Caile de transmitere a Revelatiei supranaturale, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie Res divina s’a realizat in intreaga istorie a omenirii, incepand cu cea data pro- toparintilor nostri si terminand cu cea care a atins culmea, in lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat, cum rezult& limurit din cuvintele Sfantului Apostol Pavel (Evr 1, 1-2). De asemenea, ea s’a produs ,,in multe chipuri”, potrivit intelepciunii lui Dumnezeu, Caroe a ales calea cea mai potrivitd, tinand seama de timpul si locul in care s‘a produs, de posibilitatea de injelegere a oamenilor crora li s‘a dat, pentru ca adeva- turile descoperite si fie insugite cat mai deplin. Desigur, aceasta Revelatie s’a pastrat si transmis de-a lungul vremii, in intreaga perioada a Vechiului Testament, a Noului Testament si pana in zilele noastre, si se va pastra si transmite pana la sfarsitul veacurilor, pastratoarea si transmitatoarea ei fiind Biserica. Revelatia s’a incheiat o dat& cu ultima scriere a Noului Testament (in jurul anului 100 d. Hr.), dar de atunci ea s‘a pastrat si s‘a transmis neschimbat& pAnd astazi gi tot astfel se va pastra si transmite pana la sfarsitul veacurilor. Cnd vorbim insa despre pastrarea si transmiterea Revelatiei, este firesc si ne pu- nem mai multe intrebari: unde a fost ea fixatd si consemnat4? Cand si de catre cine sa fAcut aceasta? Cu alte cuvinte, de unde cunoastem noi cuprinsul Revelatiei si care sunt caile ei de transmitere? in cele ce urmeaz& vom incerca si raspundem la aceste intrebari. Revelatia divina se cuprinde in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, care sunt cele doua tezaure ale ei. Mai recent, numerosi teologi, spre a exprima cat mai bine ideea unitatii Revelatiei, afirma ca Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie sunt doua modalitati sau doua moduri de fixare, pastrare si transmitere a Revelatiei. Ele nu se deosebesc @ fond, intre ele existand o stransa legatura, ci difera numai cu privire la modul in care Revelafia ni s‘a transmis si este cuprinsa in ele. Caci intregul continut al Revelatiei ® cuprinde in amandouA, una fiind strans legata de cealalti, de aceea ele au o valoart 7 58(aile’de’transmitere’a Revelagici supranaturale: Sfanta Scriptura si Sfanta Tradigie’ egala ca pastratoare gi transmitatoare a Revelatiei, neputandu-se acorda uneia fata de cealalta o superioritate sau o valoare in plus. SrANTA SCRIPTURA Sfinta Scriptura sau Biblia (de la grecescul BipAtov, BipAta = carte, carti) este o colec- tie de carti sfinte, scrise de prooroci, apostoli si alti oameni alesi, sub inspiratia Duhu- Jui Sfant; ea cuprinde adevaruri de credinta, norme de purtare, precum gi unele rela- tari istorice, pe care Dumnezeu le-a descoperit spre a fi scrise, pastrate si transmise credinciosilor in scopul mantuirii. Deoarece ea cuprinde adevaruri descoperite de Dumnezeu, i s’a spus si Cuvantul lui Dumnezeu. Sfinta Scripturit se compune din doua parti, si anume: Vechiul Testament si Noul Testament. Vechiul Testament ne infatiseaza istoria revelatiei de la Adam panda la Hristos si cuprinde 39 de carti canonice sau inspirate, la care se mai adauga inca 13 carti si frag- mente de carti necanonice, neinspirate, dar bune de citit, fiind ziditoare de suflet, iar Noul Testament cuprinde 27 de carti, toate canonice sau inspirate. Ambele Testamente sunt normative pentru credinta si purtare, dar cea mai mare valoare o are Noul Testament, deoarece el cuprinde descoperirea dumnezeiasca facuta de insusi Fiul lui Dumnezeu gi transmisa de Sfintii Apostoli. Valoarea Vechiului Testament a fost recunoscuté de insusi Mantuitorul Hristos, referindu-se adeseori la profetiile acestuia despre Sine. Ela declarat in mod expres: ,,Sd nu socotifi cil am venit sit stric legea sau proorocii. N’am venit si stric, ci sa implinesc” (Mt 5, 17), iar Sfantul Apostol Pavel spune: ,, Ase cii legen (lui Moise) este sft si porunca e sfintd si dreapta si