Motion is controlling multiple axes, normally at least two (X and Y),[1] and a tool spindle that

moves in the Z (depth). The position of the tool is driven by direct-drive stepper motors or
servo motors in order to provide highly accurate movements, or in older designs, motors
through a series of step-down gears. Open-loop control works as long as the forces are kept
small enough and speeds are not too great. On commercial metalworking machines, closed-
loop controls are standard and required in order to provide the accuracy, speed, and
repeatability demanded.

Parts Description

As the controller hardware evolved, the mills themselves also evolved. One change has been
to enclose the entire mechanism in a large box as a safety measure, often with additional
safety interlocks to ensure the operator is far enough from the working piece for safe
operation. Most new CNC systems built today are 100% electronically controlled.

CNC-like systems are used for any process that can be described as movements and
operations. These include laser cutting, welding, friction stir welding, ultrasonic welding,
flame and plasma cutting, bending, spinning, hole-punching, pinning, gluing, fabric cutting,
sewing, tape and fiber placement, routing, picking and placing, and sawing.

History
Main article: History of numerical control

The first NC machines were built in the 1940s and 1950s, based on existing tools that were
modified with motors that moved the tool or part to follow points fed into the system on
punched tape. Those early servomechanisms were rapidly augmented with analog and digital
computers, creating the modern CNC machine tools that have revolutionized machining
processes.

Examples of CNC machines

CNC
Description Image
machine

Translates programs consisting of specific numbers

and letters to move the spindle (or workpiece) to
various locations and depths. Can either be a
Vertical Milling Center (VMC) or a Horizontal Milling
Center, depending on the orientation of the spindle.
Many use G-code. Functions include: face milling,
Mill
shoulder milling, tapping, drilling and some even
offer turning. Today, CNC mills can have 3 to 6 axes.
Most CNC mills require placing the workpiece on or
in them and must be at least as big as the
workpiece, but new 3-axis machines are being
produced that are much smaller. [2]
Vertical
CNC
Milling
Machine

Cuts workpieces while they are rotated. Makes

fast, precision cuts, generally using indexable
tools and drills. Effective for complicated
programs designed to make parts that would be
Lathe infeasible to make on manual lathes. Similar
control specifications to CNC mills and can often
read G-code. Generally have two axes (X and Z),
but newer models have more axes, allowing for
more advanced jobs to be machined.

Involves cutting a material using a plasma torch.

Commonly used to cut steel and other metals,
but can be used on a variety of materials. In this
process, gas (such as compressed air) is blown at
high speed out of a nozzle; at the same time, an
Plasma
electrical arc is formed through that gas from the
cutter
nozzle to the surface being cut, turning some of
that gas to plasma. The plasma is sufficiently hot
P
to melt the material being cut and moves
lay media
sufficiently fast to blow molten metal away from
the cut.

CNC plasma cutting

Electric discharge (EDM), also known as spark machining, spark eroding, burning, die sinking, or
machining wire erosion, is a manufacturing process in wh

Theodor Aman, Bătălia de la Șcheia

Cea mai răspândită și acceptată variantă referitoare la numărul conflictelor armate

(„bătăliilor”) la care a participat Ștefan cel Mare este de 36. Cifra este bazată chiar pe
mărturisirea domnului moldovean făcută în 1502 medicului venețian Matteo Muriano: „eu
sunt înconjurat de dușmani din toate părțile și am purtat 36 de lupte de când sunt domnul
acestei țări, dintre care am fost învingător în 34 și am pierdut 2”.[37] Într-o analiză detaliată,
istoricul Alexandru Boldur mai identifică suplimentar alte patru incursiuni armate la care
Ștefan nu a participat, acestea fiind conduse de alți comandanți, numiți de domn.[10]:p. 326
O clasificare sintetică a tipurilor de conflicte armate, la care a participat oastea moldoveană
sub conducerea lui Ștefan cel Mare, este prezentată în tabelul alăturat.[10]:p. 327[28]:pp. 7-19

1457-1469 1470-1486 1486-1504

1473 - Țara Românească

1475 - Imperiul Otoman

(Vaslui)
1467 - Regatul 1497 - Regatul Poloniei Codrii
Războaie
Ungariei (Baia) 1746 - Imperiul Otoman Cosminului
(Războieni)

1481 - Țara Românească

(Râmnic)
1457 - Petru Aron
Bătălii  interne 1485 - Hroiot
(Doljești)

1471 -Țara Românească (Soci)

