www.mnir.

ro
 ACADEMIA D E ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE
A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

MUZEUL DE ISTORIE AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA

MUZEUL
NATIONAL

19 7 4
B U C U R E Ş T I

www.mnir.ro
=—==—= Comitetul de redacţie : ==
FLORIAN GEORGESCU — redactor responsabil,
ŞTEFAN O L T E A N U — redactor r e s p o n s a b i l adjunct

LUCIAN CHIŢESCU
LUCIA MARINESCU
— membri,
ELENA PALANCEANU
GAVRILA SARAFOLEAN
A L . D. V A S I L E — s e c r e t a r de r e d a c ţ i e .

www.mnir.ro
 SUMAR

Pag.

* * * — Cuvînt înainte . . . 1

FLORIAN GEORGESCU — M u z e u l de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i Socialiste

România 3

STUDII

L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU — P r o b l e m e de a r t ă p r o v i n c i a l ă r o m a n ă (I).
Edicule funerare din Dacia 13

GHEORGHE BICHIR — Dacii liberi din zona extracarpatică a

României în sec. I I — I V e. η 23

ŞTEFAN O L T E A N U — Agricultura l a est şi s u d de Carpaţi în

sec. IX—XIV (I) 35

CONSTANTIN C. G I U R E S C U —
Vechimea Bucureştilor . . . . . . 57
L U C I A N CHIŢESCU —
P r i v i r e asupra fortificaţiilor Moldovei in
sec. X I V — X V I 63
LIVIU ŞTEFANESCU — P r o p r i e t a t e a f u n c i a r ă b u c u r e ş t e a n ă în pe­
rioada precapitalistă 81

Date noi privind instituirea „Ordinului

CONSTANŢA ŞTIRBU —
Unirii" în t i m p u l d o m n i e i lui Alexandru
loan Cuza 95

Contribuţia ziarului ilegal „România li­

IORDANA LUNGU —
b e r ă " l a m i ş c a r e a de r e z i s t e n ţ ă a n t i f a s c i s t ă
a poporului român 105

Activitatea Regionalei P.C.R. Banat pen­

GAVRILA SARAFOLEAN —
t r u o r g a n i z a r e a m i ş c ă r i i de r e z i s t e n ţ ă an­
tifascistă, 1940—1944 121

www.mnir.ro
 Pag.

MUZEOLOGIE

CONSTANTIN ILIESCU — C o n c e p ţ i a t e m a t i c ă şl t e h n i c a m u z e a l ă în
r e a l i z a r e a M u z e u l u i de I s t o r i e a l R e p u ­
blicii Socialiste R o m â n i a 131

ELENA PALANCEANU — S t e a g u r i d i n c o l e c ţ i a M u z e u l u i de Istorie

al Republicii Socialiste R o m â n i a . . • 135

ION ILINCIOIU — L u c r ă r i de a r t ă d i n p a t r i m o n i u l M u z e u ­
l u i de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i Socialiste
R o m â n i a — preţioase exponate ale Sec­
ţiei de istorie m o d e r n ă 157

MARCU PARASCHIV — Mărturii referitoare la asasinarea savan­

t u l u i N i c o l a e I o r g a , în t i m p u l t e r o r i i l e ­
g i o n a r e d i n z i l e l e de 26—27 n o i e m b r i e
1940, e x i s t e n t e l a M u z e u l de I s t o r i e a l
R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a . . . . 167

VALERIU LEAHU — AI. Tzigara-Samurcaş, muzeograf . . . 173

EDITH VALERIA IONESCU — Aspecte ale biodeteriorării obiectelor în

muzee 183

N O T E ŞI COMUNICĂRI

AUGUSTIN ULANICI — C u privire la data întemeierii oraşului

Callatis 191

GEORGE TROHANI — O placă de centură descoperită la Chir-

nogi 197

KURT HOREDT — I n t e r p r e t ă r i arheologice : Consideraţii a s u ­

pra cameei Orghidan 201

PETRE DIACONU — U n a m n a r d i n sec. a l V I - l e a e.n. desco­

perit la Dervent (jud. Constanţa) . . . 207

MARIA IONIŢA — A s p e c t e a l e vieţii şi a c t i v i t ă ţ i i l u i G h e o r -

g h c L a z ă r ( l a 150 a n i de l a m o a r t e a sa) 209

MIHAIL PANAIT — „ A v a n g a r d a " , o r g a n de p r e s ă a l S e c ţ i u n i i

Bucureşti a Uniunii Tineretului Comunist,
in a n i i crizei economice 219

DOINA L E A H U — Î n s e m n ă r i inedite ale l u i V i c t o r I a m a n d i

în C o n s i l i u l de c o r o a n ă d i n 29/30 august
1940 227

DOCUMENTE

ELENA IONESCU — D o c u m e n t e inedite p r i v i t o a r e I a D i m i t r i e

C a n t e m i r p ă s t r a t e în a r h i v e l e d i n U . R . S . S . 237

CONSTANTIN C. PETOLESCU, — Ţigle şi cărămizi ştampilate din ther-

LIVIU MARGHITAN mele de la Micia 247

VI

www.mnir.ro
 Pag,

ALEXANDRU LIGOR — I n j u r u l u n u i n o u e x e m p l a r a l c e l u i dinţii

f o r m u l a r d i p l o m a t i c t i p ă r i t în l i m b a ro­
mână 259

CORNELIA APOSTOL — Noi mărturii documentare privind epoca

Unirii 267

MIRCEA DUMITRIU — U n document important d i n perioada răz­

b o i u l u i de i n d e p e n d e n ţ ă d i n 1877—1878 :
„Jurnalul operaţiunilor militare" 271

CARMEN MARIA P E T O L E S C U — Monede romane şi bizantine d i n colecţia

M u z e u l u i de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i S o c i a ­
liste R o m â n i a 279

CRONICA

GEORGE TROHANI, — S ă p ă t u r i l e a r h e o l o g i c e efectuate de M u -

ANCA PAUNESCU, z e u l de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e
LIVIU PETCULESCU R o m â n i a (1969—1973) 289

GHEORGHE TOMESCU, — N o i a c h i z i ţ i i a l e M u z e u l u i de I s t o r i e a l
EMILIA MURETEANU R e p u b l i c i i Socialiste R o m â n i a . . . . 295

VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI M A N I F E S T Ă R I
CULTURAL-EDUCATIVE

LIVIU ŞTEFANESCU — V i a ţ a ş t i i n ţ i f i c ă şi m a n i f e s t ă r i c u l t u r a l -
educative : 8 m a i 1972—31 d e c e m b r i e 1973. 301

AL. D. V A S I L E — P u b l i c a ţ i i l e M u z e u l u i de I s t o r i e a l R e p u ­
blicii Socialiste R o m â n i a 309

R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I

* * * — B u c u r e ş t i . M a t e r i a l e de istorie şi m u z e o ­
grafie. M u z e u l de istorie a m u n i c i p i u l u i
B u c u r e ş t i , I X , 1972, 454 p. + 1 p l . ( E m i l
Dumitrescu) 313

* * * — Apulum. Acta Musei Apulensis. I n me-

m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, v o l . X ,
1972, 888 p. ( C o n s t a n t i n C . Petolescu) . . 317

* * * — S a r g e t i a , I X , D e v a , 1972, 284 p. (Marieta

Gheorghiţă) 321

EDITH Β. THOMAS — Helme. Schilde. Dolche. Studien iiber

rômisch-pannonische Waffenfunde, B u d a ­
pest, A k a d é m i a i K i a d ô , 1971, 150 p. + 4
pl. ( L i v i u Petculescu) 323

www.mnir.ro
 SOMMAIRE

Pag.

• Avant-propos 1

FLORIAN GEORGESCU • L e M u s é e d ' H i s t o i r e de la République

S o c i a l i s t e de R o u m a n i e 3

ETUDES

LUCIA ŢEPOSU-MARINESCU - P r o b l è m e s d'art p r o v i n c i a l r o m a i n (I).

E d i c u l e s f u n é r a i r e s de D a c i e 13

GHEORGHE BICHIR L e s D a c e s l i b r e s d a n s l a zone e x t r a - c a r -

patique de l a R o u m a n i e pendant les
I l e — i v e s i è c l e s de notre è r e 23

ŞTEFAN OLTEANU L ' a g r i c u l t u r e à l'est et au s u d des C a r -

pates p e n d a n t les I X * — X I Y ' e siècles (I) 35

CONSTANTIN C. G I U R E S C U • L'ancienneté de Bucarest 57

LUCIAN CHIŢESCU » C o n s i d é r a t i o n s s u r les fortifications de M o l ­

d a v i e a u x X l V e — X V l e siècles 63

LIVIU ŞTEFĂNESCU L a propriété foncière bucarestoisc p e n ­

d a n t l a p é r i o d e p r é c é d a n t le c a p i t a l i s m e 81

CONSTANŢA ŞTIRBU Données nouvelles concernant la création

de l ' „ O r d r e de l ' U n i o n " p e n d a n t le r è g n e
d'Alexandru loan Cuza 95

IORDANA LUNGU C o n t r i b u t i o n de l a gazette i l l é g a l e „ R o ­

m â n i a l i b e r ă " à l'action antifasciste du
peuple r o u m a i n 105

GAVRILA SARAFOLEAN L ' a c t i v i t é de l ' O r g a n i s a t i o n R é g i o n a l e d u

P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n de B a n a t pour
l ' o r g a n i s a t i o n d u m o u v e m e n t de r é s i s t a n c e
antifasciste, 1940—1944 121

VIU

www.mnir.ro
 Page

MUSÉOLOGIE

CONSTANTIN ILIESCU C o n c e p t i o n t h é m a t i q u e et t e c h n i q u e m u -
s é o g r a p h i q u e de l a r é a l i s a t i o n d u M u s é e
d ' H i s t o i r e de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de
Roumanie 131

E L E N A P A L A N C E A N U D r a p e a u x de l a collection d u M u s é e d ' H i s ­
toire de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u ­
manie 135

ION I L I N C I O I U T r a v a u x d'art d u p a t r i m o i n e d u M u s é e
d ' H i s t o i r e de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de
R o u m a n i e — p r é c i e u x objets e x p o s é s d a n s
la Section d'histoire m o d e r n e . . . . 157

MARCU PARASCHIV Témoignages concernant l'assassinat du sa­

vant Nicolae Iorga, pendant l a terreur
l é g i o n n a i r e d u 26—27 n o v e m b r e 1940, q u i
se t r o u v e n t a u M u s é e d'Histoire de l a
R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a n i e . . 167

VALERIU LEAHU — AI. Tzigara-Samurcaş, muséographe . . 173

EDITH VALERIA IONESCU — A s p e c t s de l a b i o d é t é r i o r a t i o n des objets

d a n s les m u s é e s 183

NOTES ET COMMUNICATIONS

AUGUSTIN ULANICI — S u r l a date de l a fondation de l a v i l l e de

Callatis 191

GEORGE TROHANI — U n e p l a q u e de c e i n t u r e d é c o u v e r t e à C h i r -
nogi 197

KURT HOREDT — Interprétations archéologiques : Considéra­

tions s u r l a c a m é e O r g h i d a n 201
PETRE DIACONU — U n briquet d u V i e s.n.è. découvert à
D c r v c n t (Dép. de C o n s t a n ţ a ) 207
MARIA IONIŢA — A s p e c t s de l a v i e et de l ' a c t i v i t é de G h e o r -
ghe L a z ă r (à 150 a n s d e p u i s s a m o r t ) 209
MIHAIL PANAIT — „ A v a n g a r d a " , o r g a n e de presse de l a S e c ­
tion de B u c a r e s t de l ' U n i o n de l a J e u ­
nesse C o m m u n i s t e ( U . T . C . ) , p e n d a n t les
a n n é e s de l a c r i s e é c o n o m i q u e 219

DOINA LEAHU — Notes inédites de V i c t o r I a m a n d i d a n s le

C o n s e i l de l a C o u r o n n e d u 29/30 a o û t
1940 227

DOCUMENTS

ELENA IONESCU — Documents inédits concernant Diirxtrie

Cantemir conservés dans les archives
de l ' U n i o n S o v i é t i q u e 237

IX

www.mnir.ro
 Pago

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — T u i l e s et b r i q u e s e s t a m p i l l é e s d é c o u v e r t e s
LIVIU MARGHITAN d a n s les t h e r m e s de M i c i a 247

ALEXANDRU LIGOR — S u r u n nouvel exemplaire du premier

formulaire diplomatique i m p r i m é en lan­
gue r o u m a i n e 259

CORNELIA APOSTOL — Nouveaux témoignages documentaires sur

l ' é p o q u e de l ' U n i o n 267

MIRCEA DUMITRIU — U n d o c u m e n t i m p o r t a n t de l a p é r i o d e de
l a g u e r r e d ' i n d é p e n d a n c e de 1877—1878 :
„ J o u r n a l des opérations militaires" . . . 271

CARMEN MARIA P E T O L E S C U — M o n n a i e s r o m a i n e s et b y z a n t i n e s de l a
collection d u M u s é e d ' H i s t o i r e de l a R é ­
p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a n i e . . . 279

CHRONIQUE

GEORGE TROHANI, F o u i l l e s a r c h é o l o g i q u e s e f f e c t u é e s p a r le
ANCA PAUNESCU, M u s é e d ' H i s t o i r e de l a R é p u b l i q u e S o c i a ­
LIVIU PETCULESCU liste de R o u m a n i e (1969—1973) . . . . 289

GHEORGHE TOMESCU Nouvelles acquisitions d u Musée d'Histoire

EMILIA MURETEANU de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a n i e 295

VIE SCIENTIFIQUE E T MANIFESTATIONS

CULTURELLES-ÉDUCATIVES

LIVIU ŞTEFANESCU — V i e s c i e n t i f i q u e et m a n i f e s t a t i o n s cul­

t u r e l l e s - é d u c a t i v e s : 8 m a i 1972—31 d é c e m ­
bre 1973 301

AL. D. V A S I L E — L e s p u b l i c a t i o n s d u M u s é e d'Histoire de l a
R . S . de R o u m a n i e 309

COMPTES R E N D U S E T PRÉSENTATIONS

* * * — B u c u r e ş t i . M a t é r i a u x d'histoire et de m u ­
séographie. Musée d'Histoire d u Municipe
de B u c a r e s t , I X , 1972, 454 p. + 1 p l . ( E m i l
Dumitrescu) 313

* * * — Apulum. Acta Musei Apulensis. I n me-

m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, v o l . X .
1972, 888 p. ( C o n s t a n t i n C . P e t o l e s c u ) . . 317

* * * — S a r g e t i a , I X , D e v a , 1972, 284 p. ( M a r i e t a
Gheorghiţă) 321

EDITH B. THOMAS — H e l m e . S c h i l d e . D o l c h e . S t u d i e n iiber r ô -

nisch-pannonische Waffefunde, Budapest,
A k a d é m i a i K i a d o , 1971, 150 p. + 4 p l .
(Liviu Petculescu) 323

www.mnir.ro
 C O N T E N T S

Page

* * * Foreword 1

FLOBIAN GEORGESCU H i s t o r y M u s e u m of the S o c i a l i s t R e p u b l i c

of R o m a n i a 3

STUDIES

LUCIA ŢEPOSU-MARINESCU Problems of Roman provincial art (It-

F u n e r a r y aediculae in Dacia 13

GHEORGHE BICHIR Free Dacians from the Romanian extra-

Carpathian a r e a i n the 2nd—4th century
A.D 23

ŞTEFAN OLTEANU A g r i c u l t u r e i n C a r p a t h i a n e a s t e r n or s o u t h ­
ern areas i n the 9th—14th centuries (I) 35

CONSTANTIN C. G I U R E S C U A g e of B u c h a r e s t 57

LUCIAN CHIŢESCU Considerations on the Moldavian fortifi­

cations i n the 14th—16th centuries . . . 63

LIVIU ŞTEFANESCU B u c h a r e s t l a n d e d p r o p e r t y d u r i n g the p r e ­

capitalist period 81

CONSTANŢA ŞTIRBU N e w d a t a c o n c e r n i n g the setting u p of the

" U n i o n O r d e r " d u r i n g the r e i g n of A l e ­
xandru Ion Cuza 95

IORDANA LUNGU C o n t r i b u t i o n of the u n d e r g r o u n d paper

„ R o m â n i a l i b e r ă " to the R o m a n i a n people
antifascist movement 105

GAVRILA SARAFOLEAN A c t i v i t y of the B a n a t R e g i o n a l Section of

the R o m a n i a n C o m m u n i s t P a r t y for o r g a ­
n i z i n g the a n t i f a s c i s t opposition m o v e m e n t
Of 1940—1944 121

XI

www.mnir.ro
 Page

MUSEOLOGY

CONSTANTIN ILIESCU — T h e m a t i c outlook a n d m u s e u m t e c h n i q u e

i n o r g a n i z i n g the H i s t o r y M u s e u m of
the S o c a i l i s t R e p u b l i c of R o m a n i a . . . 131

ELENA PĂLANCEANU — F l a g s f r o m the collection of the H i s t o r y

M u s e u m of the Socialist Republic of
Romania 135

ION I L I N C I O I U — A r t w o r k s f r o m the p a t r i m o n y of the H i s ­

tory M u s e u m of the S o c i a l i s t R e p u b l i c of
Romania — V a l u a b l e e x h i b i t s of the
Section of m o d e r n h i s t o r y 157

MARCU PARASCHIV — T e s t i m o n i e s c o n c e r n i n g the m u r d e r i n g of

the R o m a n i a n s a v a n t N i c o l a e I o r g a d u ­
r i n g the I r o n - g u a r d i s t terror on the 26/27
N o v e m b e r 1940, e x i s t i n g i n the H i s t o r y
M u s e u m of the S o c i a l i s t R e p u b l i c of R o ­
mania 167

VALERIU LEAHU — A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , museographer . . 173

EDITH VALERIA IONESCU — Aspects of biodeterioration of museum

objects 183

NOTES AND COMMUNICATIONS

AUGUSTIN ULANICI — C o n c e r n i n g the date of C a l l a t i s t o w n f o u n ­

dation 191

GEORGE TROHANI — A belt plate d i s c o v e r e d at C h i r n o g i . . 197

KURT HOREDT — Archeological interpretations : Considera­

tions on the O r g h i d a n c a m e o 201

PETRE DIACONU — A tinder box f r o m the 6th c e n t u r y A . D .

d i s c o v e r e d at D e r v e n t ( C o n s t a n ţ a district) 207

MARIA IONIŢA - A s p e c t s of G h e o r g h e L a z ă r l i f e a n d a c t i ­
v i t y (at 150 y e a r s f r o m h i s death) . . 209

Ml H A I L P A N A I T — " A v a n g a r d a " , press organ of the B u c h a r e s t

section of the U n i o n of the C o m m u n i s t
Y o u t h d u r i n g the economic c r i s i s y e a r s 219

DOINA L E A H U — U n p u b l i s h e d notes of V i c t o r I a m a n d i i n
the C r o w n C o u n c i l of 29/30 A u g u s t 1940 . 227

DOCUMENTS

ELENA IONESCU — U n p u b l i s h e d documents c o n c e r n i n g D i m i -

trie C a n t e m i r , kept i n some s r e b i v e s i n
the U . S . S . R 237

C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U , — S t a m p e d tiles a n d bricks discovered in

LIVIU MARGHITAN the M i c i a t h e r m a e 247

Χίί

www.mnir.ro
 Pago

ALEXANDRU LIGOR — C o n c e r n i n g a n e w copy of the first d i ­

plomatic form printed i n Romanian . . . 259

CORNELIA APOSTOL — N e w documentary testimonies concerning

the U n i o n epoch 267

MIRCEA DUMITRIU — A n i m p o r t a n t d o c u m e n t f r o m the 1877—

1878 I n d e p e n d e n c e w a r : " D i a r y of m i l i ­
tary operations" 271

CARMEN MARIA PETOLESCU — R o m a n a n d B y z a n t i n e coins f r o m the c o l ­

lection of the H i s t o r y M u s e u m of t h e S o ­
c i a l i s t R e p u b l i c of R o m a n i a 279

CHRONICLE

GEORGE TROHANI, A r c h e o l o g i c a l diggins c a r r i e d out by t h e

ANCA PAUNESCU, H i s t o r y M u s e u m of the S o c i a l i s t R e p u b l i c
LIVIU PETCULESCU of R o m a n i a (1969—1973) 289

GHEORGHE TOMESCU, N e w f i n d i n g s of the H i s t o r y M u s e u m of

EMILIA MURETEANU the S o c i a l i s t R e p u b l i c of R o m a n i a . . . 295

SCIENTIFIC L I F E AND CULTURAL-EDUCATIONAL

MANIFESTATIONS

LIVIU ŞTEFANESCU — Scientific life a n d cultural-educational m a ­

nifestations : 8 M a y 1972 — 31 D e c e m b e r
1973 301

A L . D. V A S I L E — P u b l i c a t i o n s of the H i s t o r y M u s e u m of the
S o c i a l i s t R e p u b l i c of R o m a n i a 309

REVIEWS AND PRESENTATIONS

* * * — Bucureşti. History a n d museography m a ­

terials, H i s t o r y M u s e u m of t h e B u c h a r e s t
C i t y , I X , 1972, 454 p. + 1 p i . ( E m i l D u m i -
trescu) 313

* * * — Apulum. Acta Musei Apulensis. I n me-

m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, v o l . X ,
1972, 888 p. ( C o n s t a n t i n C . P e t o l e s c u ) . . 317

* * * — S a r g e t i a , I X , D e v a , 1972, 284 p. (Marieta

Gheorghiţă) 321

E D I T H B. T H O M A S — H e l m e . S c h i l d e . D o l c h e . S t u d i e n iiber r o -
misch-pannonische Waffenfunde, Buda­
pest, A k a d é m i a i K i a d ô , 1971, 150 p. + 4
pl. ( L i v i u Petculescu) 323

www.mnir.ro
 INHALT

SciUi

* * * Vorwort . . . 1

FLORIAN GEORGESCU Geschichtsmuseum der Sozialistischen R e -

publik Rumănien 3

STUDIEN

LUCIA ŢEPOSU-MARINESCU Probleme der romischen Provinzialkunst

(I). F u n e r a l e A d l k u l ă i n D a z i e n . . . . 13

GHEORGHE BICHIR Die frelen Daker i n der extrakarpatinen

Zone Rumăniens im II.—IV. Jahrh. u.Z. 23

ŞTEFAN OLTEANU Die Landwlrtschaft ôstlich und siidlich

der K a r p a t e n I m I X . — X I V . Jahrh. (I) . . 35

CONSTANTIN C. G I U R E S C U Das Alter Bukarests 57

LUCIAN CHIŢESCU Die Festungen der Moldau i m XIV—XVI.

Jahrh 63

LIVIU ŞTEFANESCU Der Bukarester Grund- und Bodenbesitz

in der vorkapitalistischen Période . . . 81

CONSTANŢA ŞTIRBU N e u e A n g a b e n i n bezug a u f die G r i i n d u n g

des H Unirii"-Ordens wăhrend der Regie-
rung Alexandru Ion Cuzas 95

IORDANA LUNGU Beltrag der illegalen Zeitschrift „ R o m â n i a

liberă" zur antifaschistischen Bewegung
des r u m ă n l s c h e n V o l k e s 105

G AVRIL A SARAFOLEAN Die Tătlgkelt der regionalen Organisation

B a n a t der R K P z u r O r g a n i s a t i o n der an­
tifaschistischen Widerstandsbewegung
1940—1944 121

XIV

www.mnir.ro
 MUSEOLOGIE

CONSTANTIN ILIESCU — D a s t h e m a t i s c h e K o n z e p t u n d die M u -

seumstechnik beim Aufbau des Ge-
schichtsmuseums der S o z i a l i s t i s c h c n R e -
publik R u m ă n i e n 131

ELENA PALACEANU — F a h n e n a u s der S a m m l u n g des G e s c h i c h t s -

m u s e u m s des S o z a l i s t l s c h e n R e p u b l i k R u ­
mănien 135

ION I L I N C I O I U — K u n s t a r b e i t e n aus d e m B e s i t z des G e -

s c h i c h t s m u s e u m s des S o z i a l i s t i s c h e n R e p u ­
b l i k R u m ă n i e n — w e r t v o l l e E x p o n a t e der
A b t e i l u n g fiir neue G e s c h i c h t e 157

MARCU PARASCHIV — Z e u g n i s s e uber die E r m o r d u n g des G e -

l e h r t e n N i c o l a e I o r g a a u s der Z e i t des
l e g i o n â r e n T e r r o r s a m 26.—27. N o v e m b e r
1940 i m G c s e h i c h t s m u s c u m der S o z i a l i s t i ­
schen Republik Rumănien 167

VALERIU LEAHU — A l . Tzigara-Samurcaş, Museograph . . . 173

EDITH VALERIA IONESCU — A s p e k t e der B i o d e t e r i o r a t i o n der Gegen-

stănde in Museen 183

V E R M E B K E UND MITTEILUNGEN

AUGUSTIN ULANICI — B e z U g l i c h des G r i i n d u n g s d a t u m s d e r S t a d t

Callatis 191

GEORGE TROHANI — E i n c Gtirtelplatte aus C h i r n o g i 197

KURT HOREDT — Archăologische Deutungen : Bemerkungen

zum Kameo Orghidan 201
PETRE DIACONU — E i n Feuerzeug aus dem V I . J a h r h . aus
Dervent (Bezlrk Constanţa) 207

MARIA IONI I A — A s p e k t e a u s d e m L e b e n u n d der T ă t i g k e i t

G h c o r g h e L a z ă r s (150 J a h r e seit s e i n e m
Tode) 209

MIHAIL PANAIT — „Avangarda", Presseorgan der Sektion

B u c u r e ş t i des V e r b a n d e s der k o m m u n i s t i -
c h e n J u g e n d , z u r Z e i t der W i r t s c h a f t s k r i s e 219

DOINA L E A H U — Unverôffentlichte AuCzeichnungen Victor

I a m a n d i s i m K r o n r a t v o m 29./30.August
1940 227

URKUNDLICHES MATERIAL

ELENA IONESCU — Unverôffentliche Urkunden bezflglich

Dimitrie Cantemirs, aufbowahrt i n den
A r c h i v e n der U d S S R 237

XV

www.mnir.ro
 Scito

CONSTANTIN C. PETOLESCU, — Geprăgte Platten und Ziegel aus den T h e r -

LIVIU MARGHITAN men von Micia 247

ALEXANDRU LIGOR — Uber c i n neues Exemplar des erstcn

in r u m â n i s c h e r Sprache gedruckten diplo-
matischcn Formulars 259

CORNELIA APOSTOL — Neue dokumentarische Belege beziiglich

der „Unirii"-Epoche 267

MIRCEA DUMITRIU — E i n wichtiges Dokument aus der Période

des U n a b h ă n g i g k r i e g e s v o n 1877—1878 :
T a g e b u c h des F e l d z u g s 271

CARMEN MARIA P E T O L E S C U — Romanische u n d byzantinische Miinzen

aus d e r S a m m l u n g des G e s c h i c h i n u s e u m s
der Sozialistischen Republik R u m ă n i e n 579

CHRONIK

GEORGE TROHANI, A r c h ă o l o g i s c h e G r a b u n g e n des G e s c h i c h t -

ANCA PAUNESCU, museums der Sozialistischen Republik R u ­
LIVIU PETCULESCU m ă n i e n (1969—1973) 289

GHEORGHE TOMESCU, N e u e r w e r b u n g e n des G e s c h i c h t s m u s e u m s

EMILIA MURETEANU der S o z i a l i s t i s c h e n R e p u b l i k R u m ă n i e n . . 295

WISSENSCHAFTLICHES LEBEN
UND K U L T U R E L L - E R Z I E H E R I S C H E V E R A N S T A L T U N G E N

L I V I U ŞTEFANESCU — Wissenschaftliches Leben und kulturell-

erzieherische Veranstaltungen : 8. M a i
1972—31. D e z e m b e r 1973 301

A L . D. V A S I L E — D i e D r u c k s c h r i f t e n des G e s c h i c h t s m u s e u m s
der S o z i a l i s t i c h e n R e p u b l i k R u m ă n i e n . . 309

BUCHBESPRECHUNGEN UND STUDIEN

* * * — Bucureşti. Geschichtliches und museogra-

p h i s c h e s M a t e r i a l , M u s e u m ftir G e s c h i c h t e
des M u n i z i p i u m s B u c u r e ş t i , B d . I X , 1972,
454 S. + 1 A b b . ( E m i l D u m i t r e s c u ) . . . 313

* * * — Apulum. Acta Musei Apulensis. I n memo-

r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, B d . X ,
888 S . ( C o n s t a n t i n C . Petolescu) . . . . 317

* * * — S a r g e t i a , B d . I X , D e v a , 1972, 284 S. ( M a -
rieta G h e o r g h i ţ ă ) 321

E D I T H Β. T H O M A S — Helme, Schilde, Dolche. Studien uber ro-

misch-pannonische Waffenfunde, Budapest,
A k a d é m i a i K i a d o , 1971, 150 S . + 4 A b b .
( L i v i u Petculescu) 323

www.mnir.ro
 COflEPWAHME

CTp.

— ilpejiHCJioBHe

ΦΛΟΡΜΑΗ A)KOPfl)KECKy — McTopHiecKHH iwyaefi CoUHajlHCTHMeCHOH

Pecny6jiMKH PyMbiHHH

HCCJlEAOBAHMfl

J1IOHH5I — ripoôjieMbi npOBHHUHajibHoro poMaHCKOro

UEilOCy-MAPHHECKy HCKyccTBa (1). floxopoHHbie o6binaH Β ,Π,βκΗΜ 13

ΓοΟΡΓο BHKHP — C B o 6 o a H b i e flaKH ao B H e K a p n a T C K o i i 30He Py-

MbiHHH BO II — I V Bene Hameii s p u . . . 23

11ΙΤοΦΑΗ OJIT5IHy — 3eMjieAejieHne Ha Βοοτοκε H tore KapnaT Β

IX—XIV Bene ( I ) 35

KOHCTAHTMH Κ. iWyPECKy — AaBHOCTb B y x a p e c T a . . . 57

JiyiHAH KHU,ECKy — 06o3peHHe yKpenjiemiH MojiAaBHH Β

X I V — X V I Benax 63
J1HBHK) 111ΤοΦ3Ηο0Κν — ByxapecTCKan aeMejibHan coôcTBeHHOCTb Β
AOKaflHTajIHCTHHCCKHH nepHOA . . . . 81

KOHCTAHU,A lUTHPBy — HoBbie AaHHbie oTHOCMTe.ibHO ynpeiKAeHHn

OpAeHa Οότ.βΛΗΗεΗΗΗ BO βρεινιη npaejieHHH
AjieKcaHApa HoaHa Ky3w 95

HOPflAHA JiyHry — BKJiaA HejieraJibHofi raaeTU «CBo6oAHan Py-

MbiHHH» Β aHTMCpauiHCTCKoe ABHweHHe py-
MbiHCKoro H a p o A a 105

TABPHJ13 CAPC^OJIJIH — AenTeJibHOCTb BaHaTCKoro pafiKOMa ΡΚΠ no

OpraHH3aUHH ABHIKeHHH aHTH(palUHCTCKOrO
conpoTHBJieHHfl Β 1940—1944 roaax . 121

XVII

www.mnir.ro
 C/rp.

My3EEBEAEHHE

KOHCTAHTHH HJIHECKY TcMaTHMecKan pa3pa5oTKa H MyseflHan τβχ-

HHKa Β opraHH3auHH McTopHMecKoro Myaen
CouHa.iHCTHHecKofi Pecny6jiHKH PyMUHHH . 131

EJ1EHA n3JI3H4AHy 3HaMeHa H S KOJIJICKUHH HcTopHHecKoro My­

aen CouHajiHCTHMeCKOii PecnydjiHKH PyMUHHH 135

HOH HJ1HHMOK) PaôoTbi HcnyccTBa H 3 AOCTOHHHH HcTopHie-

CKoro Mysen CoiiMajiHCTHHeCKOH PecnydjiHKH
PyMUHHH — ueHHue axcnOHaTbi OTAejia HO-
BOH HCTOpHH 157

MAPKY flAPACKHB rioKa3aHHfi oTHOCHTejibHO ySuiicTBa yneHoro

HHKOJiae Hopra BO epeinq Teppopa JierHO-
HepoB Β AH Η 26—27 HOfl6pn 1940-ro roAa,
HaxoAniUHecH Β HcTopHiecKOM Mysee Co-
UHajiHCTHMecKOH Pecny6jiHKH PyMUHHH . 167

BAJIEPHy Jijixy A.i. U , H r a p a - C a M y p K a u i , MyaeeeeA 173

οΛΗΤ BAJTEPMA HOHECRy AcneKTw ÔHonoRpeiKAeHHfi npeAMeTOB Β My­

see 183

3AMEMAHM5I H COOELUEHHfl

AyryCTMH yjlAHHI — OTHocHiejibHo AaTbi ocHOBaHHH ropoAa Kaji-

jiaTHC 191

Λ)ΚοΟΡΛ)Κο TPOXAHH — rijiMTa nonca KOJIOHHM, o T K p u T a n Β ΚΗΡΗΟΓΗ 197

KypT Χ Ο Ρ ο Λ Τ — ApxeojiorHHecKHe TOJiKOBaHHn : Cooôpawe-

HHS1 OTHOCHTejibHO ΚβΜβΗ OpTHAaH . 201

ΠοΤΡο flHAKOHy — ΟΓΗΗΒΟ Vl-ro eeKa Hameii 3 p u , οτκρΜτοε Β

AepeeHTe (ye3A KoHCTaHua) 207

MAPHfl MOHHUA — AcneKTW W H 3 H H H ACflTejlbHOCTH reopre J l a -

3spa (no cjiyiaio 150 jieT c o A H H CMepTH) 209

MHXAHJ1 ΠΑΗΑΗΤ — « A s a H r a p A a » — opraH neiaTH 6yxapecTCKoro

OTAeJia CoK>3a KOMMyHHCTHiecKofi MOJiOAeiKH
B r O A U 3K0H0MHMeCK0r0 KpHSHCa . . . . 219

ΛΟΗΗΑ jijixy — HenaAaHHbie 3anHCKH Βκκτορα ţtaaAH, npo-

HSBeAeHHue Ha KopojieecKOM CoeeTe οτ
29 30 aeryCTa 1940-ro roaa 227

xv/:/

www.mnir.ro
 Grp.

AOKVMEHTbl

EJIEHA HOHECKy — HeH3AaHHbie AOKyMeHTbi K a c a w m H e C H J\u-

MHTpHe K a H T e M H p a , c o x p a H e H H u e Β κ β κ ο τ ο -
pux apxHBax Β CCCP 237

KOHCTAHTHH Κ. ΠοΤΟ — U l T a M n o B a H H u e nepenHUbi Η ΚΗΡΠΗΜΗ, oÔHa-

JIECKy, JIHBHK) PyjKeHHbie Β TepMHieCKHX HCTOHHHKaX Β
Μ3ΡΓΗΤΑΗ MHUHH 247

AJIEKCAHAPy ΛΗΓΟΡ — OTHOCHTejibHo ΗΟΒΟΓΟ 3 K 3 e M n j i n p a nepBoro

AHnjioMaTHHecKoro cpopMyjiopa, HaneiaTaHHO-
r o H a pyMUHCKOM H3biKe 259

KOPHEJIHfl AnOCTOJl — H o B b i e AOKyMeHTajibHbie n o K a s a H H n , xacaio-

lUHecn 9ΠΟΧΗ 0 6 t e A H H e H H « 267

MHPMA flyMHTPHy — BaiKHUH A O K y M e H T H3 nepHOAa BOHHU 3a

H63aBHCHMocTb Β 1877—1878 r. : «)KypHa.n
BoeHHMX ACHCTBHH» 271

KAPMEH MAPHfl flETOJIECKy— PoiwaHCKHe H BH3aHTHÛCKHe MOHeTu H3 KOJI-

jieKUHH H c T o p H i e c K o r o Myaen CounajiHCTH-
MecKOH P e c n y 6 j i H K H PyMbiHHH . . . . 279

XPOHHKA

A)KEOPA)KE TPOXAHH, — ApxeojiorHMecKHe pacKOiiKH, npoH3BeAeHHue

AHKA nayHECKy, HcTopHnecKHM MyseeM CouHajiHCTHiecKOH
JIHBHK) nETKyJIECKy P e c n y 6 j i H K H PyMWHHH ( 1 9 6 9 — 1 9 7 3 ) . 289

ΓοΟΡΓο TOMECKy, — HoBbie npHofipeTeHHH HcTopH'ieCKOpo My3e«

3MHJ1Hfl MypETţmy CouHajiHCTHiecKOH PecnyC.iHKH PyMUHHH . 295

HAyMHAJI >KH3Hb H KWIbTyPHO-BOCflMTATEJIbHblE

MEPOIIPHflTHJI

JIHBHy 11ΙΤοΦ3Ηο0Κν — H a y i H a n WH3Hb H KyjibTypHO-BocriHTaTejib-

Hbie MeponpHHTHH : 8 M a n 1972 r. — 31 Ae-
Ka6pH 1973 r 301
AJI. A- BACHJIE — fly6.jiHKau.HH Mysen HCTOPHH CouMajiHCTHie-
CKOH PecnyCjiHKH PyMbiHHH 309

PEI1EH3HH H OB30P ΠΡΟΜΜΤΑΗΗΟΓΟ

* * * — EyxapeCT. HcTopuieckHe MaTepHajiu H Myeee-

BeAeHHe, I X , McTOpH^ecKHft wy3efl ropoaa
ByxapecTa, 1 9 2 , 4 5 4 οτρ. + 1 nji. (SMHjib
AyMHTpecKy) 313
* * * — A n y j i y M . Ακτβ MyeeS A n y j i e H C H C . MecTBO-
BaHtie AepaMa flnxy 1872—1972, TOM X .
1972, 888 ε τ ρ . ( K O H C T B H T H H K . TieTOjiecKy) 317
* * * — Capreu.Hn, IX, fleea 1972, 2 8 4 ο τ ρ . (Ma-
pweTa TeoprHUs) 321
EAHTy B. T O M A C — Helme. Schilde. Dolche. Studien uber rb-
misch-pannonischc Wafienfunde, Budapest,
A c a d é m i a i K i a d é 1971, 150 ο τ ρ . + 4 . . . (J1H-
BHy neTKyjiecKy) . . . 323

www.mnir.ro
 SUMARIO

* * * — P r e f ă cio

FLORIAN GEORGESCU — E l Museo de H i s t o r i a de l a R e p u b l i c a S o ­

c i a l i s t a de R u m a n i a

ESTUDIOS

L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU — P r o b l e m a s de a r t e p r o v i n c i a l r o m a n a ( I ) .
E d f c u l o s f u n e r a r i o s de l a D a c i a . . . .

GHEORGHE BICHIR - L o s D a c i o s l i b r e s de l a z o n a e x t r a c a r p â -
t i c a de l a R u m a n i a de los siglos I I — I V
d. de J . C

ŞTEFAN OLTEANU - L o s fortificaciones de l a M o l d a v i a en los

C â r p a t o s e n los siglos I X — X I V (I) . . .

CONSTANTIN C. G I U R E S C U - A n t i g i i e d a d de B u c a r e s t

LUCIAN CHIŢESCU - L o s forticaciones de l a M o l d a v i a en los

siglos X I V — X V I

LIVIU ŞTEFÂNESCU - L a propiedad funciaria bucarestina en el

periodo p r e c a p i t a l i s t a

- N u e v o s datos r e f e r e n t e s a l a i n s t i t u c i o n
CONSTANŢA ŞTIRBU
" O r d e n de l a U n i d a d " d u r a n t e el reino
de l a A l e j a n d r o J u a n C u z a 95

IORDANA LUNGU - C o n t r i b u t i o n d e l diario i l e g a l " R u m a n i a

l i b r e " en el m o v i m i e n t o de r e s i s t e n c i a
a n t i f a s c i s t a d e l pueblo r u m a n o . . . . 105

GAVRILA SARAFOLEAN - L a a c t i v i d a d de l a O r g a n i z a c i o n R e g i o n a l
del P a r t i d o C o m u n i s t a R u m a n o de B a n a t
p a r a l a o r g a n i z a c i o n d e l m o v i m i e n t o de
r e s i s t e n c i a antifascista, 1940—1944 . . . . 121

XX

www.mnir.ro
 MUSEOLOGIA

Pâe.

CONSTANTIN ULANICI — Concepcidn tematica y t é c n i c a ir.niseal e n

l a r e a l i z a c i ô n d e l M u s e o de H i s t o r i a de l a
Republica Socialista de Rumania . . . 131

ELENA PÀLANCEANU — Banderas de la Coleccion del Museo de

H i s t o r i a de l a R e p u b l i c a S o c i a l i s t a de R u ­
mania 135

ION I L I N C I O I U — O b r a s de a r t e d e l patriomonio d e l Museo

de H i s t o r i a de l a R e p u b l i c a S o c i a l i s t a de
R u m a n i a , valiosas muestras en l a S c c c i o n
de Ia h i s t o r i a m o d e r n a 157

MARCU PARASCHIV — Testimonios referentes al asesinato del

sabio N i c o l a e I o r g a , d u r a n t e el terror le-
gionario de los d i a s de 26—27 de n o v i e m -
bre de 1940, existentes en el Museo de
H i s t o r i a de l a R e p u b l i c a S o c i a l i s t a de R u -
manio 167

VALERIU LEAHU — A l . Tzigara-Samurcaş, museôgrafo 173

EDITH VALERIA IONESCU — Aspectos de la biodeterioraciôn de los

objectos e n los museos 183

NOTAS Y COMUNICACIONES

AUGUSTIN ULANICI R e f e r e n t e a l a f e c h a de l a c r e a t i o n de l a
c i u d a d de C a l la tis 191

GEORGE TROHANI U n a p l a c a de c i n t u r a d e s c u b i e r t a en C h i r -
nogi 197

KURT HOREDT Interpretaciones arqueologicas : C o n s i d e r a -

ciones referentes a l c a m a f e o O r g h l d a n 201

PETRE DIACONU U n eslabon del siglo V I d. de J . C . d e s c u -

bierto en D e r v e n t (depto. de C o n s t a n t z a ) 207

MARIA IONITA Aspectos de l a v i d a y de l a a c t i v i d a d de

G h e o r g h e L a z ă r (a 150 anos de su m u e r t e ) . 209

MIHAIL PANAIT „ L a V a n g u a r d i a " , organo de p r e n s a de l a

Secciôn de Bucarest de la Union de la
Juventud Comunista, en los anos de la
crisis economica 219

DOINA LEAHU Notas i n é d i t a s por V i c t o r I a i r . a n d i en el

C o n s e j o de I a C o r o n a d e l 29/30 de agosto
de 1940 227

XX/

www.mnir.ro
 DOCUMENTOS

Pag.

ELENA IONESCU — D o c u m c n l o s inédites referentes a D e m c t r i o

C a n t e m i r conservados e n los a r c h i v e s de
la U.R.S.S 237

CONSTANTIN C. PETOLESCU, — T e j a s y l a d r i l l o s sellados descubiertos en

LIVIU MARGHITAN l a s t e r m a s de M i c i a 247

ALEXANDRU LIGOR — E n cuanto a u n n u e v o ejemplario de l a

primera formula diplomatica impresa en
la lengua rumana 259

CORNELIA APOSTOL — Nuevos testimonies documentaries relati-

vos a I a é p o c a de l a U n i d a d 267

MIRCEA DUMITRIU — U n documente importante d e l pcrfodo de

l a g u e r r a de i n d e p e n d e n c i a de 1877—1878
„Diario d c l a s operaciones militarcs" . . 271

CARMEN MARIA P E T O L E S C U — Monedas romanas y b i z a n t i n a s d e l a co-

l e c c i ô n d e l M u s e o de H i s t o r i a de l a R e p u ­
blica Socialista de R u m a n i a 579

CRONICA

GEORGE TROHANI, — C a v a d u r a s arqueologicas efectuadas por e l

ANCA PAUNESCU, M u s e o d c H i s t o r i a de l a R e p u b l i c a S o c i a -
LIVIU PETCULESCU l i s t a de R u m a n i a (1969—1973) 289

GEORGE TOMESCU, — N u e v a s a d q u i s i c i o n e s d e l Museo de H i s t o -

EMILIA MURETEANU r i a de l a R e p u b l i c a S o c i a l i s t a de R u m a n i a . 295

VIDA CIENTlFICA Y MANIFESTACIONES

CULTURAL-EDUCATIVAS

L I V I U ŞTEFANESCU — V i d a cientifica y manifestaciones cultural-

e d u c a t i v a s : 8 de m a y o de 1972—31 de d i -
ciembre de 1973 301

A L . D. V A S I L E — P u b l i c a c i o n e s d e l M u s e o de H i s t o r i a de I a
R e p u b l i c a S o c i a l i s t a de R u m a n i a . . . . 309

XXII

www.mnir.ro
 RESENAS Y PRESENTACIONES

Pàg.

* * * — Bucureşti. Materiales de historia y mu-

seografia, E l M u s e o de h i s t o r i a d e l M u -
nicipio de B u c a r e s t , I X , 1972, 454 p. + 1
pl. ( E m i l D u m i t r e s c u ) 313

* * * — Apulum. Acta Musei Apulensis. I n me-

m o r i a m A v r a m I a n c u 1872—1972, v o l . X ,
1972, 888 p. ( C o n s t a n t i n C . Petolescu) . . 317

* * * — Sargetia, I X , D e v a , 1972, 284 p. (Marieta

Gheorghiţă) 321

E D I T H Β. T H O M A S — H e l m e . S c h i l d e . D o l c h e . S t u d i e n liber ro-
misch-pannonische Waffenfunde, Buda­
pest, A k a d e m i a i K i a d o , 1971, 150 p. + 1 p l .
(Liviu Petculescu) . . . . 323

www.mnir.ro
 C U V l N T ÎNAINTE

I naugurarea la 8 mai 1972 a Muzeului de istorie al Republicii

Socialiste România, în prezenţa conducerii de partid şi de stat,
a tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, secretar general al Partidului
Comunist Român, din iniţiativa căruia, de fapt, s-a constituit noua
unitate muzeistică reprezentativă, a însemnat un eveniment de seamă
în viaţa ştiinţifică şi culturală a societăţii noastre socialiste.
Menit să înfăţişeze cele mai semnificative mărturii ale istoriei
patriei noastre, Muzeul nou creat are importanta misiune de a constitui
un mijloc eficient de educare patriotică, internaţionalistă, a tinerelor
generaţii, a tuturor oamenilor muncii din patria noastră.
I n concordanţă deplină cu cerinţele unui muzeu modern, patri­
moniul de însemnătate naţională al noii unităţi impune o permanentă
îmbogăţire şi primenire a exponatelor şi a tematicii printr-o asiduă
muncă de cercetare ştiinţifică din partea colectivului muzeului, în
vederea depistării şi colecţionării celor mai valoroase mărturii referi­
toare la istoria poporului nostru aflate în arhive, biblioteci, colecţii
particulare etc., sau rezultate din săpăturile arheologice.
Valorificarea complexă, istorică şi muzeografică, a acestor mărturii
de către cercetătorii Muzeului, în deplin acord cu sarcinile cultural-
educative şi de propagandă ale acestuia, constituie laturile fundamen­
tale ale activităţii desfăşurate de personalul de specialitate.
Actul de înfiinţare a Muzeului prevede, printre alte forme de
valorificare a patrimoniului muzeistic, şi editarea rezultatelor obţinute
în coloanele publicaţiei proprii, prin care să se pună în circuitul ştiin­
ţific intern şi internaţional rezultatele valoroase obţinute în cele mai
actuale probleme ale muzeografiei româneşti.
I n cei doi ani de rodnică activitate desfăşurată de colectivul
Muzeului au fost obţinute rezultate importante atit în ce priveşte valo­
rificarea unor piese muzeistice din patrimoniul Muzeului, cît şi prin
depistarea din arhive, biblioteci etc., a unor materiale inedite, deosebit
de valoroase, in măsură să acopere unele goluri din tematica Muzeului.
Totodată, unele rezultate interesante au fost obţinute şi în munca de
educare, a tinerelor generaţii mai cu seamă, în măsură să constituie
puncte de plecare în perfecţionarea acestei activităţi pentru întreaga
mişcare muzeistică din ţară. Prima sesiune ştiinţifică de comunicări a

www.mnir.ro
2 CUVINT ÎNAINTE

Muzeului, din decembrie 1973, a confirmat din plin cele exprimate

mai sus, constituind un bun prilej pentru un larg schimb de experienţă,
pentru o mai strînsă colaborare între cercetătorii din diferite unităţi
de profil asemănător.
Ne-am gîndit să însumăm aceste rezultate pozitive, obţinute pînă
acum, într-o publicaţie a Muzeului, denumită, potrivit unei vechi tradiţii
de mai bine de un secol, M U Z E U L NAŢIONAL, care să constituie o
tribună de difuzare a celor mai valoroase experienţe şi rezultate din
activitatea de cercetare muzeologică. C a şi Muzeul, publicaţia va
cuprinde în coloanele sale aspecte din toate epocile istoriei României,
legînd în felul acesta, pe un plan mai vast, raporturile cu instituţii de
specialitate din ţară şi străinătate, o nouă şi elocventă dovadă a schim­
bului larg de păreri promovat in domeniul ştiinţei şi culturii.
M U Z E U L NAŢIONAL va fi, totodată, crainic şi pentru realizările
valoroase din domeniul cercetării muzeografice obţinute de colaboratori
din diferite instituţii cu profil asemănător. Rezultatele lor valoroase
pot fi oricînd bine primite în numerele periodice ale publicaţiei pe
care o dorim de prestigiu, acţionînd şi pe această cale pentru menţi­
nerea şi consolidarea bunelor relaţii de colaborare dintre cei ce cu pasiune
se dăruiesc muncii dificile, dar pline de satisfacţie, de cercetare ştiinţifică.
În aceste momente pline de semnificaţie pentru societatea noastră
de mîine, cînd întregul popor, în lumina documentelor programatice ale
Partidului nostru, elaborate cu prilejul celui de al X I - l e a Congres al
Partidului Comunist Român, se pronunţă asupra sarcinilor de viitor
pentru construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate, noul aşe-
zămînt de ştiinţă şi cultură se integrează deplin, prin rosturile pentru
care a fost creat, în contextul înnoirilor care au loc. Odată cu angajarea
totală a lucrătorilor noştri faţă de acest măreţ program de dezvoltare,
ne îndreptăm mulţumirile către conducerea de partid şi de stat, care
ne-a înţeles şi ne-a acordat tot sprijinul dc care am avut nevoie spre
bunul mers al celei mai reprezentative instituţii muzeale din patria
noastră socialistă : M U Z E U L NAŢIONAL.

Prof. dr. F L O R I A N G E O R G E S C U
Directorul Muzeului de Istorie
al
Republicii Socialiste România

www.mnir.ro
I m a g i n i delà festivitatea inaugurării M u z e u l u i de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a — fi m a i
1972 — dc c ă t r e t o v a r ă ş u l N i c o a l e Ceauşescu, secretarul general al P a r t i d u l u i Comunist Român.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
www.mnir.ro
 MUZEUL D E ISTORIE
A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

Î
n vasta operă de edificare a societăţii socialiste multilateral
dezvoltate, o grijă deosebită acordă partidul şi statul nostru
domeniilor ştiinţei, culturii, ridicării permanente a nive­
lului conştiinţei socialiste a maselor, cultivării sentimentelor de
dragoste de patrie, de preţuire a tradiţiilor de luptă revoluţionară
ale poporului nostru.
Din iniţiativa secretarului general al Partidului Comunist
Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, concretizată prin Hotărîrea
Comitetului Central al Partidului Comunist Român din noiembrie
1968 şi Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 294 din 20 martie
1970, s-a împlinit un deziderat major al politicii culturale a
partidului şi statului nostru, acela de a se crea un muzeu repre­
zentativ al istoriei patriei, care să înmănuncheze laolaltă cele mai
semnificative mărturii ale existenţei şi evoluţiei culturii mate­
riale şi spirituale ale poporului român în decursul milenarei sale
existenţe.
Această importantă decizie a încununat totodată străduin­
ţele înaintaşilor pentru păstrarea şi valorificarea patrimoniului
istoric naţional. încă din 1834, prin donaţia colecţiei de antichi­
tăţi din domeniul ştiinţelor naturii şi istoriei a vornicului Mihail
Ghica, lua fiinţă, în cadrul Colegiului de la Sf. Sava din Bucu­
reşti, Muzeul Naţional de Istorie naturală şi antichităţi '. în
aceeaşi vreme, 1834, lua fiinţă Muzeul istorico-naţional din Iaşi,
iar în 1850 se puneau bazele Muzeului de antichităţi din Tran­
silvania pe lîngă liceul din Blaj.
1
A d r e s a E f o r i e i Ş c o a l e l o r , nr. 478 d i n 1834, n o i e m b r i e 12, B u c u r e ş t i , aflată
la M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , s a l a 35, i n v . nr. 2 4 4 6 2 .

www.mnir.ro
4 F L O R I A N G E O R G E S CU

Despre rostul şi preocupările Muzeului de Antichităţi din

Bucureşti, periodicul cu titlul „Muzeul naţional", apărut în 1836,
scria în numărul 5 din 1837 : „Acum a venit vremea să
întoarcem privirea noastră şi înapoi şi să ne întrebăm mai cu
dinadinsul cine sîntem, de unde ne tragem, cu ce s-au însemnat
viacurile trecute, cine a întemeiat acest stat, la ce prefaceri a fost
supus...", îndemnînd la colecţionarea de manuscrise, cărţi, obiecte
antice . în anii 1848, 1849, 1856 se întreprind noi măsuri pentru
2

amenajarea localului şi îmbogăţirea patrimoniului, adăugîndu-se

şi o colecţie de numismatică.
Un moment important în dezvoltarea Muzeului Naţional 1-a
constituit anul 1864, cînd muzeul se îmbogăţeşte cu valoroasa
colecţie de obiecte istorice, donată de generalul Nicolae Mavros 3

şi mai cu seamă cînd este dat decretul nr. 71098/25 noiembrie

1864' , semnat de domnitorul Alexandru loan Cuza, prin care se
4

aproba regulamentul de constituire a colecţiilor şi de funcţionare

a Muzeului de Antichităţi şi Muzeului de Ştiinţele Naturii.
Trebuie remarcată totodată contribuţia deosebit de preţioasă
la îmbogăţirea colecţiilor, la organizarea şi întreţinerea acestora,
a acelor entuziaşti şi patrioţi oameni de cultură, unii dintre ei
îndeplinind şi funcţia de conservator. Menţionăm dintre aceştia
pe Scarlat Wallenstein, Cezar Bolliac, Dimitrie Pappazoglu,
Alexandru Odobescu, Petrache Poenaru, Grigore Bengescu.
Alexandru Pelimon.
Muzeul Naţional de Antichităţi, reorganizat după 1864, s-a
îmbogăţit permanent, şi mai ales în ultimele decenii, printr-o
intensă activitate de cercetare şi colecţionare întreprinsă de Insti­
tutul de Arheologie al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice
a R. S. România. în 1970, colecţiile Muzeului Naţional de Anti­
chităţi au trecut în patrimoniul Muzeului de Istorie al Republicii
Socialiste România, constituind fondul de bază al acestuia.
La constituirea patrimoniului Muzeului de Istorie al Repu­
blicii Socialiste România au concurat, cu o deosebită bunăvoinţă,
majoritatea instituţiilor muzeale, arhive, biblioteci, aşezăminte
de cult etc.
Organizarea concretă a Muzeului de Istorie al Republicii
Socialiste România a pus, de la început, problema stabilirii loca­
lului ce avea să fie sediul acestui deosebit aşezămînt de cultură.
a
B i b l i o t e c a A c a d e m i e i R . S . R o m â n i a , P. I I 753, p. 48 ; v e z i şi „Revista
M u z e e l o r " , n r . 1, an. I I I , 1966, p. 37.
3
„ R e v i s t a M u z e e l o r " , n r . 1, a n . I I I , 1966, p. 42.
4
A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , M i n i s t e r u l I n s t r u c ţ i e i P u b l i c e , dos. 526/1864,
f. 593 ; copia e x p u s ă în M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a .

www.mnir.ro
MUZEUL D E ISTORIE A L R. S. ROMANIA 5

în 1969, în urma unor ample consultări cu numeroşi spe­

cialişti, s-a hotărît ca Palatul Poştei Centrale din Calea Victoriei
nr. 12, unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură
ale Capitalei, construit la sfîrşitul secolului trecut după planurile
arhitectului Alexandru Săvulescu, să găzduiască Muzeul de Isto­
rie al Republicii Socialiste România, în care scop să fie restaurat
şi amenajat corespunzător.
Paralel cu lucrările de renovare şi amenajare a localului,
colectivul de organizare a Muzeului de Istorie al R. S. România,
constituit la sfîrşitul anului 1968 şi începutul lui 1969, pe baza
Hotărîrii Consiliului de Miniştrii nr. 1448 din 3 iulie 1968 , a 5

început acţiunea de elaborare a tematicii de principiu şi opera­

ţiile de selecţie şi evidenţă a patrimoniului.
Momentul decisiv 1-a constituit începutul anului 1970, cînd
a fost publicat comunicatul în legătură cu Hotărîrea Comitetului
Central al Partidului Comunist Român şi a Consiliului de Miniştri
cu privire la înfiinţarea Muzeului de Istorie al Republicii Socia­
liste România.
Profilul, funcţiile majore, direcţiile de dezvoltare ale noii
instituţii erau definite cu toată claritatea şi precizia.
„Muzeul de istorie al Republicii Socialiste România — se
arăta în comunicatul oficial — va înfăţişa cele mai reprezentative
mărturii ale istoriei patriei noastre, ale luptei revoluţionare a
poporului român pentru eliberare socială şi independenţă naţio­
nală, pentru realizarea statului naţional unitar, dezvoltarea eco­
nomiei, ştiinţei şi culturii, pentru făurirea societăţii socialiste. îm­
preună cu istoria poporului român vor fi înfăţişate istoria dezvol­
tării naţionalităţilor conlocuitoare, tradiţiile comune ale luptei
pentru libertatea şi progresul patriei... Muzeul va înfăţişa relaţiile
de prietenie dintre România şi ţările socialiste, legăturile dintre
poporul român şi alte popoare de-a lungul veacurilor, solidaritatea
cu lupta de eliberare naţională şi socială dusă de alte popoare...
Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România va desfăşura
o intensă activitate de cercetare ştiinţifică în vederea îmbogă­
ţirii şi valorificării patrimoniului muzeistic, va aduce o largă
contribuţie la întreaga activitate ideologică şi cultural-ştiinţifică
din ţara noastră", consemna, de asemenea, comunicatul oficial . 6

„ B u l e t i n u l O f i c i a l a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a " d i n 6 iulie 1968.

6
„ S c î n t e i a " d i n 28 i a n u a r i e 1970, p. 1.

www.mnir.ro
6 FLORIAN GEORGESCU

în selectarea materialului, ca şi în alcătuirea planului

tematic, s-a pornit de la principiile materialismului dialectic şi
istoric în tratarea fenomenelor istorice, demonstrînd — cu aju­
torul mărturiilor arheologice, documentelor istorice şi a nume­
roase alte categorii de piese muzeistice — atît evoluţia neîntre­
ruptă şi progresivă a societăţii omeneşti pe teritoriul patriei
noastre din cele mai îndepărtate timpuri pînă în contemporanei­
tate, cît şi independenţa dintre factorii economici, sociali, politici
şi culturali.
Anul 1970, şi mai ales 1971, au însemnat etapa concretă a
muncii de organizare, etapă ce poate fi socotită pe drept cuvînt
eroică, datorită ritmului intens, volumului uriaş de muncă, com­
plexităţii problemelor de rezolvat. Creşterea numărului persona­
lului de specialitate a dat posibilitatea organizării colectivului pe
secţii, corespunzătoare marilor epoci istorice — străveche, veche,
medie, modernă, contemporană — şi separat alte trei secţii pe
specific — Tezaurul istoric, Lapidarium-ul, Cabinetul numisma­
tic şi Secţia cultural-educativă . Lucrîndu-se intens la depis­ 7

tarea de documente şi obiecte muzeistice, s-a întocmit totodată

tematica detaliată a expoziţiilor muzeului. în aceeaşi perioadă
s-a stabilit colaborarea cu arhitecţii şi graficienii de la I. S. De­
corativa, întreprindere care a realizat proiectul şi execuţia de
ansamblu şi detaliu a amenajării interioare . 8

în stabilirea obiectivelor tematice fundamentale şi în orien­

tarea realizării muzeistice a acestora un sprijin permanent şi
eficient s-a primit din partea conducerii superioare de ipartid.
prin secţia de propagandă a C. C. al Partidului Comunist Român.
7
I n l u n a m a i 1972 c o l e c t i v u l de specialitate a l m u z e u l u i e r a constituit astfel :
Secţia străveche, L e a h u V a l e r i u , G a l b e n u Doina, T r o h a n i Gheorghe, Oancea A l e ­
x a n d r u , P r o t o p o p e s c u V l a d , U l a n i c i A u g u s t i n ; Secţia veche, Marinescu Lucia,
M ă r g h i t a n L i v i u . P e t c u l e s c u L i v i u , Petolescu C o n s t a n t i n , G h e o r g h i ţ ă M a r i a , N e m o -
i a n u L a r i s a ; Secţia medie, C h i ţ e s c u L u c i a n , L i g o r A l e x a n d r u , S t a n M a r i a , R ă d u -
lescu V e n e r a , D o n A u r o r a , P ă u n e s c u A n c a , E n e M a r c e l , H o d î r n ă u M a r c e l , N e m o i a n u
T o m a , I o r d a n A l e x a n d r u ; Secţia modernă, Pălănceanu Elena, Ilincioiu Ion, Iliescu
Constantin, D u m i t r i u Mircea, Apostol Cornelia, Bieltz L u c i a , Ioniţă Maria, D u m i -
trescu E m i l , C o r o a m ă R a d u ; Secţia contemporană, Sarafolean Gavrilă, L u n g u Ior-
d a n a , M a r c u P a r a s c h i v , P a n a i t M i h a i , P e t r e s c u Nicolae, L e a h u D o i n a , P o p o v i c i
A d r i a n , B ă d e s c u T a t i a n a , I s t r ă ţ e s c u E l e n a ; S e c f i a Tezaur istoric, B u r d a Ştefan,
Sfîrlea Mircea, S ă r a r u Ecaterina, Vasilescu A n c a , Stanciu Dana, Sofronescu Cristina ;
Lapidarium, Georgescu-Ionescu E l e n a , B i r s a n P e r s i d a , T r a c h e M a r i a , An&stasiu
R u x a n d r a ; Cabinetul numismatic, Ştirbu Constanţa, Petolescu Carmen, Stancu
P a r a s c h i v a ; Secţia cultural-educativă, Ştefănescu L i v i u , Nicolau Octavian, Radu
Homer, Constantinescu Şerban, Tomescu Gheorghe, Pavlide P a u l a .
H
Şeful proiectului şi coordonator a l l u c r ă r i i — a r h . D u m i t r u S t ă n e s o u .

www.mnir.ro
 MUZEUL DE ISTORIE A L R. S. ROMANIA 7

Pentru coordonarea şi îndrumarea activităţii a fost creată

Comisia de organizare a Muzeului de Istorie al Republicii Socia­
liste România, formată din personalităţi ale ştiinţei şi culturii
româneşti °, avînd în frunte pe regretatul acad. prof. Constantin
Daicoviciu.
în vederea cuprinderii tuturor fenomenelor istorice şi pentru
a venit în sprijinul colectivului de lucru al muzeului, condus la
început de Ion Ardeleanu şi apoi de Florian Georgescu, cu spri­
jinul efectiv al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, au fost
create comisii de specialişti pe perioade istorice, formate din
membri şi membri corespondenţi ai Academiei, cadre universi­
tare, cercetători din institutele de specialitate ale Academiei , l0

care au colaborat fructuos cu specialiştii muzeului la definiti­

varea tematicii şi uneori la depistarea de noi mărturii istorice.
în lunile decembrie 1970 — martie 1971, cu concursul plin
de solicitudine al organelor locale, al directorilor şi personalului
de specialitate din unităţile muzeale, arhive, biblioteci şi alte
instituţii din capitală şi din ţară, au fost selectate şi transportate
la sediu obiectele şi celelalte categorii de materiale care au cons­
tituit patrimoniul iniţial al Muzeului de Istorie al Republicii
Socialiste România . 11

în selectarea materialelor s-a avut în vedere criteriul repre­

zentării în cadrul Muzeului Naţional a tuturor zonelor geografice
ale ţării pe parcursul întregii istorii a patriei, reflectînd în acelaşi
timp principalele aspecte ale culturii materiale şi spirituale a
naţionalităţilor conlocuitoare.
O atenţie deosebită s-a acordat îmbogăţirii patrimoniului
muzeului prin mijloace proprii, făcîndu-se însemnate achiziţii de
'•' C o m i s i a de organizare a M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a
era f o r m a t ă d i n C o n s t a n t i n D a i c o v i c i u — p r e ş e d i n t e l e comisiei —, A n t o n e s c u I u l i a n ,
B a n y a i L a d i s l a u , B ă r b u l e s c u Ion, B e r c i u D u m i t r u , B e r z a M i h a i , C i o c u l e s c u Ş e r b a n ,
C o n d u r a c h i E m i l , C o n s t a n t i n Petre, C o n s t a n t i n e s c u M i r o n , C o n s t a n t i n e s c u Nicolae,
Dobrescu Ilie, D r ă g u ţ V a s i l e , G e o r g e s c u T i t u , G e o r g e s c u F l o r i a n , G ô l l n e r C a r o l ,
G i u r e s c u C . C o n s t a n t i n , I r i r n i e C o r n e l , K o v a c s Iosif, L e o n i d a I o n , M a c o v e i P o m p i l i u ,
Maliţa M i r c e a , M i l i t a r u V a s i l e , M o r a r u I o n , O ţ e t e a A n d r e i , P a s c u Ş t e f a n , P e t r e s c u -
Dîmboviţa M i r c e a , P e t r i c A r o n , P o p e s c u - P u ţ u r i I o n , P o p e s c u M i r c e a , Rădulescu
A d r i a n , R ă d u l e s c u I l i e , Ş t e f ă n e s c u Ş t e f a n , T i t i l e a n u Gheorghe, S z e k e l y Z o l t a n —
membri, A r d e l e a n u I o n — s e c r e t a r u l comisiei ; v e z i a n e x a nr. 1 l a H . C . M . nr.
294/1970.
1 0
P r e ş e d i n ţ i i c o m i s i i l o r a u fost : prof. u n i v . dr. doc. D u m i t r u B e r c i u — p e n t r u
istoria s t r ă v e c h e , a c a d . E m i l C o n d u r a c h i — p e n t r u istoria veche, prof. u n i v . dr.
Ştefan Ş t e f ă n e s c u — p e n t r u istoria medie, acad. C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u — p e n t r u
istoria m o d e r n ă , prof. u n i v . dr. A r o n P e t r i c — p e n t r u istoria c o n t e m p o r a n ă , acad.
A n d r e i O ţ e t e a — p e n t r u t e z a u r u l istoric, prof. u n i v . dr. doc. D i o n i s i e M . P i p p i d i
— pentru L a p i d a r i u m , O c t a v i a n I l i e s c u — p e n t r u c a b i n e t u l n u m i s m a t i c .
1 1
î n a c e a s t ă activitate, p r e c u m şi în alte a c ţ i u n i c u c a r a c t e r organizatoric,
un aport r e m a r c a b i l 1-a a d u s C o l e ş i c ă G h e o r g h e , director a d j u n c t a l M u z e u l u i de
Istorie a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a .

www.mnir.ro
8 FLORIAN GEORGESCU

materiale muzeistice, cît şi cercetări arheologice, care au com­

pletat colecţiile cu noi dovezi istorice.
La sfîrşitul lunii martie 1971, fondul de bază al colecţiilor
fiind constituit, iar lucrările de restaurare şi amenajare a clădirii
fiind încheiate, s-a trecut la lucrările propriu-zise de organizare
a muzeului. ο demn de menţionat şi faptul că, înainte de a fi
expuse, obiectele au fost cercetate cu grijă în ce priveşte starea
lor de conservare, aplicîndu-li-se măsuri de tratare şi restaurare,
în această acţiune am primit sprijinul laboratoarelor şi atelierelor
Institutului de Arheologie din Bucureşti, Muzeului de Artă al
R. S. România, Muzeului Militar Central, Muzeului Satului,
Muzeului de Istorie a Municipiului Bucureşti, Bibliotecii Cen­
trale de Stat, Muzeului de Istorie a Transilvaniei, Muzeului de
Istorie a Moldovei etc.
Expoziţiei de bază i-a fost afectată o suprafaţă de peste
15 000 mp, repartizată în mod judicios, conform tematicii, ţinînd
cont de întinderea în timp, de varietatea şi complexitatea fenome­
nelor istorice, de locul şi rolul fiecărei orînduiri social-politàce
în istoria poporului român.
în acest sens, cele aproximativ 50 000 de exponate oglin­
desc în mod grăitor, începînd cu cele mai vechi urme ale exis­
tenţei omului pe teritoriul patriei noastre, evoluţia forţelor şi
relaţiilor de producţie, procesul de geneză a poporului şi limbii
române, constituirea formaţiunilor politice statale, lupta de secole
a poporului român pentru dreptate socială şi neatîrnare faţă de
contropitori, realizarea unităţii politice şi cucerirea indepen­
denţei de stat, lupta clasei muncitoare, sub conducerea Partidului
Comunist Român, pentru răsturnarea definitivă a regimului
burghezo-moşieresc şi pentru instaurarea regimului democrat-
popular, marile realizări ale poporului nostru, sub conducerea
clarvăzătoare a Partidului Comunist Român, în opera de făurire
a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră.
La 8 mai 1972, în prezenţa conducerii superioare de partid
şi de stat, în frunte cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul
general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii
Socialiste România, a fost inaugurat Muzeul de Istorie al Repu­
blicii Socialiste România.
Referindu-se la valoarea exponatelor, la rolul şi locul
Muzeului Naţional în ampla operă de instruire şi educare a
întregului popor pe drumul construirii societăţii socialiste şi

www.mnir.ro
MUZEUL D E I S T O R I E A L R. S. ROMANIA 9

comuniste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a scris, printre altele,

în Cartea de aur a muzeului : ,,Sîntem convinşi că prin aceste
minunate mărturi ale glorioasei istorii a poporului nostru, Muzeul
va constitui un mijloc eficient de educare patriotică, internaţio-
nalistă, a tinerei generaţii, a tuturor oamenilor muncii din
patria noastră".
Este lesne de înţeles că inaugurarea Muzeului de Istorie al
Republicii Socialiste România a constituit de fapt abia punctul de
plecare către o activitate amplă şi complexă de promovare a
funcţiilor majore ale acestui aşezămînt de ştiinţă şi cultură.
Este, pe de altă parte, neîndoelnic faptul că o instituţie îşi afirmă
în chip eficient rosturile sale în măsura în care ea ştie să cores­
pundă imperativelor epocii în care îşi desfăşoară activitatea.
Actuala etapă istorică pe care o străbate poporul nostru
— etapa construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate —
pretinde celei mai de seamă instituţii muzeale a României subor­
donarea întregii sale activităţi ţelurilor cuprinse în amplul pro­
gram al Partidului Comunist Român de îmbunătăţire a activităţii
ideologice, de ridicare a nivelului general al cunoaşterii.
Cultivarea prin mijloace plenare a sentimentului patriotic,
a idealurilor nobile ce au animat dintotdeauna lupta poporului
nostru pentru dreptate socială şi naţională constituie obiectivul
•esenţial şi permanent al Muzeului de Istorie al Republicii Socia­
liste România, în realizarea căruia a fost necesar să angajeze
toate modalităţile posibile de acţiune.
în acest context, funcţia de păstrare a patrimoniului, a celor
mai reprezentative mărturii ale trecutului nostru — pe care
muzeul urmează să o îndeplinească realizînd un cuprinzător
ansamblu de măsuri privind conservarea şi evidenţa ştiinţifică
a tuturor valorilor de care dispune — va trebui organic compli­
nită cu cealaltă funcţie majoră, valorificarea patrimoniului. Vor
trebui mobilizate toate energiile pentru a da viaţă acestor laturi
fundamentale ale activităţii muzeologice, obţinînd valorificarea
tezaurului de mărturii ale istoriei României — de o parte, con­
sidered patrimoniul instrument de cercetare ştiinţifică, de altă
parte privindu-1 ca un factor eficient de educare şi cultivare a
sentimentelor patriotice.
îndeosebi aceste activităţi vor trebui să constituie fron­
turile principale de acţiune ale Muzeului de Istorie al Republicii
Socialiste România. Cercetări în arhive, biblioteci, alte instituţii,
pe şantiere arheologice, o activitate perseverentă de achiziţionare
a unor noi documente şi obiecte cu valoare istorică sînt privite

www.mnir.ro
10 FLORIAN G E O R G E S C U

de noi drept principale canale de sporire continuă a patrimo­

niului. Sesiuni de comunicări şi referate, un periodic al muzeului,
publicarea rezultatelor obţinute prin cercetări arheologice vor
constitui tot atîtea prilejuri de valorificarea prin cercetarea
ştiinţifică a tezaurului de mărturii ale istoriei României de
care dispunem. De asemenea, un permanent contact cu publicul
— de toate vîrstele şi profesiile, înlăuntrul muzeului şi în afara
lui, în interiorul hotarelor ţării şi dincolo de acestea — va da
consistenţă muncii cultural-educative pe care ne propunem să o
desfăşurăm, utilizînd, în acest sens, toate formele şi mijloacele
de care se poate dispune şi fundamentînd această activitate pe
o temeinică cercetare socio-psiho-pedagogică.
Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România, înmă-
nunchind cele mai valoroase mărturii ale istoriei poporului român,
prezentate ştiinţific în conţinut şi accesibil şi atractiv în formă,
constituie un preţios izvor de cunoaştere şi documentare, un
autentic lăcaş de cultură şi educaţie patriotică.

Prof. dr. F L O R I A N G E O R G E S C U
D i r e c t o r u l M u z e u l u i de Istorie
al Republicii Socialiste România

www.mnir.ro
S T U D I I

www.mnir.ro
 P R O B L E M E D E ARTÀ P R O V I N C I A L A ROMANA (I).
EDICULE FUNERARE DIN DACIA

de L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU

Aedicula, t i p de m o n u m e n t f u n e r a r cu o largă răspîndire în Dacia

Superior, n u s-a bucurat de o atenţie m a i stăruitoare d i n partea i s t o r i ­
cilor şi arheologilor, l i p s i n d o p r i v i r e sintetică asupra tipologiei, m o t i ­
velor decorative sau o r i g i n i i ei.
Cele dintîi publicaţii care au i n t r o d u s în c i r c u i t u l ştiinţific ediculele,
alături de alte monumente epigrafice şi sculpturale, au apărut încă în
secolul t r e c u t şi se datorează unor p i o n i e r i ai arheologiei Daciei sau
unor erudiţi şi binecunoscuţi cercetători ai antichităţii clasice . 1

La începutul secolului nostru, în lucrări cu caracter monografic

sau periodice de specialitate, s-au p u b l i c a t o seamă de pereţi p r o v e n i n d
de la diverse edicule, dîndu-li-se o descriere corectă, cu indicaţii precise
referitoare la condiţiile descoperirii, m a t e r i a l şi d i m e n s i u n i . 2

I n publicaţia Şcolii române d i n Roma — „Ephemeris Daco-Romana",

I V , 1930 — a apărut s t u d i u l cuprinzător a l l u i G r . Florescu, consacrat
monumentelor funerare d i n Dacia Superior . învăţatul român are marele
3

m e r i t de a f i adunat o serie de piese aflate în muzeele d i n T r a n s i l v a n i a ,

p r i n t r e care 8 pereţi de edicule, dar n u le c u p r i n d e pe toate cele p u b l i ­
cate pînă la acea dată, n u indică p r e t u t i n d e n i locul de provenienţă,
m a t e r i a l u l şi d i m e n s i u n i l e şi n i c i n u reia problema în capitolele de
concluzii. I n ciuda acestor lacune, s t u d i u l l u i G r . Florescu rămîne baza
de plecare a oricărei lucrări p r i v i t o a r e la monumentele funerare, în
special, sau arta provincială d i n Dacia, în general.
I n lucrarea consacrată artei p r o v i n c i a l e de la Dunăre a l u i S i l v i o
F e r r i sînt reproduşi şi cîţiva pereţi de edicule care n u figurează în
4

r e p e r t o r i u l l u i G r . Florescu. Lipseşte, în schimb, vreo încercare de i n t e r ­

pretare a acestor m o n u m e n t e .
1
J . N e i g e b a u r , Dacien. Aus den Ueberresten des klassischen Alterthums mit
besonderes Riicksicht auf Siebenbiirgen, B r a ş o v , 1851 ; F r . M û l l e r , în AVSL, XVI,
1881, p. 313 ; F r . C u m o n t , în AEM, X V I I , 1894, p. 24—26, fig. 3 şi 4.
2
G . T é g l â s , Hunyadvârmegye tortenete, B u d a p e s t , 1902 ; R . M i i n s t e r b e r g —
J . O e h l e r , în JOAI, V , 1Θ02, B e i b l , c. 95, fig. 20 ; J . O r n s t e i n , în JOAI, V I , 1903, B e i b l ,
p. 114, fig. 34 şi 35.
3
I monumenti funerari della Dacia Superior, p. 72—148.
4
Arte romana sul Danubio, M i l a n o , 1933.

www.mnir.ro
 14 L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU

Urmează o serie de articole şi studii p r i n care a u t o r i i fac cunoscute

monumente epigrafice şi sculpturale, inclusiv pereţi de edicule, desco­
perite în centre urbane sau r u r a l e ale Daciei . Ele au marele m e r i t de 5

a evidenţia bogăţia Daciei în monumente funerare, de a le prezenta cu

exactitate, deschizînd calea spre o p r i v i r e de ansamblu asupra l o r . 6

Cîţiva pereţi de edicule au fost expuşi în cadrul expoziţiilor

„Romanii în R o m â n i a " — K o l n 1969 şi „Civilizaţia romană în R o m â n i a "
— Roma 1970 şi figurează în cataloagele expoziţiilor r e s p e c t i v e . 7

Consideraţiile ce urmează se bazează pe analiza u n u i număr de

75 piese, d i n t r e care 44 sînt p u b l i c a t e , iar 31 i n e d i t e .
8 9

Ediculele d i n Dacia Superior sînt construcţii funerare puţin p r e t e n ­

ţioase, f o r m a t e d i n t r e i pereţi şi u n acoperiş, deschise la partea ante­
rioară. Pereţii sînt aşezaţi pe u n postament rectangular cu care n u fac
c o r p comun. Acest t i p de ediculă funerară se deosebeşte total de con­
strucţiile funerare de dimensiuni mai m a r i — mausolée —, atestate spo­
radic şi n u m a i p r i n fragmente (frontoane, balustrade cu lei e t c . ) " în
1 0

p r o v i n c i a de la n o r d u l Dunării. A i c i se păstrează o singură aedicula

întreagă, cîteva acoperişuri şi u n număr mare de pereţi.

·"' E . P a n a i t e s c u , Monumente inedite de la Largiana, în ACMIT, I I I , 1930—1931,

p. 91—93 şi p. 103—107, p l . 2—3 ; I . I . R u s s u , Descoperiri arheologice la Potaissa,
i n AISC, I I I , 1936—1940, p. 319—320 ; I . P a u l o v i c s Dacia keleti hatărvonla és az
ugynevezett „dak" ezustkincsek kerdésé, C l u j , 1944, N . G o s t a r , Inscripţii şi monu­
mente din Germisara, în CCRH, D e v a , 1956, p. 80—84 ; A . B o d o r , Un monument
junerar de la Gilău, în OmD, p. 44 s q q . , fig. 3, 4, 6 ; D . P r o t a s e , Noi monumente
sculpturale romane din nordul Daciei, în „Studii şi c o m u n i c ă r i . A c t a M u s e i R e g i o -
n a l i s A p u l e n s i s " , I V , 1961, p. 135 sqq., fig. 4, 5, 8 ; I . I . R u s s u , Z . M i l e a , Materiale
epigrafice şi sculpturale în Muzeul raional Turda, în PM, 1965, p. 28—29, fig. 17
ş i 18 a—b ; E . B u j o r , Monumente arheologice de la Potaissa, în „ A p u l u m " , V I , 1967,
p. 195 sqq., fig. 4 şi 6 ; L . D a v i d , — L . M ă r g h i t a n , Monumente sculpturale de la
Micia ( P a r t e a I - a ) , i n AMN, V , 1968, p. 125—131, p l . I , fig. 1—5 ; L . Ţ e p o s u — L .
M ă r g h i t a n , Monumente funerare de la Micia ( P a r t e a I l - a ) , în AMN, V I , 1969, p. 160,
p l . I , fig. 1 ; O . F l o c a , Monumente epigrafice şi sculpturale de la Micia, în AMN,
V , 1968, p. 116—117, fig. 5 ; V . W o l l m a n n , Monumente sculpturale din Germisara,
i n „ S a r g e t i a " , V , 1968, p. 114—115, fig. 7 a—b ; D . I s a c , Monumente funerare romane
în Muzeul oraşului Blaj, i n „ S t u d i a U n i v e r ş i tatis B a b e ş - B o l y a i " , s. H i s t o r i a , fasc. 1,
1970, p. 12 s q q . , fig. 1—2 ; I . M i t r o f a n — L . Ţ e p o s u , O aedicula funerară de la
Potaissa, în AMN, V I I , 1970, p. 531—536.
O î n c e r c a r e l a p i d a r ă fac L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN,
,;
V , 1966,
p. 133—131.
Romer
7
in Rumănien, K ô l n , 1969, p. 254—255, G 132, G 133, G 134, G 136,
G. 137, G . 138 ; Civiltà romana in Romania, R o m a , 1970, p. 245—247, G 91 — G 99.
8
V e z i s u p r a nota 5.
n
M u z e u l j u d e ţ e a n H u n e d o a r a — D e v a : 14 piese (inv. 110, 114, 2466, 3532,
3536, 3537, 3542, 3500, 3591, 15944, 20074, 22348 şi d o u ă piese n e i n v e n t a r i a t e des­
c o p e r i t e l a M i c i a în 1972, r e s p e c t i v 1973) ; M u z e u l de istorie a l T r a n s i l v a n i e i C l u j :
8 piese (inv. I N 33, I N 1313, D 900, D 920, I. 6193 şi trei piese f ă r ă n u m ă r de i n v e n ­
tar) ; M u z e u l r e g i o n a l A l b a I u l i a : 3 piese ( I N 144/1 ; 155/11 şi o piesă f ă r ă n u m ă r
•de i n v e n t a r ) ; M u z e u l T g . M u r e ş : 2 piese ( I N 6 şi o p i e s ă f ă r ă n u m ă r de i n v e n t a r ) ;
M u z e u l T u r d a : 3 piese (13480, 1224, u n a f ă r ă n u m ă r de i n v e n t a r ) ; M u z e u l de istorie
şi a r t ă Z a l ă u : 1 p i e s ă ( I N 257).
1 0
C . D a i c o v i c i u — O . F l o c a , Mausoleul Aureliilor de la Sarmizegetusa, în
„ S a r g e t i a " , I , 1937, p. 1—24.
1 1
V e z i f r o n t o a n e l e descoperite l a M i c i a : O . F l o c a , în AMN, V, 1968,
p . 112—122, fig. 6—8 ; R.R., p. 258, G . 150, p l . 38, G . 151 = Civiltà, G 140, p l . 45,
G. 141.

www.mnir.ro
 E D I C U L E F U N E R A R E DIN DACIA 15

Edicula, care constituie u n punct de plecare p e n t r u studierea

t i p u l u i de m o n u m e n t funerar respectiv, este d i n andezit de U r o i , are
d i m e n s i u n i l e : 2,30 x 1,20 x 0.85 m şi a fost descoperită încă în secolul
trecut la M i c i a (Veţel, j u d . Hunedoara). Ea constă d i n t r e i pereţi plasaţi
pe u n postament rectangular şi u n acoperiş boltit, care are în vîrf u n
con de p i n , lateral lei culcaţi pe labe (la partea anterioară) şi acrotere
în formă de segmente de sferă (la partea posterioară). Deschiderea bolţii
are u n chenar îngust, decorat cu o ghirlandă de rozete şi frunze legate
cu o taenia. Pereţii sînt ornamentaţi pe faţa interioară cu f a m i l i a
d e f u n c t u l u i redată în întregime şi pe l a t u r a îngustă cu u n şarpe
s t i l i z a t (fig. 1).
1 2

Acoperişurile sînt de două t i p u r i , în formă de boltă şi i n două

ape. Acoperişurile i n formă de boltă au deschiderea ornamentată cu u n
chenar îngust, flancată de lei culcaţi pe labe la partea anterioară, cărora
le corespund la partea posterioară acrotere în formă de segmente de
sferă. Acoperişurile în două ape au, cu o singură excepţie, f r o n t o n u l
anterior decorat, mărginit de lei culcaţi pe labe şi acrotere în formă
de segmente de sferă. U n e o r i acoperişurile au o nişă interioară decorată
sau lipsită de ornamente.
Pereţii sînt. la rîndul lor, de două t i p u r i : au ambele feţe decorate
(fig. 2—3) sau n u m a i faţa interioară, cu m o t i v decorativ unic sau îm­
părţit în două şi t r e i registre. M a j o r i t a t e a au o bordură lată, neornamen­
tată, la una d i n m a r g i n i (fig. 4). I n unele cazuri a u la una d i n m a r g i n i
cîte o coloană, iar la cealaltă bordura neornamentată. I n general avem
de-a face cu pereţi laterali care prezintă, uneori, o r i f i c i i p e n t r u scoa­
bele de legătură cu peretele posterior.
Ediculele au u n r e p e r t o r i u f i g u r a t i v bogat, cuprinzînd în p r i n c i p a l :
imaginea celor decedaţi, scena banchetului funerar, personaje mitologice,
elemente simbolice şi scene d i n viaţa cotidiană, foarte rare în Dacia şi
care apar n u m a i pe acest t i p de m o n u m e n t funerar.
Defuncţii sînt reprezentaţi de cele m a i m u l t e o r i i n î n t r e g i m e , 13

dar şi ca b u s t u r i , pe ediculele cu cîmpul ornamental împărţit în

r e g i s t r e . I n m o d obişnuit f i g u r i l e sînt redate d i n faţă şi n u m a i în
14

cazuri izolate d i n p r o f i l •— edicula de la Optatiana (Sutoru, j u d . C l u j ) 1 5

sau capul d i n faţă şi corpul d i n p r o f i l (edicula de la Gîrbău, j u d . Cluj) . , e

1 2
F r . C u m o n t , AEM, X V I I , 1894, p. 24 sqq., fig. 3—4 ; G . T é g l â s , op. cit.,
p. 191—193 ; R.R., p. 253, G 128 = Civilità, G 245, G 91.
1 1
E d i c u l a î n t r e a g ă şi doi p e r e ţ i de l a M i c i a (cf. nota 12 ; L . D a v i d — L . M ă r ­
g h i t a n , în AMN, V , 1968, p. 128, n r . 4, p l . I , fig. 5 ; D . I s a c , în „ S t u d i a " , fasc. 1,
1970, p. 12—13, n r . 1. fig. 1) ; trei p e r e ţ i de l a P o t a i s s a (I. I . R u s s u , i n AISC, III,
1936—1940, p. 319—320, fig. 1 a—b ; I . I. R u s s u — Z . M i l e a , în PM, 1965, nr. 18,
fig. 18 ; E . B u j o r , i n „ A p u l u m " , V I , 1967, p. 195—198, nr. 12, fig. 6) ; u n perete de
l a G î r b ă u , j u d . C l u j (A. B u d a y , DolgCluj, V I I , 1916, p. 67, fig. 13 a ; G r . F l o r e s c u ,
în ED, I V , 1926—1927, p. 81—82, nr. 4. fig. 4 a—b, ; u n perete de l a G e r m i s a r a
(Ν. G o s t a r , în CCRH, p. 81—84, fig. 9).
1 4
D o i p e r e ţ i de l a M i c i a ( L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V , 1968, p. 127,
nr. 2, p l . I , fig. 3 şi n r . 3, p l . I , fig. 4) ; u n perete de l a P o t a i s s a (I. M i t r o f a n —
L . Ţ e p o s u , în AMN, V I I , 1970, p. 531—536 ; R.R., p. 250, G 136 = Civilità, p. 246
G 97).
1 3
E . P a n a i t e s c u , i n ACMIT, I I I , 1930—1931, p. 93—94, fig. 4 şi p l . 2, fig. 6—7 ;
R.R., p. 253, G 134 = Civilità, p. 246, G 96.
1 6
A . B u d a y , în DolgCluj, V I I , 1916, p. 67, fig. 13 a—b ; G r . F l o r e s c u în ED,
I V , 192(5—1927, p. 81—82, nr. 4, fig. 4 a—b.

www.mnir.ro
16 L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU

Femeile poartă i n v a r i a b i l aceeaşi îmbrăcăminte — tunică pină la

pămint şi deasupra manta (palia), care, uneori, le acoperă şi creştetul
c a p u l u i . I n mină ţin elemente simbolice d i n t r e cele m a i comune : măr,
pahar, p o r u m b e l . Bărbaţii sînt îmbrăcaţi cu tunică pînă la genunchi şi
manta, cu volumen în mînă sau apar în ipostaza l u i camillus de pe
monumentele d i n Pannonia, cu şervet pe umăr şi cupa de v i n în mînă . 17

Este v o r b a despre u n m o t i v decorativ specific p e n t r u r e l i e f u r i l e funerare

pannonice, care în p r o v i n c i i l e învecinate îşi pierde semnificaţia
originară . 1 8

O notă aparte aduce u n perete de ediculă descoperit la Napoca,

înfăţişind o pereche. I n stînga bărbatul, îmbrăcat cu o tunică scurtă,
încinsă m a i jos de mijloc, desculţ, ţine în dreapta o cană p e n t r u v i n
şi cu stînga apucă şervetul care atîrnă de pe umăr. I n dreapta femeia,
îmbrăcată cu o tunică fără mîneci şi o manta lungă prinsă de u m e r i ,
ţine în dreapta u n pocal şi în stînga o tigaie. I n t r e ei se află u n
panarium d i n nuiele împletite ( f i g . 5). 19

U n a l t perete de ediculă, înfăţişind o f a m i l i e , care prezintă interes

sporit deoarece constituie o dovadă a învăţămîntului în Dacia, provine
de la Germisara (Geoagiu). în stînga se află femeia, îmbrăcată cu tunica
lungă şi palia, i a r în dreapta bărbatul, îmbrăcat cu tunica scurtă. I n
faţa l o r sînt d o i copii — o fetiţă cu o pasăre în m î n ă şi u n băiat cu
două condeie (stili) în dreapta şi o traistă p e n t r u rechizite (crumena)
în stînga . 2 0

Scena b a n c h e t u l u i , deşi apare pe u n mic număr de pereţi ai edicu-

lelor, are o tipologie variată, cuprinzînd toate f o r m e l e sub care este
atestată în Dacia. I n ceea ce priveşte acest m o t i v ornamental se constată
aici o interferenţă de influenţe artistice venite d i n est, sud şi vest.
A s t f e l , la A p u l u m se întîlneşte banchetul cu o singură persoană
— d e f u n c t u l culcat pe kline şi în faţă mensa tripes \ la Potaissa — 2

banchetul cu m a i m u l t e p e r s o a n e , la Şeica Mică — banchetul de t i p

22

pannonic cu două persoane — perechea camillus şi Camilla — flancînd

1 7
U n perete d e e d i c u l ă de l a Ilişua, j u d . B i s t r i ţ a N ă s ă u d (D. Protase, op
cit., p. 135—136, fig. 5) ; u n perete de l a P o t a i s s a (I. M i t r o f a n — L . Ţ e p o s u , op. cit.,
p. 531—536, fig. 2 ; R.R., p. 254, G 134 = Civilità, p. 246, G 96) ; u n perete de l a
U l p i a T r a i a n a ( M u z e u l D e v a , i n v . 3591) şi u n perete de l a S ă r ă ţ e n i , j u d . M u r e ş
( M u z e u l de istorie a l T r a n s i l v a n i e i C l u j , i n v . I 6193).
Vezi pentru
1 8
N o r i c u m : W . Modrijam — E . W e b e r , în „ S c h i l d v o n Steier",
12, 1964—1965, p. 18.
1 9
N e i g e b a u r , Dacien, p. 227, n r . 22 ; O e h l e r — M i i n s t e r b e r g , în JOAI, V , 1902,
B e i b l , c. 95, fig. 20 ; G r . F l o r e s c u , î n ED, I V , 1926—1927, p. 92, n r . 5, fig. 5 ; R.R.,
p. 254—255 = Civilità, p. 246, G 96, p l . L 1 x.
N . G o s t a r , în CCRH,
2 0
p. 81—84, fig. 90 ; V . W o l l m a n n , in „Sargetia", V,
1968, p. 116, n r . 8, fig. 8.
2 1
P i e s a se a f l ă l a M u z e u l r e g i o n a l A l b a I u l i a . V . M o g a de l a M u z e u l d i n
A l b a I u l i a pregăteşte u n articol asupra piesei respective.
I . Mitrofan — L . Ţeposu,
2 3
în AMN, V I I , 1970, p. 531—536, fig. 1 ; H.R.,
p. 253, G 130 = Civiltà, p. 245, G 92.
2 3
F r . M û l e r , în AVSL, X V I , 1881, p. 313 ; J . H a m p e l , AE, X X V , 1905, p. 7—8 ;
C I L , I I I , 967 ; R . R . , p. 255, G 137, p l . 86 = Civilità, p. 246, G 98.

www.mnir.ro
Fig. 1. Ediculă. M i c i a (Veţel, j u d . Fig. 2. P e r e t e de e d i c u l ă — faţă
Hunedoara) interioară. Transilvania.

Fig. 3. P e r e t e d e e d i c u l a — faţă F i g . 4. P e r e t e d e e d i c u l ă . Ş e i c a
exterioară. Transilvania. Mică, j u d . Sibiu.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
 E D I C U L E F U N E R A R E DIN DACIA 17

masa cu t r e i p i c i o a r e , la M i c i a — defuncta în picioare, lingă masa

24

încărcată cu alimente . 2 5

D i n mitologie, în r e p e r t o r i u l ornamental a l pereţilor de edicule,

figurează Scylla, Meduza, A t t i s , Eros şi Hercule.
Pe f r o n t o n u r i l e acoperişurilor de edicule de la M i c i a este reprezen­
tată Scylla cu cap şi bust de femeie şi picioare în f o r m a cozilor de
peşte . M o t i v u l este s i m i l a r cu cel d i n partea superioară a u n e i stele
2 6

de la C a r n u n t u m . 2 1

Meduza apare într-o manieră sui generis în nişa u n u i acoperiş de

ediculă de la M i c i a — două b u s t u r i dispuse ca f i g u r i l e de pe cărţile de
joc. Gorgona are faţa lată, gura cărnoasă cu colţurile lăsate în jos, ochii
e x o f t a l m i c i . De o parte şi de cealaltă a feţei, părul răsucit în cîte o
coadă groasă cu vîrful r i d i c a t aminteşte de şerpii care îi înconjurau
capul. Poartă o cămaşă cu f a l d u r i u n g h i u l a r e redate sub f o r m a unor
l i n i i în brăduleţ, i a r pe u m e r i o manta cu t i v l a t pe p i e p t . Acest t i p 2 8

umanizat a l Meduzei îşi găseşte cele m a i apropiate analogii pe nişte

stele descoperite t o t la M i c i a ( f i g . 6).
2 9

A t t i s în postura obişnuită, cu bonetă frigiană pe cap, îmbrăcat cu

tunică dublă, mîna stingă dusă la tîmplă şi c o t u l s p r i j i n i t pe n e l i p s i t u l
pedum, ţinînd p i c i o r u l d r e p t încrucişat peste stîngul, este înfăţişat pe
ediculele de la P o t a i s s a , G h e r l a , j u d . C l u j şi Ilişua, j u d . Bistriţa-
30 3 1

Năsăud . 3 2

Eros ca geniu a l morţii, s p r i j i n i n d u - s e pe o făclie întoarsă, apare

pe u n perete de ediculă de la Gîrbău, j u d . C l u j . A m b e l e m o t i v e 3 3 3 4

au analogii pe ediculele de la Intercisa . 3 5

Hercule, a l cărui loc în simbolistica funerară este precis s t a b i l i t , 3 0

redat pe u n perete de ediculă de la M i c i a , îndeplineşte u n a d i n poruncile

la care a fost supus — ucide h i d r a de la Lerna . 3 7

2
'' P e n t r u b a n c h e t u l de tip p a n n o n i c v e z i : A . B i i r g e r , în „ R é g é s z e t i f u z e t e k " ,
S. I I , n r . 5, B u d a p e s t , 1959.
2 5
G r . F l o r e s c u , în ED, I V , 1926—1927, p. 83, n r . 7, fig. 7.
2 6
L . Ţ e p o s u — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V I , 1969, p. 159, p l . I , fig. 1 şi o
p i e s ă i n e d i t ă d i n M u z e u l j u d e ţ e a n H u n e d o a r a — D e v a , i n v . 110.
2 7
A . S c h o b e r , Die rômischen Grabsteine von Noricum und Pannonien, Wien,
1923, p. 34, n r . 62, f i g . 28.
2 8
L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V , 1968, p. 128, p l . I , fig. 1 ; R.R., p. 255,
G 138 = Civiltà, p. 246—247, G . 99.
2 9
L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , op. cit., p. 131—132, p l . I I , f i g . 2 şi 3.
3 0
E . B u j o r , în „ A p u l u m " , V I , 1967, p. 195—198, n r . 12, f i g . 6.
3 1
J . O r n s t e i n , în JOAI, V I , 1903, p. 114—115, n r . 3, f i g . 35 ; A . B u d a y , în
DolgCluj, V I I , 1916, p. 83, fig. 8 a ; G r . F l o r e s c u , în ED, I V , 1926—1927, p. 83,
n r . 8, fig. 8.
3 2
D . P r o t a s e , în „ S t u d i i şi c o m u n i c ă r i . A c t a M u s e i R e g i o n a l i s A p u l e n s i s " ,
I V , 1965, p. 135, f i g . 4.
3 3
A . B u d a y , î n DolgCluj, V I I , 1916, p. 67, f i g . 13 b ; G r . F l o r e s c u în ED,
I V , 1926—1927, p. 81—82, n r . 4, f i g . 4 b.
3 4
P e n t r u i n t e r p r e t a r e a l u i A t t i s şi E r o s pe m o n u m e n t e l e f u n e r a r e v e z i :
L . Z o t o v i c , în „ S t a r i n a r " , X X , 1969, p. 431—440.
3 5
Intercisa, I , Archaeologia Hungarica, s.n., X X X I I I , B u d a p e s t , 1954, n r .
148—152, p l . L I V — L V .
3 6
F r . C u m o n t , Recherches sur le syombolisme funéraire des romains, Paris,
1966, p . 415—416.
3 7
L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V , 1968, p. 128—129, n r . 5, p l . I I , 1.

www.mnir.ro
18 L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU

M o r t u l eroizat, sub înfăţişarea cavalerului trac, este reprezentat

mergînd la pas (un perete de ediculă p r o v e n i n d d i n T r a n s i l v a n i a şi 3 8

alţi doi pereţi de la O p t a t i a n a ) sau galopînd. pe p u n c t u l de a vîna

39

un animal (un perete de ediculă de la M i c i a , f i g . 7). I n ambele ipostaze 40

este schematizată scena de pe r e l i e f u r i l e v o t i v e . Pe u n perete de 4 1

ediculă de la Şeica M i c ă , deja a m i n t i t , este înfăţişat în r e g i s t r u l

4 2

superior u n călăreţ i n galop spre dreapta, pe p u n c t u l de a înfige lancea

în duşmanul căzut la picioarele calului. Credem că în acest caz n u mai
este vorba despre cavalerul trac, ci de m o t i v u l specific artei funerare
de pe R h i n . 4:t

I n cazuri izolate, pe ediculele d i n Dacia apar : Calo ţinînd caii de

d î r l o g i , g l a d i a t o r i . v i z i t i u în b i g ă , două persoane într-un car cu
44 4 3 4 6

coviltir'"'·, femei cu părul despletit şi capul aplecat pe umăr — boci­

toare , şi chiar s i m b o l u l Romei — lupa cu cei doi g e m e n i .
4 8 4 e

Elemente adiacente i n decorul ediculelor sînt păsări şi animale cu

rol de s i m b o l u r i funerare : p o r u m b e l u l , leul, păunul sau m o t i v e vegetale:
viţa de vie cu ciorchine de strugure şi f r u n z a de iederă. Trebuie m e n ­
ţionat f a p t u l că în Dacia Superior lipsesc scenele bacchice.
Aspectele vieţii cotidiene, aşa cum s-a a m i n t i t , se reduc la cîteva
scene. U n perete de ediculă de la Potaissa reprezintă pe una d i n feţe
o femeie îmbrăcată cu o tunică pînă la pămînt, care ţine în mîna dreaptă
fusul şi în stînga f u r c a şi caierul. Alături se află u n copil care întinde
mîna spre mama l u i . T o t de la Potaissa trebuie să provină r e l i e f u l
5 0

„coafezei", descoperit la Rediu, j u d . C l u j . Este înfăţişată o femeie 5 1

şezînd. cu păr bogat pieptănat în bucle la creştet şi pe tîmple. I n mîna

stingă întinsă ţine o cutie cu pomadă. I n spatele ei stă o femeie care
se pregăteşte să o pieptene, întinde mîna dreaptă după cutia cu pomadă,
iar cu stînga apucă buclele femeii pe care o piaptănă. I n cîmpul r e l i e ­
f u l u i se găseşte u n pieptene cu două rînduri de dinţi. I n sfîrşit. în

• N e i g e b a u r , Dacien,
Λ
p. 288, nr. 17 ; S . F e r r i , în ARD, p. .320, fig. 418 ; R.R.,
p. 254, G 133, p l . 98 = Civiltà, p. 245, G 94.
E m . P a n a l t e s c u , ACMIT,
: M
I I I , 1930—1931, p. 91—94, fig. 4 şi fig. 66 ; R.R.,
p. 254, G 134.
O . F l o c a , AMN, V , 1968, p. 116—117, n r . 5, fig. 5.
4 0

' P e n t r u m o r t u l eroizat în c h i p de c a v a l e r
/,
trac vezi : A. Cermanovic —
K u z m a n o v i é , în „ A r c h a e o l o g i a J u g o s l a v i c a " , 4, 1963.
4 2
V e z i s u p r a nota 23 şi I . I . R u s s u , în AMN, I V , 1967, p. 99—101, nr. 24 a.
4 3
S . F e r r i , Arte romana sul Reno, M i l a n o , 1931 p. 63, fig. 2 ; p. 64, fig. 3.
P e r e t e de a e d i c u l a de l a G h e r l a : J . O r n s t e i n , în JOAI,
4 4
V I , 1903, B e i b l ,
p. 114—115. nr. 3, fig. 35 ; A . B u d a y , în DolgCluj, V I I , 1916, p. 83, fig. 8 a ; G r . F l o ­
rescu, în ED, I V , 1926—1927, p. 83, n r . 8, fig. 8.
4 3
P e r e t e de a e d i c u l a din Transilvania. Vezi supra nota 18.
P e r e t e de a e d i c u l a de l a G h e r l a : J . O r n s t e i n , în JOAI,
4 8
V I , 1903, B e i b l ,
p. 114, fig. 34 ; G r . F l o r e s c u , în E D , I V , 1926—1927, p. 84, nr. 9, fig. 9.
47 p e t e de a e d i c u l a d i n T r a n s i l v a n i a . V e z i s u p r a nota 38. A s u p r a s e m n i ­
e r

ficaţiei c a r u l u i pe m o n u m e n t e l e f u n e r a r e d i n P a n n o n i a v e z i : C . Sâgi, în AE,

V — V I , 1944—1945, p. 232—238.
w
P e r e t e de a e d i c u l a de l a C r i s t e ş t i , piesă i n e d i t ă în M u z e u l T g . M u r e ş .
I . P a u l o v i c s , Dacia, p. 87—88, fig. 25 ; C . P o p , în AMN, V I I I , 1971, p. 178—179,
4 9

nr. 5, fig. 5.
™ I . I. R u s s u . — Z . M i l e a . în P M , 1965, nr. 18, fig. 18 a—b.
I d e m , op. cit., p. 28—29, fig. 17 ; R.R., p. 254, G 132 = Civiltà
3 1
p. 245, G 93.

www.mnir.ro
E D I C U L E F U N E B A R E DIN DACIA 19

registrul central al ediculei de la Şeica M i c ă este înfăţişat u n ţăran

5 2

arind cu p l u g u l şi u n copil care mînă caii ( f i g . 8).