bund” (Rm 7, 12); iar in alt loc numeste legea lui Moise ,,peda- 40g spre Hristos” (Ga 3, 24). Numind legea mozaic& ,,umbra bunurilor viitoare” (Evr 10, 1), Sfantul Pavel arata valoarea Vechiului Testament in raport cu cea a Noului Testament, pentru ca legea e numai umbra, nu insusi chipul lucrurilor. Sfinfii Parinti de asemenea arati clar care este deosebirea intre cele doua Testamente $i superioritatea Noului Testa- ment fat de Vechiul Testament. Raportul dintre ele il arata Fericitul Augustin prin urma- toarele cuvinte: , Novum Testamentum in vetere latet, Vetus Testamentum in novo patet” (Noul Testament e ascuns in cel Vechi, Vechiul Testament se deschide in cel Nou). 1, INsprraTia SFINTEI SCRIPTURI. Intreaga Scriptura este o oper’ inspirati de Duhul Sfant. Desi in cartile Vechiului Testament nu se afirma nicaieri ca ele sunt carti inspirate, din numeroase locuri rezulta ci autorii acestora le-au scris dupa porunca lui Dumnezeu. ,,Fost-a cuvantul Domnului citre mine si a zis...” marturiseste proorocul Ieremia (Ir 2, 1), iar Isaia zice: Si a zis Domnul cittre mine: Ia o carte mare gi scrie deasupra ei cu slove omenesti...” (Is 8, 1). Referin- du-se adeseori la ele, Mantuitorul le acorda o pretuire deosebita: ,,Cercetati Scriptu- rile...”, le spune Mantuitorul iudeilor, ,,ciici acelea sunt care mdrturisesc despre Mine” (In 5, 39). in Noul Testament avem ins numeroase dovezi cu privire la inspiratia sau insuflarea intregii Sfinte Scripturi. Astfel, Sfantul Apostol Pavel ii scrie lui Timotei: »Toatit Scriptura este insuflatd de Dumnezeu si de folos spre inviitaturd, spre mustrare, spre indreptare, spre poviifuire intru dreptate” (2 Tim 3, 16). 59Dogmatica generala ~ Revelatia Dumnezeiasca inca din primele decenii de existent, Sfanta Biserica a stabilit canonul c&rtilor in. spirate sau insuflate de Duhul Sfant. Dar ce se intelege prin inspiratie sau insuflare> Inspiratia sau insuflarea Duhului Sfant este actiunea dumnezeiasca asupra unui autor sfant, prin care Dumnezeu ii lumineaza mintea acestuia spre a cunoaste si intelege cele descoperite, il indeamna crie gi il fereste de greseli in decursul scrisulyj, Aceasta actiune nu trebuie inteleasa cao inspiratie verbala, in sensul cé Duhul Sfant i-a dictat autorului sfant cuvant de cuvant, cele pe care acesta le-a scris ~ aga cum ay crezut Filon, Iustin Martirul, Atenagora, Teofil de Antiohia, Ipolit, sau cum cred as. tazi in general neoprotestantii -, ci numai ca acesta a primit de la Dumnezeu conti- nutul de idei al Revelatiei, dar nu i-a fost anulat& cugetarea, vointa ori felul in care el a redat cele descoperite. E vorba deci de o inspiratie realé, dinamicd: Dumnezeu i-a respectat scriitorului sfant personalitatea $i libertatea de a reda in felul siu pro- priu cele descoperite. Dovada acestui fapt o constituie modul deosebit si stilul spe- cific in care fiecare autor sfant red& continutul Revelatiei. Inspiratia divina nu e deci efectul magic al unei lucrari divine, ci rezultatul conlucrdrii dintre factorul di- vin si uman. 2. LecTURA $I TALCUIREA SFINTEI SCRIPTURI. Biserica Ortodoxa nu numai cd permite, dar si recomanda credinciosilor sai citirea Sfintei Scripturi, dar aceasta nu inseamna ci ea ingaduie fiecdruia sa o talcuiasci dupa mintea si priceperea sa. Aceasta cu atat mai mult, cu cat in Sfanta Scriptura avem reco- mandiari clare in aceasta privinta. Astfel, Sfantul Apostol Petru spune despre unele scri- eri ale Sfantului Pavel ca ,in ele sunt unele lucruri anevoie de infeles, pe care cei nestiutori si neintitrit le rastalmiicesc, ca gi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzanie” (2 Ptr 3, 16). De ase- menea, diaconul Filip, in drum spre Gaza, intélnindu-1 pe famenul etiopian citind, in caruta, din proorocul Isaia, |-a intrebat: ,,Oare intelegi cele ce citesti?”, la care famenul a raspuns: ,. Cunt voi putea intelege, de nu ma va povitui cineva?” (FA 8, 27-31). Agadar, cre- dinciosii care citesc Sfanta