umane si diminuarii restrictivitatilor pe care le impun. De la simple mori
pâna la ample sisteme de aparare împotriva inundatiilor, reteaua hidrografica si lacurile din aria
metropolitana a municipiului Bucuresti si-au modificat caracteristicile morfom etrice, morfologice si
hidrologice, efectele resimtindu-se la nivelul comunitatilor umane si în calitatea mediului.
Din punct de vedere al transformarilor realizate la nivelul retelei hidrografice, aria
metropolitana a municipiului Bucuresti se detaseaza prin numarul si complexitatea artificializarilor
hidraulice cu functii foarte diverse.
Desi proiectele au fost creionate din perioadele anterioare, cele mai multe artificializari
hidraulice au fost realizate în secolul al XX-lea, când s-a amenajat cursul Dâmbovitei si
majoritatea iazurilor piscicole, a fost îndiguita Lunca Dunarii, s-a definitivat proeictul de aparare a
Bucurestiului împotriva inundatiilor etc.
Majoritatea amenajarilor au încercat sa îndeparteze apa, nu sa o valorifice (Caranfil,
1936), Dem Dobrescu vorbind despre asasinarea Dâmbovitei, care nu mai poate alimenta
Bucurestiul cu apa proaspata si nici sa sutina vegetatia naturala. Astfel, majoritatea proiectelor
care au avut drept scop protectia împotriva inundatiilor au fost puse în practica, însa acelea care
au urmarit valorificarea superioara a acestora (canalul Bucuresti-Dunare, canalele de legatura
între Caldarusani-Snagov-Baneasa) au fost abandonate din cauza lipsei fondurilor.
Dintre artificializarile hidraulice, în aria metropolitana a municipiului Bucuresti
semnificative sunt sistemele de irigatie, sistemele de drenare si desecare, acumularile, barajele,
îndiguirile, rectificarile si derivatiile.
Sistemele de irigatie au fost realizate în scopul cresterii productivitatii terenurilor agricole,
lipsite de un aport hidric important în perioada de vegetatie. Cele mai importante sisteme de
irigatie din aria metropolitana a municipiului Bucuresti sunt:
-Berceni-Vidra-Frumusani – 7394 ha (12, 5 % activ)
-Bragadiru-Jilava – 5338 ha (0 %)
-Buftea-Caciulati – 10081 ha (13, 3 %)
-Otopeni-Caldarusani - 3526 ha (0 %)
-Snagov – 1540 ha (0 %)
-Nuci – 3718 ha (19, 7 %)
-Mostistea II – 12093 ha (3,6 %)
-Gradistea – 1360 ha (1,1 %)
-Pantelimon – 3910 ha (34,3 %)
-Chiajna-Bragadiru-Domnesti – 2630 ha (0 %)
-Chitila – 502 ha (18,5 %)
-Mostistea I – 105204 ha
-Oltenita-Surlari-Dorobantu – 6469 ha
Desi suprafata amenajata pentru irigatii este ridicata circa 70 % din suprafata agricola a
ariei metropolitane a municipiului Bucuresti, doar 30 % din acestea au instalatii pregatite pentru
irigatii si numai 6 % sunt utilizate efectiv (doar 3 % în judetul Calarasi, unde potentialul este foarte
ridicat). Restul sun instalatii distruse (circa 50 %), scoase temporar din uz sau fara acces la
resursele de apa.
Schimbarile generate de sistemele de irigatie se resimt la nivelul reliefului (aparitia
formelor negative de relief – canale de irigatie), apelor subterane (cresterea nivelului piezometric,
degradarea calitatii apei), apelor de suprafata (afectarea scurgerii apei prin utilizarea apei),
solurilor (accentuarea proceselor de salinizare a solurilor), consumurilor de energie electrica
pentru pomparea apei etc.
Pentru a combate o parte din aceste consecinte negative, pentru sistemele mari de
irigatii (Berceni-Vidra-Frumusani – 27,7 %; Bragadiru-Jilava – 28,6 %, Chiajna-Dragomiresti –
61,6 %, Nuci – 93,8 %, Mostistea II – 45,5 %) au fost amenajate sisteme de drenare-desecare,
alaturi de acestea reprezentative prin suprafata fiind Valea Vlasiei-Saftica (2920 ha), Peris-Lipia
(4333 ha), Stefanestii de Sus (2815 ha), Tamas -Corbeanca-Otopeni-Tunari (7274 ha), Voluntari-
Pantelimon (1890 ha).
Dintre lucrarile de asanare de amploare se remarca în special cele din Lunca Dunarii si
din lungul Colentinei, unde au fost rezolvate probleme de igiena, circulatie, estetica, securitate si
de urbanism.
Modificarile care s-au realizat în configuratia apelor de suprafata, în special prin
reducerea dimensiunii riscurilor hidrologice (inundatii, supraumectare) si geomorfologice
(eroziune si acumulare fluviatila si lacustra) reprezinta un element definitoriu pentru peisajul ariei
metropolitane a municipiului Bucuresti. Astfel, în lungul cursurilor de apa au fost realizate lucrari
de îndiguire în scopul scaderii vulnerabilitatii obiectivelor socio-economice la riscul de inundatie si
de eroziune laterala (Antipa, 1910, Botzan si altii, 1991). Aceastea au determinat o intensificarea
a eroziunii în adâncime si regresive, cu impact în stabilitatea albiilor râurilor din aria metropolitana
a municipiului Bucuresti.
Mutatii semnificative determinate de diguri s-au realizat în Lunca Dunarii, integral
îndiguita în acest sector, unde functionalitatea zonelor umede din spatele digurilor a fost
semnificativ afectata. De asemenea, râul Dâmbovita este îndiguit integral pe teritoriul municipiului
Bucuresti, importanta lui deosebita pentru capitala impunând acest lucru. În cazul celorlalte
cursuri de apa (Arges, Sabar, Ciorogârla, Neajlov) apar suprafete îndiguite doar în dreptul
localitatilor, evidentiind rolul acestora pentru apararea împotriva inundatiilor.
Îmbunatatirea conditiilor de exploatare a resurselor de apa si limitarea efectelor
inundatiilor a impus si realizarea de rectificari ale cursurilor râurilor (Arges aval de Mihailesti-
Hotarele – 45,5 km între Hotarele si Oltenita – 37,5 km, Dâmbovita între Lacul Morii-Tânganu –
24,6 km, Ilfov între Valea Ilfov si Dragomiresti – 2,12 km si între tartasesti si Joita – 9,5 km, Valea
Pasarea între Pasarea-Tunari - - 2,5 km, Cocioc – Mamina – 18 km etc.).
Acelasi lucru au urmarit si derivatiile, foarte numeroase în nordul si vestul municipiului
Bucuresti, cele mai reprezenative fiind: Bolovani (suplimentarea debitului Colentinei din Ilfov),
Bilciulesti-Ghimpati (alimentarea lacurilor Colentinei din Ialomita), Cocani-Dârza (transferul apelor
Ialomitei spre Cociovalistea) Racari (transfer de ape din Ilfov în Dâmbovita), Brezoaiele
(transferul apelor mari ale Dâmbovitei spre Arges), Arcuda (transferul apelor mari ale Dâmbovitei
spre Arges), apeductele Crivina -Arcuda si Crivina-Rosu (transportul apei spre statiile de tratare
Arcuda si Rosu), Lunguletu (între Arges si Dâmbovita pentru sistemul de irigatii Titu-Ogrezeni)
Dragomiresti-Chitila (transportul apei dinspre Arges spre Colentina), Glina-Arges (urmeaza sa
realizeze legatura cu statia de epurare a municipiului Bucuresti), Izvorul (din Arges spre Neajlov),
Arges-Sabar si Dunare-Dorobantu.
De asemenea, pe teritoriul municipiului Bucuresti, Dâmbovita este compartimentata pe
opt biefuri între Lacul Morii si Pod Vitan, pentru a asigura un control mai atent al scurgerii.
Schimbari în circuitul local si regional al apei s-au produs si prin amenajarea retelelor de
canalizare ale localitatilor, care în afara apelor uzate preiau si o mare parte din apele pluviale pe
care le directioneaza punctual spre apele de suprafata, unde genereaza cresteri de debit si
modificari ale parametrilor fizici, chimic si biologici.
Important prin dimensiuni este si Canalul Arges-Dunare la care au fost initiate lucrarile,
însa care în prezent este în stare de conservare. Aceste derivatii, afecteaza semnificativ
stabilitatea ecosistemelor naturale, întrucât tin cont numai de necesitatile de moment ale
comunitatilor umane din spatiul metropolitan.
Dintre artificializarile hidraulice ce sunt specifice ariei metropolitane a municipiului
Bucuresti se detaseaza si barajele si acumularile, functionalitatea acestora fiind complexa. Astfel,
în aria metropolitana a municipiului Bucuresti exista patru acumulari cu rol în limitarea efectelor
indundatiilor (Mihailesti-Cornetu, Rosu, Lacu Morii si Buftea), care însa în caz de functionare
deficitara ridica reale probleme de risc hidrologic la nivelul comunitatilor umane din aval (riscul de
rupere a digurilor si barajelor).
De asemenea, exista peste 120 de acumulari piscicole, de agrement, pentru alimentarea
sistemelor de irigatie etc., care completeaza modificarile care au fost aduse în regimul de
scurgere al râurilor si în dinamica albiilor majore si majore.
Modificari la nivelul apelor de suprafata s-au realizat si prin amenajarea lacurilor naturale
(Snagov, Caldarusani etc.) si amenajarea de lacuri în foste excavatii (Circului, Titan etc.).
Astfel, artificializarile hidraulice au determinat conturarea de noi areale disfunctionale în
aria metropolitana a municipiului Bucuresti (în special prin accentuarea riscului de inundatie în
cazul nefunctionarii corespunzatoare), cresterea costurilor de întretinere si/sau desfiintare, dar
mai ales afectatea calitatii solurilor, apelor subterane si a diversitatii biologice.
Solurile aluviale întelenit, cu textura medie s-au format pe aluviuni cu texturi ce variaza
de la luto-nisipoase la luto-argiloase. Sunt raspândite în partile plane, mai joase ale luncilor, sub
padurile de lunca (zavoaiele).
Solurile aluviale întelenite, cu textura usoara sunt raspandite în partile mai înalte ale
luncilor, foarte rar inundabile, cu adancimea pânzei freatice la peste 2 m adâncime. Aceste soluri
s-au format mai ales pe aluviunile grindurilor, unde compozitia variaza de la nisip lutos pâna la
luto-nisipos. Fiind soluri aluviale cele mai evoluate, au un orizont A bine conturat, cu grosimi de
25-50 cm, de culoare bruna sau brun deschisa, cu o structura grauntoasa instabila, în care se
acumuleaza humusul.
În arealul localitatilor, modificarile antropice datorate constructiilor de diferite tipuri (cai
ferate, reteaua de drumuri, spatii construite etc.), au determinat destructurarea profilului de sol
initial si aparitia asa-numitelor „protosoluri antropice” sau „soluri de umplutura” (din clasa solurilor
neevoluate, trunchiate sau desfundate). Ceea ce caracterizeaza protosolurile antropice este
prezenta pe profil a diferitelor materiale de constructie (resturi de caramizi, nisip, resturi de
zidarie). Existenta diferitelor materiale bogate în calciu face ca aceste soluri sa se încadreze în
clasa solurilor slab bazice, în timp ce solurile brun-roscate sunt soluri slab acide-neutre.
Protosolurile antropice, spre deosebire de solurile brun-roscate ce au format învelisul edafic
initial, sunt nestructurate, cu o slaba activitate microbiologica, fara un orizont biologic activ bine
definit, utilizarea lor ca suport pentru spatii verzi necesitând costuri suplimentare, toate acestea
adaugându-se costurilor totale de mediu.
Ca si celelalte componente ale mediului, solurile ariei metropolitane a municipiului
Bucuresti au suportat numeroase modificari sub actiunea factorilor antropici (artificializari edafice)
pentru îmbunatatirea fertilitatii lor (aplicarea de îngrasaminte chimice, irigatii, drenari si desecari,
araturi etc.) sau pentru crearea unor conditii favorabile de amplasare a unor amenajari
(decopertari, acoperirea orizontului de sol). Ele au modificat caracteristicile fizico-chimice si
biologice ale solurilor, afectând în mod negativ fertilitatea solurilor pe termen mediu si lung.
Astfel, majoritatea culturilor agricole (mai ales cele irigate) se caracterizeaza si prin
aplicarea unor îngrasaminte chimice care sa mentina un disponibil ridicat de substante nutritive în
sol. De asemenea, în zonele în care frecventa crovurilor este ridicata, se aplica frecvent
amendamente cu substante bazice (CaCO3) în scopul ameliorarii calitatii acestora.
Un fenomen foarte întâlnit în aria metropolitana a municipiului Bucuresti este cel al
decopertarilor si acoperirii orizontului activ de sol, în scopul realizarii de suprafete construite,
infrastructuri etc. Astfel, în cazul proiectelor de amploare, orizontul activ de sol este preluat si
conservat, pentru a fi folosit în spatiile în care se promoveaza masuri de reconstructie ecologica
sau de îmbunatatirea a calitatii solurilor. În majoritatea localitatilor însa, pentru realizarea spatiilor
rezidentiale si a infrastructurilor, orizontul inferioare de sol sunt acoperite, „betonul fiind
considerat ultimul stadiu de evolutie a solului” (Pumain, 1986).
Solurile din aria metropolitana a municipiului Bucuresti se caracterizeaza printr-o
fertilitate ridicata (clasa a II-a de fertilitate), regimul climatic caracterizat prin frecventa ridicata a
secetelor impunând utilizarea irigatiilor pentru agricultura. Probleme deosebite la nivelul solurilor
apar datorita vulnerabilitatii ridicate la eroziunea eoliana si fluviatila (în special pentru solurile cu
textura nisipoasa), precum si la procesele de tasare, sufoziune si formare de hardpan, care
contribuie la degradarea calitatii solurilor. De asemenea, în cazul solurilor cu textura nisipoasa
apare problema capacitatii reduse de retentie a apei si substantelor nutritive, cu incidenta asupra
productivitatii solurilor.
În ansamblul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti, suportul edafic se constituie într-o
resursa semnificativa pentru dezvoltarea activitatilor agricole si silvice, restrictii cel mai importante fiind
determinate de regimul hidric, care fie este excedentar, fie deficitar.
2.2.6 Vegetatia
vegetatiei lemnoase si ierboase. În plus, faptul ca teritoriul este strabatut de numeroase cursuri
de ape - râuri si lacuri - care accentueaza diversitatea conditiilor stationale, ofera posibilitatea
instalarii unei vegetatii lemnoase, ierboase si acvatice din cele mai diferite.
Padurile ocupa o suprafata de 23.212 ha, adica 12,75% din suprafata teritoriului, fiind
formate în proportie de 40 - 55% din Quercinee si 45 - 60% din foioase diverse.
Între valea Pasarea si valea Ialomita se gasesc, ca tipuri naturale, padurile de sleau,
instalate pe soluri brun -roscate de padure, cu textura mijlocie, de pe câmpii tabulare si lunci
înalte, care primesc o cantitate mare de precipitatii. Sunt reprezentate prin stejarul pedunculat
(Quercus robur ) cu vârste de 80 - 140 ani ca specie de baza, în amestec cu ulm (Ulmus minor ),
tei (Tilia cordata, Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus excelsior), paltin (Acer platanoides ). Au ca
specii de subetaj: carpenul (Carpinus betulus), jugastrul (Acer campestre), artarul (Acer
tataricum), marul (Malus domestica), sorbul (Sorbus domestica).
La sud de valea Pasarea pâna la lunca Arges - Sabar se întind padurile de sil vostepa.
Etajul principal al padurii este format din stejar brumariu (Q. pedunculiflora), cer (Q. cerris), stejar
pufos (Q. pubescens ), gârnita (Q. frainetto) chiar si ulm (Ulmus minor), jugastru (Acer
campestre), stejar pedunculat (Q. robur).
În Padurea Cernica - Pasarea - Pustnicul predomina asociatia Carpinus betulus si Tilia
tomentosa, alaturi de Acer campestre, Q. Cerris, Acer tatarium, Hedera helix.
În padurea Mogosoaia, pe pantele usor înclinate sau pe terasa, stratul arborescent este
dominat de artarul tataresc (Acer tatarium), stejarul pedunculat (Q. robur), alaturi de care apar
jugastrul (Acer campestre), teiul (Tilia tomentosa).
Pe locurile microdepresionare, inundate uneori în timpul primaverii, din padurea
Pustnicul, stratul arborescent este dominat de tei (Tilia tomentosa, T. cordata), frasin (Fraxinus
excelsior, Fr, angustifolia, Fr, pallisae ).
Aceste paduri se caracterizeaza prin consistenta redusa, cu starea de masiv
întrerupta de poieni, uneori aparând numai grupe sau boschete de arbori cu trunchiuri si ramuri
strâmbe, acoperite de licheni (acolo unde înca nu a patruns padurea). Saracia în specii, starea
de vegetatie putin activa si faptul ca vegeteaza într-un cadru natural foarte uniform, lipsit de
variatie de teren - dau acestor paduri un caracter de monotonie.
Fiind paduri în general puternic poienite în acestea patrund numeroase elemente stepice
care apartin clasei Festuca - Brometea cu Festuca valesiaca, Poa angustifolia, Filipendula
vulgaris, Carex praecox si uneori Andropogon ischaem um, Crysopogon gryllus ce ajung la
abundenta - dominanta mare.
În estul ariei metropolitane vegetatia primara ierboasa a silvostepei a fost înlocuita cu
culturi agricole si pajisti stepizate cu paius (Festuca valesiaca), barboasa (Botriochloa
ischaemum ), fîricea (Poa bulbosa) ca si cu plante sagitale si ruderale.
În crovurile din câmpia Snagovului, câmpia Mostistei, nordul câmpiei Bucurestiului
se întâlnesc asociatiile ruderale.
În crovurile cu apa permanenta din interiorul padurilor si de pe câmpuri se întâlneste
asociatii palustre.
