Filosofia

Spațiului și Timpului
Curs 7

1
Teoria cauzală a timpului
și a spațiu-timpului
• O analiză a relațiilor spațio-temporale:
• Alfred Robb
• Einstein
• Whitehead (trei cărți în perioada 1919-1922)
• Russell - Principles of Mathematics (1903), Our Knowledge of
the External World (1914), The Analysis of Matter (1914)
• empirismul logic (pozitivism logic): Schlick, Carnap,
Reichenbach, Mehlberg
• Reichenbach (1): Relativity and A Priori - asumpție: timpul este
independent topologic = nu există legături cauzale
• Critica lucrării lui Reichenbach: noțiunea de cauză

2
)़ :
़ 'ˆ़ ़ 

Œ़ ± 
़ ¨़ 
़ :
़ 'Á़
)
d़   ़ 'ˆ
़ -़ "  ़ '
़ '
#Đ़
-़ '


़(e़'
़@़़)"
़
़Ҋ
़#
़
-़ '
'

़ (
़ Ÿ
'

़ 
Ã़ Ϧᰤ ))़

Hume (1)
'Te़ '़

़
µe़ ़ :़ )e़ 
“़ ़
'Ã
“़
'़T़
"(़़T( e़ '़ -़ @़ 
़ 'ˆe़ 
़़ ˆռ़

़ '
:़T़ 'T
़ -़ T़ )'़
' ़ '

़'
़ ़ )‫़ޙ‬
़  ़ 'T़ ('~़
ΟΟɑE⇧© 
़ #T


़ 
Խ

़ ़ )
़ ़ ़ )
़
(ˆ
़ 
़ 
#़ 
़ D ȕ „ȕ &q ÷ȕØT़ '़ Ã‫़؃‬
'

़ 
û़ 
T़ 
'
़ '़
़
:
़ࣦ Ƒ
:
'
½़
ɧ़ औ़

़ '
़ 
¨़ )
़ T
T़ ़ T
़ 
˯़ Ÿ'़ ़ )ս़
़ 
(û़ 
़ '
:़
़ '
'
@ĺ़ )़ '
़ ़ ᳪ࿧⇧


़ ʌ़(़'़

़़ 
़ )़़û़़ Ϧᰤ Κ#“़

़
़ :़ )
़ ़ 
T
़ -़ '
़ 
T
़ :़ )़ ़ ‫ۼ) ़׸‬d़ 'T़
ࢱ
І़)़ ़ '
़ T़
़ ़
़ ़ '

़ क़
¸ ़ ?़
T़ ़ 

|़ Ā़ T“़ "  ़ ़ '
़ 

‫़'़
ݸ‬:
़़)
़ ़
़'

़‹़ ɨ


:&़ ़ T-
़ 
़ ़ ़ 
“़ :़ ''¸?
़ '़ ߺ़
)˭़  ़ T
़ @़ '
़ |़ ©
़  ࣾɐT

؄
़
Ž
़
߻
ख़
໴໵Ə 
T
#d़ '़
µ़ ़ '
µ6
़ @
़ )़ ़ ѓȗ
़ ă़



़ ़ -़ '
़ '
़

़
:़ ़
 Ÿ'़ ़ ƶ़
ࡁȤ़
ª'़ '
़ ़ 
़ 
"
़ @
़

d़
'#़ ़ )़ '़‫
ࢡ
ڍ ़ޚ‬É
T
‫ ़~ޛ‬°A
़ 
़ :'़ ¹'
़ -़़ 
़ :(ǩȗ़ dž़ 
“़
@़ ‫'
ڎ‬d़ 
़ "़
़ 
ˆ
#़ 
़ 

ˮ़ Ÿ
़ '
ğ़
Ÿ&
'
़ :'
़ -़ :(
़ @़
)
'

़ '#
़ -़ 'ƈ
‫޺ݛࡶݚ ݔ ࡑ ݙ‬॥ᰤ ƒ,pI*´ ´ qvJ¢Jv*´ ΐࡩ in*v±JJX*´ Kb*X-šXšJ´ ͝˕Ҵᰤ
़ T़ -़  ़  ़ 
"
़
़ '

Œ़ Ÿ'Đ़ ˆ़َ

़ '


़ ûT

़
़ '
़ )
š़ :T़ ǤĐ़ '़
ǺӋ़
ϝᆌ ፳ ߷ ᰤ ǻُ͆˰Ȫȥǒ़ 1
़ 
8़ }
?़ ़
)
.q़ /़ +़ 
+़ 
.8
़
ࡀࡩ ϜϘȌčᰤ ๤ᆮʹ⇧ Ȫ ŸÔČÒ+q़ )?
़ Ê
++q़ )
़ ?
+q़ )
़  .
.+ç़

   2 7 ࣚą़ {?़ Ê़
)


़  .

