Concurența comercială.

Concept, funcții și varietăți 37

linie
Călin M. Co stin
Concurența comercială. Concept, funcții ș i varietăți

CONCURENȚA COMERCIALĂ. CONCEPT, FUNCȚII ȘI

VARIETĂȚI

dr. CĂLIN M. COSTIN

Conf. univ. – Facultatea de Drept,
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Cluj-Napoca

ABSTRACT

Commercial competition is „a social patrimonial or non-patrimonial

relationship, arising between natural or legal persons engaged in economic
activities, based on the property right, equal opportunity for competitors, the
freedom of action for enterprises, the freedom of choice for consumers and the
obligation of the participants in these relationships to enable the exercise of the
mentioned rights, in order to ensure a degree of rivalry between competitors which
would bring benefits to the consumers, in terms of price, quality of the marketed
goods and services”.
Competition can be manifested in various forms, namely: perfect competition,
also called pure; real perfect competition; imperfect competition; monopolistic
competition.
From a different perspective, namely that of the respect for fair customs and
of the general principle of good faith, the law distinguishes between fair competition
and unfair competition. Fair competition is „the situation of rivalry on the market, in
which each enterprise tries to simultaneously obtain sales, profit and/or market share,
offering the best practical combination of prices, quality and related services, by
respecting the fair customs and the general principle of good faith” [Article 11 a) of
the Law No 11/1991 on combating unfair competition].
„Unfair competition is... the commercial practices of the enterprises that
contravene to the fair customs and to the general principle of good faith and which
cause or may cause damages to any market participants” [Article 2 (1) of the Law No
11/1991].
Price is an essential indicator of the social reality and also a market
instrument. In the doctrine the market price is defined as „a quantity of money that
the buyer is willing to offer and can offer to the producer in return for the good he can
offer”.
It may have anti-competitive nature when it is derisory or contrary to fair
customs.

Key words: commercial competition; perfect competition; imperfect competition;

quasi-perfect competition; monopolistic competition; fair competition; unfair
competition; price.

1. Probleme generale. Conceptul de concurență desemnează o trăsătură

esențială a economiei de piață, concretizată în comportamentul specific al
participanților la raporturile comerciale în condițiile liberei inițiative, ce dă expresie
unei veritabile competiții în care aceștia se angajează, pentru valorificarea potrivit
38 Călin M. Costin
linie
legii, cererii și ofertei, a mărfurilor și serviciilor1. Concurența înseamnă rivalitate
economică între industriași, prestatori de servicii, comercianți, bancheri care sunt
animați de dorința de a atrage de partea lor clientela oferind consumatorilor mărfuri
și servicii de calitate bună, la prețuri mai convenabile și, în general, condiții de
contractare mai favorabile. Reușita lor în această confruntare se materializează în
obținerea unor profituri din ce în ce mai mari.
Dar concurența înseamnă confruntarea onestă, loială, ceea ce implică utilizarea
unor mijloace licite, legalmente admise pentru atragerea clientelei și valorificarea cât
mai eficientă a mărfii și serviciilor oferite.
Grație concurenței devine posibil ca în economia mondială și în economiile
naționale în general să se producă numai ceea ce este necesar, numai ce este dorit și
cerut de către consumatori, la costuri scăzute și la parametri calitativi ridicați.
Concurența este benefică atât pentru producători, care în condițiile
concurențiale obțin profituri mari, cât și pentru consumatori, care în astfel de
condiții își pot procura bunurile și serviciile la prețuri convenabile. Sub presiunea
concurenței, agenții comerciali producători sunt nevoiți să reducă costurile, să
implementeze noi tehnologii de producție, să perfecționeze activitatea managerială,
să îmbunătățească calitatea produselor, să diversifice oferta de mărfuri și servicii etc.
Într-o accepțiune mai largă concurența a fost definită ca fiind „un raport
social cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, născut între persoanele fizice sau
juridice care desfășoară activități economice, bazat pe dreptul de proprietate,
egalitate de șansă a concurenților, libertatea de acțiune a întreprinderilor,
libertatea de alegere a consumatorilor și obligația participanților la aceste
raporturi de a permite exercitarea drepturilor menționate, în vederea asigurării
unui grad de rivalitate între concurenți care să aducă beneficii consumatorilor, sub
aspectul prețului, a calității bunurilor și serviciilor comercializate”2.