Zavoaiele instalate de-a lungul Argesului si, razlet, de-a lungul salbelor de lacuri, sunt
formate pe solurile crude aluvionare grele, din salcii (Salix fragilis, S. caprea, S. babylonica),
rachita alba (Salix alba), anin negru (Alnus glutinosa), frasin pufos (Q. bicolor, Q. palustris),
catine (Tamarix ramosissima, T. gallica). Pe soluri crude aluvionare, usoare, apare plopul
negru (Populus nigra), plopul negru hibrid (P. canadensis, P. trihocarpa, P. tristis, P. robusta),
nucul (Juglans nigra), curpenul (Clematis vitalba), sângerul (Cornus sanguinea), cornul (Cornus
mas ), macesul (Rosa canina), cretusca (Filipendula ulmaria), cerentel (Geum urbanum ), dracila
(Berberis vulgaris), limbarita (Alisma plantago).
Vegetatia hidrofila (palustra) se dezvolta în conditiile unei umiditati mai ridicate pe
terenuri, uneori permanent acoperite cu apa, în cadrul luncilor, pe vaile acoperite cu apa ca si
pe malurile apelor statatoare.
Partile marginale ale apelor, lacurilor si baltilor sunt invadate de o vegetatie acvatica
alcatuita din nufarul galben (Nuphar luteum), nufarul alb (Nymphaea alba), broscarita
(Potamogeton fluitans, P. natans), buzduganul de apa (Sparganium erectum), cucuta de apa
(Cicuta virosa), rachitanul (Lythrum salicaria), lintita (Lemna minor), pestisoara (Salvinia natans),
Riccia fluitaits (pentru decorarea acvariilor), iarba broastelor (Hydrocharis morsus -ranae) ca
plante plutitoare cu sau fara radacini, identificate în lacurile Balteni, Snagov, Caldarusani,
Cernica, Mogosoaia, Fundeni.
Vegetatia halofila se dezvolta pe solurile intrazonale în special în Câmpia Mostistei,
ce apar ca petece de dimensiuni diferite si care au luat nastere în sectoarele depresionare ale
interfluviilor, cu apa freatica la mica adâncime, bogat mineralizata si cu drenaj deficitar, care ocupa
pe teritoriul ariei metropolitane 0,15% din suprafata agricola (117.372 ha).
Pe nisipurile nefixate din lunca Ialomitei si Argesului se dezvolta o vegetatie psamofila.
Pe pantele însorite si uscate ca si pe versantii abrupti ai vailor ce strabat teritoriul se mai
gasesc petece de pajisti xerofile resturi ale vegetatiei stepice înlocuite astazi cu culturi agricole.
Plantele segetale, cunoscute sub denumirea de buruieni din culturi, sunt în majoritate
plante anuale, unele cu germinatia semintelor în timpul toamnei, dar trebuie mentionat caracterul
de esalonare a germinarii semintelor pe mai multi ani, ceea ce presupune mentinerea speciei în
aceste locuri, chiar în cazurile când în anumiti ani nu exista conditii favorabile pentru dezvoltarea
lor. Prin lucrarile de întretinere a culturilor, plantulele de buruieni sunt distruse, dar acestea se
refac din semintele de rezerva, lastari, încât un anumit numar de indivizi reusesc sa ajunga la
maturitate, asigurând semintele pentru perpetuarea speciei.
Vegetatia ruderala se dezvolta pe terenurile din jurul si interiorul asezarilor omenesti,
caracterizate printr-o cantitate mult mai mare de substante organice, provenite din decopertarea
gunoaielor, resturilor vegetale si animalelor în curs de descompunere.
Vegetatia aria metropolitane a municipiului Bucuresti, în special cea forestiera reprezinta
un important factor de reglare a climatului la nivel local si regional. De asemenea, în cazul
padurilor din apropierea municipiului Bucuresti, acestea se constituie în importante furnizoare de
plante utilizate în scopuri comerciale (plante medicinale, plante utilizate pentru hrana populatiei,
plante decorative etc.).
Tot în apropierea municipiului Bucuresti, padurile prezinta o importana deosebita pentru
desfasurarea activitatilor de agrement, chiar daca în unele situatii apar probleme deosebite legate
de depozitarea deseurilor, vandalizare etc.
Un regim special de administrare îl au padurile care sunt gestionate prin ocoalele silvice
Branesti (unitatile de productie Pasarea, Pustnicu, Cernica – 5206,5 ha), Bolintin (unitatile de
productie Bucsani, Malu Spart, Cascioarele, Zavoaiele Argesului, Cotroceanca, Gradinari –
9141,4 ha), Bucuresti (unitatile de productie Socola, Jilava, Valea Mocaului, Râioasa, Domnesti,
Baneasa – 7671,1 ha), Snagov-Scrovistea (Brânzeasca, Popesti, Saftica, Afumati, Surlari-Cornis,
Balta Neagra – 8316,5 ha), Comana (Padina Tatarului, Comana, Magura, Copaceni, Islaz,
Izvoarele – 9309,7 ha), Mitreni (Paraschiva, Ciornuleasa – 2178,5 ha) si Lehliu (Fundulea – 1667
ha). În cadrul acestora specia dominanta este Quercus sp. (45,9 %, dominante fiind Q. robur – 45
%, Q. cerris – 37 %, Q. pedunculiflora – 12 %, Q. frainetto – 5 %), Tilia sp. (11 %), Robinia
pseudocaccia (8,3 %) si Populus sp. (5,4 %, dintre care dominant este Populus canadensis - 40
%).
1%
16%
2%
5% 47%
5%
5%
8% 11%
Padurile ariei metropolitane a municipiului Bucuresti, dupa cu era amintit anterior sunt de
tip sleau (majoritatea padurilor din aria metropolitana, ele fiind de stejar pedunculat, de cer si
gârnita sau de stejar brumariu), de cer si gârnita (în sudul si vestul Vlasiei, Câmpul Câlnaului,
nordul Câmpiei Burnasului, Câmpia Gavanu-Burdea si vestul Câmpiei Mostistea, reprezentative
fiind padurile Islaz, Padina Tatatrului, Blaj, Teiusu, Magura, Cernica, Pustnicu, Pasarea,
Corbeanca, Frumusani), stejar brumariu (în Câmpia Mostistea, sudul Câmpiei Burnasului si o
mica parte din Câmpia Câlnaului, reprezentative fiind padurile Baba Ana, Belciug, Zoiceru,
Tamadau, Ileana), stejar pedunculat (caracter extrazonal în Câmpia Vlasiei si Câmpia Câlnaului,
reprezentative fiind padurile Brânzeasca, Blidaru) si zavoaie (padurile din lungul Dunarii,
Argesului, Ialomitei, Dâmbovitei si a celorlalte ape curgatoare din aria metropolitana).
suprafata artificializata fiind de 173,4 ha, cu suprafete mai ridicate în ocoalele silvice Comana
(81,4 ha) si Branesti (61,8 ha).
Diversificarea fondului forestier pentru îmbunatatirea calitatii masei lemnoase (în special
pentru producerea de mobila), fiind introduse la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului
al XX-lea nucul (Juglans regia) – 157,9 ha, ciresul (Prunus cerris) – 113,3 ha, iar dupa cel de-al
doilea razboi mondial Quercus virgiliana – 145 ha si Acer negundo – 4,6 ha.
Prin artificializarea vegetatiei se detaseaza net municipiul Bucuresti, unde vegetatia
naturala a fost complet înlocuita cu elemente care s-au adaptat la climatul urban, urme
regasindu-se prin arbori izolati multiseculari situati în interiorul orasului.
În prezent, vegetatie initiala a fost înlocuita în totalitate, locul acesteia fiind luat de spatii
construite, terenuri virane, cai de comunicatie, spatii verzi etc. Spatiile verzi cuprind specii de
plante care s-au adaptat la climatul urban. Astfel, în alcatuirea acestora intra specii caracteristice
zonei silvostepei (Quercus sp., Tilia sp.), cât si o serie de specii alohtone care s-au adaptat la
climatul urban (tuia – Thuja occidentalis, pinul – Pinus silvestris, molidul – Picea abies, magnolia
– Magnolia sp., platanul – Platanus sp., castanul – Castanea sativa etc.).
În special în parcurile si gradinile publice, diversitatea elementelor floristice este mai
ridicata, fiind determinata de numeroasele specii care au fost introduse, în scopul cresterii valorii
estetice a parcului. Astfel, desi ca elemente dominante se detaseaza teiul, frasinul, castanul,
plopul si salcia, apar, izolat sau formând formatiuni compacte, specii de plante specifice altor
zone biogeografice: stejarul rosu american, catalpa, chiparosul de balta, ciresul japonez, diferite
specii de rasinoase (tisa, pin, tuie etc.).
Stratul ierbaceu prezinta o dezvoltare diferentiata functie de lucrarile de întretinere care
se executa asupra lor. Astfel, în spatiile neîntretinute se observa o accentuata tendinta de
ruderalizare a stratului ierbaceu cu proiectie în estetica spatiului. În zonele întretinute, sunt
amenajate aranjamente florale, starea acestora în timpul observatiilor (lunile iunie-iulie) fiind
destul de proasta (fenomenele de uscare datorita lipsei lucrarilor de întretinere sunt frecvente).
La nivelul aliniamentelor stradale de pe arterele rutiere noi se observa dominanta
monospecificitatii (dominanta unei singure specii), cu impact în estetica zonei, dar si a viabilitatii
spatiilor verzi, însa cu incidenta în scaderea costurilor de întretinere.
În afara acestora, trebuie amintita si o forma de artificializare a vegetatiei care a luat
amploare în ultima perioada în special în municipiul Bucuresti si împrejurimi, prin cultivarea
plantelor ornamentale de interior (Yucca sp. , Draccena sp., Croton sp., Palmae, Cactacae,
muscate, plante mediteranene etc.), care poate avea consecinte pe termen lung în cazul în care
prin adaptarea la conditiile locale, vor deveni concurente ale speciilor autohtone din ecosistemele
naturale.
2.2.7 Fauna
Fauna initiala, a carei distributie este strâns legata de vegetatie si de dinamica modului
de utilizare a terenurilor, a suferit transformari semnificative în aria metropolitana a municipiului
Bucuresti, disparând chiar în zonele în care gradul de antropizare este foarte ridicat. Astfel, în
cea mai mare parte a ariei metropolitane s-au dezvoltat specii antropofile, (vrabia, cioara, mierla,
turturica, sobolanii, mustele, tântarii etc.), care au reusit sa-si adapteze comportamentul si dieta
la noile conditii de mediu impuse de amenajarile antropice
Fauna initiala se pastreaza în special în zonele umede si în padurile din aria
metropolitana a municipiului Bucuresti, unde conditiile de habitat s-au mentinut la un nivel
aceptabil pentru acestea. Fauna este cea specifica zonelor de vegetatie existente în aria
metropolitana, dintre elementele azonale remarcându-se în special speciile de animale din
zonele umede. Astfel, în special pasarile migratoare gasesc în unele zone umede din aria
metropolitana (Lunca Dunarii, Balta Comana, luncile Argesului, Dâmbovitei, Coletinei, Ialomitei
etc.) conditii favorabile de habitat.
Dintre elementele de interes cinegetic se remarca capriorul, vulpea, iepurele, mistretul,
fazanii, potârnichea etc. care sunt valorificate ca atare în cadrul fondurilor de vânatoare din
acest spatiu. Astfel, unele paduri din apropierea municipiului Bucuresti (în special acelea unde
activitatile de recreere nu au intensitate foarte ridicata) prezinta interes cinegetic, fiind populate
periodic cu specii valoroase sub acest aspect. De altfel, toate padurile din aria metropolitana a
municipiului Bucuresti sunt incluse în fonduri de vânatoare gestionate de A.J.V.P.S..
Fauna acvatica apartine domeniului mrenei si crapului. Zona mrenei se extinde pe
locurile nisipoase ale râurilor, cuprinzând alaturi de mreana, scobar, clean, somn, oblet, caras.
Crapul are un areal redus si este însotit de babusca, platica, stiuca etc. Crapul apare foarte
frecvent si în bazinele lacustre din aria metropolitana. De altfel, în lacuri diversitatea speciilor
este mai mare, fiind de cele mai multe ori controlata antropic. Astfel, apar somnul, salaul,
cleanul, porcusorul, linul, stiuca, rosioara, bibanul etc.
Interventii la nivelul faunei ariei metropolitane a municipiului Bucuresti s-au realizat
indirect prin distrugerea habitatelor si direct prin introducerea si mentinerea unor specii de interes
vânatoresc (fazanul, capriorul).
O problema deosebita este legata de cresterea numarului de animale de companie (câini,
pisici, animale exotice etc.), care pot afecta stabilitatea ecosistemelor umane în cazul în care sunt
lasate în libertate intentionat sau accidental (în special la cutremure sau demolari). Abandonarea
câinilor care deserveau locuintele de tip P, P+1 din spatiile demolate a determinat cresterea
exploziva a numarului acestora în ultima perioada, în conditiile în care nu exista nici o politica
coerenta de mentinere si reducere a populatiilor acestora.
Fauna se constituie într-un element de favorabilitate (completeaza baza alimentara,
sustine activitatile de vânatoare si pescuit, mentine echilibrul ecologic) si de disconfort si
insecuritate în asezarile umane. Astfel, câinii, pisicile, sobolanii, insectele etc. contribuie la
cresterea riscului de îmbolnavire a populatiei, marind costurile de mentinere a unui confort ridicat
în habitatul intern si extern.
Sursele industriale sunt reprezentate de unitati din municipiul Bucuresti si din localitatile
urbane si rurale care prin natura si dimensiunile lor determina aparitia de probleme de degradare
a componentelor de mediu. În aceasta categorie sunt considerate în special activitatile industriale
cu profil chimic, metalurgic, constructii de masini, electronica si electrotehnica, materiale de
constructii, energetic care determina aparitia unor peisaje destructurate în proximitatea lor.
Acestea ridica probleme complexe la nivelul calitatii mediului (poluarea aerului, apei, solului,
poluare fonica, degradarea peisajului).
Sursele industriale au cunoscut transformari semnificative dupa 1990, majoritatea
unitatilor mari intrând într-un amplu proces de restructurare (fragmentare, retehnologizare,
reconversie, închidere) care a avut si are implicatii în calitatea factorilor de mediu. De asemenea,
tendinta actuala este de dezvoltare a unitatilor industriale mici si mijlocii (în special în primele
doua inele urbane), care desi la nivel local au un impact mai redus asupra mediului, sinergic
actioneaza la fel de agresiv (în special asupra apelor de suprafata si subterane).
Surse mobile
Sursele mobile sunt reprezentate de mijloacele de transport, deosebindu-se mijloacele
de transport rutiere, feroviare, fluviale si aeriene.
Autoturismele sunt surse de degradare a mediului prin zgomotul produs si prin
evacuarea gazelor de esapament (mai ales autoturismele învechite care circula înca în zonele
rurale, fiind mai accesibile populatiei din aceasta zona, cu venituri mai scazute). Cel mai intens
trafic, deci cea mai mare intensitate a zgomotului, si cele mai mari concentratii de poluanti emise,
se înregistreaza pe arterele de categoria I din Bucuresti si pe drumurile nationale 1 (Bucuresti -
Ploiesti, prin Otopeni), 1A (Bucuresti - Ploiesti, prin Buftea), 2 (Bucuresti - Urziceni), 3 (Bucuresti
- Fetesti), 5 (Bucuresti - Giurgiu), 6 (Bucuresti - Alexandria), 7 (Bucuresti - Pitesti prin Chitila),
precum si pe autostrazile Bucuresti-Constanta si Bucuresti - Pitesti.
În ceea ce priveste traficul greu (camioane si trailere), acesta este mai intens pe
drumurile nationale amintite mai sus, la care se adauga Soseaua de Centura a municipiului
Bucuresti. Poluarea determinata de vehicule este chimica si fonica. Impactul surselor mobile se
resimte asupra confortului si sanatatii populatiei, precum si asupra stabilitatii constructiilor.
Traficul feroviar se constituie într-o sursa importanta de zgomot si vibratii. În cazul
traficului feroviar de marfuri, cresterea nivelului sunetului este legata de necesitatile unitatilor
industriale de alimentare cu materii prime. Traficul de calatori se desfasoara permanent, cu mici
diferentieri sezoniere (introducerea unor trenuri catre munte în perioada de iarna si catre litoral în
sezonul estival); existenta unor trenuri care circula noaptea accentueaza efectul zgomotului,
afectând programul de odihna al populatiei rezidente în apropierea liniilor ferate. Daca o buna
parte din liniile ferate ce traverseaza aria metropolitana a Municipiului Bucuresti sunt electrificate,
poluarea chimica fiind mai redusa, existenta unor linii neelectrificate face ca traficul feroviar de pe
aceste relatii (Bucuresti - Titu, Bucuresti - Giurgiu, Bucuresti - Oltenita, linia de centura) sa
constituie surse de poluare.
Cea mai importanta concentrare feroviara este zona Gara de Nord care este deservita de
o retea densa de cai ferate. Caile ferate care des ervesc garile de Nord si Basarab fragmenteaza
zona situata între Calea Grivitei si Bd. Dinicu Golescu, în acest spatiu neexistând deocamdata
posibilitati de transferare a fluxurilor rutiere decât pe Podul Grant sau prin zona Gara de Nord.
Traficul ferovi ar înregistreaza variatii în timpul zilei în cele doua statii CFR. Astfel, traficul
cel mai intens se semnaleaza dimineata între orele 05.00-08.00, când numarul trenurilor care
pleaca sau sosesc în Gara de Nord este peste 10, iar în Gara Basarab între 2-5. Maxime
secundare mai apar în intervalul 16.00-17.00 si 21.00-22.00, fiind legat de terminarea
programului de lucru sau de transferarea fluxurilor de calatori care se îndreapta spre diferite
orase din tara sau spre Bucuresti. Traficul cel mai redus se înregistreaza în intervalele 9.00 -
13.00 si 15.00-16.00. Din analiza datelor se poate observa ca maximele se suprapun peste
perioadele de odihna ale populatiei (05.00-09.00, 13.00-15.00 si 22.00 -24.00).