5 3

Lipsa inscripţiilor şi a u n o r date m a i precise referitoare la condi­

ţiile descoperirii fac e x t r e m de dificilă încadrarea cronologică a edicu-
lelor şi o limitează, în ultimă instanţă, la analiza stilistică, destul de
subiectivă şi nesigură, dat f i i n d f a p t u l că f r o n t a l i t a t e a . schematismul,
simetria sînt trăsături comune monumentelor provinciale şi n u d e f i n i ­ 5 4

t o r i i p e n t r u secolul I I sau I I I . I n s p r i j i n u l unei datări m a i sigure, mai

pot f i aduse, la rigoare, analogiile d i n p r o v i n c i i l e învecinate şi gruparea
ediculelor d i n Dacia pe ateliere, acolo unde este posibil.
I n Pannonia s-au descoperit circa 30 de pereţi de ediculă, dar n u
s-a păstrat n i c i u n m o n u m e n t în întregime. Tipologia este, în general,
asemănătoare cu a pieselor d i n Dacia, dar decorul, deşi m a i u n i t a r , are
un r e p e r t o r i u m a i l i m i t a t . D i n punct de vedere stilistic ediculele d i n
Pannonia sînt m a i izbutite. Pereţii, mărginiţi de pilaştri, sînt decoraţi
pe ambele feţe : elemente simbolice, scene bacchice şi de ofrandă — în
exterior şi f a m i l i a celor decedaţi — în i n t e r i o r . Analoage ediculelor S 5

d i n Dacia sînt unele monumente de la Intercisa. unde ediculele cu

f i g u r a întreagă a defuncţilor sînt datate la m i j l o c u l sec. al I I - l e a e.n.
A i c i datarea şi tipologia se face m a i cu seamă pe baza interpretării
m o t i v e l o r vegetale , care lipsesc în Dacia.
5β

I n sec. a l I I - l e a e.n. este datat şi u n perete de ediculă descoperit

Ja Flavia Solvă, în N o r i c u m , pe care este reprezentat u n bărbat îmbrăcat
cu o tunică pînă la genunchi, ţinînd în dreapta o cană şi în stingă
o cupă . 5 7

Este de s u b l i n i a t f a p t u l că, în stadiul actual al cercetării, dispu­

nerea m o t i v e l o r ornamentale pe registre este u n element specific edicu­
lelor d i n Dacia. Credem că această morfologie inedită s-a i n d i v i d u a l i z a t
m a i tîrziu, adică n u i m e d i a t după ce t i p u l de m o n u m e n t f u n e r a r res­
pectiv a pătruns în regiunea intracarpatică.
Menţinînd rezervele pe care le i m p u n e ipoteza, socotim că aedicula
ca formă de m o n u m e n t sépulcral pătrunde în Dacia la m i j l o c u l sec. al
I I - l e a e.n. şi că t i p u l cel m a i vechi îl constituie edicula cu pereţii
decoraţi pe ambele feţe. Paralel se răspîndeşte t i p u l cu o singură faţă
ornamentată, t i p care continuă şi în secolul următor. L a sfîrşitul sec. al

' V e z i s u p r a nota 38.

r 2

r j
A s u p r a s e m n i f i c a ţ i e i s i m b o l i c e a scenei v e z i : F r . C u m o n t , op. cit., p. 431.
M
P e n t r u probleme generale privind arta provincială r o m a n ă vezi : A. Schober,
Zur Entstehung und Bedeutung der provinzial-rômischen Kunst, în JOAI, XXVI,
1930, p. 9—52 ; L . H a h l , Zur Stilentwicklung der provinzialromischen Plastik in
Germanien und Gallien, D a r m s t a d t , 1936 ; R . N o l l , Kunst der Rômerzeit in ôster-
reich, S a l z b u r g , 1949 ; H . S c h o p p a , L'art romain dans les Gaules, en Germanie et
dans les iles Britanniques, F r i b o u r g , 1958 ; A . F r o v a , L'arte di Roma e del mondo
romano, T o r i n o , 1961 ; J . M . C . T o y n b e e , Art in Britain under the Romans, Oxford,
1964 ; Le rayonement des civilisations grecque et romaine sur les cultures périp­
hériques, P a r i s 1965 ; Arte e civiltà romana nell'Italia settentrionale dalla republica
alla terrarchia, B o l o g n a , 1964 (I) şi 1965 ( I I ) ; G . A . M a n s u e l l i , s.v. Provinciale, arte
in Enciclopedia dell'arte antica classica e orientale, V I , p. 519—527.
•
·'>
' G . E r d é l y i , în AÊ, 88, 2, 1961, p. 184—191.
Intercisa,
5 0
I , p. 201 sqq.
"· W . M o d r i j a n — E W e b e r , în „Schild v o n S t e i e r " , 12, 1964/65, p. 18—19,
nr. 160.

www.mnir.ro
20 L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU

I I - l e a e.n. şi, m a i ales, în sec. al I I I - l e a e.n. se răspîndeşte t i p u l cu

cîmpul ornamental împărţit în două sau t r e i registre.
Atît în ceea ce priveşte structura, cît şi în ceea ce priveşte decorul
este de sesizat o înrudire între edicule şi stele. Este suficient să a m i n t i m
că împărţirea în registre a ediculelor este u n element p r e l u a t de la
stele, că odată cu ediculele pătrunde în Dacia t i p u l de stele cu pseudo-
ediculă puţin răspîndit a i c i , datorită concurenţei stelelor cu medalion
5 8 9 S

şi a ediculelor însăşi sau că imaginea întreagă a defuncţilor se aseamănă

m u l t cu aceea de pe stelele f a m i l i a l e . e o

După locul de provenienţă ediculele d i n Dacia se repartizează

astfel : A p u l u m — 3 ; Cristeşti — 7 ; Deva — 1 ; Germisara — 2 ;
Gherla — 6 ; Gilău, j u d . C l u j — 2 ; Gîrbău, j u d . C l u j — 1 ; Ilişua,
j u d . Bistriţa-Năsăud — 2 ; M i c i a — 24 ; Napoca — 5 ; Optatiana — 2 ;
Porolissum — 1 ; Potaissa — 9 ; R e d i u — 1 ; Sărăţeni, j u d . Mureş — 1 ;
Şeica Mică — 2 ; Tihău, j u d . S ă l a j — 1 ; T r a n s i l v a n i a — 4 ; U l p i a
Traiana — 1 . 6 1

D i n statistica de m a i sus se conturează cîteva centre : M i c i a ,

Potaissa, Gherla, unde edicula, ca formă de m o n u m e n t sépulcral, a fost
preferată. Trăsăturile stilistice comune ale u n o r monumente funerare
au permis să se vorbească f u n d a m e n t a t despre existenţa unor ateliere
ale meşterilor p i e t r a r i la N a p o c a , P o t a i s s a şi M i c i a .
62 83 6 4

Rămînînd în c a d r u l l i m i t a t al unei singure categorii de monumente

funerare — ediculele — , problema atelierelor se pune u n i l a t e r a l şi
dovada existenţei l o r este privată de o serie de argumente, pe care
n u m a i o p r i v i r e de ansamblu asupra t u t u r o r monumentelor funerare
descoperite într-o aşezare le poate oferi. C u toate acestea ne v o m o p r i
succint asupra a t e l i e r u l u i de la Gherla şi a l celui de la Micia, deoarece
u n u l se dezvoltă exclusiv pe lîngă u n castru, pe cînd celălalt se dez­
voltă într-o aşezare importantă, cu caracter cvasi u r b a n .
L a Gherla, pe lîngă castrul alei I I P a n n o n i o r u m a existat u n 8 5

atelier de p i e t r a r i în a doua jumătate a sec. al I I - l e a e.n. Pereţii de

5 8
Pentru d i f u z i u n e a stelelor s u b pseudo-ediculă vezi : S. R i n a l d i - T u f i ,
Stele funerarie con ritratti di etă romana nel Museo Archaeologico di Spalato, în
„ A t t i d e l l a A c c a d e m i a N a z i o n a l e d e i L i n c e i " , S . [ V I I I , v . X V I , fasc. 3, 1971,
p. 115—124.
5 9
O s t e l ă de l a A v r i g , j u d . S i b i u , în M u z e u l B r u k e n t h a l d i n S i b i u : G r . F l o ­
r e s c u , în ED, 1926—1927, p. 90—91, n r . 22, fig. 19 ; R.R., p. 266, G 179, p l . 93 = Ci­
viltà, p. 250, G 116.
m
Pentru stelele f a m i l i a l e v e z i : L . Ţ e p o s u - M a r i n e s c u , în SCIV, 23, 2,
1972, p. 220—227, f i g . 4, 1—2 c u b i b l i o g r a f i a r e s p e c t i v ă .
6 1
C u e x c e p ţ i a e d i c u l e i p ă s t r a t e î n î n t r e g i m e de l a M i c i a s o c o t i t ă ca u n
s i n g u r m o n u m e n t , în s t a t i s t i c ă sînt m e n ţ i o n a ţ i t o ţ i p e r e ţ i i de e d i c u l e d e s c o p e r i ţ i ,
c h i a r d a c ă u n i i d i n t r e e i a r p u t e a s ă p r o v i n ă de l a a c e l a ş i m o n u m e n t , c u m a r fi
c a z u l celor doi p e r e ţ i de l a O p t a t i a n a .
6 3
A . Bodor, în OmD, p. 47.
1 3
Z . M i l e a — V . F e n e ş a n , în „ R e v i s t a m u z e e l o r " , I I I , n r . 3, 1966, p. 267—268 ;
I . M i t r o f a n — L . Ţ e p o s u , î n AMN, V I I , 1970, p. 533 s q .
6 4
L . D a v i d — L . M ă r g h i t a n , în AMN, V , 1968, p. 130—131.
6 5
V e z i : V . C h r i s t e s c u , Istoria militară a Daciei romane, Bucureşti 1937,
p. 135—136 şi p. 181 ; W . W a g n e r , Die Dislokation der romischen Auxiliariormatio-
nen in den Provinzen Noricum, Pannonien, Moesien und Dakien, B e r l i n , 1938,
p. 60—62 ; C . D a i c o v i c i u , La Transylvanie dans l'antiquité, B u c u r e ş t i , 1944, p. 109
— 110 ; C D a i c o v i c i u — D . Protase, în JRS, L I , 1961, p. 63—70 ; D . P r o t a s e în
SCIV, 19, 2, 1968, p. 319 s q .

www.mnir.ro
 E D I C U L E F U N E R A R E DIN DACIA 21

ediculă lucraţi aici au ambele feţe ornamentate, o singură faţă orna­

mentată cu u n m o t i v unic sau o singură faţă ornamentată împărţită
în două registre. R e p e r t o r i u l f i g u r a t i v este legat de specificul t r u p e i
de cavalerie şi de locul ei de recrutare : călăreţi, Calo, car, bigă şi
A t t i s . S t i l u l este destul de p r i m i t i v şi schematic, monumentele par
lucrate în pripă, de meşteri puţin pricepuţi. N u este exclus să f i e chiar
soldaţi acei care t r a n s p u n pe piatră locală m o t i v e f i g u r a t i v e pe care
le cunosc d i n l o c u l l o r de baştină.
I n pagus Miciensis, înfloritoarea aşezare romană de pe m a l u l
M u r e ş u l u i , existenţa u n o r meşteri care sculptau p i a t r a scoasă d i n
66

carierele învecinate este axiomatică. De aici provine, de altfel, şi o

inscripţie care aminteşte pe u n M . Cocceius Lucius lapidarius . Credem e 7

că la sfîrşitul sec. al I I - l e a e.n. şi p r i m e l e decenii ale sec. a l I I I - l e a e.n.

funcţiona aici u n atelier de p i e t r a r i care executau m o n u m e n t e funerare
n u n u m a i p e n t r u armata cantonată în castru, ci şi p e n t r u populaţia
civilă. Sec. a l I I I - l e a este perioada de m a x i m ă înflorire a M i c i e i , dove­
dită de o intensă activitate constructivă, cînd se refac t h e r m e l e , se β8

reconstruieşte t e m p l u l zeilor m a u r i şi d i n t r e t i p u r i l e de monumente

funerare este aleasă cu precădere aedicula. Pereţii de edicule de la
M i c i a sînt ornamentaţi pe o singură faţă, cu u n m o t i v unic sau dispus
pe două registre. D i n r e p e r t o r i u l f i g u r a t i v se vădeşte preferinţa p e n t r u
imaginea celor decedaţi. S î n t frapante f i z i o n o m i i l e asemănătoare, f i e
că este vorba despre bărbaţi, f e m e i sau personaje mitologice. O b r a j i i
sînt bucălaţi, ochii e x o f t a l m i c i fără iris şi pupilă, cu fosa lăcrimară
bine marcată, gura cărnoasă cu buze paralele, nearcuite, nasul m u l t
lăţit la rădăcină. Capilatura, atît la bărbaţi cît şi la femei, are aspect
de perucă, iar veşmintele sînt greoaie, cu f a l d u r i paralele, nenaturale
şi supărător de simetrice.
I n ceea ce priveşte originea t i p u l u i este de acceptat părerea l u i
A . S c h o b e r , după care edicula funerară derivă d i n f o r m a grecească
69

de naiskos, răspîndită d i n Grecia în s u d u l I t a l i e i şi de acolo la Roma

şi în n o r d u l I t a l i e i , de unde a pătruns în p r o v i n c i i .
Faţă de construcţiile funerare d i n n o r d u l I t a l i e i , unde în nişă se
află statuile d e f u n c ţ i l o r , t i p u l răspîndit în p r o v i n c i i este simplificat,
70

m
C . D a i c o v i c i u , în ACMIT, I I I , 1930—1931, p. 3—43 ; i d e m , în „ S a r g e t i a " ,
I I , 1941, p. 117—124 ; O . F l o c a , în „ D a c i a " , . V I I — V I I I , 1937—1940, p. 341 s q . ; i d e m ,
în Materiale, I , 1953, p. 781 s q . ; O . F l o c a — L . M ă r g h i t a n , în „ S a r g e t i a " , V I I ,
1970, p. 43—52 ; O . F l o c a — V . V a s i l i e v , în „ S a r g e t i a " , V , 1968, p. 121—152 ; M .
M a c r e a , Viaţa în Dacia romană, B u c u r e ş t i , 1969, v e z i i n d i c e ; D . P r o t a s e , Problema
continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii, B u c u r e ş t i , 1956, p. 59 ;
C . P e t o l e s c u , în „ S a r g e t i a " , I X , 1972, p. 43—49.
6 7
CIL, I I I , 1365.
0 8
T h e r m e l e sînt în c u r s de c e r c e t a r e de u n c o l e c t i v de arheologi de l a
M u z e u l de istorie a l R . S . R o m â n i a .
6 9
Die romischen Grabsteine von Noricum und Pannonien, Wien, 1923,
p. 194 s q .
7 0
G . B r u s i n , Gli scavi di Aquileia, U d i n e , 1934, fig. 135 ( d u p ă AÊ, 88, 2,
1961, p. 189, fig. 3.

www.mnir.ro
22 L U C I A ŢEPOSU-MARINESCU

adică imaginea celor decedaţi este transpusă pe pereţii construcţiei în

N o r i c u m , Pannonia şi Dacia sau ocupă faţa centrală a u n u i cippus în
formă de ediculă la Saint A m b r o i x sur A r n o n , în Gallia . η ι

Aedicula lipseşte în Dacia I n f e r i o r . I n provincia intracarpatică

Dacia Superior acest t i p de m o n u m e n t este bine reprezentat şi pătrunde
d i n n o r d u l I t a l i e i p r i n i n t e r m e d i u l p r o v i n c i i l o r învecinate N o r i c u m şi
Pannonia, s u f e r i n d a n u m i t e modificări. Este de subliniat în cazul Daciei
legătura d i n t r e stele şi edicule, care preiau de la primele imaginea
celor decedaţi sub formă de bust şi împărţirea cîmpului ornamental
în registre.
Ediculele ca şi alte t i p u r i de monumente funerare, cum sînt meda­
lioanele lucrate aparte, coronamentele în formă de t r u n c h i de piramidă
cu m u c h i i l e arcuite sau stelele f a m i l i a l e dovedesc orientarea artei f u n e ­
rare d i n Dacia spre n o r d u l I t a l i e i şi p r o v i n c i i l e d i n vestul Daciei *.

P R O B L È M E S D ' A R T P R O V I N C I A L R O M A I N (I).
ÉDICULES F U N E R A I R E S D E D A C I E

— Résumé —

L ' a u t e u r base ses c o n s i d é r a t i o n s c o n c e r n a n t l a forme, le d é c o r , les p o s s i ­

bilités de datation, l a d i f f u s i o n e n D a c i e et l'origine des é d i c u l e s f u n é r a i r e s s u r
u n n o m b r e d e 71 m o n u m e n t s , dont 40 sont publiés et 31 inédits.
L e s é d i c u l e s f u n é r a i r e s c o m p o r t a n t trois p a r o i s et u n toit — à d e u x pentes
ou en f o r m e de v o û t e — o u v e r t e s à, l a p a r t i e a n t é r i e u r e . E l l e s sont d i f f é r e n t e s des
constructions f u n é r a i r e s de d i m e n s i o n s p l u s g r a n d e s — m a u s o l é e s . D a n s l a D a c i e
S u p é r i e u r e u n e seule aedicula s'est c o n s e r v é e toute e n t i è r e , celle d é c o u v e r t e à
M i c i a ( V e ţ e l , d i s t r i c t H u n e d o a r a ) , les a u t r e s é t a n t s e u l e m e n t q u e l q u e s toits et un
g r a n d n o m b r e de parois. C e l l e s - c i ont les d e u x faces d é c o r é e s ou s e u l e m e n t ia l'ace
i n t é r i e u r e . L e c h a m p o r n a m e n t a l est d i v i s é , q u e l q u e s fois, en registres, et la p l u ­
p a r t des m u r s ont u n e l a r g e b o r d u r e , sans d é c o r a t i o n s , en une m a r g e . L e s p a r o i s
de l'édicule ont u n r i c h e r é p e r t o i r e figuratif : l'image des d é c é d é s , le banquet f u n é ­
r a i r e , des p e r s o n n a g e s mythologiques, des é l é m e n t s s y m b o l i q u e s , des s c è n e s de la
v i e quotidienne.
L'auteur considère, faisant les r é s e r v e s imposées par l'hypothèse, que
l'aedicula, c o m m e f o r m e s é p u l c r a l e , p é n è t r e d a n s l a D a c i e S u p é r i e u r e d u nord
de l ' I t a l i e , p a r l'entremise des p r o v i n c e s a v o i s i n n a n t e s N o r i q u e et P a n n o n i e au
m i l i e u d u I I - è m e siècle n.è., e n v i r o n . L e type le p l u s a n c i e n de l a p r o v i n c e a u
nord d u D a n u b e , c'est l'édicule f u n é r a r i r e à p a r o i s d é c o r é e s des d e u x côtés. E n
p a r a l l è l e se diffuse a u s s i le type à une seule f a c e d é c o r é e , type q u i continue aussi
pendant le siècle s u i v a n t . A l a f i n d u I I - è m e siècle et surtout a u c o m m e n c e m e n t
d u I I I - è m e siècle se r é p a n d le t y p e à c h a m p o r n a m e n t a l divisé e n d e u x ou trois
registres. D a n s le stade actuel des r e c h e r c h e s i l p a r a i t que ce t y p e a é t é c r é é ici
et q u ' i l est s p é c i f i q u e à l a D a c i e .

7 1
E. Espérandieu, Recuel général des bas-reliefs et sculptures de la Gaule
romaine, I X , 6992.
* D u p ă p r e d a r e a a r t i c o l u l u i l a r e d a c ţ i e în a n u l 1972, a a p ă r u t s t u d i u l mono­
grafic, a l l u i O . F l o c a — W . W o l s k i , Aedicula romană în Dacia, în BMI, X1LII, 3,
1973, p. 3—52. P e n t r u interpretarea d i f e r i t ă a monumentelor, v e z i L . Ţ e p o s u - M a r i -
nescu, S C I V . 4 , 3, 25, 1974.

www.mnir.ro
DACII L I B E R I D I N ZONA E X T R A C A R P A T I C A A ROMÂNIEI
IN S E C O L E L E I I — I V E.N.*

de dr. G H E O R G H E BICHIR

Crearea p r o v i n c i e i romane Dacia a lăsat în afara I m p e r i u l u i r o m a n

o mare parte d i n t r e daci, care au continuat să trăiască pe t e r i t o r i u l
lor de baştină.
Izvoarele l i t e r a r e şi descoperirile arheologice arată că dacii l i b e r i
d i n sec. I I — I V e.n. au convieţuit în anumite r e g i u n i cu sarmaţii şi
unele n e a m u r i germanice şi au fost c o n t i n u u influenţaţi de r o m a n i .
Deşi, priviţi în general, dacii l i b e r i au v e n i t în contact cu aceleaşi
g r u p u r i de populaţii (romani, sarmaţi, germani), situaţia l o r diferă de
la o regiune la alta, datorită r a p o r t u r i l o r care au existat între ei şi
g r u p u r i l e de populaţii m a i sus a m i n t i t e . A s t f e l , carpii d i n Moldova au
reuşit să-şi menţină independenţa faţă de r o m a n i şi organizîndu-se
într-o puternică u n i u n e tribală au dominat pe sarmaţii pătrunşi în
t e r i t o r i u l l o r şi au atacat în repetate rînduri I m p e r i u l r o m a n .
I n schimb, dacii l i b e r i d i n vest, d i n Crişana, n-au a v u t aceleaşi
condiţii ca cei d i n Moldova. Situaţi între r o m a n i şi iazigi şi strîmtoraţi
în acţiunile l o r şi de u n i i şi de alţii, dacii l i b e r i d i n vest au t r e b u i t să
recunoască f i e hegemonia r o m a n i l o r , fie pe cea a sarmaţilor ; aceştia
d i n urmă i - a u d o m i n a t pe daci n u atît p r i n numărul lor mare, ci mai
a^es pe plan p o l i t i c şi m i l i t a r în calitatea lor de clienţi ai Romei.
Descoperirile arheologice, m a i vechi şi m a i noi, făcute în R. P.
Ungară arată că pătrunderea iazigilor în cîmpia ungară (Alfold) n u a
împins populaţia dacică spre est, în t e r i t o r i u l Daciei, aşa cum se con­
sideră în m o d obişnuit, ci ea a rămas pe loc şi a continuat să convie­
ţuiască cu n o i i veniţi. Deci, ceramica dacică descoperită în pusta ungară
atestă pe daci aici şi n u „aminteşte ecoul u n o r tradiţii m a i v e c h i " aşa
c u m consideră u n i i d i n t r e cercetătorii d i n ţara vecină şi prietenă. I n
n o r d - v e s t u l ţării, la Medieşu A u r i t , a fost documentată masiv populaţia
autohtonă dacică, dar aici, alături de daci îi întîlnim şi pe vandali, aşa
c u m par să indice descoperirile d i n necropolă.
Situaţia d i n M u n t e n i a îşi are şi ea particularităţile ei. M u n t e n i a ,
încercuită de I m p e r i u l r o m a n , temporar stăpînită şi c o n t i n u u supra-

* C o m u n i c a r e p r e z e n t a t ă l a a V l l - a C o n s f ă t u i r e de l u c r u a arheologilor d i n
R. S . R o m â n i a , B u c u r e ş t i , 27 nov. — 1 dec. 1971. A u t o r u l f o l o s e ş t e p r e s c u r t ă r i l e
i n t r a t e în u z l a periodicele I n s t i t u t u l u i de A r h e o l o g i e ( „ D a c i a " şi S C I V ) .

www.mnir.ro
 24 G H E O R G H E BICHIR

vegheată, n u oferea l o c u i t o r i l o r ei aceleaşi condiţii de dezvoltare pe

care le aveau dacii l i b e r i d i n Moldova.
Dacă îşi puteau p e r m i t e carpii să facă i n c u r s i u n i în i m p e r i u şi
să reclame subsidii de la r o m a n i , aşa c u m ne informează Petrus
Patricius (frag. 8), n u acelaşi l u c r u îl puteau face fraţii l o r d i n M u n t e n i a .
I n n o r d u l M o l d o v e i , şi în special în zonele adiacente d i n n o r d
şi est, locuiau costobocii, care cunosc m a x i m u m de dezvoltare în secolul
al I I - l e a . Cercetările arheologice arată că alături de costoboci au trăit
în spaţiul a m i n t i t sarmaţi, carpi şi d i f e r i t e n e a m u r i germanice.
Deşi intenţionăm să ne ocupăm n u m a i de populaţiile d i n zona
extracarpatică a României, respectiv M o l d o v a şi M u n t e n i a , am a m i n t i t
totuşi pe scurt situaţia t u t u r o r dacilor l i b e r i p e n t r u a scoate în evidenţă
trăsăturile specifice fiecărei r e g i u n i în parte şi a arăta că dacii, rămaşi
în afara p r o v i n c i e i romane Dacia, cunoscuţi de n o i sub numele de daci
l i b e r i , n u întotdeauna au dus o viaţă liberă, independentă, ci soarta
lor a depins adesea de cea a v e c i n i l o r m a i p u t e r n i c i .
S i n g u r i i care au reuşit să-şi menţină independenţa faţă de r o m a n i
şi să primească influenţa romană n u m a i în măsura necesităţii u n u i
popor liber, au fost dacii d i n Moldova, care au reuşit să se impună pe
plan p o l i t i c şi m i l i t a r , atît în faţa r o m a n i l o r cît şi a unor seminţii
barbare cu care au v e n i t în contact, reînviind u n e o r i , i n cursul
sec. I I — I I I e.n., epoca de glorie a l u i Burebista şi Decebal.
Este suficient să a m i n t i m atacul costobocilor d i n a n u l 170 e.n. cînd
aceştia pătrund pînă în Ellada, distrugînd cunoscutul t e m p l u de la
Eleusis, i n c u r s i u n i l e carpilor d i n sec. a l I I I - l e a în i m p e r i u , d i n rîndul
cărora se evidenţiază în m o d special atacul d i n 245, care s-a t r a n s f o r m a t
într-un adevărat război ce a d u r a t pînă în primăvara a n u l u i 247. L u p t e l e
au fost atît de puternice încît a fost necesară prezenţa împăratului
r o m a n pe cîmpul de luptă '. Dar între dacii l i b e r i şi i m p e r i u au existat
şi relaţii de bună vecinătate, însă asupra l o r n u p u t e m insista a i c i . 2

De a l t f e l , vastitatea problemelor pe care le ridică tema abordată

d i n p u n c t de vedere istoric şi c u l t u r a l n u ne p e r m i t e decît să prezentăm
pe scurt unele rezultate m a i i m p o r t a n t e şi să p u n e m în discuţie n o i
puncte de vedere cu p r i v i r e la începutul şi sfîrşitul c u l t u r i i c a r p i c e . 3

Intrucît relaţiile arheologice d i n fiecare regiune diferă, v o m t r a t a

separat situaţia d i n M o l d o v a şi cea d i n M u n t e n i a .
începem discuţia cu cei m a i p u t e r n i c i d i n t r e dacii l i b e r i şi anume
cu c a r p i i . I n prezent, se cunosc pe t e r i t o r i u l M o l d o v e i circa 180 de
descoperiri carpice : 137 aşezări şi 43 necropole, dar cercetări siste­
matice n u s-au făcut decît în puţine d i n t r e ele.
Cele m a i m u l t e aşezări şi necropole se găsesc în zona centrală
şi subcarpatică a Moldovei, unde au fost îngropate şi cele m a i m u l t e
P e n t r u conflictele d i n t r e d a c i şi r o m a n i , v e z i G h . B i c h i r , Carpii
1
în istorio­
grafia română şi străină, S C I V , 22, 1971, 2, p. 189—195.
2
.Vezi G h . B i c h i r , Les relations entre les Daces libres et Romains aux
II —IV»
e
siècles de n.è. à la lumière des recherches archéologiques, în Actes du
Vile Congrès international des sciences préhistoriques et protohistoriques, 2, P r a g a ,
1971, p. 1034—1037.
3
T r a t a r e a a m p l ă a acestor p r o b l e m e o face a u t o r u l în m o n o g r a f i a Cultura
carpică, E d i t u r a A c a d e m i e i R . S . R . , B u c u r e ş t i , 1973.

www.mnir.ro
DACII L I B E R I DIN ZONA E X T R A C A R P A T I C A 29

tezaure monetare în sec. I I — I I I e.n., respectiv a doua jumătate a sec.

al I I - l e a şi p r i m a jumătate a celui următor.
D i n t o t a l u l de 137 aşezări, 79 se află între Ş i r e t şi Carpaţi, iar
58 sînt între Şiret şi P r u t . I n ceea ce priveşte necropolele situaţia este
mai echilibrată : 18 necropole sînt situate între Şiret şi Carpaţi şi 25
între Ş i r e t şi P r u t .
Materialele de t i p carpic se găsesc şi în n o r d u l Moldovei, dar cum
acolo predomină cele de t i p Lipiţa, considerăm că în zona respectivă
ne aflăm în aria sudică a acestei c u l t u r i . De altfel, materialele carpice
nu-şi fac apariţia aici decît la sfîrşitul sec. al I I - l e a şi în sec. al
I I I - l e a e.n. Se poate presupune că după înfrîngerea costobocilor d i n
anul 170, partea de sud a „ţării costobocilor", respectiv n o r d u l Moldovei,
a i n t r a t în sfera de dominaţie a carpilor.
în u l t i m u l t i m p , la Zvoriştea, j u d . Suceava, s-a descoperit o necro­
polă de incineraţie, în cadrul căreia M . Ignat distinge elemente de t i p
Lipiţa, de t i p carpic şi de t i p Przeworsk . 4

Caracterul nordic a l materialelor de la Zvoriştea (atribuite asdin-

gilor şi l a c r i n g i l o r de cercetătorul sucevean) a fost contestat de K a z i m i r
Godlovski, b u n cunoscător al c u l t u r i i Przeworsk. După cercetătorul
polonez, materialele în discuţie aparţin u n u i aspect c u l t u r a l local.
Deci, arheologic se constată că întreg t e r i t o r i u l M o l d o v e i a fost
locuit de populaţii de origină traco-dacică, i n d i f e r e n t dacă sînt carpi
sau costoboci.
I n ceea ce priveşte localizarea carpilor a m i n t i m că păreri mai
vechi c o n f o r m cărora c a r p i i au locuit p r i n părţile G e r m a n i e i răsăritene
şi au c o n t r i b u i t la formarea c u l t u r i i Lausitz (Luzice) au fost m u l t
depăşite. L a f e l n u m a i poate f i susţinută n i c i ipoteza conform căreia
c a r p i i ar f i locuit iniţial la est de N i s t r u şi începind cu sec. a l I I - l e a e.n.,
ei ar f i început să se deplaseze spre vest de-a l u n g u l ţărmului n o r d -
pontic, în t e r i t o r i u l d a c i c . D i n păcate se m a i întîlnesc şi astăzi cerce­
5

tători care vorbesc de „carpi p o n t i c i " . O altă ipoteză susţinută şi i n

6

prezent, de u n i i istorici, este aceea a o r i g i n i i nordice a c a r p i l o r , l u c r u 7

i n f i r m a t de cercetările arheologice care arată că c u l t u r a materială a

carpilor este atît de strîns legată de daci, încît poate f i considerată
ca o formă evoluată a La Tène-ului geto-dacic.
Concluzia logică care se desprinde d i n analiza acestei probleme
este aceea că o cultură materială eminamente dacică n u putea veni d i n
t e r i t o r i u l extra-dacic, n i c i d i n nord, n i c i d i n est.
După părerea noastră în carpi trebuie să vedem u n t r i b dacic,
care iniţial a locuit în regiunea Carpaţilor răsăriteni, în t e r i t o r i u l ce
poate f i d e l i m i t a t în l i n i i m a r i între apa M o l d o v e i în nord, Şiret în est
şi p r o b a b i l P u t n a în sud şi care cu t i m p u l s-a extins treptat, aşa încît
în sec. I I — I I I e.n. au ajuns să stăpînească cea m a i mare parte d i n
t e r i t o r i u l geto-dacic de la est de Carpaţi.
4
M . I g n a t , S C I V , 21, 1970, 4, p. 681—682.
6
U . K a h r s t e d t , Die Karpodaken, P Z , I V , 1912, p. 84.
6
C f . G h . B i c h i r , Precizări în legătură cu unele lucrări recent apărute, SCIV,
22, 1971, 4, p. 664 c u n o t a 4.
7
N . G o s t a r , î n „Studii şi a r i c o l e de i s t o r i e " , X I X , 1972, p. 87. P e n t r u alţi adepţi
ai acestei p ă r e r i v e z i G h . B i c h i r , S C I V , 22, 1971, 2, p. 186—188.

www.mnir.ro
26 G H E O R G H E BICHIR

S t u d i i n d îndelungata istorie a geto-dacilor, constatăm că întot­

deauna a existat u n t r i b hegemon care a reuşit să polarizeze în j u r u l
său numeroase alte t r i b u r i geto-dacice. Aşa se explică de ce în d i f e r i t e
perioade istorice se vorbeşte n u m a i de daci, iar în epoca m a i tîrzie
(sec. I I — I V e.n.) în special de costoboci şi carpi.
I n izvoarele l i t e r a r e antice carpii sînt menţionaţi n u m a i după
distrugerea regatului l u i Decebal şi dispariţia costobocilor de pe
scena istoriei.
I n p r o b l e m a t i c i i calipizi (καίλιπίδαι), amintiţi de Herodot ( I V . 17),
Strabon ( X I I , 3, 21) şi Pomponius Mela ( I I , 1, 7) şi carpizi καρπίδαι
întîlniţi la Ephoros (fragm. 158, 78) şi Pseudo Scymnos (942—844) şi
puşi de aproape toţi cercetătorii (W. Tomaschek, Ε. H . Minns, V . Pârvan
etc.) în legătură cu carpii, noi n u putem vedea decît cel m u l t t r i b u r i
de origine traco-dacică, înrudite cu c a r p i i . 8

C o n f o r m tezei noastre, c u l t u r a carpică este o continuare a L a

Tène-ului geto-dacic d i n Moldova, căreia i s-a adăugat influenţa romană
şi cea sarmatică.
Arheologic se constată că în t i m p u l celui de-al doilea război dacic
(105—106), aşezările La Tène d i n Moldova au fost distruse (Bîtca
Doamnei, P i a t r a Şoimului (Calu). Răcătău, B r a d u , Poiana-Dulceşti (La
Broşteanu) etc.).
Infrîngerea dacilor de către r o m a n i a favorizat pătrunderea unor
g r u p u r i de sarmaţi la vest de P r u t . I n această situaţie t r i b u r i l e dacice
de la est de Şiret s-au refăcut m a i greu. deoarece t e r i t o r i u l l o r era
călcat mereu de sarmaţi şi alte populaţii care atacau i m p e r i u l .
Feriţi de presiunea sarmatică şi de f a p t u l că t e r i t o r i u l l o r n u
servea drept „culoar" p e n t r u „barbarii" care atacau i m p e r i u l , carpii
care locuiau în zona subcarpatică s-au refăcut m a i uşor şi cu t i m p u l
şi-au extins dominaţia şi asupra celorlalte t r i b u r i geto-dacice de la
est de Şiret.
Observaţiile arheologice făcute pe teren, în zona subcarpatică a
Neamţului, arată că după încetarea aşezărilor La Tène, i n t i m p u l celui
de-al doilea război dacic, alte aşezări noi apar în imediata apropiere a
celor părăsite. Dar în t i m p ce vechile aşezări fuseseră situate pe înălţimi
şi în locuri m a i retrase, aşezările noi au fost înfiinţate în locuri deschise.
A m i n t i m aici situaţia de la P i a t r a Neamţ, unde după distrugerea aşeză­
r i l o r de pe Cozla, Pietricica şi Bîtca Doamnei (toate situate pe înălţimi),
întilnim în apropierea lor, în l o c u r i deschise, aşezările d i n secolele
I I — I I I e.n. de la Lutărie (la poalele Pietricicăi) şi Dărmăneşti, pe terasa
mediană a C u e j d u l u i .
O situaţie asemănătoare a fost observată şi la Poiana-Dulceşti. Şi
aşezarea La T è n e d i n p u n c t u l „Broşteanu" se afla într-un loc retras,
în t i m p ce aşezările de pe Silişte şi Varniţa sînt situate la m a r g i ­
nea terasei.
Aşezarea d i n p u n c t u l „Broşteanu" încetează în pragul sec. al I I - l e a
(anii 105—106), iar p r i m u l n i v e l de locuire al aşezărilor de pe Silişte
şi Varniţa, datat cu monede de bronz şi a r g i n t de la T r a i a n (AR, anii
112—117), H a d r i a n (AR, an 118), A n t o n i n u s Pius (bronz şi A R ) şi
8
V e z i G h . B i c h i r , op. cit., p. 187—188.

www.mnir.ro
DACII L I B E R I DIN ZONA E X T R A C A R P A T I C A 27

Faustina I I , soţia l u i Marcus A u r e l i u s (bronz şi A R ) , începe tot în

p r i m a jumătate a secolului I I ; p r o b a b i l la mică distanţă în t i m p după
distrugerea aşezării de la „ B r o ş t e a n u " . 9

Cauzele care am d e t e r m i n a t pe l o c u i t o r i să-şi schimbe vatra satului

sînt m u l t i p l e şi n u p u t e m insista asupra lor.
O altă problemă pe care v r e m s-o discutăm este aceea a sfîrşitului
c u l t u r i i carpice.
Pînă în prezent, cercetătorii puneau încetarea acestei c u l t u r i în
legătură cu luptele d i n t r e r o m a n i şi carpi d i n a n i i 295—297 şi considerau
că la aceste evenimente se referă A u r e l i u s V i c t o r (Caesares, 39, 43) şi
alţi a u t o r i antici care spun că întreaga seminţie carpi că a fost trans­
ferată în i m p e r i u : Carporum naţio translata omnis in nostrum solum
sau Carporum gens universa in Romania se tradidit (Consularia Constan-
tinopolitana, ad. a. 295).
I n u l t i m u l t i m p însă au apărut o serie de date care p u n la îndo­
ială această teză.
A s t f e l , republicarea corectă a diplomei m i l i t a r e de la A v e l l i n o .
cunoscută încă d i n anul 1824 (CIL, X V I , 157) dar greşit citită, a permis
să se constate că în a n i i 302—303, r o m a n i i au făcut de p a t r u o r i război
împotriva carpilor. D i p l o m a de la A v e l l i n o datează d i n 7 i a n . 304 . 10

Acelaşi l u c r u poate f i constatat şi d i n diploma militară de la Granaione

di Campognatico (Grosseto), datînd d i n 7 ian. 306 . D i n edictul de 11

toleranţă al l u i Galerius, datat în a p r i l i e 311, reiese că în perioada

306—311, r o m a n i i fac o nouă expediţie împotriva carpilor, iar Galerius
ia p e n t r u a şasea oară t i t l u l de Carpicus Maximus, aşa cum ne i n f o r ­
mează şi Eusebius ( V I I I , 17, 3).
Dacă ţinem seama că în perioada 313—319 r o m a n i i au d i n n o u
lupte cu carpii, dovadă t i t l u l de Carpicus Maximus p u r t a t de Con­
stantin cel M a r e . în una d i n inscripţiile descoperite în M a u r i t a n i a ,
datînd d i n 319 (CIL, V I I I , 8412), reiese că în p r i m u l pătrar al secolului
al I V - l e a carpii m a i reprezentau u n pericol p e n t r u r o m a n i .
Acceptînd teza susţinută pînă în prezent de toţi cercetătorii că
aşezările şi necropolele carpice încetează la sfîrşitul sec. al I I I - l e a (anii
295—297), întrebarea care se pune este următoarea : oare carpii care
continuă să ameninţe securitatea i m p e r i u l u i şi împotriva cărora r o m a n i i
fac n u m a i puţin de p a t r u războaie în 302—303 şi poartă n o i lupte între
306—311 şi 313—319 sînt carpii pe care-i avem documentaţi în aşezările
şi necropolele de t i p Sîntana de Mureş sau trebuie să p r e l u n g i m c u l t u r a
carpică şi în p r i m u l pătrar a l sec. a l I V - l e a (pînă în j u r u l anului 319),
admiţind că în 295—297 au încetat n u m a i o parte d i n aşezările şi
necropolele carpice.

n
C f . supra, nota 3.
'" C f . G . F o r n i , Il diploma militare frammentario CIL' XVI, 157 délia prima
tetrarchia, în „ B u l l e t i n o d e l l ' I s t i t u t o di D i r i t t o R o m a n o « V i t t o r i o S c i o l o j a » " , 62,
M i l a n o , 1959, p. 247—266 şi J . K o l e n d o , Hommages à Marcel Renard, I I , Bruxelles,
1969, p. 378—385.
M . B i z a r i , G . F o r n i , Diploma
1 1
militare dell 306 Athenaum", N.S., 38,
fasc. 1—2, P a v i a , 1960, p. 3—25.

www.mnir.ro
 28 G H E O R G H E BICHTK

Confirmarea o aşteptăm de la cercetătorii ce se ocupă de c u l t u r a

Sîntana de Mureş şi care trebuie să precizeze, pe bază de observaţii
concrete, cînd începe c u l t u r a Sîntana de Mureş în zona extracarpatică
a României, diferenţiat p e n t r u Moldova şi M u n t e n i a .
D i n m a t e r i a l u l publicat pînă în prezent reiese că în zona de care
ne ocupăm n u s-au găsit materiale de t i p Sîntana de Mureş, care să
poată f i datate precis la sfîrşitul sec. al I I I - l e a şi începutul sec. a l I V - l e a .
Chiar dacă unele descoperiri izolate ar putea f i a t r i b u i t e acestei p e r i ­
oade, ele n u schimbă cu n i m i c accentul p r o b l e m e i . Marea m a j o r i t a t e a
materialelor de t i p Sîntana de Mureş, publicate, se datează începînd cu
al doilea pătrar al sec. a l I V - l e a şi, în special, la m i j l o c u l şi în a doua
jumătate a acestui secol. Aşa încît se poate presupune că, la sfîrşitul
sec. al I I I - l e a şi începutul sec. al I V - l e a , avem de-a face cu infiltrări
izolate de populaţii germanice ; aşezarea goţilor în număr m a i mare pe
t e r i t o r i u l M o l d o v e i n u s-a petrecut decît după 319, respectiv după
încetarea c u l t u r i i carpice, dar şi după această dată carpii au rămas
în număr r e l a t i v mare pe t e r i t o r i u l de la est de Carpaţi şi au convieţuit
cu goţii aşa c u m demonstrează descoperirile arheologice.
Către sfîrşitul sec. al I V - l e a , scăpaţi de sub autoritatea goţilor,
datorită pătrunderii h u n i l o r în aceste r e g i u n i , carpii, antrenaţi de h u n i ,
atacă d i n n o u i m p e r i u l dar sînt respinşi de împăratul Theodosius I în
anul 381. Este u l t i m a menţiune a carpilor în izvoarele l i t e r a r e (Zosimus,
I V , 34). Sîntem în vremea cînd o bună parte d i n t r e carpi locuiau în
diverse p r o v i n c i i ale i m p e r i u l u i (Scythia M i n o r , Pannonia) şi Zosimus
a ţinut să precizeze că populaţia carpică pe care Theodosius I a alungat-o
peste Dunăre şi a s i l i t - o să se aşeze pe locurile pe care le părăsise,
era cea d i n Dacia, carpodacii (καρποδακαι) adică carpii d i n Dacia şi n u
c a r p i i care locuiau în i m p e r i u . 12

I n ceea ce priveşte M u n t e n i a este ştiut că în Cîmpia română

o parte d i n aşezările getice au încetat în p r a g u l e.n. (ne r e f e r i m la
acţiunile l u i Aelius Catus despre care Strabon ( V I I , 3, 10) spune că a
strămutat în sudul Dunării 50 000 de geţi), altele pe vremea l u i T i b .
Plautius Silvanus Aelianus, care a transferat în i m p e r i u 100 000 de
transdanubieni (CIL, X I V 3608 ; I L S , 986), i a r o parte d i n t r e ele au
fost distruse cu ocazia războaielor d i n t r e daci şi r o m a n i d i n t i m p u l l u i
Decebal, l u c r u ce se confirmă pînă în prezent şi arheologic.
I n schimb, populaţia geto-dacică a continuat să trăiască neîntrerupt
în zona subcarpatică ; o demonstrează d i n p l i n săpăturile mâi vechi
făcute la D r a j n a de Sus , p r e c u m şi cercetările m a i n o i de l a Cetăţeni,
13

Tîrgşor etc., care au documentat prezenţa geto-dacilor în t o t cursul

1 4

secolului I e.n. şi în p r i m u l pătrar a l sec. a l I I - l e a ; la D r a j n a de Sus

şi Mălăeşti u l t i m e l e monede sînt d i n 117. Săpăturile arheologice efec­
tuate la Mătăsaru, j u d . Dîmboviţa, la l i m i t a de n o r d a Cîmpiei române,

1 2
C f . G h . B i c h i r , S C I V , 22, 1971, 2, p. 180—182, u n d e se d i s c u t ă şi combate
I n t e r p r e t ă r i l e date de alţi c e r c e t ă t o r i t e r m e n u l u i de πκαροδακαι.
1 3
G h . Ş t e f a n , Le camp Romain de Drajna de Sus, „ D a c i a " , X I — X I I (1945—
1947), 1948, p. 115—144.
M a t e r i a l inedit. S ă p ă t u r i D . V . R o s e t t i ( C e t ă ţ e n i ) şi G h . D i a c o n u ( T î r g ş o r ) .

www.mnir.ro
DACII L I B E R I DIN ZONA E X T R A C A R P A T I C A 29

au permis să se i d e n t i f i c e o puternică aşezare, aparţinînd populaţiei

autohtone în cadrul căreia s-au interceptat două n i v e l u r i de locuire . 15

I n funcţie de materialele descoperite, aşezarea de la Mătăsaru se

datează între a doua jumătate a secolului al I I - l e a e.n. şi sfîrşitul
sec. a l I I I - l e a sau începutul sec. al I V - l e a e.n. Pe baza f i b u l e l o r , m o n e ­
delor de bronz şi a r g i n t şi a unor materiale ceramice, p r i m u l n i v e l de
locuire a l aşezării în discuţie, notat de n o i cu Mătăsaru I I I i, se datează
în a doua jumătate a sec. a l I I - l e a e.n. (eventual sfîrşitul acestui secol)
şi p r i m a j u m ă t a t e a celui următor. Monedele de a r g i n t sînt de la
A n t o n i n u s Pius (2) şi Marcus A u r e l i u s (1), iar cele de bronz de la
Marcus A u r e l i u s (1), Severus A l e x a n d e r (1), Orbiana — soţia l u i Severus
Alexander (1) şi o monedă colonială d i n a doua j u m ă t a t e a sec. al
I I - l e a e.n. sau p r i m a j u m ă t a t e a celui următor.
A l doilea n i v e l de locuire (Mătăsaru I I I ) aparţine m i j l o c u l u i şi
2

celei de-a doua jumătăţi a sec. al I I I - l e a e.n. Cea m a i tîrzie monedă

de bronz este d i n perioada G a l l i e n u s - A u r e l i a n . Pe baza documentării
16

actuale este greu de precizat în ce măsură aşezarea de la Mătăsaru

încetează la sfîrşitul sec. al I I I - l e a sau durează şi la începutul sec.
al I V - l e a e.n.
Marea importanţă a cercetărilor de la Mătăsaru constă în f a p t u l
că p e r m i t e coborîrea datării c u l t u r i i materiale de t i p M i l i t a r i - C h i l i a
de la a doua j u m ă t a t e a sec. a l I I I - l e a e.n., datare acceptată, pînă la
efectuarea săpăturile de la Mătăsaru, de toţi cercetătorii, la a doua
j u m ă t a t e a sec. a l I I - l e a e.n. Se documentează astfel pe cale arheologică
prezenţa populaţiei autohtone cu u n secol m a i t i m p u r i u , l u c r u ce infirmă
acele ipoteze c o n f o r m cărora, în această v r e m e în M u n t e n i a îi avem
documentaţi n u m a i pe sarmaţi.
I n funcţie de observaţiile făcute la Mătăsaru va t r e b u i revizuită
şi cronologia aşezărilor de t i p M i l i t a r i de pe t e r i t o r i u l oraşului Bucureşti
(Militari-„Cîmpul l u i B o j a " , L a c u l Tei, Căţelu N o u etc.) şi d i n
alte l o c u r i .
Lipseşte în prezent documentarea arheologică cu p r i v i r e la p o p u ­
laţia autohtonă d i n M u n t e n i a , p e n t r u perioada cuprinsă între 117 şi
a p r o x i m a t i v m i j l o c u l sec. I I e.n., t i m p în care Cîmpia română a p u t u t
f i controlată de sarmaţi.
Incepînd însă cu m i j l o c u l sec. al I I - l e a , geto-dacii retraşi în r e g i u ­
nea subcarpatică se e x t i n d către Dunăre, încurajaţi şi de creşterea p u t e r i i
carpilor d i n M o l d o v a , şi în f e l u l acesta, treptat, t r e p t a t , micşorează sfera
de acţiune a sarmaţilor. Se ajunge astfel ca în sec. al I I I - l e a e.n. întreg
t e r i t o r i u l M u n t e n i e i , de la Dunăre l a Carpaţi, să fie repopulat d i n n o u
de geto-daci. O demonstrează d i n p l i n aşezarea de la B r a g a d i r u - Z i m -
nicea de pe Dunăre şi cele de la U d e n i , Costeşti de Vale, Bucureşti-
M i l i t a r i , Străuleşti, Căţelu etc., ca să le a m i n t i m n u m a i pe cele d i n zona
de cîmpie, considerată de u n i i cercetători ca regiune ocupată exclusiv
de sarmaţi.
1 5
G h . B i c h i r şi E u g . P o p e s c u , Cercetările arheologice de la Mătăsaru şi con­
tribuţia lor la cunoaşterea culturii materiale a dacilor liberi, „Studii şi c o m u n i ­
c ă r i " , I , P i t e ş t i , 1968, p. 81—96 ; i d e m , Materiale, I X , 1971, p. 271—279 ; G h . B i c h i r ,
în Valahica, I , 1969, p. 15—21 ; i d e m , l u c r a r e a c i t a t ă supra, l a nota 2.
1 6
V e z i datele în „Studii şi c o m u n i c ă r i " , I , p. 88—92.

www.mnir.ro
 30 G H E O R G H E BICHIR

Se cunosc pînă i n prezent pe t e r i t o r i u l M u n t e n i e i n u m a i puţin

de 30 descoperiri de t i p C h i l i a - M i l i t a r i ; d i n t r e care 12 sînt situate
între limesul A l u t a n şi cel Transalutan . La est de limesul Transalutan,
17

în cadrul aspectului de t i p Militari-Mătăsaru, se constată influenţa sar­

matică şi cea carpică.
După informaţiile pe care le avem de la G h . Diaconu, la Tîrgşor
şi Străuleşti lîngă Bucureşti a apărut în cadrul aşezărilor d i n sec. al
I I I - l e a şi ceramică de t i p Przeworsk. Spre deosebire de complexele de
tip carpic d i n Moldova, în M u n t e n i a se constată o puternică influenţă
romană. I n aşezări, se întîlnesc frecvent i m p o r t u r i d i n i m p e r i u , constînd
d i n : ceramică (amfore, opaiţe, străchini etc.), obiecte de podoabă şi
accesorii p e n t r u veşminte (fibule, cătărămi), vase de bronz, linguriţă
de argint, arme ( p i l l u m ) etc. . I m p o r t a n t de subliniat este f a p t u l că
ιβ

influenţa romană se simte şi în producţia locală, în special în ceramică,

meşterii locali însuşindu-şi procedee tehnice n o i i n ceea ce priveşte
prepararea pastei, modelarea şi arderea vaselor, care adesea imită f o r m e
romane. A s t f e l . în M u n t e n i a apare frecvent ceramica de aspect z g r u n ­
ţuros, care p r i n tehnică de l u c r u , f o r m e şi ornament, aminteşte de
specia similară de t i p p r o v i n c i a l roman, care lipseşte în aşezările şi
necropolele carpice. Notăm de asemenea că, în Moldova, n u s-a desco­
perit nici u n opaiţ roman, în t i m p ce în M u n t e n i a , în afară de piese
originale romane, avem şi copii după astfel de lucerne executate de
localnici (Mătăsaru, Scorniceşti etc.).
Menţionăm, de asemenea, că i n v e n t a r u l aşezărilor şi, în special,
al necropolelor carpice este m u l t m a i bogat decît al complexelor similare
d i n M u n t e n i a . Nicăieri în cadrul c u l t u r i i M i l i t a r i - C h i l i a n u s-au întîlnit
perle numeroase de coral, calcedoniu, cornalină etc. şi podoabe de a r g i n t
lucrate în tehnica f i l i g r a n u l u i . I n prezent, se cunosc în necropolele
19

carpice peste 100 de piese de acest gen (cercei, pandantivi-coşuleţ şi

perle în formă de butoi) ; cele m a i m u l t e au fost descoperite la Pădu-
reni (43) şi Poieneşti (22). Tehnica de l u c r u este elenistică şi n u
romană . P r o b a b i l că podoabele în discuţie au fost lucrate în m e d i u l
2 0

carpic. de meşteri veniţi d i n oraşele nord-pontice (Olbia), b u n i cunos­

cători ai tehnicii f i l i g r a n u l u i şi de la care a u t o h t o n i i au p u t u t învăţa
şi ei. Dacă arta f i l i g r a n u l u i şi a granulaţiei a fost practicată în ţările
n o r d u l u i , cu atît m a i m u l t a p u t u t f i însuşită de carpi, urmaşii traco-
dacilor, făuritori ai unei arte remarcabile aşa c u m demonstrează n u m e ­
roasele tezaure descoperite pe t e r i t o r i u l Daciei. La carpi, podoabele
1 7
C f . supra, nota 2. S ă p ă t u r i s - a u f ă c u t î n t r e l i m e s u l A l u t a n şi c e l T r a n s a ­
l u t a n l a C h i l i a de S . M o r i n t z (Cf. „ D a c i a " , N . S., V , 1961, p. 395—414) şi l a M a l d ă r ,
S c o r n i c e ş t i şi V u l t u r e ş t i de G h . B i c h i r ( m a t e r i a l inedit).
1 8
C f . supra, nota 15.
1 0
V e z i G h . B i c h i r , La civilisation des Carpes (lie—///e siècles de n.è.) à la
lumi'cre des fouilles archéologiques, „ D a c i a " , Ν. S . , X I , 1967, p. 177—224 ; i d e m , i n
Atti del VI Congresso Internazionale délie Scienze Preistoriche e Protostoriche,
I I I , R o m a , 1966, p. 74—79.
-" N e c u n o s c î n d o r i g i n e a şi tipologia podoabelor l u c r a t e în t e h n i c a f i l i g r a -
î u l u i , D . P r o t a s e ( „ D a c i a " , N . S., X I I I , 1970) face a n a l o g i i , p e n t r u piesele de l a
Soporul de C î m p i e (carpice), c u podoabe de tip n o r d i c , p e n t r u a le „ d e m o n s t r a "
originea lor r o m a n ă şi în f e l u l acesta a nega p r e z e n ţ a elementelor de tip c a r p i c
în necropola r e s p e c t i v ă .

www.mnir.ro
DACII L I B E R I DIN ZONA E X T R A C A R P A T I C A 31

au iost lucrate d i n argint, metal preferat şi în perioada m a i veche de

geto-daci . 2I

Şi în M u n t e n i a şi în Moldova populaţia daco-carpică a convieţuit

cu sarmaţii.
Prezenţa sarmaţilor pe t e r i t o r i u l României este atestată de m o r ­
minte, descoperite f i e întîmplător, fie în u r m a unor cercetări siste­
matice . N u se cunosc aşezări aparţinînd acestor m i g r a t o r i , în schimb,
2 2

s-au descoperit materiale sarmatice în aşezări aparţinînd daco-carpilor.

M o r m i n t e l e sarmatice apar în m o d obişnuit izolat sau în g r u p u r i m i c i .
Se întîlnesc m o r m i n t e de bărbaţi, femei şi copii, ceea ce dovedeşte că
se aflau aici cu f a m i l i i l e . Pînă în prezent, s-au făcut descoperiri sar­
matice în circa 37 de puncte în Moldova şi în 41 în M u n t e n i a . Marea
m a j o r i t a t e a materialelor sînt însă inedite.
Pătrunşi la Dunărea de jos sarmaţii p i e r d într-o măsură conside­
rabilă caracterele p r i m o r d i a l e ale ceremonialului f u n e r a r şi c u l t u r a lor
materială capătă o coloratură specifică acestei r e g i u n i sub influenţa
populaţiei autohtone daco-carpice şi a contactului cu civilizaţia romană.
I n Moldova, cele m a i t i m p u r i i m o r m i n t e sarmatice pot f i datate
la începutul sec. I I e.n. (Ştefăneşti pe P r u t şi Vaslui).
Probabil că înfringerea dacilor de către r o m a n i , în anii 105—106.
a f a c i l i t a t pătrunderea unor g r u p u r i de sarmaţi la vest de P r u t . în
t e r i t o r i u dacic.
I n Moldova, s-au descoperit şi vestigii sarmatice m a i vechi, în
aşezări geto-dacice, dar ele n u indică prezenţa efectivă a sarmaţilor
în zona respectivă ; piesele în discuţie atestă existenţa unor relaţii de
schimb anterioare pătrunderii sarmaţilor la vest de P r u t . A m i n t i m aici
cazanul de bronz (sec. I î.e.n.—I e.n.) d i n aşezarea geto-dacică de la
P i a t r a Şoimului (Calu). localitate situată la poalele munţilor T a r c ă u . 2 J

zonă unde sarmaţii n-au ajuns niciodată. Cazanul ar putea f i interpretat

şi ca pradă de război.
Influenţa sarmatică este prezentă şi în alte aşezări autohtone d i n
La T e n e - u l tîrziu. cum sînt cetăţuile de la Poiana-Tecuci şi Răcătău
(ambele situate pe m a l u l stîng al Şiretului), care au întreţinut sigur
relaţii cu sarmaţii şi centrele meşteşugăreşti (elenistice) d i n stepele
nord-pontice, judecind după m a t e r i a l u l descoperit. Influenţa sarmatică
se va accentua începînd cu sec. al I I - l e a e.n., odată cu instalarea sar­
maţilor în t e r i t o r i u l daco-carpic.
I n M u n t e n i a , pe baza i n v e n t a r u l u i mormîntului n r . 1 de la U l m e n i -
Olteniţa (săpături S. M o r i n t z ) se poate admite pătrunderea sarmaţilor

3 1
D i s c u t a r e a pe l a r g a acestei p r o b l e m e o face a u t o r u l în l u c r a r e a c i t a t ă
s u p r a l a nota 3. M e n ţ i o n ă m c ă n u m a i l a c a r p i podoabele l u c r a t e în t e h n i c a f i l i ­
g r a n u l u i sînt f ă c u t e d i n argint, l a alte g r u p u r i de p o p u l a ţ i i ele sînt d i n aur.
2 2
V e z i G h . B i c h i r , Les Sarmates sur le territoire de la Roumanie, în Actes
du VUle Congres International des Sciences Préhistoriques et Protohistoriques, I,
R a p p o r t s g é n é r a u x , B e l g r a d , 1971, p. 275—285 ; i d e m , Sarmaţii la Dunărea de Jos
în lumina ultimelor cercetări, P o n t i c a , 5, 1972, p. 137—176.
:!
- M e n ţ i o n ă m c ă a ş e z a r e a de l a P i a t r a Ş o i m u l u i ( C a l u ) se d a t e a z ă în secolele
I I î.e.n. — I e.n. (cf. G h . B i c h i r , Aşezări dacice în Ţara Oltului, „Studii şi c o m u ­
n i c ă r i " , X I V , 1970, p. 145 c u nota 18) şi n u în secolele I — I I I e.n., c u m a crezut
R. V u l p e (vezi „ D a c i a " , V I I — V I I I , 1941, p. 66—67).

www.mnir.ro
32 G H E O R G H E BICHIR

în Cîmpia română în preajma a n i l o r 117—118, după părăsirea de către

r o m a n i a castrelor d i n zona subcarpatică a M u n t e n i e i . 2 4

N u există n i c i o dovadă arheologică, deşi descoperiri s-au făcut

numeroase, care să ateste pătrunderea sarmaţilor în Cîmpia română
mai t i m p u r i u de această dată, aşa încît teza l u i A . A l f b l d i , îmbrăţişată
şi de numeroşi alţi cercetători, c o n f o r m căreia în locul populaţiei getice
d i n M u n t e n i a , transferată de T i b . Plautius Silvanus Aelianus i n i m p e r i u ,
au pătruns aici sarmaţii r o x o l a n i , n u m a i poate f i susţinută. De
2 5

asemenea, incursiunea r o x o l a n i l o r în Moesia, pe vremea l u i Otho, a m i n ­

tită de Tacitus (Historiae, I , 79), n u m a i poate f i interpretată în sensul
că în această v r e m e r o x o l a n i i se a f l a u în Cîmpia română, ci aceste
atacuri trebuie p r i v i t e ca i n c u r s i u n i prădalnice, c u m însuşi Tacitus le
defineşte, a căror bază de p o r n i r e era în afara t e r i t o r i u l u i Daciei, şi cu
atît m a i m u l t n u poate f i susţinută ipoteza u n u i presupus „imperiu
sarmatic" între a n i i 125—61 î . e . n . , care s-ar f i întins d i n stepele n o r d -
26

pontice, pînă în n o r d - v e s t u l B u l g a r i e i , incluzînd şi zona extracarpatică

a României, p r e c u m şi sud-estul T r a n s i l v a n i e i , regiune unde n u s-au
descoperit m o r m i n t e sarmatice n i c i p e n t r u epoca m a i tîrzie.
Şi în M o l d o v a şi în M u n t e n i a cei m a i mulţi sarmaţi par a f i
pătruns la sfîrşitul sec. al I I - l e a şi în p r i m a jumătate a sec. a l I I I - l e a e.n.,
presaţi de goţi, n o i i stăpîni ai stepelor nord-pontice.
Sarmaţii pătrunşi în această vreme în zona extracarpatică a
României, intens locuită de carpo-daci, au t r e b u i t să accepte hegemonia
carpilor, care la această dată pretindeau că sînt m a i p u t e r n i c i şi decît
goţii (Cf. Petrus Patricius, f r a g m . 8).
R o x o l a n i i care n - a u v o i t să accepte hegemonia carpilor n-au
pătruns în t e r i t o r i u l dacic şi s-au îndreptat spre vest ( p r i n n o r d u l
Daciei) la fraţii l o r iazigi, unde puteau să se manifeste liber. Aşa se
explică prezenţa m o r m i n t e l o r t u m u l a r e în Cîmpia ungară (Alfold) şi
lipsa t u m u l i l o r sarmatici d i n r e g i u n i l e noastre, dominate de p u t e r n i c i i
carpi (în România se cunosc înmormîntări secundare sarmatice, în
t u m u l i m a i vechi) . 2 7

Este semnificativ f a p t u l că m o r m i n t e l e t u m u l a r e sarmatice se

opresc la l i m i t a estică a t e r i t o r i u l u i d o m i n a t de carpi. A m i n t i m aici
necropolele t u m u l a r e de pe cursul i n f e r i o r a l N i s t r u l u i de la K a t a r g i ,
Şabalat, Korotnoe, Ciobruci, Slobodzeia, Sukleia şi Oloneşti.
I n M u n t e n i a , sarmaţii par a se f i l i m i t a t la partea estică şi centrală
a provinciei, căci la vest de rîul Vedea n u constatăm decît pătrunderi
izolate, la Păuleasca pe c u r s u l i n f e r i o r a l Vedei şi la Bogdana pe U r l u i .
Descoperirea m o r m i n t e l o r sarmatice de la Păuleasca şi Bogdana (datate
i n p r i m a jumătate a sec. al I I I - l e a ) arată că în m o m e n t u l pătrunderii

-'' C f . s u p r a nota 22 ; i d e m , Sarmaţii si pătrunderea lor la Dunărea de jos,

„Peuce", I I , 1971, p. 142.
2 5
A . A l f o l d i , Die Roxolanen in der Walachei, Bericht uber den VI. Inter-
nationalen Kongress jur Archăologie, B e r l i n , 1940, p. 534—535.
2 6
J . H a r m a t t a , Studies in the History and Language of the Sarmatians
r Acta
A n t i q u a et A r c h e o l o g i c a , X I I I , S z e g e d , 1970, p. 30, 34—40. C o m b a t e r e a acestei t e z e
l a G h . B i c h i r în studiile citate supra l a notele 22 şi 24 şi l a D . M . P i p p i d i , S t C l ,
X I V , 1972, p. 213—220.
2 7
V e z i l u c r ă r i l e citate supra l a nota 22 u n d e se d a u d e t a l i i c u p r i v i r e l a
această problemă.

www.mnir.ro
DACII L I B E H I DIN ZONA EXTRACARPATICĂ 35

sarmaţilor aici, exista limesul transalutan, dar n u mai era în funcţiune

,,Brazda l u i Novac de sud", ambele localităţi — Păuleasca şi Bogdana —
sînt situate la sud de „Brazdă".
M o r m i n t e l e sarmatice d i n zona extracarpatică a României, databile-
în sec. I I — I I I e.n., aparţin r o x o l a n i l o r .
Pătrunşi în t e r i t o r i u l dacic, sarmaţii au convieţuit cu carpo-dacii
şi s-au influenţat reciproc. Convieţuirea d i n t r e carpo-daci şi sarmaţi es Le
bine documentată de cercetările arheologice şi, în special, de materiale
descoperite i n necropolele carpice. C a r p i i au luat de la sarmaţi perlele
de calcedoniu. coral, lapis lazuli, oglinzile cu tamga şi alte obiecte, iar
sarmaţii la rîndul l o r au folosit d i n p l i n ceramica daco-carpică,.
lucrată la roată.
Dacă la început avem de-a face n u m a i cu împrumuturi de produse
finite, cu t i m p u l s-a trecut la asimilarea şi prelucrarea de către a u t o h ­
toni, în ceramică, a unor elemente sarmatice aşa cum este cazul cu
vasele cu torţi zoomorfe sau cupele d i n m e d i u l carpic. Influenţa sar­
matică constatată în ceramică, i n faza mai tîrzie a c u l t u r i i carpice,
atestă pe plan istoric asimilarea de către autohtoni a unor g r u p u r i de
sarmaţi. Presaţi la răsărit de goţi, n o i i stăpîni ai stepelor nord-pontice.
constrînşi la sud şi vest de măsurile luate de romani p r i n întărirea
limes-ului dunărean şi a f r o n t i e r e l o r Daciei, cît şi f a p t u l că, p e n t r u mai
multă siguranţă, carpii n u le-au mai dat voie să circule oriunde, sar­
maţii s-au văzut nevoiţi cu t i m p u l n u n u m a i să recunoască hegemonia
carpică, ci o bună parte d i n t r e ei să devină sedentari sau semisedentari.
m u n c i n d şi luptînd alături de carpi. Şi desigur, cu t i m p u l , o parte d i n t r e
ei s-au contopit în sînul comunităţilor daco-carpice . 2 8

Este o u r m a r e firească a unei l u n g i perioade de convieţuire. Atît

de profundă a fost această înrîurire, încît o serie de elemente specifice
sarmaţilor pe care carpo-dacii şi le-au însuşit au devenit b u n u r i c u l t u ­
rale comune. Ne mulţumim să a m i n t i m aici oglinzile cu tamga (de t i p
sarmato-carpic) care iniţial au fost împrumutate de la sarmaţi, iar cu
t i m p u l au început să fie lucrate şi în aşezările populaţiei autohtone,
aşa cum au demonstrat săpăturile de la B u c u r e ş t i - M i l i t a r i . 29

Dacă în sec. I I — I I I e.n.. zona extracarpatică a României a fost

dominată de dacii l i b e r i , d i n Moldova. în sec. al I V - l e a ea este dominată
de goţi. De altfel, goţii preiau conducerea coaliţiei antiromane l a
Dunărea de Jos, începînd cu m i j l o c u l sec. al I I I - l e a (pînă la această
dată conducerea au a v u t - o carpii), deşi în acea vreme ei nu pătrunseseră
în zona extracarpatică a României.
Izvoarele literare antice menţionează că în repetate rînduri goţii
şi carpii au atacat împreună i m p e r i u l roman începînd cu a n u l 238.

2 8
C f . G h . B i c h i r , în legătură cu riturile funerare la carpi, SCIV, 20, 1969,
2, p. 232.
2 9
Pentru semnificaţia şi a l t e d e t a l i i c u p r i v i r e l a oglinzile de tip sarmato-
capic, vezi supra nota 3 ; idem, Manifestations de caractère magique et cultuel
chez les C a r p e s , „ D a c i a " , N . S . , 17, 1973, p. 243—256.

www.mnir.ro
 34 GHEORGHE BICHIR

Pătrunderea goţilor în zona extracarpatică a României a făcut ca

cultura materială d i n sec. a l I V - l e a e.n. să îmbrace o altă formă, datorită
noilor realităţi istorice de la Dunărea de Jos. D a r şi în M u n t e n i a şi în
Moldova, populaţia autohtonă (dacică) a continuat să trăiască în număr
mare pe t e r i t o r i u l de baştină, alături de n o i i veniţi, l u c r u s u b l i n i a t de
altfel de toţi cercetătorii care s-au ocupat de c u l t u r a Sîntana de
Mureş-Cerneahov . 3 0

LES DACES LIBRES DANS L A ZONE EXTRA-CARPATIQUE

DE L A R O U M A N I E P E N D A N T L E S Ile—IVe S I E C L E S D E N O T R E E R E

— Résumé —

L a c r é a t i o n de l a p r o v i n c e r o m a i n e D a c i e a laissé à l ' e x t é r i e u r de l ' e m p i r e

une g r a n d e p a r t i e des D a c e s q u i ont c o n t i n u é à v i v r e s u r l e u r territoire i n d i g è n e et
à constituer l a population m a j o r i t a i r e de ces r é g i o n s pendant les I I — I V e e
siècles.
L e s d é c o u v e r t e s a r c h é o l o g i q u e s et les sources l i t t é r a i r e s a n t i q u e s m o n t r e n t
que les D a c e s libres des I l e — i y e siècles de n.è. ont v é c u e n certaines r é g i o n s e n
c o m m u n a v e c l e s S a r m a t e s et a v e c d'autres peuples g e r m a n i q u e s et q u ' i l s ont
é t é s a n s cesse i n f l u e n c é s .par les R o m a i n s .
A p r è s u n e v u e d'ensemble s u r tous les D a c e s l i b r e s , l'auteur s'occupe de l a
population d e l a zone e x t r a - c a r p a t i q u e d e l a R o u m a n i e , e n traitant s é p a r é m e n t l a
situation d e l a M o l d a v i e et de l a V a l a c h i e .
O n p r é s e n t e s y n t h é t i q u e m e n t les r é s u l t a t s des d e r n i è r e s r e c h e r c h e s et l'on
e x p o s e de n o u v e a u x points de v u e c o n c e r n a n t l e d é b u t et l a f i n de l a c u l t u r e
c a r p i q u e , i d e n t i f i é e s u r le territoire d e l a M o l d a v i e e n 180 points e n v i r o n .
O n d i s c u t e ensuite les r e l a t i o n s q u i ont e x i s t é entre les C a r p e s , les D a c e s
libres de V a l a c h i e , l e s R o m a i n s , S a r m a t e s , G o t h s , etc.
O n m e t e n é v i d e n c e l e f a i t q u e l a p o p u l a t i o n q u i a p é n é t r é p e n d a n t les
l i e — m e siècles n.è. d a n s l a zone e x t r a - c a r p a t i q u e de l a R o u m a n i e ont d u accepter
la h é g é m o n i e des C a r p e s q u i , a u m i l i e u d u H l e siècle, p r é t e n d a i e n t q u ' i l s é t a i e n t
plus p u i s s a n t s q u e l e s G o t h s m ê m e (cf. P e t r u s P a t r i c i u s , f r a g m . 8).
L e s d é c o u v e r t e s a r c h é o l o g i q u e s des d e r n i è r e s a n n é e s ont m i s e n u n e l u m i è r e
toute n o u v e l l e l'histoire des C a r p e s et des D a c e s l i b r e s e n g é n é r a l et i n f i r m e n t les
thèses q u i ont e x a g é r é l e r ô l e j o u é p a r les S a r m a t e s et p a r certaines populations
germaniques d u B a s - D a n u b e pendant les I I — I V e siècles d e n.è.
s 5

30 I . Nestor, Istoria României, I , 1960, p. 682—694 ; G h . D i a c o n u , „ D a c i a " ,

N . S., V I I I , 1964, p. 195—210 ; B . M i t r e a şi C . P r e d a , Necropole din secolul al IV-lea
e.n. în Muntenia, 1966, p. 161—164 ; I . I o n i ţ ă , A M , I V , 1966, p. 189 şi u r m . P e n t r u
i z v o a r e l e l i t e r a r e c u p r i v i r e l a c a r p i , v e z i G h . B i c h i r , S C I V , 22, 1971, 2, p. 179—197.

www.mnir.ro
 A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI S U D D E CARPAŢI
ÎN S E C . I X — X I V (I)

de d r . Ş T E F A N OLTEANU

Istoria îndeletnicirilor agrare, în general, ale locuitorilor p a t r i e i

noastre în e v u l m e d i u , reflectată în imensa m a j o r i t a t e a materialelor
documentare, a c o n s t i t u i t obiectul central al cercetătorilor noştri chiar
de la începutul istoriografiei româneşti moderne. Dacă acest l u c r u apare
cu t o t u l firesc, o evidenţă, m a i m u l t sau m a i puţin exactă, a s t u d i i l o r
de istorie agrară întreprinse pînă acum ne pune în faţa unei constatări
greu de explicat la p r i m a vedere. Marea m a j o r i t a t e a cercetătorilor,
atît d i n trecut cît şi d i n prezent, au cuprins în cîmpul investigaţiei lor
aproape în întregime probleme de istorie a relaţiilor agrare medievale
cum ar f i . de pildă, obştea sătească, cotropirea păminturilor ţărănimii
libere şi aservirea acesteia, evoluţia şi caracterul proprietăţii feudale
asupra pămintului, relaţiile d i n t r e ţărănimea dependentă şi m a r i i p r o ­
p r i e t a r i , formele şi evoluţia rentei feudale, originea şi evoluţia rezervei
feudale, formele l u p t e i de clasă a ţărănimii împotriva exploatării etc.
Rezultatele i m p o r t a n t e obţinute pînă acum în sectoarele pomenite au
c o n t r i b u i t la elucidarea m u l t o r aspecte d i n istoria r a p o r t u r i l o r agrare
medievale d i n România.
U n g r u p de probleme a rămas, însă, într-o mare măsură în afara
cercetărilor ; este v o r b a de problemele în directă legătură cu producţia,
cu tehnica agrară în d i f e r i t e epoci, cum ar f i evoluţia uneltelor agrare
de-a l u n g u l veacurilor, operaţiile agrare principale (aratul, semănatul,
recoltatul), sistemele de cultură, plantele cerealiere, tehnica producţiei
agrare etc.
C u m se explică această „preferinţă" a istoricilor p e n t r u proble­
mele de relaţii agrare ? Precizăm de la început că n u e vorba de o
preferinţă în adevăratul înţeles al cuvîntului, ci de o orientare a l o r
impusă de natura şi caracterul m a t e r i a l u l u i documentar.
Precum se ştie, marea m a j o r i t a t e a documentelor noastre medie­
vale sînt acte de proprietate cu u n p r e d o m i n a n t caracter j u r i d i c : vînzări
şi cumpărări de ocine, danii de pămînt, confirmări de proprietate.
Obiectul central al a c t u l u i vizînd proprietatea, este lesne de înţeles că
oele m a i m u l t e detalii privesc relaţiile d i n t r e p r o p r i e t a r i , d i n t r e vînzător
şi cumpărător, d i n t r e ţărănime şi stăpînii de pămînt feudali etc. N u m a i
arareori, f o r t u i t , apar şi unele indicaţii cu p r i v i r e la tehnica producţiei
agrare. Aşa se explică orientarea cercetătorilor spre problemele de

www.mnir.ro
36 ŞTEFAN O L T E A N U

relaţii agrare unde exista o bază documentară bogată, în măsură s ă

asigure obţinerea de rezultate satisfăcătoare.
P e n t r u cel de-al doilea g r u p de probleme, unde n u exista o ase­
menea bază documentară, suficient de bogată, cercetătorii au recurs (în
cazul celor cîteva s t u d i i existente) la îmbogăţirea acesteia p r i n m a t e r i a l
etnografic ; de aceea studiile lor poartă acest caracter. Una d i n t r e p r i m e l e
lucrări de acest gen a fost elaborată la începutul sec. al X X - l e a pe
baza, în cea m a i mare parte, a practicii existente în a g r i c u l t u r a româ­
nească de la sfîrşitul sec. a l X I X - l e a şi începutul secolului următor '.
Problemele legate direct de producţia agricolă ca, de exemplu, tehno­
logia uneltelor agrare, principalele m u n c i agricole, plantele cultivate,
sistemele de cultură, producţia propriu-zisă cerealieră au fost detaliat
înfăţişate, adeseori într-un cadru pitoresc specific epocii în care cartea
amintită a fost concepută.
U n caracter oarecum d i f e r i t , r a p o r t a t la epoca cercetată, i l au
studiile l u i P. S. A u r e l i a n apărute la sfîrşitul sec. al X I X - l e a .şi la
începutul secolului următor ; ele sînt consacrate cercetării unor aspecte
d i n cel de-al doilea g r u p de probleme, în epoca romană, avînd ca bază
o serie de mărturii ale s c r i i t o r i l o r r o m a n i p r i v i t o a r e la a g r i c u l t u r ă . 2

Pe lîngă problemele de metodologie pe care le ridică aceste studii, şi

asupra cărora v o m r e v e n i m a i jos, reţine atenţia r a p o r t u l de recipro­
citate d i n t r e agricultură şi f a c t o r u l demografic p r o m o v a t de autor în
unele d i n lucrările a m i n t i t e . S t u d i i ulterioare au încercat să prezinte
evoluţia p r i n c i p a l u l u i i n s t r u m e n t agrar, a p l u g u l u i , de-a l u n g u l veacu­
r i l o r , să stabilească o anume continuitate a acestuia pe t e r i t o r i u l
3

României încă d i n epoca romană să demonstreze r a p o r t u r i l e agricul­

t u r i i cu societatea în d i f e r i t e etape i s t o r i c e . 5

T e r m i n o l o g i a agrară în general, a uneltelor agricole în special, a

constituit obiectul cîtorva articole în care a u t o r i i lor s-au străduit s ă
demonstreze fie originea slavă a t e r m e n i l o r şi de aici teza preluării
a g r i c u l t u r i i de la popoarele slave în m o m e n t u l apariţiei lor pe t e r i t o r i u l
României , f i e originea latină a terminologiei agrare admiţînd o perma­
6

nenţă a îndeletnicirilor agricole d i n cele m a i vechi t i m p u r i '.

1
T . P a m f i l e , Agricultura la români. Studiu etnografic, B u c u r e ş t i , 1913.
- P. S. A u r e l i a n , Plantele cereale şi leguminoase la romani, e x t r a s d i n „An.
Ac. R o m . " , s e r i a I I , tom. X X V I , B u c u r e ş t i , 1904 ; i d e m , Agricultura la romani.
Creşterea albinelor, e x t r a s d i n „ A n . A c . R o m . " , s e r i a I I , tom. X X V I I I , B u c u r e ş t i ,
1905 ; i d e m , Despre sistemele de agricultură şi raportul lor cu starea socială,
B u c u r e ş t i , 1891.
3
G h . B u n g e s c u , Evoluţia plugului din cele mai vechi timpuri pînă astăzi,
B u c u r e ş t i . 1934 ; v e z i în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă l u c r a r e a m a i v e c h e a l u i R . B r a u n g a r t ,
Die Urheimat den Landwirtschaft alien indogermanischen Volker..., Heidelberg, 1912.
I
R. V u i a , Dovezile etnografice ale continuităţii, în Problema continuităţii
românilor în Dacia, S i b i u , 1943 ; v e z i şi N . A . R ă d u l e s c u , Asupra răspîndirii plu­
gului de lemn în România, în „ R e v . G e o g r a f i c ă " , V (1942), fasc. I — I I .
•"' S. P. R a d i a n u , Din trecutul şi prezentul agriculturii române. P a r t e a întîia :
Raporturile agriculturii cu societatea în diferitele ei faze de transformare, Bucu­
reşti, 1906.
II
Β. P. H a ş d e u , Originile agriculturii la români, în „ C o l u m n a l u i T r a i a n " ,
1874, n r . 3, p. 49 şi u r m . ; i d e m , Originile viniculturii la români, i n opt cit.
P. C a n c e l , Termenii
7
slavi de plug în daco-romană, B u c u r e ş t i , 1921 ; A l . B o c ă -
n e ţ u . Terminologia agrară în limba română. Studiu filologic-istoric-cultural, Cer­
n ă u ţ i , 1926.

www.mnir.ro
A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD DE CARPAŢI 37

U l t i m u l sfert de veac a marcat şi p e n t r u cercetarea problemelor

legate direct de istoria producţiei agrare de pe t e r i t o r i u l p a t r i e i noastre
o etapă c a l i t a t i v superioară în r a p o r t cu situaţia existentă pînă atunci.
Posibilităţile sporite de investigare, lărgirea bazei documentare, mai cu
seamă p r i n efectuarea unor ample cercetări arheologice într-o serie de
aşezări medievale, au creat cadrul necesar p e n t r u cercetarea profundă
a m u l t o r aspecte d i n cel de-al doilea g r u p de probleme agrare. Pe
lîngă s t u d i i axate pe m a t e r i a l etnografic , o pondere tot m a i însemnată
8

a fost acordată cercetării evoluţiei principalelor i n s t r u m e n t e de arat,

cercetare înlesnită de descoperirea în săpăturile arheologice efectuate
a principalelor piese ale p l u g u l u i . Consideraţii i m p o r t a n t e au fost
9

făcute şi cu p r i v i r e la alte chestiuni ca, de pildă, cea a sistemelor de

rotaţie (asolamente) a c u l t u r i l o r în e v u l m e d i u , a plantelor cerealiere 10

cultivate, a a g r i c u l t u r i i în general d i n cele m a i vechi epoci " . Se poate

spune că istoria a g r i c u l t u r i i româneşti şi-a sporit considerabil aria de
cercetare, incluzînd şi problemele care pînă m a i i e r i au stat, în bună
măsură, la periferia investigaţiei istorice.
•
Dacă sub r a p o r t cantitativ, cercetarea istoriei a g r i c u l t u r i i medie­
vale româneşti sub cele m a i d i f e r i t e aspecte a fost considerabil îmbo-
ρ
G e o r g e t a M o r a r u - P o p a , Comentarii etnografice la arheologia plugului, în
„ R e v . de etnografie şi folclor", 1967, nr. 3 ; R . O. M a i e r , Sisteme arhaice de îmblătit,
în „ R e v . de e t n o g r a f i e şi f o l c l o r " , 1967 ; i d e m , Agricultura de munte..., în „ R e v . de
etnografie şi folclor", 1967, n r . 2 ; I . C h e l c e a , în „ A p u l u m " , V , 1965 ; K . K o s , în
„ A n u a r u l m u z e u l u i e t n o g r a f i c a l T r a n s i l v a n i e i " , 1957—1958.
V . N e a m ţ u , Contribuţii la istoricul instrumentelor de arat..., în „ A r h e o l o g i a
M o l d o v e i " , 1966 ; i d e m , Contribution à l'étude du problème des instruments ara­
toires utilisés au Moyen Age en Moldavie, în . . R e v u e R o u m a i n e d ' H i s t o i r e " , 1967,
nr. 4, p. 533 şi u r m . ; N . E d r o i u , P. G y u l a i , Evoluţia plugului în ţările române în
epoca feudală, în „ A c t a M u s e i N a p o c e n s i s " , I I (1965) ; I . H . C r i ş a n , Un depozit
de unelte descoperit la Lechinţa de Mureş (plugul geto-dac), în S C I V , 1960, nr. 2 ;
I. G l o d a r i u , M . C î m p e a n u , Depozitul de unelte agricole de la Dedrad (r. Reghin),
în S C I V , 1960, n r . 1 ; V . D u m i t r e s c u , T . B ă n ă ţ e a n u , A propos d'un charrue primi­
tive en bois de cerf, în „ D a c i a " , N . S . , 1965 ; V . B e r b e c a r u , Unelte de arat din epoca
feudală în judeţul Dîmboviţa, în „ V a l a h i c a . S t u d i i şi m a t e r i a l e de istorie şi istorie
a a g r i c u l t u r i i " , T î r g o v i ş t e , 1969 ; V . C a n a r a c h e , Unelte agricole pe teritoriul R.P.R.
în epoca veche, în S C I V , 1950, n r . 2 ; M . C o m ş a , G h . C o n s t a n t i n e s c u , Depozitul
de unelte şi arme din epoca feudală timpurie descoperit la Dragoslăveni, în S C I V ,
1969, nr. 3 ; M . C o m ş a , E l e n a G h e a n n o p u l o s , Unelte şi arme din epoca feudală
timpurie descoperite la Radovanu (jud. Ilfov), în S C I V , 1969, nr. 4 ; C . M ă t a s ă ,
I. Z a m o ş t e a n u , Săpăturile de la Piatra Neamţ, în Materiale şi cercetări arheologice,
I I : v e z i şi depozitul de l a M ă r c u l e n i , în „ D a c i a " , N . S . , 1970 ; v e z i , de a s e m e n e a , şi
s t u d i i l e u n o r i s t o r i c i s t r ă i n i : N . B i l e t k i , Elementul slav în terminologia părţilor
riluqului, în „ L i m b a şi l i t e r a t u r a m o l d o v e n e a s c ă , 1962, nr. 4 ; N . A . D e m c e n k o ,
3eM.iedeAbne-cme opydusi κακ MarepuaAb ÔAR usyneHUH 3TH0zeue3a u STHUHecKoă ucropuă
MOAdaecKoeo napoda, în MarepuaAbi u uccnedoeanun, C h i ş i n ă u , 1964.
H . H . S t a h l , Contribuţii
1 0
la studiul satelor devălmaşe româneşti, vol. I — I I I ,
B u c u r e ş t i , 1958, 1959, 1965 ; P . P. P a n a i t e s c u , Obştea ţărănească în Ţara Româ­
nească şi Moldova. Orînduirea feudală, B u c u r e ş t i , 1964 ; St. O l t e a n u , Încercări
experimentale de asolament cerealier în Moldova, în a doua jumătate a secolului
al XVII-lea, în „ T e r r a n o s t r a " . B u c u r e ş t i , 1969.
11
E . L a z e a , Agricultura în Transilvania în sec. al X V 1 - l e a , în „ S t u d i i " , 1964,
nr. 2 ; Λ. B o d o r , Contribuţii la problema agriculturii în Dacia înainte de cucerirea
romană. Problema obştilor la daci, (partea I - a ) , în S C I V , 1956, n r . 3—4 ;^ R . F l o ­
r e s c u , Agricultura în Dobrogea la începutul stăpînirii romane (partea I - a ) , în S C I V ,
1956. nr." 3—4.

www.mnir.ro
38 ŞTEFAN O L T E A N U

găţită, m a i cu seamă în u l t i m a vreme, obţinîndu-se rezultate valoroase

în elucidarea diverselor probleme, în d o m e n i u l metodologico-interpre-
t a t i v se manifestă, m a i ales în t i m p u l d i n urmă, o p i n i i contradictorii
atît în ce priveşte modalitatea de înţelegere a l i m i t e l o r noţiunii de
agricultură, cît şi în cea a r a p o r t u l u i d i n t r e diferitele r a m u r i ale p r e ­
ocupărilor d i n sectorul agrar. N u este, credem, lipsită de interes
constatarea că în decursul celor peste 100 de ani de istoriografie modernă
românească, m o d u l de înţelegere a celor două chestiuni metodologice
a v a r i a t de la o etapă istorică la alta. A g r o n o m i şi istorici, deopotrivă,
au căutat să răspundă într-un m o d sau a l t u l la asemenea întrebări.
De f a p t cele două categorii de cercetători reflectă cele două puncte de
vedere d i f e r i t e , e x p r i m a t e în problemele a m i n t i t e .
A g r o n o m i i în general, începînd cu larga concepţie a strălucitului
precursor a l a g r i c u l t u r i i ştiinţifice româneşti, I o n Ionescu de la Brad,
au acordat noţiunii de agricultură u n sens foarte larg, depăşind s t r i c t u l
sens semantic al t e r m e n u l u i ca atare ; ei integrau în sfera a g r i c u l t u r i i
preocupări ca, de pildă, c u l t u r a plantelor cerealiere şi creşterea v i t e l o r 1 2

în p r i m u l rînd, c u l t u r a plantelor leguminoase, p o m i c u l t u r a , v i t i c u l t u r a ,

apicultura 1 3
etc. De s u b l i n i a t că această poziţie a fost exprimată şi de
u n i i istorici ai p r o b l e m e i agrare d i n România . Acordînd noţiunii de 14

agricultură o asemenea semnificaţie, se recunoştea, i m p l i c i t , r a p o r t u l

de interdependenţă d i n t r e diferitele r a m u r i ale a g r i c u l t u r i i . I n mod
expres s-a pus această problemă p e n t r u creşterea v i t e l o r , demonstrîn-
du-se strinsa legătură d i n t r e aceasta şi c u l t u r a cerealelor ca r a m u r i
p r i m a r e ale a g r i c u l t u r i i . I n cuvîntul de deschidere a c u r s u l u i de a g r i ­
cultură de la şcoala normală primară d i n Bucureşti, d i n noiembrie 1867,
I o n Ionescu de la B r a d arăta : „Avem dar, în agricultură două ştiinţe :
fitologia şi zootehnia sau plugăria şi păstoria... Producerea animală sau
păstoria, al doilea r a m al p r o d u c e r i i agricole, se leagă foarte strîns cu
producerea vegetală sau plugăria. I n agricultură, ca în întreaga natură,
viaţa vegetală şi viaţa animală sînt atîrnate una de alta. Măiestria
c u l t i v a t o r u l u i , în genere, consistă în a combina astfel relaţiunile p r o d u ­
cerii vegetale şi animale cît una alteia să dea ajutor spre a se dezvolta,
unindu-se i n proporţiunile cele m a i l a r g i şi m a i convenabile cu i n t e -

1 2
E s t e v o r b a de c r e ş t e r e a s e d e n t a r ă a vitelor, pe l î n g ă c a s a o m u l u i , n u de
a c e a i n f i m ă p a r t e de p ă s t o r i t t r a n s h u m a n t c a r e e c u totul a l t c e v a . A s u p r a acestei
c h e s t i u n i v o m r e v e n i , de a l t f e l , m a i jos.
1 3
I o n I o n e s c u de l a B r a d , Lecţiuni elementarii de agricultură, în Opere
agricole, v o l . I , 1968 ; v e z i şi H . H a r ş i a n , Concepţia lui Ion Ionescu de la Brad
privind rolul creşterii animalelor în rentabilizarea agriculturii, în Ion Ionescu de
la Brad. Aniversarea a 150 ani de la naştere. Volum omagial, B a c ă u , 1968, p. 186
şi u r m . ; P . S . A u r e l i a n , Agricultura la romani. Creşterea albinelor, extras din
„ A n . A c . R o m . " , s e r i a I I , tom. X X V I I I , B u c u r e ş t i , 1905 ; i d e m , Despre sistemele de
agricultură şi raportul lor în starea socială, B u c u r e ş t i , 1891, p. 2.
u
P. S . R a d i a n u , Din trecutul şi prezentul agriculturii române. P a r t e a întîia.
Raporturile agriculturii cu societatea în diferitele faze de transformare, Bucureşti,
1960. O poziţie a s e m ă n ă t o a r e , n e m ă r t u r i s i t ă î n s ă , l a H . H . S t a h l , Contribuţii la
studiul satelor devălmaşe româneşti, v o l . I , B u c u r e ş t i , 1958.

www.mnir.ro
 AGRICULTURA L A E S T ŞI SUD DE CARPAŢI 39

resele sale" . I n t r - o altă lucrare a sa. cel ce a pus bazele ştiinţei a g i i

15

cole în România sublinia r a p o r t u l de directă proporţionalitate dintre

cultura cerealelor şi creşterea v i t e l o r : ,,...cu cît se dă m a i multă i m p o r ­
tanţă păstoriei, arăta el, cu atît v e n i t u r i l e plugăriei sînt m a i conside­
rabile". „In combinarea amîndoror acestor r a m u r i de producere stă
exploatarea cea m a i bună şi cea m a i profitabilă a unei moşii. Acolo
e tot secretul p r o d u c e r i i abundente a g r i u l u i " . Această poziţie a fost
16

reafirmată de celălalt reprezentant al ştiinţei agricole româneşti de la

sfîrşitul sec. a l X I X - l e a şi începutul celui următor, P. S. A u r e l i a n .
Arătînd că creşterea v i t e l o r este o formă principală sub care se m a n i ­
festă a g r i c u l t u r a propriu-zisă, P. S. A u r e l i a n definea, de fapt. locul
creşterii animalelor în c a d r u l a g r i c u l t u r i i , p r e c u m şi r a p o r t u l ei cu
celelalte r a m u r i a g r a r e . A s t f e l , încă d i n a doua jumătate a sec. al
17

X I X - l e a reprezentanţi de seamă ai ştiinţei agricole româneşti au reuşit

să definească semnificaţia largă a noţiunii de agricultură şi să clarifice
r a p o r t u l de interdependenţă d i n t r e principalele r a m u r i ale a g r i c u l t u r i i
(cultura cerealelor şi creşterea animalelor) statornicind p r i n c i p i i care
şi-au a f i r m a t trăinicia şi valabilitatea în epoca următoare. într-adevăr,
ceilalţi reprezentanţi d i n p r i m a jumătate a sec. al X X - l e a n-au făcut
altceva decît să r e a f i r m e aceste p r i n c i p i i . Chiar şi la începutul celei
de-a patra decade, atunci cînd s-a dezbătut cu mare aprindere problema
viitoarei orientări a a g r i c u l t u r i i României, în funcţie de conjunctura
economică internaţională, p r i n c i p i i l e , stabilite cu aproape u n secol
înainte, n-au fost modificate. D i n contra, teza valorificării cerealelor
p r i n v i t e , afirmată atunci cu tărie, confirmă d i n p l i n strinsa legătură
între c u l t u r a cerealelor şi creşterea v i t e l o r . 18

I n t r - u n chip d i f e r i t de cel e x p r i m a t m a i sus au înţeles istoricii

problema sensului noţiunii de agricultură şi r a p o r t u l d i n t r e diferitele
ei r a m u r i . E i au căutat să c o m p r i m e semnificaţia largă pe care au
acordat-o reprezentanţii ştiinţei agricole româneşti, reducînd-o la sensul
ei strict semantic : de cultură a o g o r u l u i cerealier. Este semnificativă
în această privinţă poziţia exprimată de u n u l d i n t r e cei dinţii repre­
zentanţi ai istoriografiei noastre moderne, Β . P. Haşdeu. I n t r - u n u l d i n
studiile sale consacrate o r i g i n i i a g r i c u l t u r i i la români el arată că „naţio­
nalitatea română η-a p u t u t deveni agricolă decît foarte tîrziu, căci viaţa
de p l a i u şi de codru p e r m i t e n u m a i dezvoltarea păstoriei, pe cînd pluga­
r u l u i îi trebuie ş e s " . Aproape în exclusivitate i s t o r i c i i d i n toate t i m p u -
19

Ion
1 5
I o n e s c u de l a B r a d , Lecţiuni elementarii de agricultură, în Opere
agricole, vol. I , 1968, p. 200, 283 ; cf. H . H a r ş i a n , Concepţia lui Ion Ionescu de la
Brad privind rolul creşterii animalelor în rentabilizarea agriculturii, în Ion Ionescu
d& la Brad. Aniversarea a 150 ani de la naştere. V o l u m omagial, B a c ă u , 1968,
p. 186—189.
1 6
I o n I o n e s c u de l a B r a d , Proiect de cultură pentru esploataţiunea moşiei
Pantelimonului, î n Opere agricole, v o l . I , p. 147.
1 7
P . S . A u r e l i a n , Despre sistemele de agricultură şi raportul lor cu starea
socială. B u c u r e ş t i , 1891, p. 12 şi u r m .
1 8
N . C o r n ă ţ e a n u , Cereale sau vite ?, în „ R e v . z o o t e h n i c ă " , 1934, n r . 1—2,
p. 2 şi u r m . ; a se v e d e a şi l u c r ă r i l e p r i m u l u i s i m p o z i o n n a ţ i o n a l de istoria a g r i ­
c u l t u r i i ţ i n u t l a C l u j 1969, în „ T e r r a n o s t r a " , I I , B u c u r e ş t i , 1971.
w
Β . P. H a ş d e u , Originile agriculturii la români, în „Columna lui T r a i a n " ,
1874, n r . 3, p. 49—51.

www.mnir.ro
40 ŞTEFAN O L T E A N U

r i l e au restrîns sensul noţiunii de agricultură la c u l t u r a cerealelor.

M a r i l e sinteze de Istoria României, aparţinînd vechii sau n o i i istorio­ 2 0

g r a f i i , au dat o înţelegere foarte îngustă a g r i c u l t u r i i , rezumînd-o la

2 1

principala ei ramură : c u l t u r a plantelor cerealiere ; în rare cazuri u n i i

a u t o r i au căutat să depăşească această înţelegere p r i n includerea în
noţiunea de agricultură şi a altor preocupări ca v i t i c u l t u r a (considerată
ca o ramură specializată a a g r i c u l t u r i i ) , p o m i c u l t u r a , g r ă d i n ă r i t u l . 22

Creşterea v i t e l o r însă a fost considerată, în totalitate, ca o îndeletnicire

importantă a l o c u i t o r i l o r p a t r i e i noastre, ca o ramură a economiei, dar
în afara a g r i c u l t u r i i . 2 3

E v i d e n t că, sub acest raport, didactic, p r e j u d i c i i l e s-ar f i menţinut

în l i m i t e l e u n o r e r o r i formal-conceptuale. D i n păcate însă asemenea
v i z i u n e formală a antrenat consecinţe de fond : preocupările agrare ale
populaţiei de pe t e r i t o r i u l României d i n d i f e r i t e epoci, în special cele
principale (cultura cerealieră şi creşterea v i t e l o r ) au fost opuse una
alteia, deşi se recunoştea legătura d i n t r e ele. S-a încercat chiar resta­
b i l i r e a unei o r d i n i de mărime p e n t r u a determina, astfel, (pe baze cu
t o t u l nesemnificative) caracterul predominant al uneia sau alteia d i n t r e
cele două f o r m e ale economiei noastre medievale, negîndu-se, în fond,
..îmbinarea" sau „legătura" d i n t r e ele afirmată în acelaşi c o n t e x t . 24

Neînţelegînd deosebirile de f o n d (caracter şi mărime) d i n t r e creşterea

a n i m a l e l o r în cadrul gospodăriei ţărăneşti, în special a cornutelor, şi
păstoritul t r a n s h u m a n t care a caracterizat în trecut o infimă parte a
populaţiei ţărilor române, u n i i a u t o r i , confundînd aceste f o r m e de eco­
nomie pastorală, au i m p r i m a t creşterii v i t e l o r , în general, u n caracter

C . C . G i u r e s c u , Istoria românilor, v o l . I I I , p a r t e a a doua, B u c u r e ş t i , 1946,

p. 547 şi u r m . ( „ t e m e i u l îl f o r m e a z ă tot a g r i c u l t u r a c u diferitele ei r a m u r i şi c r e ş ­
terea v i t e l o r " ) .
-' Istoria României, v o l . I I , B u c u r e ş t i 1961, p. 224—225, 284, 286—288, 554,
573, 82(! (vezi m a i c u s e a m ă p a r a g r a f e l e intitulate : „ a g r i c u l t u r a şi c r e ş t e r e a v i t e ­
l o r " s a u „ a g r i c u l t u r a , v i t i c u l t u r a , c r e ş t e r e a vitelor, p o m i c u l t u r a . . . " ) ; I s t o r i a Româ­
niei, v o l . I I I , B u c u r e ş t i , 1964, p. 45, 96, 358, 403, 792, 1006 ( „ A l ă t u r i de a g r i c u l t u r ă
cu sectoarele ei s p e c i a l i z a t e — v i t i c u l t u r ă , p o m i c u l t u r ă , şi l e g u m i c u l t u r ă — c r e ş ­
terea v i t e l o r r ă m î n e m a i d e p a r t e u n a d i n r a m u r i l e de b a z ă ale economiei...") ;
A . O ţ e t e a şi colectiv, Istoria poporului român, B u c u r e ş t i , 1970, p. 118, 130—131
.(„locuitorii se o c u p a u c u a g r i c u l t u r a şi c r e ş t e r e a vitelor) ; C . D a i c o v i c i u , M . C o n ­
stantinescu. St. P a s c u , Istoria României. Compendiu, B u c u r e ş t i , 1969, p. 113.
~ în a f a r a u n o r m e n ţ i u n i citate în nota p r e c e d e n t ă s e m n a l ă m l u c r a r e a l u i
I . C o r f u s , Agricultura Ţării Româneşti în prima jumătate a sec. al XIX-lea,
Bucureşti, 1969.
£
' P e l î n g ă notele a n t e r i o a r e v e z i şi P. P. P a n a i t e s c u , Obştea ţărănească
în Ţara Românească şi Moldova. Orînduirea feudală, B u c u r e ş t i , 1964, p. 87 şi u r m . ;
i d e m , Introducere la istoria culturii româneşti, B u c u r e ş t i , 1969, p. 93, 143 şi u r m .
Deşi f o r m a l r e d u c e a g r i c u l t u r a l a r a m u r a p r i n c i p a l ă a ei, c u l t u r a cerealieră,
H . H . S t a h l , în l u c r ă r i l e sale c o n s a c r a t e s a t u l u i d e v ă l m a ş r o m â n e s c , a f i r m ă l e g ă ­
t u r a indisolubilă d i n t r e r a m u r i l e p r i n c i p a l e ale a g r i c u l t u r i i : c u l t u r a p l a n t e l o r de
c î m p şi c r e ş t e r e a v i t e l o r (Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, v o l . I,
B u c u r e ş t i , 1958, p. 223).
î n a c e a s t ă o p t i c ă g r e ş i t ă se l u a u d r e p t a r g u m e n t e de b a z ă d o u ă s t ă r i de
l u c r u r i : n u m ă r u l î n s e m n a t de vite p o m e n i t e în d o c u m e n t e l e v r e m i i , p r e c u m şi
p o n d e r e a p r o d u s e l o r - m a r f ă a n i m a l i e r e c o m e r c i a l i z a t e pe p i a ţ a i n t e r n ă şi e x t e r n ă ;
v o m v e d e a m a i jos în ce a constat e r o a r e a unor a s e m e n e a i n v o c ă r i de fapte.

www.mnir.ro
A G R I C U L T U R A LA E S T ŞI SUD D E CARPAŢI 41

pendulatoriu. nomad, generînd o continuă mişcare a p o p o r u l u i român

între zona alpină a Carpaţilor şi Lunca Dunării sau în alte r e g i u n i . 2 5

S-a încercat chiar şi o largă dezbatere a problemei p r i m a t u l u i uneia

dintre cele două r a m u r i principale ale a g r i c u l t u r i i medievale d i n ţările
române în scopul d e f i n i r i i caracterului economiei noastre. S-au opus
atunci una alteia, sub aspectul importanţei, al priorităţii, a g r i c u l t u r a
(în înţelesul de cultură cerealieră) şi creşterea v i t e l o r . Concepută într-o
asemenea manieră, care anula teoretic, e c h i l i b r u l şi unitatea d i n t r e cele
două r a m u r i agrare, dezbaterea η-a consemnat, aşa cum era de aşteptat,
nici u n r e z u l t a t practic, ambele teorii, cea a priorităţii a g r i c u l t u r i i şi
cea a priorităţii creşterii vitelor, f i i n d departe de înţelegerea metodo­
logică a problemei în cauză. Se punea semnul egalităţii între două
categorii (creşterea v i t e l o r şi păstori t u l transhumant) apropiate ca formă,
dar complet deosebite d i n p u n c t u l de vedere al r a p o r t u l u i lor faţă de
cultivarea p ă m î n t u l u i . 2S

•
Problemele metodologice analizate m a i sus, vizînd optica generală
de concepere a locului şi r o l u l u i d i f e r i t e l o r r a m u r i ale economiei agrare
româneşti, prezintă o deosebită însemnătate p e n t r u stabilirea teoretică
a unor p r i n c i p i i călăuzitoare în măsură să ne conducă. în cercetare, la
precizarea r a p o r t u r i l o r de interdependenţă d i n t r e diferitele îndeletniciri
cu caracter agrar, spre a evita astfel eventualele erori de genul celor
comise pînă acum.
Ramură de importanţă vitală a sferei producţiei materiale, a g r i ­
cultura a ocupat în contextul economiei ţărilor române u n loc de primă
însemnătate. Ea era menită să asigure, pe măsura nevoilor mereu
crescînde ale societăţii, aprovizionarea întregii populaţii cu produse
alimentare de primă necesitate. I n nemijlocită legătură cu producţia
agrară, cu practica-propriu-zisă a preocupărilor agrare ale populaţiei,
agronomii, spre deosebire de istorici, au fost cei dintîi, şi cei m a i în
măsură să constate în p r i m u l rînd şi apoi să conceptualizeze sfera
noţiunii de agricultură, să observe, totodată, e c h i l i b r u l şi unitatea d i n t r e
diferitele ei r a m u r i . Cunoaşterea procesului de dezvoltare a economiei
agrare, a evoluţiei ei de-a l u n g u l veacurilor pe t e r i t o r i u l p a t r i e i noastre
ne dă posibilitatea de a considera a g r i c u l t u r a ca ramură de producţie
hotărîtoare în t r e c u t u l societăţii româneşti, ea incluzînd d i f e r i t e sectoare
agrare : c u l t u r a plantelor vegetale în general (cu s u b r a m u r i l e : c u l t u r a
cerealelor, a f u r a j e l o r , a plantelor textile), creşterea a n i m a l e l o r 27

(aceste două r a m u r i f i i n d principalele r a m u r i ale a g r i c u l t u r i i ) , v i t i c u l -

2r>
T e o r i a n o m a d i s m u l u i p a s t o r a l r o m â n e s c c u v a r i a n t a sa a t r a n s h u m a n t e i
la G y . G y o r f f y , Ein Wohnerzahl und Bevolkărungsdichte in Ungaro bis zum Anfang
des XIV Jahrhunderts, în Etudes historiques, B u d a p e s t a , 1960, p. 186—187 ; i d e m ,
A honjoglalâskori népesség és nepsurûsèg. A népgyarapodâs a XI—XiJ szazadban,
In „ M a g y a r o r s z â g t ô r t e n e t i d e m o g r a f i â j a " , B u d a p e s t a , 1963 ; T . V u k o n o v i c i , Les
Valaques autochtones des Pays Balkaniques, în „ L ' e t h n o g r â p h i a " , nr. 56 (1962),
P a r i s , p. 11—41 ; cf. I . Donat, Păstoritul românesc şi problemele sale, în „ S t u d i i " ,
I960, nr. 2, p. 281 şi u r m .
2 6
D e z b a t e r e a a a v u t loc în a n u l 1957 l a I n s t i t u t u l de istorie „N. I o r g a " din
B u c u r e ş t i ; l a ea a u p a r t i c i p a t i s t o r i c i d i n cele trei c e n t r e p r i n c i p a l e ale ţ ă r i i •
B u c u r e ş t i , C l u j , Iaşi.

www.mnir.ro
42 ŞTEFAN O L T E A N U

tura, pomicultura, grădinăritul, precum şi unele preocupări în directă

condiţionare de c u l t u r a cerealieră, cum ar f i , de pildă, creşterea
păsărilor.
După c u m am văzut m a i sus, cele m a i a p r i g i discuţii s-au p u r t a t
între istorici i n legătură cu probleme apartenenţei acestor r a m u r i la
sfera a g r i c u l t u r i i şi, de asemenea, cu p r i v i r e la r a p o r t u l d i n t r e ele. I n
mod deosebit s-a discutat r a p o r t u l d i n t r e c u l t u r a plantelor cerealiere
şi creşterea animalelor ca principale r a m u r i ale a g r i c u l t u r i i . în pofida
tratării acestora ca r a m u r i separate aparţinînd unor sectoare d i f e r i t e
ale economiei, între aceste două r a m u r i η-a p u t u t şi n u pot exista decît
un e c h i l i b r u şi o unitate demne de remarcat, rezultate d i n însăşi esenţa
care le uneşte : f e n o m e n u l de reciprocitate p o t r i v i t căruia una trăieşte
şi se dezvoltă p r i n cealaltă. Dacă astăzi această condiţionare d i n t r e
c u l t u r a plantelor şi creşterea animalelor este dirijată în m o d esenţial de
către om, în trecut ea se regla fără o activitate conştientă a o m u l u i ,
p r i n t r - o necesitate ,,oarbă". Pe bună dreptate s-a remarcat că această
legătură indisolubilă d i n t r e cele două r a m u r i a existat chiar de la
începutul acestor îndeletniciri : t r i b u r i l e de m a r i crescători de vite n - a r
f i p u t u t vieţui fără practicarea c u l t u r i i plantelor cerealiere şi f u r a j e r e
p e n t r u asigurarea nutreţului respectiv, chiar într-o m a i mare măsură
decît p e n t r u alimentaţia oamenilor cu c e r e a l e . Pe măsura dezvoltării 28

societăţii, a a p r o p i e r i i de v r e m u r i l e m a i noi, cînd factorul demografic

a început să aibă o pondere d i n ce în ce m a i însemnată, c u l t u r a p l a n ­
telor cerealiere, p e n t r u alimentaţia populaţiei în p r i m u l rînd, a căpătat
noi d i m e n s i u n i . Odată cu adoptarea u n o r noi tehnici agricole la î n c e ­
p u t u l e v u l u i mediu, m a i întîi în d o m e n i u l i n s t r u m e n t e l o r de arat 'K 2

forţa de tracţiune animală, solicitată d i n ce în ce m a i m u l t în c u l t u r a

ogoarelor, a relansat creşterea v i t e l o r la n i v e l u l cerinţelor utilizării l o r

2 7
P r e c i z ă m c ă este v o r b a de c r e ş t e r e a a n i m a l e l o r (boi, c a i , v a c i , oi, porci
etc.) în c a d r u l g o s p o d ă r i e i ţ ă r ă n e ş t i ; a n i m a l e l e e r a u ţ i n u t e în c o n s t r u c ţ i i s p e c i a l
a m e n a j a t e (staule, g r a j d u r i , saiele) pe l î n g ă l o c u i n ţ a f i e c ă r u i a . î n n i c i u n caz n u
trebuie c o n f u n d a t ă a c e a s t ă î n d e l e t n i c i r e s e d e n t a r ă c u p ă s t o r i t u l t r a n s h u m a n t şi î n
g e n e r a l c u alte f o r m e de p ă s t o r i t n o m a d , c a r e a u c a r a c t e r i z a t în t r e c u t o i n f i m ă
parte a p o p u l a ţ i e i ţ ă r i i noastre. C o n f u n d î n d c r e ş t e r e a v i t e l o r c u p ă s t o r i t u l n o m a d ,
t r a n s h u m a n t , s - a c r e a t o f a l s ă i m a g i n e a s u p r a s e n s u l u i şi p r o p o r ţ i i l o r î n d e l e t n i ­
cirilor din trecut ale poporului r o m â n , cu implicaţii asupra dezvoltării sale ulte­
rioare. S t u d i u l r e a l i t ă ţ i i istorice, în t o a t ă c o m p l e x i t a t e a ei, a r a t ă în c h i p u l c e l
m a i l i m p e d e c u p u t i n ţ ă d e o s e b i r i l e c a n t i t a t i v e şi c a l i t a t i v e d i n t r e p ă s t o r i t u l n o m a d
şi c r e ş t e r e a v i t e l o r în c a d r u l g o s p o d ă r i e i agricole săteşti. P ă s t o r i t u l i t i n e r a n t a
constituit u n f e n o m e n l i m i t a t d i n p u n c t de v e d e r e e c o n o m i c şi e x c e p ţ i o n a l d i n
punct de v e d e r e e t n o g r a f i c ; e l a c a r a c t e r i z a t d o a r u n n u m ă r e x t r e m de r e d u s
de l o c u i t o r i a i p l a i u r i l o r , c o n s t i t u i n d o î n d e l e t n i c i r e c u u n m a r e g r a d de i d e p e n -
d e n ţ ă f a ţ ă de c u l t u r a cerealelor. V e z i p e n t r u a c e a s t ă chestiune s t u d i i l e : S . I . R u -
d e n k o , Studieri iiber das Nomadentum, în Wiehwirtschaft und Hirtenkultur, Buda­
pesta, 1969 ; K . D o b r o w o l s k i , Bemerkungen zur Forschungsmethoden iiber die Hir­
tenkultur in den Karpaten, în Wihwirtschaft und Hinterkultur, Budapesta, 1969.
P e n t r u deosebirea pe c a r e o f a c e î n t r e c r e ş t e r e a v i t e l o r şi p ă s t o r i t u l t r a n s h u m a n t
în Ţ a r a R o m â n e a s c ă ( a p r e c i a t sub 10%) a se v e d e a statistica d i n 1838 l a I . D o n a t ,
Păstoritul românesc şi problemele sale, în „ S t u d i i " , 1966, n r . 2, p. 286 şi u r m .
2 8
„ E s t e m a i m u l t d e c î t p o s i b i l c ă a i c i c u l t u r a cerealelor s-a n ă s c u t l a î n c e p u t
d i n n e v o i a de n u t r e ţ p e n t r u v i t e şi c ă a b i a m a i tîrziu ea a d e v e n i t i m p o r t a n t ă
p e n t r u h r a n a o a m e n i l o r " ( F . E n g e l s , Originea familiei, a proprietăţii private şi a
statului, în M a r x , E n g e l s , O p e r e , v o l . 21, B u c u r e ş t i , 1965, p. 32—33, 156—157).
2 0
A s u p r a acestui f e n o m e n v o m r e v e n i m a i jos c u detalii.

www.mnir.ro
AGRICULTURA L A E S T ŞI SUD D E CARPAŢI 43

în cultura cerealieră. Complexele sarcini materiale ale ţărănimii medie­

vale generate de dezvoltarea economiei de schimb au sporit importanţa
creşterii vitelor ca aducătoare de v e n i t u r i p r i n comercializarea p r o d u ­
selor, într-o vreme cînd valorificarea intensă pe piaţă a cerealelor apar­
ţinea încă v i i t o r u l u i . Exista totuşi o v a l o r i f i c a r e a cerealelor, indirectă
3 0

însă, superioară, anume p r i n v i t e . P e n t r u a putea aduce v e n i t şi p e n t r u

a putea f i utilizate la m u n c i agricole, v i t e l e t r e b u i a u hrănite. Se punea
cu acuitate această problemă m a i cu seamă în perioada stabulaţiei, în
vreme de iarnă, în medie 5 l u n i pe an (circa 150 zile), d i n noiembrie
pînă în aprilie. Excluzînd unele zone subcarpatice, bălţile şi delta, cu o
climă mai blîndă şi unde se putea oarecum asigura o bază furajeră
naturală, cea m a i mare parte a gospodăriilor săteşti t r e b u i a u să-şi
asigure baza furajeră p r i n c u l t u r a plantelor (cereale, furaje). L a rîndul
ei asigurarea bazei f u r a j e r e atrăgea după sine sporirea suprafeţei arabile
în condiţiile unei c u l t u r i extensive a plantelor, caracteristică e v u l u i
mediu. Rezultă, aşadar, u n r a p o r t de directă proporţionalitate între cele
două r a m u r i , u n e c h i l i b r u şi o u n i t a t e care, teoretic, aproape le con­
topesc. I n această optică, c u l t u r a plantelor şi creşterea v i t e l o r repre­
zintă, fiecare, u n indice de apreciere a v o l u m u l u i producţiei : o cultură
cerealieră dezvoltată presupune şi o creştere a animalelor pe aceeaşi
măsură, după cum dezvoltarea creşterii v i t e l o r presupune şi dezvoltarea
culturii cerealiere. De aceea, v e n i t u l adus de creşterea v i t e l o r p r i n valo­
rificarea pe piaţă a produselor animaliere reprezintă u n v e r i t a b i l coefi­
cient de apreciere a g r a d u l u i de dezvoltare a c u l t u r i i plantelor cerea­
liere. Aşa cum arăta Lenin, g r a d u l de dezvoltare a creşterii v i t e l o r
constituie u n u l d i n t r e cei m a i importanţi i n d i c a t o r i ai intensificării
agriculturii.
I n acest context, în această înţelegere, apare cît se poate de eronată
încercarea de a stabili p r i m a t u l uneia sau alteia d i n t r e cele două r a m u r i
principale ale a g r i c u l t u r i i noastre medievale, prevalîndu-se de aşa-zisul
argument de bază : cota ridicată a v e n i t u l u i p r o v e n i t d i n comercializarea
produselor animaliere. Or, am văzut că acest argument, care, în esenţă,
reprezintă valorificarea p r i n v i t e a cerealelor, subliniază, cît se poate
de limpede, gradul de intensitate a c u l t u r i i cerealelor. Atît c u l t u r a cerea­
lieră, cît şi creşterea v i t e l o r alcătuiesc o u n i t a t e ce n u poate f i desfă­
cută ; împreună cu celelalte îndeletniciri agrare enumerate mai s u s ,
ele definesc esenţa a g r i c u l t u r i i . Această u n i t a t e este scoasă în evidenţă
de imensa majoritate a documentelor noastre medievale în care proprie­
tatea sătească se manifestă sub f o r m e corespunzătoare : zonă rezervată
culturii plantelor (cimp, ţarină, hotar etc.) şi l o c u r i destinate obţinerii
unei părţi d i n baza furajeră a v i t e l o r (păşune, islaz, fîneaţă etc.). Deo­
sebit de interesant şi revelator în acelaşi t i m p este şi f a p t u l că l o c u i t o r i i
din Ţara Românească, posedînd u n număr mare de v i t e crescute în
propria gospodărie, s-au declarat cu p r i l e j u l recensămîntului d i n 1838
plugari, considerînd creşterea v i t e l o r parte integrantă d i n ocupaţia lor
de bază, agricultura. Este vorba, p r i n u r m a r e , de o a t i t u d i n e m e n t a l -
colectivă exprimînd o stare de l u c r u r i reală care definea, cu cea mai
mare claritate, r a p o r t u l d i n t r e c u l t u r a ogoarelor şi creşterea v i t e l o r în

3 0
D u p ă c u m s u b l i n i a V . I . L e n i n , c e r e a l e l e a p a r foarte t î r z i u pe p i a ţ ă .

www.mnir.ro
44 ŞTEFAN O L T E A N U

cadrul gospodăriei săteşti. N u m a i în această lumină ne putem explica

cum unitatea d i n t r e cultuţa cerealelor şi creşterea animalelor, ca r a m u r i
de bază ale a g r i c u l t u r i i , a p u t u t asigura e c h i l i b r u l economiei medievale
româneşti în sectorul ei f u n d a m e n t a l .