2. Concurența se poate manifesta în diverse forme, și anume:

2.1. Concurență perfectă, numită și pură. Ea este liberă de orice intervenție
monopolistă și presupune un raport de piață în care toți producătorii sunt capabili
să-și vândă întreaga producție la prețul pieței pe care nu-l pot influența decisiv3. În
virtutea aceluiași raport, consumatorii pot cumpăra ceea ce le este necesar și ceea ce
doresc la prețul pieței, pe care, de asemenea, nu-l pot modifica după bunul lor plac.
Concurența perfectă are ca premise: atomicitatea participanților (număr mare
de agenți economici, de putere concurențială egală sau apropiată, ceea ce face ca
niciunul dintre ei să nu poată influența în favoarea sa producția și prețurile);
omogenitatea produselor (împrejurare grație căreia consumatorilor le este aproape
indiferent de la cine cumpără marfa sau serviciul dorit); accesibilitate în ramură
(ceea ce implică liberul acces pe piață al noilor producători și consumatori);
1
M. N. Costin, C. M. Costin, Dicționar de dreptul afacerilor, ediția a 2-a, Editura Hamangiu,
București, 2012, p. 224.
2
L. Lazăr, Abuzul de poziție dominantă. Evoluții și perspective în dreptul european și național
al concurenței, Editura C.H. Beck, București, 2013, p. 61.
3
Idem, p. 225.
Concurența comercială. Concept, funcții și varietăți 39
linie
fluiditatea (adică adaptarea ofertei la cerere și invers fără piedici monopoliste);
transparența totală a informațiilor privind piața; mobilitatea factorilor de producție4.
În cazul în care condițiile concurenței perfecte sunt îndeplinite, mai puțin
transparența totală a informațiilor privind piața, suntem în prezența unei concurențe
pure.
În doctrină5 se discută și despre concurența cvasiperfectă sau concurența
perfectă reală ale cărei criterii sunt: un număr suficient de mare de producători și
consumatori; accesul egal al acestora la informații privind piața; caracterul
neîngrădit al accesului pe piață; alocarea resurselor pe criterii strict economice și
deplina libertate de acțiune a agenților economici.
2.2. Concurența imperfectă dă expresie situației de piață care se distinge prin
aceea că există posibilitatea ca agenții economici (producători sau consumatori) să
influențeze prin acțiuni unilaterale conjunctura dintre cerere și ofertă, ca și mărimile
prețurilor6.
Concurența imperfectă se manifestă în prezența unora din următoarele condiții:
să existe fie puțini vânzători și mulți cumpărători sau mulți vânzători și puțini
cumpărători; produsele să fie diferențiate real sau doar imaginar; să existe condiții
pentru ca anumiți agenți economici să exercite un control efectiv asupra prețurilor;
să apară dificultăți în ceea ce privește intrarea de noi producători în diferite ramuri și
sectoare; să se semnaleze rivalități vizibile în relația cu publicul cu referire la
calitatea produselor și să se înfăptuiască pe diferite căi frustrarea consumatorului
etc.7
Modalitățile de desfășurare ale concurenței imperfecte mai frecvent întâlnite
sunt: promovarea de către firme cu ajutorul statului a unor politici specifice de
vânzare; exacerbarea falselor diferențe între diferite categorii de produse realizată
printr-o publicitate agresivă; acordarea de prime distribuitorilor; folosirea unor
slogane persuasive de vânzare etc.
Apariția concurenței imperfecte pe anumite piețe este, în general, determinată,
după cum s-a remarcat în doctrină8, de lipsa de informare a cumpărătorilor și
vânzătorilor despre prețuri și despre bunurile de pe piață. Pe piața unde există
concurență imperfectă, operatorii economici, vânzători sau cumpărători, pot
influența prin acțiuni unilaterale raportul dintre cererea și oferta de pe acea piață,
precum și nivelul și dinamica prețurilor.
În legislațiile naționale, statele adoptă reglementări menite să asigure condiții
normale de desfășurare a concurenței și de prevenire a manifestării tendințelor
monopoliste în economie.
2.3. Concurența monopolistă, de specificul căreia este faptul că unul dintre
producători (vânzători), respectiv unii consumatori (cumpărători) impun propriile lor
4
În același sens, a se vedea I. Lazăr, Dreptul Uniunii Europene în domeniul concurenței,
Editura Universul Juridic, București, 2016, p. 66–67, precum și autorii acolo citați.
5
Idem, p. 67.
6
M. N. Costin, C. M. Costin, op. cit., p. 226.
7
Ibidem.
8
I. Lazăr, op. cit., p. 68.
40 Călin M. Costin
linie
condiții în raporturile cu partenerii de piață. Monopolul presupune confruntarea
dintre un singur producător cu un număr mare de consumatori (cumpărători).
Acest tip de concurență se poate manifesta și în alte forme precum: duopolul
(care există atunci când doi producători pun pe piață mărfuri pentru o multitudine de
consumatori); oligopolul (de specificul căruia este existența unui mic număr de
producători și un număr mare de consumatori); monopsonul (care se distinge prin
aceea că pe piață se confruntă un singur consumator cu mai mulți producători);
duopson (presupune existența a doi consumatori care concurează cererea);
oligopsonul (presupune un număr restrâns de consumatori care concurează cererea);
monopolul bilateral (de specificul căruia este confruntarea pe piață între un singur
producător și un singur consumator)9.
Indiferent de tipul lor, formațiunile monopoliste manifestă tendința de a se
orienta în funcție de ceea ce ele produc și de ceea ce le este mai avantajos, ignorând
tendințele obiective și raționalitatea economică rezultate din raportul dintre cerere și
ofertă.