Cea mai mare parte a trenurilor care pleaca si sosesc din/în Gara de Nord sunt Rapide
(44 %), urmate de cele Personale (24 %), Accelerate (22 %) si Intercity (10 %). În cazul trenurilor
personale, se observa o diferenta ridicata între numarul de plecari si cel de sosiri, explicatia fiind
data de faptul ca majoritatea personalelor ce sosesc în Bucuresti sunt directionate spre celelalte
statii CFR (Obor, Basarab, Progresul, Baneasa). Acest lucru este pus în evidenta de faptul ca la
Gara Basarab se înregistreaza zilnic 15 plecari si 24 de sosiri, în timp ce în Gara de Nord sunt 74
sosiri si 82 plecari.
Din/în Gara de Nord pleaca/sosesc trenuri din toate regiunile tarii, celelalte gari deservind
doar anumite regiuni: Basarab pentru Transilvania si vestul Munteniei, Obor pentru Dobrogea si
estul Munteniei, Progresul pentru sudul tarii. Cele mai multe trenuri care tranziteaza Gara de
Nord realizeaza legatura cu orase din Muntenia (12 % Sosiri si 13 % Plecari) evidentiind relatiile
interregionale existente la nivelul acestui spatiu. Transilvania (10 % Plecari si 6 % Sosiri),
Moldova (8 % Sosiri si 8 % Plecari), Dobrogea (8 % Plecari si 8 % Sosiri), Banat (6 % Sosiri si 8
% Plecari). La acestea se adauga trenurile internationale (7 % Sosiri si 6 % Plecari) care
traverseaza diferite regiuni ale tarii functie de destinatia finala.
Traficul feroviar de calatori este completat de traficul feroviar industrial, care se afecteaza
în general aceleasi areale ca si traficul de calatori. În zona platformelor industriale apar probleme
legate de fragmentarea traficului rutier datorita traversarii unor cai ferate industriale (Soseaua
Orhideelor, Bd. Jiului etc.). Traficul feroviar de marfuri contribuie la cresterea riscului tehnogen în
lungul cailor ferate prin substantele chimice cu diferite grade de periculozitate (inflamabile,
corozive, acizi, baze etc.) care sunt transportate.
Alte surse mobile de degradare a mediului sunt constituite de traficul fluvial de pe Dunare
si de traficul aerian, acesta din urma fiind concentrat în zona aeroporturilor internationale Otopeni
Surse menajere
Spatiile rezidentiale si asimilabile cu cele rezidentiale (comerciale, birouri, institutii, etc.)
reprezinta surse importante de degradare a mediului în aria metropolitana a municipiului
Bucuresti prin volumul ridicat de deseuri, dar si prin presiunea ridicata pe care o exercita asupra
diferitelor categorii de resurse naturale (resurse energetice, resurse alimentare etc.).
De asemenea, gospodariile oamenilor devin, din cauza lipsei unor dotari edilitare
(încalzire centralizata, alimentare cu apa, canalizare) surse de poluare a aerului (iarna, prin
încalzirea locuintelor pe baza de combustibili fosili) si a apelor (prin scurgerea apelor uzate
menajere în reteaua hidrografica sau prin infiltrarea acestora în pânza freatica).
În prezent sursele menajere sunt printre cele mai importante forme de degradare a
calitatii mediului ariei metropolitane a municipiului Bucuresti deoarece:
- prezinta o distributie relativ uniforma în spatiul ariei metropolitane a municipiului
Bucuresti
- consumul casnic si implicit volumul de deseuri generat a crescut semnificativ, sub
efectul direct al deschiderii economice.
- diversitatea substantelor utilizate în gospodarie care devin deseuri a crescut
semnificativ (materiale de constructie, detergenti etc.), iar ritmul de înlocuire a
obiectelor casnice este foarte ridicat.
- controlul impactului asupra mediului al surselor menajere este foarte greu de realizat
si de limitat.
- infractionalitatea de mediu (depozitarea haotica a deseurilor, evacuarea necontrolata
a apelor uzate, vandalizarea vegetatiei forestiere) sunt fenomene specifice în
interiorul si proximitatea spatiilor rezidentiale.
Surse agricole
Activitatile agricole detin, ca areal de desfasurare, ponderea cea mai importanta din
totalul activitatilor economice din aria metropolitana a municipiului Bucuresti. Atât cultura
plantelor, cât si cresterea animalelor reprezinta surse de degradare a calitatii apelor si solurilor
prin substante organice.
Astfel, caracterul intensiv al culturilor (mecanizare, chimizare, irigatii, suprafete ridicate,
monoculturi) contribuie la accentuarea problemelor de mediu pe care le genereaza activitatile
agricole. Astfel, degradarea calitatii solurilor, degradarea calitatii apelor de suprafata si
subterane, afectarea ecosistemelor naturale, dar si a calitatii locuirii în asezarile umane, sunt
consecinte frecvent raspândite în aria metropolitana a municipiului Bucuresti.
În c azul activitatilor de crestere a animalelor probleme apar datorita amplasarii
necorespunzatoare a unitatilor de productie fata de alte functiuni sau datorita nefunctionarii
corespunzatoare a unor instalatii de reducere a impactului deseurilor asupra mediului. Astfel,
probleme deosebite apar datorita mirosurilor (în cazul atmosferei), volumelor ridicate de
substante organice care ajung în sistemele acvatice receptoare si a volumului ridicat de deseuri,
care îsi gaseste din ce în ce mai greu utilizare într-o agricultura din ce în ce mai chimizata.
Alte surse
În categoria acestora sunt incluse o serie de activitati cu areal de influenta redus, însa
care pot pune probleme de mediu în cazul unei gestiuni necorespunzatoare. În aceasta categorie
sunt incluse activitatile din sectorul sanitar, depozitele de deseuri, activitatile de extractie a
materialelor de constructie etc.
Dintre aceste sursele sanitare ridica cel mai mari probleme la nivelul ariei metropolitane a
municipiului Bucuresti, gestionarea deseurilor si riscul biologic fiind printre problemele care se
doresc a fi rezolvate în viitor. Astfel, numai în cazul municipiului Bucuresti exista 31 unitati
sanitare care trebuie sa îsi rezolve în perioada 2005-2007 problema incinerarii deseurilor
periculoase, acestea urmând sa fie supuse sterilizarii termice, sau incinerarii în instalatiile
autorizate.
Din analiza noxelor generate de traficul rutier, se observa aparitia de probleme deosebite
în special la indicatorul monoxid de carbon, unde se observa o frecventa destul de ridicata de
depasire a CMA momentan si zilnic în punctele Cercul Militar si Lacul Morii.
Probleme de poluare a aerului, apar pe suprafete mai reduse în special în lungul cailor
ferate neelectrificate (determinate de traficul feroviar) si în apropierea aeroporturilor Otopeni si
Baneasa (determinate de traficul aerian).
De asemenea o poluare locala a aerului este determinata si de gazele rezultate din
descompunerea sau arderea deseurilor în cadrul rampelor de deseuri sau datorita aerosolilor de
la pesticide sau de la alte produse fitosanitare utilizate în agricultura, etc.
În municipiul Bucuresti, ICIM si Agentia de Protectie a Mediului Bucuresti si Ministerul
Industriilor au identificat 53 surse de poluare a aerului, repartizate pe întreg teritoriul municipiului
Bucuresti. Pe baza unui model matematic de difuzie de tip gaussian, având ca date de intrare
caracteristicile fizico-chimice a surselor de poluare si parametrii meteorologici, ICIM a calculat
concentratiile medii anuale si concentratiile maxime la 30 de minute, precum si frecventele
anuale de depasire a normelor sanitare. Studiul a surprins aparitia unor situatii de depasire a
concentratiilor medii anuale la dioxid de sulf în zona Grozavesti-Grivitei, în nord vestul
Bucurestiului si în zona Titan sub directa influenta a centralelor termice. Astfel, în aceste zone,
frecventa de depasire a CMA este de 1 %, în unele cazuri înregistrându -se concentratii la 30
minute duble fata de maxima admisa.
În aceste zone apar si situatii de poluare cu oxizi de azot, cu frecvente de depasire de 1-
2 %, în unele conditii valorile depasind maxima momentana cu 20 ori (zonele Militari, Colentina,
Titan) .
De remarcat ca în municipiul Bucuresti centralele termice contribuie cu circa 60 % la
poluarea cu dioxid de sulf si 40 % la cea cu oxizi de azot.
Principalele surse de pulberi în suspensie sunt traficul rutier si unitatile industriale din aria
metropolitana a municipiului Bucuresti. Depasirea limitei maxime admise este foarte frecventa în
cazul unitatilor din industria metalurgiei feroase si neferoase, dar si a centralelor termice.
De asemenea, în apropierea zonelor în care se executa lucrari de constructie
concentratia de pulberi în suspensie înregistreaza cresteri, uneori depasind concentratia maxima
admisa.
În cazul pulberilor în suspensie si sedimentabile rezultate din activitatile din industria
metalurgica si din traficul rutier se pune problema continutului ridicat în metale grele (în special
plumb si cadmiu), care ridica probleme deosebite la nivelul ecosistemelor acvatice si terestre.
3
Depasiri ale concentratiei maxime admise la pulberi în suspensie (0,15 mg/m ) în aria
metropolitana a municipiului Bucuresti se înregistreaza atât în municipiul Bucuresti, cât si în
localitatile din imediata vecinatate a SC NEFERAL SA si în localitatile din apropierea centralelor
termice.
Incepand cu anul 2003 calitatea aerului municipiului Bucuresti si a unor localitati din
judetul Ilfov este supravegheata printr-o retea de 8 puncte (Drumul Taberei, Berceni, Cercul
Militar, Mihai Bravu, Magurele, Balotesti, Lacul Morii, Titan), ce surprind dinamica zilnica a
principalelor noxe ce caracterizeaza aerul urban al municipiului Bucuresti: dioxid de sulf, oxizi de
azot, ozon, monoxid de carbon, pulberi in suspensie. Concentratia noxelor este corelata cu
parametrii climatici (temperatura, umiditate, precipitatii, regim eolian, presiune atmosferica).
Astfel, dioxidul de sulf a înregistrat în perioada octombrie (înainte de activarea sistemului
de încalzire) – decembrie (sistemul de încalzire functional). Astfel, cea mai mare parte a valorilor
3 3
s-au situat sub 50 µg/m , fiind înregistrate doar doua depasiri la statiile Titan (440 µg/m ) si
3
Balotesti (285 µg/m ). De altfel, si în lunile ianuarie si februarie ale anului 2005, conform
rapoartelor Agentiei de Protectie a Mediului Bucuresti, valorile indicatorului dioxid de sulf au
depasit doar în doua situatii maxima admisa la statia Berceni. Se observa ca maximele
concentratiilor dioxidului de sulf sunt legate de perioadele de functionare a centralelor termice si
de prezenta unor situatii climatice nefavorabile (umiditate ridicata, stabilitate ridicata a maselor
de aer).
450
400
350
300
µg/m3
250
200
150
100
50
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51
Cercul Militar Mihai Bravu Titan Lacul Morii Berceni Magurele Balotesti Drumul Taberei
Fig. 44
În cazul oxizilor de azot, valorile medii cele mai ridicate se înregistreaza în punctele
3 3
Cercul Militar (112,8 µg/m ) si Mihai Bravu (98,8 µg/m ), evidentiind clar influenta traficului rutier
asupra dinamicii acestui indicator. De asemenea, valorile cele mai ridicate sunt legate de
maxime ale traficului rutier, dar si de valori mai ridicate ale temperaturii aerului si stabilitate
3 3
accentuata a atmosferei (Cercul Militar – 399 µg/m , Mihai Bravu – 238 µg/m , Drumul Taberei -
3 3
236 µg/m , Titan – 220 µg/m ). De altefl, în punctele Cercul Militar si Mihai Bravu se înregistreaza
cele mai frecvente depasiri ale concentratiilor maxime admise (circa 80 % din cazuri). Influenta
traficului rutier asupra acestui indicator este evidentiata si prin faptul ca în punctele situate în
3
afara municipiului Bucuresti valorile depasesc foarte rar 50 µg/m . Concentratiile medii anuale de
NO2 prezinta cele mai mari valori în zona centrala si scad catre periferie.
Variatia dioxidului de azot in aria metropolitana a municipiului Bucuresti
in intervalul octombrie-decembrie 2004 (dupa ARPM Bucuresti, 2004)
1000
900
800
700
600
µg/m3
500
400
300
200
100
0
Cercul Militar Mihai Bravu Titan Lacul Morii Berceni Magurele Balotesti Dr Taberei
Fig. 45
Un alt poluant important prin impactul ridicat pe care îl are asupra organismului uman
este ozonul, ale carui valori sunt distribuite destul de uniform în aglomeratia urbana a
3
municipiului Bucuresti. Astfel, valorile acestui indicator se pas treaza peste 40 µg/m la statiile
situate la periferie sau în afara municipiului Bucuresti. Valorile maxime la acest indicator se
3
înregistreaza în cartierele periferice ale municipiului Bucuresti (Berceni – 153 µg/m ) si la
3 3
periferia acestuia (Balotesti – 108 µg/m si Magurele 119 µg/m ) sub efectul direct al proceselor
fizico-chimice din atmosfera, dar si a traficului greu care este mult mai intens. Desi nu s-au
înregistrat depasiri ale pragului de alerta, efectul sinergic al ozonului trebuie considerat.
700
600
500
µg/m3.
400
300
200
100
0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 33 35 37 39 41 43 45 47 49 51
Cercul Militar Mihai Bravu Titan Lacul Morii Berceni Magurele Balotesti Dr Taberei
Fig. 46
Desi s-au realizat monitorizari si ale monoxidului de carbon, valorile nu sunt relevante
pentru arealul analizat. Valorile cele mai ridicate la acest indicator apar în zonele cu trafic rutier
intens, însa depasesc concentratiile maxime admise doar în situatii de calm atmosferic.
Problemele cele mai delicate legate de calitatea aerului în aria metropolitana a
municipiului Bucuresti saunt determinate de pulberile în suspensie si sedimentabile, unde fondul
natural si sursele de poluare determina mentinerea unor valori foarte ridicate ale concentratiilor
ce depasesc frecvent CMA.
600
500
400
µg/m3
300
200
100
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Cercul Militar Mihai Bravu Titan Lacul Morii Berceni Magurele Balotesti Dr Taberei
Fig. 47
Valorile indicatorului pulberi în suspensie depasesc în peste 75 % din situatii CMA, cele
mai mari probleme existând în zonele centrale (Centrul Militar, Mihai Bravu), acolo unde traficul
rutier foarte intens este dublat de o lipsa acuta de suprafete verzi. Astfel, valorile medii pentru
3
intervalul considerat depasesc maxima admisa (0,15 µg/m ) la toate statiile din aria metropolitana
a municipiului Bucuresti, ceea ce atrage atentia asupra necesitatii delimitarii centurii verde-
galben si a extinderii suprafetelor verzi existente.
Astfel, probleme deosebite de poluare a aerului apar în lungul cailor de comunicatie
rutiere sau feroviare neelectrificate principale, dar si în proximitatea surselor stationare
importante.
Poluarea fonica
Poluarea fonica reprezinta una dintre problemele care au luat o amploare deosebita în
aria metropolitana a municipiului Bucuresti, în special prin intensificarea traficului.
Aportul surselor fixe este destul de redus, limitându-se la o suprafata restrânsa situata în
imediata apropiere a unitatii generatoare. În acest sens, pentru aria metropolitana a municipiului
Bucuresti principalele surse de zgomot sunt reprezentate de unitatile industriale. În
majoritatea unitatilor industriale se înregistreaza nivele ale sunetului la limita externa a unitatii de
60-70 dB(A). Probleme legate de poluarea fonica în zonele rezidentiale (Militari, Colentina, Obor,
IMGB, Panduri etc.) apar în timpul zilei cand majoritatea unitatilor industriale se caracterizeaza
prin nivele ale zgomotului de peste 60 dB(A).
Dintre sursele importante de poluare fonica, pot fi mentionate centralele termice, unitatile
de învatamânt, spatiile comerciale mari, barurile si restaurantele. În cazul acestora, apar depasiri
destul de frecvente ale nivelului de 65 dB(A).
Cea mai importanta sursa de poluare fonica, atât în aria metropolitana cât si a
municipiului Bucuresti, este reprezentata de traficul rutier, în cea mai mare parte a arterelor
rutiere înregistrându-se depasiri aproape permanente ale valorii de 70 dB(A) în timpul zilei.
Astfel, la nivelul municipiului Bucuresti, conform INCERC, din 35 artere rutiere analizate, la pe 20
se depaseste valoarea de 76 dB(A), iar pe 28 dintre aces tea se depasesc 70 dB(A). Probleme
deosebite apar pe arterele de intrare-iesire în municipiul Bucuresti si pe inelele exterioare
(Soseaua Stefan cel Mare, Bd. Iancu de Hunedoara, Soseaua Mihai Bravu, Soseaua Colentina,
Soseaua Pantelimon, Calea Grivitei, Soseaua Orhideelor, Soseaua Panduri, Soseaua Oltenitei
etc.).
Dintre sursele mobile, dar cu areal mai restrâns de manifestare se remarca traficul
feroviar si traficul aerian. Traficul feroviar contribuie la accentuarea problemelor de poluare
fonica, mai ales în situatia în care acesta se suprapune cu alte categorii de surse. Astfel, în
special în intervalul 5.00-24.00, apar valori care în proximitatea cailor ferate depasesc 80 dB(A),
mai ales în lungul cailor ferate care realizeaza legatura cu Gara de Nord.
În zonele Otopeni si Baneasa, apar valori ridicate ale nivelului mediu al sunetului
determinate de traficul aerian.
Disfunctionalitati de mediu
Calitatea apelor din aria metropolitana a municipiului Bucuresti este direct influentata de
numarul ridicat de surse de poluare existente în special în municipiul Bucuresti si în localitatile din
proximitatea acestuia. Astfel, lipsa sau functionarea deficitara a statiilor de epurare a apelor
apartinând unitatilor economice pune reale probleme la nivelul calitatii sistemelor acvatice.