़ .
़ ) .?़ Ķ?़ ़
࠿ࡩ ໆᮦᰤ ᥫ߶ᰤ ៈ ‫ۥ‬Ҕ L
़ )़ 
?h़ b़ { ़ Ê 
+8़ ़ 
.+ç़

Ξζɐ⇧ Ń/q़ +़  ?{़ +़
k?+{़ Ê़ f ़ )++ ़

‫ےڏ‬ȥÆȖ़ 

?़
h
8
़ 
़ 
़
3 "+़ 
़  /ց8

़ 

़
 ‫޺ݛࡶݚ ݔ ࡑ ݙ‬॥ᰤ ƒ,pI*´ ´ qvJ¢Jv*´ ΐࡩ in*v±JJX*´ Kb*X-šXšJ´ ͝˕Ҵᰤ

Hume (2)
ϝᆌ ፳ ߷ ᰤ ǻُ͆˰Ȫȥǒ़ 1
़ 
8़ }
?़ ़
)
.q़ /़ +़ 
+़ 
.8
़
ࡀࡩ ϜϘȌčᰤ ๤ᆮʹ⇧ Ȫ ŸÔČÒ+q़ )?
़ Ê
++q़ )
़ ?
+q़ )
़  .
.+ç़

   2 7 ࣚą़ {?़ Ê़
)


़  .

़ .
़ ) .?़ Ķ?़ ़
࠿ࡩ ໆᮦᰤ ᥫ߶ᰤ ៈ ‫ۥ‬Ҕ L
़ )़ 
?h़ b़ { ़ Ê 
+8़ ़ 
.+ç़

Ξζɐ⇧ Ń/q़ +़  ?{़ +़
k?+{़ Ê़ f ़ )++ ़

‫ےڏ‬ȥÆȖ़ 

?़
h
8
़ 
़ 
़ "+़ 
़  /ց8

़ 

़
บᵠៈ ዕ௵Ė⇧
(
़+़

+{़f़ Ã"
f़.़ /

़}
?़
₮࿭⇧ Ʒ़ ǖF
.?Ė़
Ϝ ़ Ê+}?़ +़ )?{q़ ़ ़ ?़ "

.़ 
़ ़
ƷNJ Ť
़ ?़ ़
k
8?
q़ +़ ़  /

़ ़ 

़ 
8?़ ़
î
़ €Ê?+q़ b़ ?़ ़ @f
‫
ײ‬q़ ़ 8 {

़ ȕ
ij

.ƀ ़ ़ /

़ b़ b
"{
़ ़
k

8+़ Ɛ
k


½ ʍ ़
LJ@ĉ ़ "+{़+़{?
़ (

़
़ Ê़+‫ ़
़ޜ‬Ö ࡟
‫ ़

{ ़½
 ׳‬E
.
़ . ç़ Ž+़ 

{़ +़ ़ {q़
़ +़ 8?
़ .+़ /़ b}

़ ़ )़  
(
q़
տ]़

़
}
़़ (
 Ğ़ +़
.़ (?
़

़ 
़
¨¨
ƈ
Ü़  ़ 
़
.q़ ़ h़ )़ b़ 
़ ?़ ¢़ ़ 
़ f?़

+़
k{?
़ ़ .+8 ़ 
़ 
€
़ +़
 

़
h
़ ़ }

़ ़
)

.
़ ˱़ ° {q़ 
/़ 
़ 

़
+़F+8
़ ़8 
़ ़ ) B़ ़ b
q़ 
F

q़ ़़
F़ ़ 
h़ ़ ) 
़ /़ 
#़ 
q़ +़ ņ¨़
Ŝ ़ ^़ ़ f?़ /़ + ़ Ϥʀ؆ӌq़ +़ 
़ ͇Š़ 
ę़
ɩØ़़ €
़ ़
}h+
़ h
q़ ़ +#
़ 
़
़
ċ़ ī# q़ ़ }
.
़ 
़ Ξ˃़  q़ ़
F