1474 - Țara Românească 1486 – Imperiul otoman

1459 - Regatul (Șcheia)
1475 - Imperiul Otoman
Poloniei
Bătălii externe 1498 – Regatul Poloniei
1476 - Hanatul Crimeii
1469 - Hanatul (Galiția și Podolia)
Crimeii (Lipnic)
1476 - Țara Românească
1502 – Regatul Poloniei
1485 - Imperiul Otoman
(Cătlăbuga)
1474 - Teleajen
1462 - Chilia
Asedii 1482 - Crăciuna 1489 - Camenița
1462 - Chilia
1485 - Cetate Albă și Chilia
1490 - Regatul Poloniei
1461 - Regatul
1470 - Țara Românească 1491 - Regatul Poloniei
Ungariei
Incursiuni (Brăila, Cetatea de Floci)
1493 - Regatul Poloniei (3
1469 - Regatul
1480 - Țara Românească incursiuni)
Ungariei
1495 - Podolia (Breaslav)

Cele patru acțiuni militare care nu au fost conduse de Ștefan personal au fost: incursiunea din
Transilvania, sub comanda lui Pop (1469), lupta de la Lențești împotriva mazovienilor veniți
în ajutorul polonezilor, sub conducerea lui Boldur (1497), lupta de la Cernăuți (1497) și
atacul vornicului Boldur asupra Chiliei și Cetății Albe (1500).[10]:p. 326

Marile bătălii
Bătălia de la Baia
Articol principal: Bătălia de la Baia.

Bătălia de la Baia

Bătălia de la Baia a avut loc în noapte de 14/ 15 decembrie 1467, la aproape o lună de la
invadarea Moldovei de către armata Regatului Ungar condusă de regele Matia Corvin.
Campania regelui ungar venea după o serie de incidente care tensionaseră foarte mult relațiile
dintre cele două state, cum ar fi dezvoltara legăturilor cu Regatul Poloniei, incursiunea în
secuime din 1461, cucerirea Chiliei în 1465 și găzduirea de către regele ungar a unor
pretendenți la tron, ca Petru Aron sau Berindei. Cauza imediată a constituit-o sprijinul direct
pe care Ștefan îl acordase răscoalei ardelenilor impotriva regelui ungar, din 1467.[7]:p. 57 [38]:p. 119

Campania a început la 19 noiembrie 1467, odată cu trecerea oastei ungare, numărând circa
40.000 de oșteni, prin pasul Oituz, urmată de asedierea și distrugerea orașelor Târgu Trotuș,
Bacău, Roman și Târgu Neamț. La 7 decembrie armata ungară a ajuns la Baia.[38]:p. 120

Având în vedere pericolul iminent ca inamicul să atace capitala țării, Suceava, Ștefan decide
să execute o lovitură decisivă, prin surprindere, asupra trupelor ungare cantonate la Baia.
Forțele moldovene, de circa 12.000 de oameni au atacat orașul în noapte de 14/ 15 decembrie
1467, din trei direcții, după ce în prealabil au dat foc întăriturilor de lemn care îl protejau.
După lupte îndârjite desfășurate toată noaptea, armata ungară a fost nevoită să abandoneze
orașul și să se retragă spre Transilvania, regele Matia însuși fiind rănit în luptă. Retragerea a
fost favorizată și de inacțiunea unuia dintre corpurile de armată moldovene, condus de
vornicul Crasnăș, care ulterior va fi judecat pentru trădare, condamnat la moarte și executat.
[6]:pp. 114-116[7]:p. 57[38]:p. 120

Deși din punct de vedere militar bătălia s-a terminat indecis, ambele tabere clamând victoria,
Bătălia de la Baia reprezintă o mare victorie politică pentru Ștefan, care și-a consolidat
domnia, punând capăt, prin măsuri dure, opoziției unei părți a marii boierimi, totodată
crescând semnificativ prestigiul său în plan extern.[38]:p. 121[39]:p. 100

„Obiectivele acesteia - înlocuirea lui Ștefan de pe tron, instalarea unui nou domn la Suceava,
aducerea Moldovei în sfera de influență a regatului ungar - nu au putut fi atinse, ceea ce a
echivalat cu o înfrângere de proporții pentru regele ungar.” [39]:p. 100

______Petre Otu, Baia

Bătălia de la Vaslui-Podu Înalt

Articol principal: Bătălia de la Vaslui.

Bătălia de la Războieni-Valea Albă

Articol principal: Bătălia de la Valea Albă.
Bătălia de la Codrii Cosminului
Articol principal: Bătălia de la Codrii Cosminului.