3. Concurența loială și concurența neloială. Dintr-o altă perspectivă, anume

aceea a respectării uzanțelor cinstite și a principiului general al bunei-credințe, legea
face distincție între concurența loială și concurența neloială.
Potrivit art. 11 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței
neloiale, concurență loială este „situația de rivalitate de piață, în care fiecare
întreprindere încearcă să obțină simultan vânzări, profit și/sau cotă de piață,
oferind cea mai bună combinație practică de prețuri, calitate și servicii conexe, cu
respectarea uzanțelor cinstite și a principiului general al bunei-credințe”.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeași lege, „Constituie concurență
neloială... practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanțelor cinstite
și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube
oricăror participanți la piață”.
Altfel spus, în conținutul acestui concept se regăsește orice act sau fapt contrar
uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de
execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii.
Concurența neloială se concretizează prin activități sau demersuri cu scop de
competiție, săvârșite cu rea-credință de către o firmă, susceptibile de a crea confuzie
între mărfurile proprii și cele produse de alte firme sau care sunt de natură să
discrediteze o altă firmă concurentă10.
Prin Convenția de la Paris din 1883 privind proprietatea industrială se instituie
în sarcina țărilor Uniunii obligația de a asigura naționalilor statelor protecția efectivă
împotriva concurenței neloiale.
Potrivit textului acestei convenții (cum a fost revizuită la Haga în 1925) se
consideră act de concurență neloială orice act de concurență contrar uzanțelor
cinstite în materie industrială sau comercială. În mod deosebit se cere prohibirea ca