़

़ h ़ ़ /

़ ़
 ͷ़ ़ #
़  +q़ 
Ã+़
¿
़ îċ

8+q़ ़  
़ "
़ ़ ़  }
़ ़ h
़ ़
Ӎ÷]
#़ 
+़ -़ ़ F1
Œ़̽
' Πύɔ⇧ Ň  ࡑ#़  hվ़ 
़
4 uƀ 
ƀ !Mƀ !ƀ 
ƀ
 Reichenbach
• pentru a distinge între cauză și efect Reichenbach trebuie să
ofere un criteriu
• “Dacă E1 este cauza lui E2, atunci o mică variatie în E1 este asociată cu o mică
variatie în E2, în timp ce o mică variație în E2 nu e asociată cu o variație în E1.”
• Critici:
• Mehlberg & Grünbaum: se face uz tacit de concepte de
ordine temporală
• se pare că nu exista nicio modalitate de a distinge între
procese reversibile/ireversibile fără a face uz de noțiuni ca
‘mai țârziu’, ‘a fi între’
• criteriul lui R nu poate fi folosit în explicarea ordinii
temporale

5
 Reichenbach 2
• Reichenbach distinge într-o lucrare ulterioară (The
Direction of Time) între ordine temporală și ‘direcția’ x3
timpului (anizotropia timpului)
• relația ‘este mai târziu decât’ e definită în termeni de
‘a fi între’ și anumite asimetrii factuale în ordinea unei x1
serii de evenimente.
• Notiuni de bază:
• identitatea generică - specie de conexiune x5
cauzală
• emisia, absorbtia, reflexiile intermediare ale x2
semnalului luminos - identitate generică x7
• coincidența spațiotemporală aproximativă
• identitatea generică => rețea cauzală: liniile din rețea
x4
reprezintă lanțuri de identitati generice iar nodurile
reprezintă coincidențe spațiotemporale între evenimente x6
• Reichenbach: lanțuri cauzale închise (‘călătorii în timp’)
pot fi eliminate din considerente empirice, deși admite
posibilitatea lor teoretică (!)

6
 Reichenbach 2
• intr-un singur lanț cauzal evenimentele sunt ordonate prin relația
de coincidență aproximativă: dacă X e un eveniment pe lanțul
cauzal W, atunci U este o vecinătate a lui X dacă îl conține pe
X, si toti membrii lui U sunt în coincidență aproximativă cu X.

• Dacă U1, U2, U3 sunt vecinătăti ale lui X1, X2, X3 ai U1 se

intersectează cu U2, U2 se intersectează cu U3 si U3 nu se
interesectează cu U1, atunci X2 este între X1 și X3.

Cea mai simplă cale de a ordona

X1 X2 X3 evenimente într-un lanț cauzal de acest tip
este prin atribuirea de coordonate t(X)
U1 U2 U3
7
 Grünbaum - teoria cauzală
a ordinii temporale
• Probleme filosofice ale Spațiului și Timpului:
• posibilitatea închiderii topologice a timpului
• elimină utilizarea noțiunii de coincidență spațio-temporală
• noi formulări în Modern Science and Zeno’s Paradoxes
• concepte fundamentale: identitate generică, necesitate fizică (sau
posibilitate fizică) și k-conexiune (două evenimente sunt k-conectate
dacă sunt în relație de identitate generică sau sunt de tipul emisie,
absorbtie, reflecție a aceluiași semnal luminos) - asemănări cu teoria
lui Reichenbach;
• diferențe: definirea relațiilor temporale într-o legătură cauzală dată:
• nu folosește coincidența
• definește separarea perechilor de evenimente și nu relația de ‘a fi
între’ pentru a acoperi cazul timpului închis.