Scriptura vor trebui si se mentina pe linia talcuirii pe care le-o da Biserica, fara a se abate de la aceasta. SrAnTa TRADITIE Al doilea izvor al Revelatiei divine sau a doua modalitate de fixare, pistrare si tran- smitere a Revelatiei divine este Sfanta Traditie. Cuvantul tradifie este de origine latin’ si inseamné predare, transmitere, de unde si numirea de Predanie ce i se da Traditiei. Termenul traditie este folosit in mod curent si in limbajul profan, intelegandu-se prin el totalitatea invataturilor, datinilor, practici- lor, creatiilor spirituale si materiale, mostenite de la o generatie la alta. fn sens teologic, prin Traditie se injelege totalitatea adevarurilor revelate care nu se cuprind in Sffinta Scripturé, ci au fost predate prin grai viu de catre Mantuitorul si Sfin- tii Apostoli, find ulterior consemnate in scris $i pastrate de catre Sfanta Bisericd pana in zilele noastre.Caile de'transmitere'a Revelatiei supranaturale: Sfinta Scriptura si Sfanta Traditie’ 3. SFANTA SCRIPTURA $1 SFANTA TRADITIE. Sprea intelege importanta si valoarea Traditiei, e necesar sa facem cateva precizari. Modul de propovaduire al Mantuitorului si al Sfintilor Apostoli a fost predica orala, deci transmiterea Evangheliei prin grai viu. Desigur, acest mod de propovaduire era general, iar predica tinea seama de conditiile istorice, sociale, culturale si materiale ale ascultatorilor. Mantuitorul Hristos n’a lsat nimic scris, de asemenea si cei mai multi dintre Apostoli. Cat priveste scrierile ramase de la Apostolii care au scris, sau de la ucenicii acestora (Matei, Ioan, Petru, Pavel, Marcu, Luca, Iacov, Iuda), scrieri care for- meazi Noul Testament, ele sunt scrise mai mult ocazional, spre a raspunde nevoilor celor c&rora le-au fost adresate, majoritatea lor fiind legate de anumite situatii si impre- jurari locale, uneori presante (ca de exemplu Epistola citre Galateni). Agadar, scrierile Noului Testament nu sunt tratate de teologie si nici n’au fost scrise cu intentia de a cuprinde totalitatea invataturii propovaduite de Mantuitorul si de Sfintii Apostoli tu- turor crestinilor de totdeauna. Faptul ca ele se potrivesc si nevoilor crestinilor din zilele noastre si ca ele au fost pastrate cu cea mai mare grija pana astazi dovedeste ori- ginea lor divina, in sensul ca adevarurile cuprinse in ele sunt revelate si sunt necesare crestinilor pentru mantuire. Retinem deci ca Sfiinta Scripturit este o colectie de carti sfinte, scrise sub inspiratia Duhului Sfant, care cuprinde descoperirea dumnezeiasca privitoare la credinta gi vie- tuirea crestina, dar c&rtile ei au fost scrise mai mult ocazional, in legatura cu nevoile credinciosilor de atunci, si ea nu cuprinde totalitatea invataturii propovaduite de Man- tuitorul si Sfintii Apostoli. Dat fiind faptul c& Sfinta Scripturii a fost scrisé mai mult ocazional, este de la sine infeles cd ea nu cuprinde intreaga invatatura revelata, o mare parte a acesteia rama- nand nescrisa, dar fiind predat prin grai viu si pastrata de Sfanta Biseric: in aceasta privinta, cele scrise de Sfantul Evanghelist Ioan sunt edificatoare: , Sunt inca si alte multe lucruri pe care le-a fiicut lisus, care, daci s‘ar fi scris cu de-aménuntul, mi se pare cit nici in lumea aceasta n‘ar inciipea ciirtile ce s‘ar fi scris” (In 21, 25), iar in alt loc: ,,fncit gi alte multe semne a facut lisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta...” (In 20, 30). Este deci usor de inteles cd daca Sfanta Scriptura cuprinde numai 0 parte din Desco- perirea dumnezeiasca faté de multimea celor savargite $i propovaduite de Mantuito- rul si de Sfintii Apostoli, cealalta parte a acestei Descoperiri, care n’a fost consemnata in Sfinta Scriptura, dar s’a pastrat prin grai viu, formeaza un tezaur la fel de pretios ca si cel al Sfintei Scripturi, ea purtand numele de Sfanta Tradifie sau Predanie. Pe de alt parte, Sfintii Apostoli au fost trimisi de Mantuitorul sa propovaduiasca Evanghelia prin