9
M. N. Costin, C. M. Costin, op. cit., p. 225–226.
10
Idem, p. 223.
Concurența comercială. Concept, funcții și varietăți 41
linie
acte de concurență neloială a următoarelor fapte juridice: (a) toate faptele de natură
să creeze confuzie pe orice căi cu întreprinderea, produsele sau activitatea
industrială ori comercială a unui concurent; (b) afirmațiile false făcute în exercitarea
comerțului, care sunt susceptibile să discrediteze întreprinderea, produsele sau
activitatea industrială ori comercială a unui concurent; (c) indicațiile sau afirmațiile
prin utilizarea cărora în exercitarea comerțului este posibilă inducerea publicului în
eroare cu referire la natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinea pentru
întrebuințare sau la cantitatea mărfurilor.
Cu un alt prilej11 am arătat că concurența neloială presupune încălcarea de
către comerciant a obligației de a folosi în exercitarea comerțului său, ca și în
desfășurarea activităților industriale, numai procedee corecte, oneste. Prin efectul
acestei încălcări se perturbă jocul liber al concurenței și sunt afectate interesele
participanților la raporturile juridice comerciale.
Legea română sancționează unele fapte de concurență neloială ca și
contravenții, iar alte asemenea fapte le incriminează ca infracțiuni. Astfel potrivit
art. 4 alin. (3) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale
„Constituie contravenție, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții
încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite
cu vinovăție de către persoane fizice sau juridice: a) furnizarea de informații
inexacte, incomplete sau care induc în eroare ori de documente incomplete sau
nefurnizarea informațiilor și documentelor solicitate potrivit prevederilor art. 34; b)
furnizarea de informații, documente, înregistrări și evidențe într-o formă incompletă
în timpul inspecțiilor desfășurate; c) refuzul nejustificat al întreprinderilor de a se
supune unei inspecții desfășurate potrivit prevederilor art. 34; d) nerespectarea
măsurilor impuse de către Consiliul Concurenței potrivit prevederilor art. 31
alin. (2) lit. a) și b).”
Conform art. 5 din aceeași lege „Constituie infracțiune și se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă: a) folosirea unei firme, embleme sau
a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt
comerciant; b) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări sau a
altor informații confidențiale în legătură cu acestea, transmise autorităților
competente în scopul obținerii autorizațiilor de comercializare a produselor
farmaceutice ori a produselor chimice destinate agriculturii, care conțin compuși
chimici noi; c) divulgarea, achiziționarea sau utilizarea secretului comercial de
către terți, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial ori industrial, dacă prin
aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice; d) divulgarea
sau folosirea secretelor comerciale de către persoane împuternicite de deținătorii
legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în fața autorităților publice ori a
instituțiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei
persoane juridice; e) folosirea de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 175
alin. (1) din Codul penal a secretelor comerciale de care a luat cunoștință în
exercitarea atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau

11
Ibidem.
42 Călin M. Costin
linie
activitatea unei persoane juridice; f) producerea în orice mod, importul, exportul,
depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând
mențiuni false privind brevetele de invenții, brevetele pentru soiuri de plante,
mărcile, indicațiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiile de
produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate intelectuală, cum ar fi aspectul
exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele
publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu
privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în
eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari.”
Nu constituie o faptă de concurență neloială fapta comerciantului care vinde
produsele sale la un preț inferior celui al concurenților, cu condiția ca acest preț să
nu fie derizoriu sau contrar uzanțelor comerțului.
Cu toate acestea, unele instanțe12 au statuat în mod eronat că practicarea de
către societatea M. S.R.L. a unui preț sensibil mai mic pentru avizele medicale
eliberate conducătorilor auto profesioniști și amatori decât societatea T.A. S.R.L.,
care acționează și ea pe piața de profil din municipiul Alba Iulia, ca cea dintâi,
constituie o distorsionare a liberei concurențe pe acea piață și a avut ca și consecință
scăderea numărului de avize medicale eliberate de societatea T.A. S.R.L. în anul
2014 de la un număr de 3000, câte a eliberat aceasta din urmă în anul 2013, la
numărul de 750 de avize, în timp ce societatea M. S.R.L., pentru care anul 2013 a
fost primul an în care a acționat pe respectiva piață, a eliberat un număr de 1600
avize medicale. De precizat că prețul practicat de societatea M. S.R.L. pe aviz
medical era de 120 lei, iar prețul practicat de societatea T.A. S.R.L. era de 210 pe
aviz medical.
Prin hotărârile judecătorești la care ne referim s-a mai statuat că această
distorsionare a pieței constituie un fapt ilicit păgubitor pentru societatea T.A. S.R.L.,
care a cauzat acesteia din urmă, în perioada respectivă (adică anul 2014), un
prejudiciu de 144.000 lei, ce rezultă din înmulțirea celor 1600 de avize eliberate de
societatea M. S.R.L. cu diferența de 90/aviz dintre prețul practicat de societatea T.A.
și cel practicat de societatea M.
Ca urmare, cele două instanțe care au pronunțat hotărârile judecătorești în
discuție au apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și au
dispus obligarea societății M. S.R.L. la repararea integrală a acestui prejudiciu.
Considerăm că această statuare este eronată deoarece în starea de fapt a
cazului dat nu se regăsesc condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a
societății M.
Practicarea de către aceasta din urmă a unui preț inferior față de cel practicat
de societatea T.A. nu constituie un fapt anticoncurențial în condițiile în care
respectivul preț nu era nici derizoriu și nici contrar uzanțelor cinstite.