I n l u m i n a celor discutate m a i sus, acceptînd sensul şi semnificaţia

largă a noţiunii de agricultură, v o m încerca în cele ce urmează să
urmărim dezvoltarea a g r i c u l t u r i i la est şi sud de Carpaţi sub aspectele
ei majore, accesibile cercetării în stadiul actual de documentare (tehnica
agricolă, producţia etc.). P o r n i n d de la studierea unor asemenea p r o ­
bleme v o m putea d e f i n i cu m a i multă exactitate r o l u l îndeletnicirilor
agrare în procesul general de dezvoltare a societăţii româneşti. I n
prezentul s t u d i u ne v o m mărgini în t i m p la epoca de început a e v u l u i
mediu românesc cunoscută în istoriografia recentă sub numele de feuda­
l i s m u l t i m p u r i u (sec. I X — X I V ) . De a l t m i n t e r i , l i m i t a inferioară a acestei
epoci, care η-a fost întîmplător aleasă, corespunde unor fenomene de
o deosebită însemnătate p e n t r u istoria p o p o r u l u i nostru : este vorba
de încheierea procesului de etnogeneză românească, moment cînd în
cadrul societăţii de pe t e r i t o r i u l României se constată, pe p l a n u r i
diverse, transformări semnificative. N u p u t e m să n u consemnăm aici
influenţa a cel puţin doi f a c t o r i hotărîtori în ce priveşte evoluţia pe
care a înregistrat-o a g r i c u l t u r a la est şi sud de Carpaţi în vremea a m i n ­
tită şi. totodată, consecinţele manifestate pe plan social-economic. U n u l
d i n t r e aceştia, f a c t o r u l demografic explică cît se poate de limpede noua
stare de l u c r u r i observată în d o m e n i u l preocupărilor agrare de la est
şi sud de Carpaţi începînd, a p r o x i m a t i v , d i n sec. I X — X . Cercetările
recente au arătat că sec. I X — X reprezintă p e n t r u întreaga Europă u n
moment de bruscă dezvoltare a societăţii omeneşti manifestată în p r i m u l
rînd p r i n t r - o creştere sensibilă, în raport cu situaţia anterioară, a p o p u ­
laţiei (urmare a perioadei de relativă linişte şi stabilitate d i n acea
v r e m e ) . T e r i t o r i u l de la est şi sud de Carpaţi s-a integrat şi el deplin
3 1

în acest context. Cartografierea recentă a datelor obţinute pe baza săpă­

t u r i l o r arheologice şi a celor f u r n i z a t e de cronicari, b i z a n t i n i m a i cu
seamă, ne oferă u n tablou destul de semnificativ în ce priveşte procesul
de creştere a populaţiei reflectat în frecvenţa aşezărilor omeneşti în
sec. I X — X I I I comparativ cu acelaşi fenomen d i n epoca precedentă. A u
fost puse în evidenţă sute de aşezări omeneşti (peste 300 n u m a i între
bazinele m i j l o c i i ale rîurilor Şiret şi P r u t ) . Această sensibilă creştere
3 2

demografică a pus, evident, problema asigurării populaţiei cu mijloace

de subsistenţă corespunzătoare, alimentare în p r i m u l rînd. Producţia
agrară cu principalele ei sectoare de realizare (cultura plantelor cerea­
liere, creşterea animalelor, l e g u m i c u l t u r a etc.) trebuia în chip necesar

3 1
R o g e r G r a n d , L'agriculture au moyen âge (de la fin de l'empire romain
au XlV-e siècle), P a r i s , 1950, p. 245.
3 2
G h e n u ţ ă C o m a n , Cercetări arheologice în sudul Moldovei cu privire la
secolele V—XI, în S C I V , 1969, nr. 2, p. 287 şi u r m . ; N . Z a h a r i a , M . P e t r e s c u - D î m ­
boviţa, E . Z a h a r i a , Aşezări din Moldova de la paleolitic pînă în sec. al XVIII-lea,
B u c u r e ş t i , 1970 ; Şt. O l t e a n u , Evoluţia procesului de organizare statală la est şi
sud de Carpaţi în sec. IX—XIV, în „ S t u d i i " , n r . 4/1971.

www.mnir.ro
A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD DE CARPAŢI 45

să satisfacă aceste cerinţe : ea trebuia să sporească p r i n extinderea

suprafeţei de cultură, cît şi p r i n găsirea unor soluţii tehnice capabile de
un randament superior. A i c i stă originea unor procedee tehnice n o i
constatate în această vreme în sectorul agrar, susceptibile la creşterea
v o l u m u l u i producţiei agrare, asupra cărora v o m reveni m a i jos.
Aceleaşi necesităţi de alimentare a populaţiei, de creştere a p r o ­
ducţiei agrare au antrenat consecinţele corespunzătoare într-un alt
domeniu, strîns legat de c u l t u r a plantelor cerealiere : sporirea m a t e r i e i
p r i m e necesară confecţionării uneltelor agrare. I n acest context, consta­
tările p r i v i n d dezvoltarea metalurgiei extractivo-reducătoare şi p r e l u ­
crătoare îşi capătă dimensiunile ei reale. începînd d i n sec. I X — X se
constată în r e g i u n i l e extracarpatice o creştere considerabilă, în raport
cu situaţia d i n epoca precedentă, a preocupărilor de extracţie, reducere
şi prelucrare a m e t a l u l u i de bază, a f i e r u l u i . Aproape că n u există
aşezare omenească d i n t r e cele cercetate în care să n u fie atestată p r e ­
ocuparea unor l o c u i t o r i d i n aşezare de a extrage şi reduce m i n e r e u l
de fier şi apoi a-1 prelucra ; dovada o constituie numeroasele vestigii
ale acestor operaţiuni tehnice (fragmente de minereu, bucăţi de zgură.,
părţi d i n c u p t o r u l de redus, deşeuri de la prelucrare e t c . ) . O mare p o n ­ J3

dere p r i n t r e obiectele şi uneltele realizate de aceşti meşteri o aveau

uneltele agricole : brăzdare şi cuţite de plug, coase, seceri, săpăligi.
cosoare etc. Creşterea numerică a acestor unelte şi i n s t r u m e n t e agrare
începînd d i n sec. I X — X se reflectă în numărul mare de depozite de ase­
menea unelte descoperite pînă acum atît la est cît şi la sud de C a r p a ţ i . 34

Baza documentară a cercetărilor noastre o constituie menţiunile

referitoare la a g r i c u l t u r a de la N o r d u l Dunării cuprinse în izvoarele
scrise (bizantine m a i cu seamă) şi d i f e r i t e materiale care reflectă înde­
l e t n i c i r i l e agrare (unelte agricole în special) descoperite cu p r i l e j u l
săpăturilor arheologice efectuate în numeroase aşezări e x t r a c a r p a t i c e . 35

Cu aceste determinări să încercăm, în continuare, să r e c o n s t i t u i m

pe baza materialelor i n f o r m a t i v e m a i sus-pomenite tabloul îndeletni­
c i r i l o r agrare în accepţiunea l o r largă, începînd cu cele m a i dezvoltate.
I . Cultura plantelor cerealiere. C u l t u r a cerealelor deţinea u n rol
deosebit de i m p o r t a n t în cadrul economiei ţărilor române, deoarece ea
sta la baza obţinerii produselor necesare alimentaţiei populaţiei, a c r e ş ­
t e r i i animalelor ; totodată, ea f u r n i z a materie primă p e n t r u unele a c t i ­
vităţi „industriale".
n 3
N . M a g h i a r , Şt. O l t e a n u , Din istoria mineritului în România, Bucureşti,.
1970, cap. I .
: w
A s u p r a acestor depozite v o m r e v e n i m a i jos.
• E v i d e n t c ă m a t e r i a l u l i n f o r m a t i v de c a r e d i s p u n e m , i n c o m p a r a b i l m a i
a

bogat şi v a r i a t d e c î t în trecut, n u este î n c ă s u f i c i e n t p e n t r u r e z l o v a r e a d e f i n i t i v a

a p r o b l e m e l o r pe c a r e le c e r c e t ă m ; u n e l e i z v o a r e n u sînt destul de c o n c l u d e n t e
p e n t r u a trage, pe b a z a lor, î n c h e i e r i general v a l a b i l e . I n s ă p ă t u r i l e arheologice,
de p i l d ă , r e p r e z e n t a r e a celor d o u ă r a m u r i p r i n c i p a l e ale a g r i c u l t u r i i ( c u l t u r a c e r e a ­
lelor şi c r e ş t e r e a a n i m a l e l o r ) este n e p r o p o r ţ i o n a l ă în r a p o r t c u i m p o r t a n ţ a pe c a r e
a a v u t - o d a t o r i t ă f a p t u l u i c ă vestigiile c r e ş t e r i i v i t e l o r a u fost î n t r - o m ă s u r ă m u l t
mai m a r e conservate. O situaţie diferită o prezintă vestigiile culturii cerealiere :
uneltele agricole, p r o d u s e l e c e r e a l i e r e , n u m a i în r a r e c a z u r i a u putut a j u n g e p î n ă
în z i l e l e noastre. D i n a c e a s t ă c a u z ă n i se p a r e e r o n a t ă î n c e r c a r e a de a s t a b i l i p o n ­
d e r e a u n e i a s a u a l t e i a d i n t r e cele d o u ă r a m u r i pe b a z a r e f l e c t ă r i i lor în v e s t i g i i l e
culturii materiale

www.mnir.ro
 46 ŞTEFAN O L T E A N U

Cele mai i m p o r t a n t e plante cerealiere erau g r i u l şi m e i u l , c u l t u r i

care p r i n n a t u r a şi u t i l i t a t e a lor variată prezentau o importanţă econo­
mică deosebită. De g r a d u l de dezvoltare a producţiei cerealiere depinde
întregul avînt al a g r i c u l t u r i i .
Cercetarea p r o b l e m e i c u l t u r i i cerealelor p e n t r u hrana oamenilor şi
animalelor presupune m a i întîi cunoaşterea principalelor lucrări tehnice
agrare (aratul, semănatul, recoltatul), a evoluţiei principalelor i n s t r u ­
mente agrare cu a j u t o r u l cărora se efectuau m u n c i l e agricole. U n r o l
i m p o r t a n t revenea uneltelor de arat, p l u g u l u i cu principalele sale piese :
brăzdar şi cuţit. Singurele izvoare care ne pot procura date în această
privinţă sînt materialele arheologice (brăzdare şi cuţite de plug) scoase
la iveală în u r m a cercetărilor întreprinse odată cu naşterea celei m a i
tinere r a m u r i a arheologiei : arheologia medievală. T i m p de 25 de ani
această ramură a arheologiei româneşti a adus în cîmpul cercetării u n
bogat şi valoros număr de instrumente de arat pe baza cărora se pot
face astăzi o serie de consideraţii referitoare la tehnica a r a t u l u i . N u m e ­
roasele depozite de asemenea unelte d i n epoca la care ne r e f e r i m , desco­
perite pe întreg t e r i t o r i u l României, ridică probleme deosebit de i m p o r ­
tante, puse p e n t r u p r i m a oară acum, asupra cărora v o m stărui
mai departe.
O mare însemnătate prezintă brăzdarele, cuţitele de p l u g şi o t i c u -
r i l e descoperite izolat sau în complexe cu alte unelte agrare sau obiecte
de altă natură datînd d i n sec. I X — X I V . U n e o r i asemenea brăzdare for­
mează v e r i t a b i l e depozite, cîte 6—7 exemplare la u n loc, cum e. de
pildă, depozitul de la Dragoslăveni ( j u d . Vrancea) : 7 brăzdare de t i p o ­
logii variate (asupra cărora v o m reveni m a i jos), 2 cuţite de plug,
2 o t i c u r i . A l t e exemplare d i n aceeaşi perioadă s-au descoperit la
3 B

Radovanu ( j u d . I l f o v ) , la Bîrlogu ( j u d . A r g e ş ) datînd d i n sec. a l X-lea,

3 7 3 8

la Dinogetia şi Capidava (sec. I X — X I I ) , la Bîtca Doamnei (sec. X I I —

3 9

X I I ) , p r e c u m şi în alte numeroase l o c a l i t ă ţ i .
40 41

3 0
M . C o m ş a , G h . C o n s t a n t i n e s c u , Depozitul de unelte ţi arme din epoca
feudală timpurie descoperit la Dragoslăveni, în S C I V , 1969, n r . 3, p. 425—435.
3 7
M . C o m ş a , ο. G h e a n n o p o u l o s , Unelte ţi arme din epoca feudală timpurie
descoperite la Radovanu (jud. Ilfov), în S C I V , 1969, n r . 4, p. 617—620.
3 8
I . N a n i a , Săpăturile de la Bîrlogu (jud. Argeş), c o m u n i c a r e l a cea de a
I l I - a sesiune ş t i i n ţ i f i c ă a M u z e e l o r , d e c e m b r i e 1966.
3 9
G r . F l o r e s c u şi colab., C a p i d a v a . Monografie arheologică, vol. I, Bucureşti
1958, p. 141 şi u r m . ; Materiale, V , p. 575, fig. 8 ; Materiale, V I I I , p. 694 ; V . C a n a -
r a c h e , Unelte agricole pe teritoriul Republicii Populare Române în epoca veche,
în S C I V , an. I . (1950), n r . 2, p. 103—104 ; G h . Ş t e f a n şi colab., Dinogetia, I, B u c u ­
r e ş t i , 1967, p. 58—62.
''" C . M ă t a s ă , I . Z a m o ş t e a n u , M . Z a m o ş t e a n u , Săpăturile de la Piatra Neamţ,
în Materiale, V I I , p. 346 şi u r m . ; S . S c o r p a n , L'ensemble archéologique féodale de
Bîtca Doamnei, în „ D a c i a " , 1965, p. 422 şi u r m .
4 1
L a B ă n e a s a — B u c u r e ş t i , sec. a l X - l e a (inedit) ; l a S u r d u l e ş t i (Roşiorii
d e V e d e ) , sec. X — X I I I (Materiale, V , p. 702, 706) ; l a P ă c u i u l l u i S o a r e , sec. a l
X I - l e a (Materiale, V I I I , p. 718, fig. 8/3) ; l a B u d e ş t i ( V r a n c e a ) sec. a l X - l e a (inedit) ;
la S u c e a v a p r o b a b i l în sec. X I — X I I I (inedit) ; l a M u r g e n i şi 23 A u g u s t d i n sec.
X — X I ( G h . C o m a n , Cercetări arheologice în sudul Moldovei cu privire la sec. X—XI,
în S C I V , 1969, n r . 2, p. 287 şi urm.) ; l a P l o i e ş t i - T r i a j ( V . C a n a r a c h e , op. cit., p. 98) ;
la C i u r e l u — B u c u r e ş t i (Materiale, V I I , p. 660) ; l a T a i ţ a , în a p r o p i e r e de M ă c i n ,
d a t î n d d i n sec. X — X I I I (inedit l a M u z e u l d i n C o n s t a n ţ a ) ; l a M ă n ă s t i r e a L i ş c o v
(jud. V a s l u i ) d i n sec. a l X I - l e a ( D a n G h . T e o d o r u , Contribuţii la cunoaşterea cul­
turii Dridu pe teritoriul Moldovei, i n S C I V , 1968, n r . 2, p. 265, fig. 24/10).

www.mnir.ro
 A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD D E CARPAŢI 47

N u putem stărui acum asupra detaliilor p r i v i n d evoluţia tehnică

a acestor unelte de arat în decursul sec. X — X I V ; sînt necesare p e n t r u
aceasta numeroase observaţii de laborator, singurele în măsură să per­
mită consideraţii. Prezenţa acestor i n s t r u m e n t e enumerate mai sus ridică
însă o serie de probleme n u m a i puţin i m p o r t a n t e pe care intenţionăm
să le punem în discuţie, fără a emite pretenţii de completă eluci­
dare a lor.
Se i m p u n e în p r i m u l r i n d constatarea vizînd înmulţirea acestor
unelte de arat începînd, a p r o x i m a t i v , d i n sec. I X — X . atît la est cît şi la
sud de Carpaţi. Cu toată rezerva pe care trebuie să o păstrăm, rezultată
din stadiul actual al cercetărilor p e n t r u epoca cuprinsă între sec. I V —
X I V . p r e c u m şi d i n prezenţa fortuită în aşezări a uneltelor de arat
— uzate sau p i e r d u t e — . marea lor m a j o r i t a t e f i i n d conştient evacuate
spre a f i folosite în continuare, n u p u t e m să n u s u b l i n i e m observaţia
p r i v i n d înmulţirea acestor obiecte începînd d i n sec. I X — X în r a p o r t cu
epoca anterioară. Această constatare corespunde de a l t f e l altor două
fenomene contemporane pe care le-am a m i n t i t m a i sus şi cu care se
află în strînsă legătură : pe de o parte creşterea sensibilă a populaţiei
extracarpatice a cărei alimentaţie reclama. în chip firesc, sporirea v o l u ­
m u l u i produselor cerealiere, iar pe de alta. ca o condiţie a creşterii
posibilităţilor de realizare a producţiei agrare, o m a i intensă v a l o r i f i c a r e
a surselor de materie primă (a f i e r u l u i ) p e n t r u confecţionarea uneltelor
de arat. Aceste fenomene, reciproc condiţionate, reprezintă caracteristici
esenţiale ale procesului general de dezvoltare a societăţii româneşti d i n
vremea amintită.
O altă constatare p r i v i n d tipologia brăzdarelor de f i e r cunoscute
pînă în prezent prilejuieşte unele consideraţii ştiinţifice de maximă
importanţă p e n t r u permanenţa p o p o r u l u i nostru. Este vorba de feno­
m e n u l legic de coexistenţă pe o perioadă de t i m p cuprinsă între sec. I I I
şi X a brăzdarelor de f i e r de t i p u l aşa n u m i t dacic cu cel r o m a n . Deşi
s u p e r i o r . brăzdarul de t i p r o m a n introdus la n o r d u l Dunării odată
42

cu venirea aici a r o m a n i l o r , acesta η-a p u t u t să înlocuiască d i n t r - o dată

brăzdarul tradiţional, dacic, care în a n u m i t e zone geografice corespundea
mai bine condiţiilor pedo-climatice existente. Aşa se explică folosirea
pînă în sec. al X - l e a . mai cu seamă pe t e r i t o r i u l Dobrogei. a brăzdarelor
dacice ca cel de la Capidava sau de la Taiţa ; este vorba de o trans­
punere pe plan tehnico-agrar a procesului de permanenţă a u n o r tradiţii
ale v e c h i l o r l o c u i t o r i ai Daciei.
Pe plan european această epocă reprezintă vremea căutărilor unor
f o r m e evoluate de brăzdare cu u n randament superior. I n regiunile
extracarpatice p r i m e l e atestări ale acestor încercări de tranziţie către
brăzdarele n u m i t e asimetrice (adică lucrătoare n u m a i pe o parte, l u c r u
p e n t r u care aripa lucrătoare este considerabil m ă r i t ă ) , se constată 4 3

începînd d i n sec. al X - l e a . Deşi n u poate f i vorba încă de pe acum de

/,:)
S p r e deosebire de b r ă z d a r e l e s i m e t r i c e folosite p î n ă în sec. a l X - l e a , care
au a r i p i l e egale, gen r a r i ţ ă .

www.mnir.ro
48 ŞTEFAN O L T E A N U

folosirea p l u g u l u i în sensul real al c u v i n t u l u i , apariţia în depozitul de v

la Dragoslăveni (Vrancea) şi de la Mînăstirea Lişcov a unor tendinţe

de modificare a brăzdarului acţionînd cu o singură latură lucrătoare
este edificatoare în ce priveşte căutarea n o u l u i . Este vorba de unele
exemplare d i n depozitul a m i n t i t care prezintă aripa dreaptă mărită şi
cu evidente u r m e de folosire intensă n u m a i a acestei părţi. I n acest fel
se face dovada, p r i m a cunoscută pînă în prezent, că începînd d i n sec. al
X-lea brăzdarele simetrice încep a evolua către f o r m e asimetrice, fapt
care marchează o importantă etapă în dezvoltarea t e h n i c i i agrare ' . i5

P e n t r u t e r i t o r i u l Moldovei şi al Ţării Româneşti acest început t i m i d de

realizare şi folosire a brăzdarului asimetric va căpăta o mare extindere
începînd d i n sec. al X V - l e a cînd alţi f a c t o r i de altă natură v o r reclama
perfecţionarea acestui t i p de brăzdar şi generalizarea l u i concretizată
în apariţia p l u g u r i l o r g r e l e . Acest început de transformare a p r i n ­
4 6

cipalei piese a p l u g u l u i , de adaptare la noile cerinţe ale societăţii, se

înscrie în c o n t e x t u l celorlalte fenomene constatate asupra cărora am
stăruit m a i sus, confirmînd, odată m a i m u l t , însemnătatea m o m e n t u l u i
de trecere la cel de-al I I - l e a m i l e n i u p e n t r u societatea de la est şi
sud de Carpaţi.

V l
S e c o n s i d e r ă c ă folosirea b r ă z d a r u l u i a s i m e t r i c d e t e r m i n ă m o m e n t u l a p a ­
riţiei p l u g u l u i p r o p r i u - z i s . I n l e g ă t u r ă c u d e f i n i r e a t i p u r i l o r de p l u g u r i ( a r a t r u
c u p l a z şi f ă r ă p l a z , p l u g etc.) a se v e d e a : A . H a u d r i c o u r t , M . D e l a m a r r e , L'Homme
et la charrue a travers le monde, P a r i s , 1955 ; V . I . D o v j e n o k , 3eMAepo6creo dpee-
Hboû Pycuû (do XIII cepednnu CT.) K i e v , 1961 ; U . B e n t z i e n , Haken und pflug. Vine
volks zundliche Untersuchung zur Geschichte der Produktionsinstrumente in Gebiet
zwischen unterer Elbe und Oder, B e r l i n , 1970 ; H . L o w m i a n s k i , Le probleme du
tournant dans la culture du sol ches les slaves à l'époque du haut Moyen Age,
in „ K w a r t a l n i k H y s t o r y K u l t u r y M a t e r i a l n e j " , 1964, n r . 3, fasc. S u p l . p. 499 şi u r m . ;
p e n t r u c l a s i f i c a r e a i n s t r u m e n t e l o r de a r a t a se vedea : F r . S a s c h , Proposal for the
classification for preindustrial tilling implements, în „ T o o l s et t i l l a g e " , vol. I , 1,
1968 ; S . A . T o k a r e v , 9TH0apad>un napodoe CCCP, M o s c o v a , 1957 ; L . D u k o v . 3eMAede-
Aucreo u 3eMedeACKure otceAesun ορτδιίΛ β EoAeapcKure 3euu npe3 amuHKOCTra, in Hsee-
CTUH πα STHoepadwcun HHCTUTI/T U Myseă tom. 8, 1965 ; J . K u d r n a c , Citeva date noi
despre agricultura la slavi, în Arheologia Modovei, I,
D e o s e b i r e a c a l i t a t i v ă î n t r e b r ă z d a r u l s i m e t r i c şi a s i m e t r i c c o n s t ă în p o s i ­
b i l i t a t e a de m ă r i r e a s u p r a f e ţ e i l u c r ă t o a r e şi de î n t o a r c e r e a b r a z d e i c u a j u t o r u l
b r ă z d a r u l u i a s i m e t r i c , l u c r u r i c a r e n u se pot r e a l i z a c u b r ă z d a r u l s i m e t r i c , a c e a s t a
d o a r s c o r m o n i n d î n t r - o p a r t e şi a l t a p ă m î n t u l . M a i c u s e a m ă r e a l i z a r e a î n t o a r ­
c e r i i b r a z d e i m a r c h e a z ă o e t a p ă i m p o r t a n t ă pe l i n i a s p o r i r i i c a n t i t ă ţ i i cerealelor
datorită creşterii proprietăţilor nutritive ale pămîntului.
w
A p a r i ţ i a p l u g u l u i greu ( b r ă z d a r a s i m e t r i c m u l t m ă r i t pe o a r i p ă l u c r ă ­
toare) a fost i n f l u e n ţ a t ă p u t e r n i c de u n e l e r e a l i z ă r i tehnice i m p o r t a n t e , c u m ar
fi, de p i l d ă , p o s i b i l i t a t e a e l a b o r ă r i i oţelului de b u n ă calitate. R e m a r c ă m c ă a n a l i ­
zele c h i m i c e şi m e t a l o g r a f i c e efectuate a s u p r a unor piese de u z c a s n i c m e d i e v a l e
l u c r a t e l o c a l au d e m o n s t r a t c ă pe t e r i t o r i u l S u c e v e i se t r e c u s e în sec. a l X V - l e a
la e l a b o r a r e a u n u i oţel c u c a l i t ă ţ i s u p e r i o a r e , c u m a r e r e z i s t e n ţ ă l a u z u r ă , o b ţ i n u t
p r i n a ş a n u m i t u l p r o c e d e u de c e m e n t a r e . î n a c e a s t ă l u m i n ă , b r ă z d a r e l e de tip
r o m a n î n t î l n i t e f r e c v e n t în sec. X — X I V l u c r a t e d i n fier m a s i v t o c m a i p e n t r u a
c o m p e n s a c a l i t ă ţ i l e u n u i oţel s u p e r i o r (vezi b a n d a j e l e de f i e r a p l i c a t e c a u r m a r e
a uzurii părţii lucrătoare a brăzdarului, caracteristică generală valabilă — L .
S c h m i d t , Antike und Mittelalterliche Pflugscharen in Osterreich, în „ A r c h e o l o g i a
A u s t r i a c a " , caiet 19/20, V i e n a 1956, fig. 4 ; V . I . D o v j e n k o , op. cit., p. 31 ; Ζ. P o d -
w i n s k a , Technika i prawi voii w Polsca sredniowiecznej, Wroclaw-Warszawa- K r a -
kov, 1962, p. 191, fig. 104) c e d e a z ă l o c u l , î n c e p î n d d i n sec. a l X V - l e a , b r ă z d a r e l o r
asimetrice cu o formă m a i sveltă, elegantă, cu mai mare randament, realizate
prin procedeul tehnic amintit.

www.mnir.ro
A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD DE CARPAŢI 49

I n c o n t e x t u l european, regiunile de la Dunărea de Jos se înscriu

p r i n t r e zonele cu vechi tradiţii în c u l t u r a pămintului şi în evoluţia
uneltelor agrare. Cele m a i vechi brăzdare cu tendinţe asimetrice carac­
teristice p l u g u l u i p r o p r i u - z i s apar i n p r i m e l e secole ale e.n. (în A n g l i a
în sec. I I - I I I - I V ; în R. S. F. Iugoslavia în sec. al I I I - l e a ) . Ele apar în
zona nordică cu sol u m e d şi d u r . I n I m p e r i u l Roman ele apar în p r o ­
vinciile europene de nord, d i n brăzdarele simetrice romane p r i n e l i m i ­
narea unei a r i p i . D i n sec. IV-—V încep să apară asemenea brăzdare
4 7

şi mai la nord (în Germania, Polonia) ' . I n secolele următoare sînt ,8

atestate şi i n alte părţi (Bulgaria, A u s t r i a , Cehoslovacia, Rusia) . După /,<J

cum am văzut, între Carpaţi şi Dunăre brăzdare asimetrice certe apar

la sfîrşitul m i l e n i u l u i I . Există însă unele exemplare datînd d i n sec.
I I — I I I simetrice de t i p r o m a n care prezintă una d i n l a t u r i m u l t mai
uzată, cum e, de pildă, cazul brăzdarelor de la Tei, Băiceni, Buţuluc,
sec. I I I — I V . Credem că aceste observaţii ne îndreptăţesc să afirmăm,
5 0

ca o ipoteză de l u c r u , că sîntem în faţa unor îndepărtate începuturi de

folosire n u m a i a unei singure l a t u r i a brăzdarului, p r i n apăsarea pe o
singură parte în vederea realizării unei arături m a i bune (eventual p r i n
întoarcerea brazdei). Dar dacă acestea sînt doar începuturi îndepărtate,
nu numai p e n t r u t e r i t o r i u l României, ci şi p e n t r u celelalte ţări euro­
pene, adevărata placă turnantă în d o m e n i u l t e h n i c i i a r a t u l u i a consti­
t u i t - o începutul m i l e n i u l u i al I I - l e a , cînd brăzdarul asimetric se perfec­
ţionează ; este vremea cînd documentele scrise consemnează t e r m e n u l
de p l u g p r o p r i u - z i s . 5 I

O precizare se impune, care, departe de a constitui o j u s t i f i c a r e

p e n t r u decalajul tehnic d i n t r e ţările române şi cele europene, m i n i m
de altfel, este necesară p e n t r u înţelegerea deplină a evoluţiei tehnicii
brăzdarelor de plug. S o l u l ţărilor române de la sud şi est de Carpaţi a
prezentat şi prezintă, în mare parte a cîmpiei şi podişului, calităţi n u t r i ­
tive excepţionale care n u se întîlnesc decît în puţine zone europene. I n
aceste r e g i u n i deosebit de f e r t i l e , procesul tehnic în d o m e n i u l produc­
ţiei agrare a p u t u t f i mai lent, produsul cerealier necesar alimentării
putîndu-se realiza în condiţii tehnice tradiţionale. Această p a r t i c u l a r i ­
tate s-a constatat şi în cadrul I m p e r i u l u i Roman ; căutările de noi
soluţii tehnice p e n t r u sporirea producţiei au avut loc în părţile nordice
ale i m p e r i u l u i cu soluri dure, umede. I n zona mediteraneană s-a m e n ­
ţinut tehnica t r a d i ţ i o n a l ă . Aceeaşi stare de l u c r u r i s-a petrecut şi în
52

4 7
M . B e r a n o v a , Hromadny nălez orebniho năradi ze Smolnice ă problematika
oradla ν cechâch ν dobe hradistni, în „ P a m â t k y a r c h e o l o g i c k e " , L I X (1968), nr. 2,
p. 537—538.
4 8
J . W i e l o w i e j s k i , Recherches sur l'agriculture antique..., în „ K w . Hist. K u l t .
M a t . " , 1964, ( E r g o n I V ) , p. 648 ; v e z i şi „ K w . H i s t . K u l t . M a t " , 1955, n r . 1, p. 153—165.
4 9
J . K u d r n a c , Cîteva date noi despre agricultura la slavi, în Arheologia Mol­
dovei, I ; H . L o w m i a n s k i , L e probleme..., în op. cit, p. 499 şi u r m . ; v e z i şi Kratkie
Soobşcenie, 1954, p. 116, fig. 51.
5 0
Aceste observaţii aparţin cercetătorului V . Neamţu, care le-a consemnat
în l u c r a r e a sa de doctorat i n t i t u l a t ă Tehnica producţiei agricole în Moldova şi Ţara
Românească în epoca feudală. Contribuţie la dezvoltarea producţiei cerealiere pînă
în sec. al XVIII-lea (ms).
5 1
A . H a u d r i c u r t , M . D e l a m a r r e , op. cit., p. 46, 351 ; J a c q u e s le Goof, Il Basso
Medioevo, M i l a n o , 1967.
5 2
H . L o w m i a n s k i , op. cit., p. 499 şi u r m .

www.mnir.ro
50 ŞTEFAN O L T E A N U

zona Dunării de Jos. I n regiunile cu cernoziom a continuat să se f o l o ­

sească pînă tîrziu brăzdarul tradiţional simetric. Deşi cele t r e i brăzdare
descoperite în diferitele localităţi de pe t e r i t o r i u l M o l d o v e i şi Ţării
Româneşti n u sînt edificatoare p e n t r u a avansa o anumită concluzie
(sînt necesare ample cercetări i n această privinţă), considerăm aprioric
că încercările de găsire a n o i i modalităţi tehnice în perfectarea p r i n c i ­
palei piese a p l u g u l u i au avut loc în zonele cu soluri m a i sărace sub
aspect n u t r i t i v (zona colinară de exemplu). F i i n d însă o prezumţie,
rămîne ca cercetările să i n f i r m e sau să o c o n f i r m e .
Pe această bază documentară, se pot face oare unele consideraţii
în ce priveşte t i p u l p l u g u l u i folosit pe t e r i t o r i u l extracarpatic în sec.
X — X I V ? N u v r e m să intrăm aici în detalii p r i v i n d disputa istoricilor
în legătură cu evoluţia acestui i n s t r u m e n t de arat de-a l u n g u l veacu­
r i l o r . M a j o r i t a t e a cercetătorilor, români sau străini, a d m i t următoarea
evoluţie : a r a t r u (plug p r i m i t i v t r i u n g h i u l a r sau p a t r u l a t e r ca formă,
cu plaz sau fără plaz) utilizînd brăzdare simetrice (dacic sau roman) şi
cuţite în unele cazuri ; p l u g u l p r o p r i u - z i s avînd ca particularităţi f u n d a ­
mentale brăzdarul asimetric cu cormană şi cuţit şi, în general, cu r o t i l e
( a v a n t r e n ) . E v i d e n t că această schemă rămîne totuşi didactică, p r o ­
53

cesul e v o l u t i v f i i n d în realitate deosebit de complex în sensul coexis­

tenţei unor elemente ale p l u g u l u i p r i m i t i v (aratru) cu cele ale p l u g u l u i
propriu-zis. A u fost zone geografice care p r i n condiţiile pedo-climatice
au menţinut utilizarea a r a t r u l u i o foarte îndelungată vreme, acesta
preluînd unele particularităţi tehnice ale p l u g u l u i p r o p r i u - z i s . I n acest
context trebuie să a d m i t e m , de asemenea didactic, existenţa unei epoci
de tranziţie tehnică de la a r a t r u la p l u g care, după datele prezentate
mai sus ar corespunde pe plan european cu sec. I I I — X I / X I I . P e n t r u
t e r i t o r i u l României această epocă corespunde cu sec. I V — X I V . C u m
arăta acest t i p de p l u g este greu de precizat. Există însă, aşa c u m am
văzut m a i sus, unele elemente ca, de pildă, brăzdarul simetric cu t e n ­
dinţe de modificare a l a t u r i i lucrătoare (în sensul măririi ei în dauna
celeilalte), f a p t care presupune ataşarea cormanei p e n t r u răsturnarea
brazdei. Intrucît unele brăzdare prezintă uzări m a i pronunţate pe l a t u r a
dreaptă, altele pe cea stingă, s-a prusupus existenţa unei cormane s c h i m ­
bătoare, m o b i l e care putea f i ataşată pe ambele părţi ale uneltei de
arat în funcţie de sistemul de arătură. A s t f e l , s-a născut în l i t e r a t u r a
de specialitate noţiunea de p l u g simetric cu cormană schimbătoare,
caracteristic perioadei de tranziţie de la a r a t r u la p l u g u l p r o p r i u - z i s
p r i n excelenţă asimetric . P r i n brăzdarele de la Dragoslăveni şi Mănăs-
5 4

5 3
V e z i r e c e n t a l u c r a r e : U . B e n t z i e n , Haken und Pflug. Eine wolkskundliche
Untersuchung zur Geschichte Elbe und O d e r , B e r l i n , 1970.
5 4
P e n t r u î n t r e a g a d i s c u ţ i e în l e g ă t u r ă c u t i p u r i l e de p l u g de-a l u n g u l v e a c u ­
rilor, a se v e d e a u r m ă t o a r e l e s t u d i i r e c e n t e u n d e se r e d ă î n t r e a g a bibliografie :
N. E d r o i u , P. G y u l a y , Evoluţia plugului in ţările române în epoca feudală, în „ A c t a
Musei N a p o c e n s i s " , 1965, I I I , p. 307—344 ; V . N e a m ţ u , Contribuţii la problema
uneltelor de arat în perioada feudală în Arheologia Moldovei, 1966, I V , p. 293—316 ;
idem, Contribution a l'étude du probleme des instruments aratoires utilisés au
Moyen Age en Moldavie, în „ R e v . R o u m . d ' H i s t " , 1967, V I , n r . 4, p. 533—552 ;
N . E d r o i u , Bibliografia referitoare la istoria instrumentelor de arat utilizate în
agricultura ţărilor române, în „ S t u d i a U n i v e r s i t a t i s B a b e ş - B o l y a i " , s e r i a H i s t o r i a ,
1970. X V , nr. 1 ; Ν. E d r o i u . Despre apariţia plugului în ţările române, în „ T e r r a
nostra", vol. I I (1971), p. 95—117.

www.mnir.ro
 A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD D E CARPAŢI 51

tirea Lişcov, acest t i p de p l u g se apropia foarte m u l t de p l u g u l asimetric,

astfel că p u t e m considera epoca sec. X — X I V etapă importantă şi în ce
priveşte evoluţia tehnică a p l u g u l u i către f o r m a l u i superioară.
Dar dacă brăzdarul asimetric al p l u g u l u i , sau , , f i e r u l l a t " cum se
numeşte el în documentele noastre medievale, evidenţiază m a i m u l t
caracterul i n t e n s i v al c u l t u r i i cerealiere, celelalte piese ale p l u g u l u i ,
cuţitul („fier l u n g " în documente) şi oticul reliefează m a i m u l t carac­
terul extensiv al cultivării ogoarelor. Cuţitul şi o t i c u l se leagă în p r i m u l
rînd de extinderea suprafeţelor arabile în dauna ţelinei şi a pădurii.
Acest proces a fost permanent după cum ne indică prezenţa cuţitului
de p l u g încă d i n epoca d a c i c ă . 55

Începînd d i n sec. al X - l e a însă, se constată o înmulţire a numă­

r u l u i acestor piese la est şi sud de C a r p a ţ i . Asemenea piese s-au 56

descoperit la Bîrlogu (sec. al X - l e a ) , la Dragoslăveni (sec. al X - l e a ) ,

5 7 5 8

la Radovanu (sec. al X - l e a ) , la Capidava (sec. Ν —X I ) , la C i u r e l u ,

5i) 6 0 61

la M u r g e n i şi 23 A u g u s t (sec. Ν —X I ) , la Ploieşti-Triaj (sec. X — X I I I ) ,

6 2 6i)

la Păcuiul l u i Soare (sec. al X I - l e a ) . la Bîtca Doamnei (sec. X I I — 6 4

X I I I ) , la Suceava (sec. al X I V - l e a ) . Pe baza acestor date, pe care

6 5 6 6

oricît le-am pune pe seama hazardului, rămîne loc totuşi şi p e n t r u con­

cluzia înmulţirii numărului l o r în raport, am spune, direct proporţional
cu numărul brăzdarelor şi, ca u r m a r e , a sporului de populaţie constatat
în aceea vreme, v i t a l interesată în creşterea v o l u m u l u i de cereale.
D i n t r e lucrările agricole următoare a r a t u l u i , vestigii m a i n u m e ­
roase d i n epoca t i m p u r i e a f e u d a l i s m u l u i a lăsat recoltatul cerealelor.
Principalele unelte de recoltat cerealele erau secerile, coasele şi cosoa-
rele. Unele d i n t r e aceste piese au ajuns pînă în zilele noastre, întregi
sau fragmentare, descoperite f i i n d cu p r i l e j u l săpăturilor arheologice
efectuate în d i f e r i t e puncte de pe t e r i t o r i u l de la est şi sud de Carpaţi,
de pildă, la D i n o g e t i a , Păcuiul l u i S o a r e , I z v o r u l ( I l f o v ) , D r i d u
67 S8 6 9

> R . V u l p e , La civilisation
ΓκΓ
dace..., în „ D a c i a " , 1957, fig. 3/1 ; I . C r i ş a n , în
M u z e u l B r u k e n t a l , „Studii şi c o m u n i c ă r i " , 12, A r h e o l o g i e - i s t o r i e , S i b i u , 1965, p. 214,
fig. 1/16 ; 2/10 ; Materiale, V I I I , p.86.
M
E v i d e n ţ a a c e a s t a se r e f e r ă l a s t a d i u l a c t u a l al c e r c e t ă r i l o r .
5 7
I . N a n i a , op. cit.
M
M . C o m ş a , G h . C o n s t a n t i n e s c u , Depozitul de unelte şi arme din epoca
feudală timpurie descoperit la Dragoslăveni, în S C I V , 1969, nr. 3, p. 425 şi u r m .
M
M . C o m ş a , E . G h e a n n o p o u l u s , Unelte şi arme din epoca feudală timpurie
descoperite la Radovanu (jud. Ilfov) în S C I V , 1969, nr. 4. p. 617 şi u r m .
'*> Materiale, V I I I , p. 694.
(il
Materiale, V I I , p. 660.
0 2
G h . C o m a n , Cercetări arheologice..., în op. cit., p. 287 şi u r m .
1:3
V . C a n a r a c h e , op. cit., p. 98.
'' Materiale,
Α
V I I I , p. 718, fig. 8/3.
m
C . M ă t a s ă şi colab., op. cit.
S C I V , a n . V I (1955), n r . 3—4, p. 757 ; „ D a c i a " , 1965, p. 453, fig. 7/5.
1)6

" Materiale, V I I , p. 592 ; S C I V , an. I V (1953), n r . 1—2, p. 249, 251 ; G h . Ş t e ­

fan şi colab., Dinogetia, I , p. 58—60.
>* Materiale, V I I , p. 605.
m
B . M i t r e a , Unele probleme în legătură cu necropola prefeudală de la Izvo­
rul (r. Giurgiu), în S C I V , 1967, nr. 3, p. 449.

www.mnir.ro
52 ŞTEFAN O L T E A N U

( I l f o v ) , Poieneşti ( V a s l u i ) , Răducăneni ( V a s l u i ) , Bîtca Doamnei

7 0 7 l 72

(8 seceri şi 6 coase) , Coşna-Floreni (Suceava) , Zimnicea , Rîpa B ă r ­

7a 74 7 5

boşilor , Dragoslăveni (5 s e c e r i ) , Castelu C o n s t a n ţ a ) . I n unele

7 6 77 78

puncte ca, de pildă. C e l e i utilizarea coasei este atestată indirect p r i n

7 9

prezenţa nicovalei de bătut coasa. Toate aceste mărturii confirmă efec­

tuarea de către l o c u i t o r i i de pe t e r i t o r i u l M o l d o v e i şi al Ţării Româneşti
a lucrării f i n a l e a ogorului, recoltatul, cu a j u t o r u l p r i n c i p a l e l o r unelte :
seceri, coase, cosoare. Intrucît asemenea piese au fost folosite încă d i n
epoca f i e r u l u i , şi în lipsa unor cercetări de laborator asupra f r a g m e n ­
telor conservate, n u putem, în stadiul actual al cercetării, să s u r p r i n d e m
o evoluţie tehnică spectaculară în sec. X — X I V . Singura consideraţie
care s-ar putea face ar f i cea referitoare la prezenţa lor m a i numeroasă
în această vreme în r a p o r t cu epoca precedentă, observaţie care s-ar
înscrie, cu aceleaşi semnificaţii, în cadrul constatărilor generale p r e ­
zentate m a i sus.
Descoperirea pe t e r i t o r i u l patriei noastre a unor depozite de unelte
agrare ca brăzdare, coase şi seceri în p r i m u l rînd (constatarea depăşeşte
hotarele ţării noastre, ea f i i n d valabilă şi p e n t r u alte ţări europene)
ridică o problemă e x t r e m de importanţă p e n t r u aprecierea g r a d u l u i de
organizare socială a producţiei agrare în sec. X — X I V . F ă r ă a i se acorda
prea mare atenţie, această chestiune a r o s t u l u i social-economic al acestor
depozite a preocupat şi pe înaintaşii noştri, m a i m u l t p e n t r u a da o
explicaţie acestei „curiozităţi". U n i i d i n t r e cercetători, chiar d i n zilele
noastre, au încercat să explice prezenţa acestor depozite p r i n a le con­
sidera ateliere de meşteşugari. Aceasta este concluzia p e n t r u depozitul
de unelte agrare descoperit la Dragoslăveni (Vrancea), ca şi p e n t r u u n
alt depozit de la Radovanu. A u t o r i i acestor descoperiri au considerat
aceste depozite drept i n v e n t a r u l unor bogate ateliere de fierărie. V a r i e ­
tatea de obiecte şi unelte care alcătuiesc conţinutul acestor d e p o z i t e , 80

i-a obligat pe a u t o r i (în ipoteza existenţei a t e l i e r u l u i de f i e r a r ) să con­

chidă asupra slabei specializări a acestor f i e r a r i şi, totodată, să s u b l i ­
nieze dezvoltarea sensibilă a prelucrării metalelor şi a a g r i c u l t u r i i . 8 1

O primă obiecţie împotriva acestei interpretări a depozitelor a m i n t i t e

7 0
Materiale, V I I I , p. 664 ; E u g . Z a h a r i a , S ă p ă t u r i l e de la Dridu. Contribuţie
la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român, B u c u r e ş t i , 1967,
p. 135—149, 163—165.
7 1
V . C a n a r a c h e , op. cit., 103—104.
7 2
Materiale, V I I , p. 726.
7 3
C . M ă t a s ă şi colab., op. cit., p. 346 şi u r m .
7 4
Inedit.
7 5
Istoria României, v o l . I I , p. 286.
7 6
Inedit.
7 7
M . C o m ş a , G h . C o n s t a n t i n e s c u , op. cit.
7 8
Materiale, V I I , p. 651—652.
7 9
Materiale, V I I , p. 487—488.
8 0
U n e l t e a g r a r e (7 b r ă z d a r e , 2 c u ţ i t e p l u g , 2 o t i c u r i , 5 s e c e r i , 1 c o a s ă , 5 s â p ă -
ligi, 3 r a m e h î r l e ţ ) , u n e l t e de f i e r ă r i e (2 n i c o v a l e , 7 cleşti de f i e r a r , 2 c i o c a n e ) ,
a r m e şi piese de h a r n a ş a m e n t (topoare c ă t ă r ă m i etc.), obiecte de uz c a s n i c (torţi
şi c e r c u r i de fier p r o v e n i n d de l a c l ă d i r i de l e m n etc.).
8 1
M . C o m ş a , G h . C o n s t a n t i n e s c u , Depozitul de unelte şi arme din epoca
feudal timpurie descoperit la Dragoslăveni (jud. Vrancea) în S C I V , 1969, n r . 3,
p. 434 ; M . C o m ş a , ο. G h e a n o p o u l o s , Unelte şi arme din epoca feudală timpurie
descoperite la Radovanu ( j u d . I l f o v , în S C I V , 1969, n r . 4, p. 619—621.

www.mnir.ro
 A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD D E CARPAŢI 53

o constituie lipsa completă a vestigiilor de prelucrare a metalelor pe

care în m o d n o r m a l le conţine orice activitate de acest gen : zgură
metalică de la prelucrarea buretelui metalic, deşeuri, piese nefinisate
sau în curs de prelucrare etc. Chiar şi în cazul în care a m admite că
asemenea colecţie de obiecte a fost ascunsă cu p r i l e j u l unor tulburări
social-politice, astfel de vestigii, m a i cu seamă piese nefinisate, n u
puteau lipsi. De altfel, torţile şi cercurile găsite p r o v i n de la vasele
respective de l e m n care au putrezit, ele n e f i i n d elaborate de meşterul
a t e l i e r u l u i p e n t r u a f i u l t e r i o r utilizate. Situaţia este asemănătoare şi
în cazul altor depozite ca, de pildă, la Bîrlogu ( j u d . Argeş), unde c a n t i ­
tatea de unelte şi obiecte metalice cîntărea circa 400 k g . 8 2

Care este, atunci, semnificaţia acestor depozite de unelte şi

obiecte ? Comparaţia cu tezaurele monetare şi de obiecte de preţ con­
temporane ne-ar putea duce, teoretic, la a accepta aceeaşi explicaţie :
folosirea l o r ca etalon de schimb. Prezenţa în aceste depozite a obiec­
telor de mică însemnătate şi fără valoare intrinsecă a m e t a l u l u i (cătă-
rămi, cercuri de vase etc.) n u p e r m i t e acceptarea unei asemenea i n t e r ­
pretări care vizează valoarea circulatorie a unor asemenea obiecte. De
aceea, credem că explicaţia trebuia căutată în procesul de organizare a
producţiei, în deplină concordanţă cu stadiul de organizare socială a
comunităţii de viaţă d i n acea vreme.
Ideea n o i i explicaţii pe care o p r o p u n e m ne-a fost sugerată de
conţinutul u n o r acte-inventar d i n t r - o epocă m a i nouă, precum şi de
a n u m i t e tradiţii care s-au menţinut în unele zone agrare pînă în epoca
modernă. Este vorba în p r i m u l caz de p r i m u l i n v e n t a r de b u n u r i mate­
riale cunoscut pînă acum al unei m a r i gospodării. D o c u m e n t u l datează
d i n 25 n o i e m b r i e 1588 şi se referă la „bucatele" mănăstirii Galata. Sem­
nificaţia largă a acestei noţiuni de „bucate" este redată la începutul
d o c u m e n t u l u i care arată : „Cice (aici) catastih de la mănăstire de la
Galata să se ştie de veşmintele beserecei şi de a r g i n t u şi de covoare şi
de bani şi de cai şi de cară şi de t o t dobitocul şi de toate bucatele . 8 J

P r i n u r m a r e , aceste b u n u r i pot f i împărţite în veşminte bisericeşti (ale

mănăstirii), piese de podoabă lucrate d i n metale preţioase (aur, argint),
icoane, p r e c u m şi b u n u r i cu caracter gospodăresc. Această ultimă cate­
gorie de b u n u r i materiale este diferenţiată în catastihul i n v e n t a r în
două s u b p a r a g r a f e ; ea ne interesează în m o d deosebit deoarece com­
84

paraţia pe care o v o m încerca vizează această categorie. Ca b u n u r i sînt

inserate în aceste două subparagrafe : 8 talgere de p l u m b , 23 căldări,
4 g r a t i i , 2 p i r o s t r i i , 4 căldări m a r i de bere, 6 sfredele, 4 hîrleţe, 9 fiare
de ferestre, 2 cuie m a r i de car, alte 4 cuie m a i m i c i , 3 securi, 2 cîrlige

y l
I. N a n i a , op. cit.
s )
Doc. priv. ist. Rom., v e a c . X V I , Λ, v o l . I I I , p. 402—410.
8
'' A c e a s t ă deosebire d i n act c r e d e m c ă e x p r i m ă , de fapt, pe lîngă e v i d e n t u l
c a r a c t e r d i f e r i t a l acestor piese în r a p o r t cu c e l e l a l t e ( v e ş m i n t e , icoane, odoare),
p a r t i c u l a r i t a t e a lor în l e g ă t u r ă c u l o c u l de p ă s t r a r e în c a d r u l g o s p o d ă r i e i m ă n ă s ­
tireşti (vom r e v e n i m a i jos a s u p r a acestei chestiuni).

www.mnir.ro
 54 ŞTEFAN O L T E A N U

de magherniţă, 52 sape, 444 bucşe de oţel p e n t r u fîntînă, 27 ..perce-

pele" de l u t , 2 cuţite „de mănăre", 2 p u t i n i de poame murate, 2 cocii
etc. Aşadar, p r i n t r e ele u n i m p o r t a n t număr de unelte agricole, meşte­
şugăreşti, obiecte de uz casnic-gospodăresc etc. Corespondenţa de con­
ţinut d i n t r e i n v e n t a r u l b u n u r i l o r gospodăreşti ale Galatei şi i n v e n t a r u l
depozitelor pomenite ne îndreptăţeşte să acordăm acestora o semnificaţie
apropiată de cea a i n v e n t a r u l u i Galatei. Cu alte cuvinte, este vorba de
b u n u r i l e materiale cu caracter gospodăresc aparţinînd unei comunităţi
de viaţă agrare. I n m a i toate cazurile cunoscute, asemenea depozite au
fost descoperite în cadrul unor aşezări sau în imediata lor apropiere.
Observaţiile făcute cu p r i l e j u l descoperirii depozitelor de la Dragos­
lăveni şi Radovanu n-au p u t u t stabili cu exactitate dacă aceste depozite
au fost îngropate spre a f i salvate de la o eventuală distrugere a lor
sau se aflau în cadrul unei construcţii de u n a n u m i t caracter în care ele
erau păstrate. I n d i f e r e n t de f a p t u l că au fost sau n u îngropate, trebuie
să a d m i t e m că ele aparţineau n u u n u i singur i n d i v i d , ci comunităţii
de viaţă, g r u p u l u i f a m i l i a r , eventual, în cadrul sau în apropierea căreia
au fost găsite. Raportat la stadiul de organizare socială d i n sec. X — X I I I .
aceste b u n u r i d i n depozitele descoperite aparţineau m a i degrabă g r u p u l u i
f a m i l i a l sătesc devălmaş. într-un asemenea t i p de organizare socială,
principalele unelte agrare, meşteşugăreşti, arme şi harnaşament, obiecte
gospodăreşti, erau ţinute în încăperi corespunzătoare. Obştea devălmaşe
sau g r u p u l f a m i l i a r de la Dragoslăveni, de pildă, poseda u n număr de
cel puţin 7 p l u g u r i (în cazul în care numărul de brăzdare descoperit
8 5

este cel real), ceea ce exclude ipoteza apartenenţei lor u n u i s i n g u r

i n d i v i d ieşit d i n d e v ă l m ă ş i e . Exemple de ţinere şi folosire a p r i n c i ­
8B

palelor unelte gospodăreşti ale comunităţii agrare sînt şi d i n sec. al

X I X - l e a şi chiar de la începutul secolului următor. Ele erau date în
seama unor m e m b r i ai obştei săteşti care le păstrau şi ţineau evidenţa
f o l o s i r i i l o r de către ceilalţi m e m b r i .

L'AGRICULTURE A L'EST ET AU SUD DES CARPATES

P E N D A N T L E S I X e — X l V e SIÈCLES

— Résumé —

E n u t i l i s a n t une s é r i e de d o n n é e s h i s t o r i q u e s et a r c h é o l o g i q u e s , a i n s i q u ' u n e
vaste b i b l i o g r a p h i e , l ' a u t e u r c o m m e n c e son é t u d e c o n s a c r é e à l'investigation du
p r o b l è m e de l ' a g r i c u l t u r e r o u m a i n e p e n d a n t les I X — X l V e siècles sous l'aspect
e

de l a t e c h n i q u e et de l a p r o d u c t i o n a g r a i r e , a v e c q u e l q u e s questions de m é t h o d o ­
logie c o n c e r n a n t le sens et l a s i g n i f i c a t i o n de l a notion d'agriculture. D ' a p r è s l a
t h è s e e x p r i m é e , l a notion d ' a g r i c u l t u r e c o m p o r t e u n e l a r g e s p h e r e : l a c u l t u r e des

8 5
U n e x e m p l u c o m p a r a t i v ni-1 o f e r ă d o c u m e n t e l e d i n T r a n s i l v a n i a . î n t r e
posesiunile p r i m i t e în 1181 de c ă t r e o m ă n ă s t i r e de l î n g ă S o m e ş sînt p o m e n i t e 33
gospodării de s l u g i c a r e p o s e d ă 12 p l u g u r i (duodecim a r a t r a ) ; deci o a ş e z a r e for­
m a t ă d i n 33 de case foloseşte p e n t r u c u l t i v a r e a ogoarelor 12 p l u g u r i fDoc. priv. ist.
Rom., C . T r a n s . , v e a c . X I — X I I I , v o l . I , p. 6—8). L a D r a g o s l ă v e n i cele 7 p l u g u r i
ar fi revenit, p ă s t r î n d p r o p o r ţ i a , u n e i a ş e z ă r i de c i r c a 20 case.

www.mnir.ro
A G R I C U L T U R A L A E S T ŞI SUD D E CARPAŢI 55

plantes p r o d u i s a n t des c é r é a l e s (en g é n é r a l , de c h a m p ) , l ' é l e v a g e d u b é t a i l , l a

viticulture, l a c u l t u r e m a r a î c h è r e , l ' a r b o r i c u l t u r e , etc., b r a n c h e s entre lesquelles
il existe des r a p p o r t s de c o n d i t i o n n e m e n t r é c i p r o q u e , surtout e n t r e l a culture des
plantes p r o d u i s a n t des c é r é a l e s et l ' é l e v a g e des a n i m a u x , rapports q u i ont a s s u r é
l'équilibre de l ' é c o n o m i e des p a y s r o u m a i n s a u c o u r s des siècles.
D e ce point de v u e , l a p o p u l a t i o n q u i a v a i t de telles occupations é t a i t une
population stable, s é d e n t a i r e , ces a c t i v i t é s é t a n t i n c o m p a t i b l e s a v e c le mode de
vie des p e u p l e s n o m a d e s .
O n a t a q u e a u s s i d'autres p r o b l è m e s en cet a r t i c l e , tels que, p a r exemple,
ceux de l'évolution de l a t e c h n i q u e a g r a i r e , l a s i g n i f i c a t i o n h i s t o r i q u e des d é p ô t s
d'utils a g r a i r e s d é c o u v e r t s , l a p r o d u c t i o n de c é r é a l e s , les types de c u l t u r e p r a t i ­
qués p e n d a n t le t e m p s respectif, etc., e n f o r m u l a n t des i n t e r p r é t a t i o n s , dont b e a u ­
coup ont é t é pour l a p r e m i è r e fois m i s e s d a n s le c i r c u i t s c i e n t i f i q u e de spécialité.

www.mnir.ro
 V E C H I M E A BUCUREŞTILOR

de a c a d CONSTANTIN C. G I U R E S C U

I n lucrarea de sinteză Istoria Bucureştilor, apărută în 1967, arătam

că oraşul nostru are o vechime m u l t m a i mare decît p r i m a menţiune
documentară sigură, aceea d i n 20 septembrie 1459. A f i r m a m anume, pe
bază de raţionament, că el a existat cu siguranţă în sec. a l X I V - l e a
şi că. după toate probabilităţile, satul i l f o v e a n Bucureşti, purtînd u n
nume străvechi şi general românesc — sate n u m i t e astfel se întîlnesc,
în secolele X I V — X V I , atît în Oltenia, cît şi în Moldova şi în T r a n s i l ­
vania — devenise tîrg, adică centru de vîndut şi cumpărat produse încă
înainte de întemeierea statului Ţării Româneşti, aşadar înainte de
domnia l u i Basarab I zis şi N e g r u Vodă A r g u m e n t e l e pe care mă înte-
meiam erau de natură diferită. I n p r i m u l rînd necesitatea p e n t r u sătenii
ariei bine populate a I l f o v u l u i — descoperirile arheologice arată adevă­
rate şiruri de aşezări omeneşti de-a l u n g u l văii Dîmboviţei, a văii
Argeşului, a văii Sabarului, a văii Colentinei, a văii Pasării, a" văii
Mostistei, precum şi o serie de aşezări d i n preajma lacurilor Snagov şi
Căldăruşani — necesitatea, zicem, p e n t r u l o c u i t o r i i acestei mulţimi de
sate de a avea u n centru de unde să-şi poată procura sarea, necesară
traiului zilnic, şi acele unelte agricole indispensabile care erau secerile
şi coasele, apoi topoarele, precum şi u n m i n i m u m de f i e r p e n t r u facerea
de cuţite, cosoare de vie, foarfeci de tuns lîna oilor, potcoave, cuie şi
scoabe. Centru în care să poată, la rîndul lor, aduce spre vînzare p r i ­
sosul produselor lor : am n u m i t grînele — grîu, orz, mei, ovăz — , apoi
prăsila de vite, m a r i şi m i c i , peştele bălţilor, mierea şi ceara prisăcilor,
produsele laptelui, pieile argăsite, v i n u l şi fructele lor etc. Acest centru
trebuia să fie situat într-o poziţie potrivită, egal depărtată de m a r g i n i l e
regiunii pe care o deservea şi la o răspîntie de d r u m u r i , a d r u m u r i l o r
care, pornind de la v a d u r i l e Dunării şi „slonurile" sau „cherhanalele"
bălţilor ei, se îndreptau spre ocnele de la deal şi apoi m a i departe, peste
munte, spre oraşele T r a n s i l v a n i e i . Aşezarea Bucureştilor ilfoveni întrunea
toate aceste condiţii. A c i se întîlneau d r u m u r i l e care veneau de la
Giurgiu, Greaca, Olteniţa şi Mostiştea, mergînd spre deal şi m u n t e , aci
poposeau carele cu peşte sărat şi proaspăt, precum şi acelea ale negus¬
torilor cu marfă străină v e n i n d d i n Balcani sau de la Braşov •'. Feno-

1
C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , Istoria Bucureştilor, p. 45—47.
- Ibidem.

www.mnir.ro
58 CONSTANTIN C. G I U R E S C U

m e n u l nu e specific Bucureştilor ; asemenea tîrguri sau centre de vîn-

zare-cumpărare p e n t r u populaţia satelor s-au f o r m a t , în perioada de
dinainte de întemeierea statelor, pe toată întinderea pămîntului româ­
nesc, în tustrele ţările. Aşa se explică întemeierea Tîrgoviştei, Cîmpu-
l u n g u l u i , a Buzăului, a Tîrgu-Jiului, a Rîmnicului Vîlcii şi a altor tîr­
g u r i d i n Ţara Românească, a Bîrladului, Tîrgului P u t n e i , Bacăului,
Iaşilor, Sucevei, Lăpuşnei, O r h e i u l u i şi a altora la fel d i n Moldova,
precum şi a Tîrgului Mureş, a Făgăraşului, a A l b e i I u l i i sau, cum îi
spunea poporul, a Bălgradului, a Devei, a Băii M a r i şi a altora asemenea
din Transilvania . 3

Aşadar, a r g u m e n t u l p r i m p e n t r u vechimea Bucureştilor este acela

de caracter economic : necesitatea l o c u i t o r i l o r d i n t r - o arie intens popu­
lată de a avea u n centru de schimb, u n tîrg situat într-un punct apro­
x i m a t i v echidistant de m a r g i n i l e ariei.
Odată cu întemeierea s t a t u l u i Ţării Româneşti, sub Basarab I
(1310—1352) sau Negru Vodă, se adaugă u n nou argument, de o r d i n
a d m i n i s t r a t i v şi m i l i t a r . Şi înainte de întemeierea statului a t r e b u i t să
existe în această regiune a I l f o v u l u i v r e u n cnezat sau voievodat, aşa
cum existau în aceeaşi vreme, în 1247, acelea d i n Oltenia sau, dincoace
de O l t , voievodatul l u i Seneslau. Este exclus ca asemenea formaţii p o l i ­
tice să n u f i fost şi în partea centrală şi de răsărit a Ţării Româneşti,
după c u m este exclus ca ele să n u f i existat şi în Moldova. Dar cneazul
sau v o i e v o d u l care cîrmuia ţinutul „arinişului" —• căci aceasta înseamnă
Ilfov (din E l h o v !) în l i m b a veche slavă — a t r e b u i t să aibă o reşedinţă,
4

o .,curte", unde să stea, cu ostaşii şi dregătorii l u i ; după toate probabi­

lităţile, reşedinţa acestui cîrmuitor coincidea cu „tîrgul" unde avea loc
vînzarea şi cumpărarea de produse, unde erau deci şi vameşii care luau.
pe socoteala cneazului sau a v o i e v o d u l u i , „vama" respectivă.
Dar, va spune cineva, toate acestea sînt ipoteze. Ε adevărat, sînt
ipoteze, dar impuse de logica istorică şi de comparaţia cu fapte şi r e a l i ­
tăţi contemporane, care n u pot f i contestate. Să le considerăm totuşi ca
ipoteze. I n m o m e n t u l însă cînd se întemeiază statul Ţării Româneşti,
sub Basarab I , cînd acest voievod cîrmuieşte întreg t e r i t o r i u l cuprins
între Carpaţi şi Dunăre, cînd, în locul cnezatelor şi voievodatelor ante­
rioare, apar judeţele, cu pîrcălabi numiţi de domn, este evident că
pîrcălabul de I l f o v t r e b u i a să aibă o reşedinţă şi această reşedinţă a
fost, după părerea noastră, la Bucureşti. A c i , pe locul v i i t o a r e i curţi
domneşti, pe m a l u l stîng al Dîmboviţei, au stat pîrcălabul sau pârcălabii
l u i Basarab I , p r e c u m şi aceia u l t e r i o r i d i n d o m n i i l e l u i N e c u l a i - A l e -
x a n d r u , V l a d i s l a v I sau V l a i c u Vodă, Radu I , Dan I şi Mircea cel Bătrîn.
Cînd am f o r m u l a t această c o n c l u z i e , am avut în vedere şi ceea
5

ce ne spune raguzanul Luccari care, trăind în Ţara Românească pe

vremea l u i M i h a i Viteazul, a a f i r m a t într-o lucrare a sa, întemeiată şi
pe o veche cronică munteană, azi pierdută, că N e g r u Vodă a făcut cîteva
„întărituri de cărămidă" („cortine d i m a t t o n i c o t t i " ) i n oraşele Tîrgovişte,

3
C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , Tîrguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din sec. al
X-lea pînă la mijlocul sec. al XVI-lea, B u c u r e ş t i , 1967, p. 68—79.
4
I o r g u I o r d a n , Toponimia românească, B u c u r e ş t i , 1963, p. 50.
5
C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , Istoria Bucureştilor, p. 47.

www.mnir.ro
VECHIMEA BUCUREŞTILOR 59

Bucureşti, Buzău şi Floci (la gura I a l o m i ţ i i ) . Săpăturile arheologice, 6

întreprinse recent pe locul v e c h i i Curţi domneşti, au dat la iveală, sub

clădirea d i n vremea l u i V l a d Ţepeş, resturile, d i n cărămidă, ale unei
construcţii m a i vechi, o cetăţuie trapezoidală, în formă de t u r n d i n
sec. al X I V - l e a . S-a făcut astfel dovada certă că exista aci o aşezare
1

m a i importantă, desigur reşedinţa pîrcălabului.

Ocupîndu-mă în continuare în susmenţionata operă de sinteză de
istoria Bucureştilor în sec. al X I V - l e a , a m i d e n t i f i c a t pe corniţele „Dra-
g o m i r românul, castelanul de Dîmboviţa", al l u i V l a i c u Vodă, cu pîrcă­
l a b u l cetăţii Bucureşti. Cronica maghiară a l u i l o a n de K i i k i i l o (de
Tîrnave), relatînd campania întreprinsă de regele ungur, în toamna
a n u l u i 1368, după 13 octombrie, împotriva d o m n u l u i muntean, arată că
acesta d i n urmă a t r i m i s împotriva oastei ce trecea Carpaţii p r i n partea
de răsărit a Ţării Româneşti, pe s u s - n u m i t u l comite D r a g o m i r care a
i z b u t i t să distrugă armata duşmană, ai cărei comandanţi, Nicolae, voie­
v o d u l T r a n s i l v a n i e i , şi P e t r u , vice-voievodul, au căzut pe cîmpul de
bătaie. L u p t a a avut loc într-o regiune accidentată, muntoasă şi pădu-
r o a s ă . A m arătat că indicarea locului l u p t e i n-are nici o legătură
8
cu
calitatea l u i D r a g o m i r , de pîrcălab al cetăţii Dîmboviţa, nici cu situarea
acestei cetăţi. D r a g o m i r a p u t u t foarte bine să fie căpetenia cetăţii de
la Bucureşti şi să dea lupta — c u m s-a şi întîmplat — departe de
această cetate . 9

U n a r g u m e n t în s p r i j i n u l identificării cetăţii comandate de pîrcă­

l a b u l D r a g o m i r în 1368 cu Bucureştii se poate scoate d i n t r - o împrejurare
ulterioară d i n iarna 1396—1397, cînd v o i e v o d u l Ţării Româneşti V l a d .
adversarul l u i Mircea cel Bătrîn şi o m u l t u r c i l o r , este asediat în „cetatea
Dîmboviţei" de către Ştibor, voievodul T r a n s i l v a n i e i şi, după o rezis­
tenţă de vreo două l u n i , luat prizonier împreună cu toată familia sa.
D o c u m e n t u l ungar d i n 8 decembrie 1397, care relatează f a p t u l , ne spune
că Ştibor a înaintat cu oastea sa în părţile transalpine — adică i n Ţara
Românească — „pînă la cetatea Dîmboviţei" („usque ad castrum D o m -
bovicha v o c a t u m " ) , în care se refugiase zisul voievod, a asediat această
cetate şi a stăruit în asediu atît de m u l t , pînă cînd V l a d s-a predat,
„împreună cu soţia, copiii şi întreaga f a m i l i e " . N i se pare foarte puţin 10

p r o b a b i l ca v o i e v o d u l să se f i r e f u g i a t cu toţi ai săi în redusul f o r t

— u n pătrat cu l a t u r a interioară de 25 m e t r i — de la Burlăneşti (comuna
Voineşti, j u d . Dîmboviţa), l a mică distanţă de apa Dîmboviţei — aşa
c u m s-a susţinut de u n cercetător — şi să f i p u t u t susţine, în această
11

foarte mică întăritură, u n asediu îndelungat. M a i n o r m a l era ca să se

f i tras spre miazăzi, m a i aproape de t u r c i , protectorii săi, deci spre

0
L u c c a r i , Copioso ristretto degli annali di Rausa, V e n e ţ i a , 1605, p. 49.
7
P a n a i t I . P a n a i t , Cercetarea arheologică a culturii materiale din Ţara
Românească în secolul al XIV-lea, în „Studii şi c e r c e t ă r i de istorie v e c h e " , 22 (1971).
2, p. 253 şi 255.
8
I. G . Schwandtner, Scriptores rerum hungaricarum veteres ac genuinis,
T y r n a v i a e , 1765, p. 311—312.
9
C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , Istoria Bucureştilor, p. 48.
H u r m u z a k i — I o r g a , Documente,
1 0
X V , 2, p. 1822—1826 şi în s p e c i a l p. 1825.
A l . V a s i l e s c u , Cetatea Dîmboviţei,
1 1
în „ B u l . C o m . Mon. 1st.", X X X V I I I (1945),
p. 26 şi 33—37.

www.mnir.ro
60 CONSTANTIN C. G I U R E S C U

Bucureşti, care ofereau şi alte posibilităţi de aprovizionare şi rezistenţă.

Convingerea noastră este că V l a d s-a închis în această cetate a Dîm­
boviţei de pe c u r s u l i n f e r i o r al rîului. T o t aici, credem noi, a comandat
şi D r a g o m i r pîrcălabul, b i r u i t o r u l d i n 1368. „N-avem u n argument
p e r e m p t o r i u — spuneam în 1967 — în s p r i j i n u l acestei identificări, după
c u m . repetăm, nici u n u l contra. Dar analiza împrejurărilor istorice şi
consideraţii de o r d i n logic pledează, după părerea noastră, p e n t r u i d e n -
rificarea „cetăţii Dîmboviţa" d i n 1368 şi 1396 cu B u c u r e ş t i " . 12

A t r a g e m atenţia acum şi aici asupra u n u i fapt care v i n e în s p r i ­

j i n u l acestei identificări. Ε vorba de numele sub care sînt cunoscuţi
Bucureştii în izvoare istorice moldovene din sec. al XV-lea. Cităm în
p r i m u l rînd letopiseţul anonim — cunoscut şi sub numele de letopiseţul
de la Bistriţa. Relatînd l u p t a de la Vodnău d i n 18—20 noiembrie 1473,
între Ştefan cel M a r e şi Radu cel Frumos, letopiseţul arată că acesta
d i n urmă învins f i i n d , „a f u g i t cu toată oastea sa în cetatea sa de scaun
numită Dîmboviţa" (ΒΤ> HÎICTCOAHIH rpaa C B O H HapHuaeMÎH ΛΤ>Μ6ΟΒΗΙΙ3) . 1 S

La fel în cronica moldo-germană : după l u p t a amintită, Radu

Voievod ,,a scăpat cu fuga, cu puţină oaste, într-o cetate ce se
numeşte — Dîmboviţa" („auf eyn schloss das heyst Dembovyscza") . H

Este evident că moldovenii cunoşteau numele Bucureştilor, totuşi

cînd trebuie să-i designeze într-o cronică, ei întrebuinţează expresia
„cetatea Dîmboviţei". Pînă şi în sec. al X V I I - l e a , în cronica l u i Grigore
Ureche — S i m i o n Dascălul, cînd se relatează l u p t a d i n 1473 şi urmarea
ei imediată, se spune că Radu cel Frumos „au f u g i t cu toată oastea sa
la scaunul său la Dîmboviţă" şi că Ştefan cel M a r e „au încunjurat
cetatea Dîmboviţa", d i n care Radu a f u g i t , ducîndu-se la t u r c i şi pără-
sindu-şi soţia şi fiica în mîinile învingătorului . 15

A s t f e l stînd l u c r u r i l e , m i se pare că e n o r m a l ca să a d m i t e m că
şi în sec. al X I V - l e a cînd e vorba de „Cetatea Dîmboviţei", cu u n
pircălab, cetate în care u n voievod susţine u n asediu îndelungat — ceea
ce implică armată, cantonamente şi p r o v i z i i — să ne gîndim la B u c u ­
reşti, în această cetate a Dîmboviţei de pe cursul i n f e r i o r al rîului a
stat cu siguranţă Mircea cel Bătrîn ; de aci putea m a i uşor supraveghea
linia Dunării. în vederea îndelungatului său război cu t u r c i i .
I n concluzie : Bucureştii, sat la început, cu nume străvechi şi
general românesc, a devenit tîrg, adică loc de desfacere şi de a p r o v i ­
zionare p e n t r u numeroasele sate ale ariei ilfovene, în a doua jumătate
a sec. al X I I I - l e a . Reşedinţă a pîrcălabului de I l f o v , în vremea l u i
Basarab I sau N e g r u Vodă care ridică, aci, o construcţie de cărămidă,
Bucureştii sînt „cetatea Dîmboviţei" în care s-a r e f u g i a t V l a d I în 1396
şi de unde fuge Radu cel Frumos în 1473. N o i descoperiri — arheologice
şi de texte — sper să dovedească temeinicia părerii mele despre înce­
p u t u r i l e oraşului nostru şi istoria l u i în sec. al X I V - l e a .
1 2
C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , Istoria Bucureştilor, p. 48.
13
Cronicele slavo-române din sec. XV—XV/, publicate de Ion Bogdan, ediţie
r e v ă z u t ă şi c o m p l e t a t ă de P . P . P a n a i t e s c u . B u c u r e ş t i , 1959, p. 8 şi 17.
''' I o n Const. C h i ţ i m i a , Cronica lui Ştefan cel Mare. Versiunea germană a
lui Schedel, B u c u r e ş t i , 1942, p. 41 şi 63 — „ S c h l o s s " poate f i t r a d u s şi p r i n „ c a s t e l " ,
dar p e n t r u p r o b l e m a c a r e ne p r e o c u p ă l u c r u l n - a r e i m p o r t a n ţ ă .
1
"' Letopiseţul Ţării Moldovei pînă la Aron Vodă, ediţie de Const. G i u r e s c u ,
B u c u r e ş t i , 1916, p. 54.

www.mnir.ro
 VECHIMEA BUCUREŞTILOR 61

L'ANCIENNETÉ D E B U C A R E S T

— Résumé —

D a n s l'oeuvre de s y n t h è s e Istoria Bucureştilor ( L ' h i s t o i r e de B u c a r e s t ) , p a r u e

en 1967, j ' a i a f f i r m é q u e l a v i l l e de B u c a r e s t est p l u s a n c i e n n e que l a p r e m i è r e
mention d o c u m e n t a i r e (20 s e p t e m b r i e 1459) ; c ' é t a i t une „ c i t é " (forteresse) a u cours
du X l V - e s i è c l e et u n b o u r g a v a n t 1300. L ' a r g u m e n t p r i n c i p a l s u r l e q u e l s'appuie
cette a f f i r m a t i o n est d'ordre é c o n o m i q u e : l a n é c e s s i t é pour l a m u l t i t u d e des p a y ­
sans de l a r é g i o n d'Ilfov d'avoir u n m a r c h é , u n c e n t r e où i l s p u i s s e n t a c h e t e r le
sel, i n d i s p e n s a b l e à l a v i e h u m a i n e , les f a u c i l l e s , les f a u l x , les c o g n é e s et les serpes
n é c e s s a i r e s à l a v i e agricole, pastorale et f o r e s t i è r e , le fer e n f i n d u q u e l on confec­
tionnait des briquets, des fers à c h e v a l , des clous etc. et, e n m ê m e temps, où ils
p u i s s e n t v e n d r e l e u r s produits : a n i m a u x , c é r é a l e s , p e a u x , laines, poissons, m i e l et
c i r e etc. A p r è s l a fondation de l a V a l a c h i e et de ses districts, sous B a s a r a b I
(1310—1352), le district d'Ilfov a dû a v o i r u n e r é s i d e n c e , à s a v o i r B u c a r e s t . L e s
sources hongroises m e n t i o n n e n t en 1368 et 1396 „la c i t é de D î m b o v i ţ a " : c'est
B u c a r e s t . L a p r e u v e nous est f o u r n i e p a r d e u x sources m o l d a v e s d u X V - e siècle,
La chronique anonyme et La chronique moldo-allemande qui désignent Bucarest
sous le n o m de „la c i t é de D î m b o v i ţ a " .

www.mnir.ro
 PRIVIRE A S U P R A FORTIFICAŢIILOR MOLDOVEI
IN S E C . X I V — X V I

de dr. L U C I A N CHIŢESCU

Este bine cunoscut f a p t u l că încetarea existenţei în a n u l 271 a

organizării statale sclavagiste de pe o bună parte a t e r i t o r i u l u i ţării
noastre a însemnat m a i întîi decăderea şi apoi dispariţia organizării
municipale, ce constituise osatura principală a societăţii sclavagiste.
După retragerea aureliană, oraşele sînt abandonate, iar populaţia autoh­
tonă se răspîndeşte în m e d i u l r u r a l unde îşi duce t r a i u l şi activitatea
în cadrul obştilor săteşti, f o r m e de organizare ce-şi dovediseră v i a b i l i ­
tatea şi în cursul stăpînirii romane şi care se vor întări tot mai m u l t
după încetarea existenţei statului sclavagist pe t e r i t o r i u l ţării noastre.
Populaţiile migratoare, aflate pe treapta organizaţiei gentilice, au distrus
vechile cetăţi şi oraşe d i n epoca sclavagistă şi, în trecerea lor peste
t e r i t o r i u l ţării noastre, au supus dominaţiei l o r populaţia locală. I n
perioada secolelor I V — X . cînd se petrec şi se suprapun în t i m p şi
spaţiu cele două procese d i n istoria societăţii autohtone de la noi — f o r ­
marea p o p o r u l u i român şi trecerea la feudalism — . atît datele arheo­
1

logice cît şi izvoarele scrise menţionează existenţa pe acest t e r i t o r i u a

unor aşezări r u r a l e m i c i (sate) ca o consecinţă firească a organizării
comunităţilor locale în obşti săteşti teritoriale, pe cîtă vreme aceleaşi
surse de i n f o r m a r e lasă să se înţeleagă că populaţiile alogene, m i g r a ­
toare, n u s-au stabilit aici. prezenţa lor f i i n d redusă d i n p u n c t de
vedere n u m e r i c şi destul de efemeră . I n schimb, prezenţa populaţiei
2

autohtone, sedentare, cu ocupaţii predominant agricole şi păstoreşti este

tot mai des atestată, iar organizarea ei în obşti a avut u n r o l hotărîtor
tocmai în formarea relaţiilor de producţie feudale, ştiut f i i n d că dezvol­
tarea f e u d a l i s m u l u i înseamnă tocmai transformarea ţăranilor l i b e r i ,
m e m b r i ai obştilor. în ţărani d e p e n d e n ţ i . 3

P o r n i n d de la aceste realităţi, constatăm că pînă r e l a t i v tîrziu aşe­

zările omeneşti de aici n u au beneficiat de existenţa unor elemente spe­
ciale de fortificaţie. Situaţia aceasta este departe de a caracteriza numai
I n l e g ă t u r ă c u aceste aspecte v e z i I . Nestor, Arheologia
1
perioadei de tre­
cere la feudalism pe teritoriul R.P.R., în „ S t u d i i " , X V , 6, 1962, p. 1425—1438 ; a c e ­
laşi, Formarea poporului român, în Istoria poporului român, Bucureşti. 1970,
p. 91 — 113.
2
I . Nestor, Arheologia perioadei de trecere..., loc. cit., p. 1425—1438.
3
P . P . P a n a i t e s c u , Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova, Bucu­
reşti, 1964, p. 20 şi u r m .

www.mnir.ro
64 L U C I A N CHIŢESCU

viaţa autohtonilor d i n regiunile noastre, ea f i i n d dovedită ca atare şi

în alte l o c u r i de la n o r d şi est de ţara noastră. Cercetătorii sînt în
general de acord că pînă şi t r i b u r i l e slave, considerate pe drept creatoare
ale unei înfloritoare civilizaţii a l e m n u l u i , n u au cunoscut şi aplicat
decît destul de tîrziu sistemul fortificării aşezărilor lor, însuşi caracterul
lor m i g r a t o r nepermiţîndu-le asemenea r e a l i z ă r i . Pe încetul însă, şi 4

pe măsura accentuării f o r m e l o r de organizare feudală, începînd cu seco­

lele V I — V I I , m a i întîi foarte sporadic iar apoi tot m a i numeroase şi
pe spaţii geografice t o t m a i întinse, sînt semnalate aşezări, care, păşind
pe calea transformării l o r în centre ale unor formaţiuni politice, destul
de simple ca organizare dar de t i p feudal, sau în centre meşteşugăreşti
puse în slujba formaţiunilor respective, se înconjoară cu fortificaţii mai
uşoare sau m a i puternice lucrate d i n lemn şi pămînt. Şi dacă p e n t r u
secolul al V I - l e a aşezarea fortificată cu t r e i şanţuri de apărare şi t r e i
v a l u r i adiacente de la Moreşti, j u d . Mureş, este considerată încă un
u n i c a t , p e n t r u secolele următoare se cunosc destul de m u l t e aşezări
5

întărite cu l e m n şi pămînt, acum începînd perioada de înflorire a c i v i l i ­

zaţiei ,.gorodiştilor". P o r n i n d de la P r u t şi pînă dincolo de K i e v , sau
spre nord pînă la ţărmurile Balticei, vreme de m a i m u l t e secole f o r t i f i ­
caţiile d i n piatră sînt aproape necunoscute, locul p r i n c i p a l ocupîndu-1
cu autoritate amenajările defensive lucrate d i n pămînt şi l e m n .
D e m n de reţinut este f a p t u l că pînă destul de curînd d i n t e r i t o r i u l
est-carpatic de pînă la P r u t lipseau semnalările unor asemenea f o r t i f i ­
caţii, în ciuda f a p t u l u i că n u m a i departe decît în spaţiul d i n t r e P r u t
şi N i s t r u atari aşezări (Echimăuţi. Alcedar, Tarevschi ş.a.) cunoşteau o
epocă de remarcabilă înflorire, căreia aveau să-i pună capăt u l t i m e l e
v a l u r i ale popoarelor migratoare, m a i exact p e c e n e g i i . Construcţiile 6

lucrate d i n pămînt şi d i n l e m n n u au încetat însă să domine o dată cu

invazia pecenegilor, ci au continuat să f i e caracteristice chiar m a r i l o r
aşezări urbane ale vechii Rusii, exemple edificatoare în acest sens ofe-
r i n d u - l e numeroasele aşezări de caracter u r b a n ce împînzeau t e r i t o r i u l
Rusiei K i e v i e n e d i n perioada dinaintea invaziei tătarilor, K i e v u l însuşi
f i i n d f o r t i f i c a t cu palisade şi v a l u r i de p ă m î n t . O situaţie nedeosebită
1

s t r u c t u r a l o întîlnim şi în alte r e g i u n i situate dincoace de Elba, şi d i n

acest p u n c t de vedere socotim p o t r i v i t să atragem atenţia cu precădere
asupra t e r i t o r i i l o r de azi ale Poloniei şi Cehoslovaciei, unde vechile
aşezări medievale foloseau curent fortificaţiile d i n l e m n şi pămînt atît
în i n t e r i o r u l , cît m a i ales la graniţele t e r i t o r i i l o r r e s p e c t i v e . Pe u n 8

spaţiu e x t r e m de întins, ce cuprinde t e r i t o r i i l e U n i u n i i Sovietice, Polo­

niei, Cehoslovaciei şi Ungariei, apărarea graniţelor comunităţilor era
4
A ş e z ă r i î n t ă r i t e sînt c u n o s c u t e l a s l a v i î n c e p î n d c u secolele VII—VIII
B. G r e c o v , La culture de la Russie de Kiev, M o s c o v a , 1947, p. 27.
5
K u r t H o r e d t , Contribuţii la istoria Transilvaniei în sec. IV—XIII, Bucu­
reşti, 1958, p. 73.
0
B . G r e c o v , MTOZU τρβΛετηαχ ραδοτ β MoAÔaeuu β oÔAacru οΛαβΛΰθ -pyccKoă
apxeoAoauu, în K S , 1954, 56, p. 8—23 ; I d e m , Descoperirile din R.S.S. Moldovenească
privind mileniul I al e.n., în S . C . S . I a ş i , V I I I , 1, 1957, p. 164 şi u r m .
7
A . L . M o n g a i t , Arheologia în U.R.S.S., B u c u r e ş t i , 1961, p. 337 şi u r m .
8
W i t o l d H e n s e l , L'étude des villes du Haut Moyen Age en Pologne au moyen
de la méthode archéologique, în „ D a c i a " , N . S . , V , 1961, p. 423 şi u r m . ; J a r o s l a v
K u d r n â c , Cercetări arheologice în horodiştea slavă de la Klucov (Cehoslovacia),
în S C I V , 18, 2, 1967, p. 269 şi u r m .

www.mnir.ro
FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I 65

pentru multă vreme asigurată de aşa-numitul sistem al prisăcilor : v a l u r i

de pămînt întărite cu t r u n c h i u r i d i n l e m n . Se pare că la venirea l o r în
Pannonia maghiarii au găsit asemenea fortificaţii pe care şi le-au însuşit
repede, astfel că p e n t r u sec. X I — X I I , p r i n c i p a l u l m i j l o c de apărare a
graniţelor maghiare îl constituiau l i n i i l e de prisăci \ Aceeaşi situaţie se !

constată, de a l m i n t e r i , şi în T r a n s i l v a n i a unde, la venirea m a g h i a r i l o r ,

izvoarele menţionează o sumedenie de prisăci care marchează în teren
principalele etape ale c u c e r i r i i acestei p r o v i n c i i româneşti de către f e u ­
dalitatea maghiară . I n afara prisăcilor însă, în T r a n s i l v a n i a se cunosc
10

încă de t i m p u r i u şi cetăţi în sensul cel mai deplin al cuvîntului, lucrate

din pămînt şi l e m n . Celor şapte cetăţi, menţionate de A n o n y m u s la
venirea m a g h i a r i l o r , l i se adaugă acum altele, descoperite pe cale arheo­
logică. Aşa, de pildă, cetatea d i n l e m n şi pămînt de la Moldoveneşti,
j u d . C l u j , d i n secolul al X I - l e a , identificată cu „castrum T u r d a "
împreună cu cetatea de pămînt de formă rectangulară de la Biharea.
j u d . B i h o r , par a f i p r i n t r e cele mai vechi cetăţi d i n T r a n s i l v a n i a .
1 2

Acestora le urmează, p e n t r u secolele X I — X I I , cetatea de la Moreşti, j u d .

Mureş , iar p e n t r u etapa următoare, aceea a secolelor X I I — X I I I , r e p r e ­
13

zentativă este considerată a f i cetatea cu p a t r u şanţuri şi t o t atîtea

v a l u r i de apărare de la Prostea Mare, j u d . S i b i u . M

U n interes cu t o t u l aparte insă şi pe deplin j u s t i f i c a t îl prezintă

rezultatele cercetărilor arheologice de la cetatea, atribuită voievodului
Gelu, de la Dăbîca, j u d . C l u j , precum şi de la m a i tîrzia, dar cu atît
15

mai semnificativa cetate de lemn, reşedinţă a voievozilor români m a r a ­

mureşeni, d i n secolul al X I V - l e a de la Cuhea, j u d . Maramureş Cerce­
tările de aici au demonstrat în c h i p u l cel m a i convingător cu putinţă că
în secolul a l X I V - l e a voievozii români d i n Maramureş (nordul T r a n s i l ­
vaniei) n u foloseau p e n t r u reşedinţele lor decît întăriturile d i n lemn
şi pămînt.
P e n t r u t e r i t o r i u l de la răsărit de Carpaţi cercetările arheologice au
adus abia în u l t i m i i ani contribuţii i m p o r t a n t e , relevînd că şi aici se
constată aceeaşi situaţie ca în celelalte zone româneşti. După ce la
Udeşti, j u d . Suceava, a fost identificată şi cercetată parţial o aşezare
fortificată d i n secolul al V I I - l e a , t o t în n o r d u l Moldovei, la F u n d u l
17

" K u r t Horedt, op. cit., p. 109 şi u r m .

1 0
Ibidem.
11
Ibidem, p. 119 şi u r m .
1 2
M . R u s u , Contribuţii arheologice la istoricul cetăţii Biharea, în ΛΙΙ Cluj,
1960, I I I , p. 7 şi u r m .
1 3
K u r t Horedt, op. cit., p. 48 şi u r m .
14
Ibidem, p. 119 şi u r m .
1 5
Şt. P a s c u , M . R u s u , P. I a m b o r , E . E d r o i u , P . G y u l a i , V . W o l m a n , Şt. M a t e i ,
Cetatea Dăbîca, în „ A c t a M u s e i N a p o c e n s i s " , V . 1968, p. 153—183 ; cf. şi M . R u s u ,
Castrum, urbs, civitas (Cetăţi şi oraşe transilvănene din sec. IX—XIII), în „ A c t a
M u s e i N a p o c e n s i s " , V I I I , 1971, p. 197—202).
1 6
R a d u P o p a , M i r c e a Z d r o b a , Ş a n t i e r u l arheologic Cuhea, B a i a M a r e , 1966,
p. 13, 22 ; R a d u P o p a , Recherches d'archéologie médiévale au Maramureş, în R R H ,
V , 5, p. 771.
I n f o r m a ţ i i de l a M i r c e a D . M a t e i , a u t o r u l d e s c o p e r i r i i .
1 7

www.mnir.ro
66 L U C I A N CHIŢESCU

Hertei, j u d . Botoşani, a fost cercetată metodic o horodiste d i n

secolele V I I I — X .' 18

Evoluţia ulterioară a acestor fortificaţii a fost m u l t stînjenită de

dominaţia mongolă în aceste l o c u r i . Dominaţia străină a încetinit r i t m u l
de dezvoltare a societăţii autohtone supuse dar η-a p u t u t o p r i complet
acest proces legic şi firesc. Orice urmă de îndoială în privinţa existenţei
în M o l d o v a a unei vechi tradiţii în d o m e n i u l construcţiilor defensive
lucrate d i n l e m n şi pămînt este înlăturată de descoperirea şi cercetarea
u n o r complexe ce ţin de d o m e n i u l fortificaţiilor m i l i t a r e în sensul cel
m a i d e p l i n al cuvîntului. D i n analiza cetăţilor d i n l e m n şi pămînt de la
Roman (sfîrşitul sec. al X I V - l e a ) , Bîrlad şi Crăciuna (a doua jumătate
a sec. al X V - l e a ) , p r e c u m şi a fortificaţiilor orăşeneşti de la Suceava
şi Roman (sec. X I V - X V ) rezultă că autohtonii de la est de Carpaţi dis­
puneau de o bogată experienţă în acest domeniu, practica adusă d i n
Maramureş de către p r i m i i d o m n i t o r i moldoveni f i i n d tot una, bazată pe
folosirea l e m n u l u i şi pămîntului la ridicarea fortificaţiilor. N u n u m a i că
şi la răsărit de P r u t fortificaţiile d i n l e m n şi pămînt continuă să f i e
folosite pe toată durata secolelor X I V — X V , după c u m o dovedesc întă-
r i t u r i l e oraşului O r h e i şi cetăţile de la Costeşti şi Soroca, dar şi la sud
de Carpaţi situaţia se constată a f i întru t o t u l asemănătoare. I n afara
complexelor de la Frumoasa, j u d . Teleorman , Coconi, j u d . I l f o v şi l9 2 0

Basarabi, j u d . D o l j , cercetate pe cale arheologică şi asemănătoare d i n

punct de vedere tehnic cu cele d i n Moldova, izvoarele scrise menţio­
nează pînă tîrziu existenţa u n o r asemenea amenajări la sud de Carpaţi,
despre unele d i n t r e ele avînd chiar precizarea expresă că sînt realizate
„după obiceiul l o c u l u i " . 2 1

De a l t m i n t e r i , însăşi analiza p r i m e l o r cetăţi d i n piatră ale M o l d o v e i

medievale duce, o dată m a i m u l t , la aceleaşi încheieri. într-adevăr,
după c u m se ştie deja de m a i multă vreme, dar t o t pe cale arheologică,
în t i m p u l domniei l u i P e t r u I Muşat (1374—1392) în M o l d o v a a fost
creată baza sistemului defensiv a ţării p r i n construirea unor puternice
cetăţi de piatră în rîndul cărora trebuie incluse cu c e r t i t u d i n e Cetatea
Şcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Neamţului şi cu p r o b a b i ­
litate cetăţile de la H o t i n şi Ţeţina.
I n istoriografia românească s-a p u r t a t şi se m a i poartă încă o dis­
cuţie de cel m a i mare interes ştiinţific p e n t r u lămurirea o r i g i n i i t i p u l u i
p r i m e l o r cetăţi de piatră ale M o l d o v e i feudale şi, d i n acest punct de
vedere, socotim că două sînt opiniile care au polarizat în m a j o r i t a t e
atenţia cercetătorilor şi anume : a) t i p u l de cetate patrulateră, prevăzut
cu bastioane rectangulare la colţuri (ca în cazul cetăţii de la Şcheia sau
1 8
D a n G h . T e o d o r , Le haut fëodalism sur territoire de la Moldavie à la
lumière des données archéologiques, în „ D a c i a " , N . S., I X , 1965, p. 326 ; m a i nou
şi c u p r e c i z ă r i f e r m e în p r i v i n ţ a d a t ă r i i e l e m e n t e l o r de c o n s t r u c ţ i e v e z i M . P e t r e s c u -
D î m b o v i ţ a , D a n T e o d o r , V . S p i n e i , Principalele rezultate ale săpăturilor arheologice
din horodiştea de la Fundul Herţei (jud. Botoşani), comunicare la Sesiunea Ştiin­
ţifică o r g a n i z a t ă de I n s t i t u t u l de A r h e o l o g i e A . D . X e n o p o l , Iaşi, 27—29 dec. 1969.
' N . C o n s t a n t i n e s c u , Cetatea
ιι
de pămînt din secolul al XIV-lea de la Fru­
moasa (r. Zimnicea), în S C I V , 16, 4, 1965, p. 731 şi u r m .
2 0
N . C o n s t a n t i n e s c u , Observaţii asupra satului fortificat în Ţara Românească
(Aşezarea de la Coconi, r. Olteniţa), în S C I V , X I I I , 1, 1962, p. 59 şi u r m .
n
A . Veress, Campania creştinilor în contra lui Sinan Paşa, în A R M S I , s. I I I ,
t. I V , B u c u r e ş t i , 1925, p. 76.

www.mnir.ro
FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I 67

a f o r t u r i l o r iniţiale de la Cetatea de Scaun şi Cetatea Neamţului), este

de origine nordică, p o l o n o - b a l t i c ă ; b) originea t i p u l u i respectiv este
22

de tăutat în sud, atari fortificaţii putînd, eventual, deriva d i n f o r t i f i c a ­

ţiile d i n l e m n şi p ă m î n t . I n d i f e r e n t care d i n cele două puncte de
23

vedere se v o r dovedi în ultimă instanţă a corespunde realităţii — şi în

ceea ce ne priveşte socotim că p r i m u l — i m p o r t a n t de reţinut este
faptul că P e t r u Muşat a fost în situaţia de a chema în Moldova con­
structori în piatră cu experienţă, cărora le-a încredinţat ridicarea pri­
melor cetăţi de piatră ale Moldovei medievale, experienţa autohtonă,
ca şi aceea cu care veniseră în Moldova voievozii maramureşeni, neper-
miţindu-i ridicarea u n o r asemenea întărituri.

•
Cea de-a doua jumătate a sec. al X I V - l e a reprezintă p e n t r u
regiunea şi populaţia de la răsărit de Carpaţi n u n u m a i etapa creării
statului feudal de sine stătător ci, în egală măsură, perioada luptelor
îndîrjite duse p e n t r u apărarea independenţei, p r e c u m şi lărgirea treptată
a hotarelor m i c u l u i stat moldovean creat în 1359, p r i n înglobarea p r o ­
gresivă a t u t u r o r zonelor moldovene pe măsura eliberării l o r de sub
dominaţia tătară. Larga acţiune de eliberare şi unificare a întregului
t e r i t o r i u moldovean a început o dată cu crearea s t a t u l u i feudal şi a
continuat pînă în u l t i m a decadă a secolului al X I V - l e a . Ea a fost urmată,
şi poate chiar grăbită, de luptele pe care l o c u i t o r i i r e g i u n i i de la est de
Carpaţi au fost nevoiţi să le ducă împotriva i n a m i c i l o r e x t e r n i comuni,
respectiv Hoarda de A u r şi statul feudal maghiar, dar şi de slăbirea
economică şi militară a acestor adversari e x t e r n i ai existenţei u n u i stat
feudal moldovean independent. I n cadrul acestei acţiuni legice şi fireşti
are loc eliberarea de sub stăpînirea tătară a Ţării Şepeniţului şi înglo­
barea ei în statul feudal moldovean, ridicarea unor puternice cetăţi d i n
piatră (cu p l a n rectangular şi t u r n u r i pătrate la colţuri după p l a n u r i l e
şi cu s p r i j i n u l u n o r meşteri aduşi, se pare, d i n zonele polono-baltice,
pe înălţimile de la Şcheia, Suceava şi Neamţ), mutarea capitalei ţării
d i n t r - u n loc deschis ca Şiretul la Suceava acum fortificată şi apropierea
politică a M o l d o v e i de Polonia la n u m a i o lună după ce aceasta anexase
H a l i c i u l şi atinsese, astfel, graniţa de n o r d a M o l d o v e i . Toate aceste
acţiuni se află într-o interdependenţă logică şi cauzală întrucît se
constată că numai după ce au fost ridicate cetăţile d i n piatră se crea­
seră acele condiţii de stabilitate şi prosperitate internă care să favorizeze
p r i n interese comune apropierea politică a u n u i stat mic dar viguros de
u n u l de rang european. Şi este i m p o r t a n t de reţinut f a p t u l că pe cîtă
vreme cercetarea arheologică a demonstrat pe deplin că cetăţile de la
Şcheia \ S u c e a v a
2
şi N e a m ţ , cu p l a n u r i rectangulare şi t u r n u r i
25 26

-- V . V ă t ă ş i a n u , Istoria artei feudale în ţările române, I , B u c u r e ş t i , 1958, p. 290.