grai viu: ,Mergénd, invafafi toate neamurile... invatandu-le sa piizeasca toate cite v'am poruncit voua” (Mt 28, 19, 20), caci El Insusi le-a dat acestora invatatura si poruncile Sale tot prin grai viu. Sfantul Pavel confirma acest adevar cand spune: »Chici credinta vine din auzire (predica auziti), iar auzirea vine din cuvantul lui Dumnezeu “ (Rm 10, 17). La fel, din cele scrise in cartile Noului Testament de cdtre unii dintre Sfin- tii Apostoli, rezulta clar ci modul obignuit de predare a invafaturii evanghelice nu era Scrisul, ci propovaduirea orala. Astfel, Sfantul Ioan scrie in a doua sa epistola: , Multe 6lDogmatica general ~ Revelatia Dumnezeiasea am a vit scrie, dar n'am voit sa le scriu pe hartie, cu cerneala, ci nadijduiesc st vin la voi si si gritiese gurd cittre guré, ca bucuria noastra sa fie deplini” (2 In 12), iar lui Gaiu ii seri »Multe lucruri aveam sii-fi scriu; totugi nu voiesc sé fi le scriu cu cerneald si condei. Ci niidaj- duiesc sii te vitd in curdnd gi atunci vom griti gurd citre gurd” (3 In 13, 14). La fel, Sfantul Apostol Pavel le aminteste presbiterilor din partile Efesului, adunati la Milet: ,,Drept aceea, privegheati, aducindu-vi aminte ci timp de trei ani n‘am contenit, noaptea $i ziua, sé vg indemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi...” (FA 20, 31)- Rezult& deci ca autorii Sfintei Scripturi, in scrierile lor adresate unor comunitati cres- tine sau unor persoane singure, nu le-au prezentat acestora intreaga invatatura crestina pe care le-o propovaduisera mai inainte prin grai viu, sau aveau de gand sa le-o propo- vaduiasc’, ci le-au scris acestora spre a le da lamuriri in problemele care se iviserd intre timp si interesau comunitatea lor locala, dar modul obisnuit si comun de a le preda invatatura si de a-i feri de rataciri era predica orala sau vorbirea ,,gura catre gura”. Ceea ce trebuie insa retinut este ca invataturile transmise si pastrate in Sfanta Tra- ditie au aceeagi valoare si importanta ca si cele cuprinse in Sfinta Scriptura, deoarece ele provin tot din aceeasi Descoperire dumnezeiasca. Cele scrise de Sfantul Apostol Pavel tesalonicenilor dovedesc indiscutabil acest adevar: ,, rept aceea, fratilor, stafi ne- clintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat fie prin cuvant, fie prin epistola noastra” (2 Tes 2, 15). Asadar, tot ce a predicat Apostolul Pavel prin grai viu tesalonicenilor are aceeasi valoare ca si ceea ce le-a transmis in scris, prin epistola. Autoritatea invataturilor pre- date verbal si egal cu a celor fixate in scris rezulta gi din alte locuri din Sfata Scrip- turd, precum: 1 Tim 6, 20; 2 Tim 2, 2; 3, 4 §. a. Acelasi Apostol numeste Traditia ,,drepta- fiturilor snatoase” (2 Tim 1, 13), indemnandu-l pe Timotei si-I pazeasca cu multi grija (1 Tim 6, 20). Dar ceea ce mai trebuie retinut gi subliniat este faptul cd ins&si Sffinta Scripturit a fost scrisi pe temeiul Sfintei Tradifii, caci la inceput a fost numai Traditia si apoi s’a scris Scriptura ca 0 parte a acesteia. Cea mai veche carte a Sfintei Scripturi s’a scris abia la anul 43, deci dupa un deceniu de propovaduire orala a Evangheliei lui Hristos de catre Apostoli, iar scrierile Sfantului Apostol Ioan s’au scris abia la sfarsitul veacului I d. Hr.. Marcu si Luca si-au scris Evangheliile lor pe temeiul Sfintei Traditii, care a existat mai fnainte de a fi fost scrisé vreo carte a Noului Testament. Mai mult, in unele locuri din cartile Sfintei Scripturi, autorii lor redau invataturi gi fapte care nu provin decat din Traditie. Astfel, Sfantul Apostol Pavel se adreseaza pres- biterilor din jurul Efesului, adunati la Milet, cu urmatoarele cuvinte: ,, Toate vi le-am ari- tat..., aducindu-vat aminte de cuvdntul Domnului lisus, ca El a zis: Mai fericit este a da decit a lua” (FA 20, 35). La fel este locul din 2 Tim 3, 8, unde se aminteste de Iannes si lam- bres, care i s’au impotrivit lui Moise in Egipt, ca si locul din epistola lui Iuda (v. 9), unde se vorbeste despre cearta dintre Arhanghelul Mihail si diavolul pentru trupul lui Moise, precum gi alt loc din aceasta epistold (v. 14-15), unde se vorbeste despre proo- rocia lui Enoh, al saptelea de la Adam. Aceste invataturi si fapte n’au putut fi luate decat din Sfanta Traditie, deoarece Sffinta Scripturit nu aminteste nicaieri de ele. Sfintii Parinti au invatat in unanimitate ca Sfanta Traditie este pastratoarea Revel” tiei divine. Astfel, Sfantul Vasile cel Mare spune: ,,Din dogmele gi practicile tinute de rulit 62Caile’de’transmitere'a Revefatiei supranaturale: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie’ Biseric’, pe unele le avem in invatatura scrisa, iar pe altele le-am primit din traditia Apostolilor. $i unele si altele au aceeasi putere”. La fel, Sfantul loan Gura de Aur zice: | Este evident cd Apostolii r’au predat toate prin scrisori, ci multe fara de scrisori, dar si acestea sunt vrednice de credinta”. Marturii asemanatoare avem de la Sfintii Parinti care vorbese in scrierile lor despre Revelatia dumnezeieasca, precum: Ignatie de Antiohia, Policarp de Smirna, Irineu, Ciprian, Clement Alexandrinul, Grigorie de Nyssa $i alti. 2, ASPECTUL STATORNIC $I DINAMIC AL TRADITIEL. Sfanta Traditie dumnezeieasca, apostolica (ca una ce cuprinde Revelatia dumnezei- easci ce ni s’a transmis si pastrat prin Sfintii Apostoli in chip nealterat) are doua aspecte: Un aspect statornic, in care Biserica recunoaste fondul Traditiei dumnezeiesti aposto- lice preluate de ea, si un aspect dinamic, in care Biserica, preluand Traditia apostolica si rimAndnd statornic in ea, o dezvolta continu, dupa nevoile ei launtrice si exteri- oare, ca raspuns la problemele fiecarei epoci. Aspectul statornic al Traditiei poate fi delimitat in timp, ea incepand la Cincizecime si tinand pana la moartea ultimului Apostol, find fixata apoi in scris de Bisericd pana in epoca Sinoadelor ecumenice, iar aspectul dinamic al Traditiei este in continuare si nu se va termina pana la sfarsitul veacurilor, intrucat Biserica, caléuzita continu de Duhul Sfant, raspunde mereu tuturor problemelor din fiecare epoca, stand ferm in Tra- ditia apostolica. In Traditia cu aspect dinamic deosebim latura care corespunde unor nevoi temporare ale Bisericii si care e numita de regula ,,traditia bisericeasca”, ca una care a fost dezvoltata de Biserica, in Marturisiri de credinta, catehisme, canoane, prac- tici de cult etc. si care desi isi are baza ei in Traditia apostolic’, fiind o dezvoltare gi actualizare a ei, totusi multe din elaborarile acestei traditii bisericesti, nu au o valoare egala cu Traditia dumnezeiasca apostolica, statornica, ci una mai mult istoricd, ca 0 marturie a continuitatii credintei apostolice de-a lungul veacurilor. Aceste elaborari, desi se bazeaz pe Traditia dumnezeiasca, sunt o dezvoltare mai putin organic a Tra- ditiei apostolice, fiind facute in mare graba sau suferind unele influente eterodoxe, au prin urmare unele lipsuri. Dar toate dezvoltarile organice ale Traditiei apostolice au intrat in Traditia apostolica sub aspect statornic, respectiv in Sinodiconul Ortodoxiei, ca unele care redau fard stirbire credinta apostolica. 3. MONUMENTE SAU DOCUMENTE ALE SFINTEI TRADITH: Sfanta Traditie s’a pastrat in epoca apostolic prin grai viu si in practica Bisericii, dar ‘incepand cu veacul al Il-lea, numeroase invataturi si practici ale ei au fost fixate sau con- semnate de Biserica intr’o serie de monumente sau documente. Acestea sunt urmatoarele: ~ Hotararile Sinoadelor ecumenice si particulare, definitiile lor dogmatice; vechile simboluri si marturisiri de credinta; canoanele apostolice; canoanele Sfintilor Parinti; - Viata bisericeasca oglindita in datinile, obiceiurile si practicile sale; ~Cultul divin oglindit in cartile de cult i indeosebi in cele trei Sfinte Liturghii; ~Scrieri ale Sfintilor Parinti; ~Monumentele de arta bisericeasca (inscriptii, arhitectura, picturd, sculptura, monu- mente