Analizele efectuate de Compania Nationala „Apele Române” si Agentia pentru Protectia
Mediului Ilfov, evidentiaza faptul ca cea mai mare parte a sistemelor acvatice din apropierea
Bucurestiului se caracterizeaza prin depasirea valorilor unor indicatori prevazuti de STAS-uri de
profil din România. Problema este cu atât mai grava cu cât apa reprezinta un important factor
care intervine la nivelul comunitatilor umane din aria metropolitana a municipiului Bucuresti:
alimentarea cu apa potabila si industriala, irigatii, piscicultura, agrement, producerea de energie
electrica, încalzire etc.
Alimentarea cu apa potabila a municipiului Bucuresti este realizata prin intermediul a
3 3
doua statii de tratare, Arcuda si Rosu, care au capacitatea de 740000 m si respectiv 520000 m
pe an. Alimentarea cu apa potabila a orasului se realizeaza în proportie de 88 % din surse de
suprafata (Arges, Dâmbovita) si restul din surse subterane (Ulmi, Bragadiru, Arcuda si alte puturi
de mare adâncime din intravilan).
Orasul dispune de sase statii de pompare care asigura presiunea necesara alimentarii în
teritoriu: Grozavesti, Sud, Nord, Drumul Taberei, Uverturii, 37 statii de repompare cu raza mai
mare de influenta si înca 267 de hidrofoare care servesc unui numar limitat de locuinte.
Reteaua de distributie însumeaza 2200 km, din care 700 km au o vechime de peste 50
ani si 190 km au o vechime de peste 80 ani. La acestea se adauga 20300 cismele utilizate pentru
alimentarea cu apa în unele zone mai putin dotate din municipiul Bucuresti.
Alimentarea cu apa industriala se realizeaza din subsistemul Cernica-Pantelimon,
sistemul Arges si din apele subterane.
Consumul specific mediu de apa calda si rece este de 480 l/locuitor/zi în sistem
contorizat si 280 l/locuitor/zi în sistem paushall. Consumul de apa mediu pe locuitor, precum si
consumurile din industrie si agricultura sunt mult mai mari decât în alte tari, datorita pierderilor de
pe retelele de distributie, risipei si tehnologiilor folosite. În Bucuresti, pierderile si risipa de apa
ajung la 40-50 % din totalul apei pompate; în sistemele de irigtie, apa se utilizeaza în procent de
40-50% din cât se pompeaza, în industrie consumurile depasesc de 1,5-2 ori pe cele cu
economie avansata. Aceste modalitati de utilizare a apei prezinta un efect negativ dublu: consum
de energie foarte ridicat si degradarea calitativa si cantitativa a resurselor de apa.
Surse de poluare a apelor
Cea mai mare diversitate la nivelul volumelor de ape uzate si poluantilor evacuati le
regasim la nivelul surselor industriale, care desi sunt surse punctuale contribuie la modificarea
parametrilor fizico-chimici si biologici pe lungimi sau suprafete apreciabile la nivelul sistemelor
acvatice. O caracteristica a municipiului Bucuresti si a localitatilor din proximitate, este prezenta
unitatilor industriale cu profile foarte diverse, care creaza probleme asupra diversitatii si
concentratiei foarte ridicate a poluantilor evacuati în reteaua de canalizare sau direct în cursurile
de apa. Astfel, în special în cazul unitatilor industriale cu profil chimic sau metalurgic, prezenta
unor compusi toxici în apele uzate evacuate este foarte frecventa.
Diminuarea activitatilor industriale a determinat si scaderea impactului apelor uzate
asupra apelor de suprafata si subterane, însa nu si rezolvarea problemelor legate de calitatea
apelor.
Activitatile agricole reprezinta o importanta sursa de poluare a apelor din aria
metropolitana a muncipiului Bucuresti, caracterul intensiv al acestora ridicând numeroase
probleme si la nivelul sistemelor acvatice. Utilizarea pesticidelor si a îngrasamintelor chimice în
agricultura contribuie la degradarea apelor de suprafata si subterane, datorita remanentei ridicate
a acestora în sedimente. De asemenea, în categoria activitatilor agricole fermele zootehnice au o
contributie importanta la poluarea apelor, atât prin numarul lor (circa 100), cât si datorita lipsei
statiilor de epurare sau a tehnologiilor vechi.
În cazul zonei situate în afara judetului Ilfov, cele mai importante surse de poluare sunt
concentrate în zona Oltenita, care evacueaza apele uzate în râul Arges. Astfel, orasul Oltenita
3
evacueaza anual un volum de 2522 m /an, la care se realizeaza doar o epurare mecanica. Cele
mai importante surse de poluare sunt societatea locala de gospodarire comunala, SC NAVOL SA
(constructii si reparatii navale), TUROL SA (piese turnate din fonta) si COMSUIN SA (productie
vegetala si animala).
Parametrii de calitate a apelor
Dintre parametrii calitativi care intereseaza în hidrologia urbana se includ urmatoarele
grupe de indicatori: indicatorii si constituientii comuni (ionii majori, oxigenul dizolvat, suspensiile,
turbiditatea, conductivitatea, pH, temperatura, duritatea, alcalinitatea), nutrienti (nitrati, nitriti, azot
Kjedahl, amoniac, fosfor total, ortofosfati), indicatori organici (consum biochimic de oxigen,
consum chimic de oxigen, consum de oxigen total, carbon organic), elemente trasoare (zinc,
plumb, cadmiu, mercur, arseniu, crom, fier, nichel, mangan), materii solide (materii solide în
suspensie, materii solide volatile, materii solide flexibile), indicatori bacteriologici (coliformi totali,
coliformi fecali), alti parametrii speciali (uleiuri si grasimi, hidrocarburi aromatice polinucleare,
fenoli, pesticide organoclorurate, cianuri etc.).
În cazul apelor de suprafata se remarca faptul ca degradarea calitatii acestora apare
dupa ce au traversat o localitate urbana caracterizata prin prezenta unor unitati industriale
importante.
Calitatea apelor de suprafata este monitorizata pe râurile Dunare, Arges, Dâmbovita,
Colentina, Ialomita, Sabar, Ciorogârla, precum si pe o serie de canale. Astfel, la intrarea râurilor
alohtone în aria metropolitana, toti indicatorii de calitate a apelor se încadreaza în categoria I, cu
depasiri accidentale în special la indicatorii organici si nutrienti.
Probleme deosebite apar pe râurile Dâmbovita (avale de Balaceanca) si Arges (dupa
confluenta cu Dâmbovita), unde se înregistreaza numeroase situatii în care apa este încadrata în
clasa degradat datorita depasirii indicatorilor organici, nutrientilor si fenolilor.
În ansamblu, calitatea apelor din aria metropolitana a municipiului Bucuresti, la nivelul
anului 2003, poate fi caracterizata astfel:
1) râul Dunarea – se caracterizeaza prin depasiri ale clasei I de calitate la CCO -Mn (II) si
nutrienti (amoniu – IV, azotiti si azotati - III) atât înainte, cât si dupa confluenta cu
Argesul. Influenta Argesului asupra calitatii apelor Dunarii este însa destul de redusa în
prezent, variatia indicatorilor de calitate fiind foarte redusa.
10
8
6
mg/l
4
2
0
Oxigen dizolvat CCO/Mn
indicatori
directa influenta a apelor Dâmbovitei (cu depasiri ale indicatorilor fenoli, CBO 5, amoniu,
zinc, plumb si cadmiu).
3) râul Dâmbovita – categoria I pâna în sectiunea Glina si degradat dupa primirea apelor
uzate ale municipiului Bucuresti (indicatorii de oxigen, fenolii, indicatorii bacteriologici);
50
40
30
mg/l
20
10
0
Oxigen dizolvat CBO5 CCO/Mn
Indicatori
120
100
80
mg/l
60
40
20
0
Cloruri Sulfati Calciu Magneziu Sodiu
indicatori
30
25
20
mg/l
15
10
5
0
Amoniu Azotiti Azotati Fier Fosfor
indicatori
Fig. 51. Variatia nutrientilor pe raul Dambovita aval si amonte de municipiul Bucuresti
in anul 2003
4) râul Ciorogârla – clasa a II-a cu probleme la indicatorii de oxigen (CBO5, CCO -Mn),
nutrienti (amoniu, nitrati, nitriti) si toxici speciali (detergenti).
6
5
4
mg/l
3
2
1
0
Amoniu Azotiti Azotati Fier Fosfor
indicatori
5) râul Sabar – clasa a IV-a dupa primirea apelor uzate din zona Vidra, cu probleme
deosebite la indicatorii de oxigen, nutrienti si toxici speciali.
10
6
mg/l
0
Oxigen dizolvat CCO/Mn
indicatori
Vidra Tantava
6) râul Ialomita – clasa a III-a de calitate cu depasiri la indicatorii de oxigen, nutrienti, fenoli
si reziduu fix. Calitatea slaba a apelor Ialomitei contribuie la accentuarea unor probleme
de mediu pe cursurile de apa care folosesc apa acesteia pentru suplimentarea debitului
(Colentina, Ilfov)
200
150
mg/l
100
50
0
Cloruri Sulfati Calciu Magneziu Sodiu
indicatori
Silistea Snagovului
7) râul Colentina – clasa a III-a, cu depasiri frecvente ale indicatorilor de oxigen si nutrienti
10
6
mg/l
0
Oxigen dizolvat CBO5 CCO/Mn
indicatori
Depasirea categoriei I la acumularile realizate în scop piscicol este explicabila prin faptul
ca în majoritatea cazurilor se practica furajarea.
În cazul lacurilor din bazinul hidrografic al Ialomitei, situatia este asemanatoare. Astfel,
Lacul Snagov este încadrat din punct de vedere calitativ în categoria lacurilor hipertrofe, apele
acestuia corespunzând în categoriei I de calitate la indicatorii de oxigen si în categoria eutrofa la
nutrienti si fitoplancton. Calitatea apelor acestui lac este influentata în special de sursele
menajere amplasate pe maluri si care deverseaza necontrolat ape menajere încarcate organic
direct în lac.
Situat de asemenea în bazinul Ialomitei, Lacul Caldarusani se caracterizeaza prin valori
asemanatoare ale indicatorilor de calitate ce încadreaza lacul în categoria hipertrofa. Problemele
apar pe de-o parte datorita afluentilor lacului (Vlasia, Cociovalistea) si izvoarelor care
alimenteaza lacul.
Calitatea apelor freatice
Calitatea apelor freatice se caracterizeaza în ansamblu prin încadrarea indicatorilor
analizati în limitele de admisibilitate, cu unele exceptii în care se înregistreaza depasiri ale
valorilor maxime admise.
Zonele în care se înregistreaza depasiri ale CMA sunt:
-zona municipiului Bucuresti, unde apar depasiri la indicatorul încarcare organica,
reziduu fix, azotati;
-zona Cernica, unde apar depasiri ale indicatorilor reziduu fix, încarcare organica si
azotati;
-zona Dragomiresti unde apar depasiri ale indicatorilor încarcare organica si azotati;
-zona Bragadiru unde apar depasiri ale indicatorilor de încarcare organica;
-zona Jilava, unde apar depasiri ale indicatorilor produse petroliere.
Din punct de vedere calitativ, stratul freatic din aria metropolitana a municipiului Bucuresti
nu îndeplineste criteriile de potabilitate, cu exceptia zonei de vest unde valorile sunt în limitele
admisibile.
Disfunctionalitati de mediu
Principalele disfunctionalitati de mediu cu proiectie în gestiunea calitativa si cantitativa a
resurselor de apa din aria metropolitana a municipiului Bucuresti se refera la:
-cresterea gradului de infestare a pânzei freatice cu compusi organici, utilizata în anumite
localitati ca sursa pentru alimentarea cu apa potabila,
-lipsa sau eficienta foarte scazuta a statiilor de epurare, ce favorizeaza conturarea unor
sectoare cu ape degradate din punct de vedere calitativ (în special pe Dâmbovita si Arges în aval
de Glina, Ciorogârla în aval de Jilava etc.),
-volumul ridicat de ape subterane utilizat de catre agentii economici,
-monitorizarea deficitara a agentilor economici poluanti,
-concentrarea ridicata a surselor de degradare a calitatii apelor în municipiul Bucuresti,
-lipsa alimentarii cu apa si a canalizarii centralizate în multe dintre localitatile ariei
metropolitane a municipiului Bucuresti,
-accentuarea problemelor de colmatare si eutrofizare în cadrul sistemelor lacustre,
-starea foarte proasta a zonelor de protectie sanitara ce delimiteaza forajele, statiile de
pompare, tratare etc.
Tabel nr.13.
Principalele surse de degradare a solurilor
Procentul de
Suprafata
Tipul de degradare sau agentii de reducere a
Sursa de degradare afectata
degradare ha produc tiei agricole -
ha
Construirea si regularizarea Distrugerea solului prin lucrari de
canalului Arges ; magistrala 20 100
excavare la zi
Nord-Sud etc.
Constructii, depozite de Deponii, halde, suprafete
140 80
deseuri etc. construite
Uzinele Neferal si
Metale grele, dioxid de sulf 350 25
Acumulatorul
Tabacaria Jilava, platforma Deseuri si reziduri organice din
10 100
chimica Dudesti industria usoara
Compelexele zootehnice Peris, Ape uzate si namoluri de la statiile
12 35
Buftea, Voluntari, Crevedia etc. de epur are
Saturarea unor surse de
Salinizarea secundara a unor zone
alimentare cu apa de irigat de lunca 72 30
(Arges, Sabar)
Irigarea unor terenuri agricole Eroziune, colmatarea unor
erodabile (sistemul Vidra- suprafete neamenajate cu lucrari
1252 37
Berceni -Frumusani) sau în de prevenirea si combaterea
sisteme locale eroziunii pe terenurile irigate
Deficiente ale tehnologiilor de
Acidifierea solurilor 4106 10
fertilizare a culturilor agricole
Metale grele, compusi ai sulfului si
Tranporturile rutiere - -
azotului
Analize mai detaliate au fost efectuate în apropierea uzinelor chimice si metalurgice din
partea de est a municipiului Bucuresti, unde s-a evidentiat poluarea solului cu metale grele si
dioxid de sulf.
Fenomenul de acidifiere a solurilor este foarte întâlnit în procximitatea cu deosebire îb
sud est municipiului Bucuresti, datorita frecventei ridicate a ploilor acide. Acidifierea solului
determina cresterea vitezei proceselor de oxido-reducere a ionilor din sol, micsoreaza
capacitatea de nitrificare si amonificare, marind viteza de degradare a celulozei, micsorarea
schimbului de cationi, creste acumularea ionilor de aluminiu, se degradeaza metalele elementare
etc. Toate acestea se resimt la nivelul fertilitatii solurilor si la nivelul cresterii incidentei microbilor
patogeni si daunatorilor în culturile agricole (Sofranii, 1993).
Insecticidele organo-clorurate si carbonice, fungicidele, ierbicidele, precum si metalele
grele au o remanenta mare în sol, fapt ce le mareste incidenta asupra organismelor vii.
În ceea ce priveste solurile forestiere, datele ICPA au aratat faptul ca la nivelul anului
1994 erau afectate de uscare incipienta 2980 ha padure, cauza principala fiind considerata
poluarea atmosferei si a solului.
haotice de deseuri, de nivelul poluarii aerului, de distanta fata de arterele rutiere si unitatile
industriale, de gradul de acoperire cu vegetatie etc.
În cazul solurilor din municipiul Bucuresti se observa existenta a doua modalitati de
degradare a solurilor:
-poluare chimica determinata în special de spalarea compusilor poluanti din atmosfera si
de spalarea deseurilor sau a unor compusi depozitati necorespunzator (de exemplu produse
petroliere)
-degradare fizica prin acoperirea solurilor de diferite tipuri de amenajari (infrastructura
rutiera, spatii construite etc.).
De asemenea se remarca existenta unei însemnate suprafete ocupate de terenurile
virane, expuse direct la eroziunea eoliana.
Dintre elementele chimice care se regasesc la nivelul solurilor din municipiul Bucuresti se
remarca plumbul, care depasete concentratiile maxime admise de pâna la 3,6 ori în zonele Piata
Rosetti, Nicolae Grigorescu, Piata Sudului si Soseaua Kiseleff. Concentratia plumbului mobil a
depasit în unele situatii de pâna la 12 ori valoarea maxima admisa.
În solurile din parcuri care au evoluat în regim natural, concentratia plumbului a variat
între 5 si 16,2 ppm, cu concentratii mai ridicate în apropierea surselor de poluare cu metale grele.
De exemplu, în Parcul Obor, cu valori mai reduse, proximitatea de platforma industriala Obor si
de arterele rutiere justificând înregistrarea unor valori de 4 ori mai ridicate decât prgaul de
interventie (CCMESI, 2003).
În cazul zonei Obor, au fost efectuate masuratori si pentru celelalte metale întâlnite în
solurile urbane, înregistrându-se depasiri la cupru (2,5 ori), zinc (1,5 ori) si stibiu (1,2 ori).
Trebuie remarcata si încarcarea cu sulf a solurilor din municipiul Bucuresti si din
apropierea acestuia, când are consecinte importante la nivelul proceselor fizice, chimice si
biologice care se desfasoara în soluri.
Din datele Agentiei de Protectie a Mediului Ilfov, la nivelul solurilor au fost înregistrate
cele mai multe cazuri de poluari accidentale (16).
Presiunea umana asupra mediului prin utilizare agricola are în aria metropolitana a
Municipiului Bucuresti o valoare de 0,67 ha/loc, indicele de presiune umana prin arabil având
chiar o valoare mai redusa, de 0,64 ha/loc (valoare care, conform interpretarii date de FAO,
încadreaza aria metropolitana a Municipiului Bucuresti în peisajele rurale dezechilibrate).
Presiunea umana
Indicele de presiune umana prin agricol în unitatile administrative din aria metropolitana a
Municipiului Bucuresti valori între 0,06 ha/loc si 3,97 ha/loc, media acestor valori fiind de 0,93
ha/loc. Cele mai mari valori se înregistreaza în comunele Gurbanesti, Frasinet, Ileana si
Belciugatele din judetul Calarasi (peste 3 ha agricol/locuitor), iar cele mai scazute (sub 0,2 ha/loc)
în imediata apropiere a Municipiului Bucuresti (orasul Buftea si comunele Chitila, Voluntari,
Chiajna, Jilava si Dobroiesti) .