-- G h . D i a c o n u , N . C o n s t a n t i n e s c u , Cetatea Şcheia,
1
B u c u r e ş t i , 1960, p. 116—117.
Ibidem.
P e n t r u p r i n c i p a l e l e r e z u l t a t e ale c e r c e t ă r i l o r arheologice de l a C e t a t e a de
S c a u n v e z i m a i c u s e a m ă M . D . M a t e i , Contribuţii arheologice la istoria oraşului
Suceava, B u c u r e ş t i , 1963, p. 89—129.
N . C o n s t a n t i n e s c u , Date noi în legătură
2 6
cu Cetatea Neamţului, în S C I V ,
X I , 1, 1960, p. 81 şi u r m . ; i d e m , Din nou în problema Cetăţii Neamţului, în S C I V ,
X I V , 1, 1963, p. 217 şi u r m .

www.mnir.ro
68 L U C I A N CHIŢESCU

pătrate la colţuri, au fost zidite în c u p r i n s u l domniei l u i P e t r u Muşat

(1375—1392), înlăturind astfel d e f i n i t i v d i n istoriografia românească
concepţia o r i g i n i i teutonice a cetăţilor moldovene de piatră, omagiul
depus de P e t r u Muşat la 26 septembrie 1387 la L i o v demonstrează că
aceste fortificaţii au fost înălţate înainte de această dată de v r e m e
ce în act sînt deja menţionaţi „cetăţile M o l d o v e i " , iar peste u n an 2 1

d o m n u l moldovean se afla deja „în Cetatea Sucevei" . 2 8

Rezultă, aşadar, că în t i m p u l domniei l u i P e t r u Muşat Moldova,

chiar dacă n u cuprindea încă decît jumătatea de n o r d a t e r i t o r i u l u i de
la răsărit de Carpaţi, era înzestrată cu puternice cetăţi şi dispunea de
o putere economică suficient de însemnată spre a putea suporta n u
n u m a i e f o r t u l m a t e r i a l cerut de zidirea acestor fortificaţii, dar şi de
posibilitatea de a acorda regelui polon u n împrumut de 3 000 r u b l e . 2 9

I n această situaţie e f o r t u l p r i n c i p a l al statului moldovean se va

îndrepta cu precădere spre sud unde rămăsese încă u n însemnat t e r i ­
t o r i u în stăpînirea tătarilor sau a căpeteniilor feudale locale. N u este,
de aceea, intîmplător că, dacă p e n t r u epoca p r i m u l u i domn muşatin
(Petru), Cetatea Neamţului reprezenta cea m a i sudică fortificaţie a sta­
t u l u i moldovean, abia la sfîrşitul acestei d o m n i i — i n orice caz în
i n t e r v a l u l cuprins între anii 1386—1392 — Roman Muşat, fratele l u i
Petru, completează sistemul defensiv al ţării p r i n construirea celei m a i
sudice cetăţi d i n i n t e r i o r u l M o l d o v e i de la sfîrşitul sec. al X I V - l e a ,
cetatea d i n l e m n şi pămînt de la Roman.
Datele f u r n i z a t e de cercetările a r h e o l o g i c e , şi în p r i m u l rînd
30

tehnica străveche a palisadelor cu construcţii interioare d i n lemn, ca şi

prezenţa străruitoare a l u i Roman în această fortificaţie, oferă dovezi
aproape sigure că cetatea muşatină de la Roman a c o n s t i t u i t sediul
reprezentantului autorităţii centrale în zona de sud a M o l d o v e i i n t i m p u l
şi imediat după includerea acesteia în cadrul s t a t u l u i moldovean. Aşadar,
cetatea d i n l e m n şi pămînt de pe m a l u l stîng al rîului Moldova avea
scopul de a oferi loc r e p r e z e n t a n t u l u i autorităţii domneşti, v e n i t cu oaste
în aceste părţi p e n t r u a instaura şi consolida autoritatea domniei de la
Suceava asupra r e g i u n i i sudice a Moldovei, în acţiunea de u n i f i c a r e a
întregului t e r i t o r i u moldovean şi, p r i n aceasta, u n p u n c t bine f o r t i f i c a t
în calea eventualelor atacuri venite atît d i n partea feudalilor locali, abia
supuşi autorităţii centrale, cît şi d i n partea eventualilor aliaţi ai aces­
tora, tătarii. I n egală măsură, cetatea nou construită oferea protecţie
producţiei de mărfuri şi relaţiilor de schimb d i n regiune, oraşul Roman
însuşi luînd acum naştere în j u r u l şi sub protecţia cetăţii muşatine, el
însuşi f i i n d f o r t i f i c a t cu şanţ de apărare, v a l de pămînt şi palisade d i n
l e m n . C u acelaşi p r i l e j şi în cadrul aceleaşi acţiuni politice trebuie să f i
i n t r a t în stăpînirea Moldovei şi colonia genoveză de la Cetatea Albă de
vreme ce. imediat după înscăunarea sa pe t r o n u l de la Suceava la
2 7
M . C o s t ă c h e s c u , Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, II,
l a ş i , 1932, p. 600.
- Ibidem,
8
p. 604.
2 9
Ibidem.
3 0
P e n t r u r e z u l t a t e l e c e r c e t ă r i l o r d i n c u p r i n s u l c e t ă ţ i i de p ă m î n t de l a R o m a n
v e z i M . D . M a t e i şi L . C h i ţ e s c u , P r o b l è m e s historiques concernant la forteresse du
temps des Muşat et l'établissement urbain de Roman, în „ D a c i a " , N . S., X , 1966,
p. 291 şi u r m .

www.mnir.ro
FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I 69

începutul a n u l u i 1392, Roman I Muşat se intitulează „Domnul întregii

ţării a M o l d o v e i d i n m u n t e pînă la ţărmul m ă r i i " . 3 1

Se poate concluziona deci că pînă la constituirea statului feudal

de sine stătător populaţia locală de la est de Carpaţi folosea în e x c l u ­
sivitate tehnica construcţiilor defensive lucrate d i n l e m n şi pămînt, ca
rezultat firesc al u n e i experienţe dobîndite t i m p de m a i m u l t e secole
anume în acest domeniu. După crearea statului feudal moldovean, auto­
ritatea centrală i n t e r v i n e în lucrările de apărare, organizînd construirea
u n o r puternice cetăţi d i n piatră şi dezvoltînd pe o treaptă superioară
străvechea tradiţie locală a fortificaţiilor d i n l e m n şi pămînt. P r i n
acţiunea energică a autorităţii centrale — acţiune impusă de existenţa
în vecinătate a u n o r state puternice şi expansioniste — se creează în
M o l d o v a u n sistem u n i t a r de apărare bazat pe trainice cetăţi domneşti
zidite d i n piatră şi pe cetăţi d i n l e m n şi pămînt făcute, t o t d i n iniţiativă
domnească, acolo unde interesele majore ale ţării o impuneau.
După ce o descoperire r e l a t i v recentă a conţinutului celei mai
vechi inscripţii (de m u l t dispărute) de la Cetatea Albă ne aduce ştirea,
se pare certă, că cea mai veche parte păstrată a cetăţii de aici a fost
zidită de către moldoveni în t i m p u l l u i Iuga Voievod (1399 — februarie
14 0 0 ) , în 1426 A l e x a n d r u cel B u n , folosindu-se de luptele interne d i n
32

Ţara Românească d i n t r e urmaşii l u i Mircea cel Bătrîn, Dan I i şi Radu

Praznaglava, şi de intervenţia t r u p e l o r otomane i n ţara vecină, cucereşte
Chilia de la M u n t e n i . La rîndul lor, urmaşii l u i A l e x a n d r u cel B u n ,
3 3

în ciuda disensiunilor şi l u p t e l o r i n t e r n e ce au măcinat forţele ţării,

au acordat acelaşi interes m a j o r fortificaţiilor. P o t r i v i t t e x t u l u i şi i n t e r ­
pretărilor ce s-au dat inscripţiei puse la Cetatea Albă la 10 noiembrie
1440, în t i m p u l l u i Ştefan I I , au fost întreprinse lucrări de refacere şi
de întărire a v e c h i u l u i f o r t de a i c i , zidit, după cum am văzut, de m o l ­
3 4

doveni în t i m p u l l u i Iuga. P e n t r u aceste lucrări s-au folosit acum, ca şi

m a i înainte, elemente bizantine cunoscătoare a tehnicii constructive,
elemente pe cît de vechi pe atît de numeroase în această zonă. Dacă
Ştefan I I făcea e f o r t u r i apreciabile de întărire a sudului Moldovei, în
n o r d . în schimb, fratele său I l i e şi soţia acestuia Marinca, forţind p r i e ­
tenia polonilor, le p r o m i t e a u acestora cedarea cetăţilor d i n n o r d . H o t i n u l ,
Ţeţina şi H m i e l o v u l . Acţiunile acestea au constituit însă simple p r o m i ­
3 5

siuni, cetăţile menţionate rămînînd m a i departe în stăpînirea statului

moldovean.
I n condiţii cu t o t u l speciale, P e t r u al I I - l e a oferă în 1448 Cetatea
C h i l i a l u i Iancu de Hunedoara, care stăpînea astfel întreaga l i n i e a

M . C o s t ă c h e s c u , op.
3 1
cit., p. 608, D I R , v e a c u l X I V — X V , A. Moldova (1394—
1475), p. 23.
V . A . V o i ţ e h o v a s c h i , 9ταηω
3 2
crpoureAbcrea icpenocru β BeAiopod-Hneecrpoe-
CKOM, în MarepuaAbi doKAadoe ηητοΰ Hayino-TexHunecKOu κοηφερεημαα Kuuiuneecicoeo
noAurexHutecKoao HncruTyra, C h i ş i n ă u , 1969, p. 341.
3 3
G r i g o r e U r e c h e , Letopiseţul ţării Moldovei, ed. P . P . P a n a i t e s c u , Bucureşti,
1955, p. 101.
I. B o g d a n , Inscripţiile de la Cetatea Albă şi stăpînirea Moldovei asupra
ei, în A R M S I , s e r i a I I , tom. V I I , 1929, p. 313 şi u r m .
M . C o s t ă c h e s c u , op. cit., p. 708.
3 5

www.mnir.ro
70 L U C I A N CHIŢESCU

D u n ă r i i . Şi merită a f i subliniat f a p t u l , p l i n de profunde semnificaţii

36

istorice, că atîta vreme cît a trăit Iancu de Hunedoara — p e n t r u care

l u p t a antiotomană a constituit ţelul p r i n c i p a l al p o l i t i c i i sale — nici u n
m o m e n t m o l d o v e n i i n-au încercat să r e i n t r e în posesia Chiliei, punct
strategic e x t r e m de i m p o r t a n t în cadrul rezistenţei împotriva e x p a n ­
s i u n i i otomane. V o m vedea însă că atunci cînd, după moarte e r o u l u i de
la Belgrad, garnizoana maghiară de la C h i l i a urmărea cu t o t u l alte
scopuri decît l u p t a antiotomană, atitudinea moldovenilor se va schimba
radical, ei făcînd t o t u l p e n t r u preluarea acestei i m p o r t a n t e cetăţi de la
g u r i l e Dunării şi p e n t r u continuarea l u p t e i de apărare împotriva expan­
s i u n i i străine.
P e n t r u buna înţelegere a e f o r t u l u i deosebit pe care m o l d o v e n i i îl
făceau p e n t r u apărarea ţării lor împotriva e x p a n s i u n i i străine, u n interes
cu t o t u l aparte îl prezintă însă p r i n conţinutul ei inscripţia pusă la
Cetatea Albă în 1454 şi care ne informează că la această dată pîrcălabul
Stanciu a înălţat la Cetatea Albă u n n o u zid pe care I-a înarmat cu
tunuri .
37
Această d i n urmă precizare este, după ştiinţa noastră, cea dinţii
informaţie privind înzestrarea unei cetăţi moldovene cu piese de arti­
lerie, la n u m a i u n an după ce această armă îşi făcuse pe deplin intrarea
în istorie spărgînd z i d u r i l e Constantinopolului. P r i n aceasta avem dovada
indubitabilă că, într-adevăr, Moldova a fost una d i n p r i m e l e ţări ale
Europei răsăritene care şi-a adaptat cetăţile la folosirea a r t i l e r i e i .
I n lipsa u n o r cercetări ample la faţa locului şi p o r n i n d numai de
la conţinutul inscripţiilor menţionate, coroborat cu p l a n u l şi cu datele
pe care le avem acum la îndemînă în privinţa cetăţilor M o l d o v e i , în
genere, socotim că lucrările d i n a n i i 1399, 1440 şi 1454 au dus la r e a l i ­
zarea citadelei de la Cetatea Albă, a acelei fortăreţe cu plan rectangular
şi cu turnuri circulare la colţuri. Aceste t u r n u r i , în măsură să suporte
l o v i t u r i l e pieselor de a r t i l e r i e dar şi să ofere loc de amplasare şi mane­
vră a a r t i l e r i e i p r o p r i i , constituie cele dintîi elemente ale a r h i t e c t u r i i
m i l i t a r e bizantine pe care o sesizăm în Moldova. Conţinutul inscripţiilor
la care ne-am r e f e r i t m a i sus, p l a n u l citadelei, tehnica de construcţie
şi ceramica bizantină descoperită a i c i , n u fac decît să susţină p u n c t u l
3 8

acesta de vedere.
Dacă însă p r i m a atestare documentară în legătură cu amenajarea
u n e i fortificaţii moldovene în funcţie de folosirea a r t i l e r i e i la asedii şi
cu dotarea ei cu piese de a r t i l e r i e este cu puţin anterioară domniei l u i
Ştefan cel Mare, n u m a i în t i m p u l şi sub conducerea acestuia acţiunea
se generalizează şi devine u n sistem p e n t r u întreaga ţară.
•
P r i m a acţiune a m a r e l u i domn în d o m e n i u l fortificaţiilor o sesizăm
la 4 a p r i l i e 1459 cînd, exclusiv d i n interese politice de p r i m o r d i n care-i
3 0
F r . P a l i , Intervenţia lui Iancu de Hunedoara în Ţara Românească şi Mol­
dova din anii 1447—1448 în „ S t u d i i " , X V I , 5, 1963, p. 1067 şi u r m . ; i d e m , S i ă p î -
nirea lui Iancu de Hunedoara asupra Chiliei şi problema ajutorării bizanţului, în
„ S t u d i i " , 18, 3, 1965, p. 619 şi u r m .
3 7
I. B o g d a n , op. cit., p. 327.
3 8
Ν. C o n s t a n t i n e s c u , Contribuţii la cunoaşterea ceramicii bizantine de la
Cetatea Albă (Belgorod Dniestrovski), în S C I V , X , 2, 1959, p. 441—451.

www.mnir.ro
FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I 71

cereau cu f e r m i t a t e să aibe în v e c i n u l de la nord u n aliat la începutul

domniei, renunţă p e n t r u scurtă vreme la H o t i n în favoarea regelui
polon . Urmărind permanent să-şi asigure la începutul domniei liniştea
39

internă şi alianţa vecinilor în vederea m a r i l o r acţiuni ce aveau să

urmeze, Ştefan a renunţat temporar la H o t i n în favoarea polonilor, dar
η-a ezitat să încerce, în vara a n u l u i 1462, să elibereze C h i l i a de sub
stăpînirea garnizoanei maghiare de îndată ce regatul maghiar de după
4 0

Iancu de Hunedoara îşi schimba radical poziţia faţă de Moldova şi d i n

aliat fidel al acestuia devenea tot m a i accentuat u n adversar.
Se consideră, pe bună dreptate, că p r i n acţiunea sa d i n 1462 Ştefan
η-a urmărit să cucerească C h i l i a de la v e c i n i i şi aliaţii săi, m u n t e n i i ,
care nici n-o stăpâneau de m a i multă v r e m e ci, dimpotrivă, s-o preia
d i n stăpânirea garnizoanei maghiare, evitând în acelaşi t i m p o posibilă
ocupare a cetăţii de către oastea otomană ce intrase în Ţara R o m â ­
nească. Aceeaşi p r i m e j d i e otomană, devenită insă şi m a i acută în a n i i
ce au u r m a t , a determinat, de a l t m i n t e r i , pe înşişi l o c u i t o r i i oraşului şi
apărătorii cetăţii de la C h i l i a să se supună în 1465 aceluia căruia îi
rezistaseră cu trei ani mai înainte şi care, între t i m p şi i n împrejurări
rămase neclare, reluase în 1464 H o t i n u l de la poloni, p u n i n d capăt acelei
cedări vremelnice a cetăţii d i n n o r d u l ţării.
N u m a i după reluarea C h i l i e i , cînd toate cetăţile M o l d o v e i erau
iarăşi în stăpînirea s t a t u l u i moldovean, ca în t i m p u l l u i A l e x a n d r u cel
B u n , va începe adevărata operă constructivă a l u i Ştefan cel M a r e . P r i n
cercetare pe cale arheologică a Cetăţii N o i de lîngă R o m a n s-a con­ 4 1

statat că activitatea de constructor m i l i t a r a l u i Ştefan cel M a r e în

M o l d o v a începe cu ridicarea acestei cetăţi, care este şi prima zidită în
întregime în t i m p u l m a r e l u i d o m n .
Construită în vara a n u l u i 1466 pe u n teren fără u r m e de locuire
anterioară, în lunca joasă şi nisipoasă a rîului Şiret, la circa 5 k m est
de oraşul Roman, Cetatea Nouă are z i d u r i groase de 4,50 m şi p l a n
rectangular prevăzut cu 7 turnuri circulare la colţuri şi pe m i j l o c u l a
t r e i d i n t r e l a t u r i şi cu u n bastion rectangular pe m i j l o c u l l a t u r i i de est,
p r i n care se făcea accesul în i n t e r i o r ; la exterior, cetatea era încon­
jurată cu u n şanţ de apărare, lat de 9—13 m şi adînc de 4 m cu c o n t r a -
escarpă zidită. P e n t r u consolidarea t e r e n u l u i nisipos şi i n u n d a b i l d i n
lunca Şiretului, constructorii au aşezat la baza întregii construcţii de
piatră o ingenioasă reţea de bîrne orizontale d i n l e m n , fixată pe p i l o n i
d i n l e m n înfipţi în nisip. Metoda aceasta a substrucţiilor d i n lemn aşezate
la baza z i d u r i l o r ridicate pe t e r e n u r i instabile, deşi n-o m a i întâlnim,
deocamdată, la nici una d i n construcţiile f e u d a l i s m u l u i moldovenesc,
este specifică tehnicii constructive bizantine şi se întâlneşte la o serie
de cetăţi ale epocii feudale t i m p u r i i de pe t e r i t o r i u l R. P. Bulgaria,
precum şi la cetatea ridicată de b i z a n t i n i în sec. a l X - l e a la Păcuiul l u i
3 0
I . B o g d a n , Documentele lui Ştefan cel Mare, I I , B u c u r e ş t i , 1913, p. 266.
/,ϋ
Cronica moldo-polonă, în Cronicile slavo-romăne dtn sec. XV—XVI, publi­
cate de I o n B o g d a n , ed. P . P. P a n a i t e s c u , B u c u r e ş t i , 1959, p. 178.
4 1
C e t a t e a N o u ă se a f l ă pe m a l u l sting a l Ş i r e t u l u i l a c i r c a 5 k m de o r a ş u l
R o m a n . L . C h i ţ e s c u , Principalele rezultate istorice ale cercetărilor arheologice din
cetatea medievală de la Gîdinţi (r. Roman), în S C I V , 17, 2. 1966, p. 405—413 ; i d e m ,
Cu privire la tehnica de construcţie a Cetăţii Noi de lîngă Roman, în S C I V , 18, 4,
1967, p. 661—669.

www.mnir.ro
72 L U C I A N CHIŢESCU

S o a r e . Folosirea acestei tehnici la Cetatea Nouă şi asemănarea d i n

r i

p u n c t u l de vedere a l p l a n u l u i şi a f o r m e i t u r n u r i l o r cu citadela de la
Cetatea Albă ne-au determinat să considerăm că, întocmai ca şi la
cetatea de la N i s t r u , tehnica constructivă întîlnită la Cetatea Nouă n u
poate f i atribuită decît aceloraşi influenţe răsăritene venite în Moldova
p r i n i n t e r m e d i u l l u m i i bizantine, cu care ţările române au avut
atîtea legături.
Dar constatările p r i l e j u i t e de cercetarea acestei p r i m e construcţii
m i l i t a r e a l u i Ştefan cel Mare n u par a sugera n u m a i folosirea în
M o l d o v a a tehnicii constructive bizantine ci. în egală măsură, dezvol­
tarea şi aplicarea creatoare a acesteia la cerinţele celei de-a doua j u m ă ­
tăţi a sec. al X V - l e a . După cum se ştie, în această vreme tehnica ame­
najării fortificaţiilor se schimbă în funcţie de folosirea a r t i l e r i e i la
asedii. Sintetizînd caracteristicile fortificaţiei în acel moment, Fr. Engels
arăta că „întrebuinţarea a r t i l e r i e i a avut ca rezultat imediat mărirea
g r o s i m i i z i d u r i l o r şi a dimensiunilor t u r n u r i l o r în dauna înălţimii lor.
A c u m aceste t u r n u r i au început a f i denumite rondele (rondelli) ; ele
se făceau îndeajuns de m a r i p e n t r u a putea cuprinde cîteva piese de
artilerie" . 4 3

Dacă aşa stăteau l u c r u r i l e pe plan european în secolul al X V - l e a ,

f o r m a şi dimensiunile t u r n u r i l o r şi c u r t i n e l o r de la Cetatea Nouă n u
fac decît să probeze că cel puţin în acest caz m o l d o v e n i i n u erau cu
n i m i c în u r m a n i v e l u l u i atins în apus de tehnica fortificaţiilor.
Lăsînd la o parte f a p t u l că p r i n cercetarea pe cale arheologică a
Cetăţii N o i , şi p r i n coroborarea acesteia cu izvoarele scrise, s-a stabilit
data exactă a c o n s t r u i r i i ei (anul 1466) , aducîndu-se astfel o substan­
/|4

ţială corecţie cronicilor noastre i n t e r n e ce a f i r m a u că cetatea a fost

zidită în 1483, s-au aruncat totodată unele l u m i n i n o i chiar asupra unor
aspecte d i n istoria s t a t u l u i moldovean. Aşa, de pildă, noile cercetări
demonstrează că în t i m p u l atacului maghiar d i n 1467 la Roman n u a
a v u t de suferit decît oraşul medieval şi fortificaţiile sale d i n l e m n .
î n t r u c î t n u avem nici o ştire în legătură cu atacarea de către M a t e i
C o r v i n şi a Cetăţii N o i , aceasta n e f i i n d confirmată n i c i de cercetările
arheologice, sîntem nevoiţi să considerăm că regele maghiar a incendiat
numai oraşul Roman şi fortificaţiile s a l e şi că, deci, oastea maghiară
4 5

η - a juns pînă la rîul Şiret şi la Cetatea Nouă.

După zidirea cetăţii de pe m a l u l stîng a l Şiretului atenţia şi e f o r t u ­
r i l e l u i Ştefan cel M a r e se vor îndrepta spre apărarea graniţei răsă­
ritene, ameninţată de puternice şi permanente atacuri tătare. împotriva
acestora d o m n i t o r u l acţionează energic atît pe cîmpul de luptă cit şi pe
şantierele de construcţie, ridicînd la O r h e i o cetate de piatră cu plan

V e z i în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă D . V î l c e a n u , Cu privire la tehnica de construcţie

a zidului de incintă al cetăţii bizantine de la Păcuiul lui Soare (sec. al X-lea e.n.),
în S C I V , 16, 2, 1965, p. 301 şi u r m .
u
K a r l M a r x — F r i e d e r i c h E n g e l s , Opere, v o l . 14, E d . P o l i t i c ă , B u c u r e ş t i ,
1963, p. 349.
' L . C h i ţ e s c u , Principalele
Λ
rezultate istorice..., loc. cit., p. 411.
M . D . M a t e i şi L . C h i ţ e s c u , în „ D a c i a " , N . S., X , 1966, p. 291 şi u r m . ;
M . D . M a t e i şi L . C h i ţ e s c u , Nouvelles données du probleme de l'apparition des
fortifications des villes Moldaves au Moyen Age, în „ D a c i a " N . S., X I , 1967, p. 321.
şi u r m .

www.mnir.ro
FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I 73

oblic rectangular şi p a t r u t u r n u r i circulare la colţuri „la sfîrşitul anilor

60 ai secolului al X V - l e a " , confirmîndu-se, astfel, izvoarele scrise ce
/ , e

menţionează, începînd cu 8 februarie 1470, în f r u n t e a cetăţii, pe pîrcă­

l a b u l Radu Gangur. T o t atunci, la est de cetatea nou construită, a fost
realizat cel de-al treilea şanţ şi v a l de apărare ale oraşului de aici, sepa-
rîndu-se astfel complet, p r i n t r - o fortificaţie proprie, aşezarea urbană de
restul p l a t o u l u i .
P l a n u l şi tehnica de construcţie a n o i i cetăţi, t u r n u r i l e circulare,
p r e c u m şi data la care a fost zidită (este cea de-a doua cetate de piatră
pe care o ridică d i n t e m e l i i Ştefan cel M a r e la u n i n t e r v a l de p a t r u ani)
apropie cel m a i m u l t cetatea de la O r h e i de Cetatea Nouă, ceea ce con­
firmă atît originea comună a t i p u l u i celor două cetăţi (nu este deloc
exclus ca în ambele l o c u r i să f i fost aceiaşi constructori), cît şi con­
cepţia unitară de construcţie a celor două fortificaţii n o u construite cu
t u r n u r i circulare.
I n primăvara a n u l u i 1471 însă întreaga energie a d o m n u l u i era con­
centrată în sudul ţării, unde c o n f l i c t u l m o l d o - m u n t e a n trecea de la faza
latentă de pînă atunci la f o r m e violente, a căror primă expresie a fost
l u p t a de la Soci d i n luna m a r t i e . De s u b l i n i a t este f a p t u l că după v i c ­
toria moldoveană de la Soci. deşi urmează o expediţie munteană în
M o l d o v a ce se soldează — c o n f o r m scrisorii d i n 13 m a r t i e 1471 dată
de Ştefan cel M a r e solului polon Suhodolschi — cu ridicarea unei forti­
ficaţii muntene pe teritoriul Moldovei, şi pe care n o i am i d e n t i f i c a t - o
recent cu cetatea d i n l e m n şi pămînt Crăciuna ' , Ştefan preferă să / 7

dejoace intenţiile belicoase ale l u i Radu cel Frumos abătînd apa Ş i r e ­

t u l u i pe u n alt curs şi lăsînd cetatea ridicată de m u n t e n i fără apă decît
să ajungă la o ciocnire hotărîtoare cu v e c i n u l său. P r i n aceasta, Ştefan
u r m ă r e a menţinerea u n u i e c h i l i b r u în relaţiile cu Ţara Românească,
ştiut f i i n d că o ciocnire hotărîtă şi energică cu ţara vecină însemna de
f a p t declanşarea c o n f l i c t u l u i cu i m p e r i u l otoman. I n permanenţă şi în
m o d repetat Ştefan va duce o politică de alianţă cu ţara vecină, incercînd
în chip statornic să aibă în Scaunul de la Bucureşti aliaţi în rezistenţa
pe care se străduia s-o organizeze împotriva expansiunii otomane.
P e n t r u întărirea acestei rezistenţe o atenţie cu t o t u l specială a acordat
d o m n u l M o l d o v e i atît întăririi vechilor cetăţi moldovene de la finele
veacului al X I V - l e a — care fuseseră făcute să reziste n u m a i armelor
albe specifice acelui t i m p , dar n u şi pieselor de a r t i l e r i e — cît şi r i d i ­
cării unor fortificaţii uşoare d i n l e m n şi pămînt acolo unde ţara era
încă lipsită de mijloace defensive şi unde interesele strategice şi tactice
le reclamau şi i m p u n e a u .
Chiar dacă în m o m e n t u l de faţă datele n u sînt suficient de con­
cludente şi convingătoare în stabilirea fermă a m o m e n t u l u i cînd au
fost adaptate vechile cetăţi moldovene noilor condiţii de luptă, cert este
f a p t u l că, o r i c u m , în t i m p u l invaziei otomane d i n vara a n u l u i 1476 ele
erau în măsură să reziste puternicelor asedii. Se pare că atacul otoman
d i n primăvara a n u l u i precedent, chiar dacă se încheiase cu strălucita

G . D . S m i r n o v , ApxeoAoeutecKoe
/,,;
uccAedoeanue crapoeo Opxest, în K S , C h i e v ,
1954, p. 24 şi u r m .
L . C h i ţ e s c u , Cu privire la localizarea cetăţii Crăciuna, în S C I V , 18 ,2, 1967,
p. 351 şi u r m .

www.mnir.ro
74 L U C I A N CHIŢESCU

v i c t o r i e a oştilor moldovene la Vaslui, fusese în măsură să edifice şi pe

oşteanul şi constructorul m i l i t a r care a fost Ştefan cel Mare. că vechile
cetăţi de la sfîrşitul secolului al X I V - l e a n u vor rezista unor asedii
puternice decît dacă vor f i grabnic şi bine adaptate noilor condiţii de
luptă. P e n t r u aceasta cele două vechi cetăţi moldovene. Cetatea de
Scaun a Sucevei şi Cetatea Neamţului au devenit iarăşi şantiere de
c o n s t r u c ţ i e , de astădată în concepţia şi viziunea aceluia care zidise
4B

d i n t e m e l i i şi în condiţiile de luptă impuse de cerinţele celei de-a doua

jumătăţi a sec. al X V - l e a cetăţile de lîngă Roman şi de la O r h e i . N u m a i
că, de astă dată, misiunea constructorului era cu m u l t mai dificilă în
sensul că era pus să zidească n u după p l a n u r i dinainte stabilite, ca m a i
înainte, ci să adapteze n u m a i vechile fortificaţii noilor metode şi m i j ­
loace de luptă, şi aceasta într-un t i m p foarte scurt în care e f o r t u l
întregii ţări era subordonat intereselor apărării.
Referindu-se la cetăţi în general, dar m a i cu seamă la adaptarea
cetăţilor occidentale, Fr. Engels, care a studiat special această problemă,
sintetizind-o, arată că „noile arme de foc făceau p r e t u t i n d e n i breşe în
z i d u r i l e de piatră construite după v e c h i u l sistem şi de aceea se impunea
inventarea u n u i n o u sistem de fortificaţie. Lucrările de apărare t r e b u i a u
construite în aşa f e l încît f o c u l u i direct a l asediatorului să-i fie opusă
o suprafaţă cît m a i mică d i n construcţiile de piatră, iar pe v a l u r i să f i e
instalată o a r t i l e r i e puternică. V e c h i u l zid de apărare a fost înlocuit cu
v a l u l de pămînt care era doar căptuşit cu p i a t r ă " . Intrucît acesta era /l9

p r i n c i p i u l fortificării în genere, cunoscut şi aplicat, de a l t m i n t e r i , de

m o l d o v e n i la Cetatea Albă, Cetatea Nouă şi Orhei, să vedem cum a u
ştiut aceeaşi constructori moldoveni să reamenajeze vechile cetăţi şi să
le adapteze n o i l o r cerinţe.
L a Cetatea de Scaun a Sucevei s-a încercat m a i întii u n fel d e
e x p e r i m e n t i n sensul că la circa 20 m distanţă de v e c h i u l zid muşatin,
pe m i j l o c u l şanţului de apărare existent, a fost r i d i c a t în j u r u l f o r t u l u i
muşatin u n zid gros de 1,50 m prevăzut la exterior cu bastioane pătrate
cu c o n t r a f o r ţ i . P r i n umplerea cu pămînt a porţiunii d i n v e c h i u l şanţ
50

de apărare rămasă în spatele n o u l u i zid se crea n u n u m a i o curte e x t e ­

rioară cu mare suprafaţă de manevră ci, în p r i m u l rînd. o masă enormă
de pămînt ce sprijinea spatele n o u l u i zid. Totuşi, îngustimea n o u l u i zid
de incintă şi, m a i cu seamă, bastioanele de formă pătrată n u erau încă.
în măsură să reziste l o v i t u r i l o r de a r t i l e r i e şi n i c i să ofere posibilităţi
l a r g i de instalare şi de manevră a r t i l e r i e i p r o p r i i . Se cereau, după cum
am văzut, suprafeţe circulare care să permită ricoşarea proiectilelor şi
să e l i m i n e u n g h i u r i l e moarte d i n bătaia apărătorilor. Constructorul a.
sesizat de îndată acest l u c r u întrucît a i n t e r v e n i t p r o m p t în înlăturarea
neajunsurilor. I n t r - o nouă etapă de construcţie, dar care urmează practic
curînd pe p r i m a , z i d u l de incintă abia construit era dublat la exterior-
de u n a l t u l , gros de circa 2 m şi adosat l u i ; se realiza astfel, în ansamblu,
u n zid de incintă gros de circa 3,50 m , ce înconjura cetatea ca u n inel.
w
M . D . M a t e i , O nouă stemă cu inscripţie descoperită la Cetatea de Scaun
a Sucevei (1477, sept. 8), c o m u n i c a r e p r e z e n t a t ă l a I n s t i t u t u l de A r h e o l o g i e în
a p r i l i e 1972.
'·'' F r . E n g e l s , Opere militare alese, I , E d . M i l i t a r ă , B u c u r e ş t i , 1962, p. 306.
M
M . D . M a t e i , Contribuţii arheologice..., p. 119 şi u r m .

www.mnir.ro
FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I 75

vechile bastioane păstrate f i i n d şi ele îmbrăcate la exterior c u turnuri

semicirculare.
După ridicarea acestei incinte, v e c h i u l şanţ de apărare a fost lărgit,
realizîndu-se astfel, u n n o u şanţ de apărare, l a r g la deschidere de peste
30 m , cu contraescarpa zidită şi susţinută de c o n t r a f o r ţ i . Accesul peste 51

şanţul de apărare se făcea pe u n pod de l e m n , s p r i j i n i t de p i l o n i

de piatră.
Se consideră că adaptarea Cetăţii Neamţului la noile condiţii de
luptă s-a efectuat după încheierea operaţiilor de la Cetatea de Scaun,
întrucît experienţa de la Suceava pare că i-a fost de mare folos con­
s t r u c t o r u l u i : acesta η-a m a i fost în situaţia de a mai recurge la pînza
de z i d u r i cu bastioane pătrate, ci a realizat, direct, o nouă pînză de
z i d u r i exterioare, groasă de 3,50 m şi prevăzută la exterior cu p a t r u
t u r n u r i semicirculare. Şi aici n o u l zid de incintă a fost r i d i c a t pe m i j ­
locul v e c h i u l u i şanţ de apărare şi, datorită t e r e n u l u i , n u m a i pe l a t u r a
de nord a cetăţii existente ; şi aici g o l u l d i n spatele n o u l u i zid a fost
u m p l u t cu pămînt şi moloz , după c u m şi de astă dată noua incintă a
52

fost separată de e x t e r i o r p r i n săparea în stîncă a u n u i şanţ de apărare

lat de peste 35 m . Atît la Cetatea de Scaun a Sucevei, cît şi la Cetatea
Neamţului lucrările de amenajare se pare că erau foarte avansate în
vara a n u l u i 1476, cînd ambele fortificaţii au rezistat cu succes p u t e r ­
n i c i l o r asedii otomane.
Nemulţumindu-se însă n u m a i cu pregătirile de la Suceava şi Neamţ
şi ţinînd seama de ştirile pe care le primea necontenit p r i v i n d uriaşele
forţe ce u r m a u să f i e aruncate împotriva Moldovei, Ştefan întăreşte
Cetatea Albă şi pune să construiască pe direcţia probabilă de invazie o
serie de fortificaţii uşoare, lucrate d i n l e m n şi pămînt. P o t r i v i t conţi­
n u t u l u i inscripţiei de la Cetatea Albă d i n 1476, în zilele pîrcălabilor
H e r m a n şi Luca a fost zidită marea poartă . Se pare că este vorba de 5 3

realizarea unei intrări speciale, lucrare ce dădea cetăţii moldovene de

la Marea Neagră u n plus de rezistenţă în faţa atacului i m i n e n t a l f l o t e i
otomane. Totodată, la Berheci, Bîrlad şi Valea Albă sînt ridicate f o r t i ­
ficaţii d i n l e m n şi pămînt după p r i n c i p i u l străvechi al palisadelor. Şi
dacă cercetarea fortificaţiilor de la Berheci şi Valea Albă constituie
încă probleme de v i i t o r , cetatea de la Bîrlad este acum bine cunoscută,
cercetarea ei p r i l e j u i n d o serie de constatări cu implicaţii d i n t r e cele
m a i l a r g i . P o t r i v i t constatărilor făcute în t i m p u l c e r c e t ă r i l o r , cetatea54

de la Bîrlad (şi foarte p r o b a b i l şi cea contemporană de la Berheci)

reprezenta c e n t r u l de concentrare a unor puternice t r u p e de ţară care
să fie manevrate în funcţie de deplasările, pe d i f e r i t e direcţii, ale oastei

5 1
M . D . M a t e i şi A L A n d r o n i c , Cetatea de Scaun a Sucevei, ed. Meridiane,
B u c u r e ş t i , 1965, p. 27.
"' N . C o n s t a n t i n e s c u , Date noi in legătură
2
cu Cetatea Nemţului, în S C I V ,
14, 1, 1963, p. 219 şi u r m . I n a c e e a ş i p r o b l e m ă v e z i R a d u P o p a , Cetatea Neamţului,
ed. M e r i d i a n e , B u c u r e ş t i , 1968, p. 33.
5 3
I. B o g d a n , op. cit., p. 334.
5 4
M . D . M a t e i , Date noi în legătură cu cetatea de pămînt de la Bîrlad, în
S C I V , X , 1, 1959, p. 119 şi u r m . ; M . D . M a t e i şi L . C h i ţ e s c u , Henoropue ucropmecme
eueodbi apxeoAoeutecKoao uccAedoeanua seMAHHOu Kpenocru β BbtpAade, în „ D a c i a " ,
N . S . , V I I , 1963, p. 439—465.

www.mnir.ro
76 L U C I A N CHIŢESCU

invadatoare ; în acelaşi t i m p , asemenea fortificaţie avea menirea de a

opune i n v a d a t o r u l u i ce ar f i înaintat dinspre sud pe valea Bîrladului
o primă rezistenţă p e n t r u a da răgaz oştirii moldovene să ocupe poziţiile
de luptă cele mai avantajoase impuse de situaţia dată. I n m o m e n t u l
în care însă oastea otomană a pătruns în vara a n u l u i 1476 în Moldova
n u pe valea Bîrladului, ca în anul precedent, ci pe valea Şiretului, Ştefan
şi-a retras oastea d i n fortificaţiile abia ridicate la Bîrlad şi Berheci, iar
acestea au fost incendiate spre a n u f i ocupate şi folosite de oastea
otomană împotriva acelora care le ridicaseră. Desfăşurarea evenimen­
telor d i n vara a n u l u i 1476 şi grelele încercări p r i n care a trecut atunci
M o l d o v a constituie t o t atîtea dovezi ale gîndirii m i l i t a r e superioare a l u i
Ştefan cel M a r e . Fiindcă, dacă în cursul acestei campanii cetăţile de
piatră, de curînd reamenajate, de la Suceava şi Neamţ au rezistat p u t e r ­
nicelor asedii otomane, c o n t r i b u i n d i n acest f e l la salvarea ţării, Cetatea
Nouă de lîngă Roman, situată chiar pe direcţia înaintării grosului oastei
otomane, a fost nevoită să cedeze. Cercetările arheologice au dovedit că
acum z i d u r i l e cetăţii au fost distruse ( f i i n d refăcute u l t e r i o r ) , iar izvoa­
rele scrise demonstrează că între 22 m a i 1476 şi 11 februarie 1478 în
d i v a n u l domnesc n u m a i apar pîrcălabii acestei cetăţii. Rezultă de aici
că în vara a n u l u i 1476 Cetatea Nouă a fost distrusă, refacerea ei petre-
cîndu-se, o r i c u m , înainte de 11 februarie 1478 cînd pîrcălabii acestei
cetăţii reapar în d i v a n u l domnesc.
I m e d i a t după refacerea şi repunerea în funcţiune a Cetăţii N o i
e f o r t u r i l e d o m n i t o r u l u i se concentrează spre sudul ţării. A i c i , p o t r i v i t
cronicilor, după 22 i u n i e 1479, m o l d o v e n i i au construit o nouă cetate,
Chilia, folosind 800 de zidari şi 17 000 de a j u t o a r e . Chiar dacă, 55

pînă la efectuarea u n o r cercetări arheologice, n u v o m f i în măsură să ştim

dacă Ştefan cel M a r e a zidit într-adevăr, aşa cum se pare, o nouă cetate
la C h i l i a Nouă sau a întărit şi reamenajat vechea Chilie, luată în 1465
d i n stăpînirea garnizoanei maghiare, i m p o r t a n t este f a p t u l că în acest
an cetatea de la g u r i l e Dunării a fost pusă de d o m n u l M o l d o v e i în
situaţia de a rezista unor n o i atacuri ; t o t aşa cum în acelaşi an, 1479,
o altă inscripţie de la Cetatea Albă ne informează că şi aici s-au efectuat
lucrări de f o r t i f i c a r e , materializate p r i n înălţarea u n u i nou zid de
apărare ' . Asemenea intense şi grabnice măsuri de f o r t i f i c a r e a sudului
r 6

ţării le lua Ştefan p e n t r u a n u f i surprins de u n atac d i n partea t u r c i l o r

sau a aliaţilor acestora, d o m n i i Ţării Româneşti. Fiindcă n u m a i după
ce şi ultima încercare pe care o face Ştefan în 1481 de a avea în V l a d
Călugărul u n aliat în Ţ a r a Românească se dovedeşte la f e l de i n f r u c ­
tuoasă şi neviabilă ca şi cele de m a i înainte, d o m n u l moldovean va
renunţa la politica munteană de pînă atunci şi, în cadrul e f o r t u r i l o r pe
care le face de a f o r t i f i c a ţara spre a putea rezista atacurilor externe,
pune stăpînire pe cetatea munteană Crăciuna , care fusese ridicată (din 57

l e m n şi pămînt) pe m a l u l stîng al c u r s u l u i f i n a l al Şiretului, deci pe

t e r i t o r i u l moldovean, la 10 m a r t i e 1482.

•"' Cronicile slavo-române din sec. XV—XV/, p u b l i c a t e de I . Bogdan, ed.

P. P. P a n a i t e s c u , B u c u r e ş t i , 1959, p. 34.
I . B o g d a n , op. cit., p. 338.
r,c

Istoria României, I I , B u c u r e ş t i , p. 527 ; L . C h i ţ e s c u , în S C I V , 19, 1, 1968,

p. 81, şi u r m .

www.mnir.ro
FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I 77

Tot atunci, sau la puţin t i m p după luarea în stăpînire a cetăţii

Crăciuna, au loc ample lucrări de întărire a Cetăţii N o i de lîngă Roman.
Cercetările arheologice au dovedit că în 1483 are loc mărirea şi întă­
rirea cetăţii de aici şi nicidecum fondarea ei, cum afirmă t e x t u l c r o n i ­
cilor noastre i n t e r n e . S-a dovedit că acum i se adaugă Cetăţii N o i o
5 8

nouă curtină exterioară pe l a t u r a de est, de circa t r e i o r i m a i mare

decît p r i m a . Noua incintă exterioară, cu z i d u r i groase de 4 m , era p r e ­
văzută la colţuri cu t u r n u r i circulare şi cu intrarea flancată de două
t u r n u r i semicirculare. După terminarea z i d i r i i noii incinte, ce se lega
de faza m a i veche p r i n două t u r n u r i circulare, întregul complex de la
Cetatea Nouă a fost înconjurat de u n impunător şanţ de apărare, a
cărui lărgime variază între 30 şi 50 m şi în care a fost abătută apa
Şiretului, întocmai ca la Chilia, unde apa braţului cu acelaşi nume al
Dunării pătrundea în şanţul de apărare al cetăţii dunărene. N u m a i după
aceste lucrări Cetatea Nouă a devenit acea fortificaţie inexpugnabilă în
măsură să impresioneze, chiar în veacul următor, pe c ă l ă t o r i şi să 59

ofere u n loc de concentrare şi conducere a t r u p e l o r atît în t i m p u l l u i

Ştefan cel M a r e cît şi m a i tîrziu, în zilele celui dintîi u n i f i c a t o r al
ţărilor române care a fost M i h a i Viteazul.
Aşa cum este îndeobşte cunoscut, în ciuda e f o r t u r i l o r făcute de
moldoveni, în 1484 t u r c i i , cu o mare oaste şi cu o flotă puternică,
conduşi direct de s u l t a n u l Baiazid al I I - l e a şi ajutaţi de tătari şi V l a d
Călugărul, asediază şi cuceresc C h i l i a şi Cetatea Albă şi pătrund pînă
la Suceava, j e f u i n d şi pîrjolind t o t u l în cale, inclusiv cetatea de pămînt
şi l e m n de la Crăciuna, care în aceste momente şi-a încheiat d e f i ­
n i t i v existenţa.
Căderea cetăţilor de la Dunăre şi Mare a însemnat p e n t r u statul
moldovean crearea unor m a r i breşe în sistemul defensiv şi p i e r d e r i deo­
sebite d i n punct de vedere t e r i t o r i a l şi economic. I n această situaţie,
atenţia l u i Ştefan se va îndrepta în u l t i m i i ani a i vieţii spre f o r t i f i c a r e a
cetăţilor d i n n o r d u l ţării şi spre construirea de obstacole împotriva
atacurilor tătare d i n est. Mărturii în acest sens găsim într-o cronică
rusească după care, înaintea luptelor cu regele polon loan A l b e r t , Ştefan
cel M a r e „şi-a adunat oastea l u i şi a aşezat cu oameni şi a întărit
p u t e r n i c Cetatea de Scaun Suceava şi toate celalte cetăţi ale l u i " şi 6 0

i n construirea cetăţii de la Soroca.

Cercetările arheologice efectuate la Soroca de către cercetătorii
sovietici au demonstrat că împotriva cetelor tătare a r i d i c a t Ştefan cel
M a r e fortificaţia a l cărei pircălab este atestat documentar începînd cu
12 i u l i e 1499. Cetatea pe care a r i d i c a t - o Ştefan cel M a r e în aceşti ani
la Soroca şi pe care a condus-o pîrcălabul Coste, m e m b r u al d i v a n u l u i
domnesc, era d i n l e m n şi pămînt. Resturile ei au fost găsite sub zidurile

G r i g o r e U r e c h e , op. cit., p. 27.

5 9
George Reicherstorffer, în Călători străini despre ţările române, I, Bucu­
r e ş t i , 1968, p. 202.
ΠοΛΗοε co6paHne pyccKHx jieTonnceii, V I I . St. P e t e r s b u r g , 1907, p. 555,
6 0
apud
M . D . M a t e i , Contribuţii arheologice la istoria oraşului Suceava, Bucureşti, 1963,
p. 120.

www.mnir.ro
78 L U C I A N CHIŢESCU

cetăţii de piatră pe care o va înălţa în acelaşi loc P e t r u Rareş . F o r t i f i ­ 6 1

caţia d i n l e m n şi pămînt de la Soroca a continuat să funcţioneze cu

aceleaşi r o s t u r i şi rezultate şi în t i m p u l l u i Bogdan cel Orb, care preciza
d i n nou menirea ei : „castrum n o s t r u m Sorocianum... contra paganos
t u t e l a m habet" . 6 2

Importanţa cu t o t u l deosebită pe care Ştefan cel M a r e a acordat-o

acestei cetăţi d i n l e m n şi pămînt rezultă d i n însăşi prezenţa pîrcălabului
ei în lista de m a r t o r i : Coste este p r i m u l şi s i n g u r u l pîrcălab cunoscut
pînă acum, al unei cetăţi domneşti d i n l e m n şi pămînt, m e m b r u al
d i v a n u l u i domnesc.
C u cetatea d i n l e m n şi pămînt de la Soroca se încheie activitatea
l u i Ştefan cel M a r e de constructor strălucit al celui m a i p u t e r n i c şi m a i
organizat sistem de apărare d i n întreaga istorie a Moldovei medievale.
P r i n trăinicia şi solidaritatea construcţiilor, p r i n construirea de n o i cetăţi
sau p r i n adaptarea celor vechi la cele m a i n o i cerinţe ale t e h n i c i i de
luptă, p r i n dispunerea lor în locurile cele m a i indicate atît la graniţe
cît şi în i n t e r i o r (ceea ce oferea posibilităţi sporite de manevrare a t r u ­
pelor) sistemul defensiv al M o l d o v e i d i n cea de-a doua jumătate a
secolului al X V - l e a , bazat pe coexistenţa cetăţilor d i n l e m n şi pămînt,
a cunoscut u n interes d i n t r e cele m a i i m p o r t a n t e d i n partea domniei.
I n t e r e s u l cu t o t u l aparte pe care Ştefan cel M a r e 1-a acordat cetăţilor
s-a m a t e r i a l i z a t n u n u m a i p r i n folosirea celor m a i n o i sisteme şi m i j ­
loace de apărare, ci şi în n u m i r e a în funcţia de pîrcălabi a celor m a i
apropiaţi şi m a i de nădejde oameni ai săi, uneori chiar a rudelor sale.
Ca să dăm n u m a i cîteva exemple, va f i suficient, credem, să a m i n t i m
că, încă de la începutul domniei l u i Ştefan cel Mare, u n c h i u l său V l a i c u
a fost n u m i t pîrcălab al Cetăţii A l b e ; în 1476 V l a i c u apăra H o t i n u l în
faţa asediului otoman, iar în 1481 îl întîlnim conducînd cetatea de la
O r h e i . T o t aşa, pe Duma, f i u l l u i Vlaicu, îl aflăm conducînd m a i întîi
H o t i n u l , împreună cu tatăl său, apoi Cetatea Albă şi m a i pe urmă
Cetatea Neamţului, iar Şendrea, c u m n a t u l d o m n u l u i , a condus Cetatea
de Scaun a Sucevei.
Continuînd, trebuie spus că bătrînul A r b o r e a condus apărarea
eroică a Cetăţii Neamţului în t i m p u l asediului otoman d i n 1476, iar f i u l
său Luca a condus cu aceeaşi grijă şi pricepere apărarea Cetăţii de Scaun
a Sucevei împotriva asediului l u i l o a n A l b e r t . I n fine, trebuie 6 3

adăugat, de asemenea, că aceeaşi grijă a d o m n u l u i p e n t r u cetăţile M o l ­

dovei şi p e n t r u pîrcălabii lor rezultă şi d i n constatarea că mormîntul
pîrcălabului Micotă — acela care a condus m a i întîi Cetatea Nouă şi

0 1
î n l e g ă t u r ă cu c e r c e t ă r i l e arheologice de l a S o r o c a , v e z i G . F . C e b o t a -
r e n k o , Κ eonpocy o β pe Menu eosHUKHoeenuH CopoKCKOă npenocTu. în Marepua.îbi u ucc.ie-
doeanuR no apxeoAoeuu u 3Τΰθεραφιιιι MoAÔaecKOû CCP, C h i ş i n ă u , 1964, p. 210 şi u r m .
6 2
H u r m u z a k i , Documente..., I I , 3, p. 700.
6 3
V e z i m a i c u s e a m ă A . S a r c e d o ţ e a n u , Divanele lui Ştefan cel Mare, in
A U B , s e r i a ş t i i n ţ e l o r sociale (istorie), n r . 5, 1956, p. 157 şi u r m . ; cf. C . C . G i u r e s c u ,
Istoria românilor, I I , 1, B u c u r e ş t i , 1937, p. 103.

www.mnir.ro
FORTIFICAŢIILE MOLDOVEI IN S E C . X I V — X V I 79

apoi Cetatea Neamţului — a fost aşezat în pronaosul Mănăstirii Neamţ

„şi 1-a împodobit Io Ştefan Voievod al Ţării M o l d o v e i " . 6 4

Avînd în f r u n t e a lor pe u n u l sau chiar doi pîrcălabi, m e m b r i ai

d i v a n u l u i domnesc, cetăţile de piatră ale M o l d o v e i au c o n s t i t u i t în
t i m p u l l u i Ştefan cel M a r e coloana vertebrală a apărării întregii ţări.
P r i n pierderea C h i l i e i şi a Cetăţii A l b e în 1484 sistemul acesta u n i t a r şi
complet de apărare a fost p u t e r n i c l o v i t şi va începe să decadă. Fiindcă,
a ş a c u m am încercat să arătăm, în t i m p u l l u i Ştefan cel M a r e M o l d o v a
dispunea de u n sistem d u r a b i l de apărare, cu n i m i c i n f e r i o r celor d i n
ţările vecine ; în veacul al X V I - l e a şi, m a i cu seamă, în cele următoare
situaţia se prezintă s t r u c t u r a l deosebită. I n vreme ce fortificaţiile d i n
alte ţări se modernizează în sensul adaptării treptate şi permanente a
lor la progresele înregistrate în tehnica asediilor, cetăţile M o l d o v e i au
rămas în general la f o r m a şi dimensiunile d i n secolul al X V - l e a . I n s t a u ­
rarea dominaţiei otomane asupra M o l d o v e i în 1538 a făcut să dispară
orice posibilitate de a continua f o r t i f i c a r e a ţării. E f o r t u r i l e pe care le
vor face u n i i d i n t r e d o m n i t o r i i eroi ai M o l d o v e i sec. a l X V I - l e a în
vederea eliberării ţării de sub dominaţia otomană n u puteau nicidecum
viza şi ridicarea unor fortificaţii — a t r i b u t al existenţei u n u i stat i n d e ­
pendent —, ci n u m a i recucerirea de la t u r c i a u n o r cetăţi moldovene.
Şi clacă zidirea la Soroca a u n e i cetăţi de piatră în locul celei de l e m n
în t i m p u l celei de-a doua d o m n i i a l u i P e t r u Rares are menirea de a 6 5

demonstra posibilităţile economice pe care le avea încă Moldova, ea

vădeşte şi l i m i t e l e politice ale acesteia : se putea construi o cetate d i n
piatră împotriva i n c u r s i u n i l o r tătare d i n est, dar nicidecum n u se putea
zidi una în sud împotriva t u r c i l o r .
I n a doua j u m ă t a t e a secolului al X V I - l e a , cînd l u p t a p e n t r u înlă­
turarea dominaţiei otomane s-a înteţit, Poarta a i n t e r v e n i t direct şi
b r u t a l cerînd l u i A l e x a n d r u Lăpuşneanu în cursul celei de-a doua
d o m n i i (1564—1568) distrugerea cetăţilor ţ ă r i i . Se pare însă că A l e ­ 6 6

x a n d r u Lăpuşneanu η-a îndeplinit această poruncă, mulţumindu-se p r o ­

babil cu u n s i m u l a c r u în acest sens, întrucît atît arheologic cît şi docu­
mentar existenţa cetăţilor moldovene este atestată în continuare, atît
în t i m p u l campaniei l u i M i h a i V i t e a z u l în Moldova, cît şi mai tîrziu.
I n afara corectării substanţiale aduse informaţiei cronicilor m o l ­
dovene ce a f i r m a u că distrugerea cetăţilor s-a făcut în t i m p u l d o m n i e i
lui A l e x a n d r u Lăpuşneanu, cercetările arheologice au adus dovada că
majoritatea cetăţilor moldovene au fost distruse la începutul u l t i m u l u i
sfert al veacului al X V I I - l e a de către Dumitraşcu Cantacuzino, unele
d i n t r e cetăţi, p r i n t r e care şi H o t i n u l şi Cetatea Neamţului, f i i n d folosite
chiar şi după această dată, dar n u m a i temporar.

m
T e x t u l i n s c r i p ţ i e i de pe m o r m î n t u l l u i M i c o t ă , l a G . B a l ş , Bisericile lui
Ştefan cel Mare, în B C M I , X V I I I , 1925, fasc. 43—46, p. 289.
·" G . F . C e b o t a r e n c o , op. cit., p. 216.
0 8
G r i g o r e U r e c h e , op. cit., p. 197.

www.mnir.ro
80 L U C I A N CHIŢESCU

CONSIDÉRATIONS S U R L E S F O R T I F I C A T I O N S
DE L A M O L D A V I E A U X XlVe—XVI« SIÈCLES

— Résumé —

Q u a n d e n 271 l'organisation d ' é t a t esclavagiste a c e s s é d'exister s u r le t e r r i ­

toire de l ' a n c i e n n e D a c i e , les a n c i e n n e s v i l l e s et c i t a d e l l e s ont é t é a b a n d o n n é e s et
l a p o p u l a t i o n locale v é c u t p a r l a suite d a n s des a g g l o m é r a t i o n s r u r a l e s (villages)
s a n s a u c u n é l é m e n t de fortification. M a i s , lentement, et à m e s s u r e que les formes
d'organisation f é o d a l e s'accentuaient, e n c o m m e n ç a n t a v e c les V I — V i l e s., c e r ­ e

taines a g g l o m é r a t i o n s de t y p e féodal sont e n t o u r é e s de fortifications e n terre et

bois. J u s q u ' a u x X I I I e
et X l V e siècles, s u r le territoire de notre p a y s on signale
s e u l e m e n t des fortifications de ce genre, construites d ' a p r è s le p r i n c i p e des p a l i s ­
sades. L e s p r e m i è r e s fortifications en p i e r r e sont é l e v é e s e n M o l d a v i e p e n d a n t le
r è g n e de P e t r u M u ş a t (1375—1392). D o n c j u s q u ' à l a constitution de l'état féodal
m o l d a v e , l a p o p u l a t i o n locale u t i l i s a i t e n e x c l u s i v i t é des fortifications en bois et
e n terre. A p a r t i r de P e t r u M u ş a t , l ' a u t o r i t é c e n t r a l e i n i t i e l a c o n s t r u c t i o n de p u i s ­
santes citadelles en p i e r r e à Ş c h e i a , S u c e a v a ou N e a m ţ et d é v e l o p p e à u n n i v e a u
s u p é r i e u r l ' a n c i e n n e t r a d i t i o n des fortifications e n terre et bois : l a c i t é des M u ş a t s
de R o m a n ou les fortifications u r b a i n e s de B a i a , Ş i r e t , S u c e a v a ou R o m a n . J u s q u ' a u
m i l i e u de X V « siècle on construit d'autres fortifications e n p i e r r e et en 1454 a p p a ­
r a î t l a p r e m i è r e n o u v e l l e s u r l ' é q u i p e m e n t d'une c i t é m o l d a v e avec des pieces
d'artillerie.
Pendant la deuxième moitié du X V e
siècle, a u temps d ' E t i e n n e le G r a n d
(1457—1504), le s y s t è m e de d é f e n s e de l a M o l d a v i e acquiert une solidité m a x i m a l e .
E n 1466 on c o n s t r u i t l a C i t a d e l l e N e u v e (Cetatea N o u ă ) p r è s de R o m a n , à m u r s
é p a i s de 4,50 m , p l a n r e c t a n g u l a i r e et sept tours c i r c u l a i r e s capables de r é s i s t e r
a u x a r m e s à feu. A l a f i n de l a 6 - è m e d é c e n n i e d u X V e siècle on é r i g e à O r h e i ,
d ' a p r è s les m ê m e s p l a n s q u ' à R o m a n , une citadelle en p i e r r e à p l a n oblique —
r e c t a n g u l a i r e et q u a t r e tours c i r c u l a i r e s a u x coins. P e n d a n t les a n n é e s 1475—1476,
les a n c i e n n e s citadelles d u X l V e siècle de S u c e a v a et N e a m ţ on é t é r é o r g a n i s é e s et
a d a p t é e s a u x n o u v e l l e s conditions de lutte, é t a n t m u n i e s de r a n g é e s de murs
e x t é r i e u r s g a r d é s p a r des tours à d e m i c i r c u l a i r e s . A i n s i fortifiées, les d e u x citadelles
ont r é s i s t é a u x sièges des O t t o m a n s pendant l'été de l ' a n n é e 1476. Avant de
c o n s t r u i r e u n e n o u v e l l e c i t a d e l l e en p i e r r e à C h i l i a e n 1479, le s y s t è m e de d é f e n s e
d u p a y s a v a i t é t é c o m p l é t é p a r u n e s é r i e de petite forteresses en bois et terre
é l e v é e s à B î r l a d , B e r h e c i et V a l e a A l b ă . E n 1484, on ajoute à l a C i t a d e l l e N o u v e l l e
une petite c o u r e x t é r i e u r e g a r d é e p a r des tours c i r c u l a i r e s , le c o m p l e x e tout entier
é t a n t ensuite e n t o u r é d'une imposante d o u v e de d é f e n s e en l a q u e l l e on a v a i t d é v i é
les e a u x d u S i r e t . E n f i n , le s y s t è m e défensif est p a r a c h e v é en 1499 p a r l ' é l é v a t i o n
d'une c i t a d e l l e e n bois et terre à S o r o c a . C e l l e - c i t e r m i n e l ' a c t i v i t é d ' E t i e n n e le
G r a n d c o m m e b r i l l a n t c o n s t r u c t e u r du p l u s puissant et o r g a n i s é s y s t è m e de défense
de toute l'histoire m é d i é v a l e de l a M o l d a v i e .
A p r è s l'occupation en 1484 de C h i l i a et de C e t a t e a A l b ă p a r les turcs, ce
s y s t è m e u n i t a i r e et c o m p l e x e de d e f é n s e a é t é f o r t e m e n t t o u c h é et i l a c o m m e n c é
à r é g r e s s e r . L ' i n s t a u r a t i o n de l a d o m i n a t i o n é t r a n g è r e s u r l a M o l d a v i e en 1538
a d i m i n u é a u m i n i m u m toute possibilité de fortification. E n 1543, q u a n d P e t r u
R a r e ş c o n s t r u i t l a c i t a d e l l e en p i e r r e de S o r o c a , l'action de fortification du pays
est p r a t i q u e m e n t f i n i e . L e s citadelles continueront d ' ê t r e utilisées a p p r o x i m a t i ­
v e m e n t e n l e u r a n c i e n aspect j u s q u ' a u X V I l e siècle q u a n d elles ont é t é d é t r u i t e s
pour l a plupart, seulement quelques une continuant à durer m ê m e après.

www.mnir.ro
 P R O P R I E T A T E A FUNCIARĂ BUCUREŞTEANA
ÎN P E R I O A D A P R E C A P I T A L I S T ^ .

de L I V I U ŞTEFĂNESCU

I n p e r i m e t r u l oraşului feudal era cuprinsă v a t r a l u i şi pămîntul

înconjurător. I n sec. al X V I - l e a şi al X V I I - l e a orăşenii foloseau această
întindere p e n t r u agricultură şi creşterea v i t e l o r . Dezvoltarea economică
d i n sec. al X V I I I - l e a şi m a i ales dezvoltarea t o t m a i pronunţată a m e ş ­
teşugurilor, apariţia m a n u f a c t u r i l o r au început să pună tot m a i m u l t
problema proprietăţii funciare. Considerînd pămîntul oraşului p r o p r i e ­
tatea d o m n u l u i , u n i i orăşeni se credeau stăpînii întregului hotar şi îşi
ziceau moşneni '. Pe locurile acestea ei îşi clădeau case, prăvălii, depen­
dinţe „făr de c h i r i e şi făr de gîlceavă" . Dar d o m n i i au făcut treptat
2

danii masive d i n t r u p u l oraşului, mărind proprietăţile m a r i l o r feudali

eclesiastici, ale unor aşezăminte o r i ale unor m a r i boieri. La m i j l o c u l
sec. a l X V I I I - l e a aşezămintele domneşti : Radu Vodă. P l u m b u i t a , M i h a i
Vodă, Sf. Apostoli, Căldăruşani, Sărindar, M i t r o p o l i a , Biserica domnească
d i n Curte, Cotroceni, Văcăreşti, Pantelimon, Sf. Spiridon, precum şi
altele c t i t o r i t e de boieri şi clerici : Sf. Ecaterina. Sf. loan cel M a r e ,
Sf. Sava, Sf. Gheorghe, Mărcuţa, Hagi Dina, au r u p t p r i n puterea d o m ­
nească întinderi m a r i d i n moşia oraşului. Toate dealurile Bucureştilor,
o puternică podgorie în t i m p u l acela, au fost acaparate de mănăstiri
avide de a stăpîni numeroase prăvălii şi pivniţe în oraş . 3

Constantin M a v r o c o r d a t hotăra la 1745 ca la toţi aceia care aveau

case pe pămîntul mănăstirii Radu Vodă, „...însă n u în tîrgurile cele
dinlăuntru, ci p r i n mahalale...", să l i se „...măsoare locul cît ţine al u n i i
case l u n g u l şi l a t u l şi să se plătească după stînjeni, plătindu-se stînjenul
cîte u n ban... şi aceasta să f i e c h i r i a a t o t a n u l . . . " . Diferenţierea c h i r i e i
4

era şi efectul creşterii importanţei comerciale pe care începuseră să o

obţină t e r e n u r i l e d i n oraş odată cu dezvoltarea economiei băneşti.
La 1752 s-a produs una d i n cele m a i m a r i dislocări d i n t r u p u l
oraşului Bucureşti : Grigore vodă Ghica a t r e c u t întreaga parte de
răsărit a moşiei oraşului, 12 mahalale cu tîrgoveţii şi casele lor, în depen-
1
I . I o n a ş c u , Aspecte demografice şi sociale din Bucureşti la 1752, în „ R e v i s t a
A r h i v e l o r " , a n . I I , nr. 2, B u c u r e ş t i , 1959, p. 118. O c a r t e a j u d e ţ u l u i b u c u r e ş t e a n
T o m a a m i n t e a c ă P r e d a B r î n c o v e a n u ,,a a v u t n i ş t e loc de g r ă d i n ă a i c i în o r a ş u l
B u c u r e ş t i , m o ş n e a n î n c ă m a i d i n a i n t e v r e m e . . . " (cf. nota 9).
2
A r h . St. B u c , F o n d M-rea R a d u Vodă, L V I I I / 9 .
3
I . I o n a ş c u , op. cit., p. 119.
4
I b i d e m , nota 12.

www.mnir.ro
82 L I V I U ŞTEFĂNESCU

denţa aşezămintelor sale de la P a n t e l i m o n . Cei m a i mulţi d i n l o c u i t o r i i

acestui vast domeniu erau slujbaşi, ţărani şi meşteşugari. E i au fost
supuşi la plata unei rente care v a r i a de la 30 bani la u n taler şi j u m ă ­
tate. U n u l singur a fost obligat la plata a d o i taleri, iar u n a l t u l care
avea u n scaun de carne şi vie la 15 t a l e r i . I n anaforaua m a r i l o r boieri
5

d i n ianuarie 1785 se reaminteau evenimentele d i n 1752 : „răposatul

G r i g o r e vodă Ghica n - a u cumpărat această moşie şi să o dea danie la
spital, care moşie ce ar f i fost cumpărat-o se cuvenea a f i la spital supt
f e l u l de plirezuotita şi avea pe deplin toate îndreptările ca şi celelante
moşii. Ci au afierosit 12 mahalale d i n Bucureşti i n care mahala fieşte-
care stăpîn al casii îşi avea stăpînirea casii şi a locului lui de sumă de
ani multă, ce nu se ţine minte (sublinierea noastră — L . Ş.)... Şi răpo­
satul G r i g o r e vodă măcar de au şi îndatorat a da la spital p e n t r u pomană
oareşicare dare p r i n catastih, ce atunci s-au pecetluit, dar n u este t u
cale să-şi piarză ei şi stăpînirea ce au stăpînit după paragraf ton e x a n i -
m o n e f t o n hronos, adică fiindcă ş-au stăpînit ei casile şi locurile l o r de
sumă de ani ce n u să ţine m i n t e , iar paragraf a d o m n i l o r iaste m a i
mică, şi găsesc cu cale să plătească Manolache polcovnic ceia ce atuncea
întîia dată s-au o r i n d u i t după catastihu mării sale, făr de vreo mai
sporire şi să stăpînească locul acela neînstreinîndu-să cu niscaiva ca
acestea p r i c i n i , fiindcă îl are de zestre şi preţuit în banii l i p s i i zestrilor,
dupe c u m să vede într-un comision ce-1 are la mînă..." . 6

A m i n t i r e a şi invocarea d r e p t u l u i de moştenire era frecventă în

cazul t r a n s m i t e r i l o r proprietăţilor bucureştene. La 12 m a i 1755 u n zapis
reamintea : „...că avînd Constandin sin Ghioca u n loc de casă aici în
Bucureşti, i n mahalaoa Colţii, rămas de la tată-său de baştină, iar n u de
la mumă-sa şi făcîndu-1 vănăzătoru, l-au fost cumpărat u n popă Şerban
ot Colţea, î n ' t a l e r i 130..." . 7

L a 10 m a r t i e 1756 u n zapis menţiona : „...precum să se ştie că

i - a m vîndut u n loc, ce-mi este şi mie de la părinţii m i e i . Şi acel loc este
pă lîngă Radu călăreţ şi l - a m vîndut de a mea bună voe, să facă
d u m n e a l u i ce-i va f i voia cu dînsul, după c u m arată şi zapisele cele
v e c h i . . . " ; în februarie 1758 u n alt zapis : „...care prăvălii sînt cu
8

păţmîntu cju tot ale mele şi să t r a g u de la moşul d u m n e a l u i şă de la

moşul d u m n e a l u i le-au fost cumpărat Staicul logofăt şă de la Staicul
logofăt le-au cumpărat răposatul soţul m i e u Gheorghe abagiul, după c u m
dovedesc zapisele cele v e c h i . . . " ; la 9 i u l i e 1768 u n a l t zapis de vînzare
(J

a unor prăvălii în mahalaua Răzvanului : „...care prăvălii sănt iarăş de

la m u m a mea luate şi acum căzăndu-i-să dumnealui iarăşi i - a m dat şi

5
Ibidem, p. 130.
(i
G e o r g e P o t r a , Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti, 1594—1821,
B u c u r e ş t i , 1961, p. 518—521. Deşi j u s t i ţ i a p r i n s e n t i n ţ a d i n 16 i u n i e 1784 a D e p a r ­
t a m e n t u l u i de opt d ă d e a d r e p t a t e a l u i M a n o l a c h e , r e z o l u ţ i a d o m n e a s c ă îl decade
şi d i n d r e p t u l de e m b a t i c a r , p r e f e r i n d pe G h e o r g h e C e r n a v o d e a n u , „...om strein şi
l i p s i t de c a s ă . . . " , c a r e s-a aşezat c u e p i t r o p u l m ă n ă s t i r i i .
7
Ibidem, p. 428—429.
s
F l o r i a n Georgescu, P a u l Cernovodeanu. Ioana Panait Cristache, Documente
privind istoria oraşului Bucureşti, B u c u r e ş t i , 1960, p. 100.
;l
Ibidem, p. 104.

www.mnir.ro
 P R O P R I E T A T E A FUNCIARA BUCUREŞTEANA P R E C A P I T A L I S T A 83

eu această prăvălie cu pămîntul ei d i n podul cel mare păn în gardul

Stelii, după c u m să coprinde şi în zapisele cele vechi de cumpărătoare...'"".
La 3 i u l i e 1775, A l e x a n d r u I p s i l a n t i întărea jalba pe care o dădu­
seră : popa Gheorghe p r o t o p o p u l şi popa Bălaş, popa A n d r e i , popa
Dobre. Hristea căpitanul, Voico căpitanul, D r a g u tabacul, I o n scutelnicul,
A l e x a n d r u Preda păhărnicelul, Apostol, Staico, Pavel, Păun şi D u m i t r u
căpitanul cu toţi mahalagii d i n mahalaoa Broştenilor de aici d i n oraşul
domnii mele Bucureşti, zicînd că ei au ocină de moşie într-acea mahala
ce se chiamă Slobozia Domnească de moştenire, care moşie o au cu
hotare şi pietre şi întărită stăpînire cu h r i s o v u l d o m n i i sale răposatului
Matei vodă Basarab d i n a n u l 1636 sept(em)v(rie) 6..." ,,...drept aceia, şi
domnia mea a dat acest hrisov la măna m a i sus numiţilor mahalagii de
întărire ca să aibă a ţine şi a stăpîni acea moşie cu bună pace de către
vecinii împrejuraşi pă toate semnele şi hotarele ce le sînt împietrite, însă
d i n colţul z i d u l u i sfîntului S p i r i d o n nou pînă în Dîmboviţa în matca cea
veche şi pînă la m o r i l e d i n anini şi la hotarele d i n luncă şi pînă la
hotarul cel d i n lac şi la deal pînă în v i i l e sfintei mănăstiri Radul vodă
şi ale orăşenilor, găsindu-să toate hotarele aceştii moşii nestrămutate
(sublinierea noastră — L.Ş.), după c u m să coprinde şi în h r i s o v u l d o m n i i
sale răposatului M a t e i vodă Basarab..." . u

Uneori, cînd domnia închina clericilor locuri în oraş, tîrgoveţii care

n u v r o i a u să devină chiriaşii noilor stăpîni îşi răscumpărau de la domnie
cheltuielile . l2

Anaforaua m a r i l o r boieri d i n 15 martie 1783 menţiona u n loc v i r a n

în mahalaua Negustorilor, care f i i n d loc domnesc n u era cu cale să f i e
luat de Petcu Dristoreanu. Deoarece Petcu n u v r o i a să cedeze locul
v i r a n : ,,...au eşit de faţă t r e i neguţători de cinste v e c h i l i d i n partea
mahalagiilor, anume : Ioniţă m a z i l u lumînăraru şi Drăghici mărgelaru şi
Apostol şalvaragiu făcînd deosebită cerere... să întoarcă l u i Petcu c u m ­
părătorul, banii cu dobânda lor şi acel loc să rămîie iar viranea...". L o c u l
viran a fost apoi închinat bisericii sf. Nicolae d i n mahalaua N e g u ­
ţătorilor . 13

H r i s o v u l d i n 4 iunie 1763 al l u i Constantin Racoviţă întărea :

„...cinstitului şi credinciosului b o i a r u l u i domniei meale D i m i t r a c h i Ghica
b i v v e l spătar ca să aibă a ţine şi a stăpîni u n loc în dosul puşcăriei..." . H

O proprietate boierească se vindea în Bucureşti la 1767 în cuprinsul

ei astfel : „...casile noastre dă aicea den Bucureşti, den mahalaoa bise­
r i c i i îanii, cu tot locul lor, cu grădina şi cu toate namestiile dă pe
împrejur cu gard, cu culmie, cu şopron, cu casa de jos, cu o casă m a i
mică, cu poartă bună, cu puţu în curte, cu curtea dăspre u l u c i , cu grădină
K
Ibidem, p. 115.
! l
Ibidem, p. 117—118. L a 3 f e b r u a r i e 1754 D u m i t r u r u m e l i o t u l r e c u n o ş t e a :
„...să ştie c ă f ă c î n d e u s c a u n de c a r n e c u î n v ă l i t o a r e pe loc d o m n e s c , l a p o a r t a
d o m n e a s c ă d i n jos şi î n c h i n î n d m ă r i a sa v o d ă l o c u l b i s e a r i c i l o r d o m n e ş t i , a m l u a t
de l a m ă r i a s a V o d ă b a n i t a l e r i ş a p t e şi pe l e m n e l e m e l e c a r e a m f ă c u t a c e l s c a u n .
Şi de n c u m î n a i n t e s ă n u m a i a i b e u t r e a b ă c u a c e l s c a u n n i c i d e c u m , ci să-1 s t ă -
p î n e a s c ă p r e o ţ i i c u b u n ă p a c e d ă c ă t r e m i n e şi d ă c ă t r e tot n e a m u l m i e u . . . " (vezi
G . P o t r a , op. cit., p. 420).
Ώ
G e o r g e P o t r a , op. cit., p. 420.
,::
F l o r i a n Georgescu..., op. cit., p. 137—138.
'"' G e o r g e P o t r a , op. cit., p. 456.

www.mnir.ro
84 L I V I U ŞTEFĂNESCU

asemenea, cu casile dă sus, toate grăjite cu p a t u r i , cu laviţi, cu păticine,

cu macaturi, cu uşile la toate casile căptuşite, cu ferestre de sticlă la toate
casile, cu încuietori la toate uşile. Asemenea şi beciurile iarăşi cu p a t u r i ,
cu laviţi, cu uşi ; aşijderea şi o căscioară ce este dendosul grădinii cu
locşoru ei şi cu puţu în curte..." toate cu 5 000 de taleri. Vindea ..Radu
Văcărescu b i v v e l vornic, împreună cu Veneţiana soţiia mea..." şi c u m ­
păra ,,...Mihai Bărbătescu b i v v e l stolnic..." cu jupineasa Safta, soţia l u i . 15

Proprietatea imobiliară bucureşteană devenise căutată în a doua

j u m ă t a t e a sec. al X V I I I - l e a . Numeroase sînt schimburile pe care le fac
bisericile şi mănăstirile bucureştene administratoare d i n depărtare ale
l a t i f u n d i i l o r d i n ţară, avide de u n ciştig m a i mare, sigur şi m a i lesnicios
de supravegheat. Creşterea v a l o r i i proprietăţii i m o b i l i a r e bucureştene a
fost urmarea dezvoltării continue a economiei băneşti, a dezvoltării comer­
ţului şi meşteşugurilor d i n oraş. La 16 ianuarie 1768 se schimbau şapte
prăvălii situate ,,...la poarta h a n u l u i l u i Z a n f i r u . . . " p e n t r u ,,...doao hotară
de moşie în sud Slam Rămnecu ce se numescu Obidiţii i Măciuceştii..." ;
beneficiara s c h i m b u l u i era Mănăstirea sf. l o a n . Dar ieşind ,,...cumpă-
rătoarea prăvăliilor mele ce le didesem schimbu rea...", se cumpărau alte
b u n u r i i m o b i l i a r e aproape de puşcărie, în mahalaua sf. Gheorghe cel
Vechi . I n alt zapis de schimb, d i n 12 m a r t i e 1775. se menţiona : ,,...că
16

avînd eu o prăvălie de piatră cu pivniţă dedesupt, de piatră, lîngă poarta

domnească de sus, cu pămîntul ei răscumpărat (sublinierea roastră —
L . Ş.) ce este alăturea cu prăvălia l u i Nicolae bărbieru, cu simigeria l u i
A n t o n i e logofăt, m - a m învoit cu dumnealui de am făcut schimb..." u

Se dădeau 20 de pogoane de vie la Cernăteşti în judeţul Saac.

Procesul de f o r m a r e a proprietăţii burgheziei începe d i n răscum­
părările efectuate de la feudali. Ceea ce deosebea răscumpărările p e r i ­
oadei precapitaliste de cele dinainte n u era n u m a i frecvenţa, m u l t m a i
ridicată, ci f a p t u l că la baza acumulării sumelor necesare stăteau tocmai
v e n i t u r i l e obţinute d i n vînzarea-cumpărarea mărfii, a produselor-marfă,
a forţei de muncă-marfă, a i z v o r u l u i acumulării capitaliste, care rezidă
în dezvoltarea puternică a schimbului, a economiei băneşti de u n f e l
deosebit, care antrena munca producătoare de b u n u r i într-un m o d deo­
sebit decît pînă atunci. Burghezia a început în Bucureşti u n l u n g d r u m
de răscumpărare de la feudali, greu, d i f i c i l , dar neîntrerupt, plătind cu
bani gheaţă proprietăţile, imobilele, d r e p t u l de acţiune de a deschide
m a n u f a c t u r i , h a n u r i , prăvălii, fiecare tranzacţie f i i n d u n puternic p r o ­
iectil care distrugea z i d u r i l e relaţiilor feudale, trăgindu-şi însă forţa d i n
exploatarea aceloraşi mase aflate sub influenţa feudalilor, dar într-un
alt m o d şi destinînd toate acestea u n u i nou m o d de a produce cele
necesare maselor.

1 5
Ibidem, p. 471.
1(1
Ibidem, p. 473.
17
Ibidem, p. 484—485., : „...eu a m dat d u m n e a l u i a c e a s t ă p r ă v ă l i e şi d u m ­
n e a l u i în l o c u l p r ă v ă l i i m i - a u dat 20 pogoane de v i e în d e a l u l C e r n ă t e ş t i l o r ot sud
S a a c , însă pogoane opt p ă v a l e a P o e n i i , c u p ă m î n t u l lor, c u p i v n i ţ ă de l e m n şi c u
v a s e l e cît se a f l ă ale v i i . Şi p e n t r u l i v a d a ce este în poalele v i i , este de să d ă
t o a m n a c î t e 2 v e d r e de m u s t l a d u m n e a l u i c l u c e r P a n t a z i ; i d o u ă s p r e z e c e pogoane
în d e a l u l N e g o v a n i l o r d i n c a r e 3 1/2 sînt c u o t a ş t i n ă p ă m o ş i a Z n a g o v u l , i a r pogoane
8 1/2 sînt c u p ă m î n t u l r ă s c u m p ă r a t , c u l i v e d e a de p o m i d i n sus şi d i n jos...".

www.mnir.ro
PROPRIETATEA FUNCIARA BUCUREŞTEANA P R E C A P I T A L I S T A 85

Domnia exercita d r e p t u l ei feudal p e n t r u uliţe şi t e r e n u r i în oraş.

La 1 mai 1768 anaforaoa m a r i l o r boieri arăta p e n t r u o uliţă d i n podul
Mogoşoaiei, pe care v r o i a s-o răşluiască Toma Creţulescu : „...Ci după
dreptatea pravilii şi a obiceiului locului (sublinierea noastră — L . Ş.)
hotârîm că n u iaste dumnealui volnic a face zidire, care aduce strică­
ciune şi supărare v e c i n u l u i , însă închizînd şi uliţa domnească..." ; iar 1 8

la 1 august 1780 A l e x a n d r u I p s i l a n t i dădea : „...boierului d o m n i i mele

Stanciul 3 [ t r e t i ] logofăt ca să aibă a ţinea şi a stăpîni la poarta d i n
sus a Curţii domneşti cei vechi între podul de peste Dîmboviţa şi între
locul mănăstirii sfîntului S p i r i d o n vechi p a t r u stînjeni şi două
palme de loc...".
La 30 noiembrie 1784 o prăvălie „...în zăbunari...", care costase
850 taleri în 1782, ajunsese să valoreze 1 054 taleri, deoarece i se adăoga
dobînda banilor de 5»/o pe lună ; vinzătorul scria că : „...m-am rugat de
dumnealui de a p r i m i prăvălia drept aceşti bani t a l e r i 1 054 cu locu ei
şi după cum se vede, p e n t r u ca să n u i n t r e a l t u l străin şi d u m n e a l u i
să plătească b a n i i la neguţător..." La 18 august 1786 se schimba u n
loc de casă în Bucureşti p e n t r u o vie şi u n loc de casă cu pivniţă în
T î r g o v i ş t e . I n zapisul de vînzare a unei prăvălii, la 8 m a i 1787, se
2U

arăta că : „...după rugăciunea ce-au făcut răposatul soţul mieu, răposa­

t u l u i întru fericire mării sale Grigore Ghica vodă s-au m i l o s t i v i t măria
sa dă n i l - a u dat de pomană cu domneasca carte a mării sale ot leat
7>260 (1752) i u l i e 22..." . L o c u l se afla lîngă poarta d i n jos a Curţii şi
2 1

s-a vîndut cu 600 taleri.

I n diata pe care o făcuse la 14 octombrie 1788, l o a n t e l a l u l dădea
în seama e p i t r o p i l o r săi : „...prăvăliile ce le am făcute pă loc domnesc
să n u aibă voe e p i t r o p i i să le vînză n i c i într-un chip, ci să dea cu chirie
ce să face într-un an t a l e r i optzeci..." . O altă diată bucureşteană, a 2 1

P r o f i r e i soţia l u i Ştefan ceauşul, d i n 26 i u l i e 1765, consemna o i n t e r e ­

santă transmisiune succesorală p r o p r i e v e c h i u l u i drept românesc :
„...6 pogoane de v i i în dealul Bordenilor cu moşăi după c u m să arată
zapisele. I n colţul moşii de acolo d i n Scorţeni sănt 3 moşi şi n o i ţinem
2 moşi şi jumătate, m a i rămîne o jumătate de moşu, dintr-această j u m ă ­
tate m a i luăm noi o jumătate de ciozvîrte şi rămîne o ciozvîrte şi j u m ă ­
tate la moşii moşneni..." . 2 3

Feudalii ecleziastici bucureşteni p r i m e a u şi numeroase danii în

l o c u r i de prăvălii sau chiar prăvălii. La 26 februarie 1761 Petre abagiul
şi soţia sa făceau danie m i t r o p o l i e i : „...o prăvălie cu pămîntul şi cu
leamnele t o t de nuia care m i - a u fost mie de cumpărătoare de la jupî-
neasa M a r i a a răposatului Bobe abagiul, în taleri 530...", situată pe uliţa
cea mare a Mărgelarilor. Petre abagiul mărturisea : „...deci eu de a mea
bună voe şi nesilit de n i m e n i am v e n i t la sfinţiia sa părintele m i t r o ­
p o l i t u l de am dat danie sfintei M i t r o p o l i i această m a i suszisă prăvălie
18
Ibidem, p. 474—475.
111
Ibidem, p. 516.
-° Ibidem, p. 546—547.
21
Ibidem, p. 648—649.
2 2
Ibidem, p. 551—552.
' a
A r h . St. B u c u r e ş t i , F o n d M i t r o p o l i a B u c u r e ş t i , CCCLXXXII/36.

www.mnir.ro
86 L I V I U ŞTEFĂNESCU

şi cu leamnele şi cu pămîntul ei..." ; la 14 iunie 1785 Ecaterina, soţia

2 4

marelui stolnic Ioniţă Bălăceanu, scria în zapisul dat bisericii sf. Gheorghe
vechi : „...pentru pomenirea răposaţilor părinţilor şi moşilor noştri şi
p e n t r u pomenirea noastră am închinat această casă cu pivniţa ei..." . 2 5

I n zapisul de vînzare al polcovnicului Pană Voinescu d i n 23 m a r t i e

1794, p e n t r u u n loc alături de Ecaterina Otetelişanu, se poate urmări
transmiterea proprietăţii p r i n vînzare : „...care loc îl am de zestre de l a
răposatu socru-mieu paharnic Radu Rătescu ce-1 cumpărase de la u n
preot popa Pană Grecu. Şi acel preot îl avea cumpărat de la o Dragnă
fămeia, după cum zapisu cel vechi al p r e o t u l u i arată..." . 2 6

La 30 mai 1796 se amintea într-un zapis al l u i Tănase, f e c i o r u l

l u i A n t i o h i e logofăt de d i v a n , dat d o c t o r u l u i Constantin D a r v a r i , de o
prăvălie : „...la poarta d i n sus a Curţii domneşti cei vechi, cu pămîntul
ei ohabnic (sublinierea noastră — L.Ş.)..." ; iar în zapisul Măriei B ă l ă -
2 7

ceanca către marele logofăt Costache Ştirbei se menţiona : „...că i - a m

dat d u m n e a l u i nişte loc de dăruire, d i n locul m i e u de aicea d i n Bucureşti
d i n mahalaoa sf. D i m i t r i e . . . " şi să aibă dumnealui a stăpîni acest loc
cu bună pace ca un ohavnic si stătător în veci (sublinierea noastră
— L . Ş.)...« . 2 8

Casele T u r n a v i t u l u i d i n mahalaua sf. l o a n cel N o u cumpărate la

7 i u l i e 1798 cu 5 000 t a l e r i au fost vîndute în m a i puţin de u n an, l a
2 9

8 i u n i e 1799, cu 6 500 t a l e r i . a 0

Burghezia bucureşteană în f o r m a r e pătrundea cu greutate pe p r o ­

prietăţile feudalilor, care chiar cînd vindeau erau d a t o r i să respecte
regula p r o t i m i s i s - u l u i . D i n anaforaua m a r i l o r boieri alcătuită la 9 i u l i e
1787 reiese că f o s t u l mare paharnic l o a n L e h l i u se împotrivise d i n r ă s ­
p u t e r i la încheierea unei tranzacţii p e n t r u două prăvălii alături de ale
sale între Măinea papugiu şi Nicolae Hagi E f s t a t h i u şi Nicolae H a f t a .
Dar şi cei doi negustori au făcut t o t u l p e n t r u a păstra p r ă v ă l i i l e . 31

La 8 februarie 1778, Constantin dascălul de la biserica Domnească,

p r i n zapisul pe care-1 dădea l u i : „...Alexie Necolescu b i v logofăt za
vistierie...", preciza că : „...dumnealui are protimisis a-1 cumpăra de
vreme ce d i n dascălul Şărban a l t u clironoamu n - a u rămas fără d u m ­
nealui...". L o c u l d i n mahalaua Răzvanului care făcea obiectul tranzacţiei
îl avea de la mătuşa sa Marzaniia, iar A l e x i e Neculescul avea locul de
alături de la dascălul Şerban şi : Ştefan care au ţinut pă jupăneasa
2
'· Ibidem, CXCl/5.
2 5
G e o r g e P o t r a , op. cit., p. 534—535.
2li
Ibidem, p. 575—576.
2 7
Ibidem, p. 597—598.
2 8
Ibidem, p. 599.
2 9
Ibidem, p. 617—618.
• Ibidem,
I0
p.621—622.
n i
F l o r i a n Georgescu..., op. cit., p. 152—159 : ci acestea se v e d e c ă s ă n t
p r i c i n u i r i ale d u m n e a l u i p a h a r n i c u l u i , c u s o c o t e a l ă c ă c u acest f e l de m i j l o a c e a r
p u t e a s ă î n t o a r c ă b a n i l a E g s t a h i u , a c u m peste p a t r u a n i ce a u t r e c u t de c ă n d
a u c u m p ă r a t p r ă v ă l i i l e p î n ă a c u m . . . ci d r e p t acest m a i sus a r ă t a t e , c e r e r e a de p r o ­
t i m i s i s ce face d u m n e a l u i p a h a r n i c u a s u p r a acestor d o u ă p r ă v ă l i i iaste n e p r i m i t ă .
Şi N i c o l a e D u m i t r u H a f t a cel m a i d i n u r m ă c u m p ă r ă t o r r ă m î n e s ă - ş i s t ă p î n e a s c ă
p r ă v ă l i i l e cu b u n ă pace d u p ă z a p i s u l de c u m p ă r ă t o a r e . . . " .

www.mnir.ro
P R O P R I E T A T E A F U N C I A R A BUCUREŞTEANA P R E C A P I T A L I S T A 87

Marzaniia au fostu f r a t e cu dascălul Şerban...", iar „...locul u r m a să-i fie

dumnealui moşie ohabnică şi stătătoare în veci..." . 3 2

P r o t i m i s i s u l era şi subterfugiu, aşa cum mărturiseşte i n zapisul

său de vînzare M i s a i l m o n a h u l , fost logofăt de taină . 3 3

Vînzarea la licitaţie (sultan-mezat, mezat, cochi-vechi) a dat posi­

bilitate burgheziei bucureştene în f o r m a r e să-şi rostuiască proprietăţile
funciare. La 24 ianuarie 1780 D u m i t r u Polizu cumpăra cu 550 t a l e r i o
prăvălie pe locul Măriei Bălăceanca, plătind c h i r i e de 9 taleri pe an.
Starostele Panait r a p o r t a d o m n u l u i A l e x a n d r u I p s i l a n t i , care dădea
cuvenita întărire . Strigarea la mezat se u r m a cel m u l t două l u n i p r i n
3 4

telali, muşterii se „atîrdiseau" după obicei, preţul se adjudeca la oferta

cea d i n urmă la care se „haracladisea m e z a t u " , banii se numărau la
starostie „din care scoţîndu-se telaliuc după obiceiu, la leu po bani şase,
ceilalţi să v o r da unde v o i u avea luminată porunca..." . La 15 i u n i e 3 5

1798 Panait Tzigara starostele înştiinţa domnia că s-a t e r m i n a t : „...vân­

zarea l o c u l u i Curţii domneşti cei vechi de aici d i n Bucureşti..." „...în
sorocul cel orânduit al mezatului de zile patruzeci şi atărdisind d i n
muştirii după obiceiu fieştecare pe cîţi stînjeni au v r u t şi în ce parte,
la preţul cel d i n urmă...". Cei 49 stînjeni rămaşi şi binaua foişorului au
fost adjudecaţi la preţul foarte r i d i c a t de 245 taleri de către marele
vornic al obştirilor Radu Golescu. B a n i i rezultaţi au fost daţi p e n t r u
edificarea Curţii n o i d i n D e a l u l S p i r i i . J 6

U n e o r i , şi fără cumpărătoare, cu protimisis o r i fără mezat, tîrgo-

veţii deveneau stăpîni pe locuri în oraş şi-şi făceau case, prăvălii,
„namestii". F e u d a l i i p r i n d e a u de veste mai tîrziu, începeau jalbele, cer­
cetările, cărţile de blestem. I n septembrie 1789 egumenul mănăstirii
Radu Vodă se plîngea domniei că t e r e n u l m o r i l o r d i n Gorgani i-a fost
încălcat de m a h a l a g i i care au construit case, prăvălii. Cercetarea la faţa
l o c u l u i constata gospodăria l u i Lolea Arnăutu, care-şi făcuse : „...case
înalte de cărămidă şi cu prăvălie dedesubt..." şi intrase „...şi în l u m i n a
Dîmboviţii de au coprinsu cîtva d i n apă cu taraşi de au depărtat Dîm­
boviţa..." ; două case ale M a r i i văduva cu băcănie şi „furnu de bucate" ;
o casă a p o p i i Anastasie. Plîngerile către domnie se repetă şi în a n i i
următori. I n iunie 1794 se întocmea o plîngere comună a mănăstirii
Radu Vodă şi a mănăstirii S p i r i i p e n t r u locurile d i n mahalaua Popes­
c u l u i , care „...se încalcă de împrejuraşi vecini...", urmată de o înfrico­
şătoare carte de blestem p e n t r u ca : „...cei care va f i avînd zapise şi
scrisori de stăpînirea caselor sau locuri ce va f i avînd să vecineze cu
acest loc să le scoată să le arate, ca să să vază p e n t r u m a i înlesnirea
descoperirii a d e v ă r u l u i . . . " . Dar aceştia n u sînt negustorii şi meşteşu­
37

g a r i i avuţi care-şi fac loc p r i n forţa b a n u l u i , ci sînt tocmai acele

mase populare, obiect al exploatării şi de către noua clasă socială
în f o r m a r e .

G e o r g e P o t r a , op. cit., p. 494.

3 2

Ibidem,
3 3
p. 479—480.
> Ibidem,
y
p. 496.
Ibidem,
3 5
p. 618.
F l o r i a n Georgescu..., o p . cit., p. 176—177.
3 0

L i v i u Ş t e f ă n e s c u , Aspecte
17
ale vieţii sociale in oraşul Bucureşti în perioada
de trecere spre capitalism, în Materiale de istorie şi muzeografie, v o l . I I , Bucureşti,
1965, p. 31—32.

www.mnir.ro
 88 LIVIU ŞTEFĂNESCU

Proprietatea feudală a generat f o r m a de posesiune denumită

embatic. A doua jumătate a sec. a l X V I I I - l e a a fost caracterizată, m a i
m u l t decît cumpărarea de proprietăţi şi imobile, p r i n m u l t i t u d i n e a închi­
r i e r i l o r de către negustori şi meseriaşi. Pînă pe la 1800—1810, perioada
de acumulare primitivă a c a p i t a l u l u i bucureşten a avut u n corespondent
carâcteristic faţă de proprietate : m u l t i t u d i n e a închirierilor, parcelărilor,
construcţiilor, cu impresie de conjunctură p e n t r u stăpînii feudali, dar cu
reversul statorniciei şi al amplificării în p r i m a jumătate a sec. al X I X - l e a
La 21 mai 1751, p e n t r u prăvăliile bisericii domneşti situate în uliţa
Boiangiilor d i n mahalaua sf. Gheorghe Vechi se stabilea chiria astfel :
cei cu prăvăliile cele vechi, să aibă a-şi da chiria după c u m scriu zapi­
sele chiriaşilor celor vechi, pe an cîte t a l e r i 7 p o l 12. Iar cei ce şi-au
stricat prăvăliile lor cele vechi de l e m n şi şi-au făcut alte prăvălii cu
pivniţe de piatră, fără de ştirea şi voia eclisiarhului şi a preoţilor, aceia
să dea într-un an de prăvălie cîte t a l e r i opt, c u m dă şi T u d o r a n
cojocarul..." . 38

Z a m f i r D u m i t r i u a închiriat la 26 octombrie o prăvălie a mănăstirii

Radu Vodă în uliţa Şălarilor : „...cu chirie pă an căte taleri şaizeci, în
fieştecare an să aibu a da tot această c h i r i e însă de două o r i pă an, adecă
la sfeti Gheorghe taleri treizeci şi la sfete D i m i t r i e iar taleri treizeci,
fără de n i c i o pricină că aşa ne-am aşezat cu sfiinţia sa..." . Toma m ă r - 3 9

gelar închiria la 23 a p r i l i e 1762 o prăvălie a M i t r o p o l i e i în Tîrgul d i n

Lăuntru cu 35 t a l e r i pe an, avînd voie să o prefacă . 40

E m b a t i c u l era l i m i t a t în Bucureşti la d u r a t a vieţii închirietorului sau

la bunăvoia l u i , iar uneori la u n termen de 30 ani : „...şi m a i adause a
zice v e c h i l u l sfintei M i t r o p o l i i că f i i n d trecuţi ani 30 şi p e n t r u ca să n u
să întărească la stăpînirea pămîntului al sfintei M i t r o p o l i i , de aceia s-au
dat în c h i r i e la alte obraze şi de la acelea de va vrea ea poate să o ia
cu chirie, adică n u m a i şi n u m a i ca să o prefacă stăpînirea ei şi să se
cunoască că ia în chirie acaret de al sfintei M i t r o p o l i i , răspuns care este
chiar după pravilă..." . 4 I

G e o r g e P o t r a , op. cit. : ,,...iar n e v r î n d să d e a şi ei ca T u d o r a n , s ă a i b ă

a-şi r i d i c a l e m n e l e şi z i d i t u r a dupe l o c u l sfintei b i s e r i c i , şi să d e a e c l i s i a r h u l şi
preoţii l o c u l a l t o r a c a r e v o r da c h i r i e ca şi ceilalţi p r ă v ă l i a şi, d u p ă c u m h o t ă r ă ş t e
şi c a r t e a m ă r i i sale l u i V o d ă . I a r p e n t r u cei ce a u p i v n i ţ e şi v î n d v i n pe l o c u l
b i s e r i c i i să a i b ă a d a de bute c î t e taleri u n u l , d u p ă c u m d a u şi alţii, ce v î n d v i n
pă a l t e moşii m ă n ă s t i r e ş t i , c u m iaste R a d u l V o d ă , M i t r o p o l i a şi alte m ă n ă s t i r i . . . " .
3 9
A r h . St. B u c u r e ş t i , F o n d M - r e a R a d u V o d ă L V I I I / 1 ! ) „...şi orice v o i c h e l t u i
eu l a a c e a s t ă p r ă v ă l i e ca să fac d u p ă p l ă c e r e a mea, să n - a i b u a c e r e a de l a m ă n ă s ­
tire n i c i u n b a n , c ă a ş a m - a m învoit eu c u sfinţia s a , de a m e a b u n ă voie...".
4 0
A r h . St. B u c u r e ş t i , F o n d M i t r o p o l i a B u c u r e ş t i , C C V I / 2 3 : „de c a r e p r ă ­
vălie iaste şi loc şi l e m n e l e tot ale M i t r o p o l i e i . C a r e m - a m a ş e z a t c u s f i n ţ i a s a să
a i b ă a d a pe a n c h i r i e c î t e t a l e r i treizeci şi c i n c i , însă în d o u ă s f e r t u r i î n t r - u n
a n , l a S f e n t u G h e o r g h e b a n i î n a i n t e j u m ă t a t e şi l a S f i n t u D i m i t r i e i a r j u m ă t a t e .
S i să a i b a o şi p r e f a c e eu d u p ă c u m îmi v a p l ă c e a c u t o a t ă c h e l t u i a l a de l a mine.
Şi cît voi a v e a eu v i a t ă s ă aib a o stăpîni tot pe a c e a s t ă t o c m e a l ă , i a r n i c i să m a i
î n a l ţ e l a c h i r i e n i c i să m a i s c a z ă . I a r în u r m ă d u p ă m o a r t e a m e a , să r ă m î i e i a r
a S f i n t e i M i t r o p o l i i şi ce v a v r e a M i t r o p o l i a să f a c ă c u d î n s a să fie volnică...".
4 1
G e o r g e P o t r a , op. cit., p. 562, ce se face de l a b i s e r i c i şi de l a m ă n ă s t i r i
i n d o u ă c h i p u r i , s l o b o z i m să se f a c ă , a d i c ă a r e p î n ă l a sfîrşitul vieţii a c e l u i ce o
p r i m e ş t e pă cît sâ v ă tocmi şi să vor învoi n u m a i peste a n i 30 să n u t r e a c ă . . . " .

www.mnir.ro
 PROPRIETATEA FUNCIARA BUCUREŞTEANA PRECAP1TALISTA 89

La 29 septembrie 1768, Panaioti Gheorghiu obţinea p r i n schimb u n

loc al M i t r o p o l i e i în mahalaua Sf. Nicolae d i n Şelari şi p e n t r u că pe el
se aflau chiriaşi : „...prea sfinţia sa au o p r i t pe Pană şălar de a i n t r a m a i
m u l t la cheltuială şi preţuind l u c r u r i l e ce apucase Pană de făcuse s-au
făcut taleri douăzeci şi cinci..." i-a r e s t i t u i t b a n i i . 4 2

I n catastihul de c h i r i i l e prăvăliilor d i n Bucureşti ale M i t r o p o l i e i , la

1 noiembrie 1772 se menţiona că Nică Atanasie avea : cafeneaua, f u r n u l de
plăcintărie şi două prăvălii în preţul a 100 taleri, dar toate acestea aveau
chiriaşii l o r : cafeneaua o ţinea N i c u l a i ceauş, f u r n u de plăcintărie îl ţinea
Tudor s i m i g i u , o prăvălie o ţinea Anesti grecu. iar cealaltă, de bărbierie,
o ţinea t o t Anesti. N u ştim cît lua Nica Atanasiu de la subchiriaşii săi.
Acelaş catastih ne dă o imagine a stăpînirii M i t r o p o l i e i în oraş : 5 case,
3 prăvălii, 2 l o c u r i şi o pivniţă toate lîngă baia M i t r o p o l i e i şi aduceau
161 t a l e r i şi 8 oca de ceară pe an ; 6 case, cafenea, plăcintărie, 3 prăvălii,
2 l o c u r i şi 2 pivniţe la Poarta d i n jos aduceau 239 taleri pe an ; 5 case,
2 prăvălii, 2 l o c u r i pe pămîntul de la Micşunescu aduceau 64 taleri şi
36 parale ; 4 case, o pivniţă şi u n loc aproape de Stelea aduceau 36 taleri ;
10 prăvălii, 4 case şi l o c u r i de la Puşcărie în sus aduceau 230 t a l e r i ;
5 case, 5 prăvălii, 2 pivniţe şi 2 l o c u r i lîngă pivniţă de la M a x i m aduceau
206 t a l e r i şi 20 parale ; 7 prăvălii în Tîrgul d i n Lăuntru sub samar a d u ­
ceau 370 t a l e r i ; 7 case şi l o c u r i la Scaunele de carne cele vechi aduceau
31 t a l e r i şi 9 parale ; 30 case, 3 prăvălii de raohierie şi 13 l o c u r i ale
s c h i t u l u i Cernica la scaunele de carne cele vechi aduceau 250 taleri şi
3 oca ceară ; 4 case şi 12 l o c u r i la Livedea Văcărescului aduceau 2 t a l e r i ;
casele de pe marginea p o d u l u i Tîrgului de Afară pînă în podul A r m e n i l o r
şi u n loc erau neînchiriate ; în total se încasau 1 590 taleri, 25 parale şi
11 oca de ceară . 4 3

U l t i m u l deceniu al sec. al X V I I I - l e a şi p r i m e l e două ale secolului

următor sînt caracterizate p r i n două fenomene suficient de bine reflec­
tate în documentele epocii ;
1. urcarea c h i r i i l o r şi majorarea p r e t u r i l o r de vîn~are ale proprie­
tăţilor, t e r e n u r i şi i m o b i l e ;
2. înmulţirea vînzărilor de teren şi al închirierilor unor t e r e n u r i
noi pe care se construia intens.
Este de remarcat că preţul nou legiferat al închirierilor se majora
cu 50—100%, s u b l i n i i n d fenomenul creşterii v a l o r i i locative orăşeneşti,
semn al noii orînduiri în care valorile imobiliare, t e r e n u r i , case, prăvălii,
ateliere v o r constitui obiectul s c h i m b u r i l o r economice intense, al t r a n ­
zacţiilor obişnuite şi cu scop speculativ, caracteristice g r a d u l u i de dez­
voltare a forţelor de producţie. Era semnul întinderii şi al dezvoltării
vieţii orăşeneşti, fundată pe intensificarea economiei băneşti, a ceea ce
însemna de fapt, în m i i de m i c i faţete, imaginea uriaşului proces de
acumulare primitivă a c a p i t a l u l u i . 44

' A r h . St. B u c , F o n d M i t r o p o l i a B u c u r e ş t i , C L X V / 9 , „...aşişderea tot î n a i n t e

Λ

p r e a sfinţii sale a m m a i î n t o r s u şi t a l e r i ş a p t e s p r e z e c e ce s - a u p r e ţ u i t o c ă s c i o a r ă
c a r e o f ă c u s e m ă t u ş a F l o r i c a i a r pe acest loc. Şi au r ă m a s l o c u l a c e s t a de a m f ă c u t
s c h i m b u c u p r e a s f i n ţ i a sa...".
« Ibidem, CCLVIII/6.
V i
L i v i u Ş t e f ă n e s c u , op. cit., p. 31—36.

www.mnir.ro
90 LIVIU ŞTEFĂNESCU

Proprietatea feudală cuprindea şi pe robi, cel m a i adesea ţigani

destul de numeroşi în Bucureşti şi care se vindeau cu 55 t a l e r i pe la 4 5

1768; se dădeau r o b i p r i n c ă s ă t o r i e ; erau transmişi p r i n diată

4 6
sau 17

p r i n d o n a ţ i e , produceau necazuri feţelor bisericeşti cînd se „ames­

48

tecau" . I n Bucureşti erau însă foarte mulţi r o b i sloboziţi şi procesul de

4 9

eliberare a l o r caracterizează p r i n creştere continuă perioada de pînă la

8 f e b r u a r i e 1856, cînd s-a adoptat Legea p e n t r u emanciparea t u t u r o r
ţiganilor . 5 0

Proprietatea capitalistă bucureşteană se a f i r m a tot m a i intens

începînd cu deceniul al treilea al sec. al X I X - l e a , cînd p r i n t r - u n proces
neîntrerupt a măcinat încet dar sigur legiuirea feudală apărătoare a
bazei seculare care i-a dat naştere. Legiuirea Caragea, promulgată la
9 august 1818, era obligată să ţină seama de transformările produse i n
economia noastră şi consemna prevederi cu caracter burghez. I n t r e 1818
şi 1865, cînd a fost pus în vigoare Codul C i v i l , au apărut peste 120
reglementări, în medie m a i m u l t de două pe an, care reflectau treaptă
cu treaptă consolidarea proprietăţii capitaliste, extinderea relaţiilor
n o i de producţie capitaliste, formarea pieţii naţionale, a statului naţional
român, a l e g i u i r i i burgheze datoare să păstreze şi să consfinţească p r o ­
prietatea burgheză. La 29 noiembrie 1825 se precizau p r i c i n i l e care
după pravilă puteau strica u n mezat u r m a t şi săvîrşit cu porunca stă-
pînirii. L a 15 a p r i l i e 1824 u n pitac domnesc întărea anaforaua intitulată :
„Arătarea p o n t u r i l o r după care are a se întocmi h r i s o v u l p e n t r u o r i n -
duiala D e p a r t a m e n t u l u i E p i t r o p i e i Obştirilor'. în cadrul acestui depar­
t a m e n t se înfiinţa Obşteasca Epitropie a Sărmanilor datoare să cerceteze
„pricinile orfaniceşti" şi să administreze averile nevîrstnicilor şi celor
fără moştenitori. A apărut astfel în locul sutelor de e p i t r o p i i ale nevîrst­
nicilor, particulare, o singură instituţie, de stat, care a d m i n i s t r a şi
folosea i m p o r t a n t e sume de bani. b u n u r i mobiliare şi imobiliare în toată
ţara, dar m a i ales în B u c u r e ş t i . 51

P r i n p i t a c u l l u i Grigore D i m i t r i e Ghica d i n 25 iunie 1824 se

constata : „...că mulţi d i n cei ce vînd şi cumpără p r i n zapise între dînşi
l u c r u r i nemişcătoare aici în p o l i t i i a Bucureştilor, n u urmează a veni la
logofeţie ca să-şi adevereze zapisele, ci obişnuiesc de merg pe la De-
p a r t a m e n t u r i şi îşi adeverează zapisele, şi dintr-această a lor u r m a r e se
întîmplă p r i c i n i împotrivitoare cuvintelor ce urmează a să păzi la vînzări
de l u c r u r i nemişcătoare...". Sub pedeapsă se dispunea că n u avea voie să
adeverească astfel de zapise decît numai „Logofeţiia mare a Ţării de
sus". L a 29 august se revenea cu u n nou o r d i n , a m i n t i n d u - s e că :
„...toate vînzările l u c r u r i l o r nemişcătoare i de ţigani, cîte se fac aici în
p o l i t i e se cuvine a se adeveri la logofeţia cea mare a Ţării de sus..." . 5 2

4 5
A r h . St. B u c , F o n d Mitropolia Bucureşti, C C C L V / 4 4 .
4 0
Ibidem, C C C L V I I / 2 4 .
4 7
G e o r g e P o t r a , op. cit., ρ. 5ββ—589.
4 8
Ibidem, p. 621.
4 9
Ibidem, p. 649 s c h i t u l H a g i i D i n i i d i n o r a ş u l B u c u r e ş t i , a v î n d vreo
c î t e v a s ă l a ş e de ţ i g a n i în p a r t e a l o c u l u i , d u p ă v r e m i , a m e s t e c î n d u - s e c u ţiganii
sfintei e p i s c o p i i , s - a u î n v ă l u i t luînd a d i c ă în c ă s ă t o r i e ţ i g a n i de a i episcopii fete
de ale s c h i t u l u i şi ţ i g a n i de a i s c h i t u l u i fete d i n ţiganii episcopiei...".
5 0
Legiuirea Caragea, B u c u r e ş t i , 1955, p. 296.
5 1
Ibidem, p. 227.
5 2
Ibidem, p. 211.

www.mnir.ro
P R O P R I E T A T E A FUNCIARA BUCUREŞTEANA PRECAPITALISTA 91

Regulamentul Organic a t r e b u i t să cuprindă atît de m u l t e prevederi

cu caracter capitalist tocmai datorită dezvoltării economice a ţărilor
române şi a pătrunderii t o t m a i adinei a relaţiilor de producţie n o i , de
care t r e b u i a să se ţină seama. E l a fost în acelaşi t i m p o legiuire a
feudalilor care conduceau d i n p u n c t de vedere politic ţara, dar şi a
burgheziei care conducea numeroasele afaceri comerciale, cointeresînd
foarte mulţi boieri. E l a dat u n nou impuls negustorilor, meseriaşilor
şi p r o p r i e t a r i l o r de m a n u f a c t u r i , a statornicit reguli moderne de comerţ
şi judecătoriile de comerţ, a legiferat instituţiile n o i în v e c h i u l organism
feudal al ţării. Prăpastia mare însă în care a adâncit suferinţele m a r i i
majorităţi a ţării, reglementînd r a p o r t u r i l e boierilor avizi de m a r i sume
de bani (stimulaţi la abuzuri de puternica economie bănească de care
s-au văzut asaltaţi) cu întreaga ţărănime, i-a adus de t i m p u r i u duşmănia
şi u r a forţelor sociale interesate în realizarea revoluţionară a progresului
social a l ţării. N u m a i la distanţă de 14 a n i m u l t e d i n prevederile
L e g i u i r i i Caragea au t r e b u i t să f i e abrogate, iar altele substanţial
modificate.
Legea n r . 12 d i n 1832 desprindea Obşteasca E p i t r o p i e a Sărmanilor
într-o Administraţie publică de sine stătătoare . L a 9 februarie 1832, 5 3

o g l i n d i n d necesităţile economiei capitaliste, se adoptă „Legiuirea asupra

secfestrului", deoarece „...nici în pravilă n i c i în Regulament n u se
c u p r i n d e m i j l o c u l c u care să se facă seefestru...", i a r cu v e c h i u l obicei
„...se făcea îndelungată zăbavă la punerea secfestrului, în vreme ce la
seefestru n u se cuvine a m i j l o c i nici o întîrziere, ca să n u se prăpă­
dească sau să se iconomisească de către datornic averea sa pe care se
pune seefestru...".
A m i n t i r e a vestitei închisori a datornicilor, însoţitoare a capitalis­
m u l u i , stăruie şi în documentele bucureştene : „...care soroc v i i n d n - a m
făst următor cu plata după al m i e u zapis, ci au v e n i t vremea dă ne-am
judecat la b o i e r i ispravnici, unde ne-au închis dă am périt la închisoare
piste şase săptămîni..." . De altfel, în Legea p e n t r u organizarea mănăs­
5 4

t i r i l o r d i n 1833 se prevedeau locurile de executare a pedepsei cu

închisoarea, s u r g h i u n u l şi r e g i m u l penitenciar.
A v e r i l e mănăstireşti au fost deseori în atenţia normelor, care au
reglementat t o t m a i m u l t administrarea lor, arendarea moşiilor, r e g i m u l
embaticar d i n Bucureşti, îngustând t o t m a i m u l t sfera d r e p t u l u i feudal
şi posibilitatea scoaterii d i n ţară a b u n u r i l o r lor, făcînd posibilă treptat,
t r e p t a t (1833, 1834, 1847, 1849, 1851) cunoscuta măsură a s e c u l a r i z ă r i i . 55

Procedeul vînzării p r i n mezat a fost reglementat în m o d succesiv

p r i n : Circularea Logofeţiei M a r i a Dreptăţii publicată la 4 februarie
1834, O f i s u l domnesc n r . 98 d i n 15 februarie 1843, Circulara 9691 a
D e p a r t a m e n t u l u i Dreptăţii d i n decembrie 1814.
5 3
Ibidem, p. 243—244. O b ş t e a s c a epitropie a s ă r m a n i l o r e r a datoare : „...de
a î n c h i r i a s a u a d a în a r e n d ă l u c r u r i l e cele n e m i ş c ă t o a r e l a v r e m e şi c u cele m a i
bune condiţii, strigîndu-le l a mezat după orînduielile întocmite pentru arenda
m o ş i i l o r c e l o r l a l t e case f ă c ă t o a r e de b i n e şi de o b ş t e s c u folos..." ...de a p u n e l a
d o b î n d ă b a n i i ce să v o r găsi de m o ş t e n i r e , o r i d i n v î n z a r e a l u c r u r i l o r m i ş c ă t o a r e ,
s a u d i n p r i s o s u l ce v a r ă m î n e a d i n c h e l t u i e l i l e v e n i t u r i l o r f i e ş c ă r u i a a n , însă
n i c i o d a t ă f ă r ă a m a n e t sigur...".
5 4
L i v i u Ş t e f ă n e s c u , op. cit., p. 36.
5 5
Legiuirea Caragea, B u c u r e ş t i , 1955, p. 294—296.

www.mnir.ro
32 LIVIU ŞTEFĂNESCU

Prevederile referitoare la contractele de închiriere de case şi p r ă ­

vălii, p r e c u m şi la arendări de moşii d i n Regulamentul Organic au fost
transformate la 4 i u l i e 1836 şi apoi d e f i n i t i v înlocuite cu prevederi
corespunzătoare relaţiilor capitaliste p r i n Legiuirea p e n t r u închiriere şi
arendă d i n 1852, care a e l i m i n a t aproape integral v e c h i u l obicei e m -
baticar . 56

Vinzările t o t m a i numeroase au făcut obiectul repetatelor dispo-

ziţiuni asupra f e l u l u i c u m trebuia să se procedeze la adeverirea zapiselor
de vînzare a b u n u r i l o r m o b i l i a r e de către judecătorii : Publicaţia 9401
d i n 13 august 1837, Circulara n r . 4810 d i n 27 m a i 1838, Circulara nr. 1886
d i n 22 m a r t i e 1848.
Donaţiile au fost reglementate la 9 f e b r u a r i e 1839, p r i n înscrierea
lor „în condica vînzărilor de bună voie şi de s c h i m b u r i " , şi la 2 ianuarie
1848 cînd se preciza că : „...darul este u n act de înstreinare p r i n care
se strămută stăpînirea l u c r u r i l o r . . . " , ordonîndu-se ca : „...actele de dar
a lucrărilor nemişcătoare să se adevereze cu îndeplinirea f o r m e l o r cerute
p e n t r u vînzări şi să se treacă coprinderea lor şi adeverirea ce l i se va da,
d i n cuvînt, i n condica destinată p e n t r u vînzări de bună voie..." . 5 7

L a 1840, dezvoltînd şi modificînd f u n d a m e n t a l Regulamentul

O r g a n i c la prevederile respective, a fost adoptat Codul de Comerţ.
V e s t i t u l drept de protimisis, frînă feudală în calea vînzărilor
libere i m o b i l i a r e , funciare, a fost desfiinţat la 25 m a r t i e 1840 : „...căderea
de p r o t i m i s i s la vînzări de l u c r u r i nemişcătoare şi ţigani se desfiinţează
de acum înainte...", „...oricâte reclamaţii cu d r e p t u l de protimisis v o r f i
p o r n i t e pînă acum şi să v o r p o r n i pînă la zioa întăririi şi p u b l i c u i r i i
acestii l e g i u i r i , să v o r putea judeca după p r a v i l a cea veche a ţării, iar
după întărirea l e g i u i r i i şi publicarea ei, a n i m u l u i jalbă de protimisis
n u va m a i f i primită..." . 5 8

D r e p t u l feudal de a apela la fiecare nouă domnie f i e p e n t r u

întărirea proprietăţii, fie p e n t r u acţiuni revendicative a fost desfiinţat
p r i n O f i s u l Domnesc n r . 113 d i n 3 a p r i l i e 1846.
Relaţiile de producţie capitaliste creiaseră u n cadru j u r i d i c f a v o r a b i l
şi-şi creiau profesiunile libere menite să le consolideze : la 3 februarie
1847 O f i s u l Domnesc n r . 11 reglementa exercitarea profesiunii de avocat
şi de hotarnic, condiţiile pe care t r e b u i a u să le îndeplinească t i t u l a r i i ,
p r e c u m şi normele de c o n t r o l al exercitării p r o f e s i u n i i în bune con-
diţiuni . 5 9

L a 17 f e b r u a r i e 1847, D e p a r t a m e n t u l Dreptăţii atrăgea atenţia

judecătoriilor, p r i n Circulara sa nr. 1070, asupra greşelii care se făcea
considerîndu-se n u l e vînzările comerciale de produse agricole regle­
mentate de art. 105 d i n P r a v i l a comercială. „La cumpărări şi vînzări de
f i r e comerţială n u poate avea n i c i u n loc dispoziţiile p r a v i l e i civile de
la art. 12 şi 13 de la capul p e n t r u vînzări, care n u recunosc desăvirşite
vînzările c i v i l e decît p r i n predarea l u c r u l u i vîndut şi p r i m i r e a preţului
cumpărăturii ; căci o împotrivă tălmăcire ar comprometa p r a v i l a comer­
ţială a acestii ţări, pe credinţa căreia speculatorii ţărilor străine încheie
5 0
Ibidem, p. 216.
"' Ibidem,
7
p. 233.
5 S
Ibidem, p. 24.
5 0
Ibidem, p. 227.

www.mnir.ro
PROPRIETATEA FUNCIARA BUCUREŞTEANA PRECAPITALIST A 93

contracturi cu cei d-aici şi p u n în p r i m e j d i e capitalurile lor şi subt acest

raport şi c r e d i t u l şi cinstea comerciului ţării ; care aceasta ar f i cea mai
desăvîrşită vătămare a i n t e r e s u l u i obştesc" . 5 0

Procedura hotărniciilor a fost completată p r i n numeroase ofise

domneşti şi circulări m i n i s t e r i a l e în : 1837, la 1 septembrie 1847, la
26 septembrie 1847, la 18 octombrie 1847, în m a i 1848, la 3 decembrie
1848, ca de a l t f e l şi alte prevederi ale R e g u l a m e n t u l u i Organic r e f e r i ­
toare la relaţiile a g r a r e . 61

La 14 iunie 1848, G u v e r n u l P r o v i z o r i u amintea Decretele r e f e r i ­

toare la desfiinţarea r a n g u r i l o r civile, desfiinţarea bătăii şi a pedepsei
cu moartea . 6 2

Proprietatea burgheză a înregistrat la sfîrşitul p r i m e i jumătăţi a

sec. a l X I X - l e a o recunoaştere aproape deplină d i n p u n c t de vedere
j u r i d i c , aşa c u m economic se impusese p r i n acumulările treptate
începînd după 1750 şi pînă la începutul deceniului al I I I - l e a al sec. al
X I X - l e a . M a r i i negustori bucureşteni, cu întinsele lor afaceri comerciale
şi cămătăreşti de la sfîrşitul sec al X V I I I - l e a şi începutul sec. al X I X - l e a ,
au devenit p r o p r i e t a r i d e p l i n i n u n u m a i ai prăvăliilor şi atelierelor, ci
şi ai u n o r întinse t e r e n u r i şi imobile, organizînd pe scară largă procesul
exploatării funciare urbane. I n egală măsură negustorii m a i mărunţi şi
meseriaşii, destul de numeroşi p e n t r u o populaţie care în t i m p de u n
secol se triplase, aspirau în proporţie de masă şi în m o d neîntrerupt
averea m a r i l o r feudali, transformînd-o în proprietate liberă şi deplină
în concordanţă cu relaţiile capitaliste pe care le promova şi cărora le
datorau poziţia socială şi economică, manifestînd şi d r e p t u r i politice pe
măsură.
Mărunta proprietate a tirgoveţilor, intelectualităţii române care
se formase, slujbaşilor, ţăranilor era acum cuprinsă, împresurată de
m i i de f i r e ale noilor relaţii de producţie, antrenată şi transformată pe
măsura dezvoltării n o i i societăţi. Creştea numărul celor deposedaţi de
avere, căci noua proprietate burgheză impunea n u n u m a i fărâmiţarea
şi transformarea proprietăţii feudale, ci şi exproprierea maselor p r o d u ­
cătoare, proces abia la început pe care acestea nu-1 sesizau.