12
Sent. civ. nr. 2534/2015 pronunțată de Trib. Alba – S. civ. la data de 11 decembrie 2015 în
Dosar nr. 5050/107/2014, confirmată prin Dec. civ. nr. 505/2016 pronunțată de C. Ap. Alba Iulia la
data de 6 octombrie 2016 în același dosar (nepublicate).
Concurența comercială. Concept, funcții și varietăți 43
linie
Prețul este un indicator esențial al realității sociale și totodată un instrument al
pieței. În doctrină13 prețul pieței este definit ca fiind „o cantitate de monedă pe care
cumpărătorul este dispus și poate să o ofere producătorului în schimbul bunului pe
care acesta îl poate oferi”.
De regulă, în cazul serviciilor, prețul este denumit tarif.
În principiu, prețul se stabilește prin negocierea dintre producător/comerciant
și consumator.
Prețul are un rol determinant în opțiunea cumpărătorului deoarece el îi conferă
acestuia o imagine de ansamblu cu privire la ceea ce poate aștepta de la produsul sau
serviciul pe care îl achiziționează.
S-a arătat că14 stabilirea unui preț mai mic nu duce automat la creșterea
vânzărilor, întrucât consumatorul se îndoiește de calitatea produsului, iar un preț
mare poate fi susținut printr-o imagine de marcă.
Prețul nu este elementul cel mai important al strategiei competitive. Un preț
competitiv este necesar, dar nu și suficient pentru succesul în afaceri.
Printre obiectivele politicii de preț, prezintă relevanță cele legate de concurență
care vizează fixarea prețului în raport cu concurenții. Atunci când producătorul sau
prestatorul de servicii se află în poziția de leader de preț poate să influențeze
tendința prețurilor, întrucât cumpărătorii sunt sensibili la preț. De regulă, firmele
puternice folosesc prețul în lupta pentru câștigarea clienților de la concurenți sau ca
barieră împotriva intrării de noi concurenți pe piață, ori ca instrument de uzură în
competiția cu un concurent mai defavorabil15.
S-a apreciat că, în general, prețul mai ridicat este asociat de către consumator
cu calitatea mai bună a produsului sau serviciului, cu originalitatea acestuia, ceea ce
constituie o premisă majoră pentru păstrarea unei imagini favorabile a
producătorului sau prestatorului de servicii. Practicarea unor prețuri mici este și ea
de natură să constituie premisa formării unei imagini favorabile a firmei respective,
deoarece o asemenea politică de prețuri este de natură să sugereze consumatorului că
firma ofertantă se află într-o situație prosperă.
În doctrină16 s-a arătat că prin mecanismul cerere/ofertă, în condițiile
concurenței perfecte, se formează prețurile libere la nivelul prețului de echilibru
care avantajează atât pe producător/prestator de servicii, întrucât îi asigură
recuperarea costurilor și obținerea unui profit normal, dar și pe consumator,
deoarece este cel mai mic preț la care poate fi obținut bunul respectiv.
Din această perspectivă prețul mărfurilor și serviciilor se analizează ca fiind un
element de competitivitate al acestora, iar nu ca un element anticoncurențial. El
poate dobândi un atare caracter doar atunci când este derizoriu și se stabilește
contrar uzanțelor existente pe piața respectivă.
13
M. Platis, Prețul și formarea lui, Editura Economică, București, 1997, p. 27, citat de