8
 Expunere sistematică a Teoriei
Cauzale a Ordinii Temporale
• Postulat 1: Identitatea generică este o relație de echivalență (reflexivă,
simetrică, tranzitivă, binară) între evenimente.
• Definiție 1: O linie cauzală este o clasă W de evenimente în care fiecare două
evenimente sunt genidentice, aî orice eveniment care nu este în W nu este
genidentic cu membrii lui W.
• Postulat 2: Există cel puțin două linii cauzale mutual exclusive.
• Postulat 3: Relția de conexiune cauzală este o relație binară, reflexivă și
simetrică între evenimente.
• Postulat 4: Dacă două evenimente sunt genidentice, ele sunt în relație de
conexiune cauzală,
• Definiția 2: Două evenimente sunt simultane topologic dacă și numai dacă ele
nu pot fi conectate cauzal.
• Definiția 3: Două evenimente sunt coincidente dacă și numai dacă: orice
eveniment este în conexiune cauzală cu unul dintre ele daca și numai dacă este
în conexiune cauzală cu celălalt eveniment.
• ……..

9
 Asimetrii în timp
• Direcția timpului:
• dacă timpul curge asemenea unui râu, are și o direcție (“l’eau est
comme le temps: il coule, il coule, il coule”)
• dacă teoria B (tB) e corectă, atunci timpul nu curge: nu există niciun
‘acum’ care se mișcă, nicio ‘alunecare’ în trecut, nicio cristalizare din
simpla posibilitate în actualizarea prezentului; fiecare timp și fiecare
eveniment este la fel de real; dar de ce pare timpul a avea o direcție
dacă în realitate nu există așa ceva?
• răspunsul tB: tipul nu trece, dar există asimetrii în conținuturile
timpului - procesele materiale și mentale - și aceste asimetrii ne induc
în eroare
• dacă substanțialiștii au dreptate, atunci e posibil ca timpul să fie
simetric în sine, chiar dacă conținuturile timpului sunt asimetrice
• dacă relaționiștii au dreptate, atunci asimetriile în conținut sunt și ale
timpului

10
 Asimetrii în timp
• timpul ca întreg poate fi asimetric, chiar dacă conținuturile
sale nu sunt asimetrice
• infinit doar într-o direcție
• infinit în ambele direcții, dar liniar într-una și ramificat în
alta
• ramificat în ambele, dar în moduri diferite
• timp liniar, dar asimetrii de conținut locale
• asimetrii ce pot fi găsite în viața de fiecare zi (cele care
contribuie la așa-numita ‘săgeată psihologică’):
• avem impresia că ne trăim viețile în prezent, că
prezentul înaintează constant spre viitor

11
 Perspectiva naturală
• “Avem o cunoaștere foarte detaliată a ceea ce s-a întâmplat în trecut, însă
una doar sumară despre ce se va întâmpla în viitor (cu excepția cazului
sistemelor foarte stabile și regulate, ale căror comportamente pot fi
anticipate cu precizie). Putem anticipa experiențele pe care le vom avea în
viitor și ne putem aminti de experiențele pe care le-am avut în trecut, dar
numai experiențele actuale sunt pe deplin și în mod adevărat reale, doar
senzațiile care se petrec acum sunt de fapt simțite. Trecerea timpului este
ceva pe care îl putem observa direct în lume: putem vedea un eveniment
care se întâmplă după un altul (de exemplu, putem observa o mașină care
se deplasează de-a lungul străzii trecând pe lângă o casă, apoi pe lângă alta,
apoi pe lângă alta). Deliberarea și alegerea sunt orientate către viitor. Sunt
acum (ca întotdeauna) în poziția de a decide ce voi face, niciodată însă nu
voi putea decide ceea ce făceam. Nu putem schimba sau afecta trecutul, dar
dacă alegem să facem un lucru mai degrabă decât altul, putem ajuta să
determinăm ce se va întâmpla în viitor.”

12
 Alte asimetrii
• Asimetria entropică: entropia crește de-a lungul timpului
• Asimetria cauzală: unele evenimente sunt cauze ale altora;
cauzele apar mai devreme decât efectele
• Asimetria explicativă: tindem să explicăm evenimentele de
mai târziu pe baza evenimentelor petrecute mai devreme
• Asimetria cunoașterii: deși putem face deseori predicții
exacte cu privire la ce se va întâmpla, avem cunoaștere detaliată
și de încredere despre trecut într-o manieră indisponibilă despre
viitor
• Asimetria acțiunii: deliberările noastre sunt orientate spre
viitor; ceea ce facem poate influența viitorul, dar nu trecutul
• Asimetria experienței: ne trăim viețile desfășurându-se
într-un prezent care se deplasează inexorabil spre viitor

13
 Răspunsuri
despre asimetrii
• tB: “dacă trecerea temporală ar putea exista, ea ar putea exista în
lumi organizate foarte diferit de lumea noastră, în lumi în care nu
există deloc asimetrii de conținut sau unde există asimetrii, dar
sunt orientate diferit față de trecut și viitor; postularea unei
diferențe obiective între trecut, prezent și viitor nu explică
nimic; la fel nici curgerea temporală.”