Indicele de presiune umana prin arabil are valori ce variaza între 3,64 ha/loc (comuna
Gurbanesti, judetul Ialomita) si 0,06 ha/loc (comuna Chitila). Conform interpretarii date de FAO
valorilor indicelui de presiune umana prin arabil, în aria metropolitana se întâlnesc 7 unitati
administrative cu un peisaj rural foarte puternic dezechilibrat (cu valori ale indicelui de presiune
umana prin arabil peste 2 ha/loc), 18 unitati administrative cu peisaj rural puternic dezechilibrat
(valori ale indicelui de presiune umana prin arabil între 1-2 ha/loc), 45 sunt încadrate în categoria
peisajelor rurale dezechilibrate (valori ale indicelui de presiune umana prin arabil între 0,4-1
ha/loc), restul de 23 fiind încadrate în categoria peisajelor rurale aflate la limita de pastrare a
echilibrului relativ al componentelor naturale (având valori ale indicelui de presiune umana prin
arabil sub 0,4 ha/loc). În ceea ce priveste localitatile încadrate în aceasta categorie, se constata
aparitia unor localitati aflate în imediata apropiere a Municipiului Bucuresti (Chitila, Buftea,
Otopeni, Pantelimon, Voluntari), unde valorile scazute ale indicelui de presiune umana prin
agricol si arabil sunt cauzate de numarul mare de locuitori, precum si de ponderea mai mare a
altor sectoare de activitate (îndeosebi cel tertiar).
Probleme si disfunctionalitati
La nivelul solurilor din aria metropolitana a municipiului Bucuresti au fost delimitate
urmatoarele categorii de probleme:
- cresterea suprafetelor afectate de pierderi de sol datorita suprafetelor construite sau
altor amenajari,
-cresterea suprafetelor afectate de diferite categorii de degradare a solurilor prin
salinizare, eroziune eoliana sau fluviatila etc.,
-neadaptarea activitatilor agricole la conditiile locale existente (irigatii necorespunzatoare,
chimizare excesiva etc.),
-scaderea suprafetelor de protectie a solurilor (în special cu vegetatie forestiera si
arbustiva).
Vegetatia este una dintre componentele mediului la nivelul careia s-au produs cele mai
accentuate transformari, determinata în special prin înlocuirea acesteia cu terenuri agricole,
constructii, suprafete asfaltate. În cazul vegetatiei naturale si introduse apar în prezent probleme
accelerate de poluarea aerului, apelor si solurilor care determina aparitia uscarii, scaderea
productivitatii si cresterea vulnerabilitatii fata de atacurile parazitilor. De asemenea, în unele
localitati se observa cresterea presiunii asupra padurilor prin exploatarea lemnului sau a altor
produse forestiere, utilizarea ca spatiu de agrement, depozitarea necontrolata a deseurilor etc.
Frecventa ridicata a ploilor acide (pH sub 4) în Bucuresti si judetul Ilfov au accentuat
problemele existente la nivelul vegetatiei.
Desi în contextul PUG-ului municipiului Bucuresti s-a discutat problema centurii verde-
galben a orasului, aceasta nu s-a realizat. Dimpotriva, gradul de agresare a padurilor periurbane
prin constructii creste de la un an la altul. O alta problema este extinderea intravilanelor
localitatilor în detrimentul arabilului în toate localitatile din franja rururbana si chiar din restul ariei
metropolitane.
Starea padurilor
Din analiza starii padurilor efectuata de Ocolul Silvic Bucuresti în perioada 1992-1994 s-a
observat o înrautatire a starii vegetatiei, ponderea arborilor sanatosi (clasa 0) scazând de la 89,2
% în 1992 la 48,2 % în 1994. În schimb a crescut proportia arborilor din clasele 2-4 (defoliere si
decolorare) de la 3 % la 21,2 %, cât si proportia arborilor din clasele 1-4 de la 10,8 % la 51,8 %.
Dintre speciile care au marcat o evolutie regresiva fata de 1992, la clasele 2-4 de
defoliere se remarca carpenul (de la 8,4 % la 33,3 %), stejarul pendunculat (de la 2 % la 24,4 %),
salcâmul (de la 8,5 % la 22,2 %), teiul argintiu (de la 0 % la 19,8 %), cerul (de la 1 % la 16 %),
frasinul (de la 0 % la 15,2 %), gârnita (de la 0 % la 11,5 %), jugastrul (de la 5 % la 45,5 %) si
ulmul de câmp (de la 3 % la 36,4 %).
Decolorarea frunzelor, în clasele 1-3 s-a înregistrat la Ocolul Silvic Snagov la ulmul de
câmp (80 %), jugastrul (11,1 %), carpen (25 %), stejarul brumariu (6,7 %), cer si frasin (3,8%),
stejar pedunculat (5,6 %) si tei (2,8 %).
La Ocolul Silvic Vlasia, decolorare avansata (clasele 2-3) înregistreaza speciile de pin si
paltin (100 %), stejar (93,8 %), tei (92,2 %), carpen (90 %), frasin (84 %), cer (81,1 %), jugastrul
(60 %) si ulmul de câmp (60 %). Defoliere datorita agentilor poluanti si daunatorilor în clasele 2-4
înregistreaza pinul (87,5 %), cerul (81,1 %), paltinul (83,3 %), stejarul (65,4 %), frasinul (61,5 %),
ulmul de câmp (60 %) si teiul (53 %).
Din totalul suprafetei forestiere din 1994 (23212 ha), defoliere si decolorare foarte slaba
(clasa 0) se înregistreaza pe 7300 ha, defoliere si decolorare slaba (clasa 1) pe 4997 ha,
degradare medie (clasa 2) pe 1130 ha, degradare puternica (clasa 4) pe 509 ha si foarte
puternica (clasa 4) pe 91 ha. ICPA gaseste în acelasi an 2980 ha padure în stare de uscare
incipienta.
Probleme de degradare si poluare apar în special în raza padurilor:
- Cernica, Pustnicu, Caldararu, Pant elimon Parc si Pantelimon Crâng datorita
noxelor emise de întreprinderile Neferal si Acumulatorul.
- Snagov afectata de evacuarile de ape uzate de la unitatile industriale, de
agrement si menajere.
- Magurele afectata de noxele emise de IFA Magurele.
- Saftica si Brânzeasca afectate de noxele emanate de unitatile industriale din
municipiul Ploiesti si municipiul Bucuresti
- Râioasa, afectata pe 1 ha de uscarea arborilor datorita deversarii de ape uzate
de la CFR Chitila
- din localitatile Piteasca, Sabareanu, Tânganu, Mogosoaia, Ganeasa,
Vladiceasca si Rosu, datorita taierilor ilegale (circa 5500 ha).
- padurile de lunca din zona canalului Argesului, unde scaderea nivelului apei
freatice a determinat uscarea arboretelor de plop si salcie.
Padurile de agrement din apropierea municipiului Bucuresti, datorita vandalizarii de catre
populatiei, poluarii apelor prin spalarea autovehiculelor, depozitarii necontrolate a deseurilor,
amenajarii necorespunzatoare a vetrelor de foc etc.
Trebuie amintite si actiunile de recoltare necontrolata de specii de plante din fondul
forestier pentru comercializare (plante medicinale, plante utilizate pentru alimentatie, plante
decorative etc.), în aceasta categorie fiind incluse ariile protejate naturale Comana si Snagov.
Astfel, starea sanatatii padurilor din aria metropolitana a municipiului Bucuresti
înregistreaza o puternica evolutie regresiva, pagubele determinate de degradarea acesteia fiind
semnificative.
Starea spatiilor verzi din municipiul Bucuresti
Spatiile verzi reprezinta zone multifunctionale care contribuie la îmbunatatirea calitatii
componentelor mediului urban (de purificare a aerului urban), a esteticii teritoriului, la satisfacerea
unor nevoi ale populatiei (de recreere, etc.). Functia esentiala a spatiilor verzi este de influenta
psihosomatica, incluzând caracterul estetic, peisagistic, efectul deconectant al racordarii fie si
momentane la un cadru natural. Nu pot fi neglijate rolul de purificatori ai aerului urban, de
producatori de oxigen, de filtru al pulberilor, de reducatori ai poluarii fonice, de bariere în fata
vântului, de ameliorare a microclimatului, la care se adauga functia estetica.
În municipiul Bucuresti, în ultimii 10 ani se observa o accentuata tendinta de scadere a
suprafetei (circa 50 % fata de anul 1989) si de degradare a spatiilor verzi. Perceperea verdelui
urban ca spatiu disponibil pentru amenajarea de constructii cu functii diverse (garaje, terase,
cladiri, unitati comerciale etc.) este un precedent periculos în contextul în care actuala suprafata
nu mai acopera necesarul pentru municipiul Bucuresti. Astfel, suprafata spatiului verde care
2 2
revine unui bucurestean a scazut de la 16,79 m în 1989 pâna la 8,89 m în 2001. Situatia este
îngrijoratoare daca se tine cont de faptul ca doar 18 % din spatiile verzi sunt parcuri si gradini
2
publice, ceea ce reprezinta 1,62 m pe locuitor.
Tabelul. 14
Spatiile verzi din domeniul public cu acces nelimitat în anul 2001 în municipiul Bucuresti*
Gradini de bloc si
Parcuri Aliniamente Total
Sector scuaruri
2 2 2 2
m % din total m % din total m % din total m
1 1106013 47,15 540516 23,04 699280 29,81 2345809
2 844437 23,98 451500 12,82 2225485 63,20 3521422
3 159000 3,56 475000 10,63 3833000 85,81 4467000
4 97965 3,45 533000 18,78 2207840 77,77 2838805
În demersul nostru ne-am oprit la spatiile verzi din perimetrul construibil la care accesul
este nelimitat pentru vizitatori (Patroescu si altii, 2003).
a. Parcuri
Parcurile municipiului Bucuresti sunt distribuite neuniform în teritoriu, multe cartiere fiind situate la
distante foarte mari de aceste zone de agrement (între alte exemple pot fi citate Theodor Pallady,
Panduri, Soseaua Alexandriei, Prelungirea Ferentari etc.). De altfel, la nivelul sectoarelor 3 si 4
suprafata parcurilor este foarte redusa în raport cu numarul utilizatorilor si nu reuseste sa
satisfaca nevoile de recreere ori alte aspecte sociale ale acestora. O problema acuta înregistrata
la nivelul parcurilor este legata de faptul ca majoritatea agentilor economici si chiar autoritatile
locale le percep ca spatii disponibile pentru investitii. Astfel, au surprins proiectele pentru
construirea Primariei sectorului 2 în Parcul Obor, bisericii ortodoxe în Parcul Plumbuita,
Catedralei Mântuirii Neamului în Parcul Carol, a Primariei sectorului 3 si a unui complex
comercial în Parcul Titan, a unei cladiri a Fundatiei România de Mâine în Parcul Tineretului, etc.
La acestea se adauga cresterea suprafetei ocupate de instalatii si constructii cu diferite destinatii
(tarabe, terase, restaurante etc.) în majoritatea parcurilor bucurestene fapt ce contribuie la
diminuarea suprafetei verzi si la schimbarea destinatiei initiale a acesteia.
b.Gradini
Starea gradinilor este foarte diferita de la o zona la alta, diferentele datorându-se unei
serii de elemente, dintre care cele mai importante sunt delimitarea clara a acestora fata de
pietonal, executarea periodica a unor lucrari de întretinere sau de modificare a diversitatii
floristice. Astfel, lipsa delimitarii cu gard creste vulnerabilitatea de transformare a gradinii în spatiu
de parcare amenajat (garaj) sau improvizat ori pentru depozitarea necontrolata a deseurilor
menajere. De altfel, la acest nivel se observa o scadere accentuata a suprafetei spatiilor verzi în
special prin amenajarea de parcari neautorizate.
În afara gradinilor de bloc, caracteristice sunt si gradinile locuintelor private P, P+1, de a
caror administrare se ocupa fiecare proprietar. Starea acestora si densitatea arborilor este foarte
diferita, depinzând de interesul proprietarilor de a întretine aceasta categorie de verde urban.
c. Scuaruri
Plasate la intersectia dintre doua sau mai multe artere, scuarurile ar trebui, în mod
normal sa fie într-o stare foarte buna, contribuind astfel la cresterea esteticii zonelor deservite.
Totusi, în afara intersectiilor principale, scuarurile se afla într-o avansata stare de degradare. În
unele cazuri, scuarurile sunt utilizate ca spatii de parcare pentru autovehicule (latura vestica a
Palatului Cotroceni, intersectia Ion Nutu cu Str. Mihail Sebastian, intersectia Bd. Tudor
Vladimirescu cu Calea Rahovei, intersectia Str. Cutitul de Argint cu Str. Constantin Istrati etc.).
d. Aliniamente stradale si platbenzi
De remarcat ca majoritatea strazilor secundare nu au aliniamente stradale sau daca acestea sunt
prezente ele se afla în diferite stadii de degra dare datorita vârstei arborilor, lipsei lucrarilor de
întretinere, vandalizarii în anumite anotimpuri, uscarii, etc. Observatiile întreprinse pe marile
artere rutiere au evidentiat ca cea mai mare parte dintre ele au densitati ale arborilor cuprinse
între 1-5 arbori la 100 m, ceea ce pune în evidenta stadiul avansat de degradare al acestei
categorii de verde urban. În majoritatea cazurilor, aliniamentele stradale au caracter discontinuu,
nereusind sa-si îndeplineasca corespunzator functiile.
Densitatea scazuta a arborilor din aliniamente stradale este dublata si de lipsa de îngrijire a
acestora, fapt ce determina aparitia fenomenului de uscare partiala sau totala. De asemenea, în
cazul speciilor sensibile la poluarea sau deficit de umiditate (castan, tei, paltin, artar, plop hibrid
etc.), uscarea ori pierderea aparatului foliar se înregistreaza înca de la mijlocul lunii august.
Aliniamentele stradale nu sunt delimitate, decât cu câteva exceptii, de pietonal, prin gard metalic
sau printr-o bordura mai înalta care sa pastreze în rabat materiile organice sau anorganice.
Aparitia crizei în gestiunea spatiilor verzi este determinata de o serie de factori dintre care cei mai
importanti sunt: lipsa fondurilor necesare refacerii spatiilor verzi, extinderea suprafetelor
construite, reîmproprietaririle, dezvoltarea unor activitati economice, neadaptarea speciilor.
Perturbari ale biocenozelor lacustre
Vegetatia macrofita emersa, submersa sau natanta este absenta sau redusa pe lacurile
Herastrau, Floreasca si Tei. În schimb pe lacurile Buciumeni, Mogosoaia, Fundeni si Cernica,
asociatia de Phragmintes este foarte dezvoltata, mai ales acolo unde plaurul este existent, fixat
sau plutitor, ocupa o mare parte din suprafata apei.
Componenta planctonului ofera informatii asupra gradului de încarcare organica a lacurilor.
Majoritatea lacurilor de pe Colentina prezinta biotopuri asemanatoare, cu mici variatii impuse de
sursele de poluare organica, acumulari de nutrienti etc.
În perioada 1991-1994 aspectul calitativ al biocenozei planctonice a fost dominat de alge verzi -
30 %, diatomee – 23 % si cianofite – 40 %, ultimele mai frecvente în lacurile Fundeni, Pantelimon
si Cernica, ceea ce reflecta un grad de eutrofizare ridicat. De asemenea se observa cantitati mari
de Euglenophite si ciliate în lacurile Buciumeni si Mogosoaia, ce reflecta o mare încarcare
organica.
Caracteristicile bacteriologice ale apei lacurilor Colentinei au fost efectuate de Laboratorul Central
Antiepidemic, acestea înregistrând valori mai ridicate decât maxima admisa în lacurile Buciumeni,
Floreasca, Tei, Pantelimon si Cernica.
La acestea se adauga si prezenta unor concentratii ridicate de pesticide în apa, cu influente
negative asupra ecosistemelor acvatice.
Poluare termica
Modificarea caracteristicilor termice ale aerului sau ale apei este legata de desfasurarea
unor procese tehnologice sau de alta natura (menajera) la temperaturi înalte, fapt ce favorizeaza
modificarea caracteristicilor fizice si chiar chimice ale componentelor mediului.
În arealul analizat principalele surse de poluare termica sunt centralele termice
(procesele de ardere de la centralele termice), unitatile industriale (în special unitatile din
industria metalurgica feroasa si neferoasa, constructii de masini), sursele mobile (autovehiculele
participante la trafic) si sursele menajere (sursele de încalzire, aparatele electrocasnice etc.).
Poluarea termica a apei si aerului nu este un parametru monitorizat de catre Agentiile de
Protectie a Mediului si Apele Române, cu toate ca incidenta asupra habitatului intern si extern,
dar si asupra mediului în ansambul sau este ridicata. Astfel, sursele de poluare termica contribuie
la accentuarea topoclimatului urban cu efect direct asupra calitatii spatiilor verzi, sanatatii si
confortului populatiei etc.
Modificarea temperaturii la nivelul ecosistemelor acvatice este unul dintre factorii care
contribuie la accelerarea procesului de eutrofizare, ce afecteaza în special sistemele lacustre din
aria metropolitana.
Arealele afectate de poluare termica se situeaza în proximitatea limitelor municipiului
Bucuresti, care concentreaza cele mai multe surse de poluare de acest tip.
Poluare radioactiva
Radioactivitatea mediului pe teritoriul Romaniei este monitorizata de catre Reteaua
Nationala de Supraveghere a Radioactivitatii Mediului (RNSRM), din subordinea Ministerului
Apelor si Protectiei Mediului. Coordonarea stiintifica, tehnica si metodologica a RNSRM este
asigurata de catre Laboratorul de Radioactivitatea Mediului (LRM) din cadrul Institutului National
de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Mediului – ICIM, Bucuresti.
In cadrul Retelei Nationale de Supraveghere a Radioactivitatii Mediului se desfasoara un
program standard de supraveghere cu scop de atentionare/avertizare, în cadrul caruia se
urmaresc factorii de mediu: aer (prin determinarea activitatii beta globale a aerosolilor si a
depunerilor atmosferice – precipitatii si praf si masurarea debitului de doza gamma absorbita),
apa (de suprafata, freatica si potabila), vegetatia spontana, solul necultivat.