Bătălia de la Codrii Cosminului s-a desfășurat între 26-30 octombrie 1497, lupta principală
având loc în Codrii Cosminului, o zonă împădurită situată la circa 100 km nord de Suceava,
pe teritoriul actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din regiunea Cernăuți,
Ucraina. Bătălia a opus oastea Moldovei, sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea Uniunii
Polono-Lituaniene, comandată de regele Ioan I Albert.[39]:pp. 129-134

Regele polon a pătruns pe teritoriul Moldovei, sub pretextul unei acțiuni antiotomane având
ca scop eliberarea cetăților Chilia și Cetatea Albă, de sub stăpânirea otomană. Scopul ascuns
al expediției îl constituia instalarea pe tronul Moldovei a fratelui său, Sigismund și scoaterea
Moldovei de sub influența Regatului Ungar.[10]:p. 268

Arta, cultura și religia

Mănăstirea Putna

Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Neamț
Perioada domniei lui Ștefan cel Mare a constituit și în planul realizărilor de ordin cultural și
spiritual momentul de apogeu al creației artistice din epoca medievală a Moldovei.
Elementele de artă și civilizație păstrate din această perioadă reflectă posibilitățile tehnico-
materiale existente, viziunea despre lume a omului medieval, precum și diferitele influențe
externe, manifestate în special în domeniul arhitecturii.[40]:p. 699 Din creațiile artisitice care s-au
păstrat, Ștefan se prezintă atât ca un tradiționalist, continuator al moștenirii bizantine, dar și
ca un principe renascentist, animat de un puternic spirit înnoitor.[41]:p. 255

„Ștefan moștenește de la înaintașii săi în primul rând respectul și admirația față de tot ceea ce
reprezenta tradiția concepției bizantine în ideea domniei de drept divin, fastul și ceremonialul
de curte, de la ungerea ca domn până la înmormântare, concepția religioasă și organizarea
Bisericii, legislația, cultura și arta.” [41]

______ Corina Nicolescu, ''Arta epocii lui Ștefan cel Mare

Arhitectura

Articol principal: Arhitectura în Moldova.

Din epoca lui Ștefan cel Mare s-au păstrat doar elemente de arhitectură eclesiastică (biserici
și mănăstiri) și militară (cetăți). Deși tradiția orală, preluată de multe surse scrise, îi atribuie
lui Ștefan construcția câte unei biserici după fiecare din luptele purtate, din pisaniile păstrate
din epoca sa, el este atestat drept ctitor cert al unui număr de 21 de biserici, din care la două
nu se cunoaște anul construcției. Acestea sunt: Putna (1469), Milișăuți-Bădeuți (1487),
Pătrăuți (1487), Sfântul Ilie-Suceava (1488), Voroneț (1488), Vaslui (1490), Iași (1492),
Hârlău (1492), Borzești (1494), Huși (1495), Dorohoi (1495), Popăuți (1496), Valea Albă
(1496), Tazlău (1497), Neamț (1497), Piatra Neamț (1498), Volovăț (1502), Dobrovăț
(1504), Reuseni (1504). La bisericile de la Râmnicu Sărat (pisanie din 1704) și Scânteia
(pisanie din 1846), domnul apare drept ctitor dar nu este menționată data construcției inițiale.
[42][43]

Pe lângă acestea, tradiția îi mai atribuie construcția unui număr de biserici, fără a exista însă
documente care să ateste acest fapt: Scheia, lângă Roman, Florești,lângă Vaslui, Cotnari,
Ștefănești (județul Botoșani), mănăstirea Căpriana, Cetatea Albă, Cetatea Chilia, precum și
paraclise în cetățile Hotin și Neamț. În Transilvania, îi sunt atribuite bisericile de la Vad, pe
Someș și Feleacu, lângă Cluj.[42][43]

Bisericile construite în epoca lui Ștefan cel Mare au fost concepute în general în stilul
arhitectonic „triconc”, de origine bizantino-balcanică, având spațiul interior împărțit, potrivit
rânduielilor ortodoxe, în altar, naos și pronaos. La Putna și în alte câteva biserici a fost
adăugată o gropniță (sau „camera mormintelor”), iar la biserica cu hramul „Înălțarea
Domnului” din mănăstirea Neamț apare un exonartex - un pridvor închis, la intrare. Pe lângă
acestea, încep să și facă apariția elemente aparținând altor stiluri: câteva din bisericile
ștefaniene au elemente specifice arhitecturii gotice, cum ar fi contraforții și ogivele, unele
biserici au un și decorații exterioare (firide cu arcade, ocnițe, discuri smălțuite). Totodată,
unele biserici au fost decorate cu fresce interioare: Putna, Pătrăuți, Voroneț, Sfântul Ilie -
Suceava, Popăuți, Bălinești [42]
„Din îmbinarea artei bizantino-balcanice, specifică ortodoxiei, cu elemente din arta gotică, cu
anumite elemente din arta populară locală, a luat naștere un stil arhitectonic nou, stilul
moldovenesc.” [42]

______ Mircea Păcurariu, Ctitor de lăcașe sfinte

Cultura scrisă

Tetraevangheliarul lui Paladie, 1489

Minei scris de călugărul Casian, Mănăstirea Putna, 1467

Numărul mare de biserici și mănăstiri ctitorite în timpul domniei lui Ștefan cel Mare a
generat o creștere semnificativă a cererii de cărți necesare serviciului divin. În acest scop, au
fost înființate o serie de scriptorii pe lângă mănăstirile principale, în plus față de singurul
atelier de acest fel, înființat de Alexandru cel Bun la mănăstirea Neamț.[44]