funerare etc.); 6Dogmatica general ~ Revelatia Dumnezeiasca — Marturisirile de credinta mai noi ale Bisericii, catehisme si alte lucrari in care so oglindeste traditia dinamica bisericeasca’. Desigur, nu toate aceste documente sau monume! ale Sfintei Traditii au acceagi valoare. Dar finand seama de. putem cunoaste adevarata Traditie, vechimea i ecumenicitatea, vom putea descoperi in fiecare dintre acestea unele sau altele dintre invajaturile revelate, pastrate si trans. mise prin Sfanta Traditic. De subliniat este faptul ca scrierile anterioare in care sau con. semnat unele din invatiturile Sfintei Tradifii nu s’au scris sub inspirafia Sfantului Duh, deci ele nu au valoare de Scriptura. nte in care se afl consemnate piri cele doua criterii dupé care 4. CRIrertiLe SFInTE! TRADITH. Daca Traditia s’a pastrat si transmis pe cale orala, nu este de mirare daca alaturi de traditiile adevarate au aparut si traditii false, unele avand la temelie o pietate sau evla- vie cu totul exagerati a unora dintre crestini, iar altele, create in mod interesat de catre unii dintre eretici, in scopul de a-si justifica, pe baza Traditiei, invafatura lor gresita. Ca exemplu putem da o serie intreaga de false traditii in legatura cu copilaria lui Tisus, cu viata Sfintei Fecioare Maria, cu viata unora dintre Apostoli si altele care ulterior au stat la temelia multor carti apocrife, care s‘au raspandit printre crestini. ‘Asadar, nu este de neinteles faptul c4 in decursul timpului Sfintei Traditii i s‘au ada- ugat false traditii, ori false elemente, aga ca, din acest motiy, ea a fost atacata de unele confesiuni crestine. Acestea o atacé motivand nu numai ca unicul izvor al credintei, unicul principiu formal al ei este Scriptura, ci si pe considerentul ca ar fi imposibil si se deosebeasca Traditia apostolica de traditiile ulterioare care au invatat si denaturat in decursul timpului Traditia apostolica. Dar Biserica este in stare si in masura sa deosebeasca Traditia adevarata de traditi- ile false. Criteriul de deosebire a fost formulat de scriitorul bisericesc Vincentiu de Lerin (sec. IV), care a precizat ca traditia adevarata consta ,,in ceea ce s’a crezut tot- deauna, pretutindeni si de catre toti” ~ ,,quod semper, quod ubique ed quod ad omnibus cre- ditum est”. Asadar, ca urmare a acestui principiu, Traditia adevarata trebuie sa indepli- neasca urmatoarele conditi * Tinem sa mentiondm aici cd, alaturi de cele dou’ modalitati de transmitere a Revelatiei: Sfinta Scriptura si Sfanta Traditie, care sunt principalele izvoare de care se foloseste Teologia dogmatica in expunerea adev: rurilor de credinta, ea se mai foloseste ~ ca izvoare sau cBliuze secundare ~ si de expunerile sau Marturis= tile de credin{a aprobate de unele sinoade din Bisericile Ortodoxe locale si acceptate ulterior de intreag? Bisericd Ortodoxa. Astfel de Marturisiri sunt: Marturisirea Ortodoxa a lui Petru Movils, mitropolital Kievt- lui, aprobata in Sinodul de Ja Tasi, din 1642, la care au luat parte reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe ro Trane grecesti gh rust Marturisirea lui Dosite,patriarhul lerusalimului, aprobat de sinodul din Ferust Intr’omasurd mai mica sunt folosite si alte Marturisiri, cel putin in partile in care invitatura ortodoxd est? expusi fd rezerve; acestea sunt: Marturisiren Ini Ghenatie Stole, fheutt de patriarhul Ghenadie la cerere> Trcmieal Toe ae alta, dupa cucerirea Constantinopolului; Raspunsurile patriarhului Constantino pls din pronareeatat oe eretestant din Tabingen, inte ani 1578 si 1581, gi Marturisiren ui Miter Ki Alaturi de aceste Marturisiri, vechi sau mai noi ret, de la incey locale. {arturisiri, Teologia dogmat aparute in Biserica Ortodoxa, ;putul veacului al XIX-lea si pan: ci mai foloseste, tot ca izvoare secundare, catehismele cepand cu cele ale mitropoliilor Moscovei, Platon $1 Fis" lele noastre, existente in aproape toate Bisericile Ontos 64Caile’de’transmitere’a