Pinas mtn oe 0 uve Bape re) Bem ie Ua ISTORIA PEDAGOGIEI MANUAL PENTRU CLASA A pS a SCOL! NORMALEpentru pregatirea invatatorilor, s& fie privite cu mai multa recepti- vitate. Am fi tentati si credem c& in aceste scoli — in care se investeau sperante atit de frumoase — se aplicau valoroasele idei cu privire la educatie ale lui Comenius, Fénelon si Locke. In realitate, ritmul de im- plementare a noului in viata practic’ — indeosebi in domeniul invi- {Amintului — era pe atunci extrem de lent. Foarte putine din ideile pedagogice ale secolului al XVIl-lea au p&truns in gcoali. A fost nece- sar un nou impuls, inspirat de spiritul revolutionar din cea de a doua jumitate a secolului al XVilI-lea, pentru a zdruncina vechea mentalitate cu privire la copil si educatia sa si a da scolii o noua bazii teoreticd ra- cordaté la exigentele unei societiti ce aspirm spre libertate, egalitate, fraternitate. Cel care a exprimat cel mai bine spiritul innoitor al secolului siu in domeniul educatiei a fost Jean-Jacques Rousseau. B. ,EMILE SAU DESPRE EDUCATIE*, DE JJ. ROUSSEAU — OPERA PEDAGOGICA FUNDAMENTALA IN SECOLUL AL XVIH-LEA a) Conceptia social-politicd. Fiu al unui megter ceasornicar din Ge- neva, JEAN-JACQUES ROUSSEAU (1712-1778) a avut o viaté deo- sebit de agitatd. Orfan de mama inca de la nastere, pardsit de tatdl siu ja virsta de opt ani, viitorul mare filosof si pedagog n-a cunoscut cél- dura relatiilor familiale, Toaté viata i-a fost o continua peregrinare si © permanenté luptd pentru a-si cistiga existenta. A fost rind pe rind servitor, secretar particular, muzicant ambulant, maestru de balet, pro- fesor de muzici, preceptor, copist de note muzicale etc. Viata agitaté i-a ingaduit s& cunoascd, mai bine decit cei mai mulfi dintre contem- Pporanii sdi, societatea in care trdia, dupd cum setea nepotolitd pentru c&rti l-a finut aproape de marile intrebari si rAspunsuri ale epocii sale. J.-J. Rousseau a fost una din cele mai puternice si mai originale personalitati ale secolului su; in fiecare din problemele pe care le-a abordat a oferit solutii care au surprins prin noutatea lor si care i-au atras admiratia unora, dar si opozitia si chiar dusmania altora. Participind la concursul Academiei din Dijon, care formulase in- trebarea ,,daci progresul stiintelor si artelor a contribuit la coruperea sau la purificarea moravurilor“, J.-J. Rousseau a oferit — prin scrie- rea sa Discurs asupra stiintelor si artelor (1750) —- un raspuns care con- trazicea mentalitatea dominanta a epocii. Stiintele si artele — civiliza- tia in general — n-au dus la imbunatafirea moravurilor, ci, dimpotriva, Ja stricarea lor. Fiinta curata, pura si cinstita — cum era omul in starea sa naturali — s-a depravat pe masuré ce a inceput si creeze opere 48de cultura; dezvoltarea civilizatiei a degradat armonia sufleteascd a omului, facindu-l unilateral si de- pendent de altii. Intr-o alta lucrare, scrisd tot ca raspuns la 0 intrebare a Academiei din Dijon — Discurs asupra origi- nai si fundamentelor inegalitdtii din- tre oameni (1755) — dar care n-a mai fost premiaté —, Rousseau pu- nea la baza inegalitatilor dintre oa- meni proprietatea privata. Citiva ani mai tirziu, 0 noua scriere cu carac- ter social-politic — Contractul so- cial sau principii de drept politic (1762) — face din J.-J. Rousseau # ideologul ,starii a treia“, ridicate in JJ. Rousseau 1789 impotriva privilegiilor nobiliare si a monarhiei absolute. In aceasta lucrare se reia o idee mai veche, po- trivit c&reia societatea umana s-a constituit in baza unui contract inche- iat intre popor si conducatorii sai; in conditiile in care — adauga Rous- seal — poporul este nemultumit de acesti conducdtori el are dreptul de a realiza o nou forma de asociere, corespunzatoare intereselor sale. Era Froclamat astfel principiul suveranitdtii poporului, dreptul acestuia de a rasturna absolutismul si a instaura republica democratic’. b) Conceptia