• tA: “această asimetrie poate fi ușor explicată: întrucât

evenimentele din viitor nu există, ele nu pot influența cauzal sau
să producă nici un alt eveniment; spre deosebire de ele,
evenimentele din trecut pot face aceasta și chiar o fac; acesta e
motivul pentru care acțiunile noastre pot influența viitorul, dar nu
și trecutul…”

14
 Entropia
• asimetria entropică pare a fi responsabilă de toate asimetriile de conținut - legea a
doua a termodinamicii (în orice sistem închis energia internă va tinde să se
disperseze) => entropia universului crește
• Inversarea entropiei ar inversa și direcția cauzalității și a explicației? Am avea
cunoaștere detaliată a ceea ce este acum viitorul?
• Observații:
• procesele termodinamice nu sunt ireversiile (Boltzmann)
• Poincaré, “teorema de recurență’, 1889: ‘particulelel aflate într-o stare
energetică izolată vor reveni la o stare similară celei inițiale, dacă există
suficient timp’
• Boltzman - procesele termodinamice nu sunt ‘chiar’ ireversibile.
• ‘accidental, ordinea va apărea într-un sistem, dar acest lucru va fi pentru
scurta durată
• ‘mai devreme’ = entropie scăzută; ‘mai târziu’ = entropie crescută
• universul (ca întreg) este deja în punctul de echilibru (ori foarte aproape)
=> entropia medie nici nu crește, nici nu scade => timpul e fără direcție
• doar la nivel local timpul are direcție, datorită gradientului entropic

15
 Entropia (2)
• Care este legătura dintre tendința entropiei de a crește și celelalte asimetrii de
conținut observabile?
• Earman (1974): aplicarea conceptelor termodinamice la sisteme atât de diverse e
discutabilă
• Exemple:
• cresterea temperaturii apei din partea estică a oceanelor și mărilor cu 20 de
grade; vor avea loc schimbări dramatice, dar nu e nici un motiv să credem că
timpul ar ‘curge’ în sens invers.
• asimetria cunoașterii: o urmă pe nisip va aparține mai curând unui eveniment
pentrecut mai devreme, decât unuia petrecut mai târziu; cum am putea explica
aceasta din perspectiva creșterii entropiei? Reichenbach: nisipul plat (entropie
crescută) e mai probabil decât nisipul cu o urmă pe el (entropie mai scăzută);
dacă întâlnim așadar o urmă pe nisip, este rezonabil să presupunem că ea nu a
apărut la întămplare; dacă vom încerca însă să explicăm direcția timpului în
termeni de creștere a entropiei, nu vom putea presupune că este mai probabil
să fie vorba de o influență externă care a apărut mai devreme.

16
Călătoria în timp (CT)
• Mișcarea în spațiu: în toate direcțiile spațiale
• Mișcarea în timp: ‘captivi în timp’
• Este călătoria în timp posibilă?
• Bigelow: nu există decât puține povestiri despre călătoria în timp
înainte de sf. sec. XIX
• Pentru prezentiști (presentism - doctrina conform căreia nu există
nimic care nu este prezent) calatoria în timp e imposibilă, întrucât nici
trecutul, nici viitorul nu există)
• Pentru adeptii teoriei timpului de tip Bloc:
• CT implică paradoxuri insurmontabile de tip logic, deci e metafizic
imposibilă
• CT nu e metafizic imposibilă, dar este interzisă de legile fizice
contingente din lumea noastră
• CT nu e nici metafizic nici fizic imposiblă

17
Mașina timpului (MT)

• categorii de MT:

• unele MT pot călători în trecut, dar nu în viitor, în

viitor, dar nu în trecut, atât în viitor, cât și în trecut

• unele MT pot călători orice distanță temporală;

altele sunt limitate

• unele calatoresc prin ‘alunecare’, altele prin ‘salturi’