Revelatici supranaturale: Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie 1. Ceea ce se gaseste in Traditie sé fi fost crezut totdeauna in Biserica, incepand cu Biserica Veche; 2, Ceea ce se gaseste in Traditie sa fie crezut in toate Bisericile crestine de pretutindeni; 3, Ceea ce se gaseste in Traditie sa fie la fel consemnat de catre Parintii si scriitorii bisericesti, de cAtre cea mai mare parte dintre ei, Rezulta deci ca Sfanta Traditie sau Traditia adevarata cuprinde toate invataturile care s’au pastrat nestirbite si nealterate in Bisericile crestine de peste tot locul si intot- deauna, iar cele cuprinse in ea au aceeasi valoare cu cele cuprinse in Sfanta Scripturd. Sfanta Traditie completeaza gi lamureste Sfanta Scriptura, de aceea fata de aceasta ea este completiva si explicativa. Exemple de traditie completiva: cele noua cete ingeresti, numirile si ordinea lor ierarhicd; diverse ierurgii in legatura cu Tainele: impartasirea copiilor indati dupa botez; invocarea sfintilor; cinstirea icoanelor si moastelor s.a. Exemple de traditie explicativa: colegialitatea apostolica; ierarhia bisericeasca sacra- mentala; nasii la botez si la nunta; ritualul sivarsirii Tainelor; si in general intelegerea Sfintei Scripturi in lumina invataturii Sfintilor Parinti. 5. DEOSEBIRI INTERCONFESIONALE. Biserica Ortodoxa gi cea Romano-Catolici marturisesc impreuna ca forma de cre- dinta si de viata crestina se cuprinde in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie. Spre deose- bire de acestea, Protestantii sustin ca unicul izvor al credintei si principiul formal al ei este Sfanta Scriptura, Traditia neavand nici o valoare dogmatica, ci cel mult una istorica. Unii dintre ei admit intr’o anumita masura traditia explicativa, dar cu totii resping tra- ditia completiva. Dar si in privinta Sfintei Scripturi, protestantii se deosebesc de ortodocsi si de roma- no-catolici. Caci in timp ce Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica sustin c& numai autoritatea bisericeasca (Biserica Invatatoare) este in drept si talcuiasca Sftinta Scrip- turd si aceasta numai in spiritul Traditiei, asadar, ele considera ci norma sau regula de credinta este invatatura Bisericii, Sfanta Scriptura fiind numai un izvor al acesteia, pro- testantii sustin ca orice crestin are dreptul sa explice sau sa talcuiasca Sfanta Scriptura, ea insdsi fiind unicul izvor si unica norma de credint&, ea interpretandu-se singura (Scriptura Scripturae interpres). Inlaturand aportul Sfintei Traditii la explicarea sau talcuirea Sfintei Scripturi, pro- testantii motiveaza in diferite feluri c un credincios, fara sa fie versat in ale teologiei, Poate intelege si talcui corect Scriptura. Astfel, teologii protestanti mai vechi invatau c4 Duhul Sfant lumineaz& mintea i inima oricrui credincios care citeste Scriptura, spre ao intelege corect. Teologii mai noi afirma ca Scriptura se intelege prin ea insasi, Caci un loc lamureste alt loc. Dar in ambele cazuri se pune intrebarea: daca lucrurile stau astfel, atunci de unde vine varietatea de sensuri pentru aceleasi texte in protestan- tism si de ce, in general, teologii protestanti, cAnd explica un text controversat, folosese ©xpresia ,,dupa parerea mea”. O alta parte dintre teologii protestanti mai noi recunose numai ratiunii dreptul de *explica Scriptura, afirmand ca ea, ajutata de luminile ei naturale si de critica istorica, Precum si de critica textelor, poate nu numai si explice, ci chiar s4 modifice uneori 65Dogmatica general ~ Revelafia Dumnezeiasca textul Scripturii. Dar cati din cei ce citesc Scriptura dispun de cunostintele despre care e vorba si care e norma de conducere chiar pentru cei ce poseda aceste cunostinte? g; apoi cum pot acesti teologi si se increada in luminile ratiunii, daca, dupa doctring protestant’, ea a rimas cu totul intunecati dupa pacatul stramosesc? $i atunci cum ramane cu ironia adresati de Luther , Doamnei Ratiuni” (Frau Vernunft)? Dar