LA PROPRIÉTÉ FONCIÈRE B U C A R E S T O I S E P E N D A N T
L A PÉRIODE PRÉCÉDANT L E C A P I T A L I S M E

— Résumé —

L ' a u t e u r a n a l y s e , e n se b a s a n t s u r des d o c u m e n t s d ' a r c h i v é , le p r o c e s s u s de

dissolution de l a p r o p r i é t é f o n c i è r e f é o d a l e d a n s l a v i l l e de B u c a r e s t a u m i l i e u
d u X V I I i e s i è c l e et a u d é b u t de l a f o r m a t i o n de l a p r o p r i é t é f o n c i è r e de type
capitaliste. A l a base de ce p r o c e s s u s se situent les r a c h a t s de p l u s e n p l u s f r é ­
quents, m a i s ce q u i les d i f f é r e n c i e de l a p é r i o d e a n t é r i e u r e c'est j u s t e m e n t le fait
q u e l ' a c c u m u l a t i o n des s o m m e s n é c e s s a i r e s est d u e à l a v e n t e - a c h a t des mar-

m
Ibidem, p. 215.
c
< Ibidem, p. 209—210.
0 2
Ibidem, p. 296.

www.mnir.ro
94 LIVIU ŞTEFĂNESCU

c h a n d i s e s s u r le m a r c h é , à l ' a p p a r i t i o n de l a force de t r a v a i l — m a r c h a n d i s e . O n
s u r p r e n d , de p l u s e n p l u s é v i d e m m e n t , le p r o c e s s u s p a r t i c u l i e r de l ' a c c u m u l a t i o n
capitaliste, de l ' é c o n o m i e d'argent d'une c e r t a i n e m a n i è r e . L a bourgeoisie de B u c a ­
rest a c o n s t r u i t s a n s cesse l'édifice de l a n o u v e l l e s o c i é t é , e n p a y a n t a r g e n t c o m p ­
tant les p r o p r i é t é s , les i m m e u b l e s , le droit d ' o u v r i r des m a n u f a c t u r e s , des auberges,
des boutiques. C h a q u e t r a n s a c t i o n c o n t r i b u a i t à l ' é l i m i n a t i o n des a n c i e n n e s r e l a ­
tions f é o d a l e s et a v a i t s a source e n l'exploitation des m ê m e s masses q u i é t a i e n t
j a d i s sous l ' i n f l u e n c e des f é o d a u x , m a i s d'une a u t r e m a n i è r e et d e s t i n a n t l ' a c t i v i t é
é c o n o m i q u e toute e n t i è r e à u n n o u v e a u m o d e de p r o d u i r e le n é c e s s a i r e des m a s s e s .
A l a f i n d u X V I I i e s i è c l e et a u d é b u t d u s i è c l e s u i v a n t d e u x aspects sont
é v i d e n t s : 1 — l a h a u s s e des l o y e r s et des p r i x de v e n t e des p r o p r i é t é s f o n c i è r e s
et 2 — l ' a c c r o i s s e m e n t des v e n t e s et des locations des p r o p r i é t é s f o n c i è r e s a c c o m ­
p a g n é e d'un r y t h m e é l e v é des constructions i m m o b i l i è r e s .
A p r è s 1818, le n o m b r e de r è g l e m e n t s f o r m a n t l a base d u d é v e l o p p e m e n t
de l a p r o p r i é t é f o n c i è r e c a p i t a l i s t e s'acroit et a r r i v e à p r e s q u e d e u x par a n . P e u
à peu, tous les vestiges f é o d a u x q u i f r e i n a i e n t le d é v e l o p p e m e n t de l a n o u v e l l e
s o c i é t é sont éloignés. M a i s l a n o u v e l l e p r o p r i é t é bourgeoise m e n a i t non s e u l e ­
m e n t à l ' é c a r t e m e n t de l a p r o p r i é t é f o n c i è r e f é o d a l e , m a i s a u s s i à l ' e x p r o p r i a t i o n
des m a s s e s p r o d u c t i v e s .

www.mnir.ro
D A T E NOI PRIVIND I N S T I T U I R E A „ORDINULUI U N I R I I "
ÎN T I M P U L DOMNIEI L U I A L E X A N D R U IOAN C U Z A

de C O N S T A N Ţ A ŞTIRBU

Alături de m a r i l e realizări înfăptuite în t i m p u l l u i A l e x a n d r u loan

Cuza p e n t r u crearea României moderne se înscriu şi încercările făcute
în tot t i m p u l d o m n i e i sale p e n t r u a obţine i n s t i t u i r e a unei decoraţii
româneşti. Exercitarea acestui d r e p t ar f i c o n s t i t u i t o manifestare de
suveranitate şi independenţă naţională, ce a caracterizat de a l t f e l întreaga
politică a celui dinţii domn al Principatelor U n i t e .
I n t r - u n a d i n p r i m e l e audienţe în primăvara a n u l u i 1859, Vasile
Alecsandri, t r i m i s u l Principatelor U n i t e la împăratul Franţei, Napoleon
a l I I I - l e a , cerea aprobarea ca francezii ,,să poată p r i m i şi p u r t a deco­
raţiile o r d i n u l u i ce prinţul Cuza are de gînd a i n s t i t u i " , cerere pe care
Napoleon o va încuviinţa după oarecare ezitare
După întoarcerea sa în ţară, Vasile Alecsandri. m i n i s t r u l „treburilor
s t r ă i n e " în cabinetul Moldovei, va propune C o n s i l i u l u i de Miniştri înfiin­
ţarea u n e i decoraţii naţionale numită „Ordinul jerbei de a u r " , t i t l u 2

caracteristic fertilităţii pămîntului nostru — cum menţiona a u t o r u l ei —,

menită „a f i p e n t r u români u n semn de regenerare, u n simbol al
u n i r i i t u t u r o r într-o singură f a m i l i e şi o glorioasă încuragiare a m e r i ­
t u l u i , iar p e n t r u străini o recompensă demnă p e n t r u serviciile făcute de
ei în folosul cauzei noastre" λ
Decoraţia se prezenta astfel : o stea cu cinci raze în culorile naţio­
nale, avînd pe avers b o u r u l şi v u l t u r u l şi deviza O N O R E P A T R I A , pe
revers o jerbă (snop) de aur legată cu o lentă şi legenda „IN U N O
O M N I A " . Acest ordin, care u r m a să fie acordat atît c i v i l i l o r cît şi
4

m i l i t a r i l o r , este aprobat de Consiliul de Miniştri d i n M o l d o v a la 30 de­

cembrie 1859, iar documentele sînt t r i m i s e d o m n i t o r u l u i p e n t r u a le
înainta Comisiei Centrale, ca apoi să se dea în chibzuirea Camerei
Legislative . 5

Ajunsă în discuţia Comisiei Centrale, propunerea p e n t r u înfiin­

ţarea celei dintîi decoraţii româneşti capătă f o r m e m a i concrete : se alcă-
V . A l e c s a n d r i , 3 convorbiri
1
cu Napoleon III, Ploieşti, T i p o g r a f i a r o m â n e a s c ă ,
1923, p. 37—38 ; D . B e r i n d e i , Cuza Vodă ţi Ordinul Unirii, în „ R e v i s t a i s t o r i c ă
r o m â n ă " , v o i . X V I I I , 1947, p. 96.
2
E . V î r t o s u , Ordinul jerbei de aur. Un proiect inedit al lui V. Alecsandri,
î n „ C e r c e t ă r i i s t o r i c e " , Iaşi, 13—16, 1940, p. 703.
:
' Ibidem.
'' Ibidem.
D
Ibidem, p. 706

www.mnir.ro
96 CONSTANŢA ŞTIRBU

tuieşte u n proiect de lege p e n t r u înfiinţarea o r d i n u l u i sub f o r m a u n u i

statut cuprinzînd 54 articole, iar d e n u m i r e a o r d i n u l u i „Jerbei de a u r "
va f i înlocuită de o alta m u l t m a i grăitoare p e n t r u epoca formării
României moderne : „Ordinul Crucea U n i r i i " sau mai scurt „Ordinul
Unirii" . 6

P o t r i v i t s t a t u t u l u i aflat în a r h i v a M i n i s t e r u l u i de Externe, „Ordinul

U n i r i i " era i n s t i t u i t p e n t r u a recompensa atît serviciile civile cît şi
m i l i t a r e şi se compunea d i n cinci grade, avînd 1 000 m e m b r i (750 cava­
l e r i , 150 ofiţeri, 60 comandori, 28 m a r i ofiţeri, 12 mare cruce). Deco­
raţia se prezenta astfel : o cruce în email roşu cu cinci braţe, deasupra
căreia este o coroană. I n centru u n medalion de email bleu înconjurat
de o cunună de stejar avînd pe o parte u n snop (jerbă) de aur legată cu
o panglică de aur. Pe cercul bleu al m e d a l i o n u l u i deviza I N U N O
O M N I A . Pe cealaltă parte armele Principatelor (bourul şi v u l t u r u l ) cu
deviza H O N O R et P A T R I A . Crucea era de a r g i n t p e n t r u cavaleri şi de
aur cu email p e n t r u celelalte grade. Avea 40 m m p e n t r u cavaleri şi
ofiţeri şi 60 m m p e n t r u comandori şi m a r i ofiţeri. Panglica era de moar
bleu cu dungă galbenă pe margine. Cavalerii şi ofiţerii p u r t a u decoraţia
pe partea stingă a p i e p t u l u i . La ofiţeri panglica avea ca deobicei şi o
rozetă. Comandorii o p u r t a u atîrnată la gît pe o panglică m a i lată. M a r i i
ofiţeri, pe lîngă crucea de m a r i ofiţeri, p u r t a u pe partea dreaptă a p i e p ­
t u l u i o placă cu d i a m e t r u l de 90 m m , avînd în c e n t r u u n medalion r e p r e ­
zentat p r i n snopul de aur şi deviza H O N O R et P A T R I A . La g r a d u l mare
cruce se poartă de asemenea pe partea dreaptă a p i e p t u l u i placa de mare
ofiţer în plus eşarfa traversînd în oblic pieptul, trecînd deasupra umărului
drept. Pe aceasta este ataşată o cruce asemănătoare cu a comandorilor,
i n d i a m e t r u de 70 m m .
I n continuare articolele s t a t u t u l u i se referă la m o d u l de admitere
şi avansare în o r d i n , la p r i m i r e a şi depunerea jurămîntului ; citeva a r t i ­
cole sînt consacrate m o d u l u i de acordare a pensiilor, brevetelor şi u n o r
prerogative, altele se referă la disciplina m e m b r i l o r o r d i n u l u i şi la a d ­
ministraţie. U r m a să f i e ales u n mare cancelar şi u n consiliu al o r d i ­
nului . 1

C u m în acea perioadă se punea pe p r i m u l plan problema r e c u ­

noaşterii d u b l e i alegeri a l u i Cuza, p e n t r u a n u întîmpina opoziţia m a r i l o r
p u t e r i , şi în p r i m u l rînd a T u r c i e i , p r o i e c t u l n u a fost pus a t u n c i în
aplicare, dar Cuza n u va renunţa la el n i c i în a n i i următori.
I n 1861 Baligot de Bayne, secretarul l u i Cuza, transmitea d i n
Constantinopol sfaturile p r i m i t e de la ambasadorul Franţei în T u r c i a ,
m a r c h i z u l de Lavalette, ca această chestiune să f i e a m î n a t ă . 8

O scrisoare similară sosise m a i înainte şi de la agentul P r i n c i ­

patelor la Paris, Iancu Alecsandri, care avusese în acest sens discuţii
cu m i n i s t r u l de externe al Franţei Thouvenel, care considera p r o i e c t u l ca
intempestiv . 9

0
A c a d e m i a R . S . R o m â n i a , A r h i v a C u z a , I I , f. 56—57 ; A r h i v a M i n i s t e r u l u i
A f a c e r i l o r E x t e r n e (în c o n t i n u a r e A r h i v a M . A . E . ) , r o l a 62, dos. 118, f. 154.
7
I b i d e m , f. 154—165.
8
D . B e r i n d e i , op. cit., p. 99.
n
A r h i v a M . A . E . , r o l a 134, dos. 233, f. 189.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
F i g . 4 a şi 4 b . D e c o r a ţ i a „ O r d i n u l u i U n i r i i " în g r a d u l de o f i ţ e r e x e c u t a t ă l a casa
K r e t l y d i n P a r i s în 1864, a v e r s şi r e v e r s .

www.mnir.ro
INSTITUIREA „ORDINULUI UNIRII" D E AL. I. CUZA 97

în 1862 ideea înfiinţării unei decoraţii naţionale este reluată. Cuza

sfătuit atît de agentul României la Constantinopol Costache Negri,
care i n f o r m a t de m i n i s t r u l l o a n Cantacuzino de intenţiile d o m n i ­
t o r u l u i , îi sugera să amîne i n s t i t u i r e a o r d i n u l u i pînă după soluţionarea
problemei mănăstirilor închinate, Poarta p u ­
ţind face g r e u t ă ţ i , cît şi influenţat de
10

Iancu Alecsandri care i i scria i n septem­

b r i e 1862 l u i Baligot de Bay ne să oprească
veleităţile m i n i s t r u l u i do externe în p r i ­
vinţa înfiinţării de d e c o r a ţ i i — va renunţa
11

p e n t r u moment, avînd în faţă rezolvarea

unor probleme m u l t m a i i m p o r t a n t e pentru
v i i t o r u l României : secularizarea averilor
mănăstireşti, revizuirea Convenţiei de la
Paris, r e f o r m a agrară etc.
în a n u l 1863, cu p r i l e j u l adoptării unei
n o i steme a P r i n c i p a t e l o r U n i t e . se con­l2

turează d i n nou preocuparea p e n t r u i n s t i ­

t u i r e a „Ordinului U n i r i i " , care u r m a să f i g u ­
reze la baza n o i i steme.
F i g . 1. D e s e n u l e x e c u t a t de
I n t r - o scrisoare adresată de Baligot de B a l i g o t de B a y n e în a p r i l i e
Bayne l u i I . Alecsandri în 18/30 iunie 1863 , 13
1863 (copie).
în care îi t r i m i t e şi o acuarelă executată d "
Tronson d u Coudray p e n t r u noile arme ale ţării, acesta îi dă şi unele su­
gestii : „Ar f i m a i bine dacă am f i avut u n o r d i n să facem să iasă d i n m a n t o u
marele cordon d i n lanţ de aur care s-ar t e r m i n a p r i n decoraţie. Acesta
neexistînd ar t r e b u i să înlocuim decoraţia p r i n t r - u n medalion oval, care
ar p u r t a în c e n t r u iniţialele în aur ale prinţului A . I . , decupate ajurat,
urmînd c o n t u r u l în email albastru deschis al o r d i n u l u i U n i r i i " . în con­
tinuare, a u t o r u l scrisorii prezintă şi u n desen al acestuia (fig. 1), s u b l i ­
n i i n d : „cele p a t r u braţe ieşinde n u sînt decît ornamente şi vor f i luate
p e n t r u figurarea decoraţiei dacă vreodată România va poseda v r e - u n
ordin".
U n desen asemănător al „Ordinului U n i r i i " îl v o m regăsi şi pe o
acuarelă reprezentind stema P r i n c i p a t e l o r U n i t e (cea adoptată în n o i e m ­
brie 1863), executată de p i c t o r u l Carol Popp de Szathmary , decoraţia M

figurînd în continuare la baza stemei (planşa, f i g . 2 a şi b).

L a M u z e u l de Istorie al R e p u b l i c i i Socialiste România a fost achi­
ziţionată recent decoraţia-proiect a . . O r d i n u l u i U n i r i i " p r o v e n i n d d i n

1 0
D . B e r i n d e i , op. cit., p. 99, nota 3.
1 1
A r h i v a C u z a , I I , p. 56—57 ; A r h i v a M . A . E . , r o l a 134, dos. 233, f. 189 ( s c r i ­
s o a r e a d i n 8 s e p t e m b r i e 1862).
1 2
P. V . N ă s t u r e l , Steagul, stema română, însemne domneşti ; trofee, Bucu­
r e ş t i , 1903, p. 65—91 ; C . M o i s i l , Stema României. Originea şi evoluţia ei istorică
şi heraldică, în „ B o a b e de g r î u " , 1931. p. 81—82 ; P. C e r n o v o d e a n u , Ş t i i n ţ a şi arta
heraldică în România, cap. V I , p. 22—24 ( l u c r a r e în c u r s de p u b l i c a r e l a E d i t u r a
E n c i c l o p e d i c ă ) ; A r h i v a C u z a , I I , f. 228—229 şi f. 429—432 ; A r h i v a M . A . E . , dos.,
190/1860 şi r o l a 67, dos. 55/1872.
,:1
A r h i v a C u z a , I I , f. 228—229 (scrisoare r e l u a t ă d u p ă d o u ă l u n i ) .
1/1
O r i g i n a l u l a c u a r e l e i se a f l ă l a M u z e u l de A r t ă a l R . S. R o m â n i a (inv. 4694).

www.mnir.ro
98 CONSTANŢA ŞTIRBU

colecţia Stratulat. cu indicaţia că a aparţinut l u i Carol de Szathmary

(planşa, f i g . 3).
Decoraţia aflată acum la Cabinetul N u m i s m a t i c d i n M u z e u l de
Istorie al R.S.R., i n v . n r . 2545 se prezintă astfel : o cruce d i n smalţ roşu
închis înconjurată de raze, avînd în cele opt colţuri cîte o mică piatră
albă de cea. 1,20 k t . (imitaţie). La e x e m p l a r u l nostru lipsesc două pietre.
I n centru se află u n medalion oval d i n smalţ roşu închis încadrat în cerc
de aur purtînd iniţiala „A". Deasupra crucii o coroană deschisă de t i p
Asachi pe care se află 4 pietre albe, 3 roşii şi 3 verzi avînd 1,40 k t (toate
imitaţii). Panglica este d i n moar alb avînd pe margine t r e i dungi înguste
colorate în roşu, galben şi albastru, reprezentînd t r i c o l o r u l . Acest proiect
credem că este o a doua variantă ce diferă faţă de cea descrisă în statutul
o r d i n u l u i d i n 1861, cit şi faţă de desenele care le găsim în 1863. Culoarea
roşie şi coroana se menţin ca în 1861 (în 1863 se preconiza albastru
deschis, iar coroana lipseşte), dar medalionul central este m a i apropiat
de cel d i n 1863. De a l t f e l iniţiala d i n centru o întâlnim şi pe steagurile
pe care le va d i s t r i b u i armatei d o m n i t o r u l A l e x a n d r u l o a n Cuza la
1 septembrie 1863 . l5

Şi acest proiect se va m o d i f i c a însă în anii care v o r u r m a , aşa c u m

vom arăta în continuare.
I n a doua parte a a n u l u i 1864 încercările p e n t r u statuarea „Ordi­
n u l u i U n i r i i " sînt reluate. Z i a r u l „Memorial d i p l o m a t i q u e " clin Viena
d i n 18 i u l i e 1864 insera în paginile sale ştirea că d o m n i t o r u l ceruse
între altele după întoarcerea sa d i n Constantinopol să poată înfiinţa o
decoraţie . 15

Pînă acum documentele n u ne-au c o n f i r m a t această ştire p e n t r u

acea perioadă, însă în ţară lucrări pregătitoare se fac în vara a n u l u i 1864.
Ceea ce cunoaştem, este că A l . I . Cuza a discutat în t i m p u l şederii sale
la Constantinopol c u agenţii săi despre această chestiune, rămînînd să le
comunice u l t e r i o r data cînd u r m a să-i autorizeze p e n t r u a începe nego­
cierile . l7

La 28 august 1864, M . Kogălniceanu, adresindu-se vicepreşedintelui

Consiliului de Stat C. Bosianu, supune aprobării C o n s i l i u l u i de Stat u n
nou statut al o r d i n u l u i împreună cu propunerea înfiinţării şi a unor
medalii : „Din o r d i n u l Măriei Sale D o m n u l u i am onoarea a înainta d u m ­
neavoastră aici anexate proiecte de statute p e n t r u înfiinţarea o r d i n u l u i
U n i r i i şi a medaliei m i l i t a r e , cu propunerea totodată de a se înfiinţa şi
o medalie de salvare, care v o r servi a recompensa serviciile şi sacrificiile
aduse patriei, şi a încuraja m e r i t u l , rugîndu-vă să binevoiţi a le da cit
mai neamînat i n s t u d i u o n o r a b i l u l u i Consiliu de S t a t " . 18

U r m a în acelaşi t i m p să ia fiinţă şi Cancelaria „Ordinului U n i r i i " ,

aşa c u m reiese d i n propunerea p e n t r u înfiinţarea o r d i n u l u i de salvare :
„Mecanismul d i s t r i b u i r i i ei şi c o n t r o l u l necesariu se poate asigura,
puindu-se şi această medalie în atribuţiile M a r i i Cancelarii a O r d i n u l u i
U n i r i i ce este a crea" . 19

„ M o n i t o r u l o a s t e i " , d i n 5 sept. 1863 ; P. V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 75—80.

1 5

D . B e r i n d e i , op. cit., p. 101 ; A . D . X e n o p o l , Domnia

1 6
lui Cuza Vodă. v o l . II-
Iaşi, 1903, p. 29.
D . B e r i n d e i , op. cit., p. 101.
, 7

A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , F o n d C o n s i l i u de Stat, dos. 68/1864, f. 1.

1 8

I b i d e m , f. 2.
1!)

www.mnir.ro
 INSTITUIREA „ORDINULUI UNIRII" D E AL. I. CUZA 99

S t a t u t u l „Ordinului U n i r i i " , cuprinzînd 55 articole, este discutat şi

aprobat cu unele modificări mărunte în şedinţa C o n s i l i u l u i de Stat d i n
29 august 1864 . E l diferă faţă de cel d i n 1861, căci modificările propuse
20

la anumite articole n u se potrivesc întocmai cu conţinutul s t a t u t u l u i d i n

1861. De altfel şi decoraţiile realizate vor f i diferite.
în vederea fabricării l o r este consultat o m u l de afaceri francez
Godillot, aşa cum reiese d i n t r - o scrisoare datată 7 septembrie 1864, în
care acesta cere o audienţă la Cuza p r i n Baligot de Bayne, menţionînd :
„Acum mă duc să lucrez cu generalul Florescu în chestia d e c o r a ţ i i l o r " . 21

Odată stabilite modelele noii decoraţii, după ce au fost acceptate

de Comisie, acestea sînt trimise de M . Kogălniceanu l u i Cuza ce se afla
la Ruginoasa p e n t r u a le aviza spre a putea face comanda : „Am onoare
a vă comunica aici m o d e l u l n o i i decoraţiuni. Comisia întreagă a adoptat
acest model care păstrează vechea cruce românească şi care aşa va face
ca decoraţiunea noastră n u va f i o copie a altor ordine. .Dacă acest
model va dobîndi înalta dumneavoastră consideraţiune, vă rog să m i - 1
înapoiaţi de îndată p e n t r u ca să pot face comanda i n curînd, căci G o d i l l o t
mi-a spus că deabia se v o r putea pregăti decoraţiunile p e n t r u ziua de
24 i a n u a r i e " . 2 2

Modelele sînt aprobate de Cuza la 11/23 septembrie 1864 , iar 23

Godillot este însărcinat cu comandarea lor la Paris. I n trecerea u l t i m u l u i

p r i n Constantinopol, în octombrie 1864. acesta arată şi u n desen agen­
ţilor d i p l o m a t i c i ai României acreditaţi a c o l o . 24

I n t r e t i m p la Bucureşti, la 13 septembrie 1864, în Cancelaria p r i n ­

ciară se alcătuieşte o scrisoare pe care Cuza u r m a să o trimită l u i N e g r i
la Constantinopol, p e n t r u ca acesta să înştiinţeze Poarta de hotărîrea
d o m n i t o r u l u i român, scrisoare care deşi avizată de Cuza, aşa cum reiese
din însemnările marginale ale secretarului său, va f i expediată abia în
noiembrie 18 6 4 . 2 5

Această amnîare se datorează sugestiilor p r i m i t e de Cuza atît d i n

partea l u i Bordeanu, g i r a n t u l Agenţiei d i n Constantinopol, care avusese
în acest sens c o n v o r b i r i şi cu ambasadorul Franţei la Constantinopol,
de Bonnières (scrisoarea d i n 3 septembrie 1864) , cît şi d i n partea l u i 2 6

N e g r i (scrisoarea d i n 11 septembrie 1864), în care-1 ruga insistent pe

Cuza să amine instituirea o r d i n u l u i p e n t r u a n u complica chestiunea
mănăstirilor închinate . 21

I n t r - o altă scrisoare datată 8/20 octombrie, acelaşi N e g r i anunţîndu-1

pe Cuza că „L-am văzut pe d o m n u l G o d i l l o t care m i - a v o r b i t de deco­
raţia noastră", îl roagă d i n nou să amîne pînă la rezolvarea chestiei
bunurilor mănăstireşti . 28

2 0
I b i d e m , f. 3—5 ; A r h i v a C u z a , L I V , f. 191.
2 1
I b i d e m , I I I , f. 234.
2 3
C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, B u c u r e ş t i , E d . Ş t i i n ­
ţifică, 1966, p. 319, A r h i v a C u z a , L I V , f. 193 şi X L I X f. 243.
2 3
D . B e r i n d e i , op. cit., p. 99—100 ; C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , op. cit., p. 19.
-'' D . B e r i n d e i , op. cit., p. 100.
2
-' C . M o i s i l , încercările lui Cuza Vodă de a institui decoraţii naţionale, în
„ C r o n i c a n u m i s m a t i c ă şi a r h e o l o g i c ă " , 1940, i a n u a r i e - i u n i e , p. 195 ; D . B e r i n d e i ,
op. cit., p. 100 ; A r h i v a C u z a , V I , f. 125—126.
2 6
D . B e r i n d e i , op. cit., p. 99.
2 7
Ibidem ; A r h i v a C u z a , V I , p. 109.
2 3
A r h i v a C u z a , I , p. 491.

www.mnir.ro
100 CONSTANŢA STIRBU

M a i interesantă însă este scrisoarea trimisă l u i Cuza de către B o r -

deanu la 12/14 octombrie 1864, în care acesta îi sugerează că — p e n t r u
ca o r d i n u l să f i e admis — trebuie să aibe asentimentul Porţii. Or s i n g u r u l
m i j l o c de a-1 avea, ar f i fost să fie n u m i t s u l t a n u l marele maestru al
o r d i n u l u i şi de a-1 face să-1 poarte el însuşi, adăugind că la Ambasada
Franţei „am fost sfătuiţi să căutăm a avea acest asentiment al Porţii
p e n t r u fondarea acestui ordin, fără de care g u v e r n u l francez va f i obligat
să oprească pe francezi de a-1 accepta. Celelalte p u t e r i v o r u r m a desigur
acest e x e m p l u " . 2 9

La începutul l u i noiembrie N e g r i d i n nou insistă p e n t r u amînare :

„Cred că ar f i m a i cuminte să se amîne creearea „Ordinului U n i r i i "
pînă după rezolvarea chestiei mănăstirilor închinate, care n u poate să
întîrzie m u l t " . I a r într-o scrisoare adresată l u i Baligot de Bayne în
3 0

11 noiembrie 1864, oarecum enervat, N e g r i arată că : „Instituirea O r d i ­

n u l u i U n i r i i la 15 noiembrie îi taie mîinile în chestia mănăstirilor
închinate" . 3 1

Pe aceeaşi poziţie se situiază şi agentul României de la Paris

I a n c u Alecsandri, atît în scrisoarea d i n 22 septembrie 1864 , cît şi în 32

cea d i n 13/25 octombrie 1864, în care arată că i n s t i t u i r e a decoraţiei

româneşti „va produce încurcături peste t o t . 3 3

„Ordinul U n i r i i " u r m a să fie i n s t i t u i t la 24 ianuarie 1865, c o n f o r m

u n e i ştiri publicată în z i a r u l „Le j o u r n a l de Constantinople". îngrijorat
de apariţia u n e i a t a r i informaţii într-un ziar d i n capitala T u r c i e i , B o r -
deanu cere l u i Cuza într-o scrisoare d i n 28 oct./9 noiembrie 1864 ca
N e g r i să f i e autorizat să negocieze c h e s t i u n e a , ceea ce Cuza face cu 34

multă demnitate în scrisoarea expediată cu întîrziere la 11/23 noiembrie

1864, în care n u pomeneşte n i m i c de sugestiile făcute anterior de agenţii
săi de a-1 n u m i pe sultan marele maestru al o r d i n u l u i . înainte ca r ă s ­
p u n s u l l u i Cuza să ajungă la Constantinopol, într-o scrisoare d i n 10/22
n o i e m b r i e 1864 N e g r i îi comunică i r i t a r e a l u i A a l i Paşa, m i n i s t r u de
externe al T u r c i e i , care-1 întrebase pe N e g r i dacă ştie ceva de decoraţia
pe care Cuza vrea s-o i n s t i t u i e . „Alteţa sa (e vorba de Cuza) ne-a p r o m i s
între t i m p că ne va avertiza întotdeauna de fapte asemănătoare, p e n t r u
că a l t f e l n o i v o m f i nevoiţi să strigăm şi să protestăm, l u c r u pe care n o i
îl facem cu multă neplăcere" . 3 5

Scrisoarea l u i Cuza pare să f i nemulţumit Poarta n u n u m a i p r i n

fermitatea t o n u l u i p r i n c i p e l u i român, dar şi p e n t r u că n u se amintise
n i m i c de f a p t u l că s u l t a n u l să f i e marele maestru al p r i m u l u i o r d i n
naţional românesc, căci N e g r i , în scrisoarea d i n 25 nov./7 dec. 1864, cere
d i n nou amînarea i n s t i t u i r i i l u i , iar Bordeanu într-o scrisoare d i n
3 6

2 0
D . B e r i n d e i , op. cit., p. 100—101.
3 0
A r h i v a C u z a , I , p. 511.
3 1
I b i d e m , p. 515.
3 2
I b i d e m , p. 446.
3 3
R . V . B o s s y , Agenţia diplomatică a României în Paris şi legăturile franco-
române sub Cuza Vodă, B u c u r e ş t i , 1931, p. 361 (document p u b l i c a t p a r ţ i a l ) ; D. B e ­
r i n d e i , op. cit., p. 101 ; A r h i v a C u z a I I , f. 464 v e r s o ; v e z i şi nota nr. 9.
3 4
D . B e r i n d e i , op. cit. p. 101. P e n t r u i n a u g u r a r e a O r d i n u l u i U n i r i i la 24 i a n u a ­
r i e 1865, v e z i A r h i v a C u z a , I I , f. 503.
3 5
D . B e r i n d e i , op. cit., p. 103 ; A r h i v a C u z a I , f. 513—514.
3 6
D . B e r i n d e i , op. cit, p. 104.

www.mnir.ro
INSTITUIREA „ORDINULUI UNIRII" D E AL. I. CUZA 101

28 nov./10 decembrie, în u r m a unor c o n v o r b i r i cu m i n i s t r u l de externe

al T u r c i e i , cît şi cu m a r c h i z u l de Moustier — şi el adeptul ideii ca
sultanul să fie marele maestru al O r d i n u l u i U n i r i i —, îi scria l u i Cuza că
or să se amîne i n s t i t u i r e a o r d i n u l u i p e n t r u cîtva t i m p , or să se înde­
plinească formalităţile cerute de Poartă . 3 7

Reacţii împotriva tendinţelor de independenţă ale d o m n i t o r u l u i n u

întirzie. Z i a r u l vienez ,.Mémorial d i p l o m a t i q u e " d i n 11 decembrie 1864.
relatînd dorinţa l u i Cuza de a i n s t i t u i o decoraţie, arată că Poarta i-a
refuzat cererea în două r î n d u r i , iar Iancu Alecsandri scria de la Paris
38

lui Baligot de Bayne că e împotrivă ca „Ordinul U n i r i i " să fie decretat

la 24 ianuarie 1865, propunînd amînarea . 39

Cu toate acestea Cuza nu-1 opreşte pe G o d i l l o t să-şi continue

misiunea. Acesta, aşa cum va menţiona Alecsandri într-o scrisoare d i n
7 decembrie 1864 , sosind la Paris, îi vorbeşte cu mare discreţie agen­
40

t u l u i român despre decoraţie, neîndrăznind să-i arate m o d e l u l ei, ia

legătura cu Casa de brevete şi decoraţii K r e t l y , c u m reiese d i n scrisoarea
pe care A . K r e t l y o adresează l u i Cuza în 6 decembrie 1864. După ce
arată că a l u a t asupra-i indicaţiile l u i G o d i l l o t p r i v i n d confecţionarea
decoraţiilor comandate de Cuza şi că a t r i m i s devizele l u i M . Kogăl-
niceanu, îi cere d o m n i t o r u l u i ca „după ce v o r f i fost văzute modelele pe
care generalul Florescu le duce la Bucureşti, să-i acorde t i t l u l de f u r n i ­
zor al Curţii p r i n c i a r e " . 41

La începutul a n u l u i 1865 Cuza era destul de nemulţumit de f e l u l

în care vedeau m a r i l e p u t e r i i n s t i t u i r e a decoraţiei noastre, aşa cum
reiese d i n t r - o scrisoare a consulului francez la Bucureşti T i l l o s către
m i n i s t r u l de externe al Franţei, în care relata convorbirea avută cu
Cuza d i n însărcinarea m a r c h i z u l u i de Moustier, ambasadorul Franţei la
Constantinopol, p e n t r u a-i arăta calea care s-o urmeze p e n t r u a face ca
Poarta să accepte i n s t i t u i r e a u n u i o r d i n românesc . 4 2

Răspunsul dat de Cuza cu p r i l e j u l acelei c o n v o r b i r i este deosebit

de s e m n i f i c a t i v : „Toţi predecesorii mei au a v u t facultatea şi puterea
de a recompensa serviciile care le-au fost aduse, conferind r a n g u r i şi
poziţii. E u singur doar n u am altă manieră de a - m i dovedi recunoştinţa
mea decît p r i n decoraţii pe care Poarta m i le acordă cu o generozitate
incontestabilă — (aici este vorba de decoraţia turcească „Medjidie" în
d i f e r i t e grade pe care Cuza o solicita adesea p e n t r u recompensarea
43

a n u m i t o r servicii ale u n o r supuşi ai săi şi chiar a unor străini). Dar

n u m a i p r i n aceea că venea de la ea (Poarta), era pătată de i m p o p u l a r i t a t e
şi pierdea întregul caracter naţional pe care trebuie să-1 aibe înainte de
toate noua instituţie. Aşa că vă spun, eu pot să confer, dar ca să dau
s u l t a n u l u i marea măiestrie a o r d i n u l u i , înseamnă să d i s t r u g înainte de
toate preţul pe care-1 aştept de la această instituţie. Trebuie ca t o t u l de
acum înainte să f i e naţional şi n u pot admite s f a t u l d o m n u l u i Moustier
3 7
Ibidem.
A r h i v a C u z a , L V I I , f. 175.
3 8

I b i d e m , I I , f. 503.
3 9

D . B e r i n d e i , op. cit., p. 104.

4 0

A r h i v a C u z a , X I I , f. 237 şi v e r s o .
4 1

A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , m i c r o f i l m F r a n ţ a , r o l a 11, f. 270.
4 2

A r h i v a C u z a , I I , f. 116—119, 137, 150, 194, 549, 559 ; V I , ff. 115—119 ; V I I ,

4 3

f. 170—171 ; I X , f. 316, 321 ; X X V , f. 140 ; A r h i v a M . A . E . , dos. 228/1862.

www.mnir.ro
 102 CONSTANTA ŞTIBBU

decît ca dictat d i n dorinţa de a evita o dificultate care hrăneşte ansam­

b l u l p o l i t i c i i sale" . 4 4

Cuza amînă deci din nou instituirea o r d i n u l u i .

I n t r - o scrisoare d i n m a r t i e 1865, Iancu Alecsandri îi cerea l u i
Baligot de Bayne statutele „Ordinul U n i r i i " , „din f e r i c i r e a m î n a t " . 4:i

Peste puţin t i m p decoraţiile erau gata şi Alecsandri sesiza cabinetul

p r i n c i a r la 28 a p r i l i e 1865 că : „Decoraţiile şi panglicile au fost expuse
în v i t r i n a K r e t l y la Palais R o y a l " . Mulţumit de serviciile aduse de
4 S

G o d i l l o t , între care se numărau desigur şi comisioanele p e n t r u baterea

„Ordinului U n i r i i " , Cuza i n t e r v i n e la Poartă p e n t r u decorarea sa şi
acestuia i se comunică la 12 aprilie 1865 că a p r i m i t o r d i n u l „Medjidie" . 4 7

Decoraţiile, care credem au fost comandate în număr destul de mic,

au fost deci aduse în ţară şi Cuza a împărţit — deşi n u în mod oficial —
cîteva la i n t i m i i săi. D o c t o r u l I s t r a t i pomeneşte de decoraţia de gradul
de comandor dată l u i I o n Strat, p r e c u m şi f a p t u l că la Casa K r e t l y se mai
aflau la începutul sec. al X X - l e a stanţele o r d i n u l u i respectiv . 4B

I n cele ce urmează dăm o sumară descriere a lor, aşa cum ne-o în­
făţişează N a t a l i a M a r i n e s c u după piesele aflate la M u z e u l M i l i t a r
4 9

(planşa f i g . 4 a şi b) : o cruce d i n smalţ albastru înconjurată de raze,

purtînd deasupra coroana princiară, în centru u n medalion d i n smalţ roşu
înconjurat de u n cerc albastru închis pe care se află inscripţia „ G E N E R E
E T CORDE F R A T R E S " , înconjurată de o cunună de f r u n z e de stejar. Pe
m e d a l i o n u l roşu, la m i j l o c , pe o faţă cifrele 5 şi 24 s i m b o l u l U n i r i i celor
două ţări române, iar pe cealaltă monograma d o m n i t o r u l u i . O r d i n u l are
cinci grade. Cîteva exemplare ale decoraţiei se află şi în alte colecţii ca
cea a M u z e u l u i U n i r i i , a C a b i n e t u l u i N u m i s m a t i c al Academiei
R. S. România şi a M u z e u l u i de Istorie al R. S. România.
Cu excepţia l u i D a n Berindei, toţi cei care au scris despre deco­
raţiile l u i Cuza folosesc greşit denumirea de „Steaua R o m â n i e i " p e n t r u
5 0

o r d i n u l creat de Cuza.
Cercetînd toate materialele care ne-au stat la îndemînă p e n t r u
această problemă, n u a m găsit nicăieri menţionată în t i m p u l l u i Cuza
această d e n u m i r e , căci aşa cum sublinia şi B e r i n d e i în lucrarea sa: „Cuza
a a v u t intenţia a i n s t i t u i u n o r d i n m u l t m a i sugestiv p e n t r u epoca sa,
O r d i n u l U n i r i i " . De altfel, însăşi denumirea p e n t r u cel dintîi o r d i n oficial
al României în p r i m e l e proiecte a fost alta. Kogălniceanu, la sugestia u n u i
număr de 15 m e m b r i a i P a r l a m e n t u l u i , în şedinţa d i n 5 m a i 1877. va p r e -

'·'· A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , m i c r o f i l m F r a n ţ a , r o l a 11, f. 271.

4:
" A r h i v a C u z a , I I , f. 523.
4r>
I b i d e m , f. 534—535.
4 7
A r h i v a C u z a I X , f. 321 ; D . B e r i n d e i , op. cit., p. 106.
4 8
D r . C . I . I s t r a t i , Primele însemne de distincţiuni şi decoraţiuni române,
în „ A n a l e l e A c a d e m i e i R o m â n e " , S e c ţ . Ş t i i n ţ i f i c ă , s e r i a I I , v o i . X X X V I I , p. 5—6.
4 9
N a t a l i a T h . M a r i n e s c u , Cîteva decoraţiuni rare la Muzeul Militar Naţio­
nal (Decoraţiunile create de domnitorul Al. I. Cuza), în „ B u l e t i n u l M u z e u l u i M i l i ­
tar N a ţ i o n a l " , n r . 5—6, a n . I I I , 1939—1940, p. 139—140.
·*> G - r a l G r . C o n s t a n d a c h e , Decoraţiile române de război, în „ B u l e t i n u l S o c i e ­
tăţii N u m i s m a t i c e R o m â n e " , X X I X — X X X V I , n r . 83—90, 1935—1942, p. 192—194 ;
C . M o i s i l şi C . F l o n d o r , Decoraţiunile româneşti, în Enciclopedia României, II,
B u c u r e ş t i 1938, p. 86 ; N a t a l i a M a r i n e s c u , op. cit., p. 139—140 ; D r . C . I . I s t r a t i ,
op. cit., p. 5—7.

www.mnir.ro
INSTITUIREA „ORDINULUI UNIRII" D E AL. I. CUZA 103

zenta în ziua proclamării Independenţei României la 9 m a i 1877 proiectul

de lege p e n t r u „Ordinul Credinţei", votat de a l t f e l şi de P a r l a m e n t . 51

în discuţiile care urmează pe secţii se propune şi denumirea de

„Steaua Dunării", ca n u m a i în f i n a l să se adopte denumirea de „Steaua
României", votată de Parlament la 9 m a i şi de Senat la 10 mai 1877 " . ,2

Ne exprimăm rezerva şi faţă de afirmaţia făcută de C. M o i s i l şi

C. Flondor cum că : „După abdicarea d o m n i t o r u l u i d i n februarie 1866,
lăzile cu decoraţii sînt găsite la Palat şi n u sînt înlăturate ; în preajma
războiului independenţei s-a hotărît modificarea l o r " . Se ştie că în 5 3

octombrie 1877 a fost votat M i n i s t e r u l u i de Externe u n credit de

71 345 lei, preţul a două comenzi p e n t r u decoraţia „Steaua R o m â n i e i "
făcute una la Paris, la Casa K r e t l y şi alta la Bucureşti, p r i n Casa de
comenzi A . Rosenfeld . I n anul următor se m a i votează u n credit de
54

13 229 lei p e n t r u comenzi făcute atît celor două case de m a i sus, cît şi
Casei Resch, sume care sînt destul de m a r i . O r i dacă s-ar f i folosit 5 5

decoraţiile l u i Cuza ce nevoie m a i era să se plătească aceste sume în

străinătate ? Modificările de care vorbea M o i s i l desigur că ar f i costat
m u l t m a i puţin.
D i n cele de m a i sus rezultă că încă de la începutul domniei sale.
Cuza a ţinut să-şi asume d r e p t u l de a i n s t i t u i ordine şi decoraţii p r o p r i i
spre a demonstra astfel larga autonomie a Principatelor U n i t e .
împrejurări independente de voinţa sa şi i n p r i m u l rînd factori
e x t e r n i aveau să întîrzie cu m a i bine de u n deceniu instituirea p r i m u l u i
o r d i n românesc.
Documentele sus menţionate stau mărturie despre persistenţa cu
care A l . I . Cuza a căutat în condiţii de pace să forţeze pe cale d i p l o ­
matică realizarea ţelului propus. în pofida m a r i l o r obstacole ce-i stăteau
în cale.

DONNÉES N O U V E L L E S C O N C E R N A N T L A CRÉATION
DE L\,ORDRE D E L'UNION" PENDANT L E RÈGNE
D'ALEXANDRE IOAN CUZA

— Résumé —

L ' a r t i c l e p r é s e n t e les essais faits p e n d a n t le r è g n e d ' A l e x a n d r e l o a n C u z a

p o u r o b t e n i r l ' i n s t i t u t i o n d'une d é c o r a t i o n r o u m a i n e , essais q u i m e t t e n t en é v i d e n c e
u n n o u v e l a s p e c t de l a lutte p o u r l ' a f f i r m a t i o n de l a s o u v e r a i n e t é et l ' i n d é p e n -
d e n c e n a t i o n a l e p e n d a n t l a p é r i o d e de f o r m a t i o n de l a R o u m a n i e m o d e r n e .
O n p r é s e n t e e n m ê m e temps, d'une m a n i è r e chronologique, e n se b a s a n t s u r
u n m a t é r i e l inédit, les p r o j e t s de l a p r e m i è r e d é c o r a t i o n r o u m a i n e , les statuts de
l ' „ O r d r e de l ' U n i o n " et u n e -.nouvelle v a r i a n t e de l a d é c o r a t i o n e x é c u t é e en
1861—1863.
E n c o n c l u s i o n on fait des p r é c i s i o n s c o n c e r n a n t l a d é n o m i n a t i o n de la
décoration.

5 1
A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , F o n d P a r l a m e n t , dos. 616/1877—1878, f. 374—381.
M
I b i d e m , ff. 294, 304, 338, 344.
5 3
C o n s t a n t i n M o i s i l şi C . F l o n d o r , op. cit., p. 86.
5 4
A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , F o n d P a r l a m e n t , dos. 650/1877—1878, f. 368.
5 5
I b i d e m , f. 370, 372.

www.mnir.ro
CONTRIBUŢIA Z I A R U L U I I L E G A L „ROMÂNIA L I B E R A "
L A MIŞCAREA D E REZISTENŢA ANTIFASCISTĂ
A P O P O R U L U I ROMÂN

de I O R D A N A LUNGU

Mişcarea de rezistenţă antifascistă a luat naştere în România i m e ­

diat după instaurarea d i c t a t u r i i militaro-fasciste şi a pătrunderii trupelor
hitleriste pe t e r i t o r i u l ţării, înscriind i n istoria p a t r i e i noastre pagini
glorioase de luptă eroică. Ea reprezenta o continuare a l u p t e i duse în
perioada anterioară de către forţele democratice împotriva pericolului
fascist, a expansiunii Germaniei hitleriste, p e n t r u apărarea indepen­
denţei şi suveranităţii naţionale.
I n noile împrejurări trebuia însă acţionat p r i n alte mijloace şi pe
u n plan m u l t m a i larg. L u p t a t r e b u i a dusă n u n u m a i împotriva forţelor
fasciste interne, ci şi împotriva celor externe prezente pe t e r i t o r i u l ţării,
care aduceau serioase p r e j u d i c i i economiei româneşti, întrucît „dictatura
militaro-fascistă. executînd ordinele Germaniei, a dus o politică de
exploatare prădalnică a resurselor naturale, a bogăţiilor ţării, a pus
industria, a g r i c u l t u r a şi t r a n s p o r t u r i l e în slujba războiului agresiv
hitlerist" Κ
Poporul român n u s-a împăcat niciodată cu aservirea ţării i m p e ­
rialiştilor g e r m a n i . Masele l a r g i populare şi chiar cercuri ale burgheziei
aveau o a t i t u d i n e potrivnică faţă de alianţa cu Germania nazistă. C i u n ­
tirea t e r i t o r i u l u i ţării p r i n impunerea d i c t a t u l u i de la Viena, teroarea
fascistă şi privaţiunile resimţite de mase, ca u r m a r e a j a f u l u i hitlerist
în economie, au dat naştere stărilor de s p i r i t antihitleriste, care au
crescut şi s-au dezvoltat în amploare şi intensitate, pe măsura desfă­
şurării războiului, împingerii ţării spre ruină şi dezastru.
I n aceste împrejurări grele, P a r t i d u l Comunist Român a chemat
toate forţele democratice la l u p t a p e n t r u apărarea intereselor naţionale.
I n P l a t f o r m a - p r o g r a m d i n 6 septembrie 1941, ca şi în alte documente
oficiale ale p a r t i d u l u i comunist, sînt în m o d consecvent înscrise sarcinile
în vederea răsturnării d i c t a t u r i i militaro-fasciste, scoaterii ţării d i n răz­
b o i u l hitlerist, eliberării părţii de n o r d a T r a n s i l v a n i e i , formării u n u i

1
N i c o l a e C e a u ş e s c u , Partidul Comunist Român — continuator al luptei revo­
luţionare şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi
socialiste din România, i n România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste,
v o l . 1, E d . p o l i t i c ă , 1968, p. 375.

www.mnir.ro
106 IORDANA L U X G U

guvern d i n reprezentanţii t u t u r o r forţelor antifasciste. Aceste sarcini

aveau u n caracter specific, ele izvorau d i n condiţiile concrete ale
României, d i n situaţia ei politică şi militară. Caracterul realist-.ştihvţific
al documentelor elaborate rezidă în f a p t u l că prevederile lor au cores­
puns cerinţelor istorice.
A n a l i z a forţelor participante la mişcarea antifascistă pune î:i e v i ­
denţă prezenţa activă a celor mai d i f e r i t e pături şi categorii sociale şi,
în p r i m u l rînd, a clasei muncitoare. I n j u r u l ei au fost polarizate
celelalte forţe : ţărănimea, intelectualitatea, meseriaşii, funcţionarii, ele­
mentele patriotice d i n armată şi o parte a burgheziei, lovită în interesele
ei de j a f u l h i t l e r i s t . I n f r u n t e a l u p t e i s-a aflat neîntrerupt P a r t i d u l
Comunist Român, forţa mobilizatoare şi conducătoare a l u p t e i antifas­
ciste. Este deci lesne de înţeles de ce r e g i m u l l u i Antonescu şi ocupanţii
hitlerişti au deslănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor. „Sute
şi m i i de comunişti şi luptători antifascişti au fost aruncaţi în închisori
şi lagăre ; zeci d i n t r e ei au fost ucişi de plutoane de execuţie. P r i n
aceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mişcării de rezis­
tenţă antifascistă şi antirăzboinică" . 2

O contribuţie de seamă la mişcarea antifascistă a p o p o r u l u i român

a adus-o presa comunistă ilegală şi, îndeosebi, z i a r u l ilegal „România
liberă", ziar de luptă patriotică şi antifascistă, care şi-a inaugurat seria
apariţiilor la 28 ianuarie 1943, d i n iniţiativa şi sub conducerea P a r t i ­
d u l u i Comunist Român . 3

înţelegerea locului şi a r o l u l u i z i a r u l u i ilegal „România liberă"

necesită luarea în consideraţie a împrejurărilor istorice ale apariţiei l u i ,
împrejurări care marchează u n a n u m i t stadiu al dezvoltării l u p t e i de
rezistenţă — acela al regrupării forţelor antifasciste şi adîncirii proce­
s u l u i de pregătire în vederea scoaterii României d i n războiul hitlerist.
I n aceste condiţii, s-a simţit nevoia ca pe lîngă publicaţiile p a r t i d u l u i
comunist existente la acea dată să fiinţeze u n ziar ilegal a l t u t u r o r f o r ­
ţelor patriotice, care să militeze p e n t r u unirea acestor forţe într-un larg
F r o n t Naţional A n t i h i t l e r i s t şi realizarea obiectivelor l u p t e i antifasciste.
Investigaţiile făcute asupra presei comuniste d i n acea vreme atestă
f a p t u l că, în a n i i 1943—1944, „România liberă" a fost p r i n c i p a l u l organ
central de presă, arma cea m a i combativă, care a adus „o contribuţie de
seamă la mobilizarea forţelor patriotice d i n România, la luptă împo­
t r i v a ocupanţilor hitlerişti şi a d i c t a t u r i i antonesciene, p e n t r u ieşirea
României d i n război" . 4

2
Nicolae Ceauşescu, Semicentenarul glorios al Partidului Comunist Român,
Sn România pe drumul construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate, vol. V ,
E d . p o l i t i c ă , 1971, p. 866.
Ά
Dicţionar Enciclopedic Român, E d . p o l i t i c ă , 1966, v o l . I V , p. 247.
'· T i t u G e o r g e s c u , M i r c e a I o a n i d , Presa P.C.R. şi a organizaţiilor sale de masă,
E d . ştiinţifică, B u c u r e ş t i , 1963, p. 300.

www.mnir.ro
1. P r i m u l n u m ă r i l e g a l a l z i a r u l u i patriotic „ R o m â n i a l i b e r ă "
a p ă r u t l a 28 i a n u a r i e 1943.

www.mnir.ro
 108 IOBDANA LUNGII

Redactat, i m p r i m a t şi difuzat în condiţii deosebit de grele * — m a i

ales dacă ţinem seamă că pe lîngă Siguranţa s t a t u l u i fascist funcţionau
Gestapoul şi numeroase formaţii de poliţie a căror sarcină era să u r m ă ­
rească şi să lichideze activitatea forţelor antifasciste — z i a r u l ilegal
„România l i b e r ă " a dus neîntrerupt şi cu f e r m i t a t e revoluţionară cuvîntul
p a r t i d u l u i comunist în toate colţurile ţării, a m i l i t a t p e n t r u creşterea
în mase a influenţei şi p r e s t i g i u l u i P.C.R.
I n pofida acestor condiţii, z i a r u l era difuzat pe întreg t e r i t o r i u l
ţării, precum şi în rîndul ostaşilor de pe f r o n t , de către activişti de
p a r t i d şi g r u p u r i de p a t r i o ţ i , lărgindu-şi c o n t i n u u legăturile sale cu
5

c i t i t o r i i , c o n t r i b u i n d la înarmarea politică şi călirea ideologică a m i l i ­

tanţilor antifascişti.
Ţelurile z i a r u l u i rezultau d i n însuşi m o t t o - u l său : „La luptă cu
hotărîre p e n t r u salvarea p a t r i e i ! Jos h i t l e r i s m u l !". Este deci o anga­
jare fermă în l u p t a de rezistenţă antifascistă. M e r i t u l deosebit al
„României l i b e r e " constă în f a p t u l că de la începutul activităţii sale a
înţeles i m p e r a t i v e l e v r e m i i , cerinţele obiective ale l u p t e i p o p o r u l u i
nostru înscriindu-se fără rezerve pe principalele coordonate ale mişcării
de rezistenţă. De altfel, în p r i m u l număr a l z i a r u l u i — care este u n
număr p r o g r a m — se arată scopul şi obiectivele de luptă ale „României
l i b e r e " . Consemnăm d i n acesta : „In ţara transformată de H i t l e r şi
Antoneşti într-o colonie nemţească stăpînită de Gestapo, cenzură, ocnă
şi plutoane de execuţie, apare p r i m u l număr al «României libere». Z i a r u l
nostru, tipărit cu r i s c u l permanent al vieţii, îşi deschide l a r g paginile
p e n t r u toate partidele patriotice, p e n t r u oricine vrea să-şi spună liber
cuvîntul. I n această luptă p e n t r u salvarea p a t r i e i , „România l i b e r ă " va
f i o puternică şi tăioasă armă a p o p o r u l u i . Fără încetare ea va l o v i în
duşman, va b i c i u i pe cei ce ezită, va îmbărbăta şi îndruma pe patrioţi,
va cere neîncetat unirea l o r împotriva duşmanului comun. Pînă la
izbîndă pe care o v o m cuceri cu orice sacrificiu, noi v o m repeta mereu
chemarea noastră : Jos războiul h i t l e r i s t ! Afară cu bandiţii nemţi d i n
ţară ! Jos g u v e r n u l de trădare naţională al Antoneştilor ! Trăiască unirea
t u t u r o r forţelor naţionale antihitleriste ! Trăiască România l i b e r ă " . e

Chemările adresate în numărul p r o g r a m sînt regăsite consecvent

în paginile z i a r u l u i pe întreaga sa existenţă ilegală. Cu p r i l e j u l a n i v e r ­
sării u n u i an de la apariţie se scrie : „S-a împlinit deci u n an de luptă
şi îndrumare, u n an în t i m p u l căruia «România liberă» şi-a ţinut
cuvîntul dat la apariţie de a chema, în ciuda Gestapoului şi a Siguranţei.

* S e d i u l r e d a c ţ i e i e r a p r e t u t i n d e n i şi n i c ă i e r i . C o l e c t i v u l r e d a c ţ i o n a l se î n t r u ­
nea c u r e g u l a r i t a t e , d a r în case c o n s p i r a t i v e diferite : C a l . D o r o b a n ţ i , str. V a s i l e
L a s c ă r (azi str. G a l a ţ i ) , str. R o t a r i l o r (azi str. I. L . C a r a g i a l e ) , str. A r m e n e a s c ă ,
P l a n t e l o r etc. D e obicei, m u n c a se d e s f ă ş u r a noaptea, f i e c a r e a d u c î n d i n f o r m a ţ i i l e
pe c a r e le d e ţ i n e a . I n casele în c a r e se î n t r u n e a r e d a c ţ i a se g ă s e a de r e g u l ă o
d a m i g e a n ă c u b e n z i n ă şi o sobă. I n caz de p e r i c o l toate m a n u s c r i s e l e e r a u arse.
( „ M a g a z i n i s t o r i c " , nr. 7—8, i u l i e — august 1969, p. 17). Mulţi d i n t r e cei c a r e au
scos z i a r u l , c a şi d i n cititorii „ R o m â n i e i l i b e r e " ilegale a u fost a r e s t a ţ i , schingiuiţi,
apoi j u d e c a ţ i şi c o n d a m n a ţ i l a a n i grei de t e m n i ţ ă ( „ R o m â n i a l i b e r ă " d i n 28 i a n u a ­
rie 1953).
•' C o n s t a n t i n A n t i p , Contribuţii la istoria presei române, Bucureşti, Uniunea
Z i a r i ş t i l o r , 1964, p. 156.
6
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I , nr. 1, d i n 28 i a n u a r i e 1943.

www.mnir.ro
ZIARUL ILEGAL „ROMÂNIA LIBERA" 109

fără încetare, toată suflarea românească la u n i r e şi luptă hotărîtă pentru

încetarea războiului h i t l e r i s t . «România liberă» va continua să ţină sus
stindardul mîndru al l u p t e i a n t i h i t l e r i s t e p e n t r u libertate şi indepen­
denţă naţională" . 7

în ciuda cenzurii m i l i t a r e drastice, care urmărea ca opinia publică

să fie ţinută departe de evenimentele politice d i n ţară şi reflectînd în
paginile sale realităţile social-politice ale v r e m i i , ziarul „România l i b e r ă "
a publicat cu precădere documente oficiale ale P.C.R., U n i u n i i P a t r i o ­
ţilor, F U M şi a altor forţe democratice, precum şi numeroase articole
p r i n care demasca politica g u v e r n u l u i militaro-fascist, crunta exploatare
a maselor, r e g i m u l de teroare fascistă, militarizarea întreprinderilor,
subordonarea economiei româneşti p l a n u r i l o r de război ale G e r m a ­
niei naziste.
în a r t i c o l u l i n t i t u l a t Bilanţul unei dictaturi se arăta : „dacă
întreaga economie a ţării s-a „românizat" în p r o f i t u l exclusiv al Ger­
maniei, dacă de t r e i ani m u n c i m cu toţii p e n t r u nemţi, dacă trăim o
teroare continuă şi nenumăraţi patrioţi adevăraţi au suferit lagăr, închi­
soare sau moarte, aceasta o datorăm l u i Antonescu. Dacă ţara a fost
obligată să participe la u n război c r i m i n a l , în contradicţie cu interesele
şi cu istoria ei, dacă acest război a dus jale în toate colţurile României,
aceasta o datorăm l u i A n t o n e s c u " . C o n t i n u i n d seria articolelor p r i n
8

care demască politica g u v e r n u l u i şi consecinţele alianţei cu Germania

nazistă, într-un alt număr c i t i t o r i i erau informaţi despre negocierile
economice duse în februarie 1944, în u r m a cărora Antonescu se anga­
jase să sporească expedierile de cereale în Germania, iar aceasta să dea
în schimb României produse industriale şi materialele de război. M a i
limpede — spunea ziarul —, noi dăm Germaniei t o t grîul nostru, iar ei
ne p r o m i t să ne dea în schimb arme ca să p u t e m merge pe f r o n t să
m u r i m p e n t r u interesele l u i H i t l e r . 9

Cu deosebită forţă se degajă d i n paginile z i a r u l u i chemări şi apeluri

înflăcărate adresate m u n c i t o r i l o r , ţăranilor, t i n e r i l o r , armatei etc., p r i n
care aceştia erau chemaţi la luptă, indicîndu-le totodată căile şi m i j ­
loacele p r i n care puteau acţiona. Cu t i t l u de e x e m p l u reţinem atenţia
asupra cîtorva : „Muncitori, sudori şi tehnicieni petrolişti ! Sabotaţi p r i n
toate mijloacele extracţia, rafinarea şi încărcarea benzinei şi p e t r o l u l u i
p e n t r u bandiţii n e m ţ i " ; „Ţărani români ! Opuneţi-vă cu forţa r e c h i -
1 0

ziţiilor, apăraţi şi ascundeţi hrana voastră şi a copiilor voştri, îndemnaţi

pe f i i i , fraţii, bărbaţii voştri să n u se prezinte la concentrări şi m o b i ­
lizări" ; „Tineri români ! Destule j e r t f e şi suferinţe ! P a t r i a noastră şi
11

noi n u p u t e m trăi fericiţi decît în libertate şi pace. Să izgonim pe cotro­

p i t o r i i nemţi ! S ă doborîm slugile lor de la cîrma ţ ă r i i " ; „Către coman­ 1 2

danţii de m a r i unităţi, către generalii, ofiţerii şi soldaţii armatei noastre !

A r m a t a este chemată să joace u n r o l de f r u n t e . Antonescu trebuie

7
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , nr. 1, d i n 28 i a n u a r i e 1944.
8
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I , n r . 6, d i n 15 s e p t e m b r i e 1943.
9
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n , I I „ nr. 2, d i n 22 m a r t i e 1944.
1 0
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 7, d i n 10 i u l i e 1944.
1 1
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , nr. 5, d i n 16 i u n i e 1944»
1 2
„Ibidem".

www.mnir.ro
un IORDANA LUNGU

2. Casa d i n s t r . Ş c o a l a F l o r e a s c a n r . 34, î n c a r e s-a tipărit

ilegal ziarul „România liberă".

doborît. Pentru aceasta armata trebuie să se unească cu toţi patrioţii

Nici o clipă nu e de pierdut. Ε momentul acţiunii" . l3

Cu multă claritate şi consecvenţă revoluţionară „România liberă"

explica că sabotajul antihitlerist este o datorie patriotică a fiecărui om
cinstit, că în fruntea acestei acţiuni trebuie să stea muncitorii din fabrici
şi uzine, că fiecare lovitură dată bazei economice a regimului fascist
contribuie la scurtarea războiului, la înfrîngerea Germaniei hitleriste.

1 3
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 2, d i n 22 m a r t i e 1944.

www.mnir.ro
ZIARL'I I L E G A L ,,ROMANIA LIBERA" 111

C a u r m a r e a luptei duse de forţele patriotice, la care z i a r u l ilegal

„România liberă" a avut o importantă contribuţie, „la sfîrşitul a n u l u i
1943 şi în p r i m a jumătate a anului 1944, se manifestă o puternică creş­
tere a stării de s p i r i t a n t i h i t l e r i s t e a maselor populare şi a armatei
române" , materializîndu-se în intensificarea grevelor, a conflictelor de
H

muncă şi actelor de sabotaj organizate de m u n c i t o r i i d i n întreprinderile

industriale şi d i n t r a n s p o r t u r i , împotrivirile ţărănimii faţă de rechiziţii
şi încorporări, acţiunile de demascarea ideologiei fasciste şi de protest
ale intelectualităţii. P r i n mijloace şi f o r m e specifice p a r t i c i p a u la lupta
antifascistă şi alte categorii : m i c i meseriaşi, comercianţi, funcţionari,
studenţi etc. Aceasta e x p r i m a ura întregului popor faţă de r e g i m u l
hitlerist. hotărîrea de a l u p t a p r i n toate mijloacele p e n t r u doborîrea
r e g i m u l u i fascist.
La acţiunile antifasciste se răspundea de regulă cu noi măsuri de
sporire a t e r o r i i . Arestările, procesele în faţa C o n s i l i u l u i de război, con­
damnările la moarte sau ani grei de închisoare se ţineau lanţ. N u o dată
„România l i b e r ă " a demascat şi înfierat în paginile sale actele de teroare
fascistă. I n articolele i n t i t u l a t e : „Opriţi pe călăi ! Liberaţi pe deţinuţii
antifascişti !" ; „Noi v i c t i m e ale t e r o r i i h i t l e r i s t e " ; „Salvaţi patrioţii
15 1 6

închişi" ; „Teroarea hitleristă împotriva p o p o r u l u i român"

1 7
şi în 1 8

multe altele, sînt încriminate numeroase aspecte ale t e r o r i i dezlănţuite

de Siguranţă şi Gestapo.
Lagărele şi închisorile, condamnările la moarte şi execuţiile n u
au dezarmat pe luptătorii antifascişti. Dezvăluind fărădelegile r e g i m u l u i
fascist, politica celor m a i negre grupări cunoscute vreodată în istoria
ţării, z i a r u l „România l i b e r ă " sădea în i n i m i l e comuniştilor şi p a t r i o ­
ţilor ura împotriva g u v e r n u l u i Antonescu şi a războiului h i t l e r i s t , cultiva
curajul şi abnegaţia revoluţionară în luptă, ceea ce genera n o i surse în
vederea intensificării rezistenţei a n t i h i t l e r i s t e şi antifasciste în cele mai
diverse grupări şi categorii sociale.
Manifestînd o înaltă răspundere şi o permanentă grijă faţă de
v i i t o r u l p a t r i e i , „România liberă" a m i l i t a t neobosit p e n t r u unirea
t u t u r o r forţelor patriotice, antifasciste şi realizarea F r o n t u l u i Naţional
A n t i h i t l e r i s t . Această idee răzbate puternic în paginile celor 17 numere**
de apariţie ilegală ale z i a r u l u i . încă în p r i m u l număr se spune că „ P r o ­
blema cea m a i de seamă ce se pune neamului nostru este problema
unităţii şi organizării la luptă a întregului popor r o m â n " . 19

Coalizarea t u t u r o r forţelor antihitleriste i n t r - u n singur organism

era imperios necesară. Conştient de gravitatea m o m e n t u l u i , C C . al
P.C.R.. în hotărîrea sa d i n i u n i e 1943, propunea t u t u r o r partidelor şi
organizaţiilor patriotice formarea u n u i Comitet Naţional de luptă p e n t r u
eliberarea ţării. Acest organism u r m a să mobilizeze şi să unească toate

V a l t e r R o m a n , V l a d i m i r Z a h a r e s c u , A u r e l P e t r i , Mişcarea de rezistenţă
antifascistă din România, în Contribuţia României la victoria asupra fascismului,
E d . p o l i t i c ă , B u c u r e ş t i , 1965, p. 56.
' ' „ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I , n r . 5, d i n 8 august 1943.
,Γ

"' „ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I , nr. 6, d i n 15 s e p t e m b r i e 1943.

1 7
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I , n r . 7, d i n 12 o c t o m b r i e 1943.
1 8
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , nr. 5, d i n 16 i u n i e 1944.
** V e z i a n e x a .
I!)
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I , nr. 1, d i n 28 i a n u a r i e 1943.

www.mnir.ro
112 IORDANA L U N G U

forţele naţionale ale ţării pe baza unei p l a t f o r m e comune, ale cărei

sarcini erau : salvarea armatei p r i n oprirea t r i m i t e r i i de noi t r u p e şi
reîntoarcerea t r u p e l o r de pe f r o n t u l de răsărit ; oprirea imediată a
livrării de petrol, cereale, alimente şi materiale de război Germaniei ;
ieşirea imediată d i n războiul l u i H i t l e r , ruperea alianţei cu blocul fascist
şi încheierea păcii separate cu Uniunea Sovietelor, A n g l i a , A m e r i c a şi
toate ţările democratice ; răsturnarea g u v e r n u l u i Antonescu, constituirea
u n u i g u v e r n naţional d i n reprezentanţii t u t u r o r partidelor şi organiza­
ţiilor patriotice ; redobîndirea libertăţii, onoarei şi independenţei ţării ;
eliberarea t u t u r o r v i c t i m e l o r hitleriste d i n închisori şi lagăre ; arestarea
şi pedepsirea vinovaţilor în f r u n t e cu Antonescu ; restabilirea t u t u r o r
libertăţilor cetăţeneşti şi democratice e t c . . 20

Z i a r u l „România liberă" a explicat şi popularizat intens în rîndu-

rile c i t i t o r i l o r ansamblul de măsuri elaborat de P a r t i d u l Comunist
Român, în vederea salvării ţării, a tacticii sale de luptă — colaborarea
cu toate partidele, grupările şi personalităţile politice, i n d i f e r e n t de
poziţia lor de clasă şi de convingerile lor ideologice, p e n t r u realizarea
oricărei prevederi d i n acest program, punînd ca singur c r i t e r i u al con­
lucrării l u p t a împotriva hitleriştilor şi a d i c t a t u r i i militaro-fasciste.
Ca răspuns la d o c u m e n t u l publicat, U n i u n e a Patrioţilor declară
că acceptă în întregime p l a t f o r m a propusă de P.C.R. şi l u p t a comună
p e n t r u realizarea C o m i t e t u l u i Naţional în vederea eliberării ţării şi hotă­
răşte colaborarea cu P.C.R. şi cu oricare alt p a r t i d sau grupare p e n t r u
atingerea acestor scopuri.
I n condiţiile adîncirii crizei r e g i m u l u i fascist, a dezvoltării miş­
cării de rezistenţă şi a l o v i t u r i l o r p r i m i t e de Germania nazistă d i n partea
armatelor sovietice şi a celorlalte p u t e r i d i n coaliţia antihitleristă,
P a r t i d u l Comunist Român, în colaborare cu alte forţe democratice, între
care şi cu cele grupate în F r o n t u l Patriotic A n t i h i t l e r i s t , a intensificat
lupta p e n t r u realizarea F r o n t u l u i Naţional A n t i h i t l e r i s t . Reflectând linia
politică a P.C.R.. „România liberă" a publicat în aceste momente o serie
de articole în care a criticat aspru poziţia de pasivitate şi tăcere a lide­
r i l o r P.N.Ţ. şi P . N . L . în faţa repetatelor p r o p u n e r i ale P a r t i d u l u i
Comunist Român, l i m i t a r e a acţiunii l o r la m e m o r i i şi proteste adresate
l u i Antonescu. I n articolele : „Cu p r i v i r e la m e m o r i u l Partidelor Naţional
L i b e r a l şi Naţional Ţ ă r ă n e s c " , „Momentul o p o r t u n sau Sf. Aşteaptă" ,
22 23

ca şi în m u l t e altele se demască tocmai această poziţie şi consecinţele

ei. I n t r e altele ziarul scria : „Partidul Comunist a propus constituirea
„Comitetului Naţional de Luptă p e n t r u eliberare" d i n delegaţii t u t u r o r
organizaţiilor patriotice. A aderat la această propunere U n i u n e a P a t r i o ­
ţilor, au aderat g r u p u r i de patrioţi d i n toate partidele, dar d o m n i i M a n i u
şi Brătianu încă n-au răspuns. L u p t a e dusă încă izolat, marele f r o n t
naţional a n t i h i t l e r i s t al p o p o r u l u i încă n u s-a închegat" . De fapt, evo­ 2 4

luţia evenimentelor politice şi m i l i t a r e i n t e r n e şi internaţionale, a deter-

2 0
„ R o m â n i a l i b e r ă " , an. I , n r . 5, d i n 8 august 1943.
2 1
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I , nr. 5, d i n 8 august 1943.
2 2
„ R o m â n i a l i b e r ă " , an. I , n r . 6, d i n 15 s e p t e m b r i e 1943.
2 3
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I , n r . 7, d i n 12 o c t o m b r i e 1943.
2 4
„ R o m â n i a l i b e r ă " , an. I , n r . 6, d i n 15 s e p t e m b r i e 1943.

www.mnir.ro
ZIARUL I L E G A L „ROMÂNIA LIBERA" 113

minat, în primăvara a n u l u i 1944, o anumită activizare a l i d e r i l o r p a r t i

delor naţional-ţărănesc şi national-liberal, precum şi a cercurilor politice
din j u r u l p a l a t u l u i . ,,Dar şi în această etapă l i d e r i i partidelor istorice
refuză acţiuni de luptă eficiente, incercînd soluţii p e n t r u ieşirea d i n
război pe o cale care să-i scutească de colaborarea cu comuniştii" ' . Ά

U n moment remarcabil pe l i n i a coalizării forţelor îl reprezintă

F r o n t u l Unic Muncitoresc, realizat în a p r i l i e 1944, p r i n înţelegerea
încheiată între P.C.R. şi P.S.D. Crearea F . U . M . a marcat înfăptuirea
unităţii de acţiune a clasei muncitoare ,,şi a grăbit procesul de u n i r e a
t u t u r o r forţelor democratice în vedere răsturnării r e g i m u l u i fascist"
I n calitatea sa de p r i n c i p a l organ de presă al forţelor patriotice,
„României l i b e r e " i-a r e v e n i t misiunea de înaltă răspundere de a face
cunoscut ţării M a n i f e s t u l F . U . M . , adresat întregului popor cu p r i l e j u l
zilei de 1 M a i 1944, în care erau cuprinse sarcinile politice stringente
aflate la ordinea zilei. Consemnăm d i n M a n i f e s t u l publicat : „In ziua de
1 M a i , ziua ei de luptă şi de speranţă, m u n c i t o r i m e a organizată, unită
de la comunişti pînă la social-democraţi, cheamă întreaga clasă m u n c i ­
toare, pe toţi m u n c i t o r i i organizaţi şi neorganizaţi, întreg p o p o r u l român,
toate clasele şi păturile sociale, toate partidele şi organizaţiile, i n d i f e r e n t
de culoarea politică, credinţa religioasă şi apartenenţa socială, la lupta
p e n t r u : Pace imediată ; Răstrunarea g u v e r n u l u i Antonescu, formarea
u n u i g u v e r n naţional, d i n reprezentanţii t u t u r o r forţelor antihitleriste ;
Izgonirea armatelor h i t l e r i s t e d i n ţară, sabotarea şi distrugerea maşinii
de război germane ; ...Alianţa cu Uniunea Sovietelor, A n g l i a şi Statele
U n i t e ; P e n t r u o Românie liberă, democratică şi independentă" . 2 1

D o c u m e n t u l citat demonstrează încă odată elasticitatea şi consec­

venţa cu care a acţionat P.C.R. Păstrîndu-şi p r i n c i p i i l e sale revoluţionare
şi folosind contradicţiile d i n rîndul claselor dominante — contradicţii
care se ascuţeau —, P a r t i d u l Comunist Român m i l i t a neobosit p e n t r u
atragerea, f i e chiar şi p e n t r u t i m p scurt, a t u t u r o r forţelor interesate
d i n t r - u n m o t i v sau a l t u l în înlăturarea r e g i m u l u i de dictatură m i l i -
taro-fascistă.
Nevoia unei acţiuni energice p e n t r u salvarea ţării de la dezastrul
care ameninţa însăşi fiinţa p o p o r u l u i român a d e t e r m i n a t „România
l i b e r ă " să publice a r t i c o l u l i n t i t u l a t „Ultimul avertisment", în care se
sublinia că : ieşirea d i n război se poate face n u m a i împotriva l u i A n t o ­
nescu, p r i n răsturnarea l u i cu forţa. Acesta este pasul decisiv, premisa
p e n t r u ruperea cîrdăşiei cu naziştii şi p e n t r u salvarea ţării. „Noi le
cerem răspicat şi hotărît d o m n i l o r M a n i u şi Brătianu — continua
z i a r u l — să n u saboteze această ultimă ocazie istorică. Dacă refuză şi
acum, atunci răspunderea p e n t r u catastrofa naţională va cădea pe deplin
asupra d o m n i i l o r l o r " . I n acest m o d imperios „România l i b e r ă " cerea
2 8

şefilor P.N.Ţ. şi P . N . L . să treacă hotărît la o acţiune politică alături de

forţele patriotice.

2Γ|
M i h a i F ă t u , Sfîrţit fără glorie, E d . ştiinţifică, B u c u r e ş t i , 1972, p. 82.
2 0
N i c o l a e C e a u ş e s c u , Expunere la aniversarea a 45 de ani de la crearea
P.C.R., în România pe drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste, vol. I, E d . poli­
t i c ă , B u c u r e ş t i , 1968, p. 379.
2 7
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , nr. 4, d i n 26 m a i 1944.
2 8
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 2, d i n 22 m a r t i e 1944.

www.mnir.ro
114 IOBDANA LUNCII

Intrevăzind perspectiva clară a infrîngerii Germaniei, M a n i u şi

Brătianu — ca şi cercurile d i n j u r u l regelui M i h a i — n u erau dispuşi
să se lege pînă la capăt de politica g u v e r n u l u i Antonescu şi războiul
h i t l e r i s t . De aceea, în căutarea unor soluţii p e n t r u ieşirea d i n situaţia
dată. au fost nevoiţi să recunoască r o l u l p a r t i d u l u i comunist de forţă
politică conducătoare, consecvenţa sa în l u p t a p e n t r u răsturnarea d i c t a t u r i i
militaro-fasciste şi ruperea alianţei cu Germania nazistă. I n aceste împre­
jurări, este semnat la 20 i u n i e 1944 A c o r d u l B . N . D . de către P.C.R.,
P.S.D.. P . N . L . şi P.N.Ţ.
Declaraţia B l o c u l u i Naţional Democratic, publicată de „România
liberă", cuprindea aceleaşi obiective majore ale m o m e n t u l u i : încheierea
fără întîrziere a u n u i armistiţiu cu Naţiunile U n i t e ; ieşirea României
d i n Axă, eliberarea ţării de ocupaţia germană, alăturarea ei Naţiunilor
U n i t e şi restabilirea independenţei şi suveranităţii naţionale ; înlătu­
rarea r e g i m u l u i de dictatură şi înlocuirea l u i cu u n r e g i m constituţional
democratic, pe baza acordării d r e p t u r i l o r şi libertăţilor civice t u t u r o r
cetăţenilor ţării ; menţinerea unei o r d i n i democratice şi realizarea păcii,
în c o n f o r m i t a t e cu interesele s t a t u l u i şi p o p o r u l u i român . 2 9

Rînd pe rînd sînt atrase de partea forţelor patriotice şi alte cercuri

politice şi categorii sociale.
O susţinută activitate a desfăşurat „România l i b e r ă " p e n t r u m o b i ­
lizarea şi atragerea armatei de partea forţelor antifasciste. Manifeste
şi apeluri înflăcărate îndemnau armata română să înceteze l u p t a în răz­
b o i u l h i t l e r i s t . „Soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri români — se spune în
apelul «României libere» adresat armatei la 28 i u l i e 1944 — refuzaţi
să mai executaţi ordinele nemţilor. Destul ! întoarceţi armele contra
nemţilor ; alungaţi-i de pe pămîntul p a t r i e i noastre ; alăturaţi-vă vitezei
A r m a t e i Sovietice şi A l i a t e ; luptaţi împreună cu ele p e n t r u nimicirea
completă a h i t l e r i ş t i l o r " . Starea de s p i r i t antihitleristă cunoaşte în
30

acest m o m e n t şi în rîndurile armatei noi d i m e n s i u n i . O anchetă efectuată

pe f r o n t consemnează f a p t u l că soldaţii şi ofiţerii n u m a i voiau să con­
t i n u e războiul antisovietic, că m a j o r i t a t e a comandanţilor de regimente
a f i r m a u că n u se m a i poate conta pe unităţile l o r . La această situaţie, 3 1

fără îndoială, o contribuţie însemnată o adusese şi „România liberă".

Mişcarea de rezistenţă d i n ţara noastră a fost puternic stimulată
şi de evenimentele internaţionale. Pe toate f r o n t u r i l e de luptă, la răsărit,
apus. sud, în aer şi pe mare armatele hitleriste erau bătute şi înfrînte . 3 2

T r u p e l e aliate obţineau v i c t o r i i după v i c t o r i i , l u p t a popoarelor d i n ţările

E u r o p e i împotriva G e r m a n i e i naziste cunoştea o amploare deosebită.
„România liberă", alături de întreaga presă comunistă şi antifascistă,
i n f o r m a în m o d curent despre mersul războiului, explica esenţa şi sensul
evenimentelor politice, procesele care aveau loc pe plan internaţional,
ceea ce sporea şi m a i m u l t hotărîrea p o p o r u l u i român de a l u p t a p e n t r u
eliberarea p a t r i e i .

„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 9, d i n 10 august 1944.

• w
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , nr. 2, d i n 28 i u l i e 1944.
3 1
România în războiul antihitlerist, 23 August 1944 — 9 mai 1945, Ed. mili­
t a r ă , B u c u r e ş t i , 1966, p. 43.
3 2
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 7, d i n 10 i u l i e 1944.

www.mnir.ro
 ( . . ..urea M< 4»tr*, » t» MAM \ 1At.lt. IA

KumMaÎiitrăl
*·.·•• . '• : ·· cu ţ a » r î Λ U * » ta
1

frtipurite Φα jurul t i u : adSpoat, («'„TIC*,

sir;..: local »i pretutindeni unde te «fii!
v t * i \ Ν . u n i t ι Ν Piment!
r II 1 " t I I. I \ Λ H M I !
Z i t e p t r i i ' o r i i - •

CĂTRE TOŢI CETĂŢENII CAPITALEI !

ROMANI PATRIOŢI J
Noul guvern «I f t p r t i e n t * n ( i l o r BLOCULUI NAIIOSAI* A S Τ IΗ Π L Ε Κ IS Τ

* reaiiiaî cea mai ariâtoare d o r i n i * a întregului popi if Bin ţa Pacea CU Aliaţii 1

La imitaţia t i c u t f l nunţilor s 4 ρ Ar Λ ϋ c · * e 4 lure. drept rtfpuill
Fi AU DESCHIS rOCH i t t P ι. )•'Γ. » VtASTPA.
t>op* i e , timp «ie 3 Ani CU ejut»>rt;l !radiU.>ri.>iui Ant'nc-tu, au , ι· f u M
Ţ a r a n o a s t r ă cum le-au plăcut.
d u p * ce timp de 3 ani f l o a r e a tineretului nostru ţi-a vàr-ut sângele
pentru planurile l«r neeune$»i de a * t Aρ Aη I l u m e a ,
•vt ti M >.. Bt>M»%m«l\/ \ l N M«il> » \ i n • Ί » »sn turn numai «I »unt In H a r e l

Lupta e pe v i a ţ a şi pe moarte !
Scopul nemţilor e clar :
ei vor s a i n n e c e i n s â n g e populaţia Capitalei,
aţa cam au târut •>> cu populaţia altor « r a f t .
Prut sAlfcAtlcla »ί u ' « cu cure ne bombai d e s » r . : rin faptul c A au otrAvit apa
i

Capitalei, «i »l-au dat « r a n a pe faţA.

Ştim ce s'Ht taţiWffta ia lafciit rând ar r t U f l chiar vremelnic vA pun» mâna
pt C a p i t l l â . M&tflui ce l-ar d i tilĂnţul ST H t r r r t jet c eu .omis f i pftnâ a m m -- ct g r o f f l - . l l !

Armata Sovietica Eliberatoars se a p r o p i e 1

lot i l n . t rea n e m \i I o r^ < > i t · ι( r ţ,J
lo-u pinâ atunci apêrsrea Capitalei cade in f a r c i r a η o a Î t r Ai
SA lua"i n c m j i j d t l u < rotcll vcUtet» ai I'ARISLLII, care ci .«.Ι-ι.;ιιη au iorA|it
PaHaal de cotropitorii nemfi !
Noi !•• hue ·|ι t.<> em la M i
Pentut àceaata v ne» lie ca tnţi acei r»rl Mint in -tare «a poarte arme »a »e
r'Ctif'f tmmh ia ( OMAMiAMI Ν H I IFOjtMATHJtjÙj^g ΠΙ LţPŢA PAfWOTICE
", Ι'^«..ι ι • ι II II • Il II. -~
liirt Pa*!.' ι l ' i l i p ' - t u iŞ.i'.nua Jiar.u •- .Alee-i AU var ii ι», - p - r « f l Inarmtţl.
Viaţc noa'.tra şi a copiilor noştri este in pericol I
MHKHAAI» ' w i n — τ iiiiiwiin i u n 1
i f T i — ι -ΊΠΠΎΤ - tiu ιΐΐΊΐίί m τ » - • r t TTifirTTffrwTiTrif*fp * *"mmmmimmemtfmm^'mmmmmmmBtmewvtmm
j —

Nu a v e m timp de pierdut ! -

viVTHIMlciR
HUI

3. E d i ţ i a s p e c i a l ă a z i a r u l u i „ R o m â n i a l i b e r ă ', a p ă r u t ă l a 24 a u g u s t 1944.
p u b l i c i n d C h e m a r e a C o m a n d a m e n t u l u i f o r m a ţ i u n i l o r de l u p t ă p a t r i o t i c e .

www.mnir.ro
116 IORDANA L U N G U

Puternica efervescenţă social-politică, creşterea considerabilă a

a stării de s p i r i t antihitleriste, panica şi deruta care cuprinseseră cercu­
r i l e politice dominante arătau că premisele necesare salvării ţării s-au
maturizat. Conjugînd condiţiile interne cu o situaţie internaţională favo­
rabilă, P a r t i d u l Comunist Român încheie pregătirile în vederea înlătu­
rării d i c t a t u r i i militaro-fasciste.
Premergător m a r e l u i eveniment istoric, „România liberă" adresează
întregului popor u n u l t i m apel în condiţiile ilegalităţii. Sub t i t l u l „ S a l ­
varea României stă în p r o p r i i l e noastre mîini", z i a r u l scria : „Numai
dovedind că sîntem u n popor ce ştie să cucerească libertatea şi onoarea
naţională v o m şterge pata ruşinoasă a complicităţii cu hitleriştii şi v o m
cîştiga d r e p t u l la viaţă în rîndul naţiunilor l i b e r e " . 33

I n ziua de 23 A u g u s t 1944, mişcarea de rezistenţă d i n ţara noastră

a îmbrăcat f o r m a sa cea m a i înaltă — l u p t a cu arma în mînă. Se declan­
şează insurecţia naţională antifascistă, cînd g u v e r n u l Antonescu este
răsturnat, iar România iese d i n războiul dus alături de Germania nazistă,
alăturîndu-se Coaliţiei antihitleriste.
I n noaptea de 23 august, în zgomotul împuşcăturilor, cînd unită­
ţile m i l i t a r e şi formaţiunile de luptă patriotice atacau obiectivele h i t l e ­
riste, s-a redactat, paginat şi tipărit „România liberă". S-a hotărît ca
acest număr să f i e i n t i t u l a t : „Ediţie specială", p e n t r u că o altă echipă
lucra la apariţia p r i m u l u i număr legal al z i a r u l u i . I n cazul cînd nemţii
reuşeau să ocupe o parte a Capitalei, să apară u n u l d i n cele două numere
aflate în p r e g ă t i r e . I n cele d i n urmă, la 24 august 1944, au apărut
34

ambele : „Ediţia specială" în f o r m a t mic (25 χ 20 cm), publicînd Chema­

rea C o m a n d a m e n t u l u i formaţiunilor de luptă patriotice, iar p r i m u l număr
legal a apărut în d i m e n s i u n i de 60 χ 45 cm. I n paginile acestuia sînt
publicate documente de însemnătate istorică : Declaraţia C C . a l P.C.R.,
Declaraţia g u v e r n u l u i şi Proclamaţia regelui către ţară, p r i n care masele
populare erau i n f o r m a t e despre evenimentele desfăşurate în ziua p r e ­
cedentă şi noua situaţie politică şi militară a României, chemîndu-le la
luptă, cu arma în mînă, p e n t r u zdrobirea t r u p e l o r h i t l e r i s t e aflate pe
t e r i t o r i u l ţării.
Se încheie, astfel, u n u l d i n capitolele cele m a i zbuciumate ale
istoriei p a t r i e i noastre — l u p t a de rezistenţă antifascistă. I n cadrul
acestei lupte, z i a r u l „România l i b e r ă " a scris numeroase pagini de acti­
vitate glorioasă, revoluţionară. Numele şi întreaga sa existenţă ilegală
se integrează organic în l u p t a p o p o r u l u i român împotriva fascismului
şi a războiului h i t l e r i s t , aducînd la aceasta o contribuţie valoroasă.
I n pagina întîia a p r i m u l u i număr legal se scrie : „România liberă"
încetează de a m a i f i u n ziar ilegal. Scrisă în temniţe, tipărită în hrube,
împărţită noaptea d i n o m în om pe sub mînă, „România l i b e r ă " a plătit
cu sînge d r e p t u l de a-şi p u r t a ca pe u n steag numele său înăbuşit în
teroare. „România l i b e r ă " rămîne şi n u va înceta niciodată să f i e u n
ziar de l u p t ă " . D i n rîndurile citate constatăm, n u fără emoţie, că
3 5

3 3
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 10, d i n 22 a u g u s t 1944.
A l e x . G r a u r , Un
3 4
ziar legal pregătit în ilegalitate, în „ P r e s a n o a s t r ă " , n r . 8,
d i n august 1944, p. 18.
3 5
„ R o m â n i a l i b e r ă " , a n . I I , n r . 11, d i n 24 august 1944.

www.mnir.ro
 Anal ii 1944 24 Mugust 1944

ROHIflNin LIBERA
23 AUGUST 4944
RMSTURNMREM REGIMULUI
HITLERIST DIN ROMMNtM
J*e*-t&"*« Lib***"tec«4#*iéde * m*! Declaraţia Comitetului Central DECLARAŢIA
B lift V»* >i*i%9; D* t*«» *ni ÎOâi« «c««-
ata i*4»ţi* $! lupt*. Sert*» In fcWfiftfţe, al Partidului Comunist GUVERNULUI
tlpèrm in hnA>#. împărţit* rtoapie» β*Λ
cm f.i o n pe sub mâftâ «Romàwi* ti* dm România
(wrtt c* f» u*i iïe*e ftym-H* *ttv în*-
t» la-oar*
S* *s *>« ïrttr'o ri cm *w*efîr!$& t*t*
toAkfJift? β» c i t i «pf$â htAftfïf» *'* ce-
ru* ii»&**r* cwftni *cr-« «cl
^Womiiwa Ltimè" r*mft«« j»ftw?a

tM4, ΐοβίβ ή4*ϊ*Η-!** ¥>'iton*!yî

B«Î« iegimântui pe cer*-) H»***..

Proclamaţia Regelui către Ţară

•l•

M-.--t»-. •••
'Λ ••
••

•W ....

«%·*<(«· **·*· #» *·*•-*** r y*nfţtâ

S <MmM tumor** êe

4. P r i m u l n u m ă r l e g a l a l z i a r u l u i „ R o m â n i a l i b e r ă " , apărut
l a 24 august 1944.

www.mnir.ro
118 ÎORDANA L U N G U

„România l i b e r ă " îşi încheiase seria apariţiilor ilegale cu conştiinţa

nobilei m i s i u n i împlinite şi cu legămîntul solemn de a continua l u p t a
în slujba forţelor revoluţionare, a P a r t i d u l u i Comunist Român.
Ducînd m a i departe tradiţiile l u p t e i sale ilegale, în noile condiţii
istorice create dg v i c t o r i a insurecţiei naţionale antifasciste, „România
l i b e r ă " şi-a adus preţiosul său aport la l u p t a întregului popor, m o b i l i -
zînd masele la înfăptuirea m a r i l o r transformări revoluţionare d i n anii
revoluţiei populare şi a construcţiei socialismului pe pămîntul României.
A c u m , l a t r e i decenii de la apariţia p r i m u l u i număr, „România l i b e r ă "
se prezintă cu u n bogat bilanţ a l activităţii sale revoluţionare, cu u n
prestigiu cucerit în l u p t e grele, alături de întreaga noastră presă c o m u ­
nistă. „Acordarea O r d i n u l u i «Steaua R e p u b l i c i i Socialiste România»
clasa a I - a — s u b l i n i a secretarul general a l P.C.R., Nicolae Ceauşescu.
cu p r i l e j u l înmînării valoroasei distincţii — constituie o apreciere a con­
ducerii de p a r t i d şi de stat p e n t r u contribuţia pe care z i a r u l „România
liberă", cei ce l - a u redactat şi tipărit au adus-o l a cauza eliberării p a t r i e i
noastre, la dezvoltarea democraţiei şi apoi la dezvoltarea socialistă
a României" . 3 6

A N E X A
c u n u m e r e l e z i a r u l u i i l e g a l „ R o m â n i a l i b e r ă " a p ă r u t e în p e r i o a d a
28 i a n u a r i e 1943—22 august 1944

A N U L I D E APARIŢIE A N U L I I D E APARIŢIE
N r . 1, d i n 28 i a n u a r i e 1943. Nr. 1, d i n 28 i a n u a r i e 1944.
N r . 4, d i n 15 a p r i l i e 1943. Nr. 2, d i n 22 m a r t i e 1944.
Nr. 3, d i n 9 m a i 1944.
N r . 5, d i n 8 a u g u s t 1943.
Nr. 4, d i n 26 m a i 1944.
N r . 6, d i n 15 s e p t e m b r i e 1943. Nr. 5, d i n 6 i u n i e 1944.
N r . 7, d i n 12 o c t o m b r i e 1943. Nr. 6, d i n 28 i u n i e 1944.
Nr. 7, d i n 10 i u l i e 1944.
Nr. 8, d i n 28 i u l i e 1944.
Menţiune
Nr. 9. d i n 10 a u g u s t 1944.
N r . 2 şi 3/1943 n u a u fost î n c ă identificate. Nr. 10, d i n 22 august 1944.

C O N T R I B U T I O N D E L A G A Z E T T E I L É G A L E „ROMÂNIA L I B E R A "
A L'ACTION ANTIFASCISTE D UP E U P L E ROUMAIN

— Résumé —

L a gazette i l l é g a l e „ R o m â n i a l i b e r ă " , gazette de lutte patriotique et a n t i ­

fasciste, a i n a u g u r é l a s é r i e de p a r u t i o n s le 28 j a n v i e r 1943, p a r l ' i n i t i a t i v e et sous
la d i r e c t i o n d u P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n .
S o n a p p a r i t i o n a é t é d é t e r m i n é e p a r l e besoin i m p é r i e u x d'une p u b l i c a t i o n
de toutes l e s forces patriotiques de R o u m a n i e , m i l i t a n t pour l e u r u n i o n en se

3 6
N i c o l a e C e a u ş e s c u , Cuvîntare cu prilejul decorării ziarului „România liberă"
cu ordinul „Steaua Republicii Socialiste România" clasa a I-a, în „ R o m â n i a liberă"
d i n 31 i a n u a r i e 1973.

www.mnir.ro
ZIARUL I L E G A L „ROMÂNIA LIBERA"
119

b a s a n t s u r une p l a t e - f o r m e c o m m u n e en u n large F r o n t N a t i o n a l A n t i h i t l é r i e n
et l a r é a l i s a t i o n des objectifs de l a lutte a n t i f a s c i s t e : f a i r e tomber l a dictature
m i l i t a i r e - f a s c i s t e et f o r m e r u n g o u v e r n e m e n t des r e p r é s e n t a n t e s de toutes les forces
antifascistes, r e t i r e r le p a y s de l a g u e r r e h i t l é r i e n n e , s a c o n n e x i o n à l a C o a l i t i o n
a n t i h i t l é r i e n n e et l a l i b é r a t i o n de l a p a r t i e a u n o r d de l a T r a n s y l v a n i e , e n r é t a ­
b l i s s a n t tous les droite et les l i b e r t é s d é m o c r a t i q u e s .
L e s investigations faites c o n c e r n a n t l a p r e s s e c o m m u n i s t e de ce temps attes­
tent le fait q u ' e n t r e 1943 et 1944 l a gazette „ R o m â n i a l i b e r ă " a é t é le p r i n c i p a l
organe c e n t r a l de presse, l ' a r m e l a p l u s c o m b a t i v e de l a lutte antifasciste. E n
d é p i t des conditions s p é c i a l e m e n t d i f f i c i l e s , de l a t e r r e u r fasciste, l a gazette é t a i t
d i f f u s é e s u r tout le territoire d u p a y s . E l l e a p o r t é s a n s cesse et a v e c une f e r m e t é
r é v o l u t i o n n a i r e l a parole d u P a r t i C o m m u n i s t e en tous l e s coins d u p a y s , a m i l i t é
pour le d é v e l o p p e m e n t d a n s les m a s s e s de l ' i n f l u e n c e et le prestige d u P . C . R . ,
p o u r l ' a r m e m e n t p o l i t i q u e et l ' a f f e r m i s s e m e n t i d é o l o g i q u e des m i l i t a n t s antifascistes.
L e n o m et toute l'existence i l l é g a l e de l a gazette „ R o m â n i a l i b e r ă " sont
o r g a n i q u e m e n t i n t é g r é s en l a lutte d u p e u p l e r o u m a i n contre le f a s c i s m e et l a
guerre hitlérienne.
E n m ê m e temps avec l a v i c t o i r e de l ' i n s u r r e c t i o n n a t i o n a l e antifasciste d'août
1944, l a „ R o m â n i a l i b e r ă " a c e s s é son a c t i v i t é i l l é g a l e a v e c l a c o n s c i e n c e d'avoir
a c c o m p l i s a noble m i s s i o n . L e l e n d e m a i n a p p a r a î t le p r e m i e r n u m é r o légal de l a
gazette, a v e c l'engagement s o l e n n e l de c o n t i n u e r l a lutte a u s e r v i c e des forces
révolutionnaires, du Parti Communiste Roumain.
A l'occasion de l ' a n n i v e r s a i r e de trois d é c e n n i e s d'existence, le S e c r é t a i r e
G é n é r a l d u P . C . R . , le c a m a r a d e N i c o l a e C e a u ş e s c u s o u l i g n a i t : „ L ' o c t r o i de l ' o r d r e
„ S t e a u a R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a " I - è r e c l a s s e constituie u n e a p p r é c i a t i o n de
l a d i r e c t i o n d u P a r t i et de l ' E t a t p o u r l a c o n t r i b u t i o n que l a gazette „ R o m â n i a
l i b e r ă " , c e u x q u i l'ont r é d i g é e et i m p r i m é e , ont a p p o r t é à l a cause de notre l i b é ­
r a t i o n , a u d é v e l o p p e m e n t de l a d é m o c r a t i e et ensuite a u d é v e l o p p e m e n t socialiste
de l a R o u m a n i e " .
L ' i n v e s t i g a t i o n e n t r e p r i s e s u r l a gazette i l l é g a l e „ R o m â n i a l i b e r ă " a e u c o m m e
but de m e t t r e e n é v i d e n c e s a r i c h e a c t i v i t é a n t i f a s c i s t e , sa c o n t r i b u t i o n v a l e u r e u s e
— c ô t e à c ô t e a v e c toute l a presse c o m m u n i s t e — à l a lutte a n t i f a s c i s t e du peuple
roumain.

www.mnir.ro
 A C T I V I T A T E A R E G I O N A L E I P.C.R. B A N A T
P E N T R U O R G A N I Z A R E A MIŞCĂRII D E REZISTENŢA
A N T I F A S C I S T A , 1940—1944

de G A V R I L À SARAFOLEAN

Evenimentele d i n anii 1940—1941 — instaurarea d i c t a t u r i i m i l i t a r e -

fasciste în septembrie 1940, subordonarea ţării faţă de Germania nazistă,
împingerea României în războiul h i t l e r i s t împotriva U n i u n i i Sovietice —
au avut consecinţe dezastruoase asupra situaţiei generale d i n ţară. con­
s t i t u i n d f o c a r u l t u t u r o r nemulţumirilor d i n rîndurile maselor populare,
f o n d u l general al stării de s p i r i t antifasciste a p o p o r u l u i român.
I n apărarea intereselor vitale naţionale şi sociale ale ţării s-a r i d i c a t
de la început cu hotărîre P a r t i d u l Comunist Român. Dînd glas frămîn-
tărilor şi aspiraţiilor uriaşei majorităţi a populaţiei, P.C.R. a m i l i t a t cu
consecvenţă şi a organizat mişcarea de rezistenţă a p o p o r u l u i român.
I n documentele sale programatice d i n această perioadă — platformele
d i n decembrie 1940 şi ianuarie 1941, Circulara C C . al P.C.R. d i n 8 i u l i e
1941, P l a t f o r m a p r o g r a m d i n 6 septembrie 1941, Rezoluţia C o m i t e t u l u i
Central d i n ianuarie 1942 şi altele — P.C.R. şi-a expus poziţia faţă de
evenimentele i n t e r n e şi externe, a orientat lupta maselor p e n t r u răstur­
narea d i c t a t u r i i militaro-fasciste, scoaterea ţării d i n războiul antisovietic,
alungarea d i n ţară a hitleriştilor, recucerirea libertăţii şi independenţei
naţionale, eliberarea părţii de n o r d a T r a n s i l v a n i e i şi altele. Pe baza
acestor obiective s-a t r e c u t la organizarea mişcării de rezistenţă, care a
îmbrăcat f o r m e variate şi la care au participat m u n c i t o r i , ţărani şi i n t e ­
lectuali, i n d i f e r e n t de naţionalitate, oameni aparţinînd d i f e r i t e l o r clase şi
pături sociale, animaţi de sentimente naţionale, patriotice.
în cadrul mişcării de rezistenţă d i n ţara noastră u n loc i m p o r t a n t
1-a ocupat l u p t a maselor populare d i n Banat, organizată şi condusă de
organizaţiile locale ale P.C.R.
I n a r t i c o l u l de faţă v o m încerca să facem o sinteză a capacităţii
organizatorice a P.C.R. i n Banat, a activităţii sale propagandistice şi a
p r i n c i p a l e l o r f o r m e de luptă desfăşurate în acei ani de grea cumpănă.
Pînă în vara a n u l u i 1940, activitatea organizaţiilor P.C.R. d i n
Banat era îndrumată şi coordonată de C o m i t e t u l T e r i t o r i a l Transilvania
şi Banat al P.C.R., cu sediul la C l u j , în Banat existînd numai organizaţii
judeţene şi locale. I n u r m a d i c t a t u l u i de la Viena din 30 august 1940,
cînd partea de n o r d a T r a n s i l v a n i e i a fost cedată U n g a r i e i horthyste,
Secretariatul C C al P.C.R. a hotărît ca p e n t r u t e r i t o r i i l e rămase d i n
T r a n s i l v a n i a şi p e n t r u organizaţiile d i n Banat să continue a funcţiona
C o m i t e t u l T e r i t o r i a l T r a n s i l v a n i a şi Banat cu sediul la Timişoara, cu două

www.mnir.ro
122 GAVRILA SARAFOLEAN

comitete regionale la Timişoara şi S i b i u '. Această reorganizare a fost

însoţită de îmbunătăţirea compoziţiei organelor de conducere, în care
au fost promovaţi m u n c i t o r i i ce s-au remarcat în organizarea şi condu­
cerea demonstraţiilor d i n septembrie 1940. Rezultatele pozitive obţinute
de C o m i t e t u l T e r i t o r i a l T r a n s i l v a n i a şi Banat în întărirea organizaţiilor
de p a r t i d în principalele centre muncitoreşti d i n această zonă — T i m i ­
şoara, Reşiţa, Braşov, S i b i u , Valea J i u l u i —, în organizarea şi conducerea
2

luptelor antifasciste, au făcut ca munca de coordonare a mişcării de

rezistenţă să devină t o t m a i complexă. P o r n i n d de la aceste considerente
la începutul a n u l u i 1943, C C . a l P.C.R. a hotărît desfiinţarea C o m i t e t u l u i
T e r i t o r i a l T r a n s i l v a n i a şi Banat şi înfiinţarea Comitetelor Regionale
P.C.R. Banat, cu sediul la Timişoara, şi Ţ a r a Bîrsei, cu sediul la Braşov,
care d e v i n astfel subordonate direct C.C. al P.C.R. . 3

Hotărîrile Secretariatului C.C. al P.C.R. au a v u t o înrîurire pozitivă

asupra întregii activităţi a p a r t i d u l u i comunist în Banat. Noile organe de
conducere au desfăşurat o intensă muncă p e n t r u reorganizarea cadrelor,
p e n t r u recrutarea de n o i m e m b r i şi constituirea unor n o i celule, îndeosebi
în principalele întreprinderi i n d u s t r i a l e d i n regiune. I n anii d i c t a t u r i i
militare-fesciste, în Banat existau organizaţii de p a r t i d în numeroase
întreprinderi, p r i n t r e care Atelierele C.F.R. d i n Timişoara şi A r a d ,
I n d u s t r i a lînii şi Uzinele „Bozsak" d i n Timişoara, întreprinderile textile
arădene, Uzinele Reşiţa, unde existau 7 celule, la A n i n a , L u g o j , Caran­
sebeş, Bocşa Montană, Ocna de Fier şi altele . Acestora l i se alătură si 4

cele 7 organizaţii de cartier d i n Timişoara şi 4 d i n A r a d . S-au consolidat 5

şi dezvoltat legăturile p a r t i d u l u i la sate, reuşindu-se organizarea u n u i

număr de peste 25 de celule de p a r t i d , cum au fost cele de la J i m b o l i a ,
Sînnicolaul Mare, Periam, Recaş, Gătaia, Varias, Cenei, Deta, Cornic,
Teregova, Saravale, Sînpetru, Secusigiu, Vărădia, C u r t i c i , Şiria. Ci Inie
e t c . Totodată, comuniştii au f o r m a t g r u p u r i antifasciste sau şi-au creat
6

legături în unele unităţi m i l i t a r e d i n Timişoara şi L u g o j — R e g i m e n t u l

5 vînători, R e g i m e n t u l 20 I n f a n t e r i e , Manutanţa etc. — , desfăşurind o
susţinută muncă de pregătire a întoarcerii armelor împotriva hitlerişti-
l o r . O atenţie deosebită au acordat organizaţiile de p a r t i d d i n Banat
1

întăririi şi lărgirii colaborării cu F r o n t u l P l u g a r i l o r , dezvoltării a c t i v i ­

tăţii U n i u n i i Patrioţilor, în care au fost atraşi numeroşi intelectuali, mici
meseriaşi, funcţionari, m e m b r i ai organizaţiilor locale ale P a r t i d u l u i
Naţional Ţărănesc, precum şi alte categorii sociale ce se opuneau dicta­
t u r i i militare-fasciste . 8

Organizaţiile P.C.R. d i n Banat au desfăşurat o bogată activitate p r o ­

pagandistică p e n t r u demascarea d i c t a t u r i i fasciste şi a războiului h i t l e r i s t ,
A r h i v a C . C . a l P . C . R . , f o n d 1, m a p a 106/1940 ; fond 11, dosar 3136, f i l a 220 ;
1

f o n d 96, d o s a r 1472, f i l e l e 6—7.

A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, d o s a r 168, ff. 1—39.
2

I d e m , f o n d 11, d o s a r 3091, f. 84.

3

I d e m , f o n d 11, dosar 2848, f. 227 şi 230 ; d o s a r 3021, f. 5 ; dosar 3143, f. 33

4

şi 43 ; d o s a r 3145, f. 170 ; fond 96, d o s a r 690, f. 145—149.

I d e m , f o n d 11, d o s a r 2848, f. 227 ; f o n d 96, dosar 690, f. 145—149.
5

I d e m , fond 11, dosar 2848, f. 227, dosar 3003, f. 19, dosar 3021, f. 413—414,
6

d o s a r 3143, f. 33, f o n d 96, d o s a r 690, f. 145—149.