18
 Probleme cu CT
• Obiecție 1:
• intru în MT si peste 2 min mă voi afla la 2000 de ani în trecut; nu e
contradictoriu?
• inainte de a intra in MT este adevarat sa afirm că peste 2 minute (adică în
viitor) voi fi la 2000 de ani în trecut; cum se poate ca unul și același
eveniment să se petreacă atât mai devreme, cât și mai târziu decât
momentul prezent?
• R: obiecția arată ce implică o CT: în orice CT trebuie să distingem între 2
cadre de referinta temporale:
• unul bazat pe cT: timpul măsurat de ceasurile purtate de cT (călătorul
în timp), de procesele lor mentale și biologice - timp personal
• celălalt este cel al Pământului/Universului ca întreg: timp normal sau
extern
• în mod curent, cele două timpuri coincid
• în CT cele două sisteme de măsurare a timpului vor fi decalate: cand ies
din MT după 3 minute masurate dupa timpul meu personal, mă aflu la 2000
de ani de momentul initial în trecut masurat după timpul extern

19
 Probleme cu CT
• Obiectie 2:
• nu am putea călători în trecut să fim martorii
construcției piramidelor (de exemplu), deoarece acele
secole au trecut, evenimentele s-au petrecut si au luat
sfârsit si mai mult, toate s-au petrecut fără noi cei care
ne-am nascut in secolul XX; cum putem afirma că am
putea merge înapoi acolo și să fim printre cei care au trăit
atunci? dacă totul s-a petrecut fără noi și acum vrem să
mergem în trecut si să participam la evenimentele
respective, atunci nu s-a petrecut fără noi; ceea ce este o
contradicție.

20
 Probleme cu CT
• R: două asumpții cheie:
• trecutul nu poate fi schimbat
• CT în trecut implică schimbarea trecutului
• sunt adevărate?
• depinde de natura timpului:
• există lumi posibile în care trecutul nu poate fi schimbat, dar în astfel de
lumi CT nu implică schimbarea trecutului
• există lumi posibile în care trecutul poate fi schimbat, iar CT pot fi folosite
la asta
• scenariul Terminatorul ?
• perspectiva timpului Bloc - universul constă dintr-un singur bloc de timpuri și
evenimente - ceea ce se petrece la un moment dat este fixat și de neschimbat
• dar poti calători în timp fără să afectezi sau să schimbi trecutul
• => argumentul e respins;
• greșeala pe care e construit: imaginând felul în care erau lucrurile în trecut, ne
concepem pe noi ca fiind prezenti acolo

21
 Modelul Meiland (1974)
Pt1 Pt2 Pt3 Pt4 Pt5 Pt6
P6 t6
E
P5 t5
D
P4 t4
C
P3 t3
P2 t2
Fiecare moment are trecutul său distinct
P1 t1 indicat de liniile orizontale; dacă vei călători înapoi în
timp, vei ajunge în trecut în momentul în care ai plecat și
nu într-un timp care a precedat călătoria ta (linia
diagonală) 22
 Bucle în timp
• X călătorește în timp în propriul trecut și face ceva care îi
determină inexistenta la momentul plecării în călătorie: …?… =>
paradox
• există moduri de a spune o poveste care ne ispitesc să credem că
ceea ce e imposibil e posibil
• cineva care a călătorit deja cu succes în timp nu poate
să-și producă inexistența
• ce il poate impiedica pe X să călătorească înapoi în timp și sa-si
ucidă o versiune mai tânără a sa?
• tB: X există acum și a existat o perioadă de t ani; dacă va intra
mâine în MT și va CT in trecut si va incerca să omoare o versiune
mai tânără a lui X, putem fi siguri că X nu va avea succes - e logic
imposibil să ucidă și să nu ucidă versiunea sa mai tânără

23
 Bibliografie
• Bas. C. van Fraassen. An Introduction to the Philosophy of Time
and Space. Random House/ Columbia University Press/
Nousoul Digital Publishers.1970/1985/2013.
• Dainton, Barry. 2010. Time and Space. Second Edition.
Durham: Acumen Publishing Ltd.
• Janiak, Andrew, "Kant's Views on Space and Time", The
Stanford Encyclopedia of Philosophy (Winter 2016 Edition),
Edward N. Zalta  (ed.), URL = <https://plato.stanford.edu/
archives/win2016/entries/kant-spacetime/>.
• Kant, Immanuel. 2009. Critica rațiunii pure. București:
Univers Enciclopedic.

24