si intre Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica exist deosebiri in privinta mo. dului de a concepe Traditia, Biserica Ortodoxa sustine c& Traditia este invatatura aposto- licd nescris’, pastrata de Biserica in epoca Sinoadelor ecumenice (primele opt veacur), care in parte a fost expusi si formulata oficial in hotirdrile acestor sinoade, la care Bise- rica na adaugat nimic. Biserica Romano-Catolicé extinde Traditia peste epoca celor sapte Sinoade ecumenice, incluzand in ea hotirarile conciliilor ei aga-zise ecumenice, pan’ in zilele noastre, de asemenea multe bule sau alte hotdrari papale. Ca atare, dup’ ea, Tradi- tia nu-i necesar sa poarte pecete apostolic’, nici sd fie intarit de Sfintii Parinti, ori sa fie crezuta de tofi, ci e considerata ca un depozit sau o vistierie a credintei, la care Biserica este indreptatita si recurga cand stabileste vreo dogma noua, Biserica putand astfel si ridice la rangul de dogme pareri teologice mai noi sau chiar opinii teologice gresite. Fata de acest mod de a intelege Traditia, Biserica Ortodoxa - dupa cum se exprima teologul grec Andrutsos — ,,este paznicul credincios si cuvios al Traditiei. Biserica Apu- seana se manifesta fata de Traditie mai mult ca un creator de traditie, transformand-o dupa vointa si ndscocind multe ca si impace cele noi cu cele vechi si s4 innoade firul rupt de invafatura apostolic’...” (Hr. Andrutsos, Simbolica, trad. din Ib. gr. de Justin Moisescu, 1955, p. 101). Unii teologi apuseni mai noi (ca Mohler) vorbesc de o Traditie ideala, deosebita de cea transmisa de Bisericd, pe care o numesc Traditie din punct de vedere subiectiy, acesta fiind spiritul catolic datator de via, care leaga prezentul cu trecutul si care este cuvantul lui Dumnezeu care graieste in constiinta comuné, in general fiind cugetarea bisericeasca. Dar aceasta Traditie, pe care ei o considera creatoare, nu poate fi invocata decat pentru justificarea unor noi dogme pe care le inventeaza Biserica Apuseand. 6. Scriprura, TRADITIA $1 BISERICA. Ar fi o mare greseala sd se creadd cd atat Scriptura, cat si Traditia ar putea exista fara Bisericd, fiindca i una gi alta se afla in cea mai strans& legitura cu comunitatea crestind, care este Biserica. Ludnd fiinfé in ziua Pogorarii Duhului Sfant, ea era absolut necesars, pentru ca Apostolii si aiba cui preda Revelatia in Hristos. Fri Biserie3, Tra. diia rar fi putut exista, incetand de a mai fi practicata gi transmis. Dar nici Biserica Nar fi putut exista fard Traditie,cdci ca aplicare continua a continutului Revelafiei, Tra- ditia este un atribut al Biserici Biserica explicd Scriptura in confinutul ei autentic prin Traditia apostolica, pastrata de ea neschimbat8. Dar la randul ei, traditia aceasta a format si menfinut Biserics ane Biserica are menirea si pézeasc’ confinutul Sripturi n sensul lui autentic, pe caret La transmis Traditia apostolica. Pe de alta parte, Scriptura exist, aplicata si interpretata de Biseric&. insigi Scrip- tura n’ar fi existat fara Bisericd, cdci canonul Scripturii a fost stabilit in Biserica, ScripturaCriteriile-Revetatici autentice: minunile'si profetiile nu s’a scris in afara Bisericii, ci in Biserica, iar Biserica este cea care a dat marturie despre autenticitatea apostolica a Scripturii. Nu Biserica a luat fiint& prin mijlocirea Scripturii, ci Scriptura a luat nastere in sanul Bisericii, ca fixare in scris a unei parti din traditia apostolic’, deci a unei parti a Revelatiei. Traditia apostolic apare o data cu Biserica gi Biserica o data cu Traditia apostolica. Dar Scriptura ia fiint4 dupa intemeierea Bisericii gi, desigur, in sanul Bisericii, $i aceas- ta da garantie de la inceput ca Scriptura e o parte autenticd a Traditiei. Biserica se mis- c4 in interiorul Revelatiei, deci al Scripturii si Traditiei, iar Traditia e vie in Biserica. C&ci aceasta impletire intre Scriptura, Traditie si Bisericd e rezultatul lucrarii Duhului Sfant, Duhul lui Hristos.