S. Stanciu în Bazele generale ale marketingului, publicat pe site-ul http://ebooks.unibuc.ro/
StiinteADM/sica/9.htm, accesat la data de 8 august 2017.
14
S. Stanciu, op. cit., loc. cit.
15
Idem.
16
S. Stanciu, op. cit., loc. cit.
44 Călin M. Costin
linie
Funcționarea eficientă a economiei de piață presupune, pe de o parte, libertatea
operatorilor de comerț de a acționa și, pe de altă parte, respectarea de către aceștia a
reglementărilor legale ce stabilesc regulile concurenței loiale și asigură protejarea
acesteia.
Și într-un caz și în celălalt se urmărește ca finalitate desfășurarea comerțului
cu respectarea libertății acestuia și stabilirea mijloacelor juridice de combatere și
neutralizare a practicilor ce aduc atingere mecanismelor de reglare a concurenței,
precum și a practicilor contrare moralității concurenței17.
Nu toate actele de concurență sunt licite. Pentru a fi licit un act de concurență
trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții și anume: să nu afecteze resorturile
economice ale pieței libere și să se realizeze prin metode oneste18.
În speță nu este îndeplinită nici condiția existenței unui prejudiciu.
Prin hotărârile judecătorești analizate s-a stabilit că societatea T.A. a suferit un
prejudiciu la calcularea căruia instanțele care le-au pronunțat au folosit un criteriu
bizar, care se bazează pe două premise false și anume:
– dacă societatea T.A. S.R.L. în anul 2013, când deținea monopolul avizelor
pe piață, a eliberat 3000 de avize medicale, în mod obligatoriu, și în anul 2014
trebuia să elibereze același număr de avize medicale, deși pe respectiva piață au
apărut alte două unități medicale de același profil concurente;
– în anul 2014 societatea M. S.R.L. nu trebuia să elibereze niciun aviz
medical, fiind recent intrată pe respectiva piață.
Pe de altă parte, în determinarea „caracterului anticoncurențial” al activității
desfășurate de societatea M. S.R.L., prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate
în cauză se atribuie, în mod nejustificat, tarifului de 210 lei/aviz medical practicat de
societatea T.A. S.R.L. valoare juridică de tarif standard raportat la tarifele practicate
de ceilalți concurenți participanți pe aceeași piață care pot fi calificate ca fiind
anticoncurențiale sau nu.
Subliniem în context că, potrivit dreptului la libera circulație a mărfurilor și
serviciilor, fiecare operator de comerț are facultatea să stabilească, raportat la
necesitatea de a exercita un comerț care să îi fie rentabil, prețurile
mărfurilor/serviciilor pe care le comercializează cu condiția ca prețurile practicate de
el să nu aibă caracter derizoriu și totodată să se conformeze uzanțelor comerciale
existente pe acea piață.
Or, în cazul dat, societatea M. S.R.L. a respectat ambele aceste condiții, astfel
încât, în mod greșit, s-a reținut în sarcina ei că se face vinovată de o practică
anticoncurențială.
În condițiile în care prețul practicat de societatea M. S.R.L. nu era nici
derizoriu și nici contrar uzanțelor cinstite, nu se poate reține în sarcina acesteia
săvârșirea unei fapte ilicite păgubitoare pentru societatea T.A. S.R.L. Ca
element/condiție a răspunderii civile delictuale, prejudiciul constă în consecințele