În spatiul judetului Ilfov au fost identificate trei obiective cu potential ridicat de poluare
radioactiva a mediului:
• Platforma Magurele,
• Institutul pentru Metale Rare si Radioactive (Compania Nationala a Uraniului – Sucursala
Bucuresti), situat la cca. 2 km de comuna Magurele,
• Institutul de Metale Neferoase si Rare – INMR SA, situat în comuna Pantelimon.
Pentru zona Ilfov, monitorizarea mediului este realizata de catre Statia RA Bucuresti din
cadrul RNSRM, amplasata în vecinatatea platformei meteorologice a Observatorului de Fizica
Atmosferei apartinand Companiei Nationale “Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si
Gospodarire a Apelor” SA.
Valorile activitatilor specifce beta globale pentru factorilor de mediu urmariti, precum si
ale debitului de doza gamma, înregistrate în decursul anului 2002, s-au situat sub valorile limitelor
de atentionare-avertizare-alarmare corespunzatoare fiecarui factor de mediu în parte.
Poluare electromagnetica
Poluarea electromagnetica reprezinta una dintre sursele noi de poluare si despre care se
vorbeste foarte putin date fiind implicatiile pe care le ar avea asupra unor agenti economici foarte
mari. Impactul acestor surse este înca destul de putin cunoscut, desi la nivelul tarilor dezvoltate
au existat avertizari si studii numeroase. Totusi diversitatea surselor (liniile de înalta tensiune,
releele, antenele de transmisie, o serie de echipamente, antene de telefonie mobila etc.) si
concentrarea lor în zona municipiului Bucuresti impune acordarea unei atentii speciale din partea
institutelor de cercetare, agentiilor de protectie a mediului si institutiilor de supraveghere a starii
de sanatate a populatiei.
Determinarea densitatii antenelor de telefonie mobila, calcului distantei fata de zonele
rezidentiale, unitatile scolare si spitalicesti permite delimitarea arealelor în care sinergismul
surselor de degradare a mediului va avea proiectie evidenta în starea de sanatate a anumitor
grupe de vârsta ale populatiei.
Gestionarea deseurilor reprezinta una dintre problemele de mediu cele mai acute cu care
se confrunta aria metropolitana a municipiului Bucuresti. Lipsa spatiilor de depozitare controlate,
gradul redus de refolosire a deseurilor, volumul si diversitatea ridicata a acestora etc. impun
masuri urgente pentru diminuarea impactului asupra mediului al deseurilor.
Tipuri de deseuri
Tipurile de deseuri au fost considerate conform SR 13350, criteriile de clasificare fiind
provenienta si compozitia. Astfel, dupa provenienta, deseurile produse în aria metropolitana a
municipiului Bucuresti sunt:
a. Deseurile menajere rezulta din gospodarii, în compozitia acestora predominând
substantele organice (46 %), alaturi de care se gasesc hârtia si cartonul (20 %) si materialele
plastice (12 %).
Cantitatea si compozitia deseurilor menajere produsa în gospodarii depinde de tipul
locuintei, de numarul de membri ai gospodariilor, de anotimp, nivelul de dezvoltare al zonei,
gradul de recuperare al deseurilor în gospodarie etc.. Cantitatea medie zilnica de deseuri
menajere la nivelul municipiului Bucuresti este de 0,8 kg/locuitor, iar în aria sa metropolitana de
0,5-0,6 kg/locuitor, cu variatii de la un anotimp la altul si de la o zona la alta. La nivelul locuintelor
de tip P, P+1 care nu sunt racordate la sistemul de încalzire centralizat, volumul de deseuri este
sensibil mai ridicat mai ales în cazul utilizarii lemnului sau a combustibililor fosili. În cazul
locuintelor de tip P, P+1, care detin si mici amenajari pentru cultura plantelor sau cresterea
animalelor, este de remarcat faptul ca volumul deseurilor organice scade semnificativ, în
favoarea deseurilor agricole.
Cantitatea de deseuri menajere preluate de la populatie în judetul Ilfov era de 30486 t în
2000 fata de 26065 t în 1995.
O problema deosebita la nivelul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti o reprezinta
gestionarea deseurilor din plastic (ambalaje de diferite categorii), care are influenta negativa nu
numai asupra esteticii zonelor afectate, dar si asupra calitatii solurilor.
b. Deseurile asimilabile cu cele menajere includ deseurile rezultate în magazine, unitati
de învatamânt, birouri, depozite etc., care prin compozitia lor se aseamana cu deseurile
menajere. În compozitia acestora apar cu o frecventa mai ridicata hârtia si materialele plastice,
fiind din punct de vedere cantitativ foarte importante în special în localitatile din apropierea
municipiului Bucuresti. În privinta depozitelor si spatiilor comerciale mari se remarca gradul ridicat
de recuperare a deseurilor din carton, hârtie si lemn. Cantitatea totala de deseuri asimilabile cu
cele menajere produse de catre agentii economici din judetul Ilfov era de 10376 t în 2000 fata de
5732 t în 1995, evidentiind clar tendinta de crestere a cantitatilor de deseuri pe fondul
intensificarii activitatilor economice.
c. Deseurile stradale provin de la activitatile de salubrizare a drumurilor publice si din
degradarea aliniamentelor stradale oria a vandalizarii cosurilor de gunoi si pubelelor. În cazul
deseurilor stradale o pondere ridicata o au deseurile vegetale (frunze, etc), pulberile rezultate în
urma lucrarilor de constructie care au loc în perimetrul analizat, dar si deseurile din material
plastic si hârtie. Cantitatea medie lunara de deseuri stradale este foarte greu de apreciat,
înregistrând de altfel variatii foarte mari de la un sezon la altul. Astfel, în timpul sezonului rece,
când carosabilul si pietonalul sunt acoperite de zapada, volumul deseurilor stradale este foarte
redus. În cazul utilizarii materialelor antiderapante (în special nisip), volumul deseurilor stradale
creste semnificativ, afectând sistemul de preluare a apelor pluviale de pe caile de comunicatie.
Deseurile stradale sunt specifice spatiilor urbane din aria metropolitana acolo unde se
efectueaza periodic operatiuni de salubrizare. Spre deosebire de celelalte tipuri de deseuri,
deseurile stradale înregistreaza o tendinta stationara (de exemplu pentru judetul Ilfov de circa
675 t pe an) evidentiind faptul ca suprafata salubrizata a ramas constanta.
d. Deseurile din constructii reprezinta acele deseuri rezultate din activitatile din
constructii, acestea punând reale probleme în localitatile din apropierea municipiului Bucuresti,
dar si în intravilanul acestuia. Astfel, suprafete apreciabile din localitatile situate la limita
municipiului Bucuresti se caracterizeaza prin prezenta depozitelor neorganizate de deseuri din
constructii, foarte greu de reabilitat. Pentru judetul Ilfov se remarca cresterea volumului si
cantitatii de deseuri din constructii, acesta dublându -se în ultimii cinci ani, daca în anul 1995
cantitatea de deseuri era de 2200 t, în 2000 s-au înregistrat 5278 t, cresterea fiind determinata si
de intensificarea activitatilor din constructii si de refacere a celor vechi.
În spatiul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti o problema foarte grava o constituie
depozitarea necontrolata a molozului si dezafectarea unor constructii (IAS-uri etc.) cu implicatii
directe asupra calitatii solurilor.
e. Deseurile de gradina rezulta în urma activitatilor desfasurate în spatiile din apropierea
locuintelor de tip P, P+1, dar si pe spatiile verzi. În compozitia lor domina deseurile vegetale si
particulele minerale, având cantitati ce nu variaza foarte mult de la un an la altul. De remarcat
este faptul ca gradul de recuperare al acestor deseuri este mult mai redus decât potentialul
existent.
f. Deseuri spitalicesti provenite de la spitalele din municipiul Bucuresti si din aria sa
metropoltana au înregistrat o crestere semnificativa în ultimii ani, ajungând pentru judetul Ilfov la
25 t pe an. O parte din aceste deseuri intra în categoria deseurilor periculoase conform Legii
privind regimul deseurilor datorita obiectelor ascutite, a agentilor infectiosi si a unor substante
chimice periculoase utilizate în spitale. Din aceasta cauza, gestionarea deseurilor spitalicesti are
un regim special, ele fiind în general incinerate în incineratoare proprii.
g. Deseurile provenite de la statiile de epurare (namolurile) înregistreaza în ultimii ani o
tendinta stationara, ceea ce pune în evidenta faptul ca statiile de epurare functioneaza la aceeasi
capacitate în ciuda cresterii volumului de ape uzate. Spre exemplu, cantitatea de namoluri
rezultata de la statiile de epurare care functioneaza în cadrul localitatilor din judetul Ilfov este de
circa 1300 t, pentru depozitarea acestora existând doar doua depozite amenajate (Vidra, Glina).
h. Deseuri industriale
Deseurile industriale au o mare diversitate în aria metropolitana a municipiului Bucuresti,
datorita numarului mare de ramuri reprezentate în acest teritoriu. De remarcat este faptul ca cea
mai mare parte a unitatilor industriale valorifica deseurile reciclabile prin intermediul firmelor de
profil, celelalte tipuri de deseuri fiind depozitare permanent sau temporar pe platforme amenajate
din cadrul acestora. De remarcat este faptul ca deseurile periculoase sunt în foarte multe cazuri
depozitate în cadrul unitatilor producatoare ceea ce creste riscul tehnologic al acestora.
În judetul Ilfov, la nivelul deseurilor industriale au fost identificate în anul 2002:
-deseuri din constructii si demolari industriale - 5278 t,
-deseuri metalice, echipamente cu continut de uleiuri, anvelope, uleiuri, acumulatori uzati
– 2774 t si
-zgura si cenusa – 730 t.
Trebuie amintit faptul ca activitatile industriale reprezinta unul dintre cei mai importanti
producatori de deseuri periculoase din aria metropolitana.
i. Deseurile agricole
Deseurile agricole provin de la unitatile agricole si zootehnice, dar si de la gospodariile
private. Cantitatea totala de deseuri agricole este de 38150 t an în judetul Ilfov, în unele cazuri
acestea fiind depozitate în rampe de deseuri special amenajate (Buftea, Peris).
În cazul deseurilor agricole se remarca scaderea gradului de utilizare a acestora în
diferite activitati cu profil agricol odata cu apropierea de municipiul Bucuresti, când ponderea
îngrasamintelor chimice utilizata pentru cultura plantelor este mult mai ridicata.
Un fenomen aparte îl reprezinta deseurile din plastic de la solariile din bazinul legumicol
al Bucurestiului care nu sunt colectate si produc o poluare cu plastic la distante foarte mari de
localitatea sursa.
j. Deseurile periculoase
În 2002 au fost identificate patru categorii de deseuri periculoase: uleiuri uzate (4,63 t),
baterii si acumulatori uzati (12714 t), deseuri spitalicesti (21,75 t) si echipamente cu continut de
uleuri cu PCB (265 bucati). Dintre acestea doar bateriile si acumulatorii sunt valorificate, iar
deseurile spitalicesti sunt incinerate. În cazul bateriilor si acumulatorilor, Ministerul Economiei si
Comertului deruleaza în perioada 2004-2005 un program care are în vedere îmbunatatirea
managementul acestor deseuri.
Astfel, uleiurile neclorurate de motor, de transmisie si de gresare sunt reutilizate prin
rafinaria Venus -OILREG Rm. Sarat, pentru celelalte tipuri de uleiuri neexistâd unitati specializate
pentru colectare si valorificare pe teritoriul judetului Ilfov. Principalii producatori ai acestor deseuri
sunt depozitele COMPETROL si studiourile Buftea.
Pentru condensatoare electrice cu continut de bifenili policlorurati (PCB) principalul
producator este SC ELECTRICA SA, care însa nu le valorifica.
Pentru baterii si acumulatori uazti exista patru firme colectoare: SC ROMRECYCLING
SRL, SC NEFERAL SA, SC LEMATEC IMPEX SRL si SC ELECTROAUTO SERVICE SRL.
Ultima preia deseurile de acest tip de la SNP PETROM din statiile de distributie: 1 Decembrie,
Domnesti, Chitila, Voluntari, Chitila sat, Cernica, Pantelimon.
De remarcat sunt si deseurile radioactive de pe platforma Magurele, precum si deseurile
periculoase provenite de la unitatile industriale din municipiul Bucuresti si judetul Ilfov, care îsi
depoziteaza deseurile periculoase în incinta unitatilor.
k. Apele uzate
Comunele care beneficiaza de alimentare cu apa în sistem centralizat, detin si sistem de
canalizare, fiind generatoare de ape uzate menajere. În cele mai multe cazuri apele uzate sunt
evacuate în emisari doar dupa realizarea unei epurari mecanice, majoritatea localitatilor având
statii de epurare depasite. Astfel, localitatile care au statii de epurare sunt Buftea, Otopeni,
Balotesti, Bragadiru, Snagov, Branesti, Magurele, 1 Decembrie proprii sau folosesc statii de
epurare ale unor unitati economice.
Reciclarea deseurilor
Reciclarea deseurilor este ca si inexistenta în aria metropolitana a municipiului Bucuresti
daca tinem seama de volumul de deseuri si diversitatea acestora, accentul cazând pe produsele
metalice, hârtie si carton. Cele mai mari firme care se ocupa de colectarea si plasarea spre
firmele specializate a deseurilor recuperabile din aria metropolitana sunt SC ROMCYCLING SRL
Jilava, SC TAWIL EST BUCHAREST CO IMPEX SRL Cernica si SC REMAT SA. Majoritatea
agentilor economici valorifica deseurile pe care le produc, în cazul populatiei gradul de reciclare
fiind foarte redus.
Transportul deseurilor
Transportul deseurilor se realizeaza diferentiat, functie de gradul de periculozitate a
deseurilor, dar si de dotarile unitatilor care se ocupa de gestionarea acestora. Astfel, în municipiul
Bucuresti, transportul deseurilor spre spatiile de depozitare se face prin intermediul
autogunoierelor, care nu întotdeauna sunt etanse. În cazul localitatilor rurale, transportul
deseurilor se realizeaza în majoritatea cazurilor prin autovehicule la care încarcatura de deseuri
nu este izolata (tractoare, camionete etc.).
Depozitarea deseurilor
În aria metropolitana a municipiului Bucuresti (doar în spatiul judetului Ilfov) exista 42
depozite de deseuri menajere ce deservesc comunele si municipiul Bucuresti, totalizînd o
suprafata de 66,5 ha.
Pentru municipiul Bucuresti exista doua rampe de deseuri menajere, la Glina,
administrata de SC ECOREC SA Popesti-Leordeni si Vidra, administrata de SC SYTEMA
ECOLOGIC SRL. Rampa de deseuri de la Chiajna, administrata de IRIDEX SA este considerata
închisa, desi se depoziteaza în continuare deseuri.
Majoritatea gropilor de deseuri sunt nesupravegheate, neamenajate corespunzator,
nedelimitate (80 %), doar în 20 % din cazuri acestea fiind supravegheate de primarii (Voluntari,
Bragadiru, Buftea, Mogosoaia, Ciolpani, Pantelimon, Balotesti), în cadrul acestora accesul fiind
controlat. În cazul depozitelor de deseuri de la Bragadiru, Ciolpani, Mogosoaia, Peris, Stefanestii
de Jos, Voluntari, Dobroiesti, Afumati si Moara Vlasiei apare problema depasiri capacitatii de
depozitare, fapt ce obliga autoritatile locale sa le închida.
Pentru deseurile industriale sunt amenajate depozitele de la Bragadiru (pentru namolul
de la statia de epurare a SC Fulgerul SA), Peris (pentru namolul de la statia de epurare a SC
Romsuintest SA Peris), Pantelimon (pentru zgura de la NEFERAL SA), Glina (pentru diversi
agenti economici din municipiul Bucuresti, Glina, Popesti-Leordeni etc.) si Buftea (pentru
deseurile agricole provenite de la SC Avicola SA Buftea).
Pentru deseurile periculoase sunt amenajate, cel putin teoretic, spatii speciale pentru
depozitarea acestora în majoritatea rampelor. Trebuie mentionat si depozitul de deseuri
radioactive de la Magurele situat pe platforma Magurele.
O problema deosebita în întreaga arie metropolitana a municipiului Bucuresti o reprezinta
depozitele necontrolate de deseuri, care au o frecventa foarte mare de aparitie în lungul cailor de
comunicatie si în apropierea cursurilor de apa. În cazul acestora se observa frecventa ridicata a
substantelor organice, materialelor plastice si a deseurilor din constructii.
Incinerarea deseurilor
În municipiul Bucuresti, în cartierele Militari si Pantelimon, sunt amplasate doua platforme
pentru arderea deseurilor menajere. Deseurile spitalicesti sunt colectate si incinerate în crematorii
proprii (Spitalul Penitenciarului Bucuresti, Institutul National de Geriatrie Otopeni, Spitalul Peris,
Spitalul de Obstretica-Ginecologie Buftea). Cabinetele medicale si celelalte unitati sanitare au
încheiat contracte cu firme de incinerare sau cu spitale din Bucuresti.
Disfunctionalitati de mediu
Gestionarea deseurilor reprezinta una dintre componentele cu proiectie cea mai ridicata
în calitatea factorilor de mediu din aria metropolitana a municipiului Bucuresti, problema acestora
fiind departe de a fi rezolvata. Astfel, principalele disfunctionalitati de mediu se refera la:
-volumul extrem de ridicat de deseuri urbane si rurale care se îndrepata spre rampele de
depozitare a deseurilor;
-gradul dredus de recuperare a deseurilor refolosibile,
-gestiunea deficitara a deseurilor periculoase, care în multe situatii ajung la rampele de
depozitare a deseurilor,
-lipsa rampelor ecologice de depozitare a deseurilor în majoritatea localitatilor din aria
metropolitana a municipiului Bucuresti,
-cresterea volumului de deseuri din constructii si lipsa unor masuri de gestionare a
acestora.