pedagogic’ a lui J. J. Rousseau a fost expusa in scrie- rea sa Emile ou de V’éducation (1762). In primele patru parti ale acestei lucrari este descris procesul educational al unui copil — Emil — in cele patru perioade de virsta pe care le parcurge: de la nastere pind la aparitia vorbirii; de la acest moment pind la 12 ani (perioada jocului); de la 12 ani la 15 ani (perioada instructiei); si, in sfirsit, de la 15 ani pind la majorat (perioada educatiei morale); in cea de a cincea parte a lucrarii se trateazi despre educatia femeii. Intreaga conceptie despre educatie a autorului lui Emile se inte- meiazi pe teza naturii bune a fiintei umane. ,,Totul este bun cind iese din miinile autorului lUcrurilor, totul degenereazi in miinile omului*. La nastere, sufletul omenesc.nu este atins de nici un fel de perversitate originara, tot raul vine de la societate. Este, fara indoiald. o idee care decurge din conceptia sa cu privire la relatia dintre natura si cultura, asa cum a fost dezvoltaté in Discurs asupra stiintelor si artelor. De la primele pagini ale operei sale, Rousseau {si exprimé dezacor- dul fata de practica educativa din acea vreme care, supunind copilul unui adevarat dresaj, il deforma atit sub aspect fizic, cit si intelectual 4 = storia pedogogiei, cl. 0 Xia 49sf moral. Sistemului de educatie din epoca sa, pentru care copilul nu era altceva décit un adult in miniatura, J.-J. Rousseau ii opunea altul, intemeiat pe recunoasterea unor particularitati prop: nevoia de manifestare si dezvoltare liberd a copilului. Constient de originalitatea teoriei sale, dar indoindu-se de valoarea ‘unora din solutiile propuse, J.-J. Rousseau avea convingerea ci a vazut bine subiectul asupra cdruia s-a aplecat: copildria. De aici patetica sa chemare: ,Oameni, fifi umani, iaté prima voastra datorie. Iubifi copi- liria, ocrotifi-i jocurile, placerile, dragdstoasele ei porniri!“ In Prefafi la opera sa Emile, pedagogul francez se adresa tuturor educatorilor — nu numai celor din vremea sa, ci din toate timpurile —, indemnindu-i sé se apropie cu griji de elevii lor: ,Ihcepeti dar prin a va studia mai bine elevii, cdci, desigur, nu-i cunoasteti deloc*. Ca si J. A. Comenius, autorul lui Emile face din conformitatea cu natura un principiu furidamental al teoriei sale. Dar, spre deosebire de pedagogul ceh, care se referea la respectarea legilor nattirii in gene- ral, J.-J, Rousseau. cerea ca educatia si se conformeze naturii copilului, adicd particularitatilor virstei sale. Natura — scria el — doreste ca, Inainte de a fi virstnici, copili, sa fie copii. Pe bund dreptate se spune ddspre J.-J. Rousseau ca a descoperit copilul. Pentru a evita influenta daunatoare a societatii, JJ. Rousseau pre- ~oniza scoaterea lui Emil din ora; — considerat ca un mediu viciat — si cresterea lui la tara. Deci, nu este vorba de o educatie complet izolata de societate, ci de o intrerupere, pind ‘la virsta de 15 ani, a contac- tului cu aspectele negative’ ale societatii din acel timp. ' wlzvorul educatiel — sptine Rousseau — ‘este sau in natura, sau in cameni sau in lucruri, Dezvoltarea interidara a facultatilor si a organe- lor noastre este educatia naturii, dobindirea priceperii de a folosi aceasta dezvoltare este educatia oamenilor, iar dobindirea propriei noastre “ex- periente despre obiecte care ne influenteazi este educatia lucririlor“. Aceasta ingeamna ca educafia’ cuprinde: a) dezvoltarea sau, mai ‘exact, autodezvoltarea a ccea ce este dat copilului prin nastere; b) culti- varea ‘de catre educator a capacitafii de a folosi aceastd dezvoltare si ¢) dobindirea experientei prin influenta lucrurilor (mediul inconjurator). Deoarece ,,educatia de la naturé* nu depinde de om, J.