17
C. M. Costin, Dreptul european al concurenței, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2008, p. 1.
18
E. Mihai, Dreptul concurenței, Editura All Beck, București, 2004, p. 3.
Concurența comercială. Concept, funcții și varietăți 45
linie
negative patrimoniale și morale suferite de către o persoană ca urmare a faptei ilicite
săvârșite de către o altă persoană.
Fapta anticoncurențială comisă de către un operator de comerț prin activitatea
desfășurată pe o anumită piață este indiscutabil o faptă ilicită păgubitoare pentru
ceilalți operatori de comerț ce activează pe aceeași piață și care desfășoară același tip
de activitate, deoarece printr-o astfel de faptă se încalcă uzanțele cinstite și li se
cauzează o diminuare a câștigului pe care aceștia ar putea să-l realizeze pe respectiva
piață.
O asemenea faptă păgubitoare se poate concretiza și în practicarea unor prețuri
derizorii la mărfurile vândute sau la serviciile prestate. E considerat a fi derizoriu
prețul a cărui valoare este vădit disproporționată, comparativ cu valoarea de piață a
bunului sau serviciului respectiv.
După părerea noastră, trebuie să se facă distincție între valoarea reală a unui
bun sau a unui serviciu și valoarea comercială a acelui bun sau serviciu. Cea dintâi
reprezintă costurile de fabricare a acelui bun, iar cea de-a doua este formată din
valoarea reală mărită cu adaosul comercial format dintr-o sumă ce reprezintă profitul
pe care îl obține producătorul, respectiv prestatorul de servicii ca urmare a vânzării
bunului sau a serviciului avut în vedere.
Valoarea comercială se stabilește în toate cazurile în raport cu cererea și oferta
existente pe o anumită piață.
În ipoteza prestărilor de servicii care se regăsește în starea de fapt a speței
analizate, prejudiciul suferit de către un operator pe o anumită piață se concretizează
în pierderea materială suferită de acesta ca urmare a nerealizării unui profit sau a
realizării unui profit nesemnificativ prin activitatea desfășurată pe acea piață.
Subliniem în context că nerealizarea unui profit sau realizarea unui profit
insuficient pentru a-i face rentabilă activitatea desfășurată de către prestatorul de
servicii poate avea cauze diferite, precum: fapte anticoncurențiale săvârșite de către
unul sau de către unii operatori de comerț ce acționează pe aceeași piață; prețul
ridicat pe care îl stabilește pentru serviciile prestate, raportat la prețul uzual pe acea
piață; calitatea scăzută a serviciilor prestate; comportamentul său cu clientela (un
comportament arogant este de natură să-i îndepărteze pe clienți, în timp ce un
comportament binevoitor atrage clientelă); publicitatea pe care și-o face;
operativitatea cu care își îndeplinește activitatea etc.
Subliniem, odată mai mult, dacă aceasta este necesar, că prețul practicat nu are
prin el însuși un rol decisiv în ceea ce privește atragerea sau menținerea clientelei
întrucât, ca regulă, clienții acordă prioritate calității serviciilor de care beneficiază
față de costurile acestora. În general ei preferă servicii calitative, chiar dacă prețul pe
care îl plătesc pentru acestea este mai ridicat decât prețul practicat de un alt prestator
de servicii de același profil, dar care au o calitate inferioară.
De asemenea, pentru persoanele interesate, operativitatea cu care prestatorul
de servicii își îndeplinește activitatea constituie un criteriu important în alegerea lui,
deoarece întotdeauna clienții preferă să apeleze la prestatorii de servicii ce
acționează cu promptitudine în executarea serviciilor solicitate.
46 Călin M. Costin
linie
Pierderea de către un operator de comerț a unei părți din clientela proprie în
general nu poate avea ca și cauză unică practicarea de către concurentul său pe piață
a unui preț mai mic, ci în general se datorează unei multitudini de cauze care vizează
o pluralitate de aspecte, dintre care cele mai sus prezentate sunt mai relevante.
Într-adevăr, nu poate fi considerat fapt anticoncurențial practicarea unui preț
mai mic rezultat din adăugarea la costurile pe care le presupune prestarea serviciului
a unei marje de profit mai mică decât marja de profit adăugată la preț de către un
concurent ce activează pe aceeași piață.
Așa fiind, în mod greșit, prin hotărârile judecătorești analizate, instanțele au
apreciat că prejudiciul pretins a fi suferit de către societatea T.A. S.R.L., în sumă de
140.000 lei, s-ar datora practicării de către societatea M. S.R.L. a unui preț mai mic
pentru aceleași servicii, fapt ce a făcut ca o parte a clientelei celei dintâi să treacă la
societatea concurentă.
Prețul, fiind un element de competitivitate pe piață, nu poate fi un factor
generator de prejudicii pentru niciunul dintre operatorii de comerț participanți pe
aceeași piață, decât atunci când unul dintre aceștia practică un preț derizoriu sau care
contravine uzanțelor existente pe acea piață.
Reproduced with permission of copyright owner. Further
reproduction prohibited without permission.