Textul este însotit de harta distributiei zonelor protejate existente în aria metropolitana a
municipiului Bucuresti.
paduri. Rezervatia naturala complexa Padurea Ciornuleasa a fost înfiintata prin HCM nr.114 din
1954, fiind reconfirmata prin Legea nr.5 din 2000.
Rezervatia este situata în câmpia tabulara Mostistea, la 9 km de localitatea Soldanu spre
Valea Stânii. Padurea este un sleau de câmpie, specific silvostepei, umiditatea ridicata fiind
determinata de acumularea zapezii în micile depresiuni de tasare ce apar în cuprinsul Câmpului
Nana din Câmpia Mostistei.
Specific pentru aceasta rezervatie este existenta în stratul ierbaceu al padurii a unor
elemente floristice caracteristice etajului fagului, cel mai cunoscut exemplu constituindu-l
tataneasa (Symphytum sp.).
Padurea este alcatuita din stejar peduculat (Quercus robur), stejar brumariu (Quercus
pedunculiflora), cer (Quercus cerris), carpen (Carpinus betulus), tei (Tilia tomentosa), frasin pufos
(Fraxinus pallisiae), frasin (Fraxinus angustifolia), mojdrean (Fraxinus ornus ), visin turcesc
(Prunus mahaleb), ulm (Ulmus procera, Ulmus ambigua), artar tatarasc (Acer tataricum), jugastru
(Acer campestre) etc..
Stratul arbustiv se dezvolta foarte bine datorita luminozitatii ridicate, dintre elementele
caracteristice gasindu-se paducelul (Crataegus monogyna), socul (Sambucus nigra), lemnul
câinesc (Ligustrum vulgare), sângerul (Cornus sanguinea), salba moale (Euonymus europaeus),
macesul (Rosa canina).
Stratul ierbaceu cuprinde elemente caracteristice padurilor de stejar, nelipsind obsiga
(Brachypodium silvaticum), cerentelul (Geum urbanum), margica (Melica uniflora), golomatul
(Dactylis glomerata), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), margelusa (Lithospermum
purpureocaeruleum), etc.
Dintre elementele cu valoare cinegetica care se gasesc în spatiul acestei arii protejate se
numara iepurii, mistretii, capriorul si fazanii (aclimatizati). De altfel, importanta cinegetica a
acestei paduri este recunoscuta si prin declararea a 153 ha ca rezervatie cinegetica.
În prezent, urmele activitatilor antropice se fac resimtite în special la extremitatile padurii,
unde apar situatii de depozitare necontrolata a deseurilor, taierea arborilor utilizati pentru
încalzirea locuintelor si ca spatiu de agrement de catre locuitorii din orasul Oltenita. De altfel,
activitatile de agrement desfasurate în cadrul Padurii Ciornuleasa contribuie la degradarea
padurii prin depozitarea necontrolata a deseurilor, vandalizarea vegetatiei, amenajarea
necontrolata a vetrelor de foc, colectarea vegetatiei ierboase. Din aceasta cauza, Ocolul Silvic
Mitreni, care se ocupa de gestionarea acestei arii protejate trebuie sa promoveze masuri mai
ferme pentru eliminarea factorilor perturbatori.
5. Rezervatia naturala complexa Lacul Snagov se afla în comuna Snagov, judetul Ilfov
si ocupa o suprafata de 100 ha. Rezervatia a fost înfiintata prin HCM nr.894 din 1952, fiind
reconfirmata prin Legea nr.5 din 2000.
Lacul Snagov este cel mai mare liman fluviatil din bazinul Ialomitei, având o suprafata
de 576 ha, o lungime de 13 km si o adâncime maxima de 9 m (cel mai adânc lac din Câmpia
Româna). Forma lacului este alungita si foarte sinuoasa, cu multe golfuri, mai mult sau mai putin
alungite, pe care localnicii le-au denumit "cozi". În aval se afla insula Snagov pe care se gaseste
manastirea Snagov.
Alimentarea lacului se face din subteran si în mica proportie din surse pluviale sau nivale.
Din aceasta cauza nivelul este constant, cu exceptia anotimpurilor de tranzitie.
Importanta hidrologica a lacului este completata de existenta unor elemente floristice si
faunistice de valoare stiintifica. Astfel, pe malurile lacului în afara stufului si papurei, cresc diferite
specii de nuferi, printre care si nufarul indian (Nelumbo nucifera). Apa lacului este acoperita de
vegetatie acvatica, plaurul atingând grosimi de 1,5 m în Coada Lunga, Coada Catelului etc.
Dintre elementele floristice interesante amintim: otratelul (Aldrovanda vesiculosa), sageata apei
(Sagittaria latifolia).
Dintre elementele faunistice rare se remarca lamelibranhiatul Dreissena polymorpha. De
asemenea, fauna piscicola este destul de importanta, fiind întâlnite mai multe specii de pesti:
platica, crapul, bibanul, somnul, stiuca, rosioara si doua specii de guvizi (Gobius sp. si
Proteshoryns sp.). Cercetarile au evidentiat prezenta unor elemente faunistice pontice si caspice.
Pe malurile lacului au fost amenajate mai multe debarcadere, de la care pornesc sau la
care acosteaza vaporase si salupe pentru plimbari pe lac, stranduri, popasuri, restaurante,
terenuri de sport, precum si spatii rezidentiale.
Dintre arborii declarati monumente ale naturii amintim: Stejarul lui Vlad Tepes din
comuna Gradistea (judetul Giurgiu), Stejarul haiducului Catanuta, comuna Gradinari (judetul
Giurgiu), Stejarul de la Cernica (judetul Ilfov).
De asemenea, în municipiul Bucuresti exista 117 arbori declarati monumente ale naturii,
conform Hotarârii Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
recunoscute la nivel national Padurea Râioasa, Padurea Caldarusani, arealul Fântânele din
Padurea Comana, care se numara în lista de arii protejate a Academiei Române din 1986).
De asemenea o problema deosebita este legata de delimitarea în teritoriu a ariilor
protejate, nici una dintre acestea neavând limite clare aprobate la nivel judetean sau national,
fapt ce contribuie la cresterea vulnerabilitatii acestora la schimbarile în modul de utilizare a
terenurilor.
Desfasurarea unor activitati antropice în apropierea ariilor protejate (Festivalul bujorului
în Padurea Comana, activitatile menajere si recreative în apropierea Lacului Snagov si a Padurii
Snagov etc.) contribuie de asemenea la mentinerea unei presiuni ridicate asupra ariilor protejate.
Remarcam si faptul ca, ariile protejate din Padurea Comana (Padina Tatarului si Oloaga-
Gradinari) nu se afla în întregime în spatiul ariei metropolitane a municipiului Bucuresti, ceea ce
face dificila administarea lor la acest nivel.
Masuri prioritare
Pentru îmbunatatirea starii ariilor protejate din aria metropolitana a municipiului Bucuresti
propunem urmatoarele masuri:
- realizarea urgenta a delimitarii spatiale si a zonarii ariilor protejate, astfel încât acestea
sa îsi îndeplineasca în primul rând obiectivele de protectie;
- crearea structurilor de functionare a ariilor protejate;
- stoparea extinderii suprafetelor construite în spatiul sau în apropierea ariilor protejate,
- actiuni de diminuare a numarului surselor directe sau indirecte de degradare a arilor
protejate;
- extind erea suprafetei ariilor protejate naturale de interes national si metropolitan, prin
includerea padurilor în aceasta categorie, care oricum beneficiaza de un regim de administrare
special în zona de câmpie, ele având un rol ecologic deosebit. Propunem, astfel, declararea
tuturor padurilor din aria metropolitana ca arii protejate naturale si delimitarea unor sectoare
importante ca rezervatii naturale cu acces limitat. De asemenea, se impune extinderea
suprafetelor de arii protejate care sa protejeze zone umede importante sub aspect ecologic,
faunistic, floristic sau hidrologic (Balta Comana, Lacul Cernica, Lunca Dunarii etc.);
- aplicarea legislatiei de mediu pentru limitarea impactului surselor menajere în special
asupra mediilor lacustre, Lacul Snagov fiind cel mai afectat prin procesul de eutrofizare si
colmatare biogena.
- delimitarea stricta a zonelor destinate activitatilor recreative si stabilirea concreta a
reglementarilor de administrare a acestor spatii cu prevederi clare asupra gestionarii deseurilor,
utilizarii resurselor lemnoase, utilizarii focului, vandalizarii vegetatiei.
- eliminarea formelor de interventie antropica care aduc prejudicii obiectivelor ocrotite.
- promovarea educatiei ecologice în rândul populatiei locale pentru constientizarea valorii
deosebite a ariilor protejate naturale;
- gestionarea integrata a ariilor protejate apropiate (Padurea si Lacul Snagov, corpurile
de padure din Comana etc.);
- realizarea de pliante, brosuri etc. pentru promovarea valorilor ariilor protejate, dar si
pentru mediatizarea regulilor care sunt necesar a fi respectate în aceste spatii.
Numele padurii este explicabil prin aspectul copacilor care au pe scoarta muschi si
licheni.
Rezervatia naturala complexa Caldarusani a fost înfiintata prin HCM nr. 114/1954,
având o suprafata de circa 125 ha (din 468 ha cât reprezinta suprafata padurii), nefiind
reconfirmata prin Legea nr. 5 din 2000. Relieful este o câmpie tabulara, dezvoltata pe depozite
loessoide, nisipuri si pietrisuri. Padurea se individualizeaza prin exemplare seculare de Quercus
robur. Vegetatia este stratificata putând fi identificat un strat al arborilor si arborescent format din:
stejar (Quercus robur), cer (Quercus cerris), gârnita (Quercus frainetto), stejar brumariu (Quercus
pedunculiflora), artar tataresc (Acer tataricum), salcie (Salix alba), plop (Populus tremula); un
strat arbustiv cu: corn (Cornus mas ), sânger (Cornus sanguin ea), porumbar (Prunus spinosa),
lemn câinesc (Ligustrum vulgare), paducel (Craetegus monogyna) etc si un strat erbaceu cu:
brândusa galbena (Crocus moesiacus), crinul de padure (Lilium martagon), mierea ursului,
untisor, pastita (Anemone nemorosa), vinarita (Asperula odorata), pecetea lui Solomon etc.
Padurea prezinta un interes cinegetic dat de populatiile ridicate de iepuri si fazani
(acestia din urma au fost introdusi antropic).
În apropierea padurii se afla lacul Caldarusani, care este un vechi liman fluvial (224 ha
suprafata, 5 m adâncime), fiind unul dintre lacurile importante din bazinul hidrografic al Ialomitei.
Pe malurile lacului se dezvolta stuful si papura, iar dintre speciile acvatice amintim otratelul
(Utricularia vulgaris), nufarul alb si galben, stânjenelul de balta (Iris pseudacorus ). Lacul se
remarca si prin valoarea lui piscicola, în lac întâlnindu-se mai multe specii de pesti: stiuca,
bibanul, linul, platica, rosioara, pe baza carora se pot organiza activitati de agrement.
În apropierea lacului spre nord se afla Padurea Rosu în care a functionat o crescatorie de
fazani si o alta de vulpi, nurci si nutrii la nord vest de satul Balta Neagra. Aceste activitati s-ar
putea relua marind astfel valoartea economica a peisajelor.
2. Casa de piatra Udriste Nasturel se afla în comuna Comuna Hotarele, satul Heresti,
judetul Giurgiu, fiind declarata ca zona protejata de interes national prin Legea nr. 5 din 2000,
Zone protejate construite, litera d) castele, conace si palate.
Ansamblul arhitectural se afla la 36 km de Bucuresti si cuprinde doua conace boieresti,
din secolele al XVII-lea si al XIX-lea, o biserica din secolul al XVII-lea ctitorita de Doamna Elina,
sotia domnitorului muntean Matei Basarab si palatul lui Atanasie Stolojan.
Casa de Piatra se afla în mijlocul unui parc de 10 ha, aceasta fiind construita de boierul
Udriste Nasturel, fratele Elinei Doamna, vestit carturar în epoca si cumnat al domnitorului Matei
Basarab. Cladirea este realizata în forma de L, fara pridvor, fara foisor si fara scari exterioare.
Cladirea cu trei etaje este realizata din piatra de talie slefuita placata la exterior si în
interior, fiind realizata în stil renascentist. Semnificativ este faptul ca, în ciuda vecinatatii de
granita, constructia era nefortificata.
Folosirea spatiului si formelor arhitecturale pe cele trei nivele (pivnita, parter, etaj),
orânduirea si distribuirea saloanelor, holurilor si scarilor interioare, frumusetea pivnitelor si
încaperilor mici boltite cilindric, împreuna cu tehnicile de lucru folosite si calitatea materialului
contribuie la cresterea valorii culturale si estetice a acestui edificiu.
În prezent situl apartine Muzeului Taranului Român din Bucuresti, care a facut cercetari
etnologice repetate in satul Heresti si care organizeaza periodic expozitii în aceste spatii.
3. Palatul Druganescu este situat în comuna Floresti-Stoen esti, satul Stoenesti, judetul
Giurgiu, fiind declarata ca zona protejata de interes national prin Legea nr. 5 din 2000, Zone
protejate construite, litera d) castele, conace si palate.
Palatul a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea (1710 -1715 ) de catre fostul mare
vornic de Târgoviste Gavril Druganescu, în stil brâncovenesc, fiind alaturi de palatele de la
Mogosoaia, Potlogi si Sâmbata, unul dintre monumentele reprezentative pentru acest stil. În
apropierea acestuia se afla o biserica construita în anul 1723, cu picturi murale din secolele al
XVIII-lea si al XIX-lea.
Palatul a suferit numeroase lucrari de restaurare care au adus modificari evidente
arhitecturii. Astfel, în perioada 1940-1942, arhitectul N. Cantacuzino a mai adaugat în partea de
est o aripa, iar foisorul a fost largit. Restaurarile care s-au realizat în perioada 1965-1967 au adus
edificiul la aspectul sau actual cu pereti din caramida aparenta si acoperis din sita de azbociment.
În prezent, în acest spatiu functioneaza Muzeul de etnografie si de arta populara al
Câmpiei Române. Muzeul de Etnografie si Arta Populara Stoenesti cuprinde instrumente si
recipiente utilizate pentru prelucrarea laptelui, hambare de malai, stupi de albine, servete,
costume populare, tesaturi, obiecte de ceramica si decoratiuni taranesti specifice Câmpiei Vlasiei,
Burnasului, Mostistei, Baraganului si luncii Dunarii.
În prezent aceste monument este administrat de Consiliul Judetean Giurgiu, conacul
reprezentând o donatie din partea domnitei Stirbei pentru locuitorii din Stoenesti. Conacul este
revendicat de nepotii domnitei Stirbei, existând sanse reale ca acesta sa treaca în proprietatea
acestora.
4. Asezarea fortificata geto -dacica din orasul Mihailesti, satul Popesti, judetul Giurgiu
este reprezentata de o necropola tumulara care apare în punctul "La Nucet". Situl reprezinta
singura zona protejata din categoria asezarilor geto-dacice fortificate declarata la nivel national în
aria metropolitana a municipiului Bucuresti. În acest spatiu s-a dezvoltat asezarea getica de tip
dava Argedava, fiind dupa unii istorici centrul politic al unei uniuni tribale getice, din care s-a
ridicat Burebista. Asezarea se afla pe un pinten al terasei Argesului, înaltându-se cu 18 -20 m
deasupra luncii. Are o forma triunghiulara, fiind alcatuita dintre trei sectoare inegale despartite
prin santuri de aparare (Vulpe, 1964).
La Popesti apar marturii din epoca bronzului (culturile Tei si Glina) si fierului (cultura
Basarabi). Un aspect interesant întâlnit în aceasta asezare dacica este prezenta locuintelor
acoperite cu tigla. Dintre obiectele descoperite în aceasta asezare se remarca fibule din bronz si
fier, podoabe din bronz si chiar din argint, monede getice din argint cu miez de bronz, obiecte de
ceramica etc. (Vulpe, 1964).
În prezent, starea siturilor arheologice este deplorabila, fiind invadate de vegetatie si
deseuri, fiind utilizate si ca spatiu pentru pasunat. Institutul de Arheologie din Bucuresti
desfasoara în prezent activitati de cercetare în zona, coordonatorii acestui program fiind Acad.
Prof.dr. Alexandru Vulpe si arheologul Nona Palincas
Este de remarcat gradul redus de informare a populatiei din satul Popesti care percepe
aceste spatiu ca pe o zona neproductiva, fara valoare.
5. Ansamblul Manastirii Snagov se afla situat în comuna Snagov, judetul Ilfov, fiind
declarat zona protejata de interes national prin Legea nr. 5 din 2000, zone protejate construite,
litera k) biserici si ansambluri manastiresti.
Mânastirea Snagov se afla pe o insula din nordul lacului Snagov, în apropierea localitatii
Silistea Snagovului. Odinioara insula era legata de mal printr-un pod din bârne de stejar, pod care
a fost incendiat în 1821 de catre grecii rasculati împotriva turcilor. În prezent manastirea poate fi
vizitata cu salupa. Manastirea este un asezamânt de calugari, cu un personal auxiliar foarte
redus, datorita lipsei chiliilor.
Manastirea este probabil ctitorie a lui Mircea cel Batrân, fiind atestata documentar în anul
1408 si reprezintând cel mai mare ansamblu mural medieval pastrat într-o biserica din România.
Manastirea a fost restaurata si refacuta de Vlad Tepes, care a construit un zid de
aparare, un pod, o închisoare pentru tradatori si tâlhari si un tunel de refugiu, care se pastreaza si
în prezent. Biserica actuala a fost realizata de Neagoe Basarab în anul 1521, pastrând ca materie
primp piatra de râu neslefuita si caramida.
Locasul are o însemnatate culturala aparte aici fiind întemeiata în 1643 prima tiparnita
pentru imprimarea cartilor bisericesti. De altfel, în perioada 1694-1705, în timpul staretului Antim
Ivireanul, aici s-au tiparit primele carti bisericesti în limbile româna, greaca si araba, prima dintre
acestea fiind „Orânduiala slujbei lui Constantin si Elena”.