-J. Rousseau cere ca celelalte doud sd fie orientate dupa legile dezvoltarii naturii. — El a_preconizat principiul periodizarii_educatiei_in_conformitate cu treptele de virsta ale copilului. Stabilirea acestei periodizari, care, dupa Opinia sa TOEpSeEA deavltarea naturala din’ punct de vedere fizic si in- telectual a copilului, a fost una dintre cele mai importante contributii ale marelui pedagog. Desi periodizarea este discutabila din multe. puncte de vedere, este totusi importanté prin incercarea autorului de a pune la baza ei criterii fiziologice si psihologice. — Educatia din’ primii doi ani trebuie s4 fie orientata spre ingri- 50jirea gi cAlirea organismului copilului, Rousseau recomanda alaptarea ma- ternd, bai reci, imbrdcdminte usoara, jucarii naturale, viata in natura (numai un corp puternice poate rezista pasiunilor). — In perioada’ de la 2 la 12 ani se continua dezvoltarea forjelor fizice, in primul rind educatia simfurilor, in vederea cunoastcrii naturii. wA exersa simfurile — scrie el — nu inseamna numai a le intre- buinta: inseamna a invata si judeci bine prin ele, inseamna a in ca sA zic asa, s& simti; cdci noi nu stim nici pip: decit asa cum am inviitat". Intrucit pind la virsta de 12 ani nu se poate vorbi — conceptia lui J.-J. Rousseau — de dezvoltarea ratiunii, educatorul este obliget si nu intervina in procesul devenirit copilului; sarcina sa este s& se limiteze la inlaturarea oricdrui_obstacol care ar impiedica manifestarea Tiberi a copilului si pastrarea insugirilor sale genuine — inocent&, bundtate, spon- taneitate si libertate. La nivelul acestor etape de virst’ — pind la 12 ani — educatia va fi_,negativé“, in sensul ci educatorul nu va arata copilului ici virtitea, nici adevarul, ci-i va pazi doar inima de vicii si spiritul de eroare. Invatind totul prin experienta, copilul va simti de timpuria ,jugul apisitor al necesitatii‘. In aceste conditii, Rousseau aprecia ci singura modalitate eficientd de sanctionare a abaterilor co- pilului este suportarea consecintelor naturale ale acestor abateri (,,pe- deapsa naturala“). El nu era de acord cu propunerea lui J. Locke de a se utiliza con- vorbirea rationala. Orice apel la ratiune — la aceasta virsta — era con- siderat cu totul ineficient. — Educatia de la 12 la 15 ani. La 12 ani, Emil este sinatos, vi- guros, plin de dorinta de a trai. Acum, in virsta dezvoltarii rafiunii, cind fortele. copilului depisesc trebuintele, el este apt si inceapa studicl, condus fiind de un impuls unic — curiozitatea — care-l orienteaza spre descoperirea adevarului. , nici vedea, nici auzi Referindu-se la cumostintele pe care urma sé le asimileze Emil, pre~ ceptorul siu — Jean-Jacques — se opreste asupra a doud criterii de selectie: utilitatea si accesibilitatea, Din ansamblul cunostintelor se va selecta numai ceea ce este util, iar din tot ce este util — numai ceea ce este accesibil copilului. In conceptia pedagogului francez procesul instructiei se desfiseara prin contactul direct cu faptele; cunostintele se dobindesc prin propria experienfi a copilului. ,Lucrurile! lucrurile! nu voi repeta niciodata de ajuns c& noi dim cuvintelor o putere prea mare; cu educatia noastra flecari nu facem decit flecari‘. Copilul ,si nu stie,nimic pentru cA i-ai spus, ci pentru ci a inteles el insusi; si nu invete stiinta, ci s-o des- copere“. Iataé o pozitie cu totul noud, pentru vremea sa, care va fi re- luat& Ja inceputul secolului al XX-lea, si care isi’ pastreaz’ actualitatea 51si acum la sfirsit de secol. Potrivit acestei concepfii, rolul educatorului 4 nu este de a transmite cunostinte, ci de a dirija cercetarea proprie a ele- vului, de a-l face atent la fenomenele naturii, a-l ajuta si constientizeze existenta unor probleme, a-i stimula curiozitatea si a i-o intretine, pen- tru a cduta solutiile cele mai adecvate. Entuziasmat de o astfel de metod’, Rousseau isi manifest opozi- tia fat de manuale. Singura ,,carte* a lui Emil este natura, iar dac& totusi va citi ceva, atunci va citi Robinson Crusoe; aici se va intilni cu viata omului in mijlocul naturii va invita si pretuiasci artele manuale si-si va dezvolta