I d e m , f o n d 11, d o s a r 2858, f. 71—78, d o s a r 3039, f. 49—50, dosar 3084, f. 185.
7

I d e m , fond 1, d o s a r 168, ff. 1—39 ; z i a r u l „ R o m â n i a l i b e r ă " , editat de C o m i ­

8

tetul r e g i o n a l a l P . C . R . d i n B a n a t , o c t o m b r i e 1943.

www.mnir.ro
ACTIVITATEA R E G I O N A L E I P.C.R. B A N A T 1940—1S44 123

p e n t r u mobilizarea maselor populare în l u p t a de sabotare a maşinii de

război fasciste. O contribuţie însemnată la clarificarea maselor, la m o b i ­
lizarea şi înregimentarea lor în f r o n t u l l u p t e i antifasciste au adus-o, pe
lingă publicaţiile ilegale centrale, ziarele editate de C o m i t e t u l regional
al P.C.R. d i n Banat : „Presa liberă" (1941 : 3 numere identificate),
„România l i b e r ă " — Banat (1 ianuarie 1942—februarie 1944 : 7 numere).
„Libertatea p o p o r u l u i " (iunie 1943), „Apărarea" (1942—aprilie 1944 :
9 numere), „Luprta patriotică" (mai 1944), „Szabad Szo" (1941), ..Népsza-
badsàg" (7 febr. 1942—octombrie 1943: 7 numere) şi a l t e l e . I n pagi­ 9

nile acestor publicaţii au fost popularizate principalele documente ale

C.C. al P.C.R., au apărut numeroase chemări adresate oamenilor m u n c i i
de a se înrola în mişcarea de rezistenţă, informaţii asupra situaţiei grele
a m u n c i t o r i l o r şi ţăranilor, date demascatoare a d i c t a t u r i i m i l i t a r e -
fasciste, relatări despre luptele antifasciste d i n Banat şi alte centre ale
ţării, ştiri p r i v i n d succesele A r m a t e i Sovietice obţinute în luptele p u r t a t e
cu trupele h i t l e r i s t e etc.
Pe lîngă editarea şi difuzarea în rîndul maselor populare a presei
ilegale, în cursul anilor 1940—1944, organizaţiile P.C.R. d i n Banat au răs-
pîndit nenumărate manifeste şi fluturaşi cu caracter antifascist, în l i m b i l e
română, maghiară, germană şi sîrbă, p r i n care m u n c i t o r i i erau îndemnaţi
să saboteze producţia de război, ţăranii erau chemaţi să împiedice r e c h i -
ziţiile şi să ascundă cerealele, soldaţii să părăsească f r o n t u l , toate cate­
g o r i i l e sociale erau mobilizate să organizeze sabotaje, g r u p u r i de p a r t i ­
zani, să l u p t e p r i n orice mijloace împotriva d i c t a t u r i i fasciste şi a răz­
b o i u l u i antisovietic, p e n t r u o Românie liberă şi independentă. N u exista
r a p o r t al organelor de Poliţie şi Siguranţă care să n u semnaleze difuzarea
de manifeste şi fluturaşi în f a b r i c i şi ateliere, în cartiere şi pe străzi. în
sate şi unităţi m i l i t a r e , la Timişoara, A r a d , Reşiţa, Lugoj, Caransebeş,
A n i n a , Oraviţa, V i n g a . Recaş, Ghilad, Diniaş, Tormac, Moşniţa, Pecica,
Sînnicolaul Mare, Lipova, Nădlac, D o m a n , Secul şi alte localităţi . Pe 10

străzi, în nenumărate dimineţi, l o c u i t o r i i oraşelor d i n Banat, mergînd la

locurile de muncă sau după cumpărături, găseau fluturaşi cu iniţialele
„P.C.R." sau „U.T.C.", pe care erau i m p r i m a t e secera şi ciocanul şi d i f e ­
r i t e lozinci, ca „ J o s războiul ! Jos teroarea ! Jos scumpetea !", „Vrem
pace, pîine, libertate ! Trăiască l u p t a solidară a popoarelor p e n t r u pace
şi libertate !", „Trăiască România liberă !", „Jos H i t l e r ! Jos A x a ! V r e m
A r d e a l u l !" „Vrem pace cu U.R.S.S. !", „Ţărani ! N u daţi n i m i c p e n t r u
războiul l u i H i t l e r ! Jos g u v e r n u l trădător !", „Femei şi fete patriote ! S ă
nu lăsăm pe bărbaţii noştri să moară p e n t r u H i t l e r şi Antonescu !
S ă luptăm împotriva scumpetei, p e n t r u pace, pîine şi dezrobirea
naţională !" 11

n
N u m e r e l e identificate ale acestor publicaţii se a f l ă în A r h i v a I n s t i t u t u l u i
de s t u d i i istorice şi s o c i a l - p o l i t i c e d e pe l î n g ă C . C . a l P . C . R .
1 0
A r h i v a C . C . a l P . C . R . , f o n d 1, dosar 397, f. 32 ; fond 11, dosar 2811, f. 100,
105 ; dosar 2838, f. 397—398 ; dosar 2839, f. 178—180 ; dosar 2845, f. 6—8, 20—29, 35,
45—46 ; dosar 2854, f. 509—512 ; dosar 2856, f. 107—109 : d o s a r 2985, f. 3—4, 622—624 ;
d o s a r 2992, ff. 1 şi 12 ; d o s a r 3006, f. 4—5, 8—10, 27—49, 69—73, 77—81 ; dosar
3021 f. 5, 143—144 ; d o s a r 3026, f. 10 ; d o s a r 3035, f. 1, 404, 406, 408, 409 ; d o s a r
3054, f. 72—74 ; d o s a r 3145, f. 170 ; f o n d 96 ; dosar 1382, v o l . I , f. 100 ; dosar 1472, f. 7.
f l
Idem.

www.mnir.ro
 124 G A V B I L A S A R A F O L E A N

A c t i v i t a t e a organizatorică şi propagandistică desfăşurată de C o m i ­

tetul Regional P.C.R. Banat şi organizaţiile locale a dat roade bogate,
reflectîndu-se în variatele f o r m e de luptă p r i n care m u n c i t o r i i , ţăranii,
intelectualii şi celelalte categorii sociale s-au încadrat în mişcarea de
rezistenţă antifascistă d i n ţara noastră. Documentele v r e m i i c u p r i n d
nenumărate relatări despre acţiunile ce au a v u t loc în f a b r i c i l e şi pe
ogoarele B a n a t u l u i , p o r n i n d de la simple nemulţumiri, manifestate în
d i f e r i t e f e l u r i , pînă la l u p t a cu arma în mînă dusă împotriva d i c t a t u r i i
militare-fasciste şi a războiului hitlerist, p e n t r u independenţă naţională.
O formă de luptă, des folosită, au fost conflictele de muncă şi
grevele muncitoreşti. La întreprinderile industriale şi m i n i e r e d i n T i m i ­
şoara — Atelierele C.F.R., Uzinele „Bozsak", I n d u s t r i a l i n i i , Fabrica de
de încălţăminte „Turul", f a b r i c i l e : „Dermata", „Romitex", „Fadepa",
„Dura", „Orion" etc., la cele d i n A r a d — uzinele , , A s t r a " , A t e l i e r e l e C.F.R..
fabrica textilă „Neuman", la cele d i n Reşiţa, A n i n a , Bocşa Română, J i m -
bolia şi altele au a v u t loc numeroase conflicte de muncă p e n t r u mărirea
salariilor şi condiţii m a i bune de munGă, împotriva t r a t a m e n t u l u i i n u m a n
şi p e n t r u aprovizionarea cu alimente şi obiecte de primă necesitate . νλ

S e m n i f i c a t i v în această privinţă este u n r a p o r t al organelor represive, care

arată că n u m a i în Timişoara, i n l u n i l e ianuarie—august 1943, au a v u t loc
103 conflicte de muncă . M u l t e d i n aceste conflicte de muncă s-au trans­
13

f o r m a t , cu toate că erau interzise, în acţiuni greviste pe diferite durate,

c u m s-a întîmplat la fabrica de cărămidă d i n J i m b o l i a în noiembrie
1940 , Fabrica „Dura" d i n Timişoara în octombrie 1941 , Fabrica de
M ,5

sticlă d i n Tomeşti în m a i 1942 , F i l a t u r a de mătase d i n L u g o j în sep­

16

t e m b r i e 1943 , Atelierele C.F.R. Timişoara în m a i 1944

17
O mare
amploare a cunoscut greva celor 900 de m u n c i t o r i de la „Industria textilă
arădană" d i n m a i 1942, organizată de celula P.C.R., p e n t r u mărirea sala­
r i i l o r , împotriva concedierilor şi p e n t r u eliberarea m u n c i t o r i l o r arestaţi.
G r e v a a d u r a t m a i m u l t e zile şi s-a soldat cu satisfacerea parţială a
revendicărilor f o r m u l a t e de m u n c i t o r i . Deşi s-au desfăşurat p e n t r u obţi­
19

nerea unor revendicări economice, se poate aprecia că, p r i n stagnarea

producţiei, acţiunile greviste au căpătat şi u n caracter de sabotare a i n d u ­
s t r i e i de război a d i c t a t u r i i militare-fasciste.
O altă formă de luptă utilizată de m u n c i t o r i i d i n Banat, sub condu­
cerea organizaţiilor P.C.R., au c o n s t i t u i t - o acţiunile demonstrative cu
caracter economic şi politic. A s t f e l , la 24 m a i 1941, u n numeros g r u p de
1 2
I d e m , fond 1, d o s a r 168, ff. 1—39 ; fond 11, d o s a r 2838, f. 303 ; dosar 2998,
f. 263 ; d o s a r 3003, f. 25 ; dosar 3019, f. 28 ; d o s a r 3034, f. 253—254 ; dosar 3062,
f. 243—247 ; fond 72, d o s a r 6836, f. 226 ; d o s a r 6837, f. 220 şi 487 ; dosar 6841,
f. 89, 106, 140, 155 şi 163 ; z i a r u l „ P r e s a l i b e r ă " d i n 24 noiembrie 1941 ; z i a r u l
„ R o m â n i a l i b e r ă " — B a n a t , d i n 16 f e b r u a r i e 1942 şi i u l i e 1943.
L 1
A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 11, d o s a r 3020, f. 56—57.
1 4
I d e m , fond 1, m a p a 106/1940.
1 3
Z i a r u l „ P r e s a l i b e r ă " , d i n 24.XI.1941.
1(1
A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, d o s a r 141, ff. 226, 230.
1 7
I d e m , fond 16, dosar 3873, f. 143.
1 8
I d e m , fond 72, d o s a r 6841, f. 140.
V e z i V . M a r i n şi V . P e t r i ş o r , Lupta organizaţiei
1 9
P.C.R. din Banat, în fruntea
maselor populare, împotriva dictaturii militare-fasciste, pentru zdrobirea invadato­
rilor hitlerişti, în „ A n a l e l e I . S . I . S . P . " , nr. 4/1962.

www.mnir.ro
ACTIVITATEA R E G L O N A L E I P.C.R. B A N A T 1940—1944 125

femei d i n Timişoara au demonstrat în faţa sediului P r e f e c t u r i i şi a p r i ­

măriei cerînd d i s t r i b u i r e a făinii p e n t r u pîine . La Orşova, în octombrie 2 0

1941, u n g r u p de circa 300 de h a m a l i d i n p o r t au protestat la primărie

împotriva lipsei de p î i n e . La Oraviţa şi L u g o j au izbucnit incidente
2 1

antihitleriste cu care p r i l e j au fost r u p t e steaguri germane. La Reşiţa

m u n c i t o r i i au r i s i p i t o adunare hitleristă, după care, pe străzile oraşului,
au strigat lozinci a n t i h i t l e r i s t e şi au spart v i t r i n e l e unde era expus por­
t r e t u l l u i H i t l e r . Asemenea incidente între populaţie şi hitlerişti au avut
loc şi în Timişoara, pe străzi şi i n t r a m v a i e . 2 2

O formă de luptă caracteristică perioadei d i c t a t u r i i militare-fasciste

şi a războiului h i t l e r i s t a fost sabotarea directă a producţiei de război. La
îndemnul comuniştilor, m u n c i t o r i i de la Uzinele d i n Reşiţa, Atelierele
C.F.R. d i n Timişoara şi A r a d , Uzinele „Bozsak" — Timişoara şi , , A s t r a "
— A r a d , de la minele d i n A n i n a , D o m a n şi Secul, precum şi d i n alte
uzine a căror producţie era destinată războiului, au trecut la încetinirea
sistematică a r i t m u l u i de producţie, la neexecutarea la t i m p a lucrărilor,
au produs u n mare număr de piese cu defecte, au rebutât piesele de
schimb p e n t r u t a n c u r i şi t u n u r i , au incendiat o magazie cu piese de
schimb p e n t r u aruncătoare de mine, au deteriorat maşini şi i n s t a l a ţ i i . 23

Acţiunile de sabotaj, împletite cu celelalte f o r m e de luptă, au c o n t r i b u i t

la dezorganizarea şi scăderea producţiei, au întărit încrederea p r o l e t a r i a ­
t u l u i în forţele sale, au arătat necesitatea imperioasă a u n i r i i t u t u r o r
m u n c i t o r i l o r în l u p t a contra războiului şi fascismului, au influenţat pozi­
t i v l u p t a antifascistă generală.
Alături de m u n c i t o r i , în lupta împotriva d i c t a t u r i i militare-fasciste
şi a războiului antisovietic, s-au ridicat şi mase ale ţărănimii. Organiza­
ţiile P.C.R d i n satele bănăţene îndemnau pe ţărani să saboteze împrumu­
t u r i l e p e n t r u înzestrarea armatei, să se sustragă de la plata impozitelor,
să n u dea n i c i u n bob de grîu p e n t r u a s u p r i t o r i i hitlerişti, să saboteze
m u n c i l e o b l i g a t o r i i şi rechiziţiile, să n u se supună concentrărilor şi m o b i ­
lizării în armată. Răspunzînd chemării p a r t i d u l u i comunist, în numeroase
sate ţăranii au organizat d i f e r i t e acţiuni de sabotare a maşinii de
război h i t l e r i s t e . I n comuna C u r t i c i , ţăranii au izgonit cu f u r c i l e c o m i ­
sia de rechiziţii şi au spart scîndurile vagoanelor u n u i t r e n cu a l i ­
mente şi grîu ce u r m a să plece în Germania , iar în mai m u l t e comune 24

d i n judeţul Timiş, ţăranii au vîndut cerealele blocate de comisia de

rechiziţii, au tăiat vitele şi au distrus mijloacele de tracţiune . O rezis­ 25

tenţă similară au opus şi ţăranii d i n Niţchidorf, Ianova, Pustiniş, Cenei,

Pecica, Lipova, Deta şi alte comune . L u p t a ţărănimii muncitoare îm­
26

p o t r i v a d i c t a t u r i i militare-fasciste a a v u t u n r o l însemnat în cadrul miş­

cării de rezistenţă a p o p o r u l u i român.

2 0
A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 11, dosar 2986, f. 43.
2 1
Z i a r u l „ P r e s a l i b e r ă " , d i n 24.XI.1941.
2 2
Z i a r u l „ R o m â n i a l i b e r ă " - B a n a t , d i n 20 m a r t i e 1942.
2 3
A r h i v a C . C . a l P . C . R . , fond 1, dosar 141, f. 430 ; d o s a r 286, f. 1, 3, 4, 17,
32, 48, 57, 60, 64 şi 67 ; f o n d 11, dosar 2834, f. 387—388 ; d o s a r 3019, f. 29.
2 4
I d e m , fond 10, d o s a r u l 2732, f. 425 ; z i a r u l „ R o m â n i a l i b e r ă " - B a n a t , d i n
20 m a r t i e 1942.
2 5
A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , f o n d u l M i n i s t e r u l u i de I n t e r n e , dosar 422/1941.
2 6
„ P r e s a l i b e r ă " , d i n 24 s e p t e m b r i e 1941 ; „ R o m â n i a l i b e r ă " - B a n a t , din 24
i a n u a r i e şi 20 m a r t i e 1942.

www.mnir.ro
 G A V B I L A S A B A F O L E A N
126

A n u l 1944 cunoaşte o intensificare a mişcării de rezistenţă în

întreaga ţară. P l a n u l P.C.R. de a răsturna p r i n forţă d i c t a t u r a m i l i t a r o -
fascistă a fost acceptat de cercurile p a l a t u l u i , de l i d e r i i P.N.Ţ. Şi P.N.L.,
de reprezentanţi ai armatei. Toate e f o r t u r i l e au fost concentrate p e n t r u
pregătirea insurecţiei naţionale armate antifasciste şi antiimperialiste.
De o mare însemnătate în această pregătire, precum şi p e n t r u evoluţia
ulterioară a evenimentelor a fost crearea de către p a r t i d u l comunist a
u n o r formaţiuni înarmate p r o p r i i ale clasei muncitoare. Aceste forţe erau
menite să saboteze maşina de război hitleristă şi să constituie n u c l e u l i n
j u r u l căruia să se adune, în cursul insurecţiei, toţi patrioţii dornici să
lupte cu arma în mînă împotriva r e g i m u l u i fascist şi a i n v a d a t o r i l o r
hitlerişti. I n t r - u n raport al Comandamentului Formaţiunilor de luptă
patriotice, d i n septembrie 1944, făcîndu-se o succintă prezentare a înce­
p u t u l u i de organizare a detaşamentelor înarmate, se aprecia că în primă­
vara a n u l u i 1944 s-a creat u n comandament capabil să exercite
funcţiile ce r e v i n u n u i asemenea organ, să stabilească puncte de s p r i j i n
la ţară, să creeze organe regionale în Oltenia, Dobrogea, Moldova.
Banat şi Ţara Bîrsei, să asigure o bază de aprovizionare şi muniţiuni" . 2 7

In Banat activitatea a fost îndreptată spre organizarea formaţiunilor în

principalele întreprinderi ai căror m u n c i t o r i aveau o bogată experienţă
revoluţionară : Atelierele C.F.R., I n d u s t r i a lînii, Fabrica de lanţuri.
Uzinele Bozsak d i n Timişoara. I n d u s t r i a textilă arădană şi Uzinele
„Astra" d i n A r a d , Uzinele Reşiţa şi alte î n t r e p r i n d e r i . 28

I n această acţiune de organizare a a p a r a t u l u i m i l i t a r al p a r t i d u l u i

comunist se încadrează şi formarea unor grupe de partizani. Comitetul
regional al P.C.R. Banat a c o n s t i t u i t în Munţii Semenicului, în primăvara
a n u l u i 1944, g r u p u l de partizani „Mărăşeşti" . I n componenţa g r u p u l u i
2 9

i n t r a u m u n c i t o r i de la Atelierele C.F.R. Timişoara, Fabrica de maşini

agricole d i n Bocşa şi m i l i t a r i dezertori, între care şi ofiţeri. A r m a m e n t u l
şi echipamentul necesar provenea d i n t r - u n depozit secret constituit de
organizaţia P.C.R. Timişoara, cu s p r i j i n u l grupelor de patrioţi d i n u n i ­
tăţile m i l i t a r e aflate în oraş. înainte de a trece la acţiune, g r u p u l însă a
fost descoperit de organele de poliţie şi siguranţă. I n l u p t a cu j a n d a r m i i
a căzut eroic m u n c i t o r u l ceferist Ştefan Plavăţ. U l t e r i o r , autorităţile au
reuşit să aresteze o parte a partizanilor, care au fost supuşi la s c h i n g i u i r i
barbare. La îndemnul organizaţiilor P.C.R., numeroase g r u p u r i de m u n c i ­
t o r i , f e m e i şi t i n e r i a u protestat, p r i n m e m o r i i , împotriva s c h i n g i u i r i i par­
t i z a n i l o r d i n munţii B a n a t u l u i , manifestîndu-şi hotărîrea de a lupta, cu
arma în mînă, p e n t r u pedepsirea trădătorilor p o p o r u l u i , p e n t r u libertatea
şi indepedenţa naţională . Şi, într-adevăr, în zilele insurecţiei naţionale
3 0

armate antifasciste şi antiimperialiste d i n august 1944, sub îndrumarea

C o m i t e t u l u i regional al P.C.R. Banat, numeroşi m u n c i t o r i d i n Timişoara.
Arad", Reşiţa, ţărani d i n satele B a n a t u l u i au l u p t a t cu arma în mînă sau
au s p r i j i n i t p r i n d i f e r i t e căi unităţile m i l i t a r e în l u p t a împotriva t r u ­
pelor hitleriste.
2 7
A r h i v a C . C . al P . C . R . , fond 35, d o s a r u l 1, f i l a 15.
2 8
C o n f o r m u n u i t a b e l e x p u s în s a l a V I I a M u z e u l u i de Istorie a P a r t i d u l u i
C o m u n i s t , a m i ş c ă r i i r e v o l u ţ i o n a r e şi d e m o c r a t i c e d i n R o m â n i a .
2 9
A r h i v a C . C . a l P . C . R . , f o n d 1, d o s a r 397, ff. 84, 347—351 ; fond 10, dosar
2796, ff. 459—462 ; fond 11, d o s a r 2858, ff. 71—78.
3 0
I d e m . fond 11, dosar 2845, f. 5 ; dosar 2854, f. 187 ; dosar 3036, f. 191.

www.mnir.ro
 ACTIVITATEA ItEGLONALEI P.C.R. B A N A T 1940—1944 127

Aceste cîteva date şi fapte prezentate ilustrează cu prisosinţă capa­

citatea şi forţa organizatorică şi politică a p a r t i d u l u i comunist în Banat,
că activitatea eroică a patrioţilor bănăţeni a constituit o contribuţie
însemnată la lupta generală a p o p o r u l u i , condusă de P.C.R., p e n t r u răs­
turnarea d i c t a t u r i i militare-fasciste şi făurirea unei Românii libere, inde­
pendente şi democratice.

L'ACTIVITÉ D E L ' O R G A N I S A T I O N RÉGIONALE D U P A R T I

COMMUNISTE ROUMAIN DE BANAT POUR L'ORGANISATION
D U M O U V E M E N T D E R É S I S T A N C E A N T I F A S C I S T E , 1940—1944

— Résumé —

L ' a r t i c l e p r é s e n t e , en s y n t h è s e , l a c a p a c i t é d'organisation d u P a r t i C o m m u ­
niste R o u m a i n d a n s le B a n a t , son a c t i v i t é p r o p a g a n d i s t e et les p r i n c i p a l e s f o r m e s
de lulte d é p l o y é e s en B a n a t pour r e n v e r s e r l a d i c t a t u r e m i l i t a i r e - f a s c i s t e , l a
sortie du p a y s de l a g u e r r e a n t i s o v i é t i q u e , l ' e x p u l s i o n des h i t l é r i e n s d u pays, l a
nouvel".e c o n q u ê t e de l a l i b e r t é et de l ' i n d é p e n d a n c e nationale.
S o u s l a d i r e c t i o n d u C o m i t é R é g i o n a l d u P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n de
B a n a t , de p u i s s a n t e s organisations de P a r t i q u i e x i s t a i e n t et q u i ont é t é c r é é s d a n s
les p r i n c i p a l e s e n t r e p r i s e s de T i m i ş o a r a , A r a d , R e ş i ţ a , A n i n a , L u g o j , C a r a n s e b e ş ,
B o c ş a M o n t a n ă . O c n a de F i e r , a i n s i q u ' e n de n o m b r e u s e s l o c a l i t é s r u r a l e s ont
d é p l o y é l e u r a c t i v i t é . P a r l ' e n t r e m i s e de l a presse illégale, des manifestes et des
feuilles v o l a n t e s , les organisations d u P . C . R . de B a n a t ont d é m a s q u é l a d i c t a t u r e
m i l i t a i r e - f a s c i s t e et l a g u e r r e h i t l é r i e n n e en m o b i l i s a n t les m a s s e s p o p u l a i r e s en
l e u r lutte pour saboter l a m a c h i n e de guerre fasciste. L e s d o c u m e n t s de ce temps
c o m p o r t e n t de n o m b r e u s e s n a r r a t i o n s des actions q u i ont eu l i e u d a n s les f a b r i ­
ques et s u r les c h a m p s l a b o u r é s de B a n a t , c o n c r é t i s é e s d a n s les conflits de t r a v a i l
et les g r è v e s o u v r i è r e s , l e s actions d é m o n s t r a t i v e s à c a r a c t è r e é c o n o m i q u e et p o l i ­
tique, le sabotage de l a p r o d u c t i o n d e s t i n é e à l a guerre, des t r a v a u x obligatoires,
e n l ' i n s o u m i s s i o n a u x p é r i d e s m i l i t a i r e s et à l a m o b i l i s a t i o n des troupes de l ' a r m é e ,
e n l a lutte a r m e e n m a i n c o n t r e les troupes h i t l é r i e n n e s p e n d a n t l ' i n s u r r e c t i o n
a r m é e n a t i o n a l e a n t i f a s c i s t e et a n t i i m p é r i a l i s t e d'août 1944.

www.mnir.ro
M U Z E O L O G I E

www.mnir.ro
 CONCEPŢIA TEMATICĂ ŞI T E H N I C A M U Z E A L A
IN R E A L I Z A R E A M U Z E U L U I D E I S T O R I E
A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

de C O N S T A N T I N ILIESCU

Crearea M u z e u l u i naţional de istorie poate f i socotită u n eveniment

muzeistic care depăşeşte s i m p l u l cadru organizatoric şi capătă o semni­
ficaţie m u l t m a i înaltă pe plan cultural-ştiinţific, împlinind pe de o parte
năzuinţele şi strădaniile înaintaşilor, iar pe de alta îmbogăţind reţeaua
instituţiilor de cultură ce sînt chemate să-şi aducă o calitativă contribuţie
la nobila operă de educaţie în s p i r i t u l p a t r i o t i s m u l u i socialist a l
poporului nostru.
Sarcina realizării m u z e u l u i de istorie a p a t r i e i n u a fost desigur
uşoară, dar colectivul muzeului a beneficiat de la început şi pînă la înche­
ierea lucrărilor de amenajare a expoziţiei de bază de o permanentă îndru­
mare şi s p r i j i n d i n partea organelor superioare de p a r t i d şi de stat,
precum şi de o fructuoasă colaborare cu specialişti de la i n s t i t u t e ale
Academiei, unităţi muzeale, arhive, biblioteci etc.
I n alcătuirea p l a n u l u i tematic piatra unghiulară au constituit-o
tezele m a t e r i a l i s m u l u i dialectic şi istoric, urmărindu-se c r i t e r i i l e crono­
logiei etapelor istorice, p r i n c i p i i l e cauzalităţii şi interdependenţei d i n t r e
bază şi suprastructură, reprezentarea ariei geografice a t e r i t o r i u l u i locuit
de p o p o r u l român şi strămoşii săi, r o l u l maselor în făurirea istoriei,
importanţa mişcărilor social-politice în evoluţia societăţii.
F ă r ă a pierde d i n vedere prezentarea unitară şi neîntreruptă a
milenarei i s t o r i i a p o p o r u l u i român, atît în t i m p şi spaţiu, cît şi expo-
ziţional, M u z e u l a fost conceput tematic şi funcţional pe secţii ce coincid
cu epocile istorice : străveche, veche, medie, modernă, contemporană,
repartizîndu-se p e n t r u fiecare epocă spaţii corespunzătoare cu întinderea
în t i m p , cu complexitatea fenomenelor istorice şi chiar în r a p o r t cu
bogăţia şi valoarea m a t e r i a l u l u i documentar.
T o t în cadrul expoziţiei de bază au fost constituite secţii pe colecţii
de materiale : tezaurul istoric, l a p i d a r i u m şi cabinetul numismatic, care
beneficiază de spaţii autonome.
P r i n c i p i u l călăuzitor în organizarea M u z e u l u i de Istorie al R e p u ­
b l i c i i Socialiste România — e x p r i m a t cu claritate şi f u n d a m e n t a t ştiin­
ţific în documentele de p a r t i d şi de stat — a fost înfăţişarea veridică
a istoriei p a t r i e i , relevîndu-se cu obiectivitate condiţiile concrete de
dezvoltare economică, social-politică şi culturală ale fiecărei orînduiri
sociale în parte.

www.mnir.ro
132 CONSTANTIN ILIUSCU

De la început s-ar putea pune întrebarea asupra a ceea ce aduce

nou în concepţia tematică şi modul de organizare M u z e u l naţional de
istorie în c o n t e x t u l experienţei muzeografice d i n ţară şi chiar pe plan
internaţional.
Noutatea constă în p r i n c i p a l în p r o f i l u l muzeului, care şi-a propus
să strîngă laolaltă unele d i n cele m a i reprezentative şi concludente m ă r ­
t u r i i ale c u l t u r i i materiale şi spirituale ale istoriei p o p o r u l u i român,
de la cele m a i vechi dovezi ale existenţei o m u l u i pe aceste meleaguri şi
pînă i n contemporaneitate, demonstrînd a p o r t u l societăţii carpato-danu-
biene la p a t r i m o n i u l c u l t u r i i universale, precum şi ideile fundamentale
ale istoriei româneşti : vechimea, continuitatea neîntreruptă şi unitatea
de limbă şi neam a p o p o r u l u i nostru.
Colectivele de muzeografi, organizate pe secţii, p o r n i n d de la c r i t e ­
r i i l e generale stabilite, au elaborat tematica expoziţiei de bază în mod
u n i t a r pe ansamblu, dar cu păstrarea specificului în conţinut, căutînd
să găsească f o r m e şi mijloace cît m a i variate p e n t r u redarea şi punerea
în valoare a fenomenelor istorice, cît şi a p a t r i m o n i u l u i muzeistic d i n
fiecare epocă '.
La epocile străveche, veche şi p e n t r u p r i m a parte a feudalismului
s-a folosit m a i m u l t sistemul grupării materialelor pe categorii : unelte
şi i n v e n t a r gospodăresc, ceramica pe complexe de c u l t u r i materiale,
obiecte de artă şi cultură spirituală etc., prezentate în succesiunea lor
cronologică. La celelalte orînduiri sociale, unde fenomenele istorice au
crescut în complexitate, s-a urmărit cuprinderea şi reflectarea p r o p o r ­
ţională a diverselor aspecte, păstrînd ca n u m i t o r comun interdependenţa
d i n t r e bază şi suprastructură.
Dată f i i n d întinderea mare a spaţiului de expunere, ca şi numărul
impresionant al exponatelor, p e n t r u a evita u n i f o r m i t a t e a în prezentare,
pe de o parte, iar pe de alta de a scoate în evidenţă şi a reţine atenţia
asupra evenimentelor i m p o r t a n t e — unele cu valoare de s i m b o l în evo­
luţia istorică — în c a d r u l fiecărei epoci s-au g r u p a t tematic şi expozi-
ţional documentele şi materialele m a i i m p o r t a n t e legate de o temă,
într-un anume loc al sălii, realizîndu-se aşa-numitele „momente'*, p r o ­
cedeu n u tocmai nou, el m a i f i i n d folosit înainte în unele muzee, c u m
este M u z e u l de istorie a P a r t i d u l u i Comunist Român, a mişcării r e v o l u ­
ţionare şi democratice d i n România.
P e n t r u edificare enumerăm cîteva exemple de asemenea eveni­
mente tratate ca momente : formarea statelor feudale româneşti, răs­
coalele antifeudale d i n a n i i 1437, 1514, 1655, 1784, luptele p e n t r u neatîr-
nare în vremea l u i Mircea cel Bătrîn, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel
Mare, M i h a i Viteazul, în c u p r i n s u l orînduirii feudale ; revoluţia de la
1848 în ţările române, formarea s t a t u l u i naţional — 1859, cucerirea inde­
pendenţei — 1877, desăvîrşirea s t a t u l u i naţional u n i t a r — 1918 d i n istoria
modernă ; crearea P.C.R. — 1921, insurecţia naţională armată antifas­
cistă şi antiimperialistă — 1944, proclamarea R e p u b l i c i i — 1947, Con­
gresul al I X - l e a al P.C.R. — 1965 d i n istoria contemporană.

1
„ R e v i s t a m u z e e l o r " , nr. 5, a n . I X , 1972, p. 403—420. A r t i c o l e s e m n a t e de
Valeriu L e a h u , L u c i a - Ţ e p o s u M a r i n e s c u , A l e x a n d r u L i g o r , E l e n a P ă l ă n c e a n u şi
Gavrilă Sarafolean.

www.mnir.ro
F i g . 1. P a n o u l - m o m e n t „ R e v o l u ţ i a de l a 1848 în ţ ă r i l e române"

www.mnir.ro
F i g . 2. Panoul-moment
d i n sala „ Ţ ă r i l e r o m â n e
l a s f î r ş i t u l sec. a l X I V -
l e a şi p r i m a j u m ă t a t e a
sec. a l X V - l e a " , î n f ă ţ i ­
şind l u p t a antiotomană
în t i m p u l l u i M i r c e a c e l
Bătrîn.

F i g . 3. P a n o u l î n c h i n a t
momentului „Insurecţia
naţională armată anti­
f a s c i s t ă şi a n t i i m p e r i a l i s -
tă d i n 23 A u g u s t 1944".

www.mnir.ro
CONCEPŢIA TEMATICA ŞI T E H N I C A M U Z E A L A 133

I n concret, u n astfel de m o m e n t muzeografic a fost conceput şi s-a

realizat în genul următorului e x e m p l u . I n secţia de istorie modernă,
revoluţia burghezo-democratică de la 1848 d i n ţările române şi dezvol­
tarea economico-socială şi politică pînă în 1859 sînt prezentate în aceeaşi
sală. P e n t r u a reliefa cu pregnanţă principalele caracteristici ale revo­
luţiei ca : unitatea de idei şi ţeluri, r o l u l său p a r t i c u l a r în istoria
modernă a României, pe u n perete central al sălii au fost selectate
şi concentrate cele mai semnificative documente şi materiale ale revo­
luţiei ca : harta panoramică cu principalele centre ale revoluţiei d i n
Moldova, T r a n s i l v a n i a şi Ţara Românească, programele şi portretele
fruntaşilor revoluţionari, f o t o g r a f i i mărite ale localităţilor i m p o r t a n t e
unde s-a desfăşurat revoluţia : Iaşi, B l a j , Islaz şi Bucureşti.
I n t r - u n m o d asemănător ca p r i n c i p i u , dar v a r i a t în formă, au fost
realizate şi celelalte momente.
Tot în ideea diversificării mijloacelor de expunere, cele m a i v a l o ­
roase obiecte sau documente istorice au fost expuse i n d i v i d u a l , benefi­
c i i n d de spaţii avantajoase şi v i t r i n e p r o p r i i .
I n cadrul prezentării tematice s-a urmărit cronologic cuprinderea
pe cît posibil a t u t u r o r aspectelor societăţii omeneşti în toate etapele
istorice. Documentele şi obiectele originale constituie f o n d u l de bază
al e x p u n e r i i , dar p e n t r u a da o imagine cît mai cuprinzătoare s-au
îmbinat proporţional, n u m e r i c şi valoric, mărturiile autentice cu m a t e r i a l
complementar f o r m a t d i n fotocopii, facsimile, mulaje, hărţi, p l a n u r i ,
machete, texte etc.
După elaborarea t e m a t i c i i generale de către personalul de specia­
litate al m u z e u l u i s-a început colaborarea permanentă cu arhitecţii şi
graficienii de la I . S. Decorativa, stabilindu-se în comun repartizarea
şi cuprinderea întregii p r o b l e m a t i c i i n spaţiul dat de expunere, unitatea
de prezentare pe ansamblu şi varietatea sistemelor de realizare concretă.
Clădirea Poştei Centrale, valoros m o n u m e n t de arhitectură de la sfîrşitul
sec. al X I X - l e a , înzestrat cu spaţii largi şi generoase, propice u n u i
muzeu, are şi neajunsul de a n u se putea stabili u n c i r c u i t ideal cu
parcurgerea f i r u l u i exponatelor n u m a i de la stînga la dreapta, p r e c u m
şi imposibilitatea f o l o s i r i i integrale a spaţiului datorită numeroaselor
uşi şi ferestre, asupra cărora n u s-a i n t e r v e n i t , p e n t r u a n u schimba cu
n i m i c v e c h i u l aspect al m o n u m e n t u l u i .
D i n aceste m o t i v e sarcina întocmirii p l a n u l u i a r h i t e c t u r a l şi grafic
a necesitat u n e f o r t deosebit. Socotim că şi în aceste condiţii s-au găsit
soluţii optime p e n t r u o îmbinare armonioasă între spaţiu şi p a t r i ­
m o n i u l muzeal.
Proiectarea şi realizarea unor v i t r i n e de t i p u r i diverse, a unor
p a n o u r i de f o r m e şi mărimi d i f e r i t e , realizarea u n u i v a r i a t m o d de i n t e r ­
calare şi încadrare în spaţiu a acestor mijloace de etalare a exponatelor,
reuşesc să obţină o sobră dar şi atractivă prezentare muzeistică.
I n crearea mijloacelor de expunere, pe lîngă acomodarea l o r la
spaţiul afectat, s-a a v u t în vedere, în aceeaşi măsură, condiţia p u n e r i i
în valoare a p a t r i m o n i u l u i muzeistic, u t i l i z i n d u - s e o gamă largă de p r o ­
cedee în f e l u l de etalare a t u t u r o r categoriilor de materiale.

www.mnir.ro
134 CONSTANTIN ILIESCU

Dacă aprecierea asupra m o d u l u i de realizare tematică şi telinico-

muzeală a M u z e u l u i de Istorie al Republicii Socialiste România este de
competenţa t u t u r o r specialiştilor şi a p u b l i c u l u i vizitator, colectivului
m u z e u l u i îi rămîne conştiinţa unei m u n c i împlinite cu pasiune şi
dăruire, p e n t r u a da p a t r i e i u n i m p o r t a n t lăcaş de cultură.

C O N C E P T I O N THÉMATIQUE E T T E C H N I Q U E MUSÉOGRAPHIQUE
D E L A RÉALISATION D U MUSÉE D'HISTOIRE
DE L A RÉPUBLIQUE SOCIALISTE DE ROUMANIE

— Résumé —

L ' a r t i c l e c o n c e r n a n t l a conception t h é m a t i q u e et l a t e c h n i q u e m u s é o g r a p -
h i q u e en l a r é a l i s a t i o n d u M u s é e d ' H i s t o i r e de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u ­
m a n i e p r é s e n t e b r i è v e m e n t les p r i n c i p a l e s i d é e s t h é m a t i q u e s et les m o y e n s de
p r é s e n t a t i o n m u s é o g r a p h i q u e utilisés en l'organisation d u M u s é e N a t i o n a l d ' H i s t o i r e .
O n a e x p o s é a v a n t tout les c r i t è r e s g é n é r a u x q u i ont é t é à l a base de l a
composition de l a t h é m a t i q u e s d u m u s é e p a r son p e r s o n n e l de s p é c i a l i t é e n c o l l a ­
b o r a t i o n a v e c les f a c t e u r s de r e s p o n s a b i l i t é et l e s s p é c i a l i s t e s des instituts de l ' A c a ­
d é m i e , des m u s é e s , a r c h i v e s , b i b l i o t h è q u e s , etc.
E n p a r t a n t des p r i n c i p e s d u m a t é r i a l i s m e d i a l e c t i q u e et h i s t o r i q u e pour
t r a i t e r les p h é n o m è n e s de l a s o c i é t é h u m a i n e , on à p o u r s u i v i le respect r i g o u r e u x
de l a v é r i t é h i s t o r i q u e , a i n s i q u ' e l l e s'est p r é s e n t é s e n c h a q u e é p o q u e historique.
A f i n de p r é s e n t e r o r g a n i q u e m e n t et v é r i d i q u e m e n t toute l'histoire d u p e u p l e
r o u m a i n , tant e n t e m p s q u ' e n espace, on a r e s p e c t é l a chronologie des é t a p e s h i s ­
toriques, l ' i n t e r d é p e n d a n c e e n t r e base et s u p e r s t r u c t u r e , le r ô l e des m a s s e s et des
m o u v e m e n t s s o c i a u x en l a f o r m a t i o n et le d é v e l o p p e m e n t de l a s o c i é t é de tous
les temps.
C o n c e r n a n t les m o y e n s d'exposition, p a r u n e p r o f i t a b l e c o l l a b o r a t i o n des
m u s é o g r a p h e s a v e c les a r c h i t e c t s et les artistes g r a p h i q u e s de l ' E n t r e p r i s e d ' E t a t
„ D e c o r a t i v a " , on a a d o p t é des solutions a d é q u a t e s à l a r é a l i s a t i o n d u m o b i l i e r ,
q u i s'adapte a u l o c a l , d'une p a r t , et m e t en m ê m e t e m p s e n v a l e u r le r i c h e p a t r i ­
m o i n e de v a l e u r s d u m u s é e .

www.mnir.ro
 S T E A G U R I D I N COLECŢIA M U Z E U L U I D E ISTORIE
A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

de E L E N A PALANCEANU

S i m b o l al v i t e j i e i şi c u r a j u l u i , al solidarităţii de luptă şi acţiune,

întruchipînd în sine semnificaţii profunde, care m e r g pînă la reprezen­
tarea p a t r i e i şi a aspiraţiilor u n u i întreg popor, steagul s-a b u c u r a t întot­
deauna de o adîncă preţuire, cinstirea-i cuvenită f i i n d cultivată şi t r a n s ­
misă d i n generaţie în generaţie.
I n M u z e u l de Istorie al R.S. România steagurile alcătuiesc — n u
numeric, ci p r i n însemnătatea lor — una d i n principalele categorii de
piese muzeistice, evocatoare a unor momente şi episoade eroice d i n istoria
ţării noastre. Ne o p r i m , în rîndurile de faţă. n u m a i asupra u n e i părţi a
acestora, cuprinzînd exemplare ce datează d i n a n i i 1821—1918, pe care,
p e n t r u o m a i sistematizată tratare, le-am împărţit în următoarele cate­
g o r i i distincte :
— steaguri legate de m a r i ridicări ale maselor la luptă p e n t r u
dreptate socială şi naţională, între care se înscriu steagul l u i T u d o r V l a d i -
mirescu, două steaguri d i n t i m p u l revoluţiei de la 1848 d i n Transilvania,
u n u l d i n aceeaşi perioadă d i n Ţara Românească şi p a t r u d i n t r e cele p a r t i ­
cipante la Marea A d u n a r e Naţională de la A l b a I u l i a d i n 1 decem­
brie 1918 ;
— steaguri domneşti d i n vremea l u i A l e x a n d r u D i m i t r i e Ghica,
Gheorghe Bibescu şi A l e x a n d r u l o a n Cuza ;
— drapele m i l i t a r e , d i n t r e care u n exemplar moldovean d i n 1834,
a l t u l m u n t e a n d i n 1849, p r e c u m şi u n u l d i n 1863 al armatei române u n i ­
ficate, m a i m u l t e ale unor unităţi participante la războiul p e n t r u i n d e ­
pendenţă, altele care a u fost martore la acţiunile de luptă d i n t i m p u l p r i ­
m u l u i război m o n d i a l ;
— drapele ce au aparţinut u n o r formaţiuni cvasimilitare, p r i n t r e
care se numără steagul A g i e i d i n Ţara Românească d i n 1822 şi t r e i d r a ­
pele de dorobanţi de judeţ d i n 1852.
Steagul lui Tudor Vladimirescu d i n t i m p u l mişcării revoluţionare
d i n 1821 constituie o piesă de certă valoare istorică, f i i n d una — şi
poate cea m a i preţioasă — d i n t r e puţinele mărturii care n i s-au păstrat
d i n acele v r e m u r i . După asasinarea l u i T u d o r V l a d i m i r e s c u , m a i o r u l I o n
Cacaleţeanu, comandantul a r t i l e r i e i oastei de p a n d u r i şi prieten al con­
ducătorului mişcării, a l u a t cu sine acest steag, care s-a păstrat în f a m i l i a

www.mnir.ro
136 E L E N A P A L A N C E A N U

sa pînă în a n u l 1882 ', cînd f i u l şi moştenitorul său, Gheorghe 1.

Cacaleţeanu, 1-a dăruit statului, f i i n d depus la A r s e n a l u l A r m a t e i . D i n 2

delegaţia însărcinată să meargă la Craiova „spre a p r i m i şi duce la B u c u ­

reşti steagul l u i T u d o r " a făcut parte cărturarul Bogdan Petriceicu
Haşdeu . 3

De la A r s e n a l u l A r m a t e i , steagul l u i T u d o r V l a d i m i r e s c u a trecut
în p a t r i m o n i u l M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l , în decembre 1919 , unde a
4 5

rămas pînă în m a i 1971, cînd a i n t r a t în colecţiile M u z e u l u i de Istorie

al R.S. România . 6

în prezent se păstrează n u m a i părţi d i n pînza originală a steagului

— formată d i n mătase foarte fină gălbuie, pictată şi căptuşită cu mătase
albastră —, t o t u l i n t r o d u s şi f i x a t în t u l d u b l u , operaţie care s-a efectuat
la M u z e u l m i l i t a r înainte de anul 1937 . N i c i dimensiunile actuale de
7

1,22 m X 1,46 m n u m a i corespund mărimii şi f o r m a t u l u i pe care pînza

le-a a v u t iniţial. Chiar dacă dimensiunile de 2 m X 1,50 m , indicate de
C. V . O b e d e a n u , ar f i fost date cu oarecare aproximaţie, pînza avea
8

totuşi, în perioada cînd se afla la A r s e n a l u l A r m a t e i , lungimea de 1,85 m

şi înălţimea de 1,52 m , date menţionate de col. P. V . N ă s t u r e l , care ne-a 9

lăsat o descriere amănunţită a acestui drapel. Deci, f o r m a t u l pînzei era

un d r e p t u n g h i aşezat pe lat, iar n u pe înalt cum se prezintă astăzi.
Pe faţa gălbuie, dar pe care col. P. V . Năsturel o arăta ca f i i n d
albă, se afla pictată Sf. Treime, avînd în d e x t r a pe Sf. Teodor T i r o n ,
p a t r o n u l slugerului T u d o r V l a d i m i r e s c u , iar în senestra pe Sf. Gheorghe,
considerat aducător de biruinţă. P e n t r u noi, importanţă deosebită prezintă
partea de pictură situată sub Sf. T r e i m e şi care, în i n t e r i o r u l unei
ghirlande de f r u n z e de d a f i n i a u r i i , reda o acvilă neagră, cruciată, cu
sborul jos. F a p t u l că T u d o r a ţinut ca acvila — elementul de bază al
stemei Ţării Româneşti — să figureze pe steagul sub care a r i d i c a t ostile
de p a n d u r i , ne îndreptăţeşte să credem, odată m a i m u l t , că el socotea
1
D u p ă alte s u r s e , G h e o r g h e I. C a c a l e ţ e a n u a r fi donat acest steag în a n u l
1873 (C. V . O b e d e a n u , Tudor Vladimirescu, în „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , a n . V I I I , nr.
43—44, m a i — august 1929, p. 253). C u m în a r t i c o l u l r e s p e c t i v s - a u m a i s t r e c u r a t
şi alte date eronate, i a r celelalte i z v o a r e c o n f i r m ă a n u l 1882 ( „ A r h i v e l e O l t e n i e i " ,
an. V I I I , nr. 43—44, m a i — august 1929, p. 3 7 5 ; „ B u l e t i n u l U n i u n e a O f i ţ e r i l o r de
r e z e r v ă " , a n . X V , n r . 1—2, i a n u a r i e — f e b r u a r i e 1938, p. 37—38), î n c l i n ă m s ă c r e ­
d e m c ă acesta d i n u r m ă constituie d a t a r e a l ă a d o n a ţ i e i .
a
Cu privire la Tudor Vladimirescu, în „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , an. V I I I , nr.
43—44, m a i — august 1929, p. 378 ; Steagul lui Tudor Vladimirescu, în „ B u l e t i n u l
M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l " , a n . I , nr. 2, 1937, p. 18.
•> V e z i D i s c u r s u l l u i Β . P . H a ş d e u p r o n u n ţ a t l a C r a i o v a , în î n t r u n i r e a e l e c ­
t o r a l ă de l a 13 a p r i l i e 1883, în „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , a n . V I I I , nr. 43—44, m a i — august
1929, p. 375.
4
D e n u m i t în p r e z e n t M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l .
5
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , p r o c e s - v e r b a l d i n 23 d e c e m b r i e 1919, primirea
n r . 5/1919 ; Steagul lui Tudor Vladimirescu, în „ B u l e t i n u l M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o ­
n a l " , a n . I , nr. 2, 1937, p. 18.
0
M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l n r . 2901 d i n 29 m a i
1971. L a M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a steagul a p r i m i t n r . de i n t r a r e în
m u z e u 5766 ; în e v i d e n ţ a M u z e u l u i m i l i t a r c e n t r a l e l a f i g u r a t l a n r . de i n v e n t a r
1376, a v î n d n u m ă r v e c h i de i n v e n t a r 2995.
7
Steagul lui Tudor Vladimirescu, în „ B u l e t i n u l M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l ,
a n . I , n r . 2, 1937, p. 18.
8
C . V . O b e d e a n u , op. cit., p. 254.
n
C o l . P. V . N ă s t u r e l , Steagul, stema română, insemne domnesci, trofee, B u c u ­
reşti, 1903, p. 45.

www.mnir.ro
STEAGURI D I N COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE 137

mişcarea o acţiune a întregului popor, a întregii ţări şi dorea ca acest

l u c r u să f i e cunoscut. De altfel, şi invocaţia scrisă în versuri, cu litere
chirii'.ce a u r i i , de o parte şi de alta a acvilei, se referea în p r i m u l rînd
la popor.
„ T o t norodul românesc, Pre tine te proslăvesc ;
Troiţă de o fiinţă, Trămite-mi ajutorinţă
Cu puterea ta cea mare Şi, în braţul tău cel tare,
Nădejde de dreptate Acum să am şi eu ,'< io
parte".

Data înscrisă sub aceste v e r s u r i — 1821 Genarie — arată că steagul

dăinuie încă de la începutul acestei ridicări la luptă socială şi naţională.
Invocaţia de m a i sus a fost atribuită episcopului I l a r i o n , susţinător al
mişcării şi prieten al l u i T u d o r V l a d i m i r e s c u " . I n prezent, atît inscripţia,
cît şi p i c t u r a n u m a i pot f i distinse, d i n cauza u z u r i i pînzei.
Hampei de lemn, cu vîrf în formă de suliţă, amintită de colonelul
P. V . Năsturel, îi este contestată valoarea, considerîndu-se că ea a fost
confecţionată u l t e r i o r p e n t r u a s u p l i n i absenţa celei originale, în aşa f e l
ca sleagul să poată p a r t i c i p a la d i f e r i t e festivităţi . O altă componentă 12

a acestui steag, a cărei autenticitate este disputată, o constituie „ciucu­

rele de la d r a p e l u l D o m n u l u i T u d o r V l a d i m i r e s c u , d i n mătase tricolor
•— roşu. galben, a l b a s t r u " , — care a fost păstrat t o t în f a m i l i a
13

Cacaleţeanu, o perioadă m a i îndelungată însă decît pînza ; abia în a n u l

1934, Constantin Caletzeanu 1-a donat M u z e u l u i m i l i t a r d i n Craiova ,
14 15

de unde a trecut în p a t r i m o n i u l M u z e u l u i m i l i t a r central d i n Bucureşti . 16

D r . A u r e l Metzulescu. fost director al M u z e u l u i m i l i t a r d i n Craiova,

înteme'.at în p r i m u l rînd pe provenienţa acestui ciucure, îl considera ca
f i i n d original, intrînd în polemică în acest sens cu generalul Radu Rosetti,
care i i contesta a u t e n t i c i t a t e a . Despre existenţa acestui ciucure, încă
17

în perioada anterioară donării l u i M u z e u l u i m i l i t a r d i n Craiova, i n f o r ­

mează şi C. V . Obedeanu, care sublinia că „steagul avea t r e i ciucuri cu
c a n a f u r i de a r g i n t şi cu f i r e l e de mătase în culorile naţionale" , deci l8

roşu, galben şi albastru.

Cea m a i completă descriere ne-o furnizează tot dr. Metzulescu,
arătînd că „ciucurele steagului D o m n u l u i T u d o r V l a d i m i r e s c u se prezintă
ca u n tot întreg, compus d i n t r e i părţi distincte — sau m a i bine zis, d i n
, n
Ibidem ; P. V . N ă s t u r e l , Stema României, B u c u r e ş t i , 1892, p. 165.
" C f . P. V . N ă s t u r e l , Steagul, stema română, însemne domnesci, trofee,
B u c u r e ş t i , 1903, p. 45.
D r . A u r e l M e t z u l e s c u , Ciucurele
1 2
steagului domnului Tudor Vladimirescu
— originea steagului tricolor român, în „ B u l e t i n u l U n i r e a Ofiţerilor de r e z e r v ă " ,
a n . X V , n r . 1-2, i a n u a r i e - f e b r u a r i e 1938, p. 36.
Ibidem,
1 3
p. 33.
"' C o n s t a n t i n C a l e t z e a n u este fiul l u i G h e o r g h e I . C a c a l e ţ e a n u , deci nepotul
maiorului Ion Cacaleţeanu, comandantul artileriei lui Tudor Vladimirescu.
D r . A . M e t z u l e s c u , op. cit., p. 33—34, 37.
a

1 0
I n c o l e c ţ i i l e M u z e u l u i m i l i t a r c e n t r a l , l a nr. de i n v e n t a r 19.645, e x i s t ă
î n t r - a d e v ă r î n r e g i s t r a t c i u c u r e l e de l a steagul l u i T u d o r V l a d i m i r e s c u , provenit
de la M u z e u l m i l i t a r d i n C r a i o v a .
I n a r t i c o l u l d e j a citat, dr. A u r e l M e t z u l e s c u p r e z i n t ă a t î t a r g u m e n t e l e pe
1 7

c a r e se î n t e m e i a z ă s u s ţ i n e r e a s a , cît şi d i s p u t a c u g e n e r a l u l R a d u Rosetti (p. 38—40)

1 8
C . V . O b e d e a n u , op. cit., p. 254.

www.mnir.ro
138 E L E N A P A L A N C E A N U

t r e i ciucuri m a i subţiri de mătase, de d i m e n s i u n i egale, de culori variate,

şi care sînt uniţi la partea lor superioară p r i n t r - u n şnur de mătase- ' . 1 9

Urmează u n întreg sistem de prindere, f o r m a t d i n şnururi de mătase,

discuri şi sfere metalice. Cel m a i interesant l u c r u la acest ciucure este,
aşa cum de a l t f e l aprecia şi dr. Metzulescu, f a p t u l că cei t r e i ciucuri com­
ponenţi au culorile care alcătuiesc drapelul nostru naţional. Aceasta îi
determina să considere că ciucurele de la steagul l u i Tudor Vladimirescu
„întrupează p r i m a manifestare a t r i c o l o r u l u i r o m â n e s c " , afirmaţie 20

reluată circa 20 ani m a i tîrziu şi de Stelian Metzulescu , care socoteşte 21

c o l o r i t u l ciucurelui ca o dovadă că t r i c o l o r u l exista în Ţara Românească

şi înainte de hatişeriful d i n 18 3 4 . Ipoteza aceasta ar explica, întrucîtva,
2 2

de ce d o m n i t o r u l Ţării Româneşti, A l e x a n d r u D i m i t r i e Ghica, a cerut

s u l t a n u l u i să f i e aprobat ca drapel m i l i t a r tocmai t r i c o l o r u l . I n l i t e r a t u r a
de specialitate au fost emise şi unele păreri care împing originea t r i c o l o ­
r u l u i cu m u l t în urmă, considerîndu-1 ca p r o v e n i n d d i n ..adunarea la u n
loc a steagurilor celor t r e i principate româneşti", realizată de p r i m u l
u n i f i c a t o r al ţărilor române, M i h a i V i t e a z u l . Chiar dacă avem unele2 3

rezerve faţă de argumentaţiile a u t o r i l o r p r i v i n d originea fiecărei culori a

t r i c o l o r u l u i r o m â n e s c , r ă m î n e incontestabil f a p t u l că el a existat ca
24

atare în t i m p u l l u i M i h a i Viteazul, deoarece îl întîlnim la diplomele de

înnobilare acordate de acesta, atît pe lambrechine cît şi pe scutul bla­
zoanelor . N u cunoaştem, într-adevăr, n i c i u n drapel care să conţină
2 5

1 9
D r . A . M e t z u l e s c u , op. cit., p. 33.
2 0
Ibidem.
2 1
S t e l i a n M e t z u l e s c u , Reprezentări şi inscripţii religioase aflate pe steagurile
din trecutul ţărilor româneşti 1500—1856, în „ G l a s u l B i s e r i c i i " , a n . X X I , n r . 9—10,
s e p t e m b r i e — o c t o m b r i e 1962, p. 924—925.
2 2
P r i n h a t i ş e r i f u l d i n 1834, p u b l i c a t în „ B u l e t i n u l , g a z e t ă o f i c i a l ă d i n Ţ a r a
R o m â n e a s c ă " , n r . 34 d i n 14 o c t o m b r i e 1834, se aproba, l a c e r e r e a domnitorului
A l . D i m . G h i c a , a c o r d a r e a de steaguri p e n t r u c o r ă b i i l e n e g u s t o r e ş t i „ c u f a ţ a g a l ­
b e n ă şi r o ş i e , a v î n d pe d î n s u l şi stele şi l a m i j l o c p a s ă r e a l b a s t r ă c u u n c a p " , i a r
p e n t r u o ş t i r e steag „ c u f a ţ a roşie, a l b a s t r ă şi g a l b e n , a v î n d şi acesta stele şi p a s ă r e
c u u n cap l a m i j l o c . . . " . A m i n t i t p e n t r u p r i m a d a t ă de m a i o r u l I. P o p o v i c i t o c m a i
p e n t r u p a r t e a p r i v i t o a r e l a d r a p e l e (Mr. I . P o p o v i c i , Organizarea Armatei Române,.
R o m a n , 1900, v o l . I . p. 95), h a t i ş e r i f u l r e s p e c t i v a fost u l t e r i o r p u b l i c a t de gene­
r a l u l R a d u Rosetti, c a r e a p r e c i a z ă c u acest p r i l e j c ă a l e g e r e a t r i c o l o r u l u i a p a r ţ i n e
l u i A l . D i m . G h i c a şi c ă steagul tricolor a fost adoptat p e n t r u întîia o a r ă în 1834,
ca d r a p e l a l a r m a t e i m u n t e n e ( G e n e r a l u l R . Rosetti, Ştiri mărunte şi note relative
la istoria armamentului la noi. Cînd s-a adoptat steagul tricolor la noi, în „ M e m o ­
r i i l e s e c ţ i u n i i istorice ale A c a d e m i e i R o m â n e " , S e r i a I I I , tom. X I , m e m . 2, B u c u ­
r e ş t i , 1930, p. 31—32).
2 3
M a r c e l S t u r z a - S ă u c e ş t i , A l e x a n d r u I . G o n ţ a . Tricolorul românesc simbol
al unităţii naţionale sub Mihai Viteazul, în „ R e v i s t a A r h i v e l o r " , a n . X I , nr. 2/1968,
p. 69—78.
2
'· C u l o a r e a r o ş i e , de pildă, este r e d a t ă ca f i i n d c a r a c t e r i s t i c ă p e n t r u M o l d o v a
î n t r - o p e r i o a d ă c î n d se c u n o a ş t e p r e c i s c ă d r a p e l u l m i l i t a r m o l d o v e a n e r a b i c o l o r
— r o ş u şi a l b a s t r u — a ş a c u m de altfel fusese a p r o b a t de s u l t a n , l a c e r e r e a d o m ­
n i t o r u l u i M i h a i l S t u r d z a ( „ B u l e t i n , foaie o f i c i a l ă " , I a ş i , a n . I I , n r . 86 d i n 8 n o i e m ­
b r i e 1834, p. 468—469) ; se f a c e a b s t r a c ţ i e de f a p t u l c ă f l a m u r i l e stabilite p e n t r u
p r i n c i p a t e l e r o m â n e p r i n R e g u l a m e n t u l O r g a n i c e r a u bicolore, roşu şi a l b a s t r u
p e n t r u M o l d o v a şi g a l b e n şi a l b a s t r u p e n t r u Ţ a r a R o m â n e a s c ă , i a r a r g u m e n t a ţ i a
p r i v i n d c u l o a r e a a l b a s t r ă ca r e p r e z e n t a t i v ă p e n t r u steagul T r a n s i l v a n i e i n u n i s e
p a r e s u f i c i e n t de s u s ţ i n u t ă .
2 5
M . S t u r z a - S ă u c e ş t i , A l . I . G o n ţ a , op. cit., p. 74—76 ; I. C a v . de P u ş c a r i u , .
Date istorice privitoare la familiile nobile române, p a r t e a I - a , S i b i u , 1892, p. 46,.
partea I I , S i b i u 1895, p. 348 ; B i b l i o t e c a A c a d e m i e i R . S . R o m â n i a , doc. C C C I / l .

www.mnir.ro
 STEAGURI D I N COLECŢIA M U Z E U L U I D E ISTORIE 139

cele t r e i culori, datînd d i n vremea l u i M i h a i sau d i n perioada de la el

şi pînă în 1834, dar folosirea repetată a t r i c o l o r u l u i pe blazoanele d i p l o ­
melor pe care le-a acordat n u poate f i întîmplătoare şi nici lipsită de
semnificaţie.
Fie că întruchipează o întrunire a culorilor dominante ale steagu­
r i l o r d i n cele t r e i principate româneşti, cum susţin a u t o r i i la care ne-am
referit, fie că a devenit u n simbol al unităţii naţionale după înfăptuirea
unificării celor t r e i ţări sub M i h a i Viteazul, care, oricum, este cert că 1-a
folosit, f i e că redă culorile frecvent întîlnite în lucrăturile populare din
mai toate regiunile ţării, ale căror începuturi se p i e r d în adîncul veacu­
r i l o r , t r i c o l o r u l a semnificat şi semnifică u n înalt ideal p e n t r u românii
de p r e t u t i n d e n i ; existenţa unei tradiţii i n acest sens apare cu atît mai
plauzibilă, cu cît arborarea l u i va avea loc concomitent, de ambele părţi
ale Carpaţilor, în t i m p u l revoluţiei de la 1848, aşa cum v o m vedea în
continuare.
Steagul revoluţionarilor români din Transilvania de la 1848 este 2 6

provenit de la M u z e u l m i l i t a r central, în colecţiile căruia a i n t r a t în anul

1929, f i i n d donat de i n g i n e r u l V a l e r i u Puşcariu . Steagul a fost găsit de 2 7

familia G o m b o ş în p o d u l caselor părinteşti ale l u i A v r a m Iancu

2 8

din comuna V i d r a de Sus. I n 1906, p r o t o p o p u l Iosif Gomboş 1-a predat

Casinei române d i n A b r u d , dar în anul 1909, d i n cauza a s u p r i r i l o r naţio­
nale care existau în T r a n s i l v a n i a în acea perioadă, a fost trecut dincoace
de Carpaţi şi încredinţat f a m i l i e i Puşcariu , de origine ardeleană, stabi­ 29

lită în Bucureşti. A i c i a rămas pînă în m o m e n t u l dăruirii sale M u z e u l u i

militar.
Pînza steagului este tricoloră, iar f o r m a t u l d r e p t u n g h i u l a r , avînd
dimensiunile de 1,45 m X 1,03 m ; culorile sînt dispuse orizontal, cu
albastru în partea superioară, galben la m i j l o c şi roşu în partea i n f e r i ­
oară . Pe fîşia de culoare galbenă se află aplicată, t o t d i n pînză, i n s c r i p ­
3 0

ţia „3/15 M a i u 1848", care semnifică data cînd pe Cîmpia Libertăţii d i n

B l a j a a v u t loc adunarea de masă a românilor transilvăneni p e n t r u drep-
2 6
N r . de i n t r a r e în m u z e u 5773 ; p r i m i t de l a M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l p r i n
p r o c e s u l - v e r b a l n r . 2901 d i n 29 m a i 1971.
2 7
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , p r o c e s - v e r b a l nr. 97 d i n 10 i u n i e 1929. I n M u z e u l
m i l i t a r , steagul a a v u t n r . de i n v e n t a r 1500.
2 8
M e m b r i ai acestei f a m i l i i a u l u a t p a r t e a c t i v ă l a a c ţ i u n i l e organizate şi
conduse de A v r a m I a n c u î n M u n ţ i i A p u s e n i , c a de p i l d ă preotul I o n G o m b o ş ,
care s - a n u m ă r a t p r i n t r e m e r i t u o ş i i t r i b u n i a i l u i I a n c u .
2 9
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , dos. nr. 11/1936, C o r e s p o n d e n ţ ă p r i v i t o a r e l a d r a ­
pele, p. 64.
3 0
D e s p r e s t e a g u r i l e t r a n s i l v ă n e n e p r e z e n t e l a a d u n a r e a de l a B l a j e x i s t ă
şi u n e l e m ă r t u r i i c a r e m e n ţ i o n e a z ă e x i s t e n ţ a u n u i t r i c o l o r c o m p u s d i n c u l o r i l e
„vînăt, roşu, alb — feţe luate după î m b r ă c ă m î n t u l poporului român, cari totodată
e r a u şi colorile cele v e c h i ale T r a n s i l v a n i e i . . . " , c u m a fost, de pildă, „ f l a m u r a cea
m a r e a n a ţ i u n i i r o m â n e " , d e s c r i s ă de A l . P a p i u I l a r i a n ( A l . P . I l a r i a n , Istoria româ­
nilor din Dacia superioară, v o l . I I , V i e n a , 1852, p. 221—224). T o t el s e m n a l e a z ă
p r e z e n ţ a l a a d u n a r e a m a i m u l t o r steaguri n a ţ i o n a l e c u i n s c r i p ţ i i diferite, f ă r ă
a m a i p r e c i z a î n s ă c u l o r i l e componente. D i n c î t e c u n o ş t e a m , n u se p ă s t r e a z ă n i c i
un steag c a r e s ă a i b ă c u l o r i l e r o ş u , a l b şi a l b a s t r u , toate cele c a r e n e - a u p a r v e n i t
a v î n d t r i c o l o r u l c o m p u s d i n c u l o r i l e r o ş u , g a l b e n şi a l b a s t r u . D e a s e m e n e a , i n
t r a d i ţ i a p ă s t r a t ă de t r a n s i l v ă n e n i , ca şi de b u c o v i n e n i , de a l t f e l , în î n t r e a g a p e r i o a d ă
c u p r i n s ă î n t r e 1850 şi 1918, c î n d a r e loc u n i r e a c u R o m â n i a , î n t î l n i m tot t r i c o l o r u l
r o m â n e s c — r o ş u , g a l b e n şi a l b a s t r u (Dr. I . G . S b i e r e a , Ceva despre tricolorul
român, în „ C a l e n d a r u l M i n e r v e i pe a n u l 1905", B u c u r e ş t i , 1905, p. 218—227.

www.mnir.ro
 E L E N A P A L A N C E A N U
140

t u r i naţionale şi dreptate socială. Tradiţia spune că cetele de moţi, sub

conducerea l u i A r a m Iancu, au participat la adunare sub f l a m u r i l e
acestui steag . 31

Tot tricolor este şi steagul formaţiunilor revoluţionare conduse de

Avram Iancu, datînd d i n a n i i 1848—1849, care a fost p r i m i t de M u z e u l
de Istorie al R.S. România de la Casa memorială A v r a m Iancu . Pînza 3 2

de formă dreptunghiulară, lungă de 1,70 m şi înaltă de 1,02 m , este

fixată pe o hampă de lemn, vopsită în negru, terminată cu u n vîrf
în formă de cruce, avînd lungimea totală de 2,60 m . T r i c o l o r u l pînzei
este dispus orizontal, cu albastru sus, galbenul la m i j l o c şi roşu jos. Pînza
f i i n d foarte decolorată, n u se m a i distinge clar decît culoarea galbenă.
In afara f a p t u l u i că cele două drapele a m i n t i t e constituie mărturii
valoroase referitoare la l u p t a revoluţionară a românilor transilvăneni,
acestea m a i prezintă o semnificaţie deosebită p r i n culorile pe care le
conţin şi care se reîntîlnesc şi pe steagul revoluţionarilor de la 1848 d i n
Tara Românească, îndreptăţind aprecierea că ele simbolizează „solidari­
tatea, peste graniţele artificiale vremelnice, a celor m a i înaintaţi condu­
cători ai p o p o r u l u i român, deoarece proclamarea d r a p e l u l u i t r i c o l o r ca
simbol al revoluţiei a fost opera revoluţionarilor m u n t e n i şi m a i ales
a l u i Nicolae Băleescu" . 3 3

într-adevăr, p r i m u l decret al g u v e r n u l u i p r o v i z o r i u al Ţării R o m â ­

neşti 3 4
d i n 14 iunie 1848 stabilea că „Steagul naţional va avea t r e i
c u l o r i : albastru, galben şi roşu. Deviza română, care va f i scrisă atît pe
steaguri cît şi pe monumentele şi decretele publice, se va compune d i n
aceste două cuvinte : Dreptate, F r ă ţ i e " . De altfel, la 15 iunie 1848, a şi
3 5

avut loc o mare serbare pe „Cîmpul Libertăţii" de la F i l a r e t — cu

participarea întregii garnizoane a Capitalei şi a gărzii naţionale — unde
s-a făcut „sfinţirea steagurilor tricolore, care p u r t a u deviza : «dreptate —
f r ă ţ i e » , d i s t r i b u i t e unităţilor armatei şi gărzii naţionale. Este foarte
36

greu de explicat astăzi ce anume i-a determinat pe revoluţionarii m u n ­

teni să adopte ca drapel naţional t r i c o l o r u l . Ipotezele emise pînă acum —
una p r i n care se arată că în situaţia existenţei p r i n t r e fruntaşii r e v o l u ­
ţionari a numeroşi m i l i t a r i şi în condiţiile izbînzii şi apărării revoluţiei,
în care „drapelul naţional u r m a să îndeplinească aceleaşi r o l u r i m o b i l i z a ­
toare ca şi cel d i n armata regulată, n u a fost greu şi n i c i i m p o s i b i l să se
aleagă ca model t r i c o l o r u l oştirii" , cealaltă p r i n care se susţine adopta-
37

G e n e r a l u l R a d u Rosetti, op. cit,

n i
p. 32 ; M u z e u l m i l i t a r central, dos. nr.
11/1936, C o r e s p o n d e n ţ ă p r i v i t o a r e l a d r a p e l e , p. 64.
3 2
M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o v e s - v e r b a l n r . 1266 d i n 15 f e b r u a r i e
1971 ; a p r i m i t nr. de i n t r a r e în m u z e u 350. L a C a s a m e m o r i a l ă A v r a m I a n c u a a v u t
n r . de i n v e n t a r 59.
Ş t e f a n P a s c u , Muzeul Avram Iancu, în Probleme de muzeografie, Cluj,
1957, p. 18. A p r e c i e r e a prof. P a s c u se r e f e r e a n u m a i l a d r a p e l u l t r i c o l o r transil­
v ă n e a n de l a C a s a m e m o r i a l ă A v r a m Iancu.
'' P r i n t r e s e m n a t a r i i c ă r u i a se n u m ă r ă N . B ă l c e s c u , A . G . G o l e s c u , C . A . Rosetti,
3

I. C . B r ă t i a n u ş.a.
3 5
Anul 1848 în Principatele Române, tom. I, Bucureşti, 1902, p. 567.
3 0
Ibidem, p. 670.
3 7
C o n s t a n t i n C ă z ă n i ş t e a n u , In legătură cu drapelele instituite în timpul revo­
luţiei muntene de la 1848, în Materiale de istorie şi muzeografie, M u z e u l de istorie
a o r a ş u l u i B u c u r e ş t i , v o l . I V , p. 266.

www.mnir.ro
STEAGURI D I N COLECŢIA M U Z E U L U I D E ISTORIE 141

rea sa ca drapel de stat în 1848 sub influenţa franceză — sînt desigur 3 8

plauzibile. Dar, deşi n u sînt contestate sau contestabile, n i c i una d i n

acestea separat, şi n i c i împreună — presupunînd că ele ar f i coexistat şi
că fiecare ar f i a v u t partea sa de influenţă — n u explică pe de-a-ntregul
situaţia. Căci rămîne totuşi neelucidată problema : de ce încă în mai, la
Blaj, românii transilvăneni s-au adunat sub steagul tricolor ; de ce chiar
în Ţara Românească, la 9 iunie la Islaz şi la 11 iunie în Bucureşti ,
3 9 40

deci înainte ca decretul g u v e r n u l u i p r o v i z o r i u d i n 14 iunie să f i fiinţat,

masele s-au r i d i c a t la acţiune sub steagul tricolor.
T o t n u m a i existenţa unei tradiţii m a i vechi în acest sens p e n t r u toţi
românii ar putea explica f a p t u l . Cuvîntul l u i M i h a i l Kogălniceanu, rostit
în şedinţa de la 26 m a r t i e 1867, conţine o r e f e r i r e preţioasă p r i v i t o a r e la
aceasta. E l sublinia că „drapelul tricolor... este u n ce m a i m u l t " decît
drapelul U n i r i i Principatelor, „el este drapelul naţionalităţii române d i n
toate ţările locuite de r o m â n i " . Dar c u m Kogălniceanu a f i r m a că d r a ­
4 1

p e l u l tricolor este u n ce „mai m u l t " şi n u „mai v e c h i " decît d r a p e l u l

U n i r i i Principatelor, n u p u t e m şti dacă el se referea la semnificaţia pe
care t r i c o l o r u l o căpătase p e n t r u toţi românii de la U n i r e şi pînă atunci,
i n 1867, sau subînţelegea o m a i veche tradiţie comună. Deşi datele pe
care le deţinem p e n t r u m o m e n t n u dau posibilitatea unei încheieri d e f i ­
n i t i v e , apreciem totuşi că ele toate converg spre confirmarea existenţei
unei m a i vechi tradiţii i n folosirea t r i c o l o r u l u i românesc.
D i n t i m p u l revoluţiei de la 1848 d i n Ţara Românească n u se m a i
păstrează decît u n singur steag, presupus de generalul Radu R o s e t t i ca 4 2

steag de gardă naţională şi c o n f i r m a t ca atare de descoperirile de arhivă

mai recente ale locotenent colonelului Constantin Căzănişteanu . 4 3

Acesta este steagul de gardă naţională al oraşului Slatina, jud. Olt,

i n t r a t în colecţia M u z e u l u i de Istorie al R.S. România tot prin filiera 4 4

M u z e u l u i m i l i t a r central, care 1-a p r i m i t de la A r s e n a l u l A r m a t e i în

decembrie 1919 . 4 5

Pînza d r a p e l u l u i are formă dreptunghiulară, de 1,24 m X 1,10 m

şi este confecţionată d i n mătase tricoloră, foarte fină, avînd culorile aşe­
zate orizontal, cu albastru în partea superioară, galben la m i j l o c şi roşu
în partea inferioară, care este şi cea m a i afectată de vreme. De altfel,
întreaga pînză este tăiată, cu unele bucăţi lipsă, i a r p e n t r u conservare a
fost introdusă şi fixată în t u l d u b l u , p r o b a b i l la M u z e u l m i l i t a r , în dece­
n i u l p a t r u al sec. X X - l e a . O nouă intervenţie p e n t r u consolidarea sa s-a
făcut în a n u l 1973 la M u z e u l de Istorie al R.S. România.
3 8
C o l . P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 69.
3 9
G h . B i b e s c u , Domnia lui Bibescu, v o l . I I , B u c u r e ş t i , 1894, p. 367 ; A . C h r i s -
tofi, Amintiri şi fapte generoase din viaţa mea publică, C r a i o v a , 1897, p. 6.
4 0
C . C o l e s c u V a r t i c , 1848. Zile revoluţionare, B u c u r e ş t i , 1898, p. 149.
4 1
C f . col. P. V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 71.
4 2
G e n . R a d u Rosetti, Garda naţională, Scurt istoric. Rostul ei în războiul
din 1877—1878, B u c u r e ş t i , 1943, p. 4. (extras d i n „ A n a l e l e A c a d e m i e i Române.
M e m o r i i l e S e c ţ i u n i i i s t o r i c e " , s e r i a I I I , tom. X X V , m e m . 10).
4 3
C o n s t a n t i n C ă z ă n i ş t e a n u , op. cit., p. 268—269.
4 4
N r . de i n t r a r e în M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a 5770, f i i n d î n r e g i s ­
trat în b a z a p r o c e s u l u i v e r b a l 2901 d i n 29 m a i 1971.
4 5
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , proces v e r b a l d i n 23 d e c e m b r i e 1919, primirea
5/1919. I n c o l e c ţ i i l e a c e s t u i m u z e u a a v u t nr. de i n v e n t a r 1552, i a r nr. v e c h i de
i n v e n t a r 4329.

www.mnir.ro
 142 ELENA PALANCEANU

Inscripţia care figurează pe pînză aminteşte de deviza revoluţiei

m u n t e n e şi indică localitatea şi judeţul cărora a aparţinut respectivul
steag. Ea este pictată cu litere chirilice, dispuse pe t r e i rînduri pe cele
t r e i c u l o r i : pe albastru „Frăţie-Dreptate", pe galben „judeţul O l t u " , iar
pe roşu „oraşul Slatina". F e l u l în care sînt îmbinate culorile dovedeşte că
el a fost executat destul de curînd după izbucnirea revoluţiei, atunci
cînd dispoziţiile decretului p r i v i t o r la steag n u fuseseră încă pe
d e p l i n î n ţ e l e s e . Este şi m o t i v u l p e n t r u care, la 13 i u l i e 1848, g u v e r n u l
46

p r o v i z o r i u al Ţării Româneşti a dat u n n o u decret în care, în afara m e n ­

ţionării f a p t u l u i că stindardele v o r f i tricolore — albastru închis, galben
deschis şi roşu c a r m i n —, preciza şi dispunerea l o r : „Lîngă l e m n v i n e
albastru, apoi galben şi apoi roşu fîlfîind" . 4 7

Precizarea făcută arată clar că steagurile conforme intenţiei g u v e r ­

n u l u i aveau culorile dispuse v e r t i c a l şi că toate cele confecţionate după
data n o u l u i decret n u puteau avea aşezat t r i c o l o r u l decît în acest m o d .
U n asemenea exemplar n u n i se m a i păstrează însă în original, ci n u m a i
în unele reprezentări grafice de epocă . 4 8

R e f e r i t o r la m o m e n t u l de importanţă deosebită al M a r i i Adunări

Naţionale de la A l b a I u l i a d i n 1 decembrie 1918 — care p r i n hotărîrea
adoptată, ca şi T r a n s i l v a n i a să se unească cu România, încheie procesul
făuririi s t a t u l u i naţional u n i t a r — m u z e u l posedă trei steaguri tricolore
ale unor delegaţii participante la această adunare şi unul care a aparţinut
gărzii naţionale din Alba Iulia.
L a cele t r e i steaguri tricolore reţine atenţia f a p t u l că au culorile
dispuse orizontal, cu albastru în partea superioară, galben la m i j l o c şi
roşu în partea inferioară — deci în m o d u l în care se înfăţişau cele d i n
t i m p u l revoluţiei de la 1848 d i n T r a n s i l v a n i a sau unele d i n exemplarele
d i n Ţara Românească şi u l t e r i o r d i n România dinaintea legii d i n 1867 4 9

— şi n u vertical, cum se prezentau steagurile oficiale în România la

acea dată.
Două d i n t r e ele au fost p r i m i t e de la M u z e u l de Istorie d i n A l b a
Iulia 5 0
: u n u l are dimensiunile pînzei de 2,35 m X 1,00 m şi fiecare 5 1

d i n t r e cele t r e i fîşii de c u l o r i d i f e r i t e terminate la partea flotantă în

formă de u n g h i , cu vîrful în afară ; la celălalt, a cărui pînză este de
1,30 m χ 0,75 m , n u se m a i păstrează decît fîşiile de culoare roşie şi
5 2

4 6
E l e n a P o p e s c u şi C o n s t a n t i n C ă z ă n i ş t e a n u , Piese din colecţia de drapele
•a Muzeului militar central, în „ R e v i s t a M u z e e l o r " , a n . I I I , nr. 2, 1966, p. 139.
4 7
Anul 1848 în Principatele Române, tom. I I , B u c u r e ş t i , 1902, p. 477.
4 8
A s t f e l este r e p r e z e n t a t de A . B i l l e c o c q în A l b u m Moldovo-Valaque ou
guide politique et pitoresque à travers les Principautés du Danube, editat l a P a r i s
î n a n u l 1848 (cf. col. P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 56—57).
4 9
P r i n legea d i n 1867 se h o t ă r a c a o r g a n i z a r e a c u l o r i l o r d r a p e l u l u i să fie
u r m ă t o a r e a : a l b a s t r u l î n g ă h a m p ă , g a l b e n u l în m i j l o c , i a r r o ş u în m a r g i n e , flotînd
<vezi P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 96). D e c i , c u l o r i l e d r a p e l u l u i e r a u d i s p u s e v e r t i c a l ,
în f e l u l în c a r e f u s e s e r ă f i x a t e p r i n d e c r e t şi de c ă t r e g u v e r n u l p r o v i z o r i u în
t i m p u l r e v o l u ţ i e i de l a 1848, i a r n u o r i z o n t a l , a ş a c u m se g ă s e a u în fapt l a d r a ­
p e l e m i l i t a r e d i n a n i i 1834—1858 s a u l a s t e a g u r i l e d i n v r e m e a U n i r i i . D i s p u n e r e a
pe v e r t i c a l ă a c u l o r i l o r s - a p ă s t r a t în R o m â n i a p e r m a n e n t d i n 1867 şi p î n ă astăzi.
5 0
M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l nr. 1268 d i n 15 f e b r u a ­
r i e 1971.
5 1
N r . de i n t r a r e în M u z e u l nostru 408.
5 2
Ibidem.

www.mnir.ro
 S T I i A G U R I D I N COLECŢIA M U Z E U L U I D E I S T O R I E 143

galbenă, cea albastră f i i n d distrusă complet. Ele se termină la partea

flotantă tot în formă de u n g h i cu vîrful în afară. Se pare că p r i m u l drapel
are hampă proprie, d i n lemn, vopsită în negru.
Cel de-al treilea d r a p e l t r i c o l o r provine de la M u z e u l de Etno­
grafie d i n Lupşa , j u d . A l b a . Pînza sa are dimensiunea de 1,90 χ 1,20 m
53

şi este prinsă de o hampă de l e m n , în vîrful căreia se află u n buchet

de busuioc ; la partea liberă, fiecare d i n culorile care c o m p u n pînza se
termină i n formă de u n g h i , avînd în vîrf cîte u n ciucure i n culoarea
respectivă. De hampă m a i este legată o eşarfă tricoloră, terminată la
capete cu cite u n ciucure.
Pînza tricoloră a fost confecţionată d i n lînă de către femeile
lupşene, într-o zi şi o noapte, p e n t r u ca delegaţia d i n comună să poată
să p a r t i c i p e la Marea A d u n a r e de la A l b a I u l i a cu steagul i n f r u n t e . M

După reîntoarcerea delegaţiei în Lupşa, steagul a fost păstrat în casa

învăţătorului Ceapă Sebastian, u n u l d i n t r e participanţii la adunare, de
unde a t r e c u t la d i r e c t o r u l M u z e u l u i de Etnografie d i n Lupşa,
Albu Pamfilie.
După ce aceste steaguri au fost preluate de M u z e u l de Istorie al
R.S. România, dată f i i n d uzura lor, pînzele celor două care au t r i c o l o r u l
întreg au fost introduse şi f i x a t e în t u l d u b l u , în p r i m e l e l u n i ale 5 S

a n u l u i 1971.
Steagul gărzii naţionale d i n A l b a I u l i a a fost p r i m i t de la Muzeul
de Istorie d i n A l b a I u l i a şi prezintă interes îndeosebi p e n t r u inscripţia
5 6

pe care o conţine şi care exprimă bucuria izbînzii unei năzuinţi de secole

a p o p o r u l u i n o s t r u : „Visul de veacuri se îndeplineşte". I n afara acestor
c u v i n t e pline de adîncă semnificaţie, pe pînza respectivă m a i sînt înscrise
denumirea unităţii căreia i-a aparţinut steagul şi anul măreţului eveni­
ment : „Legiunea română M D C C C C X V I I I " . Inscripţia este cusută cu
negru pe f o n d u l bej al pînzei, pe care se m a i află u n corb l u c r a t cu negru
şi cafeniu.
După f o r m a pe care o are partea păstrată a steagului respectiv —
a p r o x i m a t i v u n cerc cu d i a m e t r u l de 0,57 m , avînd o p r e l u n g i r e ovală în
partea inferioară pînă la completarea d i m e n s i u n i i de 0,80 m — aceasta
n u poate f i pînza propriu-zisă a d r a p e l u l u i , ci n u m a i u n fragment d i n
ea, p r o b a b i l partea ce se găsea aplicată pe c e n t r u l acesteia ; s-ar putea
chiar ca f o n d u l general al pînzei să f i fost tricolor, ceea ce ar corespunde
atît tradiţiei, cit şi aspectului celorlalte steaguri care dăinuiesc de la acea
dată. Şi această parte de drapel a fost introdusă şi cusută în t u l d u b l u ,
după aducerea sa la m u z e u l nostru.

M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l
5 3
n r . 1267 d i n 15 februarie
1971 ; a p r i m i t n r . de i n t r a r e în m u z e u 354.
5 4
I n a d r e s a c ă t r e M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a , î n r e g i s t r a t ă de acesta
c u n r . 5503 d i n 29 n o i e m b r i e 1972, c a şi în u n e l e r e l a t ă r i v e r b a l e , tov. A l b u P a m ­
f i l i e , d i r e c t o r u l M u z e u l u i de E t n o g r a f i e d i n L u p ş a , c a r e a p r e l u a t şi p ă s t r a t steagul
r e s p e c t i v , ne f u r n i z e a z ă aceste i n f o r m a ţ i i p r e ţ i o a s e p r i v i n d i s t o r i c u l său.
5 5
O p e r a ţ i a a fost e f e c t u a t ă c u c o n c u r s u l M u z e u l u i de A r t ă a l R. S . R o m â n i a ,
în a t e l i e r e l e sale de r e s t a u r a r e .
M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l
5 6
nr. 1761 din 2 aprilie
1971 ; a p r i m i t nr. de i n t r a r e în m u z e u 4193.

www.mnir.ro
144 E L E N A P A L A N C E A N U

Steagul domnesc din Ţara Românească din timpul lui Alexandru

Dimitrie Ghica (1834—1842) provine de la Muzeul m i l i t a r central ~' , în 7

ale cărui colecţii a i n t r a t în anul 1919, v e n i n d de la A r s e n a l u l A r m a t e i , 5 8

unde se păstrase pînă atunci. Col. P. V . Năsturel, care îl semnalează p e n t r u

p r i m a dată, îl socoteşte steag domnesc d i n perioada m e n ţ i o n a t ă ; dr. 59

A. V e l c u îl consideră însă drapel m i l i t a r d i n anii 1830—1834 . 6 0

Partea d i n pînză, ce se păstra încă în perioada în care steagul a fost

descris de col. P. V . Năsturel, dădea posibilitatea să se vadă că f o n d u l său
era de culoare crem deschis, ceea ce ne îndreptăţeşte să-1 considerăm
steag domnesc şi n u steag m i l i t a r d i n anii 1830—1834, ştiut f i i n d că
Regulamentul organic stabilea ca f l a m u r i l e armatei d i n Tara Românească
să f i e bicolore — galben şi albastru . 6 1

Astăzi pînza este foarte uzată, n u se m a i păstrează decît m i c i p o r ­

ţiuni d i n ea. introduse în t u l d u b l u de dimensiunile 1,60 X 1,60 m , fără
6 2

să se m a i poată distinge pictura iniţială, descrisă de col. P. V . Năsturel

ca reprezentîndu-i pe Sf. Gheorghe călare pe u n cal alb omorînd o
scorpie, pe o parte, şi pe arhanghelul M i h a i l suflînd într-o trîmbiţă, pe
cealaltă parte . Hampa de l e m n se termină în vîrf cu u n glob de m e t a l
6 3

galben, pe care col. P. V . Năsturel indica şi existenţa unei acvile cu zbo­

r u l luat. încoronată p r i n c i a r şi cu crucea în cioc, d i n acelaşi metal.
Delà M u z e u l m i l i t a r central a fost p r i m i t şi steagul domnesc din
Ţara Românească din timpul lui Gheorghe Bibescu (1842—1848) , păstrat 6 4

pînă în 1919 tot la A r s e n a l u l A r m a t e i . Şi asupra acestui steag există cele

6 5

două păreri d i f e r i t e ale celor doi a u t o r i ; aceleaşi m o t i v e ca şi p e n t r u

6 6

steagul precedent ne determină să-1 acceptăm ca steag domnesc.

Pînza sa este de mătase roşie şi are formă dreptunghiulară de
1,00 m X 0,90 m , f i i n d introdusă p e n t r u conservare în t u l d u b l u , operaţie
care s-a realizat la M u z e u l m i l i t a r în anii 1930—1939 . Pe o faţă a pînzei 6 7

este pictat u n scut în c e n t r u l căruia se află o acvilă cruciată, cu zborul

jos ; susţinători ai scutului sînt doi lei, iar sub acesta se găsesc încrucişate
arme şi stindarde, toate însemne domneşti. Pe cealaltă faţă este pictat
Sf. Gheorghe călare, omorînd o scorpie.
5 7
M u z e u l de Istorie a l R. S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l n r . 2540 d i n 4 m a i
1971 ; a p r i m i t n r . de i n t r a r e în m u z e u 8928. L a M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l a a v u t
n r . de i n v e n t a r 14024 ; i a r nr. v e c h i de i n v e n t a r 3996.
Muzeul
5 8
militar central, proces-verbal din 23 decembrie 1919, primirea
nr. 5/1919.
• ' C o l . P. V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 53—54.
r9

0 0
A . V e l c u , Steagurile României, în Enciclopedia României, v o l . I , 1938, p. 78.
6 1
A r t . 429 d i n R e g u l a m e n t u l o s t ă ş e s c p e n t r u m i l i ţ i a p ă m î n t e n e a s c ă a P r i n ­
c i p a t u l u i V a l a c h i e i , în Regulamentul organic, B u c u r e ş c i , 1832.
0 2
P î n z a a fost i n t r o d u s ă în t u l l a M u z e u l m i l i t a r î n a i n t e de 1937 („Buletinul
M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l " , an. I , n r . 2, 1937, p. 22).
0 3
C o l . P. V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 53—54.
6 4
M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l nr. 2901 d i n 29 m a i 1971 ;
a p r i m i t n r . de i n t r a r e în m u z e u 5805. L a M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l a a v u t n r . de i n v e n ­
tar 8709, i a r n r . v e c h i de i n v e n t a r 4181.
M u z e u l militar central,
6 5
p r o c e s - v e r b a l d i n 23 d e c e m b r i e 1919, primire
nr. 5/1919 ; „ B u l e t i n u l M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l " , an. I I , n r . 3—4 d i n 1938—1939 ; p. 19.
P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 53—54 ; A . V e l c u , op. cit., p. 78.
6 6

„ B u l e t i n u l M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l " , a n . I I , n r . 3—4,
6 7
1938—1939, p. 19.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
 P i g . 3. S t e a g d e g a r d a n a ţ i o n a l ă
d i n oraşul Slatina, judeţul Olt,
1848.

ops m mim F i g . 4. S t e a g a l r e v o l u ţ i o n a r i l o r
r o m â n i d i n T r a n s i l v a n i a de l a
1848.

F i g . 5. S t e a g d o m n e s c din
timpul lui Alexandru loan
Cuza.

www.mnir.ro
STEAGURI D I N COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE 145

Steagul domnesc din timpul lui Alexandru loan Cuza este cel mai
reprezentativ exemplar pe care îl posedă muzeul d i n această categorie de
steaguri. E l are pînza t r i c o l o r ă , iar culorile sînt aşezate orizontal, cu
68

roşu în partea superioară, galben la m i j l o c şi albastru în partea i n f e ­

rioară. Pe c e n t r u l pînzei este pictată stema Principatelor U n i t e — acvila
şi capul de bour — încadrată de drapele tricolore puţin înclinate în afară,
avînd deasupra o coroană princiară. De-o parte şi de alta a coroanei se
află o inscripţie, al cărui conţinut este edificator : „Unirea Principatelor.
Fericirea Românilor. Trăiască A . loan I " . Starea actuală de uzură a 6 ! )

pînzei n u m a i face vizibilă decît parţial această semnificativă inscripţie.

Hampa d i n lemn se termină în vîrf cu u n glob metalic pe care se află
o acvilă.
Şi acest steag a fost p r i m i t de la M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , în colec­ 7 0

ţiile căruia datează d i n a n u l 1919, p r o v e n i n d de la A r s e n a l u l A r m a t e i , 7 1

odată cu u n alt exemplar, t o t d i n epoca U n i r i i , puţin d i f e r i t şi care se

pare că 1-a precedat pe cel descris m a i sus . 7 2

Steagul d i n colecţia m u z e u l u i nostru este considerat de col.

P. V. Năsturel ca f i i n d făcut în anul 1863, în perioada în care „se recu­
noscuse necesitatea c o n t o p i r i i g u v e r n e l o r " . Dar unirea deplină fusese p r o ­
clamată de A l . I . Cuza încă la 11 decembrie 1861, astfel că, în a n u l 1862,
ea devenise u n fapt împlinit, în ziua de 24 ianuarie a acelui an reprezen­
tanţii moldoveni şi m u n t e n i întrunindu-se p e n t r u p r i m a dată într-un
singur g u v e r n şi o singură cameră la Bucureşti. De aceea, înclinăm să
credem că steagul datează chiar d i n 1862, deoarece n i c i u n element nou
nu a i n t e r v e n i t în anul 1863 care să determine o schimbare de drapel.
Că el s-a păstrat pînă la sfîrşitul domniei l u i A l . I . Cuza ne-o confirmă
dispunerea culorilor, identică celei menţionate de „Almanahul român d i n
1866" : „Drapelul tricolor, împărţit în t r e i făşie, roşiu, galben şi albastru
aşezat orizontal : roşiu sus, albastru jos şi galben la m i j l o c " . 73

D i n categoria drapelelor m i l i t a r e , muzeul posedă u n u l d i n t r e p r i ­

mele exemplare d i s t r i b u i t e miliţiei pămîntene organizate p r i n Regu­
lamentul organic şi anume drapelul de batalion de infanterie din armata
Moldovei, model 1834. E l se încadrează l o t u l u i p r o v e n i t de la M u z e u l m i l i ­
tar c e n t r a l şi pe care acesta 1-a p r i m i t în 1919 de la Arsenalul A r m a t e i .
7 4 7 b

m
F o r m a t u l s ă u e r a d r e p t u n g h i u l a r de 2,13 m/1,80 m . (vezi col. P. V . N ă s t u r e l ,
op. cit., p. 81) ; în p r e z e n t a r e o f o r m ă a p r o a p e p ă t r a t ă , p a r t e d i n p î n z ă f i i n d d i s t r u s ă
P e n t r u o m a i b u n ă c o n s e r v a r e p î n z a a fost f i x a t ă în t u l d u b l u .
6 9
C o l . P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 81.
7 0
M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l n r . 2901 d i n 29 m a i 1971 ;
η p r i m i t nr. de i n t r a r e în m u z e u 5777.
7 1
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , p r o c e s - v e r b a l d i n 23 d e c e m b r i e 1919, p r i m i r e a n r
5/1919 ; l a M u z e u l m i l i t a r a a v u t n r . de i n v e n t a r 1785, i a r n r . v e c h i de i n v e n t a r 4220.
7 2
S t e a g u l d o m n e s c a f l a t l a M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , c o n s i d e r a t ca d a t î n d din
1859, a r e p î n z a puţin m a i m i c ă , tot t r i c o l o r ă , d a r c u a l b a s t r u s i t u a t în partea
superioară, iar stema Principatelor U n i t e n e î n c a d r a t ă de d r a p e l e tricolore. Şi
i n s c r i p ţ i a , c a r e n u se m a i p ă s t r e a z ă î n s ă a s t ă z i , e r a d i f e r i t ă (vezi col. P . V . Năs­
turel, op. cit., p. 82—83).
7 3
„ A l m a n a h u l r o m â n p e a n u l 1866", B u c u r e ş t i , 1866, p. 37.
7/
' M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l nr. 2540 d i n 4 m a i
1971 ; a p r i m i t n r . de i n t r a r e în m u z e u l n o s t r u 8927.
7 5
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , p r o c e s - v e r b a l d i n 23 d e c e m b r i e 1919, p r i m i r e a nr.
5/1919 ; l a M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l a a v u t n u m ă r de i n v e n t a r 1643, i a r n u m ă r v e c h i
de i n v e n t a r 4179.

www.mnir.ro
 E L E N A PALAN C E A N U
146

Pînza d r a p e l u l u i este u n pătrat cu l a t u r a de 1,44 m , d i n mătase

dublă bicoloră, avînd culorile dispuse în aşa f e l , încît, pe f o n d u l general
albastru, culoarea roşie formează, în cele p a t r u colţuri, cîte u n pătrat cu
l a t u r a de 0,40 m . Pe o faţă, pe f o n d u l albastru d i n c e n t r u l pînzei, se află
pictat capul de bour cu o stea cu opt colţuri între coarne şi o coroană
princiară deasupra, iar pe cealaltă Sf. Gheorghe călare ; în pătratele roşii
d i n colţuri se găsesc, pe p r i m a faţă, cîte o stea în opt colţuri, iar pe a
doua monograma „ M " a d o m n i t o r u l u i M i h a i l Sturdza. Pînza, destul de
uzată, a fost introdusă în t u l d u b l u . în a n i i 1930—1934, de către M u z e u l
m i l i t a r . H a m p a este de l e m n negru, fără vîrf.
7 5

D r a p e l u l a fost înmînat unităţii în ziua de 8 noiembrie 1834, în

cadrul festivităţilor care au avut loc cu acest p r i l e j în faţa bisericii
Sf. S p i r i d o n d i n Iaşi, în prezenţa d o m n i t o r u l u i , după sfinţirea l u i de
către m i t r o p o l i t u l ţ ă r i i . I n înalta poruncă de zi nr. 27 d i n noiembrie
7 7

1834, citită cu acest p r i l e j în faţa oştirii — i n f a n t e r i e şi cavalerie —

aşezate în careu, se arăta că s u l t a n u l a aprobat „Miliţiei Noastre d r e p t u l
de a avea steag, după modelul de N o i propus, după care s-au înfiinţat
acel cu nr. 1 p e n t r u I n f a n t e r i e şi acel cu n r . 2 p e n t r u Cavalerie... Aceste
semne astăzi întîia oară sînt înfăţişate înaintea ochilor voştri spre a p r i m i
cerească bună cuvîntare, de unde p r i n bisericească sfinţire, să va răvărsa
şi asupra voastră h a r u l cel mîntuitor, întărindu-vă cu v i r t u t e ostăşească
şi cu dragostea P a t r i e i . . . " . Remarcăm în acest t e x t două probleme care
7 8

reţin îndeosebi atenţia : pe de o parte f a p t u l că d r a p e l u l bicolor — roşu şi

albastru —, cu stema ţării pe centru, era n u m a i aprobat de sultan, iniţia­
t i v a i n s t i t u i r i i l u i ca şi modelul adoptat aparţinînd d o m n i t o r u l u i M o l ­
dovei ; pe de altă parte, d o m n i t o r u l dorea ca steagul să constituie u n
m i j l o c de îmbărbătare a ostaşilor, de insuflare a c u r a j u l u i şi a dragostei
de patrie.
D r a p e l u l a rămas în dotarea unităţii pînă în anul 1849, cînd n o u l
d o m n i t o r al Moldovei, Grigore A l e x a n d r u Ghica. a d i s t r i b u i t altele noi . 7 9

D i n t r e steagurile d i s t r i b u i t e în anul 1849 deţinem drapelul Batalio­

nului 2 al Regimentului 1 de infanterie din Ţara Românească , acordat 80

unităţii respective de d o m n i t o r u l B a r b u Ştirbei, în cadrul solemnităţii de

pe cîmpul Colentinei d i n 21—22 noiembrie 1849, pe baza o r d i n u l u i de
zi n r . 143 d i n 15 noiembrie al aceluiaşi an . 8 1

Pînza de formă pătrată, cu latura de 1,40 m , este tricoloră, avînd

culorile dispuse orizontal, cu roşu în partea superioară, galben la m i j l o c
şi albastru în partea inferioară.
I n c e n t r u l pînzei, pe culoarea galbenă, se află o acvilă neagră, coro-
nată şi cruciată care ţine în ghiare u n buzdugan şi o spadă, iar în cele

7 6
„Buletinul Muzeului Militar Naţional", a n . I I , n r . 3—4, 1938—1939, p. 19.
7 7
„ B u l e t i n , foaie o f i c i a l ă " , Iaşi, a n . I I , n r . 86 d i n 8 n o i e m b r i e 1834, p. 468—469.
7 8
I b i d e m , p. 469.
C o l . P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 59. ο. P o p e s c u , Drapele
7 9
înmînate unităţilor
oştirii din Moldova în perioada 1834—2858 în colecţiile Muzeului militar central,
în „Studii şi m a t e r i a l e de m u z e o g r a f i e şi istorie m i l i t a r ă " , M M C , nr. 2—3, 1969—1970,
p. 299.
8 0
M u z e u l de I s t o r i e a l R. S . R o m â n i a , n u m ă r de i n t r a r e în m u z e u 5865.
8 1
„ B u l e t i n u l O f i c i a l a l P r i n ţ i p a t u l u i Ţ ă r i i R o m â n e ş t i " , B u c u r e ş t i , nr. I l l
d i n 5 d e c e m b r i e 1849, p. 443—444.

www.mnir.ro
 STEAGURI D I N COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE 147

patru colţuri cîte o acvilă de dimensiuni m a i m i c i . Hampa d i n lemn 8 2

negru se termină în vîrf cu o acvilă de metal, cruciată şi coronată.

D i n cauza deteriorării pînzei, aceasta a fost introdusă şi fixată în
t u l dublu, operaţie executată în anul 1930 la M u z e u l m i l i t a r , în colec­ 8 3

ţiile căruia steagul a i n t r a t d i n 1919. v e n i n d de la A r s e n a l u l a r m a t e i . 8 4

I n anul 1971 a trecut de la M u z e u l m i l i t a r central în p a t r i m o n i u l

muzeului nostru . 85

Dat f i i n d aspectul său asemănător cu drapelele d i s t r i b u i t e armatei

muntene în anul 1834 de către d o m n i t o r u l A l . D i m . G h i c a , acest steag 8 6

a fost la u n m o m e n t dat clasat ca model 18 3 4 . S î n t însă i n d i c i i care ne 8 7

îndreptăţesc să-1 considerăm ca făcînd parte d i n t r e cele şase steaguri

distribuite oştirii de d o m n i t o r u l B a r b u Ştirbei în anul 1849 şi rămase 8 8

în dotare pînă în a n u l 1863, cînd au fost depuse la A r s e n a l u l A r m a t e i , Ba

unităţile p r i m i n d drapele noi. cu stema întrunită a celor două principate.

O importanţă deosebită prezintă drapelul Regimentului 7 infanterie
de linie 90
model 1863, f i i n d u n u l d i n t r e puţinele exemplare care se m a i
păstrează d i n acele steaguri tricolore înmînate p e n t r u p r i m a oară a r m a ­
9 1

tei române unificate, după desăvîrşirea U n i r i i . Solemnitatea d i s t r i b u i r i i

acestora a avut loc la 1 septembrie 1863, pe platoul de la Cotroceni, unde,
în afara d o m n i t o r u l u i , a miniştrilor, a înaltului cler, a u n o r d e m n i t a r i
c i v i l i şi a unităţilor m i l i t a r e , se m a i afla adunată o mulţime considera­
bilă. După sfinţirea lor, drapelele au fost încredinţate comandanţilor cor­
p u r i l o r respective de către d o m n i t o r u l A l e x a n d r u l o a n Cuza, care a rostit
cu acest p r i l e j o emoţionantă cuvîntare, primită cu v i u entuziasm de
trupe şi de p o p u l a ţ i e . Cerîndu-le ostaşilor să j u r e că v o r păstra cu
92

onoare şi fără pată steagurile acordate, corespunzînd astfel încrederii şi

speranţei ce ţara întreagă şi-a pus în oaste, d o m n i t o r u l sublinia valoarea
8 2
Iniţial în c o l ţ u r i se a f l a m o n o g r a m a d o m n i t o r u l u i B a r b u Ş t i r b e i . I n t i m p u l
c ă i m ă c ă m i e i , î n s ă , a c e a s t a a fost î n l o c u i t ă c u a c v i l e l e a c t u a l e , c ă i m a c a m i i n e a v î n d
d r e p t u l de a a p l i c a pe s t e a g u r i l e oştirii m o n o g r a m e l e p e r s o n a l e (vezi col. P . V . N ă s ­
turel, op. cit., p. 61—62).
8 3
„ B u l e t i n u l M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l " , n r . 5—6/1939—1940, p. 29—30.
M
Muzeul militar central, proces-verbal d i n 23 d e c e m b r i e 1919, primirea
5/1919.
m
M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l n r . 2901 d i n 29 m a i 1971.
M
S t e a g u r i l e m i l i t a r e d i s t r i b u i t e de A l . D i m . G h i c a a v e a u p î n z a tot t r i c o l o r ă ,
iar în c e n t r u l l o r f i g u r a a c v i l a , a ş a c u m f u s e s e r ă aprobate p r i n h a t i ş e r i f u l î m p ă ­
r ă t e s c d i n 1834 ( „ B u l e t i n u l , G a z e t ă o f i c i a l ă " , nr. 34 d i n 14 o c t o m b r i e 1834, p. 147).
6 7
I n fişele de gestiune de l a M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l şi în C a t a l o g u l s t e a g u ­
rilor, î n t o c m i t de A . P o t o s k i şi A . V e l c u şi a f l a t în m s s . l a B i b l i o t e c a M u z e u l u i
militer central.
fJ!
V e z i E . P o p e s c u şi C . C ă z ă n i ş t e a n u , Cu privire la cele mai vechi drapele tri­
colore ale oştirii din Ţara Românească, în „ R e v i s t a M u z e e l o r " , nr. 2/1969, p. 173—174 ;
„ R e v i s t a A r t i l e r i e i " , a n . X V I , B u c u r e ş t i , m a r t i e 1902, p. 249—251.
*> C o l . P. V . N ă s t u r e l , op. cit, p. 61—62.
'" U n i t a t e a a l u a t f i i n ţ ă în 1860, f i i n d a l I V - l e a r e g i m e n t creat în M u n t e n i a
şi a l Y I I - l e a pe î n t r e a g a a r m a t ă a P r i n c i p a t e l o r U n i t e ( „ M o n i t o r u l oastei", nr. 45,
d i n 19 n o i e m b r i e 1860, p. 771 ; M r . I. P o p o v i c i , Organizarea armatei române, par-
Lea a Π - a , R o m a n , 1902, p. 174).
!!1
D i n c e l e 17 d r a p e l e d i s t r i b u i t e în 1863 ( „ M o n i t o r u l oastei", n r . 5 d i n 5
s e p t e m b r i e , 1863, p. 754—755) se m a i p ă s t r e a z ă n u m a i 4 e x e m p l a r e — 3 aflate în
colecţiile M u z e u l u i m i l i t a r c e n t r a l şi u n u l l a m u z e u l nostru.
ra
B i b l i o t e c a A c a d e m i e i R . S . R o m â n i a , A r h . A l . I . C u z a , m a p a I X , mss. r o m
4865, f. 113 ; „ M o n i t o r u l oastei", nr. 5 d i n 5 s e p t e m b r i e 1863, p. 757.

www.mnir.ro
 148 E L E N A P A L A N C E A N U

de simbol a d r a p e l u l u i , semnificaţia sa profundă : „Steagul e România !