Cel mai important a fost scriptoriul Mănăstirii Putna, înființat în anul 1466, prin transferarea
de la Neamț a egumenului Ioasaf, împreună cu alți monahi specializați în arta caligrafiei și a
miniaturii, formați la școala lui Gavril Uric.[45]:pp. 205-206 Au rămas cunoscute numele a circa
zece caligrafi și miniaturiști care au lucrat la Mănăstirea Putna în timpul domniei lui Ștefan
cel Mare:[45] :p. 206 Nicodim, Evrasie, Casian, Chiriac, Vasile și Iacov - veniți de la mănăstirea
Neamț, Paladie, Spiridon, Filip și Paisie – formați la Putna.[44] Dintre meșterii orfevrari cei
mai cunoscuți au fost Antonie, Stanciul și Gligorie, care, pe lângă obiectele de cult, au
confecționat și ferecături de cărți.[44]

Cele mai importante cărți manuscrise care au fost lucrate în epoca ștefaniană au fost
Tetraevanghelele, lucrări somptuoase, caligrafiate pe foi de pergament, cu un repertoriul
bogat de elemente decorative specifice genului: scriere în semiunciale, cu cerneală neagră
alternată frecvent cu chinovar și cu cerneală de aur. Până în prezent s-au păstrat șapte
exemplare, aflate în diferite locuri din Europa: Tetraevanghelul lui Paladie (1489),
Tetraevanghelele de la mănăstirea Neamț execuate de Teodor Marieșescu în 1491 (Moscova)
și în 1493 (München); Tetraevanghelul din 1495, (Mănăstirea Zografu/Athos);
Tetraevanghelul de la Putna, caligrafiat și miniat de monahul Filip, în 1502 (Viena);
Tetraevanghelul anonim de la Ștefan cel Mare și Bogdan al III-lea, lucrat în 1504-1507 la
Putna; Tetraevanghelul pentru biserica din Hârlău, în 1504 (Cetinje). Unele dintre acesta au
fost prezente în expozițiile internaționale de la Paris (1925), Bruxelles (1935), București
(1957), Atena (1964) ș.a.[44][45]:pp. 206-207

Acestea se remarcă prin calitatea de excepție a materialelor utilizate: pergament foarte fin și
rezistent sau hârtie filigranată, din cârpe sau mătase, de calitate superioară, importată din
vestul Europei.[45]:p. 209

Pe lângă acestea au mai fost tipărite un număr însemnat de alte cărți de cult - mineie, trioduri,
penticostare, ceasloave, psaltiri etc., precum și cărți laice cum ar fi tratate de medicină în
limba latină, cărți de calcule și date astronomice, pascalii pe zeci și pe sute de ani etc.[44][45] :pp.
206-208
Tot la Putna a fost tipărit un Imnologhion, carte de cântări bisericești pe note întocmită
de protopsaltul Eustație, conducătorul școlii muzicale a mănăstirii.[45] :p. 206

De mare importanță a fost apariția cărții Sintagma a lui Matei Vlastares, caligrafiată de
Ghervasie la Neamț și grămăticul Damian la Iasi, carte care conținea și numeroase norme de
drept laic (pedepse și sancțiuni pentru erezie, furt, omucidere, bătăi, complicitate, bigamie,
incest, adulter, viol, avort, încălcarea normelor de igienă, de alimentație, de post, norme
referitoare la proprietate etc.). Această lucrare a dus la înlocuirea treptată a dreptului
tradițional cutumiar, cu dreptul juridic scris, unitar, contribuind la centralizarea și
consolidarea statală a Moldovei.[44]

Istoriografia

Cronica moldo-germană

Marea majoritate a lucrărilor istorice de referință pe această temă, prezintă practic un consens
în a-l considera pe Ștefan cel Mare ca inițiatorul istoriografiei moldovene și inspiratorul unui
stil istoriografic specific și original, care și-a pus amprenta asupra modului în care vor fi
întocmite cronicile și letopisețele moldovenești în secolele următoare.[46]:5-34[47][48][49]:529-531[50]:31-
35[51]:190-198[52]:423[53]

Până în prezent s-au păstrat următoarele texte care tratează istoria Moldovei în veacurile
XIV-XV: Letopisețul anonim al Moldovei, Letopisețul de la Putna nr. I, Letopisețul de la
Putna nr. II, traducerea românească a Letopisețului de la Putna, Cronica scurtă a Moldovei,
Cronica moldo-germană, Cronica moldo-polonă, Cronica sârbo-moldovenească și Cronica
moldo-rusă. Lor li se adaugă Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche, redactat în prima
jumătate a secolului XVII, în