dorinta de a invita o meserie. JJ. Rousseau a dezvoltat teoria lui J. A. Comenius si J. Locke asupra invafimintului intuitiv, insistind in mod deosebit asupra carac- terului constient si activ al instruct Din unele paragrafe ale operei Emile ar rezulta cA autorul siu este adeptul unei instructii ocazionale, intimplatoare, din alte paragrafe re- zulta insi cd aceasta ,,0cazie“ este provocataé de educator. Acesta il introduce in mijlocul unei experiente, ti creeazi situatia problematica, i stimuleazi gindirea pentru a-ajunge la noi adevaruri si pentru a le verifica. O frazi din cartea a treia din Emile este edificatoare: dupa ce a intrevazut experienta oarecum din intimplare... inventém putin cite putin experimentul cu care s-o verificém*. Asadar, ideea unei noi ex- periente apartine educatorului; tot el stimuleazi activitatea de depis- tare a problemei; cdutarea solutici, insd, este un act personal al ele- vului, desfasurat-sub indrumarea educatorului. Dacia teza descoperirii oricérui adevar de catre copil, transformarea lui intr-un cercet&tor poate fi considerata ca 0 exagerare, nu putem sa nu fim de acord cu ideea general a unei instructii intemeiate pe activitatea elevului; acesta do- bindeste gust pentru stint, invata s&-si insuseasc’ noi cunostinte. Ca si J. Locke, pedagogul francez insist ca tindrul si-si insugeasca mai multe rheserii, indeosebi acelea care presupun o activitate fizick in aer liber (agricultura, fierarie, lemnarie, timplarie). Cum motiveazi Rousseau invafarea unei meserii? Mai intii, pentru ci munca este o indatorite a fiecdrui om; pe de alt& parte, ea il apropie pe om de starea de naturi, face din el o fiinti independenta; in. sfirs munca favorizeazi asimilarea cunostintelor. In conceptia lui Rousseatt omul devinc om numai printr-o educatie in care este inclusi munca. Educatia de la 15 la 20 de ani. Aceasta este virsta ,furtunilor si pasiunilor“, a manifestarii si dezvoltarii sentimentelor. Accentul va fi pus pe educatie morali, inteleasi ca un triplu proces: a) de cultivare a bunelor sentimente — iubirea fati de cei din jur; b) de formare a judecatilor morale, a capacitatii de a aprecia la justa valoare faptele morale; ¢) educarea bundvointei, a capacitafii de a indeplini binele. 52La virsta adolescentei se realizeazi educatia religioasd, dar nu prin predic’, ci prin contemplarea Universului. Stimulat de maretia Univer- sului, adolescentul va ajunge la ideea de Dumnezeu — creatorul a tot ceea ce exista. Religia lui Emil este una naturald, ea nu va apartine uneia sau alteia dintre confesiuni. Pentru Emil, Dumnezeu se va situa deasupra oricdror dispute religioase; mai mult, el va fi acceptat ca o forta care a creat lumea, lasind-o apoi si evolueze potrivit anumitor legitati. Religia lui Emil este una deistd, nu teistd. J.-J, Rousseau este primul pedagog, care abordeazi problema atit de complexa a educatiei sexuale. Dupa opinia sa, pina la virsta de 20 de ani, intregul proces educational trebuie sd-l sustragi pe adolescent de la orice ar putea stimula instinctul sexual. Viata simpla de tara, ex- cursiile, vindtoarea, munca fizicd, vor orienta spiritul spre alte preocu- pari si vor domoli simturile. Este propusd, asadar, 0 cale de canalizare a instinctului. La virsta de 20 de ani, Emil intilneste o fata, pe Sofia (sophia — intelepciune) cu care se va casatori. Incheind — cu cartea a 1V-a din Emile — educatia baiatului, J.-J. Rousseau se ocupa — in cartea a V-a — de educatia femeii. Sofiei i s-a rezervat o instructie limitata, rolul ei reducindu-se la conducerea gospodariei, la ingrijirea sotului si copiilor. In acest scop, femeia tre- buie sa fie virtuoasa, ‘blind si buna. Emil si Sofia vor putea si ducd o viaté senin& gi plind de bucurii, la fara, intr-o atmosferd de afectiune familiala. Opera lui. au contine si unele idei_contradictorii_sau discu= (‘abite, acd nu gresite) Astfel, accentuind importanta dezvoltarii_sim- turilor ca instrumente de cunoastere pina la virsta de 12 ani, minimaliza formele cunoasterii rationale. Discutabilad este si_teoria_educatiei_ne- gative. Este adevarat, Rousseau a voit prin aceasta teorle S& combatl practica scolii medievale, intemeiaté pe principiul unei educatii autori~ tare, care nesocotea particularitatile specifice copilului, inclinatia ctr joc si libertate. Prin aceasta insii J.