Acest pămînt bine-cuvîntat al Patriei, stropit cu sîngele străbunilor
noştri şi îmbelşugat cu sudoarele m u n c i t o r u l u i . E l este f a m i l i a , ogorul
fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii
voştri.
Steagul este încă s i m b o l u l devotamentului, credinţei, ordinei şi al
disciplinei ce reprezintă oastea ! Steagul este totodată t r e c u t u l , prezentul
şi v i i t o r u l Ţ ă r i i ; întreaga istorie a R o m â n i e i ! " . 9 3

I n cuvîntarea d o m n i t o r u l u i se găsesc şi unele indicaţii ce dovedesc

că acestea erau, într-adevăr, p r i m e l e drapele pe care le distribuia,
deoarece pînă atunci unităţile păstraseră „steagurile cele vechi... suvenire
triste de v r e m e ce ele înfăţişau Ţerile despărţite" . Or, de-abia acum, 9 4

în 1863, acestea erau înlocuite cu steaguri tricolore, avînd pe ele stema

Principatelor U n i t e , chiar dacă intenţia acordării l o r data încă d i n 186 1 . 9 5

Presupunerea — că au m a i fost d i s t r i b u i t e drapele şi în 1861 şi că cel la

care ne r e f e r i m ar face parte d i n t r e acestea — n u se confirmă p r i n
9 5

nici u n document de epocă, iar r e f e r i r i l e d o m n i t o r u l u i cu p r i l e j u l d i s t r i ­

b u i r i i d i n 1863 n u lasă în nici u n caz posibilitatea întrevederii unei alte
înmînări de drapele anterioare acesteia.
D r a p e l u l R e g i m e n t u l u i 7 i n f a n t e r i e de linie, model 1863, a fost
p r i m i t de la M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , căruia i-a fost transmis de A r s e ­
9 7

n a l u l A r m a t e i în 19 1 9 . E l are pînza dreptunghiulară de 1,22 m X 1,00 m

9 8

confecţionată d i n mătase dublă tricoloră, culorile f i i n d dispuse orizontal,

cu roşu în partea superioară, galben la m i j l o c şi albastru în partea i n f e -
9 3
„ M o n i t o r u l oastei", n r . 5 d i n 5 septembrie 1863, p. 756 ; col. P . V . N ă s t u r e l ,
op. cit, p. 78.
9 4
C u a c e a s t ă ocazie, d o m n i t o r u l A l . I . C u z a p r e z e n t a d r a p e l u l tricolor ca
reunind „colorile provinciilor-surori, după c u m voinţa unanimă a Românilor a
u n i t pe c a p u l M e u coroanele a m b e l o r Ţ ă r i " ( „ M o n i t o r u l oastei", n r . 5 d i n 5 s e p ­
t e m b r i e 1863, p. 756).
9 5
F a p t u l se poate constata d i n O r d i n u l de z i pe t o a t ă oastea nr. 305 d i n
14 s e p t e m b r i e 1861 : „ U r m î n d a se d a c o r p u r i l o r n o i s t e n d a r d e c u M a r c a P r i n c i ­
p a t e l o r U n i t e , se o r d o n ă r e g i m e n t e l o r de i n f a n t e r i e şi c a v a l e r i e a t r i m i t e pe d a t ă
l a M i n i s t e r c î t e 40 g a l b e n i f i e c a r e corp..." ( „ M o n i t o r u l oastei", n r . 53 d i n 20 s e p ­
t e m b r i e 1861, p. 802). D a r n i m i c n u d o v e d e ş t e c ă a c e a s t ă i n t e n ţ i e a fost f i n a l i z a t ă
î n a i n t e de 1863. I n a f a r a g r e u t ă ţ i l o r s u r v e n i t e d i n c a u z a t i m p u l u i n e c e s a r p e n t r u
s t r î n g e r e a b a n i l o r , c o m a n d a r e a şi c o n f e c ţ i o n a r e a d r a p e l e l o r , m a i e r a şi p r o b l e m a
f i x ă r i i stemei P r i n c i p a t e l o r U n i t e , c a r e în 1861 n u fusese şi n u putuse f i în orice
caz r e z o l v a t ă .
9 6
A . V e l c u c o n s i d e r ă (vezi Steagurile României, în Enciclopedia României,
vol. I , B u c u r e ş t i , 1938, p. 81) c ă d r a p e l e l e c l a s a t e de P . V . N ă s t u r e l ca m o d e l 1863, deci
şi d r a p e l u l l a c a r e n e r e f e r i m , d a t e a z ă d i n a n u l 1861, b a z î n d u - ş i a f i r m a ţ i a pe
î n a l t u l o r d i n de z i n r . 274 d i n 19 m a r t i e 1863, în c a r e se a r ă t a c ă „ d e l a a n u l
1861 p î n ă a c u m R e g i m e n t e l o r 6 şi 7 şi B a t a l i o a n e l o r d e g e n i u şi v î n ă t o r i n u l i
s - a u dat d r a p e l e , n e f i i n d h o t ă r î t ă n i c i o e m b l e m ă . . . " . D a r f a p t u l c ă u n i t ă ţ i l o r nou
c r e a t e în a n u l 1860, c u m este c a z u l celor m e n ţ i o n a t e , n u l i se d ă d u s e r ă î n c ă d r a p e l e
p î n ă în m a r t i e 1863, n u n e poate c o n d u c e l a c o n c l u z i a c ă c e l o r l a l t e u n i t ă ţ i m a i
v e c h i l i se a c o r d a s e r ă d r a p e l e în 1861, c i a c e s t e a le a v e a u pe cele a n t e r i o a r e
U n i r i i . D a c ă u n alt m o d e l a r fi existat d u p ă î n f ă p t u i r e a U n i r i i şi p î n ă l a d r a p e l e l e
d i s t r i b u i t e în s e p t e m b r i e 1863, a r f i fost foarte s i m p l u c a u n i t ă ţ i l o r nou c r e a t e
s ă l i se f i î n m î n a t t o c m a i a s e m e n e a drapele, ceea ce n u s - a î n t î m p l a t î n s ă .
9 7
M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l n r . 2901 d i n 29 m a i
1971 ; a p r i m i t n r . de i n t r a r e în m u z e u l n o s t r u 5783.
0 8
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , p r o c e s - v e r b a l d i n 23 d e c e m b r i e 1919, p r i m i r e a nr.
5/1919 : l a M u z e u l m i l i t a r a a v u t nr. de i n v e n t a r 1762, i a r n r . v e c h i de i n v e n t a r 4222.

www.mnir.ro
 STEAGURI D I N COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE 149

rioară. Pe centrul pînzei este pictată o acvilă, pe p i e p t u l căreia se află

stema Principatelor U n i t e — acvila şi capul de bour întrunite pe u n
scut t i m b r a t cu o coroană princiară — , iar sub aceasta o panglică roşie
cu inscripţia „Honor et P a t r i a " . I n cele două colţuri libere ale pînzei
găsim monograma „ A " a d o m n i t o r u l u i A l e x a n d r u loan Cuza. Mătasea,
fiind deteriorată de vreme, a fost fixată în t u l d u b l u , p r o b a b i l la M u z e u l
m i l i t a r . Hampa d i n lemn se termină în vîrf cu o acvilă cruciată, aşezată
pe un cartel, care are pe ambele feţe inscripţia „Honor et P a t r i a " .
D r a p e l u l a fost în serviciul unităţii pînă în anul 1866, cînd s-a
depus la A r s e n a l u l A r m a t e i , Locotenenţa domnească d i s t r i b u i n d d r a ­
pele noi " .
D i n t r e steagurile sub f a l d u r i l e cărora ostaşii români s-au acoperit
de glorie în t i m p u l războiului p e n t r u cucerirea independenţei naţio­
nale, muzeul nostru posedă drapelele Regimentului 6 infanterie de linie,
Regimentelor 6, 10 şi 14 de dorobanţi, Batalionulului 4 de vinători, Regi­
mentului 3 de artilerie şi stindardele Regimentelor 3 şi 7 de călăraşi. Toate
au v e n i t de la M u z e u l M i l i t a r C e n t r a l ° , în colecţiile căruia cele m a i
10

m u l t e au i n t r a t în a n u l 1928, p r o v e n i n d d i n sala t r o n u l u i de la palatul

regal d i n Bucureşti , unde fuseseră depuse în 1902, în u r m a d i s t r i b u i r i i
101

de drapele noi unităţilor, cu p r i l e j u l împlinirii a 25 de ani de la procla­

marea independenţei de stat a României . Deşi înmînate în două etape 102

— 1874 şi 1877 —, steagurile menţionate sînt acelaşi model, d e n u m i t de

col. P. V. Năsturel model 1872, deoarece atunci s-a hotărît comanda­
rea lor.
I n a n u l urmtăor, 1873, i n t i m p ce m i n i s t r u de război era generalul
Ion E m . Florescu, s-au comandat la Casa Collani et C-nie d i n B e r l i n
24 drapele şi 10 stindarde . P r i n t r e acestea se numără şi drapele Regi­
1 0 3

m e n t u l u i 6 de dorobanţi, B a t a l i o n u l u i 4 de vinători şi stindardele Regi­

mentelor 3 şi 7 de călăraşi pe care le posedă m u z e u l nostru.
Ele au fost d i s t r i b u i t e unităţilor în cadrul ceremoniei care a avut
Ioc la Băneasa la 14 octombrie 1874, după ce în seara precedentă pînzele
steagurilor fuseseră ţintuite pe hampe în sala t r o n u l u i d i n Bucureşti, în
prezenţa d o m n i t o r u l u i Carol I , a delegaţilor c o r p u r i l o r respective, a unor
înalţi d e m n i t a r i şi a m i s i u n i l o r m i l i t a r e străine . La Băneasa, la solem­
104

nitatea desfăşurată în prezenţa celor deja amintiţi şi a unităţilor m i l i ­

tare ce u r m a u să-şi primească steagul, a participat şi o mare mulţime,
numărul celor prezenţi ridicîndu-se la circa 50 000 . 1 0 5

9 9
P . V . N ă s t u r e l , op. cit, p. 91.
1 0 0
M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l n r . 2540 d i n 4 m a i 1971
şi p r o c e s - v e r b a l n r . 2901 d i n 29 m a l 1971. E l e a u p r i m i t u r m ă t o a r e l e n u m e r e de
i n t r a r e în m u z e u : 5800, 8978, 8970, 8972, 5832, 8971 şi r e s p e c t i v 8973 şi 5804.
1 0 1
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , p r o c e s - v e r b a l d i n 15 n o i e m b r i e 1928, primirea
de l a P a l a t u l regal. L a M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l a u a v u t n r . de i n v e n t a r 2243, 9531,
2218, 9963, 2108, 2247 şi r e s p e c t i v 2233 şi 2246. N u m a i d r a p e l u l B a t a l i o n u l u i 4 v i n ă ­
tori şi s t i n d a r d u l R e g i m e n t u l u i 7 c ă l ă r a ş i n u a p a r ţ i n a c e s t u i lot, ci a u i n t r a t în
c o l e c ţ i i l e M u z e u l u i m i l i t a r ulterior.
1 0 2
C o l . P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 132 ; m r . I. P o p o v i c i , Organizarea armatei
române, v o l . I I I , R o m a n , 1903, p. 451—453.
1 0 3
C o l . P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 111.
1 0 4
30 de ani din domnia militară a regelui Carol I al României, 1866—1896,
B u c u r e ş t i , 1899, p. 82, 87—88.
1 0 5
Ibidem, p. 87.

www.mnir.ro
 E L E N A P A L A N C E A N U
150

în înaltul o r d i n de zi adresat ostaşilor la acea dată se e x p r i m a

încrederea că, adunaţi în j u r u l steagurilor p r i m i t e , vor dovedi în orice
întîmplare că cuvintele „Onoare şi P a t r i e " înscrise pe ele, sînt şi m a i
adînc înscrise în i n i m i l e l o r ; totodată ei erau îndemnaţi : „Juraţi că
veţi apăra întotdeauna aceste steaguri şi că veţi f i gata a vă j e r t f i viaţa
p e n t r u ţara voastră, a cărei pază în onoarea şi d r e p t u r i l e ei vă este
încredinţată sub aceste semne ! " N u aveau să treacă decît t r e i a n i ,
1 0 6

pînă cînd avîntul şi eroismul de care ostaşii noştri au dat dovadă să

consfinţească pe cîmpurile de bătălie d i n sudul Dunării cucerirea i n d e ­
pendenţei naţionale.
P e n t r u unităţile care şi-au p r i m i t drapelele i n a n u l 1877 — cum
este cazul Regimentelor 10 şi 14 de dorobanţi şi a R e g i m e n t u l u i 3 de a r t i ­
lerie 1 0 7
— i n t e r v a l u l pînă la marea confruntare avea să f i e cu m u l t m a i
scurt. într-adevăr, la 17 i u l i e 1877, la c a r t i e r u l general de la Poiana, s-au
sfinţit şi s-au d i s t r i b u i t steagurile noilor regimente de dorobanţi şi de
artilerie. înaltul o r d i n de zi n r . 29, adresat acestor unităţi, sublinia însem­
nătatea m o m e n t u l u i : „Dîndu-vă drapelul c o r p u l u i , vă încredinţez onoarea
României, pe care o p u n astfel sub scutul c u r a j u l u i , devotamentului
şi abnegaţiunii voastre. P e n t r u p r i m a oară se prezintă solemna ocaziune
de a p r i m i drapelul în preziua mergerei pe cîmpul de onoare ; căutaţi a-1
încununa d-o n e m u r i t o a r e glorie. N u uitaţi niciodată că drapelul este
s i m b o l u l p a t r i e i . . . " . La 27 august avea să aibă loc p r i m a biruinţă
108

românească la întăriturile d i n faţa Griviţei, iar la 30 august eroicele

episoade p e n t r u cucerirea acestei redute.
Drapelele înmînate unităţilor la 17 i u l i e 1877 fuseseră comandate
tot la Casa Collani et C-nie d i n B e r l i n şi sosiseră în ţară la 25 i u n i e
1877 . Ele erau foarte puţin d i f e r i t e de cele d i s t r i b u i t e în a n u l 1874 " ° .
1 0 9

Caracteristic p e n t r u drapelele model 1872, acordate c o r p u r i l o r în

1874 sau în 1877. este f a p t u l că au pînza tricoloră, culorile f i i n d dispuse
vertical, cu albastru lîngă hampă. Pe centrul pînzei figurează stema
României, iar în colţuri, în i n t e r i o r u l unei ghirlande d i n f r u n z e de laur,
c i f r u l l u i Carol I . Pe drapel aceste elemente apar pictate ; la stindarde
ele sînt brodate cu f i r de mătase. I n ambele cazuri pînza tricoloră este
d i n mătase dublă, de formă pătrată, cele două feţe f i i n d identice. D i m e n ­
siunile însă diferă : la drapele l a t u r a pătratului este de circa 1,50 m , iar
la stindarde de circa 0,45 m . Pînzele drapelelor sînt foarte distruse de
vreme şi de gloanţele vrăjmaşe d i n t i m p u l războiului de independenţă ;
părţile care s-au păstrat au fost f i x a t e în t u l d u b l u ; şi la stindarde, la
care pînza s-a conservat m a i bine, aceasta a fost introdusă în t u l .

1 0 6
„ M o m i t o r u l o f i c i a l " , n r . 228 d i n 1874, p. 1311.
1 0 7
P r i n î n a l t u l d e c r e t nr. 2195 d i n 26 n o i e m b r i e 1876 se î n f i i n ţ a u î n c ă opt
r e g i m e n t e de d o r o b a n ţ i , c u nr. 9—16, c a r e a v e a u s ă se f o r m e z e de l a 1 i a n u a r i e 1877.
L a 5 f e b r u a r i e 1877, p r i n î n a l t u l d e c r e t nr. 211, se c r e a u şi î n c ă d o u ă r e g i m e n t e
de a r t i l e r i e c u n r . 3 şi 4 ( „ M o n i t o r u l oastei", n r . 35 d i n 9 d e c e m b r i e 1876, p. 810 ;
i b i d e m , nr. 6 d i n 18 m a r t i e 1877).
„ M o n i t o r u l o f i c i a l " , nr. 163 d i n 1877, p.
1 0 8
4556 ; Istoricul rezboiului din
1877—187*. Participarea României la acest resboi. Lucrare făcută de mai mulţi
ofiţeri, P a r t e a I - a , B u c u r e ş t i , 1887, p. 213—214.
1 0 9
„ R e v i s t a a r t i l e r i e i " , a n . X V , i u n i e 1901, B u c u r e ş t i , p. 591.
1 1 0
V e z i col. P. V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 113—119.

www.mnir.ro
STEAGURI D I N COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE 151

La toate steagurile model 1872 hampele sînt d i n l e m n negru, t e r m i ­

nate în vîrf cu o acvilă, aşezată pe u n cartel care are inscripţia „Onoare
şi p a t r i a " pe o faţă şi numărul şi numele unităţii pe cealaltă faţă. Pe
hampă se m a i află prinsă o brăţară metalică t o t cu numărul şi numele
unităţii. De hampă este legată cravata d r a p e l u l u i , formată d i n t r - o eşarfă
tricoloră, terminată la capete cu cîte u n ciucure d i n f i r .
P e n t r u v i t e j i a pe care ostaşii unităţilor respective au dovedit-o în
luptele desfăşurate la Griviţa (Regimentul 6 i n f a n t e r i e de linie, Regi­
mentele 6, 10 şi 14 dorobanţi), la Plevna (Regimentul 6 i n f a n t e r i e de linie,
Regimentele 6 şi 14 dorobanţi, B a t a l i o n u l 4 de vînători, Regimentele 3
şi 7 de călăraşi), la Rahova (Regimentele 6 şi 10 dorobanţi), la Smîrdan
şi V i d i n (Regimentul 6 i n f a n t e r i e de l i n i e şi R e g i m e n t u l 3 de artilerie) 1 1 1

drapelele l o r au fost decorate cu „Crucea Trecerea Dunării". P e n t r u

izbînda strălucită obţinută l a Smîrdan la 12 ianuarie 1878, t r e i regimente,
p r i n t r e care şi R e g i m e n t u l 6 i n f a n t e r i e de linie, au p r i m i t şi o r d i n u l
„Steaua R o m â n i e i " " . Decorarea drapelelor unităţilor participante la
2

războiul p e n t r u cucerirea independenţei naţionale a a v u t loc la 8 octom­

brie 1878, în cadrul festivităţilor de la Băneasa, p r i l e j u i t e de intrarea
trumfală a t r u p e l o r în Bucureşti. I n O r d i n u l de zi c i t i t cu această ocazie
se arată că a fost aleasă „această zi memorială( a intrării t r i u m f a l e a
armatei în capitala ţării), spre a pune l a drapelele armatei aducerea
aminte nepieritoare a trecerei Dunărei şi a decora drapelele regimentelor
cari, la Smîrdan, au lăsat o urmă m a i m u l t despre v i t e j i a română. Această
a m i n t i r e v a îndemna pe urmaşii voştri a f i demni de v o i , precum v o i aţi
fost demni de străbunii voştri şi d r a p e l u l v o s t r u va f i de-a pururea res­
pectat ca şi numele de r o m â n " " . 3

I n anul următor, la 23 septembrie 1879, R e g i m e n t u l u i ii infanterie

de l i n i e i - a m a i fost acordată, la Galaţi, d i n partea princepelui M i l a n Obre-
novici a l I V - l e a a l Serbiei medalia militară sîrbă „Bravura Militară" " . 4

U l t i m e l e steaguri m i l i t a r e de care ne ocupăm sînt cele care au

aparţinut unităţilor participante la p r i m u l război mondial, d i n t r e care
prezentăm drapelele Regimentelor 36 şi 70 de injanterie şi drapelul
Regimentului 5* de artilerie. Ele au fost preluate de la M u z e u l m i l i t a r
central " , în ale cărui colecţii au i n t r a t v e n i n d de la unităţile respective.
5

1 1 1
Istoria resboiului din 1877—1878. participarea României la acest resboi.
Lucrare făcută de mai mulţi ofiţeri, P a r t e a I - a , B u c u r e ş t i , 1887, p. 203, 249, 251 ;
P a r t e a I l - a , B u c u r e ş t i , 1898, p . 468—470, 659, 661, 668, 757—758 ; P a r t e a I l I - a , B u c u ­
reşti, 1898, p. 961, 965 ; m r . N . N i c o l e s c u , Pagini istorice din faptele Regimentului
10 dorobanţi, în „ R e v i s t a A r m a t e i " , a n . X X , n r . 5, m a i 1902, p. 243—247.
1 1 3
„ M o n i t o r u l oastei", n r . 5 d i n 25 m a r t i e 1B78, p. 89 : G r a i . S t . I . F ă l c o i a n u ,
Istoria resboiului din 1877—1878, B u c u r e ş t i , 1895, p. 234 ; „ R e v i s t a A r t i l e r i e i " , a n .
X V , i u n i e 1901, B u c u r e ş t i , p. 595.
1 1 3
Istoricul resboiului din 1877—1878. Participarea României la acest resboi.
Lucrare făcută de mai mulţi ofiţeri. P a r t e a a I l I - a , B u c u r e ş t i , 1898, p. 1078—1079.
1 1 4
„ M o n i t o r u l o f i c i a l " , n r . 20 d i n 20 n o i e m b r i e 1879, p. 501 ; „ R e v i s t a A r t i ­
l e r i e i " , a n . X V , i u n i e 1901, B u c u r e ş t i , p. 596.
1 1 5
M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l n r . 2901 d i n 29 m a i
1971 ; a u p r i m i t n r . de i n t r a r e în m u z e u l n o s t r u 8977, 5834 şi respectiv 5859. L a
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l a v e a u u r m ă t o a r e l e n u m e r e de i n v e n t a r : 19598, 1202 şi
r e s p e c t i v 2104.

www.mnir.ro
 152 E L E N A P A L A N C E A N U

Cel mai vechi d i n t r e ele este drapelul R e g i m e n t u l u i 5 de a r t i l e r i e ,

care a fost acordat unităţii la 10 m a i 1884 , cîţiva ani după constituirea
116

a c e s t e i a . R e g i m e n t u l 36 de infanterie, creat la 1 aprilie 1909 sub

117

denumirea de R e g i m e n t u l Vasile L u p u nr. 36, a p r i m i t d r a p e l u l la

10 mai 1909 în cadrul solemnităţii care a a v u t loc la m i t r o p o l i e , după
sfinţirea steagurilor ce u r m a u să fie d i s t r i b u i t e . Cu o seară înainte, în
sala t r o n u l u i de la palatul regal d i n Bucureşti, avusese loc ţintuirea pîn-
zelor pe hampe, în prezenţa înaltelor oficialităţi c i v i l e şi m i l i t a r e , a ataşa­
ţilor m i l i t a r i străini şi a delegaţilor regimentelor ce aveau a p r i m i
drapele " . 8

încredinţând drapelul fiecărui comandant de regiment, regele Carol I

le-a recomandat acestora ,,să le păstreze cu cinste şi să le apere cu
singele l o r " . P r i m i n d drapelul unităţii sale, comandantul R e g i m e n t u l u i
Vasile L u p u n r . 36 a declarat : „Un nou regiment de infanterie, adăugat
la forţa armatei scumpei noastre ţări, înseamnă alţi 3 000 de ostaşi cari
vor şti să lupte p e n t r u Ţară... după exemplele date de strămoşii noştri,
cari cu puterea i n i m i i lor, m a i presus de toate, a minţii şi a braţului lor,
au doborît înzecitul număr al duşmanilor. însemnează alte 3 000 de i n i m i
oţelite, cari v o r şti să păstreze gloria străbună şi fala neamului... alte
3 000 de baionete cari vor pătrunde în p i e p t u r i l e acelora ce încă n u ar f i
învăţat să ne respecte c u m m e r i t ă m " . Era angajamentul ostaşilor că
119

n u v o r precupeţi n i c i u n efort p e n t r u apărarea gliei strămoşeşti, era anga­

j a m e n t u l că v o r face zid cu p i e p t u r i l e lor împotriva duşmanului, aşa
c u m întregul regiment va şti să se mobilizeze în luptele de la Mărăşeşti
d i n vara a n u l u i 1917, p e n t r u a transforma în f a p t chemarea comandan­
t u l u i A r m a t e i I-a : ,,Pe aici n u se trece".
L a 10 mai 1914 i-a fost înminat drapelul şi R e g i m e n t u l u i 70 i n f a n ­
terie, c o n s t i t u i t la 1 a p r i l i e al aceluiaşi an , cînd numărul celor 40 de
l 2 0

regimente de i n f a n t e r i e existente la acea dată a fost dublat. P e n t r u

v i t e j i a dovedită de u n i t a t e în luptele p u r t a t e în campania d i n 1916 şi în
vara a n u l u i 1917, drapelul r e g i m e n t u l u i 70 infanterie a fost decorat cu
Crucea comemorativă 1916—1918 şi cu O r d i n u l M i h a i V i t e a z u l cl. I l I - a .
în b r e v e t u l de decorare n r . 327 d i n 19 a p r i l i e 1918, aflat de asemenea în
muzeul nostru, p r i n care R e g i m e n t u l u i 70 i n f a n t e r i e îi era decernat
o r d i n u l M i h a i V i t e a z u l cl. I l I - a se arată că v i t e j i i acestei unităţi au l u p t a t
cu energie la Cotele 891 şi 895 de pe Răchitaşul M i c , dînd dovadă ,,de
cel m a i f r u m o s s p i r i t de sacrificiu şi de u n p u t e r n i c p a t r i o t i s m " .
Pînzele acestor t r e i drapele, tăiate de vreme, cu unele bucăţi lipsă,
au fost introduse şi f i x a t e în t u l d u b l u . F o r m a t u l l o r este d r e p t u n ­
ghiular, iar dimensiunile variază între 0 , 9 0 x 0 , 6 5 m şi 1,15x0,73 m .
Confecţionate d i n mătase dublă tricoloră, ele au c u l o r i l e dispuse v e r t i c a l ,
cu albastru lîngă hampă şi roşu liber. Pe c e n t r u l pînzei se află pictată
stema ţării situată într-o ghirlandă mare de frunze a u r i i la drapelul
llr
' „ R e v i s t a A r t i l e r i e i " , a n . X V , i u n i e 1901, B u c u r e ş t i , p. 601 ; Treizeci de
ani de domnie ai regelui Carol I, v o l . I I , 1881—1896, B u c u r e ş t i , 1897, p. 90 ; „ A n u a ­
r u l A r m a t e i R o m â n e pe a n u l 1914", B u c u r e ş t i , 1914, p. 263.
1 1 7
R e g i m e n t u l 5 a r t i l e r i e s-a creat p r i n î n a l t u l decret nr. 1000 d i n 7 a p r i l i e
1881 ( „ M o n i t o r u l oastei", nr. 13 d i n 4 m a i 1881, p. 201—202 ; m r . I. P o p o v i c i , op.
cit., p. 224).
1 , 8
„ R e v i s t a A r t i l e r i e i " , a n . X X I I I nr. 6, iunie 1909, p. 354—356.
"•' Thidem, p. 357.

www.mnir.ro
 S T E A G U R I D I N COLECŢIA MUZEULUI D E ISTORIE 153

R e g i m e n t u l u i 5 de a r t i l e r i e şi într-o ghirlandă mai mică d i n frunze

a r g i n t i i la d r a p e l u l R e g i m e n t u l u i 70 de i n f a n t e r i e ; la drapelul Regi­
m e n t u l u i 36 de i n f a n t e r i e aceste elemente n u m a i pot f i distinse. I n
colţurile pînzelor se află c i f r u l regelui Carol I , tot în i n t e r i o r u l unor
mici g h i r l a n d e de frunze. A m b e l e feţe sînt identice.
Hampele de lemn, vopsite în negru, se termină în vîrf cu cîte o
acvilă aşezată pe u n cartel, care are pe o parte inscripţia ,,Onoare şi
Patrie", iar pe cealaltă numele şi numărul unităţii. De hampă este legată
cravata d r a p e l u l u i , terminată la cele două capete cu cîte u n ciucure d i n
f i r . Tot de hampă sînt prinse decoraţiile cu panglicile l o r . 121

O altă categorie de steaguri d i n colecţia m u z e u l u i nostru este

reprezentată de cele care au aparţinut unor formaţiuni cvasimilitare.
P r i n t r e acestea se numără steagul Agiei din Ţara Românească din timpul
domniei lui Grigore Dimitrie Ghica (1822—1828), provenit de la Muzeul
m i l i t a r central , unde a fost transferat de la A r s e n a l u l A r m a t e i în
l 2 2

anul 1919 .U i

Pînza, de formă dreptunghiulară, avînd dimensiunile de 2,40 χ

χ 2,10 m , este d i n mătase gălbuie şi are două feţe. Pe c e n t r u l uneia se
află pictată o acvilă neagră, sub care se văd urmele unei inscripţii, al
cărui conţinut este redat de col. P. V . Năsturel : ,,Făcutu-s-au acest
steag al A g i e i la prefacerea D o m n i l o r d i n t r e păminteni ai Ţări-rumănesci
Maria Sa Grigore D i m i t r i e G h i k a voevod, cu anii 1822, p r i n epistasia
D o m n u l u i v e l Aga Mihăiţă F i l i p e s c u " . I n j u r u l acvilei se găseşte o
l 2 4

ghirlandă timbrată cu o coroană princiară, iar în partea inferioară o

balanţă. Cealaltă faţă este asemănătoare, diferenţa constînd în f a p t u l că
în locul acvilei este reprezentată Buna Vestire. F i i n d uzată de vreme,
pînza a fost introdusă în t u l d u b l u înainte de 1937 la M u z e u l m i l i t a r ' . 25

Hampa este d i n l e m n şi se termină cu o acvilă, care se pare că

nu a aparţinut steagului respectiv, col. P. V . Năsturel menţionînd în
lucrarea sa — unde redă foarte detaliat descrierea steagurilor de la
A r s e n a l u l A r m a t e i în 1903 — n u m a i existenţa hampei, fără vîrf.
T o t în această grupare se încadrează şi steagurile de dorobanţi de
judeţ, d i s t r i b u i t e de d o m n i t o r u l B a r b u Ştirbei, în anul 1852, în dorinţa
de a apropia cît m a i m u l t aceste formaţiuni t e r i t o r i a l e de sistemul de
organizare al armatei permanente . D i n t r e acestea, muzeul nostru 1 2 6

1 2 0
„ A n u a r u l A r m a t e i R o m â n e pe a n u l 1914", B u c u r e ş t i , 1914, p. 212.
1 2 1
L a d r a p e l u l r e g i m e n t u l u i 70 i n f a n t e r i e sînt p r i n s e : m e d a l i a „ A y î n t u l Ţ ă r i i " ,
1913, cu p a n g l i c ă , „ C r u c e a c o m e m o r a t i v ă 1916—1918" c u p a n g l i c ă şi b a r è t e şi o r d i n u l
„Mihai V i t e a z u l " c l . I l I - a c u p a n g l i c ă .
1 2 2
M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l nr. 2901 d i n 29 m a i
1971. A p r i m i t nr. de i n t r a r e i n m u z e u 5767.
1 2 3
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , p r o c e s - v e r b a l d i n 23 d e c e m b r i e 1919, primirea
nr. 5 d i n 1919. L a M u z e u l M i l i t a r a a v u t nr. de i n v e n t a r 14.023, i a r nr. v e c h i de
i n v e n t a r 3995.
m
C o l . P. V . N ă s t u r e l , op. cit, p. 46.
Steagul Agiei (din timpul domnitorului Grigorie Dimitrie Ghica 1822—1828),
în „ B u l e t i n u l M u z e u l u i M i l i t a r N a ţ i o n a l " , a n . I , n r . 2 d i n 1937, p. 20.
1 2 6
C o l . P. V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 59. P r i n „ L e g e a p e n t r u o r g a n i z a r e a doro­
b a n ţ i l o r de j u d e ţ e " d i n 1850 se h o t ă r a ca a c e ş t i a să d e p u n ă j u r ă m î n t c a şi m i l i ­
tarii oştirii p e r m a n e n t e , i a r de i n s t r u c ţ i a şi d i s c i p l i n a lor să se ocupe doi colonei
i n s p e c t o r i , l u a ţ i d i n t r e ofiţerii a c t i v i ( L t . col. V . N ă d e j d e , Centenarul renaşterii
armatei române (1830—1930), I a ş i , 1930, p. 75—76).

www.mnir.ro
154 E L E N A P A L A N C E A N U

deţine t r e i exemplare şi anume : al dorobanţilor d i n judeţul Prahova, a l

celor d i n judeţul Vlaşca şi al celor d i n judeţul G o r j .
Toate au pînzele de formă dreptunghiulară , cu d i m e n s i u n i de 127

cea. 1,00 χ 0,85 m , f i i n d confecţionate d i n mătase tricoloră, care, d i n

cauza u z u r i i , a fost introdusă în t u l d u b l u . Culorile sînt dispuse o r i ­
zontal, cu roşu în partea superioară, galben la m i j l o c şi albastru în
partea inferioară. Pe c e n t r u l pînzei. în i n t e r i o r u l u n e i ghirlande d i n
frunze de stejar şi laur, este pictată o acvilă neagră ce ţine în ghiare
u n scut albastru, cu marca judeţului : u n cerb p e n t r u judeţul Prahova,
t r e i copaci p e n t r u judeţul Vlaşca şi o cupă p e n t r u judeţul G o r j . I n col­
ţurile pînzei se află, t o t în i n t e r i o r u l unei ghirlande, cîte o acvilă m a i
mică la steagul dorobanţilor d i n judeţul G o r j şi iniţiala ,,B" a d o m n i ­
t o r u l u i B a r b u Ştirbei la celelalte două. Hampa d i n l e m n se termină în
vîrf cu o acvilă de metal, cruciată şi coronată.
Aceste steaguri au rămas în dotare pînă în a n u l 1863, cînd au
fost depuse la A r s e n a l u l A r m a t e i . I n anul 1919 au trecut de aici la
1 2 8

M u z e u l m i l i t a r , iar în 1971 au i n t r a t în colecţiile m u z e u l u i nostru .

129 ,3U

Exemplarele la care ne-am r e f e r i t reprezintă, desigur, n u m a i o

parte d i n colecţia de steaguri — dacă n u prea numeroasă , în orice 131

caz e x t r e m de valoroasă — a M u z e u l u i de Istorie al Republicii Socialiste

România. Piese muzeistice de netăgăduită valoare documentară, consti­
t u i n d totodată mărturii preţioase ale l u p t e i şi aspiraţiilor p o p o r u l u i
nostru în decursul zbuciumatei sale i s t o r i i , steagurile alcătuiesc acea
categorie de exponate în faţa cărora v i z i t a t o r i i se opresc cu emoţie şi
pietate, impresionaţi de faptele străbunilor şi mobilizaţi de dorinţa de
a aduce u n cît m a i susţinut efort la făurirea u n u i v i i t o r strălucit
p a t r i e i noastre.

D R A P E A U X D E L A C O L L E C T I O N D U MUSÉE D'HISTOIRE
DE L A RÉPUBLIQUE SOCIALISTE D E ROUMANIE

— Résumé —

E n s o u l i g n a n t l a s i g n i f i c a t i o n s p é c i a l e des d r a p e a u x d a n s le c a d r e d'un
m u s é e , l ' a u t e u r s ' a r r ê t e s u r q u e l q u e s - u n s des p r é c i e u x e x e m p l a i r e s q u i se trou­
v e n t d a n s les collections d u M u s é e d ' H i s t o i r e de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u ­
m a n i e , d a t a n t des a n n é e s 1821—1918, q u ' o n groupe, pour les t r a i t e r p l u s s y s t é ­
m a t i q u e m e n t , d a n s les c a t é g o r i e s s u i v a n t e s :

1 2 7
Deşi col. P . V . N ă s t u r e l le p r e z i n t ă ca a v î n d f o r m a p ă t r a t ă , c u l a t u r a
de 0,90 c m . (P. ,V. N ă s t u r e l , op. cit., p. 59).
1 2 8
C o l . P . V . N ă s t u r e l , op. cit., p. 61.
1 2 9
M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l , p r o c e s - v e r b a l d i n 23 d e c e m b r i e 1919, primirea
n r . 5 d i n 1919. A u a v u t n r . de i n v e n t a r 1555, 14.030 şi 14.036.
1 3 0
M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a , p r o c e s - v e r b a l n r . 2901 d i n 29 m a i
1972 ; a u p r i m i t n r . de i n v e n t a r în m u z e u 5774, 5867 şi 5880.
1 3 1
I n ţ a r a n o a s t r ă cea m a i n u m e r o a s ă c o l e c ţ i e de steaguri este d e ţ i n u t ă
de M u z e u l m i l i t a r c e n t r a l d i n B u c u r e ş t i . E a se c o m p u n e d i n e x e m p l a r e v a r i a t e ,
d i n d i f e r i t e p e r i o a d e istorice, cele m a i m u l t e f i i n d , d e s i g u r , d r a p e l e m i l i t a r e .

www.mnir.ro
STEAGURI D I N COLECŢIA M U Z E U L U I D E ISTORIE 155

— d r a p e a u x e n c o n n e x i o n a v e c les g r a n d s s o u l è v e m e n t s des masses à l a

lutte p o u r l a j u s t i c e sociale et n a t i o n a l e , p a r m i lesquels se trouve le d r a p e a u de
T u d o r V l a d i m i r e s c o u , u n d r a p e a u de l a garde n a t i o n a l e d u temps de l a r é v o l u t i o n
de 1848 en V a l a c h i e , d e u x e x e m p l a i r e s de d r a p e a u x de r é v o l u t i o n n a i r e s t r a n s y l ­
v a i n s de l a m ê m e p é r i o d e , et q u a t r e d r a p e a u x de c e u x q u i ont p a r t i c i p é à l a
G r a n d e A s s e m b l é e N a t i o n a l e d ' A l b a I u l i a le 1 d é c e m b r e 1918 ;
— des d r a p e a u x p r i n c i e r s d u temps d ' A l e x a n d r u D i m i t r i e G h i c a , G h e o r g h e
B i b e s c u et A l e x a n d r u l o a n C u z a ;
— des d r a p e a u x m i l i t a i r e s , dont u n e x e m p l a i r e de l ' a n n é e 1834, de M o l d a v i e ,
u n a u t r e de V a l a c h i e de l ' a n n é e 1849, u n a u t r e de c e u x qu'on a d i s t r i b u é e n
1863 à l ' a r m é e r o u m a i n e u n i f i é e , p l u s i e u r s des u n i t é s p a r t i c i p a n t à l a g u e r r e
pour l ' i n d é p e n d a n c e , d'autres q u i ont é t é t é m o i n s a u x actions de guerre p e n d a n t
la première guerre mondiale ;
— des d r a p e a u x q u i ont a p p a r t e n u a u x f o r m a t i o n s q u a s i - m i l i t a i r e s , tels q u e
le d r a p e a u de l a P r é f e c t u r e de police de V a l a c h i e e n 1822 et trois d r a p e a u x des
„ d o r o b a n ţ i " de d i s t r i c t s de 1852.
E n p r é s e n t a n t ces d r a p e a u x on a c o n s i d é r é tant l e u r description, en d é t e r ­
m i n a n t l a c a t é g o r i e et l a p é r i o d e où i l s sont e n c a d r é s , que l a n a r r a t i o n d u c h e m i n
p a r c o u r u p a r e u x d e p u i s l a d i s t r i b u t i o n et j u s q u - a u m o m e n t où i l s sont e n t r é s
d a n s le p a t r i m o i n e d u M u s é e d ' H i s t o i r e de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a n i e .
L e s a p p r é c i a t i o n s faites e n ce sens v i e n n e n t i n f i r m e r ou c o n f i r m e r les h y p o t h è s e s
a n t é r i e u r s et, e n d'autres cas, a p p o r t a n t des d o n n é e s n o u v e l l e s c o n c e r n a n t le mode
dont i l s sont c o n s t i t u é s , les conditions de l e u r c r é a t i o n , a i n c i que l'histoire de
ces d r a p e a u x .

www.mnir.ro
 LUCRĂRI D E ARTĂ D I N PATRIMONIUL
MUZEULUI DE ISTORIE A L REPUBLICU SOCIALISTE
ROMÂNIA — PREŢIOASE E X P O N A T E
A L E SECŢIEI D E I S T O R I E MODERNA

de I O N I L I N C I O I U

Una d i n l a t u r i l e complexei activităţi ştiinţifice ce se desfăşoară

în general în muzeele d i n întreaga ţară o constituie selectarea şi achizi­
ţionarea pieselor care, p r i n atributele şi conţinutul lor, ilustrează sau
întregesc d i n punct de vedere muzeografic etape, momente, de o mai
mare semnificaţie sau cu u n caracter m a i l i m i t a t , ale desfăşurării u n u i
proces istoric, ale u n u i eveniment d i n viaţa economică, socială şi politică
a p o p o r u l u i nostru.
A c t i v i t a t e de mare răspundere, depistarea şi strîngerea valorilor
muzeistice se bucură de t o t s p r i j i n u l m a t e r i a l d i n partea s t a t u l u i .
Cu toate greutăţile inerente unei astfel de acţiuni, în rîndul cărora
v o m menţiona în m o d aparte necunoaşterea de către u n i i posesori a
v a l o r i i sau valenţelor istorice, documentare, expoziţionale a materialelor
ce le deţin, numeroase piese de interes m a j o r au i n t r a t pînă acum în
p a t r i m o n i u l cultural-muzeistic a l ţării. M u l t e d i n acestea fac obiectul
e x p u n e r i i în sălile diverselor muzee, altele se află pe masa de l u c r u
a cercetătorilor, în laboratoarele de reconstituire, de recondiţionare sau
îşi v o r aştepta v i z i t a t o r i i în viitoare expoziţii.
P r i n t r e piesele i n t r a t e în p a t r i m o n i u l M u z e u l u i de Istorie al
R e p u b l i c i i Socialiste România aflăm şi o seamă de lucrări de artă. A s u p r a
unora d i n t r e ele, al căror conţinut tematic, a t r i b u t e ştiinţifice şi docu­
mentare sînt demne de a f i reliefate, v o m zăbovi.
P a t r u lucrări ale p i c t o r u l u i D . S t o i c a ne readuc în actualitate
1

1
Ş t e f a n - S t o i c a I . D u m i t r e s c u (1886—1956) ş i - a s e m n a t l u c r ă r i l e S t o i c a D .
U r m e a z ă c u r s u r i l e Ş c o l i i de a r t e f r u m o a s e d i n B u c u r e ş t i , i a r d i n 1909, t i m p de c i n c i
a n i , s t u d i a z ă l a M i i n c h e n , u n d e îşi î n d r e a p t ă a t e n ţ i a s p r e î n s u ş i r e a t e h n i c i i c o m p o ­
ziţiei c u p e r s o n a j e m u l t i p l e şi a a n a t o m i e i a n i m a l i e r e . C o l a b o r e a z ă l a m a i m u l t e
r e v i s t e c a „ S e m ă n ă t o r u l " , „ N e a m u l r o m â n e s c " , „ A l b i n a " , ilustrînd opere ale unor
reputaţi scriitori, printre care M . Eminescu, I. Creangă, P. Ispirescu, M . Sadoveanu.
î n a n u l 1915, d e s c h i d e l a B u c u r e ş t i în s a l a „ M i n e r v a " p r i m a s a expoziţie.
T e m e l e l u c r ă r i l o r e x p u s e sînt i n s p i r a t e d i n subiecte istorice şi c u c a r a c t e r social.
L a d e c l a n ş a r e a p r i m u l u i r ă z b o i m o n d i a l este m o b i l i z a t c u g r a d u l de subloco­
tenent, î m p r e u n ă c u R e g i m e n t u l 40 C ă l ă r a ş i i a p a r t e l a luptele de l a T u r t u c a i a
unde este r ă n i t de trei ori. I n t e r n a t în spital, în t o a m n a a n u l u i 1916 este e v a c u a t în
M o l d o v a . I a p a r t e apoi, ca pictor a t a ş a t pe lîngă M a r e l e C a r t i e r G e n e r a l a l a r m a t e i
r o m â n e , l a p r i n c i p a l e l e lupte d e s f ă ş u r a t e în v a r a a n u l u i 1917.
I n p e r i o a d a i n t e r b e l i c ă se a f i r m ă c a u n u l d i n t r e r e p u t a ţ i i p i c t o r i r o m â n i .
C r i t i c i de a r t ă şi c r o n i c a r i a i t i m p u l u i i - a u e v i d e n ţ i a t t a l e n t u l şi c o n ţ i n u t u l tematic
a l operei, l a c a r e a m a d ă u g a t e n t a d o c u m e n t a r ă a l u c r ă r i l o r sale, inspirate d i n
r e a l i t ă ţ i l e vieţii. S u s ţ i n e m a i m u l t e expoziţii, organizate în C a p i t a l ă în a p r i l i e 1925,

www.mnir.ro
 ION IIJNCIOIIT
158

preocupările a r t i s t u l u i legate de perioada atît de zbuciumată d i n istoria

p o p o r u l u i nostru cuprinsă între a n i i 1916—1918.
M u l t e d i n t r e lucrările l u i D . Stoica, al căror subiect este legat de
evenimentele ce s-au desfăşurat în aceşti ani, au fost integrate de-a
l u n g u l deceniilor în c i r c u i t u l de v a l o r i al p a t r i m o n i u l u i muzeal al ţării.
I n ianuarie 1918 şi în anul următor, o parte d i n desenele şi pinzele
sale au f i g u r a t p r i n t r e piesele de interes ale expoziţiilor organizate la
Iaşi şi Bucureşti, ce reuneau lucrări ale unora d i n t r e reputaţii p i c t o r i
şi sculptori români, p r i n t r e care C a m i l Ressu, E m i l i a n Lăzărescu, I o n
Jalea, I . Dimitriu-Bîrlad, C o r n e l Medrea. Alături de aceştia, D . Stoica a
fost prezent la m a i toate luptele p u r t a t e de armata română împotriva
c o t r o p i t o r i l o r în vara l u i 1917. N u a fost luptătorul cu arma în mînă,
ci a r t i s t u l m i l i t a n t ce-şi va pune t a l e n t u l şi penelul în slujba idealurilor
sale patriotice, care erau ale întregului popor român. I n acelaşi t i m p .
el a zugrăvit durerea, încercarea şi c h i n u l la care au fost sortite de
vrăjmaşi şi de urgia războiului m i i şi m i i de suflete vitregite, care şi-au
p u r t a t a m a r u l l i p s u r i l o r pe d r u m u r i l e ţării, strămutîndu-se d i n loc în
loc. p e n t r u a n u îndura umilinţa c o t r o p i r i i şi a c o n t r i b u i la eliberare.
Observator atent al e f o r t u l u i de maximă încordare al armatei
române în a n i i 1916—1918, Stoica a reuşit să lase posterităţii, p r i n
lucrările sale, o veritabilă frescă evocatoare a acelor v r e m i de încercare.
U l e i u r i l e pe carton, pe pînză sau pe l e m n i - a u c o n f e r i t aprecieri
favorabile d i n partea specialiştilor, făcîndu-1 cunoscut în rîndul unor
cercuri l a r g i . Cu aceeaşi pasiune şi-a îndreptat a r t i s t u l atenţia şi spre
desen. Lucrările sale de acest gen sînt m a i rare, şi, datorită tocmai
acestor împrejurări, ele capătă u n plus de valoare.
Subiectele celor t r e i desene, ca şi al acuarelei ce ne reţin atenţia
se integrează în ciclul de lucrări ale p i c t o r u l u i inspirate de p r i m u l război
m o n d i a l . Toate aceste lucrări sînt semnate şi datate 1917. Două d i n t r e
ele poartă şi dedicaţii ale a u t o r u l u i pe care le v o m menţiona la
locul p o t r i v i t .

f e b r u a r i e 1926, m a r t i e 1929. A n a l i z a l u c r ă r i l o r l u i S t o i c a 1-a d e t e r m i n a t pe p r o f e s o r u l

şi c r i t i c u l de a r t ă L é o B a c h e l i n să a p r o p i e u n e l e e l e m e n t e ale c o m p o z i ţ i i l o r sale
de l u c r ă r i ale l u i N . G r i g o r e s c u , a p r e c i i n d , de pildă, c ă ceea ce r e p r e z i n t ă c a r u l
c u boi p e n t r u m a r e l e n o s t r u pictor, p e n t r u D . S t o i c a e r a c ă r u ţ a t r a s ă de c a i . O p i n i a
c r i t i c u l u i a v e a în vedere, în m o d aparte, a n a t o m i a c a l u l u i c r e i o n a t s a u pictat,
î n t r - o m a n i e r ă a t î t de i z b u t i t ă de Stoica.
D u p ă cel de a l d o i l e a r ă z b o i m o n d i a l , S t o i c a D . o c u p ă postul de r e s t a u r a t o r
şi pictor a l M u z e u l u i M i l i t a r d i n B u c u r e ş t i .
î n t r e l u c r ă r i l e m a i de s e a m ă ale p i c t o r u l u i m e n ţ i o n ă m : „ I n t r a r e a l u i M i h a i
V i t e a z u l în A l b a I u l i a " ; „ P r o c l a m a ţ i a de l a P a d e ş " ; „ L u p t a de l a M ă r ă ş e ş t i " ;
„ V l a d Ţ e p e ş p r i m i n d pe solii t u r c i " ; „ T ă i e r e a c a p u l u i l u i M i h a i V i t e a z u l " . (Datele
biografice şi în l e g ă t u r ă c u o p e r a p i c t o r u l u i a u fost selectate d i n a r h i v a sectorului
de a r t ă r o m â n e a s c ă m o d e r n ă şi c o n t e m p o r a n ă a l I n s t i t u t u l u i de istoria artei al
A c a d e m i e i de Ş t i i n ţ e S o c i a l e şi P o l i t i c e . V e z i şi L . B a c h e l i n , Esquis esthétique sur
l'oeuvre du peintre Stoica D. Avec de nombreuses illustration du maître dans le
texte et hors texte, ed. „ C a r t e a r o m â n e a s c ă " , B u c . 1926 ; N . P o r a , Un pictor al
eroismului străbun: D. Stoica, în „ F l a c ă r a " , a n . V , nr. 1/1915, p. 570—571).

www.mnir.ro
 LUCRĂRI D E A R T A DIN M U Z E U L D E ISTORIE A L R. S . R O M A N I A 159

P r i m u l d i n t r e acestea, u n desen în creion, măsurînd 0,90 χ 0,55 cm.,

l - a m i n t i t u l a t „ R e f u g i u l " . Stoica a surprins în acest desen u n u l d i n
2

nenumăratele convoaie, care, atunci, în decembrie 1916 au luat d r u m u l

bejeniei, strămutîndu-se d i n t e r i t o r i u l căzut sub ocupaţia trupelor ger­
mane în Moldova speranţei. Vitregiţii soartei aveau de înfruntat l i p s u ­
rile, foametea, g e r u l năprasnic şi vîntul care sufla cu f u r i e . Cerul ame­
ninţător, gata să se prăvălească, adăuga o notă şi m a i sumbră decorului
şi aşa dezolant.
Pe d r u m u l în pantă, ce şerpuia, căruţele, înşirate una în spatele
celeilalte, transportau b r u m a de avut a celor care, în ciuda t u t u r o r greu­
tăţilor, preferaseră a lua calea necunoscutului decît să trăiască sub apă­
sarea r e g i m u l u i impus de ocupant. Pe marginea d r u m u l u i , alături de
•căruţele ce parcă abia se mişcau, cîte o femeie îşi însoţea t o t ceea ce
putuse strînge sau m a i rămăsese d i n t r u d a f a m i l i e i .
I n p r i m plan, trasă de u n singur cal, o căruţă ca toate celelalte.
•Coviltirul, care acoperea jumătate d i n lungimea căruţei, era desprins
pe partea dreaptă de rafalele nemiloase ale vîntului. Pe stînga, o măsuţă
rotundă cu t r e i picioare scurte şi ceaunul p e n t r u mămăligă fuseseră
agăţate de o leucă. De sub c o v i l t i r , adăpostit în spate de o grămadă
de fîn, se conturează capul înfăşurat în basmale a l u n u i copil. Aşa, în
penumbră, doar faţa i se m a i distinge. P r i v i r i l e sale sînt îndreptate în
faţă, unde, la cîţiva paşi, mama sa, strîngînd la piept pe mezin sau
s u r i o a r a m a i mică, înfruntă vîntul şfichiuitor. D i n ghemotocul acela de
ţoale viaţa a dispărut parcă. Şi totuşi n u este aşa. Mîinile micuţului
string, ca într-o îmbrăţişare, gîtul viguros al mamei.
Cu d o l m a n u l l u n g pînă aproape de pămînt şi cu broboada trasă
peste f r u n t e , femeia aceasta dîrză, a l cărui obraz poartă semnele unei
aspre încercări, are u n singur gînd : să ajungă undeva cît m a i departe
de năpasta ce s-a abătut pe capul t u t u r o r .
I n j u r , t o t u l este p u s t i u . Copacul d i n marginea d r u m u l u i , lipsit de
podoaba-i d i n vară, străjuieşte acolo slut d r u m u l trecătorilor, a m i n -
t i n d u - l e , p r i n bucăţica de l e m n legată transversal cu u n curmei de
t r u n c h i , aşa ca o cruce, de jalea ţării. Şi aici, departe de b u b u i t u l asur­
z i t o r a l t u n u r i l o r sau de şuieratul gloanţelor, moartea seceră sfîşietor.
Este oare mormîntul u n u i drumeţ sau a l u n u i a d i n m i i l e de ostaşi
răniţi, care, în d r u m spre casa părintească, a poposit p e n t r u totdeauna
la rădăcina copacului ? Dar, ce importanţă m a i are acum o astfel de
întrebare şi pe cine îl m a i interesează ?
In acest desen, ca dealtfel şi în celelalte lucrări de care ne ocupăm,
Stoica n u deformează nimic, n u recurge la transfigurări ci, lucid, trans­
pune aidoma imaginea reală, trecută p r i n f i l t r u l p r o p r i i l o r sale trăiri.
Următoarele t r e i lucrări ale p i c t o r u l u i constituie o compoziţie
narativă al cărei subiect este războiul propriu-zis, cîmpul de luptă cu
tot cortegiul său de o r o r i şi suferinţe.
„Ultima chemare la atac" este o acuarelă al cărei t i t l u ne-a fost
3

sugerat de scena ce ne este înfăţişată. In plan central, u n fruntaş, pe

a l cărui epolet se distinge matricola R e g i m e n t u l u i 76 Infanterie, căzut
2
M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , i n v . nr. M . 1673.
3
I b i d e m , i n v . M . 1674. D i m e n s i u n i : 0,87 χ 0,53 c m . L u c r a r e a este datată :
„ I a ş i 1917".

www.mnir.ro
160 ION ILINCIOIU

la pămînt, se sprijină în palma mîinii stingi, în t i m p ce dreapta îi stă

încleştată pe goarna cu care cheamă, parcă, la u n nou atac. C h i p i u l i s-a
p i e r d u t pe undeva, în t i m p u l l u p t e i , iar puşca îi ţine tovărăşie în apro­
piere. P r i v i r e a îi este aţintită în faţă, acolo, spre duşmanul care îi
cotropise pămîntul strămoşesc. I n iureşul l u p t e i a fost rănit la cap, iar
acum, sîngerînd, este aproape la capătul p u t e r i l o r . I n spatele său zac
cei ucişi. I n plan mai îndepărtat, roţile şi i n i m a unei căruţe sau al
u n u i afet de t u n sînt îngropate pe jumătate aproape în pîlnia unei
explozii de obuz. Deasupra, cerul negru, cu n o r i ce n u lasă nici o rază
de soare să pătrundă. I n această linişte de mormînt, doar semnalul gor­
n i s t u l u i şi ochii săi m a r i şi luminoşi amintesc de viaţă.
P e n u l t i m a d i n cele p a t r u lucrări ale l u i D . Stoica, achiziţionate
de muzeu, am i n t i t u l a t - o „Rugămintea d i n u r m ă " . 4

Este u n desen în cărbune pe care a r t i s t u l i 1-a o f e r i t u n u i ofiţer

d i n statul m a j o r al armatei cu dedicaţia : „D-lui colonel Ianide. Stoica D .
1917 Iaşi 18 a p r i l i e " .
Imaginea s u r p r i n d e sfîrşitul dureros al unei lupte. Sub cerul p l u m ­
b u r i u , apăsător, întrerupt în zare de o fîşie de lumină, t o t u l pare amorţit,
înconjurat de camarazi, care căzuseră eroic pe cîmpul l u p t e i p e n t r u
apărarea pămîntului p a t r i e i , u n gornist, cu u l t i m e l e p u t e r i , cuprinde cu
braţul stîng o troiţă. Lasă impresia că aceasta fusese ridicată acolo spre
a a m i n t i de v i t e j i a celor ce se stinseseră eroic înainte. I n spatele acesteia
şi în faţă, c o n t u r u l m o r m i n t e l o r proaspete aproape că au dispărut. A u
rămas doar crucile aplecate de s u f l u l exploziilor şi retezate de schijele
grenadelor sau obuzelor.
Goarna şi arma eroului au amuţit, abandonate lîngă m u r i b u n d ,
în t i m p ce acesta, cu p r i v i r e a înălţată spre icoana de pe troiţă îşi ros­
teşte cea d i n urmă rugăciune. I n ochii şi închipuirea sa, C h r i s t capătă
dimensiunile troiţei pe care este crucificat.
Desenul l u i Stoica este departe de a f i o lucrare cu temă religioasă
c u m am f i tentaţi să apreciem într-un p r i m moment. Străbate din el
atîta u m a n i s m şi o atît de crudă realitate că ar însemna să deformăm
conţinutul, mesajul ce-1 transmite lucrarea, a t r i b u i n d u - i alte sensuri şi
valenţe decît cele pe care, desigur, însuşi a r t i s t u l le-a cunoscut şi creionat
spre aducere aminte.
U l t i m a d i n acest ciclu de p a t r u lucrări, sîntem tentaţi să o i n t i ­
tulăm, fie „Alungarea c o t r o p i t o r i l o r " , f i e „Pe viaţă şi pe m o a r t e " . 5

Scena ce ne este înfăţişată este străbătută de u n p r o f u n d d r a m a ­

t i s m . I n ograda u n e i case ţărăneşti, o luptă „corp la c o r p " este pe cale
de a se sfîrşi. Baioneta şi p a t u l armei au cuvîntul decisiv în această
încleştare. A p r o a p e fiecare m e t r u pătrat al spaţiului d i n faţă al curţii
este t e a t r u l u n e i impresionante lupte. La colţul casei, în stînga, cotro­
p i t o r i i sînt puşi pe fugă. Cei care au rămas m a i în urmă sau au fost
surprinşi de atacul dezlănţuit al ostaşilor români au în p r i v i r i spaima
morţii, care îi determină să m a i opună încă rezistenţă. Sus, în cerdacul

Muzeul de Istorie al R. S. România, inv. M. 1672. Dimensiuni :

0,80 X 0,56 c m .
5
I b i d e m , i n v . M . 1671. D e s e n u l a r e 0,73 χ 0,57 c m . A r t i s t u l a notat în colţul
d i n s t î n g a jos : „D-lui colonel I a n i d e c u m u l t r e s p e c t " , s-a s e m n a t şi a m e n ţ i o n a t
d a t a de 18 a p r i l i e 1917.

www.mnir.ro
LUCRĂRI D E A R T A DIN M U Z E U L D E ISTORIE A L R. S . R O M A N I A
161

casei şi pe scările ce duc spre acesta, lupta se dă cu aceeaşi înver­

şunare. T o t u l poartă amprenta l u p t e i . G a r d u l ce împrejmuia casa este
aproape distrus ; doar undeva, în colţul d i n dreapta, a m a i rămas .,în
picioare". La casă, geamurile sînt sparte, iar lemnăria este pe punctul
de a se desprinde.
I n atmosfera generală, încinsă de încrîncenarea luptei, formele se
detaşează distinct. Sînt i m a g i n i de u n p r o f u n d realism, al căror suport
m o r a l 1-a constituit însăşi p a t r i o t i s m u l a r t i s t u l u i . Acesta a surprins în
desen unele d i n trăsăturile d e f i n i t o r i i care i - a u animat pe ostaşii români:
bărbăţia, c u r a j u l , v i t e j i a .
Mulţi d i n t r e cronicarii expoziţiei de pictură şi sculptură deschise
la Iaşi, la 26 ianuarie 1918. în localul Şcolii de arte frumoase, în cadrul
căreia au expus lucrări artiştii mobilizaţi şi ataşaţi M a r e l u i Cartier
General, remarcau, n u fără temei, simpatia l u i Stoica p e n t r u ţărănime,
înţelegerea p e n t r u aspiraţiile marei oaste anonime, care. acum, ca şi în
trecut, cu o inepuizabilă energie, apărau, cu preţul j e r t f e i supreme,
pămîntul lăsat moştenire de străbuni, la care îşi reclamau d r e p t u l de
a f i stăpîni pe el. „Adînca l u i simpatie p e n t r u ţăran — se remarcă în
cronica pe marginea expoziţiei apărută în «Neamul românesc» —. îl
face să descopere nota caracteristică a epocii noastre, nota ţărănească.
D i n ciţi au încercat să ne dea Mărăşeştii, el singur (D. Stoica — n.n.)
a i z b u t i t în v o i n i c i i aceia aspri, vînjoşi, dezbrăcaţi la cămaşe,
izbind cu p a t u l puştii" . Peste două zile, N . Iorga, exprimindu-şi într-un
6

succint articol impresiile ce-i dominau cugetul, nota lapidar, p r i n t r e

altele, despre lucrările l u i D . Stoica : . . A m a d m i r a t ca totdeauna larga
viziune epică a l u i Stoica" . 1

Este fără îndoială f a p t u l că a r t i s t u l a cunoscut lîngă ostaşi vatra

s u f l e t u l u i românesc, tăria morală a ţăranilor îmbrăcaţi în uniformă.
Spre u n i v e r s u l m o r a l şi s p i r i t u a l a l acestor oameni necăjiţi a fost atras,
zugrăvindu-i cu simpatia aceluia ce le împărtăşea d o r u r i l e şi năzuinţele.
P r i n t r e lucrările de artă achiziţionate de muzeu atrage atenţia şi
u n desen în c r e i o n . lucrare executată de cunoscutul grafician Iosif
8

I s e r , reprezentîndu-1 pe C. Dobrogeanu-Gherea. marcantă personalitate

9

a mişcării socialiste d i n ţara noastră. Unele elemente legate de istoricul

6
„ N e a m u l r o m â n e s c " , a n . X I I I , nr. 27 d i n 28 i a n u a r i e 1918.
7
I b i d e m , n r . 29 d i n 30 i a n u a r i e 1918.
8
D e s e n u l (0,18 y 0,24 cm.) f i g u r e a z ă în p a t r i m o n i u l m u z e u l u i la nr. i n v . 18003.
9
I o s i f I s e r (1881—1958), r e p u t a t pictor şi g r a f i c i a n , îşi face s t u d i i l e de spe­
cialitate l a B u c u r e ş t i , M i i n c h e n şi P a r i s . S e r e m a r c ă î n c ă î n a i n t e de p r i m u l război
m o n d i a l p r i n c o l a b o r ă r i l e sale l a m a i m u l t e reviste, p r i n t r e c a r e „ F u r n i c a " , „ F a c l a " ,
ilustrînd p a g i n i l e acestora c u desene d e m a s c a t o a r e l a a d r e s a m o n a r h i e i , a r e g i m u l u i
b u r g h e z o - m o ş i e r e s c şi s u b l i n i i n d , t o t o d a t ă , a f i r m a r e a şi c r e ş t e r e a r o l u l u i clasei
m u n c i t o a r e , a m i ş c ă r i i socialiste în v i a ţ a s o c i a l - p o l i t i c ă a R o m â n i e i . I n perioada
i n t e r b e l i c ă şi d u p ă aceea e x p u n e n u m e r o a s e desene şi p i c t u r i , c u p r i l e j u l a diverse
expoziţii. P r i n c r e a ţ i i l e sale în desen, a c ă r o r c o o r d o n a t ă e s e n ţ i a l ă este sinteticul,
l a p i d a r u l , d i n c a r e se d e g a j ă e x p r e s i v i t a t e a şi accesibilitatea, a r t i s t u l ş i - a adus o
p r e ţ i o a s ă c o n t r i b u ţ i e l a d e z v o l t a r e a graficii r o m â n e ş t i de f a c t u r ă m i l i t a n t ă . P e n t r u
m e r i t e l e sale deosebite a fost a l e s m e m b r u a l A c a d e m i e i R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e
R o m â n i a . (în l e g ă t u r ă cu v i a ţ a şi opera a r t i s t u l u i , v e z i l a P a u l C o n s t a n t i n , Grafica
politică a lui Iser, E S P L A , B u c u r e ş t i , 1955 ; P e t r e C o m a r n e s c u , Iosif Iser, E d . M e r i ­
diane, B u c u r e ş t i , 1965 ; A l . B u s u i o c e a n u , Iser, cu 25 reproduceri, Ed. „Ramuri",
C r a i o v a , 1930 ; M a r i n M i h a l a c h e , Iosif Iser, E d . „ M e r i d i a n e " , B u c u r e ş t i , 1968 ; 50 de
figuri contemporane, E d . „ F l a c ă r a " , B u c u r e ş t i , 1913).

www.mnir.ro
162 ION ILINCIOIU

acestui desen, ca şi cele p r i v i t o a r e la existenţa şi păstrarea l u i pînă i n

zilele noastre, îi conferă acestuia o valoare deosebită. I n rezumat, deta­
l i i l e constau în următoarele :
I n 1910, revista de factură socialistă ,,Viaţa socială" 10
publică în
numărul său pe luna noiembrie u n desen a l u i I . Iser reprezentîndu-1
pe C. Dobrogeanu-Gherea, aşa c u m îl cunoaştem d i n fotografiile p r i m u l u i
deceniu al secolului nostru. Preţiosul o r i g i n a l al desenului românesc,
fie se pierduse, f i e se afla u i t a t undeva, între coperţile v r e u n u i dosar.
Recenta achiziţie a muzeului, reliefînd, de la p r i m u l contact, i z b i ­
toarea asemănare a acesteia cu p o r t r e t u l l u i Gherea semnat de acelaşi
Iser în „Viaţa socială", a pus în actualitate o m a i veche preocupare per­
sonală p r i v i t o a r e la supravieţuirea o r i g i n a l u l u i lucrării a m i n t i t e .
A n a l i z a comparativă a desenului cu reproducerea d i n „Viaţa
socială" a evidenţiat în f i n a l concluzia că lucrarea g r a f i c i a n u l u i pe care
o deţinem a constituit o r i u n desen „personal", executat de Iser cu
scopul de a-1 păstra p e n t r u sine sau a i-1 dărui l u i Gherea, o r i u n
exemplar iniţial, după care a u t o r u l dorea să se ghideze i n e v e n t u a l i ­
tatea publicării p o r t r e t u l u i r e m a r c a b i l u l u i gînditor şi m i l i t a n t socialist.
Problema o r i g i n a l u l u i d i n 1910 rămîne deci a f i rezolvată în v i i t o r .
Achiziţia constituie, în adevăr, o lucrare originală a l u i Iser, deosebit
de valoroasă. Două amănunte însă, lipsite de semnificaţie, am putea
spune, ne determină să apreciem că desenul nostru n u este o r i g i n a l u l
pe care 1-a a v u t la dispoziţie redacţia „Vieţii sociale", dar că acesta a
ţinut locul „modelului" după care Iser a executat u n exemplar p e n t r u
revistă. Afirmaţia noastră are în vedere coincidenţa t u t u r o r detaliilor
desenului cu reproducerea. De la acestea face excepţie doar u n amănunt.
I n reproducere, deci şi în e x e m p l a r u l de redacţie al l u i Iser, c o n t u r u l
mînecii, de la haina pe care o p u r t a Gherea, sus la umăr, pe o distanţă
de aproape 1 cm, este trasat p r i n t r - o l i n i e uşor curbată. I n s i g n i f i a n t u l
detaliu lipseşte d i n desenul nostru. A p o i , este de semnalat şi u n alt
amănunt, care n u afectează insă i n nici u n f e l desenul. Pe o r i g i n a l u l
reprodus în „Viaţa socială" a u t o r u l a scris în j o s u l lucrării numele celui
pe care-1 creionase, l u c r u care 1-a considerat l i p s i t de importanţă p e n t r u
u n desen ce u r m a să-i rămînă l u i — desenul achiziţionat de n o i .
Este neîndoielnic că, ţinînd seama de toate aceste elemente, bine­
cunoscutul grafician a pus la dispoziţia redacţiei revistei „Viaţa socială"
u n exemplar identic cu cel pe care îl deţinem, i n t e r v e n i n d doar p r i n
menţionarea identităţii personajului şi cu u n mic retuş de contur
vestimentar.
P a t r i m o n i u l M u z e u l u i de Istorie al Republicii Socialiste România
s-a îmbogăţit şi cu o altă lucrare de artă, al cărui subiect îl constituie
marea r i d i c a r e la luptă a ţărănimii, p e n t r u dreptate şi echitate socială
d i n primăvara a n u l u i de luptă şi speranţă — 1907.
Mulţi d i n t r e artiştii plastici ai epocii, p r i n t r e care Ştefan Luchian,
Gabriel Popescu, Iosif Iser, A r y M u r n u , Francise Şirato, au surprins în
lucrările l o r — c r o c h i u r i , desene, caricaturi, pinze ce au învins t i m p u l —,
evenimentele a n u l u i m a r i i răscoale.
. V e z i în acest sens, Presa muncitorească
10
şi socialistă din România, voi. 2
(1900—1921), p a r t e a I l - a (1907—1916), E d . P o l i t i c ă , B u c u r e ş t i , 1960, p. 274—296.

www.mnir.ro
LUCRĂRI D E A R T A DIN M U Z E U L D E ISTORIE A L R. S . R O M A N I A
163

D i n t r e toţi, desigur, cel mai de seamă cronicar plastic al robilor

pămîntului de la începutul secolului nostru a fost Octav Băncilă, a cărui
operă dedicată ţărănimii române şi năzuinţelor sale exprimate atunci,
în 1907. ca şi totdeauna, a cuprins un ciclu de 17 lucrări, cele mai
m u l t e d i n ele astăzi pierdute.
Două considerente ne i m p u n aprecierea că lucrarea, de curînd
achiziţionată de muzeu, este o piesă aparte. Intr-o primă ordine de idei,
ea aduce în c i r c u i t u l reflectării de factură plastică a evenimentului u n
nume nou : Toma G h . Tomescu, u n pictor de p r i n părţile Ploieştilor
aproape necunoscut. A p o i se reliefează cel de-al doilea considerent, deşi
acesta n u se situează pe u n plan secundar. T a b l o u l p i c t o r u l u i Tomescu.
un ulei pe pînză de 0,65 χ 0,40 cm este executat şi datat în chiar anul
răscoalei — 1907. P r i n aceasta el capătă, pe lîngă atributele de ordin
artistic, şi valenţele u n u i document de epocă, de o manieră deosebită în
raport cu documentul de arhivă.
P i c t o r u l surprinde în lucrarea sa u n episod d i n t i m p u l răscoalei.
Scena se desfăşoară noaptea, la l u m i n a făcliilor improvizate de răsculaţi.
De aceea, mulţimea capetelor se p i e r d în negura nopţii. In faţa g r u p u l u i ,
luminate p a l i d de torţele d i n spate, se disting siluetele în mişcare ale
conducătorilor. Coasele, f u r c i l e de f i e r şi de lemn se leagănă deasupra
mulţimii.
Este o imagine adeseori descrisă de contemporanii răscoalei şi sur­
prinsă în unele desene care au văzut l u m i n a t i p a r u l u i în acel t i m p . dar
niciodată reflectată într-o asemenea manieră.
D i n păcate, calitatea u l e i u r i l o r şi-a spus cuvîntul cu anii. Imaginea
de ansamblu a lucrării suferă d i n această pricină. Iniţial, culorile tablou­
l u i au fost, desigur, m a i contrastante, punînd în valoare ceea ce a u t o r u l
a d o r i t să reliefeze. A c u m , însă, u n văl cernit a acoperit aproape întreaga
lucrare. Tratată de specialişti, spre a-i reda calităţile d i n anul execuţiei,
pînza p i c t o r u l u i Toma Tomescu va constitui u n exponat demn de
toată atenţia.
P e n t r u istorici, existenţa în ţara noastră, ca vechime, a i m a g i n i i
c h i p u l u i impunător şi atît de bine cunoscut al întemeietorului socialis­
m u l u i ştiinţific, t i t a n al gîndirii revoluţionare şi conducător al proleta­
r i a t u l u i , K a r l M a r x , η-a constituit o problemă deosebită.
Cercetări m a i vechi au reliefat la t i m p u l p o t r i v i t reproducerea,
p e n t r u p r i m a oară în presa română, a p o r t r e t u l u i l u i K a r l M a r x . Era
ziua de 19/31 decembrie 1871 cînd revista l u i Iosif Vulcan, „Familia",
reproducea pe p r i m a sa pagină o reuşită gravură reprezentînd bustul
lui Marx.
Fără îndoială că u n i i d i n t r e c i t i t o r i i români ai p r i m e i ediţii în
limba franceză a „Capitalului", tipărită la Paris in 1872 şi răspindită
şi în România, au p u t u t cunoaşte figura dascălului p r o l e t a r i a t u l u i d i n
reproducerea pe care această ediţie o insera.
In presa şi publicaţiile mişcării muncitoreşti şi socialiste d i n
România de la sfîrşitul veacului trecut şi p r i m i i ani ai secolului nostru,
p o r t r e t u l l u i K a r l M a r x a fost reprodus de nenumărate o r i .
11
M u z e u l de Istorie a l R. S. R o m â n i a , i n v . nr. 19 817.

www.mnir.ro
164 ION ILINCIOIU

O altă achiziţie a M u z e u l u i de Istorie a l R. S. România, u n bust

i n bronz, reprezentîndu-1 pe K a r l M a r x a relevat cîteva elemente
12

demne de a i i reţinute. M a i întîi, i n e d i t u l acestei lucrări. A p o i , f a p t u l

că bustul a fost executat de către sculptorul român S p i r i d o n Georgescu 13

în a n u l 1919 şi t u r n a t în bronz în acelaşi an.

Impresionat de f i g u r a g e n i u l u i p r o l e t a r i a t u l u i , a cărui operă teore­
tică şi acţiune practică v o r rămîne nepieritoare, S p i r i d o n Georgescu se
încumetă să modeleze în urmă cu şase decenii c h i p u l l u i M a r x . A v r u t ,
după c u m mărturiseşte însuşi sculptorul, ca, şi în acest f e l , generaţia
i u i , copiii noştri şi urmaşii lor să-1 cunoască pe K a r l M a r x .
Şi s c u l p t o r u l a reuşit să dea posterităţii o lucrare aparte. N u a
recurs la gigantism, aşa cum a făcut-o, la comandă, în diverse alte
lucrări. Şi-a dedicat t i m p u l acestei opere fără să i se impună d i m e n ­
siuni, canoane manieriste, elemente auxiliare, dictate de oficialităţi. Por­
t r e t u l l u i K a r l M a r x , tipărit de E d i t u r a Socialistă şi răspindit în m i i
de exemplare pe cărţi poştale ilustrate în întreaga ţară, i-a ţinut locul
m a r e l u i dispărut.
Lucrarea are o înălţime de 32 cm, iar baza, i n formă de pătrat,
are l a t u r a de 14 cm. Pe l a t u r a d i n faţă a bazei, care constituie şi soclul
b u s t u l u i , ce sugerează m o n o l i t u l p i e t r e l o r de granit, parcă atunci extrase
p r i n spargere d i n m a s i v u l carierei, s c u l p t o r u l a gravat numele aceluia
către care urcă p r i v i r e a noastră : K A R L M A R X si, imediat, dedesubt,
anii : 1818—1883.
Deasupra, bustul l u i K a r l M a r x , aşa cum îl cunoaştem în u l t i m i i
săi ani de viaţă. Pe l a t u r a stingă a soclului, numele s c u l p t o r u l u i şi anul
execuţiei — 1919. După c u m îşi aminteşte sculptorul ' , lucrarea execu­ 4

tată de el în gips a fost expusă chiar i n a n u l modelării sale şi m u l t

t i m p după aceea în v i t r i n a „Librăriei Socialiste" de pe fosta stradă
Sf. Ionică, acolo unde îşi avea sediul P a r t i d u l Socialist d i n România şi
redacţia z i a r u l u i său. T o t sculptorul ne-a menţionat că a făcut m a i m u l t e
r e p l i c i d i n ipsos ale lucrării, care au fost difuzate apoi p r i n i n t e r m e d i u l
aceleiaşi librării în rîndul m u n c i t o r i l o r d i n Capitală. D i n cele relatate
1 2
I b i d e m , i n v . nr. M . 890. L u c r a r e a se a f l ă e x p u s ă în s a l a n r . 39 a m u z e u l u i .
1:1
C u n o s c u t î n d e o s e b i p r i n l u c r a r e a e x e c u t a t ă în 1925 şi d e d i c a t ă a r m e i
g e n i u l u i , . . L e u l " de l a Cotroceni, S p i r i d o n G e o r g e s c u s - a f ă c u t r e m a r c a t în perioada
i n t e r b e l i c ă , a t u n c i cînd a d ă l t u i t m a i b i n e de 40 l u c r ă r i . î n m a r e a lor m a j o r i t a t e ,
acestea a u fost c o m a n d a t e de a u t o r i t ă ţ i s a u p e r s o a n e p a r t i c u l a r e . C e e a ce atrage
a t e n ţ i a a s u p r a sa, sînt l u c r ă r i l e în c a r e s c u l p t o r u l , d e p ă ş i n d c a n o a n e l e m a n i e r i s ­
m u l u i , dobîndit, de altfel, î n c ă în a n i i studiilor f ă c u t e în I t a l i a , v ă d e ş t e o a d î n c ă
sensibilitate l a r e c e p t a r e a f i g u r i l o r şi a e v e n i m e n t e l o r c a r e i m p u l s i o n e a z ă d e s f ă ­
ş u r a r e a proceselor istorice. M e m b r u a l P . S . D . R . î n c ă d i n a n u l 1910, S p i r i d o n G e o r ­
gescu face p a r t e d i n r î n d u r i l e acelei pleiade de o a m e n i de a r t ă şi c u l t u r ă care,
t r e c u ţ i pe l a ş c o a l a ideilor socialiste, vor i m p r i m a l u c r ă r i l o r lor u n a d î n c c a r a c t e r
m i l i t a n t . D i n t r e cele m a i s e m n i f i c a t i v e l u c r ă r i ale sale, c a r e i m p r e s i o n e a z ă p r i n
v i b r a n t u l m e s a j s o c i a l ce-1 transmit, m e n ţ i o n ă m : „ î n c r u c i ş a r e a b r a ţ e l o r " — alegorie
g r e v i s t ă e x e c u t a t ă în 1919, „ I n t e r n a ţ i o n a l a " — d ă l t u i t ă în 1920, c o m p o z i ţ i i l e „ V a g a ­
b o n d u l " şi „ Ţ ă r a n în repaos", alegoria „1907", c a şi b u s t u r i l e m i l i t a n t u l u i socialist
V a s i l e A n a g n o s t e şi a s c r i i t o r u l u i G a l a G a l a c t i o n .
I n l e g ă t u r ă c u a m i n t i r i l e a r t i s t u l u i d e s p r e l u c r a r e şi a m ă n u n t e l e pe c a r e le-a
dat, p r e z e n t a t e de noi s u c c i n t i n text, v e z i JVota privitoare la discuţia purtată la
16 septembrie 1972 de autor cu sculptorul, M u z e u l de istorie a l R . S . R o m â n i a ,
nr. de înreg. D . 40.

www.mnir.ro
LUCRĂRI D E A R T A D I N M U Z E U L D E ISTORIE A L R. S . R O M A N I A 165

nouă rezultă că n u el a fost acela care a t u r n a t în bronz lucrarea pe care

muzeul o deţine în p a t r i m o n i u l său. Aceasta, după p r o p r i i l e sale măr­
t u r i s i r i , a fost turnată după o r i g i n a l de lucrătorii de la Atelierele Căilor
Ferate d i n Bucureşti t o t în anul 1919.
M a t e r i a l u l d i n care a fost executat o r i g i n a l u l , ca de altfel şi r e p l i ­
cile făcute atunci, n-au rezistat t i m p u l u i . Dar iniţiativa luată de m u n ­
citorii ceferişti, care, se pare, au t u r n a t două exemplare după original,
se dovedeşte a f i fost fericită. Datorită acestei împrejurări, a învins
deceniile o lucrare ce merită a f i consemnată aşa cum se cuvine.

TRAVAUX D'ART DU PATRIMOINE DU MUSÉE D'HISTOIRE

DE LA RÉPUBLIQUE SOCIALISTE DE ROUMANIE — PRÉCIEUX OBJETS
EXPOSÉS DANS L A SECTION D'HISTOIRE MODERNE

— Résumé —

U n c e r t a i n n o m b r e de t r a v a u x d'art e n t r é s dans le p a t r i m o i n e d u M u s é e
d'Histoire de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a n i e attirent l'attention tant par
leur contenu t h é m a t i q u e , que p a r l e u r attributs scientifiques et d o c u m e n t a i r e s aussi.
Q u a t r e œ u v r e s d u p e i n t r e D . S t o i c a r a m è n e n t e n a c t u a l i t é les p r é o c c u p a t i o n s
de l'artiste liées à l a p é r i o d e tellement t o u r m e n t é e de l'histoire de notre peuple
entre 1916—1918. L e u r s s u j e t s sont i n t é g r é s d a n s le c y c l e d'oeuvres d u peintre,
inspirées p a r l a p r e m i è r e g u e r r e m o n d i a l e .
Des investigations entreprises dans les m a t é r i a u x d o c u m e n t a i r e s de ce temps,
dans les pages des p u b l i c a t i o n s et dans les p r o g r a m m e s des expositions que le
peintre a o r g a n i s é e s , i l r é s u l t e que les t r a v a u x r a p p o r t é s ont u n c a r a c t è r e inédit
pour le g r a n d p u b l i c . D ' a i l l e u r s , d e u x de ces œ u v r e s , c o m m e i l r é s u l t e aussi des
d é d i c a c e d u p e i n t r e n o t é e s dessus, ont é t é offertes en cadeau en a v r i l 1917 à u n
officier d u G r a n d Q u a r t i e r G é n é r a l de l ' A r m é e . E t i l est d i f i c i l e à concevoir que,
v u le g r a n d n o m b r e d ' œ u v r e s de l'artiste c o n c e r n a n t l a p r e m i è r e guerre m o n d i a l e ,
il aurait eu recours a u x t r a v a u x offerts, pour organiser ses expositions.
E n luttant l u i - m ê m e l ' a r m e à l a m a i n j u s q u ' à l a retraite en M o l d a v i e ,
ensuite m o b i l i s é c o m m e p e i n t r e a t t a c h é a u G r a n d Q u a r t i e r G é n é r a l , l'artiste a
connu a u p r è s des soldats le foyer de l ' â m e r o u m a i n e , l a force m o r a l e de l a grande
a r m é e a n o n y m e , des r é a l i s a t e u r s de biens m a t é r i a u x habillés en u n i f o r m e . C'est
vers l ' u n i v e r s m o r a l et s p i r i t u e l de ces h o m m e s besogneux qu'a é t é a t t i r é le peintre.
C'est eux q u ' i l a peint a v e c l a s y m p a t h i e de c e l u i q u i partage l e u r s douleurs,
ambitions et aspirations, q u a n d ils se sont é l e v é s avec u n e i n é p u i s a b l e é n e r g i e
pour lutter, a l l a n t j u s q u ' a u s a c r i f i c e s u p r ê m e , a f i n de d é f e n d r e et de l i b é r e r des
e n v a h i s s e u r s l a t e r r e l a i s s é e en h é r i t a g e par les a n c ê t r e s .
U n d e s s i n a u c r a y o n , a p p a r t e n a n t a u peintre b i e n c o n n u pour ses œ u v r e s du
domaine de l'art g r a p h i q u e , Iosif Iser, r e p r é s e n t e C . D o b r o g e a n u - G h e r e a , a i n s i que
nous le connaissons des photographies de l a p r e m i è r e d é c e n n i e de notre siècle.
L ' a n a l y s e c o m p a r a t i v e de ce d e s s i n avec une reproduction d u portrait de G h e r e a ,
publiée p a r l a r e v u e de f a c t u r e socialiste ,JLa V i e S o c i a l e " en son n u m é r o d u
mois de n o v e m b r e 1910, a m i s en é v i d e n c e le fait q u e l'acquisition de notre m u s é e
est une œ u v r e presque identique avec l ' e x e m p l a i r e m i s à l a disposition de l a
r é d a c t i o n de l a r e v u e m e n t i o n n é e . L e petit détail de contour vestimentaire, presque
insaisissable, q u i n ' a p p a r a î t pas s u r notre dessin, nous a d é t e r m i n é d'opiner que
c e l u i - c i a é t é u n d e s s i n q u ' I s e r a g a r d é pour soi, et qu'ensuite i l a c r a y o n n é
d'après l u i l ' e x e m p l a i r e pour l a „Vie S o c i a l e " a u s s i .

www.mnir.ro
166 ION IMNCIOIU

L e p a t r i m o i n e d u M u s é e d'Histoire de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a n i e
s'est e n r i c h i a u s s i a v e c u n e a u t r e œ u v r e d'art, dont le s u j e t c'est le g r a n d s o u l è v e ­
m e n t à l a lutte des p a y s a n s a u p r i n t e m p s de l ' a n n é e de s a c r i f i c e et d ' e s p é r a n c e —
1907. L ' œ u v r e acquise, en h u i l e s u r toile, apporte d a n s le c i r c u i t de l a r é f l e x i o n
de f a c t u r e p l a s t i q u e de l ' é v é n e m e n t u n n o m moins connu, c e l u i d u p e i n t r e T o m a
G h . T o m e s c u . E n s u i t e , dû a u fait q u e l ' œ u v r e a é t é e x é c u t é e l ' a n n é e m ê m e de l a
r é v o l t e et qu'elle este d a t é e 1907, elle acquiert, outre ses atributs d'ordre artistique,
a u s s i les v a l e n c e s d'un d o c u m e n t d ' a r c h i v é .
U n e a u t r e a c q u i s i t i o n de notre m u s é e , u n buste en bronze r e p r é s e n t a n t K a r l
M a r x , a r e l e v é q u e l q u e s é l é m e n t s dignes d ' ê t r e retenus. A v a n t tout, l'inédit de cette
œ u v r e . E n s u i t e le f a i t que le buste a é t é e x é c u t é p a r le s c u l p t e u r r o u m a i n S p i r i d o n
G e o r g e s c u e n 1919 et c o u l é e n bronze l a m ê m e a n n é e , d ' a p r è s l ' o r i g i n a l , p a r les
o u v r i e r s des A t e l i e r s des C h e m i n s de F e r de B u c a r e s t . L ' o r i g i n a l d u buste q u e nous
d é t e n o n s a é t é e x p o s é p a r le s c u l p t e u r l ' a n n é e de son modelage et beaucoup de
temps ensuite d a n s l a d e v a n t u r e de l a L i b r a i r i e S o c i a l i s t e de l ' a n c i e n n e r u e Sf.
I o n i c ă de B u c a r e s t , là où e n m a i 1921 se sont d é r o u l é s les t r a v a u x d u C o n g r è s pour
le t r a n s f o r m a t i o n d u P a r t i S o c i a l i s t e en P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n .

www.mnir.ro
 MĂRTURII R E F E R I T O A R E L A A S A S I N A R E A
S A V A N T U L U I N I C O L A E IORGA, I N T I M P U L T E R O R I I
L E G I O N A R E DIN Z I L E L E D E 26—27 N O I E M B R I E 1940,
EXISTENTE L A MUZEUL D E ISTORIE
A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMANIA

de M A R C H PARASCHIV

Evenimentele petrecute în România la sfîrşitul l u n i i august şi

începutul l u n i i septembrie 1940, acceptarea d i c t a t u l u i de la Viena, p r e ­
cum şi acţiunile întreprinse de masele populare împotriva acestui dictat,
agravaseră în m o d deosebit criza politică a r e g i m u l u i d i c t a t u r i i regale.
Pe p l a n i n t e r n , regele Carol a l I I - l e a se compromisese complet i n u r m a
pierderilor t e r i t o r i a l e suferite de România în vara a n u l u i 1940, iar
datorită legăturilor sale cu m o n o p o l u r i l e engleze şi franceze, precum şi
datorită măsurilor de represiune luate cu cîţiva a n i înainte împotriva
mişcării legionare, d i c t a t u r a regală n u se bucura de nici u n f e l de
încredere în faţa Germaniei hitleriste, care domina în această v r e m e
Europa.
Folosindu-se de această situaţie, cercurile hitleriste şi p r o h i t l e r i s t e
d i n ţara noastră, p u t e r n i c s p r i j i n i t e de Germania nazistă, au impus abdi­
carea regelui Carol al I I - l e a şi instaurarea d i c t a t u r i i militaro-fasciste,
aducînd pe p r i m u l plan a l vieţii politice româneşti pe generalul I o n
Antonescu, u n u l d i n t r e cei m a i reacţionari oameni p o l i t i c i ai v r e m i i .
La 14 septembrie 1940, I o n Antonescu formează u n g u v e r n în care
legionarii deţineau i m p o r t a n t e funcţii în stat, i a r s t a t u l român devenea
„stat naţional legionar" '.
Crearea s t a t u l u i naţional legionar a o f e r i t premise p e n t r u a f i r ­
marea, în toată plenitudinea, a conţinutului c r i m i n a l , terorist al Gărzii
de Fier. Reprimarea sîngeroasă şi suprimarea adversarilor va f i preocu­
parea centrală a „cămăşilor v e r z i " .
L u n i l e septembrie, octombrie şi noiembrie ale anului 1940 şi ianua­
rie 1941 au fost l u n i în care bandele legionare au organizat numeroase
manifestări, au dezlănţuit acţiuni agresive împotriva populaţiei evreieşti,
au terorizat şi j e f u i t populaţia . 2

Creşterea agresivităţii şi a p e r i c o l u l u i social d i n partea Gărzii de

Fier a fost, i n această perioadă, n e m i j l o c i t legată de încurajarea şi înar­
marea premeditată şi constantă a legionarilor de către organele de stat
care le patronau, în m o d deosebit de M i n i s t e r u l de Interne, p r i n Direcţia

1
„ T i m p u l " , 16 s e p t e m b r i e 1940.
2
Vezi M. Fătu, I. Spălăţelu, Garda de Fier — organizaţie teroristă de
tip fascist, E d . politică, B u c u r e ş t i , 1971, p. 288—298.

www.mnir.ro
 168 MABCU ΡABAS C m V

Generală a Poliţiei, Siguranţa Generală, Prefectura Poliţiei Capitalei,

precum şi p r i n i n t e r m e d i u l t u t u r o r organelor de poliţie locală care
fuseseră acaparate de legionari.
U n capitol s u m b r u al istoriei Gărzii de Fier venite la putere l - a u
constituit crimele şi asasinatele în masă, minuţios pregătite şi executate
după p l a n u r i întocmite d i n vreme. Intre acestea, asasinatele d i n zilele de
26—27 noiembrie 1940 au constituit u n moment în care t e r o r i s m u l şi
bestialitatea c r i m i n a l i l o r legionari au atins cel mai înalt grad.
Lanţul asasinatelor d i n zilele de 26—27 noiembrie va f i deschis
de cele săvîrşite la închisoarea Jilava. A i c i se aflau internaţi, începînd
d i n 16 octombrie, o serie de l i d e r i p o l i t i c i , foşti miniştri, foşti înalţi
funcţionari ai r e g i m u l u i carlist, învinuiţi de ,,crime şi delicte" contra
mişcării legionare. In preajma acestor evenimente se aflau deţinute în
16 celule ale închisorii Jilava 65 de persoane, d i n t r e care doar 28 erau
arestate cu mandate emise de organele de procuratură, celelalte 37
f i i n d arestate ilegal de legionari. Se a f l a u închişi la Jilava, p r i n t r e alţii :
generalul Gheorghe Argeşanu, fost p r i m m i n i s t r u , V i c t o r I a m a n d i , fost
m i n i s t r u de justiţie, generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliţiei
Capitalei şi fost m i n i s t r u a l O r d i n i i publice, M o r u z o v M i h a i l , fost director
al S e r v i c i u l u i secret de informaţii, colonel Zeciu Vasile, fost p r i m
procuror al Tribunaluïui m i l i t a r al Capitalei, generalul B e n g l i u I o n , fost
inspector general al J a n d a r m e r i e i . 3

Cu aceşti arestaţi, legionarii se vor răfui în noaptea de 26 spre 27

noiembrie 1940, într-un m o d care întrece t o t ceea ce cunoscuse pînă
acum istoria t e r o r i s m u l u i acestei organizaţii. P e n t r u a se putea acoperi
monstruoasa crimă pregătită d i n a i n t e şi a induce în eroare opinia
o publică cu p r i v i r e la adevăraţii făptaşi ai c r i m e i , legionarii au ales ca
m o m e n t p r i e l n i c deshumarea osemintelor l u i C. Z. Codreanu şi a celor­
lalţi legionari ucişi în 1938 şi care fuseseră înmormîntaţi în incinta
închisorii Jilava.
In aceeaşi noapte m e m b r i i legionari au asasinat deţinuţi aflaţi
încarceraţi în celulele Poliţiei C a p i t a l e i , iar în dimineaţa zilei de
5

27 noiembrie o serie de foşti p o l i t i c i e n i p r i n t r e care : G . Tătărăscu,

M . Ghelmegeanu, general Ilasievici, C. A r g e t o i a n u , general G r . M a r i ­
nescu, au fost ridicaţi de la d o m i c i l i i l e lor, cu intenţia de a f i ucişi, şi
duşi într-o cameră a P r e f e c t u r i i Poliţiei Capitalei. E i au fost salvaţi,
p r i n t r - u n concurs de împrejurări, datorită intervenţiei u n u i funcţionar
superior d i n M i n i s t e r u l de I n t e r n e .5

D i n acelaşi plan de asasinate, şi ca o continuare a c r i m e l o r d i n

noaptea de 26/27 noiembrie, a făcut parte uciderea profesorului V i r g i l
Madgearu şi a i s t o r i c u l u i de renume mondial, savantul Nicolae Iorga.
Uciderea p r o f e s o r u l u i V i r g i l Madgearu s-a petrecut în după-amiaza
zilei de 27 noiembrie. E l a fost r i d i c a t de acasă, în t i m p u l mesei, pe la
ora 14, de o echipă de 6 legionari, care i - a u cerut să-i însoţească la
Prefectura Poliţiei p e n t r u ,,a da o declaraţie". C a d a v r u l său, c i u r u i t de
3
Asasinatele de la Jilava, Snagov si Strejnicul, 26—27 noiembrie 1940, Bucu­
reşti 1941, p. 10—11.
Ibidem, p. 41—45.
·"' Ibidem, p. 218—221.

www.mnir.ro
MĂRTURII R E F E R I T O A R E L A ASASINAREA L U I NICOLAE IORGA 169

gloanţe, a fost descoperit în j u r u l orei 15,30 în Pădurea Snagov la

p u n c t u l n u m i t „Coada lungă" . 6

I n aceeaşi zi la ora 17,30, aceeaşi bandă de legionari a r i d i c a t de

la masa de l u c r u , d i n v i l a de la Sinaia, pe profesorul Nicolae Iorga.
întrebaţi care este cauza acestei comportări ei au răspuns că sînt d i n
poliţia legionară a Capitalei şi trebuie să-1 ducă pe Nicolae Iorga u r g e n t
la u n interogatoriu. I n noaptea de 27/28 noiembrie, Nicolae Iorga a
fost supus t o r t u r i i , batjocorit şi s c h i n g i u i t în locuinţa p r i m a r u l u i legionar
d i n comuna Teişani de lîngă Vălenii de M u n t e . A doua zi, 28 noiembrie
1940, pe şoseaua Ploieşti-Strejnic, la circa 1 k m de Strejnic, în pădurea
de s a k î m i , la distanţa de 15 m de şosea a fost găsit c o r p u l savantului
c i u r u i t de gloanţe şi cu capul pleznit. B r u m a îl cuprinsese în întregime
ca dovadă că asasinatul se comisese cu m u l t înaintea zorilor.
Asasinarea l u i Nicolae Iorga, ca şi celelalte asasinate au fost p r e ­
meditate. N u de u n g r u p izolat, n u de nişte fascişti fanatici, ci de către
cercurile d i r i g u i t o a r e fasciste.
De l u c r u l acesta aflase şi Nicolae Iorga care, retras la Vălenii de
M u n t e după instaurarea d i c t a t u r i i militaro-fasciste, aşteptînd cu d e m n i ­
tate deznodămîntul acestei înfruntări cu duşmanii săi cei m a i
aprigi, scria :

„în viaţa care ţi-a fost dată

Cu fapta ta ai fost dator :
întinde-o largă tuturor,
Iar, de-or respinge-o vreodată,
Retrage-te-n singurătate
Şi, după toate cîte vezi,
Dacă-η iubire nu mai crezi,
Să crezi în ceasul de dreptate" . 7

I n f o r m a r e a p r i m u l u i procuror al Prahovei, care relatează cum a

fost săvîrşită asasinarea profesorului N . Iorga, consemnează f a p t u l că :
,,Cu m u l t înainte de asasinat, profesorul devenise foarte nervos, şi
adeseori la masă spunea f a m i l i e i că va f i omorît de legionari. Doamna
Iorga şi cumnata sa L u c i a Bogdan l - a u sfătuit să plece în I t a l i a şi să
locuiască în casa românească d i n Veneţia, pînă la liniştirea situaţiei"
Z d r o b i t sufleteşte — prevestindu-şi sfîrşitul — , cu o zi înainte de
asasinare marele istoric scria v e r s u r i l e :

„în zi de crudă foamete

Fiindu-li lehamete
In marginea ţării întregi
Au vrut s-ucidă pe moşnegi,
Iar ei au zis : „Nu fiţi păgîni,
Răbdaţi puţin pe cei bătrîni :
De-a lungul căii morţilor.
Ei sînt în pragul porţilor" . a

( „ O a m e n i de p r i s o s " )

l;
Ibidem, p. 221—226.
7
Ibidem, p. 16.
p
A r h i v e l e statului B u c u r e ş t i , fond P a c h e t g e n e r a l a l C u r ţ i i de Apel, dosar
f ă r ă n u m ă r , f i l a 8—9.
!l
„Asasinatele de la Jilava...", p. 15.

www.mnir.ro
170 M A R C U PARASCHIV

Iar poezia „Brad b ă t r î n " este şi m a i impresionantă p r i n referirea

directă la p r o p r i u - i sfîrşit :

„Au fost tăind un brad bătrîn

Fiindcă făcea prea multă umbră,
Şi-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgîn :

„O voi ce-η soare cald trăiţi

Şi aţi răpus strămoşul vostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sînteţi aşa grăbiţi ?

In anii mulţi cît el a fost

De-a lungul ceasurilor grele
Subt paza crăcilor rebele
Mulţi şi-au aflat un adăpost.

Moşneagul stind pe culme drept

A fost la drum o călăuză
Şi-n vremea aspră şi hursuză
El cu furtunile-a-dat piept.

Folos aduse cît fu viu,

Ci mort acuma cînd se duce
Ce alta poate-a vă aduce
Decît doar încă un sicriu ?" 1,1

Această stare psihologică ce apăsa s u f l e t u l profesorului reiese şi

d i n două materiale aflate în v i t r i n e l e m u z e u l u i . P r i m u l m a t e r i a l este o
scrisoare trimisă profesorului de către dr. C - t i n Angelescu la 11 noiem­
brie 1940 ca răspuns la o scrisoare a acestuia d i n 20 octombrie 1940.
Scrisoarea , aflată în p o r t o f e l u l savantului în m o m e n t u l asasinării, este
n

perforată, ca şi p o r t o f e l u l şi celelalte materiale aflate în el, de gloan­

ţele asasine.
I n răspunsul său dr. C. Angelescu încearcă să-1 liniştească şi să
alunge îngrijorarea savantului, ce se simte singur, părăsit de prieteni,
înconjurat de duşmani : „Acuzaţia ce mi-aduceţi că v - a m u i t a t ca
aproape toţi alţii, vă rog să credeţi că n u corespunde i n t r u n i m i c r e a l i ­
tăţii. I n cei aproape 40 de ani, de cînd ne cunoaştem, aţi avut ocaziunea
să constataţi şi să apreciaţi prietenia şi admiraţia ce a m avut-o... (loc
r u p t în scrisoare de glonţ — n.n.) totdeauna p e n t r u o m u l de... (loc r u p t
— n.n.) cultură, care a adus atît de m a r i servicii ţării şi n e a m u l u i său
şi nu astăzi, la sfîrşitul acestui l u n g d r u m parcurs îmi v o i schimba
părerea, ceea ce n u ar cadra cu s u f l e t u l , nici cu caracterul meu.
Necazurile sînt trecătoare şi ştiu că în ceea ce vă priveşte le-aţi
suportat întotdeauna cu m u l t curaj şi multă seninătate ; am convingerea
că şi de rîndul acesta l u c r u r i l e se v o r petrece la f e l . . . " .

10
Ibidem.
" M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a , n r . i n v . 11 403.

www.mnir.ro
MĂRTURII R E F E R I T O A R E L A ASASINAREA L U I NICOLAE IORGA 171

Celălalt m a t e r i a l este o bucată de hîrtie ce cuprinde cîteva versuri

inedite, care, la f e l ca celelalte scrise în preajma tragicului moment,
exprimă tensiunea nervoasă i n care savantul trăia :

„Vuieşte pădurea de vînt,

Răsună sălbatecu-i cînt
Venind de la mii de organe
Ca vuiet de hoarde duşmane.

Opreşte-te, barbare vînt,

Destule războaie mai sînt.
Din fund de pădure îmi place
Să-mi vie o vorbă de pace !" 1 2

Alături de acestea în p o r t o f e l u l de piele cafenie, p r i m i t de muzeu

de la fiica şi f i u l profesorului, L i l i a n a I o r g a - P i p p i d i şi arhitect V a l e n t i n
Iorga, se m a i aflau următoarele materiale : carnet de identitate p e n t r u 13

a beneficia de reducere cu 50»/o pe l i n i i l e C.F.R., carte de liberă circulaţie

C.F.R., permis de i n t r a r e la Biblioteca Naţională d i n Paris, u n abonament
de serviciu emis de Navigaţia Fluvială Română i n 1939, o adeverinţă
eliberată de I n s t i t u t u l p e n t r u s t u d i u l Istoriei Universale la 7 septembrie
1940, p r i n care se certifică că profesorul este d i r e c t o r u l i n s t i t u t u l u i .
De asemenea, i n muzeu sînt prezentate şi două t u b u r i de cartuşe şi u n
cartuş nepercutat găsit lîngă corpul neînsufleţit al savantului *.
Toate acestea vorbesc despre sfîrşitul năprasnic „al celui m a i ales
cărturar şi a uneia d i n minţile cele m a i l u m i n a t e d i n cîte a ştiut să
nască bătrînul nostru pămînt românesc" , care „a fost ca n i m e n i a l t u l 14

pînă în clipa morţii sale tragice u n clocot de v i a ţ ă " . 15

M u z e u l de Istorie al R. S. România, oglindă fidelă a frămîntatei

i s t o r i i a p o p o r u l u i român, expunînd aceste materiale aduce u n omagiu
m a r e l u i savant p a t r i o t şi luptător antifascist şi t u t u r o r v i c t i m e l o r legio­
n a r i l o r , înfierînd totodată bestialitatea şi t e r o r i s m u l Gărzii de Fier.

TEMOIGNAGES CONCERNANT L'ASSASSINAT DU SAVANT NICOLAE IORGA,

P E N D A N T L A T E R R E U R L É G I O N N A I R E D E S J O U R S D U 26—27 N O V E M B R E
1940, Q U I S E T R O U V E N T A U M U S É E D ' H I S T O I R E
DE L A RÉPUBLIQUE SOCIALISTE DE ROUMANIE

— Résumé —

D a n s les v i t r i n e s d u M u s é e d ' H i s t o i r e de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a ­
nie, p a r m i les d o c u m e n t s q u i d é m a s q u e n t l a t e r r e u r l é g i o n n a i r e de l'automne de
l ' a n n é e 1940, se t r o u v e n t a u s s i e x p o s é s quelques m a t é r i a u x q u i p a r l e n t de l a f i n

I b i d e m , n r . i n v . 11405.
1 2

I b i d e m , n r . i n v . 11401—11410.
1 3

* P e n t r u a i l u s t r a p r o d i g i o a s a a c t i v i t a t e ş t i i n ţ i f i c ă a s a v a n t u l u i în sălile m u z e u ­
l u i m a i sînt e x p u s e s e r v i e t a folosită de N . I o r g a în u l t i m i i a n i de v i a ţ ă şi r o b a
şi t o c a de „ d o c t o r h o n o r i s c a u s a " a l U n i v e r s i t ă ţ i i d i n O x f o r d ( A n g l i a ) , acestea
oferite tot de u r m a ş i i săi L i l i a n a I o r g a - P i p p i d i şi a r h . V a l e n t i n Iorga, c ă r o r a l e
a d u c e m şi pe a c e a s t ă c a l e m u l ţ u m i r i l e noastre.
w
„ R e v i s t a r o m â n ă " , nr. 2, 1941, p. 28.
„ A n a l e l e A c a d e m i e i R o m â n e " , tom. L X I , 1940—1941, p. 5.
1 5

www.mnir.ro
172 M A R C U PARASCHIV

tragique d u g r a n d s a v a n t N i c o l a e Iorga, a s s a s s i n é l a n u i t d u 27/28 n o v e m b r e 1940.