Manastirea a fost utilizata si ca necropola domneasca, aici pastrându-se pietrele de
mormânt ale unor dregatori decapitati sau calugariti cu forta pentru tradare. Un element de
atractie deosebit este reprezentat si de faptul ca se presupune ca în Manastirea Snagov a fost
înmormântat Vlad Tepes, mormântul fiind amplasat în naos, în fata usilor împaratesti.
În apropierea manastirii se observa urmele unei închisori politice care a functionat din
timpul domniei lui Vlad Tepes pâna în anul 1856.
Actualmente, manastirea are aspectul unui locas parasit, cele doua cutremure mai
importante din ultimii 30 ani, aducând prejudicii serioase acestui edificiu. În ciuda potentialului
istoric ridicat, acest lacas de cult este înca foarte slab valorificat.
Conducerea actuala a manastirii are în vedere promovarea de actiuni pentru
consolidarea bisericii, dar si pentru cercetarea ruinelor existente pe insula si valorificarea lor
istorica.
Ca si în cazul ariilor protejate naturale se observa existenta unui interes destul de scazut
pentru conservarea si restaurare valorilor de patrimoniu cultural, în multe situatii acestea aflându-
se în stare de degradare si necesitând lucrari de consolidare.
De asemenea, zonele protejate culturale din aria metropolitana a municipiului Bucuresti
nu sunt promovate din punct de vedere turistic, desi acestea reprezinta elemente deosebite de
patrimoniu national.
Masuri prioritare
La nivelul zonelor protejate culturale trebuie sa se urmareasca atragerea de fonduri
pentru refacerea sau pentru promovarea turistica a acestora.
De asemenea se propune introducerea urmatoarelor situri în categoria zonelor protejate
culturale de interes national:
- Ansamblul manastiresc Tiganesti este situat pe malul drept al Lacului Scrovistea,
fiind compus din doua biserici, o clopotnita, staretia, atelierele de tesut si locuintele maicilor.
Manastirea a fost construita în secolul al XIX-lea pe locul unui fost schit din lemn realizat de
calugari veniti de la Muntele Athos (1752). În prezent este o manastire de maici, recunoscuta prin
pictura deosebita prin colorit si continut, dar si prin atelierele manastirii unde se executa broderii,
vesminte, covoare si tesaturi din lâna. Manastirea este importanta prin pictura sa în fresca, care
se mai pastreaza din pacate doar în tinda, dar si datorita functiilor pe care le-a avut în decursul
timpului. În cadrul manastirii Tiganesti se afla si o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului,
care este revendicata de Manastirea Snagov.
Manastirea a fost refacuta în mai multe rânduri, ultima actiune fiind finantata de catre
Banca Nationala.
- Manastirea Samurcasesti, construita în 1808 de catre vornicul Constantin Samurcas,
cu interioare pictate de Gh. Tattarascu; aici se afla mormântul fiicei lui I. Heliade Radulescu -
stareta la aceasta manastire; în curtea manastirii se afla un pin urias, monument al naturii - cu o
vârsta de peste 300 de ani.
- Ansamblul monahal Cernica, cu manastirea Cernica, ridicata în 1608 de vornicul
Cernica Stirbei; în apropiere, la Caldararu, s-au descoperit fundatiile manastirii Iezerul, ridicata de
Chiajna Vorniceasca, sotia vornicului Cernica Stirbei (Georgescu si Stanciu, 1969).
Manastirea este cel mai accesibil lacas de cult de acest tip din apropierea capitalei,
având si un renume deosebit în acest sens. În cimitirul manastirii se gasesc mormintele unor
oameni de seama: scriitorul Gala Galaction, pictorul Ion Tuculescu, etc.. Dincolo de importanta
spirituala deosebita, zona Cernica reprezinta un important loc de agrement, Padurea Cernica
fiind un punct de atractie pentru locuitorii Bucurestiului. Acest lucru se observa si prin faptul ca
problema deseurilor este foarte acuta, existând un volum important de deseuri depozitate
necontrolat pe malurile lacului, dar si în fondul forestier. De asemenea, în apropierea manastirii
sunt depozitate deseuri din constructii aduse de Primaria comunei Pantelimon.
- Necropola din 3500-2700 î.e.n. apropierea localitatii Cernica este cea mai mare
necropola neolitica din România, aici fiind descoperite 350 de morminte în care se aflau diferite
obiecte din piatra si bronz.
- Palatul domnitorului Ghica din comuna Balotesti a fost construit în 1834 ca resedinta
de vara a domnitorului. Palatul este construit pe malul lacului Cociovalistea în stil neoclasic.
Palatul este înconjurat de un parc de 10 ha, care contribuie la cresterea esteticii zonei.
- Manastirea Caldarusani a fost construita de Matei Basarab în 1638 pe locul unui fost
schit de calugari. Picturile initiale s-au pastrat doar în pronaos, acolo unde se observa portretele
lui Matei Basarab si al sotiei sale Elena. Forma manastirii este de trefla cu trei turle, fiind un
monument unic pentru timpurile sale. Usa de la pronaos este sculptata cu motive orientale, iar
cea de la intrare are ancadramente din piatra. Manastirea a avut un rol cultural deosebit, aici
realizându-se traducerea sau copierea unor carti. În 1798 aici a functionat un atelier-scoala
pentru zugravi, iar la începutul secolului al XIX-lea pentru legatorie de carti, argintarie, fierarie si
croitorie. În muzeul manastirii se gasesc picturi ale pictorului Nicolae Grigorescu.
Concluzii
Zonele protejate din aria metropolitana reprezinta spatii care ar trebui sa contribuie la protectia
unor elemente de patrimoniu natural sau cultural, la îmbunatatirea starii mediului, fiind un suport
real sau potential pentru desfasurarea activitatilor de recreere si educatie.
Din aceasta cauza se impune promovarea, în PATZ al ariei metropolitane a
municipiului Bucuresti, a unor masuri coerente, care sa tina cont si de recomadarile existente
în acest document, pentru scaderea gradului de „agresare antropica” prin cresterea suprafetelor
construite, vandalizare, desfasurarea unor activitati recreative neconforme cu conservarea si
protectia etc.
De asemenea, în cazul obiectivelor culturale în apropierea carora se afla suprafete
acvatice sau cu vegetatie forestiera se propune încadrarea lor în categoria peisajelor protejate
de interes european (Complexul brâncovenesc Mogosoaia, Complexul monahal Cernica etc.),
delimitate în cadrul Conventiei europene asupra peisajului semnata la Florenta în 2000.
TIPUL DE
CONSECINTE
ZONA REPREZENTATIVITATE PROBLEME ACTUALE MASURI SI REGLEMENTARI
POTENTIALE
PROTEJATA
Specii, habitate si - scaderea suprafetei si a - cresterea riscului de - crearea structurilor de administrare a ariilor
ecosisteme specifice numarului ariilor protejate degradare a elementelor protejate;
zonei silvostepei si zonei - cresterea presiunii umane ocrotite din ariile protejate - realizarea urgenta a delimitarii spatiale si a
nemorale asupra ariilor protejate prin existente; zonarii ariilor protejate;
Sisteme acvatice suprafete construite, activitati - riscul de pierdere a - stoparea extinderii suprafetelor construite în
specifice zonei de de recreere, suprafete agricole, statutului de rezervatie spatiul sau în apropierea ariilor protejate,
câmpie deseuri etc. naturala datorita - diminuarea numarului de surse directe sau
Prezenta unor specii - statutul incert al ariilor degradarii sau disparitiei indirecte de degradare a arilor protejate;
protejate rare sau protejate naturale determinat de obiectivelor ocrotite - extinderea suprafetei ariilor protejate naturale
vulnerabile (ghimpele, inexistenta unor limite -degradarea calitatii de interes metropolitan, prin includerea unor
bujorul de stepa, recunoscute si a unor institutii componentelor mediului paduri periurbane si a unor zone umede;
brândusa galbena etc.) sau persoane autorizate care sa natural în ariile protejate si - aplicarea legislatiei de mediu pentru limitarea
se ocupe de administrare; în zonele din proximitate; impactului surselor menajere în special asupra
- multitudinea cailor de acces în - perceperea ariilor ecosistemelor acvatice;
spatiul ariilor protejate; protejate ca spatii - delimitarea stricta a zonelor destinate
ARII - intensificarea si diversificarea disponibile pentru activitatilor recreative si stabilirea concreta a
PROTEJATE activitatilor de recreere în ariile promovarea de investitii; reglementarilor de administrare a acestor spatii
NATURALE protejate cu prevederi clare asupra gestionarii deseurilor,
- intensificarea exploatarii utilizarii resurselor lemnoase, utilizarii focului,
comerciale a unor elemente vandalizarii vegetatiei.
ocrotite - eliminarea formelor de interventie antropica
- slaba reprezentare a care aduc prejudicii obiectivelor ocrotite
categoriilor de ecosisteme din (extragere selectiva, comert etc.).
aria metropolitana a - promovarea educatiei ecologice în rândul
municipiului Bucuresti în populatiei locale si vizitatoare pentru
sistemul de arii protejate constientizarea valorii deosebite a ariilor
- existenta unor preocupari si protejate naturale;
initative reduse pentru - marcarea cu panouri vizibile si explicite a
conservarea diversitatii locatiei si importantei ariilor protejate;
biologice la nivelul actorilor - realizarea de pliante, brosuri etc. pentru
locali din aria metropolitana a promovarea valorilor ariilor protejate, dar si
municipiului Bucuresti pentru mediatizarea regulilor care sunt necesar
a fi respectate în aceste spatii.
• G. di Meo, Les metropoles des pays developpes, în Encyclopedie de Geographie (ed. A. Bailly, R. Ferras, D. Pumain), Ed. Economica, Paris, 1992
(p.715-730)
• În Registrul Federal al S.U.A. (vol.65, nr.249) se discuta de zonele statistice metropolitane si micropolitane care sunt considerate acele arii dezvoltate
în jurul unui oras cu cel putin 10.000 de locuitori, arii care au un înalt grad de integrare economica si sociala
• Raportul de evaluare pentru conferinta regiunilor europene, Essen, septembrie 1999“Strategies for Sustainable Development of European
Metropolitan Regions” elaborat de Projectburo “Europaische Metropolregionen
• Barnea, M, Calciu, M. (1980) - Ecologie umana. Editura medicala, Bucuresti.
• Bogdan, O. (1980) – Potentialul climatic al Baraganului, Ed. Academiei Române, Bucuresti
• Cotet P. (1997) – Câmpia Româna – studiu de geomorfologie integrata, Ed. Ceres Bucuresti
• Cotet, P. (1964) – Geomorfologia orasului Bucuresti, în Probleme de Geografie nr. 10, Bucuresti
• Cenac-Mehedinti, M. (2000), Mediul metropolitan al municipiului Bucuresti – între renaturare si dezvoltare, Comunicari de geografie, vol. IV, Editura
Universitatii din Bucuresti
• Gâstescu, P., Iordan, I. (1972) – Judetul Ilfov, Ed. Academiei Române, Bucuresti
• Gâstescu, P., Nicola, A. (1961) – Lacurile de pe valea Colentinei – geneza si regim hidrologic, Com. Academiei Române, tom. XI, 3, Bucuresti
• Ianos, Ioan (2000) - Sisteme teritoriale. Editura Tehnica, Bucuresti.
• Iordan I. (1973) – Zona periurbana a Bucurestilor, Ed. Academiei, Bucuresti
• Iordan I. (1992) – Împrejumirile Bucurestilor – ghid turistic, Societatea „R”, Bucuresti
• Liteanu, E. (1952) – Geologia zonei orasului Bucuresti, în Studii tehnice si economice, seria Economie, nr 1
• Liteanu, E. (1956) – Geologia si hidrologia tinutului Dunarean dintre Arges si Ialomita, în Studii Tehnice si Economice, nr. 4, Bucuresti
• Mihailescu, V. (1924) – Asezarile omenesti din Câmpia Româna la mijlocul si la sfârsitul secolului IX, Ed. Academiei Române, Bucuresti
• Mihailescu, V. (1968) – Vlasia si Mostistea, Cocec&Co., Bucuresti
• Mohan, GH., Ielenicz, M., Patroescu M. (1986) – Rezervatii si monumente ale naturii din Muntenia, Ed. Sport-Turism
• Patroescu, Maria (1985) - Indici ecometrici climatici si raportul lor cu învelisul biotic în spatiul Subcarpatilor dintre Râmnicu Sarat si Buzau. Analele
Universitatii Bucuresti, seria Geografie
• Patroescu M., Cenac-Mehedinti M., Osaci-Costache G., Rozylowicz L. (2000), Zone si arii protejate în Municipiului Bucuresti, Analele Universitatii de
Vest din Timisoara, Geografie, vol. 9-10
• Patroescu, M., Cristian Ioja (2002), Poluarea fonica – o problema acuta în municipiul Bucuresti, Analele Universitatii din Craiova, Seria Geografie, V,
pag. 8-18
• Patroescu, M. Cristian Ioja, Daniela Dumitrascu, Laurentiu Rozylowicz, Radu Necsuliu, Viorel Popescu, Cristian Tetelea, Marius Matache (2003),
Bucharest – elements of urban ecology, First International Conference on Environmental Research and Assessment, Editura Ars Docendi, Bucuresti
• Patroescu, M., Cristian Ioja, Viorel Popescu, Radu Necsuliu, Cristina Brailescu (2002), Disfunctionalitati în gestionarea spatiilor oxigenante în
municipiul Bucuresti. Studiu de caz spatiile verzi, revista Geographica a Institutului de Geografie (în curs de publicare)
• Patroescu, M., Cristian Ioja, Radu Necsuliu, Componenta cai de comunicatie în raportul de evaluare a starii mediului din planurile urbanistice generale
si zonale - studiu de caz: puz arealul aferent nodului intermodal Obor, Analele Universitatii din Craiova, VI
• Patroescu, M., Cristian Ioja, Viorel Popescu, Radu Necsuliu (2004), Noise pollution generated by road traffic, proceeding CODATU XI, Bucharest
• Posea, Gr., I. Stefanescu (1984), Municipiul Bucuresti si Sectorul Agricol Ilfov, Editura Academiei RSR, Bucuresti
• Potra, G. (1981), Din Bucurestii de altadata, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti
• Primack, R., Maria Patroescu, Laurentiu Roylowicz, Cristian Ioja, (2002), Conservarea diversitatii biologice, Editura Tehnica, Bucuresti
• Vatamanu, N. (1973), Istorie bucuresteana, Editura Enciclopedica Româna, Bucuresti
• Vâlsan, G. (1916) – Influentele climatice în morfologia Câmpiei Române, în Dari de seama, Institutul Geologic Bucuresti
• *** (1967) – Harta geologica a României, scara 1: 200 000
• *** (1967) – Harta solurilor României, scara 1: 200 000
• *** (1976 - 1990) – Amenajamentele silvice pentru ocoalele silvice Bucuresti, Branesti, Snagov – Scrovistea, Comana, Mitreni, Lehliu, Arhivele
I.C.A.S.
• **** (1995), Perspective de dezvoltare a spatiilor verzi în municipiul Bucuresti. Studiu de prefezabilitate. Raport de cercetare CCMESI, Beneficiar
Proiect Bucuresti
• **** (1995), Evaluarea starii de sanogeneza a orasului Bucuresti si a teritoriului sau de influenta prin analiza factorilor fizico-geografici, Raport de
cercetare CCMESI, Benefciair Centrul de Proiectare Urbana din Cadrul Primariei Municipiului Bucuresti
• Anuarul Statistic al României, INS, 2002
• Anuarul Statistic al Regiunii Bucuresti, Directia regionala de statistica Bucuresti, 2002
• Date furnizate de CCMESI Universitatea Bucuresti
• Evolutia sectorului IMM în perioada 2000-2001, YEN, Bucuresti, 2003
• Prognoza populatiei municipiului Bucuresti în perioada 1998-2010, 1999
• Municipiul Bucuresti, studiu pentru reabilitarea zonelor industriale destructurate, CCMESI 1999
• Georgescu I.L, R.Stanciu (1969), Manastirea Cernica, Editura Meridiane, Bucuresti
Ielenicz, M., Gh. Mohan, M. Patroescu (1986), Rezervatii si monumente ale naturii în Muntenia, Editura Sport-Tursim, Bucuresti
• IUCN (1994), Giudelines for Protected Area Management Categories, IUCN, Gland, Switzerland
• Patroescu M., M. Bordusanu (1999), Scenarii de restructurare ecologica urbana specifice ariei urbane si metropolitane a municipiului Bucuresti,
Analele Universitatii Spiru Haret, nr. 2: 147-151
Patroescu, M., M. Cenac-Mehedinti, G. Osaci-Costache, L. Rozylowicz (1999), Zone si arii protejate în municipiul Bucuresti, Analele Universitatii de Vest din
Timisoara, Seria Geografie, IX-X: 211-222
• Primack, R., M. Patroescu, L.Rozylowicz, C. Ioja (2002), Conservarea diversitatii biologice, Editura Tehnica, Bucuresti
• United Nation (1993), Agenda 21: Rio Declaration and Forest Principles, United Nations Publications, New York
• Vulpe, R. (1964), Asezari getice din Muntenia, Editura Academiei, Bucuresti
• Vulpe, A. (2000), Cercetari arheologice, Editura Academiei, Bucuresti
• **** (2000), Legea nr. 5 din 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate, Monitorul Oficial al
României nr. 152 din 12 aprilie 2000
**** (2001), Legea nr. 462 din 2001 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 236 din 2000 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei si faunei salbatice, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 4 decembrie 2000
Studii de fundamentare
Documentatia preia, coreleaza sau completeaza (dupa caz) datele din studiile întocmite pâna în prezent, respectiv:
• studiul “Directii, sensuri si intensitati de dezvoltare a municipiului Bucuresti”
• “Studiul de trafic integrat al municipiului Bucuresti si al zonei sale metropolitane”
• P. U. G. al municipiului Bucuresti
• Sectiunile P.A.T.N. – I. Cai de comunicatie, II. Apa, III. Zone protejate, IV. Reteaua de localitati, V. Zone de risc natural
• P.A.T.J. Ilfov – Urban Proiect Bucresti
• P.A.T. ale judetelor vecine
• P.U.G.-urile localitatilor aflate în zona de influenta, de sustinere sau de cooperare a Bucurestilor etc.