~J. Rousseau a minimalizat rolul im” y portant al educatorului. Criticabila este si teoria_pedepselor_naturale_recomandata de el, deoarece acestea nu-l cofduc pe copil la intelegerea normelor morale ale societatii. Totusi, pedeapsa natural poate fi utilizaté in anumite imprejurari ca un procedeu util. Ideea periodizarii virstelor este una din marile contributii ale lui J.-J. Rousseau, Numai ci ea este susceptibila de obiectii de detaliu. Ast- fel, el separa dezvoltarea gindirii de dezvoltarea simturilor si a vietii afective; pentru ca, pornind de aici, si separe educatia intelectuala de cea fizicd si de cea moral. Cu toate acestea, opera lui J.-J. Rousseau a stimulat, cum se va vedea, mai mult decit a oric&rui alt teoretician al educatiei, gindirea 53,pedagogica a secolului al XX-lea; in mod deosebit teoria sa a constituit un imbold pentru dezvoltarea psihologiei copilului. Unul dintre marii pedagogi ai secolului nostru — John Dewey — il considera pe J.-J. Rousseau profetul educatiei noi. C. ILUMINISMUL IN TARILE ROMANE a) Academiile domnesti din Bucuresti si Iasi. La inceputul secolu- lui al XVIIE-lea continua si functioneze la Bucuresti Academia dom- neasca reorganizaté in 1707 de C. Brincoveanu. O institutie similara a infiinfat la Iasi, primul domn fanariot — Nicolae Mavrocordat (1714). Academiile din Iasi si Bucuresti au functionat, cu unele intreruperi da- torita vicisitudinilor acelor vremuri, in tot cursul secolului al XVIII-lea, devenind adevarate focare de cultura nu numai pentru arile romane, ci si pentru spatiul balcanic, indeosebi pentru vechea Elada aflata sub dominatie otomana. Cele dowd academii au fost deseori reorganizate, adiiugindu-si trep- tat noi obiecte de studiu, inmultinda-si dascalii, perfectionindu-si sis- temul de instruire. Pind catre deceniul al saptelea, ambele academii ayeau un confinut dominant filologic — limba gi literatura elena. Catre sfirsitul secolului a crescut ponderea disciplinelor realiste (matematica, fizica, geografia); concomitent se predau si discipline filosofice cu ele- mente iluministe — Leibniz, Chr. Wolff, Condillac. © serie de domnitori fanarioti — unii cu aleas& culturi dobindita in scoli occidentale — si-au legat numele de dezvoltarea celor doui academii. Retinem in mod deosebit pe Grigore Ghica, Constantin Mavro- cordat, Grigore Al. Ghica, Al. Ipsilanti, Al. Moruzzi. Gr. Ghica a reorganizat Academia de la Iasi (1747) unde, pe ling studiile inalte in limba cleni, functionau si scoli incepatoare in limbile greacé (moderna), slavona si romana. Tot acum s-au creat si scoli in centrele episcopale — Roman, Radauti si Husi. Gr. Al. Ghica ridici pe o treapt’ mai inaltd nivelul studiilor din domeniul matematicii si fizicii, dind scolii din Iasi denumirea de Aca- demia invatiturilor si epistimurilor (1766). Celor trei scoli episcopale infiintate in 1747 li se adauga gcoli in cele 23 finuturi ale Moldovei Galati, Botosani, Chisinau, Suceava, Radauti s.a. Tot acum se creeazd Epitropia Scolilor — 0 institutie de indrumare si administrare a inva- tamintului, Peste aproximativ dou decenii, Alexandru Moruzzi, sprijinit de citiva boieri gi de mitropolitul Jacov Stamate, imprim scolii din Iasi © si mai puternicd orientare realist (1792). La inceputul secolului al XIX-lea, in 1803, la indemnul unui alt mare mitropolit, Veniamin Costachi, se infiinteazA Seminarul de la Socola, cu durata de sase ani, pentru pregitirea preotilor. Aceasta cra atunci scoala cu cel, mai inalt nivel in limba romana. 54