I l s'agit d'un portefeuille avec u n e s é r i e d'actes, p e r f o r é p a r les b a l l e s q u ' o n avait
t i r é dans le savant, et de quelques c a r t o u c h e s qu'on a v a i t t r o u v é e s à l a p l a c e de
l'assassinat.
P a r m i les m a t é r i a u x d u portfeuille, significatifs sont q u e l q u e s v e r s é c r i t s p a r
Nicolae Iorga pendant ses d e r n i e r s jours, v e r s q u i e x p r i m e n t l'atmosphère chargé,
m e n a ç a n t e q u i l'entourait et une lettre r e ç u e d u D r . C . A n g e l e s c u , c o m m e r é p o n s e
à une lettre d u professeur, où c e l u i - c i , e n des paroles affectueuses d ' a m i t i é , le c o n ­
s e i l l a i t de c o n s i d é r e r l ' a v e n i r a v e c c o n f i a n c e , p a r - d e s s u s les soucis d u p r é s e n t , q u i
ne p e u v e n t ê t r e que passagers.

www.mnir.ro
 A L . TZIGARA-SAMURCAŞ, M U Z E O G R A F

de V A L E R I U LEAHU

I n legătură cu activitatea şi opera l u i A l e x a n d r u Tzigara-Sarmucaş

— etnograf, istoric de artă şi muzeograf d i n p r i m a jumătate a
veacului nostru — n u se vorbeşte şi n u se scrie astăzi aproape deloc
Tăcerea aceasta e însă nefirească şi, o r i c u m , incompatibilă cu acţiunea de
valorificare a moştenirii culturale promovată cu consecvenţă, îndeosebi
după Congresul al I X - l e a , de P a r t i d u l Comunist Român. Personalitate
complex structurată, Tzigara-Samurcaş a fost doar, în domeniile în
care s-a a f i r m a t , o prezenţă marcantă, ocupînd poziţii — adeseori —
n u d i n t r e cele periferice. Pe tărîmul c u l t u r i i a desfăşurat o susţinută
activitate practică, participînd la ctitorirea unor instituţii, militînd neos­
t e n i t p e n t r u fiinţa şi progresul altora. Munca de conducere sau îndrumare
a unor aşezăminte a îmbinat-o şi completat-o cu preocupări teoretice,
punctate de scrieri, care, la vremea l u i , ţinteau să împlinească deziderate,
să răspundă unor comandamente şi care. atunci, l - a u impus. E v i d e n t ,
asupra personalităţii, activităţii şi operei sale şi-a pus pregnant amprenta
ideologia clasei căreia — p r i n obîrşie şi formaţie — i-a aparţinut şi pe
care el a s l u j i t - o . D r e p t este că d i n scrierile l u i Tzigara-Samurcaş
răzbat concepţii ale u n u i istoric de artă şi estetician idealist ; că m u l t e
d i n acţiunile şi reacţiile sale au dovedit o aderare fermă la politica c u l ­
turală promovată de monarhie şi de cercurile guvernante ale României
de atunci. O atare împrejurare n u n u m a i că trebuie subliniată d i n capul
locului, dar, m a i m u l t , se cuvine ca ea să constituie însăşi premisa de la
care să pornească retrospectarea activităţii şi operei acestui om de cultură.
C u m partea perenă a moştenirii culturale lăsate de A l e x a n d r u
Tzigara-Samurcaş se regăseşte, în precumpănitoare măsură, în înfăptuirile
sale pe tărîmul muzeografiei, este firesc, credem, ca o selecţie şi o eva­
luare a elementelor valoroase extrase d i n opera şi activitatea sa să aibă
în vedere, în p r i m u l rînd, acest domeniu — căruia, de altfel, el i-a con­
sacrat anii cei m a i numeroşi de viaţă, preocupările sale cele m a i constante
şi unde se dovedeşte că contribuţia sa a avut, în epocă, şi o consistenţă şi
o pondere apreciabile.

www.mnir.ro
174 V A L E R I U L E A H U

După p r o p r i a - i mărturisire, „respectul tradiţiei, dragostea p e n t r u

aşa-zisele v e c h i t u r i şi p a t i m a păstrării lor, însuşiri absolut necesare u n u i
conservator de m u z e u " Tzigara-Samurcaş le-a dobîndit încă d i n copi­
lărie, în casa părintească, într-un contact direct şi p r e l u n g i t cu relicve
de f a m i l i e . Dar n u m a i pasiunea disciplinată de o temeinică pregătire teo­
retică şi de o practică conştient şi serios parcursă avea să-1 situeze p r i n t r e
muzeografii de f r u n t e ai ţării. I n sensul acesta se poate spune, cu drept
cuvînt, că d i n t r e toţi cei ce au activat în f r o n t u l muzeografiei româneşti
de-a l u n g u l a n i l o r 1900—1940, Tzigara-Samurcaş a fost s i n g u r u l care
a dispus într-adevăr de o specialitate — în sensul p r o f u n d şi strict la
obiect al noţiunii —, aceasta f i i n d r o d u l unor acumulări de tinereţe precis
d i r i j a t e şi perseverent întreţinute . 2

încă student la Universitatea d i n Bucureşti, a fost n u m i t de Grigore

Tocilescu, în 1892, la recomandarea l u i Odobescu, „custode-preparator"
la M u z e u l Naţional de Antichităţi. La M u n c h e n , urmînd c u r s u r i de spe­
cializare în istoria artei antice, a făcut, în acelaşi t i m p , practică în m u z e u l
d i n capitala Bavariei. La universitatea d i n B e r l i n , apoi, audiind, între
altele şi prelegerile l u i A d o l f Furtwăngler, a întreţinut m a i departe con­
tactul n e m i j l o c i t cu muzeele, unde a a v u t „de studiat şi de clasat piese
încă nedescrise în cataloage". I n vacanţe, a cercetat muzeele de antichităţi
şi de artă d i n Danemarca şi d i n peninsula Scandinavă, d i n Franţa şi
I t a l i a . După ce, la B e r l i n , în 1896, şi-a luat doctoratul în istoria artelor,
r e v e n i t în ţară, activitatea l u i Tzigara-Samurcaş s-a desfăşurat, o
vreme, tot la M u z e u l Naţional de Antichităţi. D i n nou peste hotare, ca
„asistent v o l u n t a r " pe lîngă „Direcţia Generală a Muzeelor Regale" d i n
B e r l i n , iar m a i pe urmă în Franţa, în preajma l u i Salomon Reinach,
d i r e c t o r u l m u z e u l u i d i n St. Germain-en-Laye sau la Ecole des Beaux-
A r t s , experienţa sa în d o m e n i u l muzeografiei s-a consolidat tot m a i m u l t
şi s-a extins mereu.
Perioada studiilor, a acumulărilor j u v e n i l e f i i n d , p r i n 1899 încheiată,
a fost firesc că Tzigara-Samurcaş — hotărît să-şi v a l o r i f i c e pregătirea,
să-şi consolideze şi să-şi a f i r m e p r o f i l u l dobîndit — şi-a ales ca domeniu
p r i n c i p a l de activitate muzeografia. De la data menţionată şi pînă către
sfîrşitul vieţii sale (a decedat în 1954) a fost şi a rămas u n v e r i t a b i l
„om de m u z e u " , u n r e m a r c a b i l cercetător, metodist şi animator pe acest
tărim — i n ciuda f a p t u l u i că, în răstimpuri, a ocupat şi alte funcţii şi a
răspuns şi altor îndatoriri (a fost profesor de istoria artelor la Şcoala
de A r t e Frumoase d i n capitala ţării şi la Universităţile d i n Cernăuţi şi
Bucureşti, d i r e c t o r a l Fundaţiei c u l t u r a l e „Carol I " , a fost, p r i n deceniul
al patrulea, şi senator etc.).
Preludiată de o participare nemijlocită şi eficientă la organizarea
secţiilor de artă ale Expoziţiei j u b i l i a r e d i n 1906, activitatea de muzeo­
graf a l u i A l e x a n d r u Tzigara-Samurcaş îşi are, de fapt, începutul în
acelaşi an, odată cu n u m i r e a sa ca director al „Muzeului de etnografie,
de artă naţională, artă decorativă şi industrială" d i n Bucureşti.
M u n c a desfăşurată aici t i m p de cîteva decenii — efemer întreruptă
n u m a i de preocupările sale, tot pe tărîmul muzeografiei, de inspector
1
A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Muzeografie românească, B u c u r e ş t i , 1936, p. XIII.
2
D a t e l e biografice c o n s e m n a t e în c o n t i n u a r e sînt extrase din prefaţa volu­
m u l u i m e n ţ i o n a t în nota p r e c e d e n t ă .

www.mnir.ro
AL TZIGARA-SAMURCAŞ, M U Z E O G R A F 175

general al muzeelor în M i n i s t e r u l Instrucţiunii — a constituit, în chip

evident, o identificare a existenţei acestui om cu fiinţa, necesităţile şi
p r o g r a m u l instituţiei pe care a condus-o.
E f o r t u r i l e sale insistente şi neobosite p e n t r u obţinerea f o n d u r i l o r
necesare c o n s t r u i r i i e d i f i c i u l u i muzeului, p e n t r u organizarea colecţiilor
acestuia şi p e n t r u asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării unei a c t i v i ­
tăţi specifice instituţiei, trecute — cu bună ştiinţă — d i n cabinetele şi
arhivele unor ministere în presa t i m p u l u i , au avut ecou în opinia publică
şi au dezvăluit — deseori pregnant — insuficienţe serioase în politica
culturală a claselor dominante. A r t i c o l e ca „Muzeul nostru naţional" , 3

„Vremuri de grea î n c e r c a r e " , „Sîntem v r e d n i c i de u n muzeu naţional?'",

4

„Muzeul de Artă Naţională şi bugetul s t a t u l u i " , „Tragedia M u z e u l u i de 6

Artă naţională" sau broşura „Muzeul neamului românesc. Ce a fost ;

7

ce este ; ce ar t r e b u i să f i e " au fost şi rămîn în această privinţă s e m n i f i ­

8

cative. Cînd, în 1936, Tzigara-Samurcaş avea să adune în v o l u m o parte 9

d i n cele scrise de el de-a l u n g u l carierei de marcant s l u j i t o r al muzeelor,

paginile consacrate e f o r t u r i l o r sale p e n t r u progresul instituţiei pe care
a susţinut-o aveau să f i e r e u n i t e într-un capitol i n t i t u l a t semnificativ —
şi cu îndreptăţire, spunem noi, azi. — „Lupta p e n t r u M u z e u l Naţional".
Este o b l i g a t o r i u să se consemne şi f a p t u l că. n u o dată, în pledoariile
sale p e n t r u cauza M u z e u l u i de Artă Naţională, Tzigara-Samurcaş şi-a
depăşit chiar, întrucîtva, condiţia sa de clasă, stigmatizînd practicile p o l i ­
t i c i i financiare a guvernelor, pe u n i i reprezentanţi de vază ai claselor stă-
pînitoare, denunţînd indiferenţa cercurilor d i r i g u i t o a r e faţă de muzee . 10

E v o l u i n d în condiţii puţin prielnice — e f o r t u r i l e p e n t r u ridicarea

e d i f i c i u l u i , p e n t r u creşterea şi organizarea tematică a colecţiilor şi p e n t r u
desfăşurarea unei activităţi ştiinţifice şi c u l t u r a l - e d u c a t i v e au coincis cu
anii celor două războaie mondiale, cu v r e m u r i de criză economică, cu
perioada de restrîngere a libertăţilor democratice şi de creştere a perico­
l u l u i fascist — M u z e u l de Artă Naţională şi-a p u t u t totuşi u r m a existenţa
şi a f i r m a p r o f i l u l său, n u în neînsemnată măsură datorită contribuţiei
l u i A l . Tzigara-Samurcaş, activităţii sale energice şi susţinute. Presti­
g i u l instituţiei avea să se consolideze an de an, f i i n d dovedit, între altele,
şi de numeroase manifestări expoziţionale pe plan internaţional, în orga­
nizarea cărora conducătorul M u z e u l u i de Artă Naţională a avut întot­
deauna r o l u l decisiv. A u fost considerate, în primele p a t r u decenii ale
veacului, evenimente muzeografice de prestigiu expoziţiile de artă p o p u ­
lară românească organizate la B e r l i n (în 1909), la A m s t e r d a m şi Viena

3
C i . „ V i a ţ a R o m â n e a s c ă " , i u n i e , 1906, extras.
4
C f . Muzeografie românească, p. 63 şi u r m .
5
Ibidem, p. 53 şi u r m .
Ibidem, p. 89 şi u r m .
7
Ibidem, p. 103 şi u r m .
μ
A p ă r u t ă în ed. „ M i n e r v a " , 1908 ; i n c l u s ă în v o i . Muzeografie românească.
'-' C f . nota 1.
10
„ M a i oropsite, d i n t r e toate instituţiile noastre de c u l t u r ă sînt muzeele..."
s c r i a în 1910 ((Muzeografie românească, p. 103). „ P e cînd toate celelalte ţări se f ă l e s c
cu m u z e e l e lor. ale noastre l î n c e z e s c a p r o a p e în a c e l a ş h a l în c a r e se a f l a u î n a i n t e
de r ă z b o i " , nota în 1934 ( i b i d e m , p. 139). I n volumul citat se g ă s e s c m u l t e alte
reflecţii a s e m ă n ă t o a r e s a u a t a c u r i l a a d r e s a u n o r m i n i ş t r i a i i n s t r u c ţ i u n i i , f i n a n ­
ţ e l o r etc.

www.mnir.ro
176 V A L E R I U L E A H U

(în 1910), la Roma (în 1911), M u n c h e n (în 1912), Paris (în 1925 şi 1927),
la Barcelona (în 1929), la H e l s i n k i , Olso şi Bruxelles (în 1935).
întreprinsă de pe poziţiile ideologiei marxiste, ale c u l t u r i i noastre
socialiste, retrospectarea activităţii desfăşurate de A l . Tzigara-Samurcaş,
ca animator şi conducător al M u z e u l u i de Artă Naţională, s u r p r i n d e
desigur, alături de contribuţia sa remarcabilă în ctitorirea, organizarea şi
evoluţia acestei instituţii, şi aspecte, reacţii sau a t i t u d i n i evident i n f l u e n ­
ţate de concepţiile sale filozofice sau estetice, o r i reflectînd poziţia sa
de clasă. O limită a gîndirii şi activităţii sale a constituit-o neîndoielnic
f a p t u l că, în e f o r t u r i l e ce se depuneau, p r i n deceniile întîiul şi al doilea
ale secolului, p e n t r u a se d e f i n i p r o f i l u l şi s t r u c t u r a u n u i Muzeu Naţional
al României — ca instituţie unică, centrală, evocînd t r e c u t u l ţării noastre
— Tzigara-Samurcaş a înţeles şi a acţionat — şi el — consecvent în
direcţia unei prezentări, a unei ilustrări muzeistice ce trebuia doar să
„oglindească în m o d demn t r e c u t u l artistic şi c u l t u r a l al p o p o r u l u i
românesc" " . eludîndu-se astfel evocarea istorică, a evoluţiei economice
şi sociale, a tradiţiilor de luptă p e n t r u dreptate socială şi eliberare naţio­
nală duse de-a l u n g u l t i m p u r i l o r de poporul nostru. De asemenea, celui
care a fost, în fapt, n u n u m a i „sufletul" instituţiei pe care a condus-o,
dar. în chip firesc şi necesar, şi „creierul" ei, i se poate reproşa şi f a p t u l
de a f i fost adeptul şi realizatorul unor prezentări muzeale v i z i b i l carac­
terizate de obiectivism. Fotografiile înfăţişind imaginile, de ansamblu sau
detaliate, ale unor săli d i i M u z e u l de Artă Naţională dovedesc cu priso­
sinţă o atare realitate, izvorîtă desigur d i n convingerea l u i Tgizara-
Samurcaş că „obiectele de muzeu expuse vorbesc direct şi, după g r a d u l
de cultură şi de sensibilitate al p r i v i t o r u l u i , evocă i m a g i n i l e cele m a i
d i f e r i t e " sau din credinţa că muzeul oferă „realitatea chiar, iar n u o
interpretare a ei p r i n dascăli sau p r i n cărţi" . I n fine, se cuvine să f i e12

relevat şi f a p t u l că activitatea cultural-educativă desfăşurată de Tzigara-

Samurcaş la M u z e u l de Artă Naţională d i n Bucureşti, departe de a
cuprinde mase largi ale p u b l i c u l u i , s-a aflat mereu restrînsă în m e d i u l
protipendadei bucureştene. f i i n d în acelaşi t i m p limitată şi p r i n caracter
şi conţinut, datorită p a t r o n a j u l u i , adesea solicitat şi obţinut, al unor
reprezentanţi ai m o n a r h i e i . Relevînd astfel de carenţe şi l i m i t e ale
13

activităţii de muzeograf desfăşurate de A l . Tzigara-Samurcaş, este însă

o b l i g a t o r i u să se constate şi să se sublinieze că ele n u au fost de natură
să anihileze numeroasele împliniri — aspecte pe deplin pozitive — ce i se
cuvin a t r i b u i t e .
•

Complinindu-şi activitatea sa practică pe tărîmul muzeografiei cu

preocupări teoretice, acţionînd adesea „în scris" p e n t r u cauza instituţiei
pe care a condus-o, Tzigara-Samurcaş şi-a făcut cunoscută, chiar dacă
n u în chip elaborat, a m p l u desfăşurat, ci. mai degrabă disparat
şi ocazional, concepţia sa cu p r i v i r e la r o l u l m u z e u l u i ca aşezămînt de
cultură, despre c r i t e r i i l e şi ştiinţa organizării muzeului, în legătură cu
1 1
Ibidem, p. 59.
1 2
Ibidem, p. 103.
'- î n a f a r a u n o r a c ţ i u n i s a u m a n i f e s t ă r i organizate c u p a t r o n a j u l
Ί
membrilor
f a m i l i e i regale, e s e m n i f i c a t i v ă m a i ales a c t i v i t a t e a a ş a - n u m i t e i Societăţi „Domniţa
Maria", a f l a t ă sub p r o t e c ţ i a , s o l i c i t a t ă , a reginei E l i s a b e t a .

www.mnir.ro
AL TZIGARA-SAMURCAŞ, M U Z E O G R A F 177

pluralitatea şi complexitatea activităţii muzeale. Exegeza moştenirii sale

culturale descoperă astfel u n u l d i n capitolele cele m a i însemnate ale
operei şi activităţii acestui remarcabil muzeograf — o p i n i i , idei şi con­
v i n g e r i ce îşi păstrează şi astăzi, în bună măsură, nealterată valoarea.
I n t r - o vreme în care muzeografia românească era încă dominată de
s p i r i t u l l i m i t a t anticvaric. Tzigara-Samurcaş are m e r i t u l incontestabil
de a f i înţeles că muzeele trebuie să-şi depăşească r o l u l l o r restrîns şi
static de depozitare şi conservatoare de v a l o r i , ele avînd să constituie cu
deosebire u n factor activ şi eficient în f r o n t u l c u l t u r i i naţionale. Sesizînd
cu luciditate că „muzeele moderne t i n d să devină organisme cît m a i v i i ,
avînd u n r o l d i n ce în ce m a i i m p o r t a n t în educaţia popoarelor" , el a 14

pledat cu energie şi talent p e n t r u afirmarea funcţiei i n s t r u c t i v - e d u c a t i v e

a muzeelor româneşti. I-a fost întotdeauna ostil muzeul conceput ca „un
s i m p l u hambar în care se adăpostesc obiectele de ploaie" şi, în chip 1 5

repetat, a dezvoltat în scrierile sale ideea că m u z e u l este u n i n s t r u m e n t

de f o r m a r e a conştiinţei, de educare culturală, naţională. Despre muzeele
de artă, Tzigara-Samurcaş a f i r m a clar şi categoric că scopul lor este
„de a f o r m a gustul artistic al p u b l i c u l u i " . R o l u l unităţilor muzeale cu
16

p r o f i l de istorie era la f e l definit, subliniindu-se valenţele educative: „Prin

punerea în evidenţă a sforţărilor seculare ale umanităţii şi a valoarei
continuităţii şi a tradiţiei, cît şi p r i n dezvăluirea t r e c u t u l u i local, muzeele
exaltă şi cultivă chiar s e n t i m e n t u l naţional". De existenţa şi activitatea
muzeelor — a f i r m a Tzigara-Samurcaş — „este legată n u n u m a i cuno­
ştinţa m a i amănunţită a ţării, dar şi conştiinţa naţională" . Adînc convins 17

de importanţa muzeelor ca factor de educare patriotică. Tzigara-Samur­

caş a n u t r i t în acelaşi t i m p şi credinţa că aceste instituţii pot acţiona de
asemenea în s p i r i t u l a p r o p i e r i i şi cunoaşterii reciproce între naţiuni.
A f i r m a aşadar că „marile muzee m a i întreţin şi o atmosferă de sinteză
internaţională, p r i n etalarea în domeniul universal a l artei, a diverselor
stări de s p i r i t şi de sentimente, care apropie chiar şi pe cei m a i dezbinaţi
politiceşte" . M a i categoric încă a f i r m a această convingere cînd scria
l8

că „nu n u m a i s e n t i m e n t u l naţional, ci chiar înfrăţirea între neamuri

d i f e r i t e poate f i înlesnită p r i n muzee" . l9

Cu o asemenea concepţie despre funcţiile instituţiilor muzeale, m i l i -

t i n d neostenit p e n t r u r o l u l l o r în permanenţă activ, apare firesc de ce
Tzigara-Samurcaş a p r i v i t întotdeauna muzeul n u m a i şi n u m a i într-o
strînsă şi obligatorie relaţie cu p u b l i c u l . „Un muzeu... de care p u b l i c u l se
dezinteresează n u are raţiune de a exista. Sau, în cel m a i b u n caz, el se
reduce la u n f e l de c i m i t i r în care se îngroapă unele obiecte m a i m u l t
sau m a i puţin interesante" . Formulată p r i n 1910 întocmai ca o sentinţă,
2 0

această convingere 1-a călăuzit necontenit în activitatea sa de muzeograf,

lărgindu-i cîmpul preocupărilor şi împlinirilor sale, în pofida unor l i m i t e ,

i'« Muzeografie r o m â n e a s c ă , p. 233.

1 5
Ibidem, p. 30.
1 0
A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Arta muzeală, e x t r a s d i n „ C o n v o r b i r i l i t e r a r e " , nov.-
dec., 1932, p . l .
1 7
I d e m , Rostul muzeului nostru naţional, extras din „Convorbiri literare",
i a n . 1934, p. 2.
) R
C f . A r t a muzeală, p. 2.
10
Muzeografie românească, p. 104.
2 0
Ibidem, p. 63.

www.mnir.ro
 V A L E R I U L E A H U
178

ca cele semnalate, izvorîte d i n aderarea l u i Tzigara-Samurcaş la p o l i ­

tica culturală a m o n a r h i e i şi a claselor dominante.
P r o f u n d ataşat cauzei şi p r o b l e m a t i c i i muzeelor d i n ţara sa,
Tzigara-Samurcaş are şi m e r i t u l de a f i înţeles că aceste instituţii t r e ­
buie să corespundă organic — p r i n conţinut, organizare, orientare şi
activitate — s t r u c t u r i l o r c u l t u r a l e şi naţionale p r o p r i i p o p o r u l u i român.
De pe o atare poziţie preciza că „fiecare ţară îşi are nevoile sale speciale,
şi muzeele fiecărui popor sau oraş trebuie să corespundă cerinţelor deo­
sebite, care singure trebuie să fixeze caracterul instituţiei ce se plănu-
i e ş t e " . I n aceeaşi direcţie, se cere de asemenea remarcat f a p t u l că
2 1

Tzigara-Samurcaş — atent la stadiul şi direcţiile evoluţiei c u l t u r a l e

ale României d i n p r i m a jumătate a veacului — a înţeles şi necesitatea
organizării pe întreg c u p r i n s u l ţării a unei v e r i t a b i l e reţele de unităţi
muzeale. Conducător al M u z e u l u i de Artă Naţională d i n Capitală, pornea
de la ideea, pe d e p l i n justă, confirmată de realităţi, că această instituţie
„nu poate singură să aibă înrîurire asupra întregii ţ ă r i " . A fost de 2 2

aceea u n susţinător — adeseori p r i n p r o p r i a - i activitate — al c t i t o r i r i i şi

afirmării unor muzee d i n Bucureşti sau d i n provincie, participînd la orga­
nizarea M u z e u l u i M i l i t a r Central, lansînd ideea înfiinţării u n u i muzeu de
istorie la Tîrgovişte, pledînd p e n t r u organizarea m u z e u l u i d i n Con­
stanţa e t c . . 23

Şi cu p r i v i r e la ştiinţa şi practica organizării propriu-zise a u n u i

muzeu se regăsesc în scrierile l u i Tzigara-Samurcaş idei şi o p i n i i , care,
iarăşi, îşi păstrează actualitatea. Rod al contactelor cu numeroase î n f ă p ­
t u i r i pe plan internaţional sau produs al unei v i z i u n i moderne proiectate
în d o m e n i u l muzeografiei, ele au p r e f i g u r a t o concepţie ce apărea evident
înnoitoare în c o n t e x t u l realităţii noastre de atunci. U n p u n c t de vedere
judicios promova, de pildă. Tzigara-Samurcaş în legătură cu construc­
ţia e d i f i c i u l u i destinat m u z e u l u i , susţinînd necesitatea subordonării struc­
t u r i l o r a r h i t e c t u r a l e şi a materialelor de construcţie scopului instituţiei şi
colecţiilor s a l e . Constituirea selectivă a p a t r i m o n i u l u i muzeal şi ordo­
24

narea colecţiilor pe baza unor c r i t e r i i tematice clare şi ferme — este o

altă idee ce răzbate d i n scrierile acestui remarcabil m u z e o g r a f , şi al 25

cărui caracter s t i m u l a t o r i u este lesne să f i e azi desluşit, de îndată ce se

are i n vedere stadiul precumpănitor anticvaric în care se găseau o r g a n i ­
zate m u l t e muzee româneşti de la începutul acestui veac, între care
chiar M u z e u l Naţional de Antichităţi d i n B u c u r e ş t i . 26

Considerînd f o n d u l de v a l o r i , colecţiile, drept factor decisiv în orga­

nizarea u n u i muzeu, p e n t r u definirea p r o f i l u l u i acestuia, Tzigara-
Samurcaş a susţinut în consecinţă ideea necesităţii unei permanente
2 1
A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Muzeul nostru naţional în lumina conferinţei muzeo­
grafice din Madrid, e x t r a s d i n „ C o n v o r b i r i l i t e r a r e " , nov.-dec., 1934, p. 3.
2 2
Muzeografie românească, p. 218.
1 1
I n 1906 s c r i a : „Cred, d i n c o n t r ă , c ă î n f i i n ţ î n d u - s e c î t m a i m u l t e m u z e e
locale, c u atît m a i sigur s e s c a p ă de peire n u m e r o a s e obiecte ce totuşi n u i n t r ă
a s t ă z i în M u z e u l d i n B u c u r e ş t i " , (ibidem, p. 14).
2 ί
Iibdem, p. 32, 34.
2
"> Ibidem, p. 220, 227.
- î n deosebi în p r i m u l deceniu, T z i g a r a - S a m u r c a ş a c r i t i c a t a s p r u şi repetat
fi

o r g a n i z a r e a c u totul d e f e c t u o a s ă a sălilor M u z e u l u i N a ţ i o n a l de A n t i c h i t ă ţ i , a p r e ­
c i i n d c ă acolo, o „ m a i m a r e b a b i l o n i e n u se poate...", (ibidem, p. 6).

www.mnir.ro
 AL TZIGARA-SAMURCAŞ, M U Z E O G R A F 179

activităţi de sporire a p a t r i m o n i u l u i muzeal. Cînd în 1910 se referea la

aceasta într-un articol publicat în „Convorbiri l i t e r a r e " , el lansa u n
vibrant apel p e n t r u depistarea şi recoltarea mărturiilor t r e c u t u l u i , con-
chizînd : „Colecţionarea fără preget, aceasta trebuie să f i e lozinca t u t u r o r
celor ce-şi dau seama de însemnătatea culturală a muzeelor româneşti" . 2 1

A s t f e l p r i v i t e colecţiile — ca substanţă de bază, germinatoare p e n ­

t r u formarea şi dezvoltarea u n u i muzeu — i-a fost lesne l u i Tzigara-
Samurcaş să ajungă pe această cale şi la conceperea m u z e u l u i ca organism
dinamic, în perpetuă p r i m e n i r e şi transformare, atît sub raport spaţial
(el a introdus în muzeografia românească, împreună cu a r h i t e c t u l
N . Ghica-Budeşti, p r i n c i p i u l spaţiului expoziţional m o b i l , m o d i f i c a b i l
p r i n elemente constructive detaşabile sau g l i s a n t e ) . cît şi d i n p u n c t u l 28

de vedere a l conţinutului, al f o n d u l u i de exponate. U n muzeu — a f i r m a

de aceea Tzigara-Samurcaş — „niciodată n u se poate spune că este
terminat, căci veşnic se v o r găsi exemplare n o i m a i interesante sau demne
de a completa seriile existente" . 2 9

Selectînd şi preluînd ceea ce este valoros în gîndirea muzeografică

a l u i A l . Tzigara-Samurcaş, a m considerat însă, d i n capul locului că
este obligatoriu, să se e x t i r p e d i n opera sa acele idei sau o p i n i i ce au
reflectat o concepţie filozofică idealistă o r i poziţia u n u i o m de cultură
a cărui activitate s-a v o i t acordată cu interesele şi ţelurile claselor supra­
puse — purificîndu-se astfel moştenirea lăsată de u n u l d i n cei m a i de
seamă muzeografi români. I n sensul acesta, se poate, de pildă, consemna
că, p r i v i t o r la relaţia : tematică de idei — f o n d de exponate — m a t e r i a l
auxiliar, Tzigara-Samurcaş, t r i b u t a r o b i e c t i v i s m u l u i burghez, pare să
nu f i înţeles necesitatea c o m p l i n i r i i şi e c h i l i b r u l u i judicios între aceste
trei componente ale prezentării muzeale, acordînd de aceea — după cum
rezultă d i n scrierile sale şi d i n cele înfăptuite la M u z e u l de Artă Naţio­
nală, u n r o l forţat p r i o r i t a r obiectelor originale d i n p a t r i m o n i u . îndeosebi
însă se cere s u b l i n i a t ceea ce credem a constitui principala carenţă d i n
gîndirea şi activitatea muzeistică a l u i Tzigara-Samurcaş : rosturile şi
direcţiile pe care înţelegea el să le acorde educaţiei întreprinsă p r i n
muzeu. Pe deplin convins de disponibilităţile i n s t r u c t i v - e d u c a t i v e ale
muzeului şi de f a p t u l că această instituţie îşi afirmă cu eficienţă r o l u l
n u m a i într-o strînsă şi continuă relaţie cu p u b l i c u l — el a a v u t în vedere
şi a acceptat cu deosebire acea educaţie a mulţimii ce se dovedea, măcar
parţial, subordonată p o l i t i c i i culturale a claselor dominante. Semnifica­
tivă în această privinţă apare alăturarea pe care Tzigara-Samurcaş o
realiza în c h i p repetat între muzeu şi biserică, apreciind că ambele i n s t i ­
tuţii au funcţii şi atribuţii similare în d o m e n i u l formării p u b l i c u l u i . 3 0

Cu p r i v i r e la acest domeniu, deşi era convins de necesitatea unei educaţii

în sens s t r i c t intelectual, n u u i t a însă să accentuieze r o l u l muzeelor de

2 7
Ibidem, p. 220.
2 8
Ibidem, p. 33.
2 9
Ibidem, p. 64.
3 0
A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş , Tragedia Muzeului de Artă Naţională, extras din
„ C o n v o r b i r i l i t e r a r e " , a p r i l i e . 1930, p. 1 şi u r m .

www.mnir.ro
180 V A L E R I U L E A H U

„îmblînzire a popoarelor, p r i n înălţarea lor sufletească" . I n fine, carac­ 3 1

teristic apare şi f a p t u l că, la u n an după m a r i l e răscoale ţărăneşti d i n

1907, preocupat şi el de îndreptarea l u c r u r i l o r şi închipuindu-şi că s-ar
putea reduce (?!) „prăpastia ce s-a dovedit că desparte clasele noastre
sociale", Tzigara-Samurcaş preconiza n u atît o reformă agrară (deoarece
— a f i r m a el, subiectiv şi tendenţios — „Pămînt i s-a m a i dat ţăranului"),
cît îndeosebi acţiuni energice p e n t r u educarea morală a celor exploataţi,
menite (iarăşi) să „îmblînzească s u f l e t u l " acestora, să insufle ceva „sfînt
în cugetul l o r " . 3 2

Dar, d i n nou : sesizînd ceea ce se dovedeşte a f i constituit l i m i t e

ale gîndirii şi activităţii l u i Tzigara-Samurcaş — determinate de f o r ­
maţia sa ideologică, de poziţia pe care a deţinut-o în s t r u c t u r a de clasă
a societăţii în care a trăit — e necesar să se repete şi să se sublinieze şi
acum că n u atare aspecte definesc esenţial existenţa şi opera sa, c i , d i m ­
potrivă, ideile şi p r i n c i p i i l e înnoitoare promovate în d o m e n i u l teoriei
muzeale şi înfăptuirile sale incontestabile ca practician, acestea a f i r -
mîndu-se — altădată şi dăinuind şi astăzi — ca o substanţială c o n t r i ­
buţie la progresul muzeografiei româneşti d i n p r i m a jumătate a veacului
nostru.
Paginile de faţă au fost scrise cu convingerea că preluarea a ceea ce
este valoros în moştenirea culturală lăsată de A l . Tzigara-Samurcaş
este utilă progresului înregistrat de mişcarea muzeistică contemporană
d i n ţara noastră. Totodată, cele consemnate de n o i v o r să f i e şi u n
îndemn către o cunoaştere m a i aprofundată a operei şi activităţii acestui
vrednic s l u j i t o r al muzeelor d i n România, amplificîndu-se ceea ce aici
se dovedeşte a f i n u m a i schiţat, doar semnalat.

AL. TZIGARA-SAMURCAŞ, MUSÉOGRAPHE

— Résumé —

Al. Tzigara-Samurcaş a d é p l o y é p e n d a n t l a p r e m i è r e m o i t i é de notre siècle

une l a b o r i e u s e a c t i v i t é d'ethnographe, h i s t o r i e n d'art et m u s é o l o g u e . L a p a r t i e i m p é ­
r i s s a b l e de l ' h é r i t a g e c u l t u r e l laissé p a r l u i se r e t r o u v e e n m e s u r e prépondérante
d a n s le d o m a i n e de l a m u s é o g r a p h i e , ses p l u s i m p o r t a n t e s r é a l i s a t i o n s é t a n t liées
à l ' a c t i v i t é de d i r e c t e u r d u M u s é e d ' A r t N a t i o n a l et d'inspecteur g é n é r a l des m u s é e s
dans le c a d r e d u M i n i s t è r e de l ' I n s t r u c t i o n .
Remarcables ont été les efforts de A l . Tzigara-Samurcaş pour construire
l'édifice, f o r m e r et o r g a n i s e r les collections d u M u s é e d ' A r t , v é r i f i é s p a r des a r t i c l e s
et des é c r i t s tels q u e : „ N o t r e M u s é e N a t i o n a l " , „ M u s é e N a t i o n a l d'Art et budget
de l ' E t a t " , „Tragédie du Musée National d'Art", „Musée d u peuple r o u m a i n " , „Ce
q u ' i l a été, ce q u ' i l est, ce q u ' i l d e v r a i t ê t r e " etc. Des m é r i t e s t r è s s p é c i a u x a eu
aussi A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş en l'organisation d'expositions d'art p o p u l a i r e roumain

3 1
Muzeografia românească, p. 104, 241 şi p a s s i m .
3 2
Ibidem, p. 53—54.

www.mnir.ro
 AL TZIGARA-SAMURCAŞ, M U Z E O G R A F 181

à Berlin (1909), à A m s t e r d a m et V i e n n e (en 1919), à R o m e (en 1911), à P a r i s (en

1925 et 1927), à H e l s i n k i , O s l o et B r u x e l l e s (en 1935).
E n combinant l'activité pratique dans le d o m a i n e de l a m u s é o l o g i e a v e c ses
préoccupations théoriques, Tzigara-Samurcaş a promu des idées et des principes
r é g é n é r a t e u r s pour s o n temps : a f f i r m a t i o n d u rôle de f a c t e u r actif et efficient d u
m u s é e dans le front de l a c u l t u r e nationale et i n t e r n a t i o n a l e ; p l a i d o y e r pour la
permanence de l a r e l a t i o n m u s é e — p u b l i c ; a c c o r d de l a s t r u c t u r e et d u p r o f i l d u
réseau d'unités muséales avec les r é a l i t é s et le c a r a c t è r e spécifique de chaque
nation ; a p p l i c a t i o n des p r i n c i p e s m o d e r n e s du domaine de l a s c i e n c e aussi à l a
pratique de l'organisation proprement-dite d'un musée (besoin de subordonner les
structures architecturales et les m a t é r i a u x de construction a u but de l'institution
et de ses collections ; constitution sélective du patrimoine et assemblage des
collections en se basant s u r des c r i t è r e s t h é m a t i q u e s c l a i r s et f e r m e s ; i n t r o d u c t i o n
dans la muséographie roumaine, avec l'architecte N. Ghika-Budeşti, du principe
de l'espace d'exposition mobile, pouvant être modifie p a r des é l é m e n t s de con­
s t r u c t i o n s é p a r a b l e s ou glissants).
En l'activité pratique et théoretique de A l . T z i g a r a - S a m u r c a ş on surprend
quand même des l i m i t e s aussi, des e r r e u r s explicables p a r son a p p a r t e n a n c e de
classe, p a r s o n a d h é s i o n à l a politique c u l t u r e l l e p r o m u e par la monarchie et p a r
les m i l i e u x d i r i g e a n t s d e l ' E t a t .

www.mnir.ro
A S P E C T E A L E BIODETERIORĂRII O B I E C T E L O R I N M U Z E E

de E D I T H V A L E R I A IONESCU

Degradarea obiectelor de muzeu, sub influenţa agenţilor biologici,

m i c r o sau macroorganisme, fenomen cunoscut sub numele de biodete-
riorare, constituie una d i n cauzele degradării obiectelor păstrate în
condiţii i m p r o p r i i .
Ca s t r u c t u r i , în muzee, intîlnim o m u l t i t u d i n e heterogenă de
obiecte. M u l t e d i n ele sînt de natură organică : hîrtie, pergament, obiecte
d i n o«, corn, d i n l e m n , obiecte de piele, piese t e x t i l e . De natură anor
ganică sînt obiectele d i n ceramică, metal, piatră. Intîlnim şi obiecte cu
componenţă complexă : p i c t u r i în u l e i sau tempera, cărţi cu f i l e d i n
pergament sau hîrtie şi legături în piele sau ferecături metalice, piese
t e x t i l e brodate cu f i r metalic etc.
Atît în sălile de expoziţie, cît şi în depozite, obiectele se găsesc
n e m i j l o c i t în prezenţa f a c t o r i l o r f i z i c o - c h i m i c i şi biologici ai m e d i u l u i
ambiant. Toţi f a c t o r i i , prezenţi în m e d i u l ambiant, în care este plasat
obiectul, acţionează asupra l u i în m o d continuu, iar în anumite condiţii,
chiar d i s t r u c t i v . F a c t o r i i f i z i c o - c h i m i c i , întîlniţi în sălile de expoziţie şi
depozite — temperatura, u m i d i t a t e a , l u m i n a , compoziţia atmosferei —•
sînt cuprinşi sub denumirea generală de „microclimat".
F a c t o r i i biologici aparţin atît r e g n u l u i vegetal, cît şi r e g n u l u i
a n i m a l . D i n r e g n u l vegetal se întîlnesc în muzee ca biodeterioratori :
bacterii şi ciuperci, iar d i n r e g n u l a n i m a l , m a i ales insecte ; u n e o r i în
depozitele prost întreţinute se întîlnesc şi m a m i f e r e rozătoare : şoareci,
şobolani. Spre r e g r e t u l nostru trebuie să situăm în această listă a biode-
t e r i o r a t o r i l o r şi o m u l , care în m o d v o l u n t a r , dar de cele m a i m u l t e o r i
i n v o l u n t a r , d i n ignoranţă, produce, şi n u rare sînt cazurile, deteriorări
i m p o r t a n t e p a t r i m o n i u l u i muzeal.
Cei m a i răspîndiţi b i o d e t e r i o r a t o r i , ce produc m a r i degradări obiec­
telor de muzeu, sînt ciupercile (mucegaiuri) şi insectele.
I n sălile de expoziţie şi spaţiile de depozitare b i o d e t e r i o r a t o r i i pot
ajunge cu uşurinţă p r i n i n t e r m e d i u l p r a f u l u i , a v i z i t a t o r i l o r sau o dată
cu obiectele n o u achiziţionate. I n permanenţă, în atmosferă se găsesc
microorganisme în formă latentă, care ajunse pe obiecte de muzeu, în
condiţii de m e d i u favorabile, se pot dezvolta şi pot produce în acest
f e l degradarea obiectelor. Acest proces este favorizat de prezenţa p r a ­
f u l u i , care reprezintă u n m i j l o c foarte b u n de vehiculare a biodeteriora-

www.mnir.ro
 184 EDITH VALERIA IONESCU

t o r i l o r (spori de ciuperci, ouă de insecte etc.) ; pe de altă parte, p a r t i ­

culele organice d i n componenţa p r a f u l u i servesc microorganismelor ca
surse de hrană.
O altă cale de pătrundere a agenţilor biologici în muzeu o consti­
tuie v i z i t a t o r i i ce pot aduce pe hainele şi încălţămintea lor diferiţi
biodeterioratori.
Obiectele nou achiziţionate, introduse fără o prealabilă examinare
şi dezinfecţie în sălile de expoziţie sau în depozite, între celelalte obiecte,
pot f i purtătoare de agenţi biologici chiar fără să prezinte simptome
evidente de biodeteriorare.
P e n t r u ca b i o d e t e r i o r a t o r i i să se dezvolte şi p r i n aceasta să-şi
exercite procesul lor d i s t r u c t i v de degradare a obiectelor, este necesar
ca ei să întîlnească condiţii favorabile de viaţă. Mucegaiurile necesită
p e n t r u dezvoltarea l o r t e m p e r a t u r i cuprinse între 24—30°C, concomitent
cu u m i d i t a t e relativă m a i mare de 70%. Insectele sînt destul de puţin
pretenţioase la condiţiile de m e d i u . P e n t r u aceşti biodeterioratori t e m ­
peratura optimă se află cuprinsă între 20—30°C, dar cu l i m i t e de tole­
ranţă m u l t m a i l a r g i : de la —5 la i 40°C, iar u m i d i t a t e a relativă nece­
sară dezvoltării lor se află cuprinsă între 45—85%. O condiţie favorabilă
atît p e n t r u dezvoltarea mucegaiurilor, cît şi a insectelor o constituie
lipsa ventilaţiei. Spaţiile de depozitare închise, neventilate, în care t e m ­
peratura şi u m i d i t a t e a a e r u l u i se menţin la n i v e l valoric ridicat, creează
premise favorabile dezvoltării f e n o m e n u l u i de biodeteriorare.
S î n t supuse biodeteriorării în special obiectele de natură organică.
S-a constatat insă că există o serie întreagă de microorganisme capabile
să-şi satisfacă nevoile de hrană şi d i n elementele componente ale struc­
t u r i i anorganice a unor obiecte de muzeu ; s-au descoperit astfel bacterii
biodeterioratoare ale p i e t r e i şi m e t a l u l u i , precum şi ciuperci deteriora-
toare ale p i e t r e i . M a r i l e posibilităţi de adaptare ale b i o d e t e r i o r a t o r i l o r
la cele mai variate condiţii de m e d i u şi la cele m a i d i f e r i t e surse de
hrană, surse de hrană ce pot f i constituite d i n elementele componente
ale obiectelor, explică degradarea obiectelor de muzeu sub acţiunea
agenţilor biologici şi constituie u n pericol permanent al deteriorării
acestora.
Acţiunea biodeterioratorilor asupra obiectelor se manifestă d i f e r i t
în funcţie de intensitatea atacului şi constă fie în unele degradări croma­
tice superficiale, fie în transformări p r o f u n d e în s t r u c t u r a substratu­
r i l o r obiectelor atacate.
Bacteriile sub formă de spori sînt răspîndite cu uşurinţă şi r a p i d i ­
tate de către curenţii de aer. Ajunse pe suprafaţa obiectului, în m o m e n t u l
în care găsesc condiţii de viaţă ce corespund nevoilor l o r se dezvoltă,
degradînd m a t e r i a l u l pe care au fost depuse.
Bacteriile pot deteriora atît obiecte de natură organică — textile,
piele, pergament, hîrtie —, cît şi obiecte de natură anorganică —
piatră, metal.
Pe pergament şi hîrtie, atacul bacterian se prezintă sub f o r m a alte­
rării s u b s t r a t u l u i şi apariţiei unor pete d i f e r i t colorate.
Piesele t e x t i l e , ţesute d i n f i b r e de natură vegetală (bumbac, i n ,
cinepă) sînt supuse acţiunii bacteriilor ce descompun celuloza d i n c o m ­
ponenţa lor. Pe suprafaţa ţesăturii apar d i f e r i t e pete, iar rezistenţa

www.mnir.ro
•see Hsiayi
f
deiuîu. I . \ 1er
paşa, care antuliï. < c i nν ?
IL

h, şi care, dendu-se u «
utorisatù η Acesta afi;
F'3, ocum şi stric ' ci usa ca

i
·*

A t a c de m u c e g a i pe h î r t i e d e z i a r .

*t » ·*·· ' *, Ί * 1
** .

Aspect microscopic a l ciupercii Aspergillus niger V . Tiegh.

www.mnir.ro
www.mnir.ro
 BIODETERIORARE A OBIECTELOR IN M U Z E E 185

mecanică a f i b r e l o r scade considerabil ca u r m a r e a procesului de degra­

dare baeteriană. Acţiunea acestor microorganisme asupra t e x t i l e l o r este
favorizată de prezenţa u n o r substanţe organice (amidon etc.) p r o v e n i t e
din operaţiile de finisare a obiectelor, substanţe ce constituie surse de
hrană p e n t r u bacterii.
Obiectele d i n piele sînt atacate de bacterii ce degradează colagenul
d i n s t r u c t u r a acesteia, creînd premise favorabile p e n t r u dezvoltarea u l t e ­
rioară a ciupercilor biodeterioratoare.
P i a t r a poate f i deteriorată de unele bacterii, ce oxidează amoniacul
d i n aer, t r a n s f o r m i n d u - 1 în acid azotos şi acid azotic, substanţe ce exer­
cită acţiune corodantă asupra pietrei, m a i ales asupra celei calcaroase.
Metalele pot f i şi ele supuse acţiunii deterioratoare a bacteriilor.
Există unele bacterii ce au ca produse finale de metabolism a n u m i t e
substanţe chimice — hidrogen s u l f u r a t , acid s u l f u r i c şi diferiţi alţi acizi,
ce se depun la suprafaţa m e t a l u l u i , corodîndu-1. Bacteriile se pot aglo­
mera în colonii uriaşe pe suprafaţa obiectelor de metal, creînd adevă­
rate m i c r o p i l e electrochimice ; coroziunea biologică este dublată de coro­
ziune electrochimică, m e t a l u l f i i n d supus u n e i deteriorări fizico-chimice.
O categorie importantă a b i o d e t e r i o r a t o r i l o r o constituie ciuper­
cile, i a r d i n t r e ele, pe obiecte de muzeu se întîlnesc cele cunoscute sub
denumirea generală de „mucegaiuri". Ciupercile sînt lipsite de p i g m e n t
t r o f i c şi deci incapabile de a face sinteza substanţelor n u t r i t i v e . D i n
această cauză, p e n t r u a se dezvolta, ciupercile au nevoie de u n substrat
n u t r i t i v organic, substrat ce poate f i c o n s t i t u i t în anumite împrejurări
de s t r u c t u r a organică a u n o r obiecte muzeale : hîrtie, pergament, t e x t i l e ,
l e m n . piele. Ciupercile produc alterări fizice s u b s t r a t u r i l o r pe care le
atacă — f r i a b i l i t a t e . pierderea elasticităţii, d i m i n u a r e a rezistenţei la
îndoire, pulverizarea sau dezintegrarea m a t e r i a l u l u i pe care se dezvoltă.
Pe hîrtie şi pergament mucegaiuri le se dezvoltă sub f o r m a unor
creşteri, de c u l o r i diferite, de aspect pislos sau prăfos, alcătuite d i n f i l a ­
mentele c i u p e r c i i . I n majoritatea cazurilor, la locul de atac hîrtia se
pătează ; petele sînt d i f e r i t colorate în funcţie de ciuperca care le-a
produs ; pete galbene sau cafenii (Aspergillus sp.), roşii (Pénicillium sp.),
negre ( A l t e r n a r i a sp., Cladosporium sp., Stachybotris sp.), roz-cafenii
(Fusarium sp.). A t a c u l de Chaetomium sp. îşi manifestă apariţia sub
f o r m a u n o r îngrămădiri de m i c i punctişoare negre, constituite d i n p e r i -
teciile c i u p e r c i i .
Infectarea u n e i cărţi poate f i declanşată atît de sporii preexistenţi
în materialele d i n care aceasta a fost confecţionată, cit şi de sporii de
ciuperci d i n aerul şi p r a f u l atmosferic. Unele ciuperci atacă substanţele
de incolare, altele preferă c l e i u r i l e de legătorie, iar altele f i b r e l e de
celuloză ale hîrtiei. Distrugerea materialelor de incolare face ca hîrtia
să devină poroasă şi deosebit de friabilă în l o c u r i l e de atac.
T e x t i l e l e atacate de ciuperci îşi modifică culoarea f i b r e l o r ; se
produce procesul cunoscut sub numele de mucegăire, ce are ca rezultat
f i n a l pătarea m a t e r i a l u l u i , i a r atunci cînd n u se i n t e r v i n e , ţesătura se
distruge.
Pielea reprezintă u n substrat f a v o r a b i l dezvoltării mucegaiurilor,
care decolorează m a t e r i a l u l , acoperă ornamentaţiile şi, în f i n a l , produc
perforaţii.

www.mnir.ro
186 EDITH V A L E R I A IONESCU

P r i n t r e ciupercile biodeterioratoare se găsesc unele care atacă pic­

t u r i l e în u l e i sau tempera ; ele deteriorează s t r a t u l de culoare, g r u n d u l
şi s u p o r t u l p i c t u r i i . Cele m a i dăunătoare (speciile de Aspergillus) sînt
acelea care, luînd substanţe n u t r i t i v e d i n toate s t r a t u r i l e , deteriorează
grav p i c t u r i l e .
O altă categorie de biodeterioratori întîlnită în muzee o consti­
tuie insectele.
Pe l e m n , d i n t r e reprezentanţii o r d i n u l u i Coleoptera se întîlnesc
insecte xilofage d i n f a m i l i a Ipidae, cunoscute sub numele de carii, care
p e n t r u dezvoltarea l o r au nevoie de foarte puţină apă şi se hrănesc cu
a m i d o n u l şi zaharurile d i n l e m n . Se dezvoltă foarte bine, producînd
pagube şi pe hîrtie şi pergament.
Deteriorarea produsă de c a r i i pe l e m n se manifestă sub formă de
g a l e r i i săpate de larve şi adulţi cu a j u t o r u l m a n d i b u l e l o r în toată masa
obiectului ; la suprafaţă se observă o r i f i c i i rotunde sau ovale în funcţie
de specia care le-a produs, o r i f i c i i ce reprezintă locurile de pătrundere
ale insectelor în l e m n . D i n aceste o r i f i c i i , la o uşoară scuturare, curge
o pulbere fină, asemănătoare rumeguşului, provenită d i n rozătura
insectei. Este de s u b l i n i a t f a p t u l că numărul o r i f i c i i l o r de pătrundere
a insectelor în l e m n n u este proporţional cu intensitatea atacului şi,
deseori, u n număr foarte redus de o r i f i c i i maschează u n dezastru i n t e ­
r i o r . G a l e r i i l e transformă l e m n u l într-o masă spongioasă, iar rezistenţa
sa mecanică scade foarte m u l t .
Cărţile pot f i şi ele atacate de carii, care forează galerii p r i n legă­
t u r i şi, deseori, în depozite se înregistrează atacuri masive şi pagube
i m p o r t a n t e . D i n r a f t u r i l e de l e m n , cariile trec în cărţi şi străbat şiruri
întregi, distrugîndu-le. Pierderile sînt ireversibile, paginile cărţilor
atacate se transformă \pur şi s i m p l u în pulbere.
T o t d i n t r e coleoptere se pot întîlni pe obiecte de muzeu specii de
A n o b i u m d i n f a m i l i a Anobiidae. A t a c u l acestor insecte se recunoaşte după
o r i f i c i i l e intrării : 1—2 m m d i a m e t r u , circulare şi regulate de parcă ar
f i fost făcute de b u r g h i u . A n o b i i d e l e preferă obiectele d i n l e m n vechi
şi uscat, l e m n de foioase (stejar, arţar), dar, m a i ales, l e m n u l moale
bogat în a m i d o n (mahonul, l e m n u l de cireş, nuc, păr). Aceste insecte
deteriorează şi cărţile vechi, hrănindu-se şi cu hîrtie şi cu pergament.
D i n f a m i l i a Dermestidae, larvele de A n t h r e n u s museorum L degra­
dează ţăsături de lînă, covoare, blănuri, colecţii de insecte şi ierbare.
I n unele depozite pot pătrunde insecte d i n o r d i n u l B l a l t a r i a —
B l a t t a orientalis L (gîndacul negru de bucătărie) şi P h y l l a d r o m i a ger­
manica L (gîndacul roşu de bucătărie), care deteriorează cărţile vechi,
unde atacul aparè sub f o r m a unor g a l e r i i superficiale cu contur sinuos,
insectele hrănindu-se cu hîrtie, pergament, piele şi t e x t i l e .
Pe t e x t i l e , lăsînd în u r m a l o r tăieturi l u n g i , sinuoase, se dezvoltă
foarte bine, de a l t f e l ca şi pe cărţi, hrănindu-se şi cu clei de legătorie
şi hîrtie, reprezentanţi ai o r d i n u l u i Thysanura, cunoscuţi popular sub
denumirea de „peştişori de a r g i n t " — Lepisma saccharina L şi Ctenole-
pisma lineata Fabr.
Ţesăturile d i n lînă, covoare, veşminte şi blănuri sînt deteriorate
de lepidoptere d i n f a m i l i a Tineidae, cunoscute sub denumirea de m o l i i ,

www.mnir.ro
BIODETERIORAREA OBIECTELOR IN M U Z E E 187

ale căror larve preferă ca hrană keratina f i r u l u i de lînă. M o l i i l e produc

numeroase perforaţii t e x t i l e l o r atacate, degradîndu-le grav.
P e n t r u evitarea f e n o m e n u l u i de biodeteriorare în muzee, o i m p o r ­
tanţă deosebită o prezintă prevenirea apariţiei b i o d e t e r i o r a t o r i l o r p r i n
blocarea căilor de pătrundere şi crearea u n o r condiţii de m i c r o c l i m a t
i m p r o p r i i dezvoltării acestora.
Orice obiect nou achiziţionat, înainte de a f i introdus între cele­
lalte exponate, trebuie examinat p e n t r u depistarea eventualelor atacuri
biologice. Se recomandă ca în c a d r u l depozitelor să existe o încăpere
specială, o cameră de carantină unde să se păstreze obiectele nou achizi­
ţionate şi de unde n u m a i după dezinfecţie să se introducă obiectul nou
între celelalte exponate sau în colecţiile d i n depozite. Trebuie dezinfec­
tate toate obiectele, deoarece unele care aparent n u prezintă simptome
de biodeteriorare, în realitate pot f i purtătoare de microorganisme. I n
sălile de expoziţie şi în depozite se recomandă a se face u n control p e r i ­
odic al stării de conservare a obiectelor p e n t r u depistarea celora aflate
în c u r s u l procesului de degradare biologică. Obiectele depistate ca infec­
tate trebuie i m e d i a t izolate şi tratate cu substanţe fungicide sau insec­
ticide, în funcţie de agentul biodeteriorator.
O dezinfecţie generală a m u z e u l u i se recomandă la 4—5 ani odată.
U n a l t m i j l o c de împiedicare a apariţiei f e n o m e n u l u i de biodete­
r i o r a r e i n muzee o constiuie crearea în sălile de expoziţii şi depozite a
u n u i m i c r o c l i m a t i m p r o p r i u dezvoltării agenţilor biologici. P r i n asigura­
rea în săli a p a r a m e t r i l o r de temperatură şi u m i d i t a t e relativă recoman­
daţi de l i t e r a t u r a de specialitate p e n t r u conservarea p a t r i m o n i u l u i muzeal
(temperatura 18—20 + 2°C, u m i d i t a t e relativă 5 0 — 6 0 ± 5 o / ) se creează 0

condiţii nefavorabile dezvoltării f a c t o r i l o r b i o d e t e r i o r a t o r i .

Măsurile care trebuie luate p e n t r u evitarea apariţiei f e n o m e n u l u i
biodeteriorării obiectelor de muzeu se înscriu în c o n t e x t u l general al
normelor conservării corecte a p a t r i m o n i u l u i muzeal. Aceste măsuri se
pot realiza f i e de personal calificat în această muncă (biologi-conserva-
tori), f i e de către muzeografi desemnaţi în acest scop.

ASPECTS OF BIODETERIORATION OF MUSEUM OBJECTS

— Abstract —

T h i s p a p e r s h o w s some aspects of the biodeterioration p h e n o m e n o n met w i t h

the m u s e u m objects.
B i o d e t e r i o r a t i n g agents p e r t a i n i n g both to the vegetable k i n g d o m and to the
a n i m a l k i n g d o m m a y be met i n the s h o w rooms a n d i n stores, the most w i d e s p r e a d
being the f u n g i (moulds) a n d insects. T h e deteriorating biological agents m a y
enter the m u s e u m t h r o u g h d i f f e r e n t w a y s : w i t h the a t m o s p h e r i c dust, through the
agency of the v i s i t o r e s or w i t h the n e w l y a c q u i r e d objects.
A r r i v i n g i n the s h o w rooms or i n the storage spaces, the biodeteriorating
agents c a n n o t develop a n d e x e r t t h e i r d e s t r u c t i v e action on objects u n l e s s they
f i n d f a v o u r a b i l e life conditions, conditions w i t h i n w h i c h the a m b i e n t t e m p e r a t u r e
a n d r e l a t i v e m o i s t u r e a r e p l a y i n g a l e a d i n g part.

www.mnir.ro
188 EDITH V A L E R I A IONESCU

T h e objects of organic n a t u r e (paper, p a r c h e m e n t , wood, leather, textiles) a r e

e s p e c i a l l y s u b j e c t e d to biodeterioration, but the existence of a complete series of
m i c r o - o r g a n i s m s has been a s c e r t a i n e d that a r e c a p a b l e to a t t a c k stone a n d m e t a l
( i n o r g a n i c objects).
T h e b a c t e r i a l attack on p a p e r , p a r c h e m e n t , textile pieces, is a p p e a r i n g as
s u b s t r a t u m alteration looking as v a r i o u s coloured spots.
F u n g i a r e p r e f e r a b l y a t t a c k i n g s u b s t r a t a of organic n a t u r e — paper, p a r c h e ­
ment, textiles, wood, leather, p r o d u c i n g p h y s i c a l a n d c h e m i c a l alterations : v a r i o u s
coloured spots a p p e a r i n g on the object surface, f r i a b i l i t y , loss of elasticity, r e s i s ­
t a n c e reduction, p u l v e r i z i n g or d i s i n t e g r a t i o n of the m a t e r i a l on w h i c h they a r e
developing.
A m o n g insects the d a m a g i n g action of the c a r i e s is e s p e c i a l l y r e m a r k a b l e , as
these a r e x y l o p h a g o u s insects a t t a c k i n g w o o d , p a p e r , a n d p a r c h e m e n t a n d p r o d u c i n g
degradations as galleries cut i n the object mass, m a r k e d at the s u r f a c e by the
i n s e c t e n t e r i n g orifices.
W i t h a v i e w to a v o i d i n g the biodeterioration p h e n o m e n o n i n m u s e u m s , of
s p e c i a l i m p o r t a n c e is to p r e v e n t the a p p e a r a n c e of the biodeteriorating agents b y
l o c k i n g the e n t e r i n g w a y s and by c r e a t i n g m i c r o c l i m a t e conditions that a r e i n a ­
dequate to their d e v e l o p m e n t .

www.mnir.ro
N O T E ŞI COMUNICĂRI

www.mnir.ro
C U P R I V I R E L A D A T A ÎNTEMEIERII ORAŞULUI C A L L A T I S

de A U G U S T I N ULANICI

Sec. al V I I I - l e a î.e.n. marchează a doua mişcare de răspîndire a

grecilor în Marea Mediterană '. în cadrul deosebit de complex a l acestei
„roiri", l i t o r a l u l septentrional şi vestic al Mării Negre este cunoscut de
greci m a i t i r z i u decît celelalte ţinuturi unde ei întemeiaseră c o l o n i i . 2

A t u n c i cînd este vorba de colonizarea P o n t u l u i E u x i n , tradiţia l i t e ­

rară antică, pe lîngă f a p t u l că este săracă sau laconică, m a i este şi c o n t r a ­
dictorie . Dacă H i s t r i a are o dată de întemeiere păstrată de u n izvor
3

l i t e r a r , n u acelaşi l u c r u se poate spune despre Callatis. A s t f e l , ca a celor

A

mai m u l t e colonii greceşti, data fundării oraşului este controversată. Pînă

astăzi toate informaţiile literare, epigrafice, precum şi izvoarele arheolo­
gice referitoare la Callatis. n u sînt mai vechi de sec. al I V - l e a î.e.n. A p r o ­
x i m a t i v de pe la m i j l o c u l acestui secol, n i s-a transmis o unică scriere
păstrată sub numele l u i Scylax d i n Carianda, care aminteşte n u m a i
numele C a l l a t i s u l u i , fără nici u n a l t amănunt s u p l i m e n t a r . Herodot. care
5

cunoscuse şi menţionase în istoriile sale oraşele de pe ţărmul nordic şi

vestic al Mării Negre, n u pomeneşte n i m i c despre Callatis. în ceea ce
priveşte cele m a i vechi inscripţii callatiene cunoscute pînă acum, ele

1
K . J . B e l o c h , Griechische Geschichte ,12,l
p. 218 şi u r m . ; G . G l o t z , Histoire
grecque, I , D e s origines aux guerres médiques, Paris, 1925, p. 153—257 ; Gaetano
de Sanctis, Storia de Greci dalle origini alla fine del V secolo , 2
Firenze, 1940.
p. 406—465 ; J . Berard, L'expansion et la colonisation grecque jusqu'aux guerres
médiques, Paris, 1960 ; H. Bengtson, Griechische Geschichte Miinchen, 1965,
p. 86—99.
2
G . G l o t z , op. cit., p. 153—257 ; J . B e r a r d , op. cit. ; D . M . P i p p i d i , în Din
istoria Dobrogei, I, Edit. A c a d . R. S . R., B u c u r e ş t i , 1965, p. 145—149 ; C . Preda,
Callatis, E d i t . M e r i d i a n e , B u c u r e ş t i , 1968, p. 6.
3
D . M . P i p p i d i , op. cit., p. 147—148.
4
E u s e b i u s - H i e r o n y m u s , Chron., p. 95 b (cf. Fontes Historiae Dacoromaniae, II,
B u c u r e ş t i , 1970, p. 8—9) ; a n u l 657 î.e.n., pe c a r e îl d ă E u s e b i u s , r e p r e z i n t ă crono­
logia „ l u n g ă " ; P s e u d o - S c y m n o s i n v v . 766—770 (cf. Izvoare privind istoria României,
I, 1964, p. 170—173), l a c a r e e v e n i m e n t u l este corelat c u unele evenimente legate
d e m i ş c ă r i l e sciţilor, d i n a doua j u m ă t a t e a sec. a l V I I - l e a î.e.n. (cronologia „scurtă").
De fapt, şi în legătură cu data exactă a întemeierii Istrosului sînt controverse.
5
Scylax din Carianda, G.G.M., I , p. 54—58 (cf. Izvoare..., I , p. 132—133).

www.mnir.ro
192 AUGUSTIN ULANICI

..par a f i " o dedicaţie către Atlhena Polias şi o epigramă f u n e r a r ă ,

6 7 8

ambele f i i n d datate p e n t r u a doua jumătate a sec. al I V - l e a î . e . n . . 9

Informaţiile literare încep să devină mai numeroase şi preţioase abia

în sec. I I — I î.e.n. I n t r e acestea, se înscrie în p r i m u l rînd u n P e r i p l u , a t r i ­
b u i t greşit geografului Seymnos , alcătuit pe la începutul p r i m u l u i secol
10

î.e.n. E l ne oferă ştirile d i n care se poate deduce data întemeierii Calla-

tidei " . Traducerea d i n greceşte a f r a g m e n t u l u i în cauză sună astfel :
.....oraşul Callatis a fost o colonie a heracleoţilor, ce apăru la porunca
dată de un oracol ; (heracleoţii) au întemeiat-o pe vremea cînd A m y n t a s
a p r e l u a t puterea peste macedoneni" . D i n cele citate, reiese în p r i m u l
l2

rînd originea doriană a coloniei, Heracleea Pontică f i i n d întemeiată în

anul 560 î.e.n. de d o r i e n i i d i n Megara. secondaţi de beoţieni ; i n a l 13

doilea rînd, t e x t u l face aluzie la amănuntul după care fundarea Callatidei

s-a făcut după consultarea u n u i oracol. Această informaţie contribuie,
oricum, la o datare tîrzie a fundării coloniei, cunoscut f i i n d f a p t u l că,
în faza finală a procesului de colonizare, preoţii sanctuarului l u i A p o l l o
de la D e l f i joacă u n r o l deosebit. I n acest sens se cunoaşte obiceiul că,
iniţial, procesul de organizare a coloniilor fusese lăsat în voia fiecărei
metropole greceşti în parte . I n al treilea rînd n i se oferă şi data a p r o x i ­
M

mativă a întemeierii oraşului : „... au întemeiat-o pe vremea cînd A m y n ­

tas a p r e l u a t puterea peste macedoneni" . I n istoria Macedoniei se 15

cunosc trei regi cu numele de A m y n t a s . Dacă s-ar f i indicat despre care

d i n ei este vorba, evident, datarea oraşului s-ar f i impus aproape de la
sine. P e n t r u a preciza, trebuie a m i n t i t că A m y n t a s I a d o m n i t între anii
540—498 î.e.n., A m y n t a s I I în j u r u l a n u l u i 395 î.e.n., iar A m y n t a s I I I
i n t r e 390—369 î.e.n. . 16

M a j o r i t a t e a cercetătorilor problemei au admis că în acest Periegesis.

a t r i b u i t l u i Seymnos, se face aluzie la A m y n t a s I ', deci întemeierea ora- 17

6
D . M . P i p p i d i , op. cit., p. 182 şi nota 79.
7
M u z e u l d i n M a n g a l i a , i n v . n r . 88 ; D . M . P i p p i d i , în Akte des IV Intern.
Kongresses f. griech. u. lat. Epigraphik, V i e n a . 1964, p. 327 (cf. i d e m , D . I . D . ,
p. 182 nota 79).
8
Α. ο. M . , X I . , 1887, p. 34, nr. 34 ; cf. W . P e e k , în „Studii c l a s i c e " , V I ,
1964, p. 124.
9
D . M . P i p p i d i , Contribuţii la istoria veche a României, ediţia I l - a , E d i t .
Ş t i i n ţ i f i c ă , B u c u r e ş t i , 1967, p. 27.
1(1
P s e u d o - S c y m n o s , G . G . M . , I , p. 196—237 şi D i l l e r A u b r e y , The tradition of
the Minor Greek Geographers, O x f o r d , 1952 (cf. Izvoare..., I , p. 168—175).
1 1
A u t o r u l acestui p e r i p l u foloseşte c a i z v o r o l u c r a r e s c r i s ă în j u r u l a n u l u i
200 î.e.n., c a r e a a p a r ţ i n u t l u i D e m e t r i o s d i n C a l l a t i s (cf. Izvoare..., p. 169, nota 3).
1 2
P s e u d o - S c y m n o s , v v . 761—764, în op. cit.
1 3
S t r a b o n , Geografia, V I I , 6, 1 ; M e m n o n , F. Gr. Hist., I I I , B .
ι
'· Istoria României, I , E d i t . A c a d . R . P . R . , B u c u r e ş t i , 1960, p. 167.
1 3
P s . S e y m n o s , op. cit., loc. cit.
1 6
P a u l C l o c h é , Histoire de la Macédoine, jusqu'à l'avènement d'Alexandre
le Grand, Payot, P a r i s , 1960, p. 28—110 ; J . K a e r s t , artic. A r c h e l a o s , în R . E . , t. I I ,
1896, col. 446—448 ; i d e m , artic. Amyntas I I I , în R . E . , t. 1, 1894, col. 2 006—2 007.
1 7
J . W e i s s , Die Dobroudscha im Altertum, S a r a j e v o , 1911, pp. 27 şi 62 ;
K r i s t e r H a n e l l , Megarische Studien, L u n d , 1934. p. 130 ; R . V u l p e , H . A . D . , B u c u r e ş t i ,
1038, p. 65 (care m e n ţ i o n e a z ă c ă o r a ş u l în d i s c u ţ i e , „ e s t e c e a m a i n o u ă d i n t r e
ctitoriile g r e c e ş t i d i n P o n t u l S t î n g " ) ; C h r . M . D a n o v , Zapadniat brag na Cerno More
ν Drevnostta, S o f i a , 1947, p. 88 ; T . V . B l a v a t s k a i a , Zapadnopontiiskie goroda...,
M o s c o v a , 1952, p. 30 ; Istoria României, I , p. 167 ; D . M . P i p p i d i , în „Studii c l a s i c e " ,
V I I , 1965, p. 330 ; i d e m , D . I . D . , I , p. 152 şi 182 ; V I . I l i e s c u , în „ P o n t i c e " , 3, 1970,
p. 92 şi nota 54 în c a r e respinge categoric ipoteza u n e i î n t e m e i e r i tîrzii a o r a ş u l u i .

www.mnir.ro
DATA ÎNTEMEIERII ORAŞULUI CALLATIS 193

şului s-ar f i înfăptuit în u l t i m e l e decenii ale sec. V I - l e a î.e.n sau, m a i

sigur, în j u r u l a n u l u i 500 î.e.n. O r i c u m , dacă s-ar accepta această ipoteză,
naşterea Callatisului are loc n u m a i la două sau t r e i decenii după f u n d a ­
rea metropolei, Heracleea Pontică.
Alţi cercetători, p o r n i n d de la Lista oraşelor t r i b u t a r e A t e n e i ( A T L )
către a n u l 425/424 î.e.n. , e m i t părerea p o t r i v i t căreia oraşul Callatis ar
18

f i p u t u t f i întemeiat pe la începutul celui de-al I V - l e a secol î.e.n. . Lista 19

atică, în condiţiile deosebit de precare în care ne-a p a r v e n i t — cu m u l t e

lacune — , a iscat o serie de dispute p r i v i n d lecţiunea u n o r toponime.
I n capitolul care trebuia să cuprindă aliaţii d i n P o n t u l E u x i n , în f r a g ­
m e n t u l I V 165, apare u n toponim, ale cărui p r i m e l i t e r e — Κ A , — sînt
întregite : K A ( R K I N I T I S ) de către u l t i m i e d i t o r i ai acestei liste . M o t i ­ 2 0

v u l care duce la lecţiunea de m a i sus este generat m a i ales de i n c e r t i t u ­

dinea p r i v i n d data de întemeiere a coloniei greceşti, despre care lucrarea
atribuită l u i Seymnos ne informează că ar coincide cu preluarea unei
d o m n i i de către u n rege cu numele de A m y n t a s . I n acelaşi context,
u l t i m i i e d i t o r i ai Listei atice a d m i t că regele în discuţie ar putea f i cel
de-al treilea, tatăl l u i F i l i p al I I - l e a .
Spre deosebire de cei care adoptă lecţiunea K A ( R K I N I T I S ) , alţii
propun întregirea: K A ( L L A T I S ) . 2 1

V a t r e b u i să ne reîntoarcem la t e x t u l l u i Pseudo-Scymnos p e n t r u
a face o remarcă legată m a i ales de v e r s u r i l e 762—763, care, în traducere
românească, se prezintă astfel : (Heracleoţii) au intemeiat-o (Callatida)
pe vremea cînd A m y n t a s a preluat puterea peste macedoneni" . De aici, 2 2

credem că se înţelege de la sine că acest rege a a v u t la o anumită dată

puterea, pe care a p i e r d u t - o într-un complex de împrejurări, p e n t r u ca
apoi să preia puterea. V e r b u l t r a n z i t i v d i n t e x t u l citat este deosebit de
convingător d i n acest punct de vedere. Totuşi, p e n t r u a încerca o c l a r i f i ­
care, este necesară o scurtă incursiune în istoria Macedoniei, de la
sfîrşitul sec. al V I - l e a î.e.n. pînă în p r i m e l e decenii ale celui de-al
I V - l e a secol î.e.n. A s t f e l , p r i m u l A m y n t a s (540—494) este şi p r i m u l mare
rege atestat atît de Eusebius în cronologia sa , precum şi de Herodot în 23

istoriile sale . E l este p r i m u l rege al Macedoniei ca personaj i s t o r i c ,

2 4 2 5

luînd domnia în condiţii obişnuite după moartea l u i Perdicas 1 . T u c y - 2 6

I . G . , I , 63, 64 (alte f r a g m e n t e p u b l i c a t e de A . B . W e s t ) ; cf. D . M . P i p p i d i

1 8 2

în „Studii c l a s i c e " , V I I , p. 329—330 şi notele ; idem, D . I . D . , I , pp. 181—182 şi

notele. L i s t a a t i c ă a t r i b u t u r i l o r c u p r i n d e o r a ş e l e c a r e f ă c e a u parte d i n p r i m a
Ligă maritimă ateniană (Liga delio-atică) şi e r a u t r i b u t a r e A t e n e i c ă t r e a n u l
425/424 î.e.n.
B . D . M e r i t t . H . T . W a d e - G e r y , M . F . M c . Gregor, The Athenian
1!)
Tribute
Lists, I, C a m b r i d g e Mass., 1939, pp. 527—539.
2 0
Ibidem.
D . M . P i p p i d i , i n „Studii c l a s i c e " , V I I , pp. 329—330 ; idem, D . I . D . , I ,
2 1

pp. 181—182.
P s . S c y m n o s , v . v . 762—764, în Izvoare...,
2 2
I , p. 170—171, t r a d u c e r e a i n r o m â ­
neşte se p r e z i n t ă astfel „ ( H e r a c l e o ţ i i ) a u î n t e m e i a t - o pe v r e m e a cînd A m y n t a s a
preluat d o m n i a peste m a c e d o n e n i " . . . (trad. V . P o p e s c u ) .
2 3
E u s e b i u s d i n C a e s a r e a , Cronologia (cf. P a u l C l o c h é , op. cit., p. 33).
'' Herodot, Historii,
2
V, Π.
C f . P a u l C l o c h é , op. cit., p. 31.
2 5

M
Herodot, V , 22 ; V I I I , 137—139. P e r d i c a s I este u n rege m i t i c , v e z i G . G l o t z ,
Histoire grecque, I I I , P a r i s , 1936.

www.mnir.ro
194 A U G U S T I N ULANICI

dides ne transmite ştirile d i n care aflăm că. sub acest rege, n u s-au des­
făşurat evenimente deosebite, în afară de unele a n e x i u n i teritoriale m a i
m u l t sau m a i puţin i m p o r t a n t e . După mai bine de u n secol, în p r i m u l
2 1

deceniu al sec. al I V - l e a î.e.n., în Macedonia se instaurează, t i m p de

7—8 ani, o perioadă t u l b u r e , plină de frămîntări politice, cu violenţe şi
schimbări bruşte de situaţii, succedîndu-se la domnie t r e i regi : A r c h e -
laos I I , A m y n t a s I I şi Pausanias. Aceştia sînt asaltaţi de alţi pretendenţi
la domnie. A n u m i t e p r o v i n c i i , ca de pildă Lyncestida, caută să se des­
prindă de sub tutela macedoneană. I n acest t i m p A m y n t a s I I şi Pausanias
sînt asasinaţi, fiecare după cîte u n an de domnie. U l t i m u l era u n u z u r ­
pator şi n u făcea parte d i n aşa zisa dinastie a Argeazilor, d i n care făcea
Archelaos I I , A m y n t a s I I şi A m y n t a s I I I . Perioada t u l b u r e despre care
am a m i n t i t ia sfîrşit a p r o x i m a t i v în j u r u l anilor 393/392. cînd preia
puterea argeadul A m y n t a s I I I . Foarte semnificativ este f a p t u l că P a u ­
sanias a fost u n uzurpator, şi cel care a l u a t puterea după el era u n
argead, adică, în sensul continuităţii dinastiei, acesta ,,a p r e l u a t " puterea
după dispariţia u z u r p a t o r u l u i . Chiar în p r i m u l an de domnie al n o u l u i
argead se desfăşoară iar unele evenimente politice legate de mişcări ale
i l i r i l o r . După Diodor, în anul 393/392 i l i r i i izbutesc să ocupe Macedonia,
alungîndu-1 pe n o u l r e g e . I n faţa acestei situaţii regele macedonean
30

reuşeşte să obţină alianţa unor oraşe greceşti d i n Peninsula Chalcidică,

preluînd puterea şi regatul, d o m n i n d apoi 23 de a n i . 3 1

I n s p r i j i n u l celor relatate de Diodor, v i n e o inscripţie care păstrează

t e x t u l u n u i t r a t a t de alianţă a l u i A m y n t a s cu O l i n t u l . P r i n t r e altele,
t r a t a t u l s t i p u l a unele avantaje t e r i t o r i a l e acordate O l i n t u l u i . Inscripţia
este datată p e n t r u a n u l 390/389 î . e . n . . 32

O altă informaţie — care v i n e şi subliniază evenimentele m a i sus

relatate — reiese d i n t r - o indicaţie a l u i Isocrate, care suna astfel :
„... A m y n t a s , regele Macedoniei..., învins de barbari, v e c i n i i săi, a fost
deposedat de toată Macedonia, f i i n d obligat să părăsească ţara sa, p e n t r u
a-şi salva viaţa ; în absenţa sa, n u a m a i fost război ; după u n t i m p el
revine în Macedonia cu a j u t o r u l tessalienilor. Revenind în regatul său, el
a preluat puterea ereditară" . 3 3

Cele t r e i izvoare a m i n t i t e sînt unanime în ceea ce priveşte e v e n i ­

mentele politice desfăşurate în p r i m i i ani de domnie a l u i A m y n t a s I I I ,
adică pierderea fortuită a p u t e r i i , apoi preluarea acesteia , a p r o x i m a t i v
34

în j u r u l a n u l u i 390 î.e.n. Este evident că a t u n c i cînd Pseudo-Scymnos

scrie că „Amyntas a p r e l u a t puterea peste macedoneni" 3 5
se referă la
cel de-al I I I - l e a rege cu acest nume, şi că acest moment coincide în t i m p
şi cu fundarea coloniei doriene Callatis. Această dată n u poate f i fixată
2 7
T u c y d i d a s , I I , 99.
2 8
C f . P a u l C l o c h é , op. cit., pp. 104—107.
2 0
Ibidem, p. 107.
3 0
Ibidem, p. 108.
3 1
Ibidem, p. 110.
3 2
Ibidem, 110—111.
3 3
Ibidem.
3 1
Pseudo-Scymnos, v.v. 763, în op. cit.
3 5
Ibidem

www.mnir.ro
 DATA ÎNTEMEIERII O R A Ş U L U I CALLATIS 195

decît în j u r u l a n u l u i 390 î . e . n . . In s p r i j i n u l acestei datări pledează şi

36

descoperirile arheologice, care, toate, n u depăşesc sec. a l I V - l e a î . e . n . . 37

Astfel, p r i m a incintă de apărare a oraşului datează de pe la m i j l o c u l

acestui s e c o l , iar necropola coloniei n e f i i n d anterioară celei de a doua
38

jumătăţi a sec. respectiv . De asemenea, cele m a i vechi inscripţii locale

39

sînt datate către cea de a doua jumătate a sec. a l I V - l e a î . e . n . , totodată, 40

primele emisiuni monetare apar i n u l t i m e l e decenii ale aceluiaşi s e c o l . 41

Dezvoltarea i n t i m p şi spaţiu a coloniei doriene se va face într-un r i t m

destul de rapid, l u c r u explicat de altfel datorită u n o r factori economici
şi politici, care se manifestă pe m a i m u l t e p l a n u r i . T r i b u r i l e autohtone
din zona istro-pontică fuseseră antrenate încă de la sfîrşitul sec. a l V-lea
î.e.n. spre u n m o d nou de viaţă datorită dezvoltării interne, precum şi a
impulsurilor civilizaţiilor sud-tracice, ibrice, elenice şi scitice. I n această
zonă se poate v o r b i despre noua civilizaţie de t i p Latène încă de pe la
anul 450 î . e . n . . A c u m se constată i n m e d i u l autohton intensificarea
42

metalurgiei f i e r u l u i , răspîndirea roţii o l a r u l u i , construcţii de aşezări î n t ă ­

rite, care atestă noua activitate economică, politică, militară şi artistică . 43

I n t r - u n asemenea context economic şi politic, înflorirea spectacu­

loasă a Callatisului, pe toate planurile. în sec. a l I V - l e a î.e.n. este firească,
colonia doriană f i i n d încă de la începuturile sale u n centru producător
de g r î n e , precum şi u n centru de dezvoltare a meşteşugurilor şi a
4 4

negoţului . 45

: w
'Legat de ipoteza u n e i î n t e m e i e r i tîrzii a o r a ş u l u i , n u f ă r ă i m p o r t a n ţ ă sînt
şi unele e v e n i m e n t e politice d e s f ă ş u r a t e l a c o n f l u e n ţ a secolelor V şi I V î.e.n.
şi în p r i m e l e d e c e n i i ale sec. a l I V - l e a î.e.n., c a r e (prin anologie) sînt m a i m u l t
decît s e m n i f i c a t i v e . A s t f e l , î n c ă d i n a n u l 424 î.e.n., o l i g a r h i i d i n H e r a c l e e a P o n ­
t i c ă , a j u t a ţ i de D a r i u s I I , î n l ă t u r ă de l a p u t e r e g r u p a r e a d e m o c r a t i c ă . A c e a s t ă
situaţie are ca u r m a r e e m i g r a r e a celor învinşi, şi se p a r e c ă ei sînt a c e i a c a r e în
j u r u l a n u l u i 420 î.e.n. î n t e m e i a z ă c o l o n i a C h e r s o n e s u l T a u r i c . D u p ă a c e a s t ă d a t ă ,
mai ales pe l a î n c e p u t u l sec. a l I V - l e a î.e.n., c e r c u r i l e o l i g a r h i c e d i n H e r a c l e e a
P o n t i c ă a c ţ i o n e a z ă în c o n t i n u a r e î m p o t r i v a r e s t u r i l o r g r u p ă r i i democratice. T o t
acum, C l e a r h o s , c o n d u c ă t o r u l acestei g r u p ă r i , este ostracizat. Acesta v a primi
p e r m i s i u n e a s ă se î n a p o i e z e în o r a ş de a b i a în 374 î.e.n., cf. V . V . S t r u v e , Grecia
antică, pp. 435—443 şi 713).
3
' R. V u l p e , H . A . D . , p. 155 ; i d e m , în „ P o n t i c e " I I , 1965, p. 152—153. D i n
nou este a d m i s f a p t u l c ă o r a ş u l C a l l a t i s a r putea fi u l t i m a colonie g r e c e a s c ă
î n t e m e i a t ă în v e s t u l P o n t u l u i E u x i n . î n s p r i j i n u l acestei c o n s t a t ă r i poate să v i n ă
şi s i t u a ţ i a t o p o g r a f i c ă a o r a ş u l u i , s i t u a ţ i e c u totul d e f a v o r a b i l ă în r a p o r t c u cea
a celorlalte o r a ş e î n t e m e i a t e anterior. A c e s t e a „ o c u p a s e r ă " p o r ţ i u n i d i n f a l e z ă
care, pe l î n g ă c o n d i ţ i i l e p o r t u a r e şi de a p ă r a r e excelente, a v e a u şi zone agricole
m a i bune, m a i fertile ; R . F l o r e s c u , Ghid arheologic al Dobrogei, E d . Meridiane,
B u c u r e ş t i , 1968, p. 43 ; C . P r e d a , op. cit., p. 7.
3 8
Const. C . P r e d a , Callatis, p. 20 ; R . F l o r e s c u , op. cit., p. 43.
3 9
C . P r e d a , op. cit., p. 25.
4 0
D . M . P i p p i d i , op. cit., p. 182, şi nota 79 ; i d e m , C o n t r i b u f i i . . . , p. 27.
4 1
B . P i c k , Die antiken Miinzen Nord-Griechenlands, I , 1, p. 86 ; E m . C o n d u ­
rachi, în „ B u l . Ş t i i n ţ i f i c " , I I , 1950, (1), p. 19 ; D . M . P i p p i d i , op. cit. ; Const.
Preda, Moneda antică în România, p. 14.
D . B e r c i u , A propos de la genèse de la civilisation Latène chez les Géto-
Daces, în „ D a c i a " , N . S . , I , 1957, p. 133—142 ; i d e m , Sînt geţii traci nord-dunăreni ?,
în S . C . I . V . , V I , 1960 p. 261—283 ; i d e m , Zorile istoriei în Carpaţi si la Dunăre,
E d i t . Ş t i i n ţ i f i c ă , B u c u r e ş t i , 1966, p. 267 şi u r m . ; i d e m , Lumea celţilor, E d . Ştiinţi­
fică, B u c u r e ş t i , 1970, p. 78.
4 3
I d e m , op. cit., p. 78—79.
4 4
D . M . P i p p i d i , D . I . D . , I , p. 155.
4 5
Ibidem.

www.mnir.ro
196 AUGUSTIN ULANICI

SUR LA DATE DE LA FONDATION

DE L A VILLE DE CALLATIS

— Résumé —

E n se b a s a n t s u r les sources l i t t é r a i r e s c o r r o b o r é e s a v e c les d é c o u v e r t e s

a r c h é o l o g i q u e s , on é m e t l ' h y p o t h è s e d ' a p r è s l a q u e l l e l a date de l a fondation de l a
v i l l e de C a l l a t i s s e r a i t s i t u é e p e n d a n t l a p r e m i è r e d é c e n n i e d u I V e s i è c l e a.n.è.

www.mnir.ro
O PLACA D E CENTURĂ DESCOPERITA LA CHIRNOGI

de G E O R G E TROHANI

Efectuîndu-se săpături arheologice în comuna Chirnogi, j u d . I l f o v ,

s-a descoperit o aşezare de t i p rustic geto-dacă, situată la marginea de
vest a comunei. Pînă i n prezent au fost dezvelite 15 locuinţe şi 11 g r o p i
datînd de la sfîrşitul sec. I I I — sec. I î.e.n.
Sub v a t r a locuinţei 11, datînd d i n p r i m a jumătate a sec. I î.e.n., a
fost găsită o placă de centură d i n bronz aplicată pe u n miez de fier.

F i g . 1. P l a c a de c e n t u r ă de l a C h i r n o g i .

www.mnir.ro
 G E O R G E TROHANI
198

I n parte distrusă, de formă dreptunghiulară (10,6 X 7,1 cm), la

u n u l d i n capete miezul de fier se continuă p r i n t r - o tijă lată, îndoită în
j u r u l u n u i p i r o n , alcătuind închizătoarea. Placa de bronz este decorată
p r i n ciocănire. Pe m a r g i n i se află u n chenar compus d i n două l i n i i în
relief. Pe l a t u r a mică, d i n d r e p t u l închizătoarei, perpendicular d i n chenar
pornesc m i c i l i n i i paralele, adîncite, ce se opresc pe o nouă l i n i e în
relief. D i n l a t u r i l e l u n g i ale c h e n a r u l u i pornesc semicercuri f o r m a t e de
asemenea d i n cîte două l i n i i în relief, pe una d i n l a t u r i păstrîndu-se t r e i
astfel de grupe de semicercuri, iar pe cealaltă una. Cele două grupe d i n
colţurile c h e n a r u l u i conţin în i n t e r i o r şi sînt despărţite între ele de cîte
două n o i grupe de cercuri m i c i concentrice. I n m i j l o c u l plăcii se află
şapte cercuri concentrice, d i a m e t r u l m a x i m f i i n d egal cu cel al semi­
cercurilor ( f i g . 1).
P r i n formă şi decor, această piesă se aseamănă cu alte descoperiri
de acelaşi t i p . Cea m a i apropiată ca decor pare a f i placa de la Piatra
Roşie al cărui chenar este identic. Semicercurile însă, cîte t r e i pe f i e ­
1

care latură lungă n u conţin cercuri concentrice în i n t e r i o r u l sau în

afara l o r ( f i g . 2/4).
M o t i v u l semicercurilor, dar combinat cu l i n i i , puncte, zig-zag-uri,
etc., se reîntîlneşte pe placa de la Orlea ( f i g . 3), pe cea încă inedită d i n
2

O l t e n i a , pe cea d i n M o l d o v a sau pe cea de la H r t c o v e ţ ( f i g . 2/2).

3 4 5

T r e i fragmente asemănătoare au fost descopertite şi la P o p e ş t i , 6

f i i n d socotite ca făcînd parte d i n t r - o teacă de p u m n a l , p r i n comparaţie

cu cea apărută anterior, decorată, p r i n t r e altele, cu t r e i f i g u r i n e umane . 1

Chenarele t u t u r o r acestor plăci sînt aproape identice, iar în colţuri, la

f r a g m e n t u l m a i mare se află cite u n cerc f o r m a t de asemenea d i n t r - o
linie în relief ( f i g . 2/3).
M o t i v u l cercurilor concentrice în i n t e r i o r u l u n u i chenar, de astă
dată d i n t r - o l i n i e înşnurată se reîntîlneşte şi pe placa de aur d i n colecţia
Egger descoperită, se pare, în Transilvania.
8

P r i n u r m a r e , toate aceste plăci, f i e că sînt de centură, f i e teci de

p u m n a l , au o formă şi u n decor asemănător. Ele sînt executate într-un
stil local, care pe alocuri aminteşte de motivele decorative ce împodobesc

1
C . D a i c o v i c i u , Cetatea dacică de la Piatra Roşie, 1954, p. 89, pl. XVI/10.
2
E . C o m ş a , „ A p u l u m " , X , 1972, p. 70—71, f. 5.
1
Ibidem, p. 74.
4
Informaţie M. Babeş, pentru care-i mulţumim.
3
S . N a c , , . R a d V o i v o d j i n s k i h M u z e j a " , 9, 1960, p. 127, p l . X I I / 9 .
G
R . V u l p e , Materiale, B u c u r e ş t i , V I I , 1961, p. 331, f. 8.
7
Ibidem, I I I , 1957, p. 234, f, 23.
8
A . Szaraz, „Archaeologiai Ertesito", XI, 1891, p. 321 ; V . P â r v a n , Getica,
p. 334, f. 222/9.
9
A . F i l i m o n , „ D a c i a " , I , 1924, p. 357, f. 86—90.

www.mnir.ro
Fig. 2. P l ă c i de c e n t u r ă : 1. C o l e c ţ i a E g g e r — Viena ;
2. H r t c o v e ţ ; 3. P o p e ş t i ; 4. P i a t r a Roşie.

www.mnir.ro
200 G E O R G E TROHANI

piesele de acelaşi t i p , dar n u ­

mai d i n bronz şi cu decor i n c i -
zat, d i n p r i m a epocă a f i e r u l u i .
D i n numărul r e l a t i v mare al
acestora, p u t e m menţiona pe
cele de la Suseni , S p ă l n a c a ,
9 10

Pecica", Guşteriţa , F e r i g i l e ,
12 13

N o v i Beceg sau Yapode d i n

14

Kompolje . 15

I n ce priveşte datarea lor,

majoritatea cercetătorilor le
fixează între sfîrşitul sec. I I —
sec. I î.e.n., inolinînd p e n t r u
p r i m a jumătate a celui d i n
urmă. O placă de centură tot
d i n bronz şi fixată pe u n miez
de fier, dar nedecorată, a fost
descoperită la Lukaşovca , în­ 16

t r - o necropolă d i n sec. I I — 1
î.e.n.
Ţinînd seama de c o n t e x t u l în
care a fost găsită şi de f o r m a
ei, recenta descoperire se înca­
drează şi ea în datele de m a i
sus *.

UNE PLAQUE DE CEINTURE

DECOUVERTE A CHIRNOGI
— Résumé —

P e n d a n t les fouilles e f f e c t u é d a n s
l'habitation geto-dace de C h i r n o g i ,
j u d . I l f o v , on a d é c o u v e r t une p l a q u e
de c e i n t u r e en bronze appliqué
s u r u n n o y a u de fer. P a r s a f o r m e
et son décor elle resemble à
d'autre plaques p a r e i l l e s q u i datent
Fig. 3. P l a c a de centură de l a O r l e a . de l a f i n d u I I — I siècle a v . n . è .

111
J . H a m p e l , Bronzkor, I I , p l . C L . ; H . D u m i t r e s c u , , . D a c i a " , V — V I , 1935—
1937, p. 218, f. 13.
u
L . M a r t o n , „ A r c h a e o l o g i a i E r t e s i t o " , X X I X , 1909, p. 409 ; V . P â r v a n , op.
cit., p. 329, f. 217.
F I . R o m e r , „ A r c h a e o l o g i a i E r t e s i t o " , I V , 1870, p. 81 ; V . P â r v a n , op. cit.
12

p. 317, f. 206.
1 3
A l . V u l p e , Ferigile, B u c u r e ş t i , 1967, p l . X X I V .
''• S . N a c , op. cit., 4, 1955, p. 49, p l . I V , f. 4, 6.
'"' R . B i z i c — D r e c h s l e r , Arheoloski radovi i rasprave, Z a g r e b , 1959, p. 245—278.
" G . F e d o r o v , M . I . A . , M o s c o v a , 89, 1960. p. 314, f. 7/9.
;

* Desenele e x e c u t a t e de E . P e t r a c h e .

www.mnir.ro
 INTERPRETĂRI A R H E O L O G I C E * :
CONSIDERAŢII A S U P R A C A M E E I ORGHIDAN

de prof. dr. doc. K U R T HOREDT

într-un merituos studiu M . Gramatopol se ocupă cu u n produs

i m p o r t a n t al g l i p t i c i i romane, i n t r a t în c i r c u i t u l ştiinţific abia în al
patrulea deceniu al acestui secol şi căruia i s-a acordat, d i n acest m o t i v ,
o atenţie m a i redusă în publicaţiile de specialitate '. După mărime şi
greutate, cameea O r g h i d a n ocupă u n loc de f r u n t e p r i n t r e produsele de
acest f e l şi este expusă în prezent în M u z e u l de Istorie a l României,
fapt ce justifică să se discute în publicaţia acestei instituţii, pe scurt,
unele probleme legate de această piesă remarcabilă.
în partea de jos a cameei sînt reprezentaţi doi v u l t u r i retrocefali,
cu aripile deschise, iar deasupra lor se află busturile u n u i bărbat şi al
u n e i femei, între care stă u n palladium ( f i g . 1). A u t o r u l m a i sus citat o
datează în sec. al I V - l e a şi o interpretează ca apoteoza împăratului
I u l i a n A p o s t a t u l , ca f i i n d reprezentarea u n u i împărat a cărui soţie a
decedat scurt t i m p înaintea soţului ei şi care a beneficiat, de asemenea,
de consecratio. J. Banko susţinea că g r u p u l de pe camee înfăţişează
apoteoza l u i Septimius Severus , pe cînd C. M o i s i l o a t r i b u i a l u i Lucius
2

V e r u s . Interpretările variate care au fost propuse p e n t r u diferitele

3

camee m a r i , de ex. p e n t r u cameea M a r l b o r o u g h , arată cît de dificilă 4

este datarea şi încadrarea unor piese de acest gen şi este e x p l i c a b i l că

n i c i s a r d o n i x u l de la Bucureşti n u face o excepţie în această privinţă.
Fără pretenţia de a discuta în m o d exhaustiv problemele l u i . şi m a i
m u l t p e n t r u a c o n t r i b u i la formarea unei păreri u n i t a r e şi general
admise, încercăm să facem unele precizări şi sugestii p r i v i t o a r e la i n t e r ­
pretarea cameei Orghidan.
Ipoteza că ea trebuie atribuită l u i I u l i a n A p o s t a t u l se bazează pe
u n raţionament de o r d i n logic şi istoric, faţă de care se pot invoca însă
cîteva obiecţii. Cameea de pe coperta v e s t i t u l u i codice A d a d i n Biblioteca

* Interpretări arheologice I a u a p ă r u t în „ A c t a M u s e i N a p o c e n s i s " , 5, 1969,

p. 419—428, I I în S . C . I . V . , 24, 1973, p. 299—310 şi I I I în „ A p u l u m " , 11, 1973.
1
M . G r a m a t o p o l , în „ L a t o m u s " , 24, 1965, p. 870—885.
2
J . B a n k o , în Demareteion, 1935, p. 124—129.
:!
C . M o i s i l , în „ B u l e t i n u l societăţii n u m i s m a t i c e r o m â n e " , 37, 1943, p. 11—38.
'' C f . Enciclopedia dell'arte antica clasica e orientale, v o l . I I , p. 293.

www.mnir.ro
202 K U R T HOREDT

Fig. 1. Cameea Orghidan (Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România).

municipală de la T r i e r (fig. 2) reprezintă în r e g i s t r u l superior, deasupra

unor v u l t u r i asemănători, de asemenea retrocefali şi cu a r i p i l e deschise,
imaginea u n e i f a m i l i i imperiale (a l u i Claudius sau C o n s t a n t i n ) , caz î n 5

care este greu de admis ca şi copiii să f i fost trecuţi p r i n t r e zei şi să f i

5
A. Furtwângler, Die antiken Gemmen, v o l . I I I , B e r l i n - L e i p z i g , 1900, p. 323,
fig. 167, reprodusă printre altele şi l a L . V o e l k l , Der Kaiser Konstantin, Munchen
(1967), fig. 70.

www.mnir.ro
CONSIDERAŢII A S U P R A CAMEEI ORGHIDAN 203

F i g . 2. C a m e e a de l a T r i e r (Biblioteca municipală din Trier).

fost deja morţi la data lucrării cameei. I n a doua jumătate a secolului

al IV-lea, cînd creştinismul era recunoscut de cîteva decenii ca religie
oficială de stat, este şi îndoielnic dacă împăratului I u l i a n i s-a m a i
acordat apoteoza. P r i n aceasta se pune insă sub semnul întrebării datarea
şi atribuirea propusă p e n t r u piesa bucureşteană.
împotriva interpretării a m i n t i t e pledează însă şi argumente s t i ­
listice. Pe cînd în secolul al I V - l e a împăraţii poartă părul de obicei
pieptenat drept şi spre f r u n t e , acoperit cu o diademă de perle, bărbatul
de pe camee are o barbă m a i stufoasă şi părul vîlvoi. Aceste trăsături
sînt, mai de grabă, caracteristice p e n t r u p o r t u l părului pe la sfîrşitul
secolului al I I - l e a şi începutul secolului u r m ă t o r , iar explicaţiile ante­
6

rioare (propunînd pe Lucius Verus sau pe Septimius Severus) se înca­

drează de asemenea în acest i n t e r v a l de t i m p . La Lucius Verus ochii

0
M . B e r n h a r t , Handbuch der Mixnzkunde der romischen Kaiserzeit, Halle,
1926, v o l u m u l cu planşe.

www.mnir.ro
 204 K U R T HOREDT

sînt însă adînciţi în o r b i t e , iar la Septimius Severus nasul este m a i

7

proeminent, pe cînd f o r m a amigdaloidă a ochilor de pe cameea O r g h i d a n

caracterizează m a i de grabă portretele l u i Commodus . Dacă încadrăm 8

piesa, corespunzător a t r i b u i r i l o r m a i vechi şi pe baza p o r t u l u i părului,

în perioada de trecere de la secolul al I I - l e a la cel de al I I I - l e a , a t u n c i
ea ar putea să reprezinte, după f o r m a ochilor, cel m a i p r o b a b i l p o r ­
t r e t u l l u i Commodus. I n acest caz piesa trebuie să f i fost lucrată abia
după 197 e.n.. deoarece l u i Commodus i s-a aplicat m a i întîi, după
moarte, damnatio memoriae şi abia după cinci ani Septimius Severus 1-a
reabilitat şi i-a acordat consecratio, v o i n d să lege stăpînirea şi dinastia
lui de cea p r e m e r g ă t o a r e . 9

I n afară de această a t r i b u i r e există şi o altă posibilitate p e n t r u

interpretarea s a r d o n i x u l u i bucureştean. Acesta are, în afară de piesa de
la T r i e r , cele m a i apropiate legături cu cameea de la B e r l i n , care r e p r e ­
zintă, într-un cadru oval, aceeaşi scenă : doi v u l t u r i cu aripile deschise
şi cu capetele întoarse înapoi, iar deasupra lor b u s t u l u n u i bărbat şi al
unei femei, cu u n palladium în m i j l o c (fig. 3) . Elementele componente l0

ale celor două piese (de la Bucureşti şi B e r l i n ) sînt deci identice. P e n t r u

cea d i n urmă, A . Furtwăngler neagă executarea ei în secolul al I V - l e a
şi o datează. întocmai ca şi pe cea de la T r i e r , în t i m p u l împăratului
Claudius. N u consideră că b u s t u l masculin reprezintă u n p o r t r e t , ci
crede că s-a redat, doar în m o d general, capul u n u i erou cu barbă,
înrudit cu imaginea l u i Hercule. Cameea reprezintă „apoteoza u n u i
erou care poartă p a l l a d i u l pe mînă şi este încoronat de zeiţa u n u i oraş".
A r putea să f i e ..Aeneas divinizat, Divus Pater Indiges, cu p a l l a d i u l
troian, care este încoronat de zeiţa oraşului L a v i n i u m , de unde p a l l a d i u l
ar f i ajuns m a i t i r z i u la Roma". Explicaţia p e n t r u scena de pe piesa
berlineză ar t r e b u i să f i e valabilă şi p e n t r u cameea de la Bucureşti, dată
f i i n d identitatea elementelor constitutive. D i n punct de vedere crono­
logic există însă p r o b a b i l o anumită diferenţă i n t i m p . deoarece se pot
observa fără îndoialoă deosebiri stilistice în executarea celor două
camee. Dacă p r i m a a fost datată în t i m p u l l u i Claudius, p e n t r u cea de a
doua, încadrarea în j u r u l a n u l u i 200 e.n. pare să fie m a i probabilă.
Există deci p e n t r u interpretarea piesei bucureştene a l t e r n a t i v a ,
dacă aceasta reprezintă pe Aeneas sau pe Commodus. E v e n t u a l se pot

7
O p . cit., p l . 10, 8—9 : cf. p e n t r u portretele l u i L u c i u s V e r u s şi K . Fittschen,
Jahrbuch d. Deutschen Archăologischen Institutes, 86, 1971, p. 214—252.
fl
M . B e r n h a r t , op. cit., p l . 11, 2—3 şi A . F u r t w ă n g l e r , op. cit., v o l . I , p l . 48,
18—19 şi v o l . I I , p. 230, n r . 18—19.
n
P — W . R E , I I , 2 479.
, n
A . F u r t w ă n g l e r , op. cit., p. 327—328 şi 327 fig. 170. F o t o g r a f i a n e - a fost
p u s ă l a dispoziţie p r i n b u n ă v o i n ţ a p r o f e s o r u l u i dr. K . V i e r n e i s e l , d i r e c t o r u l secţiei
de a n t i c h i t ă ţ i a m u z e e l o r de stat d i n B e r l i n u l occidental.

www.mnir.ro
 F i g . 3.
C a m e e a de l a B e r l i n ( A n t i k e n a b t e i l u n g , B e r l i n - V e s t ) . Mărime naturală.

www.mnir.ro
CONSIDERAŢII A S U P R A CAMEEI ORGHIDAN 205

îmbina cele două posibilităţi, dacă se ia în considerare f a p t u l că C o m ­

modus şi-a a t r i b u i t după u n mare incendiu a l Romei t i t l u l de „Hercules
Romae c o n d i t o r " " . încă p e n t r u bustul masculin de pe cameea d i n
B e r l i n A . Furtwăngler a sesizat asemănarea cu imaginea l u i Hercule. C u
atît m a i puţin ar f i de m i r a r e această înfăţişare la Commodus căruia îi
plăcea să fie reprezentat „in Herculis h a b i t u " . Ţinind seamă de aceste 12

date scena de pe cameea O r g h i d a n ar putea să reprezinte apoteoza l u i

Commodus, care a fost redată în f i g u r a l u i Aeneas, după o compoziţie
mai veche, păstrată pe cameea d i n B e r l i n , ca u n a l doilea întemeietor al
Romei. S-a ales acest m o t i v e v e n t u a l şi p e n t r u f a p t u l că în apoteoza l u i
Commodus n u putea să figureze soţia l u i , Crispina, executată p e n t r u u n
p r e s u m p t i v adulter încă în a n u l 182.
Datele enumerate se îmbină astfel neforţat p e n t r u o nouă explicare
a cameei O r g h i d a n , explicare ce pare să f i e deocamdată, d i n t r e cele
propuse, cea m a i probabilă.

ARCHXOLOGISCHE DEUTUNGEN : BEMERKUNGEN ZUM CAMEO ORGHIDAN

— Zusammenfassung —

K u r z l i c h w u r d e fur den i m Bukarester historischen Museum aufbewahrten

C a m e o O r g h i d a n e i n e D a t i e r u n g i n d a s 4. J h . u n d e seine Z u w e i s u n g a n K a i s e r
J u l i a n A p o s t a t a vorgeschlagen, d i e a b e r w e n i g w a h r s c h e i n l i c h s i n d . A u f G r u n d der
H a a r t r a c h t k ô n n t e d e r S t e i n eher e i n e m K a i s e r u m die W e n d e v o m 2. z u m 3. J h .
u n d w e g e n d e r m a n d e l f o r m i g e n A u g e n des M ă n n e r k o p f e s C o m m o d u s z u g e w i e s e n
w e r d e n . A n d e r e r s e i t s s t i m m e n die B i l d e l e m e n t e des B u k a r e s t e r S t i i c k e s v o l l i g
mit denen auf d e m B e r l i n e r C a m e o i i b e r e i n , v o n d e m A . F u r t w ă n g l e r a n n i m m t ,
dafi auf i h m A e n e a s m i t d e m t r o j a n i s c h e n P a l l a d i u m u n d der S t a d t g ô t t i n v o n
L a v i n i u m dargestellt sind. V o n C o m m o d u s ist b e k a n n t , dap er n a c h e i n e m grofien
B r a n d i n R o m d e n T i t e l „Hercules Romae conditor" annahm. Der Cameo Orghidan
kônnte demnach nach einem ălteren, in dem Berliner Stuck bewahrten Vorbild
die A p o t h é o s e v o n C o m m o d u s a l s eines z w e i t e n A e n e a s u n d N e u g r u n d e r s R o m s
d a r s t e l l e n . M a n w ă h l t e v i e l l e i c h t a b s i c h t l i c h dieses Motiv, d a die G e m a h l i n v o n
C o m m o d u s , die bereits 182 h i n g e r i c h t e t w u r d e , n i c h t abgebildet w e r d e n konnte.
L)er S t e i n mufi a u s der Z e i t n a c h 197 u . Z . s t a m m e n , d a C o m m o d u s zuerst die
damnatio memoriae e r h i e l t u n d erst n a c h fiinf J a h r e n i h m S e p t i m i u s S e v e r u s die
consecratio gewahrte.

www.mnir.ro
 U N AMNAR D I N S E C . A L V I - L E A E . N .
D E S C O P E R I T L A D E R V E N T (JUD. CONSTANŢA)

de dr. P . DIACONU

Colectivul arheologic care lucrează în insula Păcuiul l u i Soare a

întreprins cercetări sistematice t i m p de cîţiva ani şi în aşezarea fortificată
de pe m a l u l drept al Dunării, aflată pe partea de vest a d e a l u l u i D e r v e n t '.
Cu p r i l e j u l unei astfel de cercetări efectuate în 1961 a fost desvelită
în secţiunea S I I I o vatră de foc de formă a p r o x i m a t i v circulară cu d i m e n ­
siunile de 1,20 m (E-V)/l,40 m (N-S). I n fapt, v a t r a era reprezentată de
o „placă" — uşor fisurată — d i n t r - u n l u t bine ars pe o grosime de
2—3 cm şi acoperită parţial de cenuşe.
I n m i j l o c u l v e t r e i „zăceau", fără a respecta o anumită ordine, u r m ă ­
toarele trei obiecte : 1. A m n a r de fier, lung de 14,5 cm, d r e p t u n g h i u l a r
în secţiune. I n t i m p ce u n u l d i n capete este lăţit şi se termină p r i n t r - o
teşitură dreaptă, celălalt capăt se termină p r i n t r - u n inel (un f e l de verigă)
(fig. 1) ; 2. „ T i j ă " de f i e r ( f i g . 2), avînd lungimea actuală de 8,4 cm,
patrulateră în secţiune, cu capătul mai subţire r u p t d i n vechime. N u se
poate preciza la ce a servit acest obiect ; 3. Cremene, de formă neregu­
lată, avînd d i m e n s i u n i l e de 4,2 cm/3,5 cm ( f i g . 3).
A m n a r u l descris m a i sus se înscrie în seria celor obişnuite în
lumea romană. Acest t i p de amnar, însuşit la u n m o m e n t dat şi de
populaţiile d i n afara I m p e r i u l u i roman, a început să „circule" pe o vastă
arie geografică a Europei. Aşa se face că „amnarele cu verigă" se întîl­
nesc, de pildă, în necropolele c u l t u r i i Przeworsk ( P s e v o r s k ) şi în m o r ­ 2

mintele de înhumaţie de la Keszthely . Atît în Polonia, cît şi în Ungaria

3

sînt datate în sec. I I I - I V e.n.

Amnare, oarecum asemănătoare, s-au descoperit în mai m u l t e
locuri d i n Uniunea Sovietică, cum ar f i de e x e m p l u la Ogubskoe , e i m i - 4

I n acest loc, s e m n e l e de v i e ţ u i r e d o c u m e n t e a z ă u r m ă t o a r e l e epoci : neolitică,

1

bronzului, h a l l s t a t t i a n ă , d a c i c ă , r o m a n ă şi b i z a n t i n ă . C f . P e t r e D i a c o n u şi D . V î l -
ceanu, Păcuiul lui Soare, v o l . I (monografie a r h e o l o g i c ă ) , B u c u r e ş t i , 1972, p. 11—12.
Despre a n u m i t e vestigii arheologice de pe d e a l u l D e r v e n t v e z i a r t i c o l e l e noastre,
O fibuld digitată descoperită la Dervent, în S C I V , X I I I , 1962, 2, p. 447—449 ; Un
mormînt din secolul XI descoperit la Dervent, în S C I V , X I V , 1963, 1, p. 213—216.
2
V e z i r e f e r i n ţ e l e de r i g o a r e l a G h . D i a c o n u , D o u ă amnare de tip Psevorsk
descoperite in Muntenia, S C I V , 15, 1964, 3, p. 429, în s p e c i a l , nota 5.
I b i d e m , p. 430, nota 7.
3

L . A . G o l u b e v a , K ucropuu nAacTUHuarux oznue BOCTOHHOU Eepone, în

4
Hoeoe
β coeercKOă apxeoAoeuu. M o s c o v a , 1965, p. 258, fig. 1/1. I n acest a r t i c o l v e z i şi
bibliografia p r i v i n d d e s c o p e r i r i a s e m ă n ă t o a r e d i n U . R . S . S .

www.mnir.ro
208 PETRE DIACONU

t i r u l de la Malşebsk , Gorodiştea Sarskovo

5
ş.a. i:

Toate aceste amnare sînt datate în sec. V I — V I I .

Aceleiaşi v r e m i îi aparţin şi unele exem­
plare, inedite încă, descoperite la Sadoveţ în
Bulgaria.
în sfîrşit, trebuie menţionate şi amnarele
găsite pe t e r i t o r i u l ţării noastre la Mătăsaru ~,
T î r g ş o r şi Băiceni *, toate datate în sec. al I V - l e a .
8

A m n a r u l de la Dervent datează d i n sec.

al V I - l e a .

UN B R I Q U E T D U Vie SIÈCLE
DÉCOUVERT A DERVENT
(DÉP. CONSTANŢA)

— Résume —

E n cette note l'auteur

p r é s e n t e trois objets : une tige
en fer, u n briquet en fer et
une p i è c e de s i l e x .
L e briquet, du type de
c e u x à c h a î n o n , é t a i t connu a u
monde r o m a i n . L'exemplaire
p r é s e n t é date d u V I s i è c l e n.è.
e

A . F . D u b i n i n , Ραεκοηκιι MaAbiuteecKOeo MOZUAbHuna, în K . S . , X X V I I , 1949, p. 93

0
ο. I . G o r i u n o v a , 3THUiecKan ucropuH BOAZO-OKCKOZO Meotcdypenbst, în M.I.Α.,
M o s c o v a , 1961, v o l . 94, p. 105, fig. 46, 4.
7
G h . D i a c o n u , op. cit., p. 428, fig. 1, 3.
8
Ibidem, fig. 1, 4.
9
I o n I o n i ţ ă , Contribuţii cu privire la cultura Sîntana de Mureş-Cerneahov pe
teritoriul Republicii Socialiste Română, în Arheologia Moldovei, I V , 1966, p. 218,
fig. 21, 4.

www.mnir.ro
 A S P E C T E A L E VIEŢII ŞI ACTIVITĂŢII
LUI GHEORGHE LAZAR
(la 150 de ani de la moartea sa)

de M A R I A IONIŢA

N u se poate v o r b i despre dezvoltarea c u l t u r i i noastre naţionale d i n

p r i m a jumătate a sec. al X I X - l e a fără a a m i n t i de u n u l d i n f o n d a t o r i i
învăţămîntului superior în l i m b a română, transilvăneanul Gheorghe
Lazăr.
Aniversarea, la 17 septembrie 1973, a 150 de ani de la moartea sa,
a fost înscrisă p r i n t r e comemorările U.N.E.S.C.O. d i n acest an, fapt
semnificativ p e n t r u aprecierea la justă valoare a activităţii sale.
V o m încerca, în rândurile de m a i jos, să redăm o imagine pe cît
m a i complet posibilă a vieţii şi activităţii acestui ctitor de şcoală
românească.
Gheorghe Lazăr, sau mai precis Gheorghe Eustatie Lăzăroaie. s-a
născut la 5 iunie 1779 în satul A v r i g , într-o f a m i l i e de ţărani l i b e r i ,
1

„agricultori ţărani, care aveau mica lor moşie, ca moşnenii n o ş t r i " . 2

N u de aceeaşi situaţie se bucurau majoritatea ţăranilor d i n T r a n ­

silvania care suportau j u g u l unei grele exploatări. De altfel, în 1784
ţăranii iobagi d i n T r a n s i l v a n i a se v o r ridica la luptă conduşi de Horea,
Cloşca şi Crişan, reuşind să obţină p r i n patenta de „desfiinţare a iobă-
g i e i " (22 august 1785) suprimarea dependenţei personale, iar p e n t r u
ţăranii dependenţi d r e p t u l de strămutare, d r e p t u l de a exercita meserii
şi de a se căsători fără consimţămîntul stăpînilor lor. Deşi iobăgia va f i
curînd reintrodusă şi abia după 1848 va f i desfiinţată d e f i n i t i v , puternica
răscoală d i n 1784 şi măsurile pe care le-a determinat au marcat o etapă
însemnată în destrămarea r a p o r t u r i l o r feudale în T r a n s i l v a n i a .
Trăind în atmosfera creată de răscoala condusă de Horea, Cloşca
şi Crişan, Gheorghe Lazăr va îmbrăţişa cauza ţărănimii, a clasei d i n
care provenea şi, p r e t u t i n d e n i unde va merge în decursul scurtei dar
zbuciumatei sale vieţi, va lupta p e n t r u binele celor asupriţi, a năpăstui­
ţilor soartei.
Crezul său se profilează încă în 1806, de cînd datează p r i m a scri­
soare pe care o t r i m i t e d i n Viena părinţilor săi şi în care, p r i n t r e altele,
a f i r m a : „Mai încolo am să mă duc odată chiar la împăratul şi să-i spun
1
D a t a n a ş t e r i i l u i G h e o r g h e L a z ă r , m u l t t i m p c o n t r o v e r s a t ă , a fost s t a b i l i t ă
de A v r a m S ă d e a n u (vezi Date noi despre Gheorghe Lazăr, A r a d , 1914), s p r i j l n i n d u - s e
pe datele d i n protocolul m o r ţ i l o r d i n s a t u l A v r i g , u n d e L a z ă r a p a r e l a 17 s e p t e m ­
b r i e 1823 ca a v î n d 44 a n i , 3 l u n i şi 12 zile.
3
P e t r a c h e P o e n a r u , Georgiu Lazăr şi şcoala română, B u c u r e ş t i , 1871, p. 4.

www.mnir.ro
210 MARIA ΙΟΝΓΓΑ

l u c r u r i despre români, de care n-au auzit niciodată. De aceea să n u vă

l i e jale de mine, p e n t r u că eu am v e n i t aici, tocmai p e n t r u ca să l u c r u
spre uşurarea sorţii noastre t r i s t e " . 3

I n legătură cu studiile l u i Gheorghe Lazăr, m u l t t i m p a circulat

legenda că cel care 1-a protejat şi i-a dat posibilitatea materială să
urmeze şcoala primară şi liceul a fost b a r o n u l Samuel B r u c k e n t h a l , care
avea în A v r i g şi u n r e n u m i t castel. Realitatea este însă alta.
Clasele p r i m a r e G h . Lazăr le-a făcut la şcoala d i n sat, avîndu-1
ca învăţător pe s c r i i t o r u l l o a n Barac, ,,dascăl normalicesc n e u n i t în
A v r i g " ', care m a i tîrziu îi va f i b u n p r i e t e n şi îl va ajuta în momente
/

de grea încercare. Se presupune că Lazăr termină foarte tîrziu clasele

p r i m a r e p e n t r u că apare în registrele şcolare ale l i c e u l u i piariştilor d i n 5

C l u j ca înscris în clasa I abia în 1799, deci la vîrsta de 20 de ani. A r

mai exista însă şi posibilitatea ca d i n cauza situaţiei materiale precare,
Gheorghe Lazăr să f i făcut o întrerupere destul de mare între şcoala
primară şi liceu. I n s p r i j i n u l acestei ipoteze v i n e şi f a p t u l că în t i m p u l
l i c e u l u i el n u apare în n i c i u n act nici ca bursier, n i c i ca i n t e r n . Deci
Lazăr n u beneficia de a l t ajutor m a t e r i a l decît cel t r i m i s de părinţi şi
p r o b a b i l de c u m n a t u l său I o n Racotă, preot în A v r i g , d i n îndemnul
căruia îşi continua studiile.
I n p r i m i i 3 ani petrecuţi în liceul greco-catolic d i n C l u j , Gheorghe
Lazăr urmează ,,cursul de g r a m a t i c ă " (limba latină, elină şi germană,
6

aritmetica, istoria patriei, geografia, ortografia, biblia, doctrina creştină

şi caligrafia). Notele obţinute n u sînt tocmai strălucite, l u c r u care p r o ­
b a b i l îl determină în 1802 să treacă la l i c e u l greco-catolic d i n S i b i u ,
unde face clasa superioară a „cursului h u m a n i s t " (retorica şi poetica), 7

p e n t r u ca în a n u l următor, 1803, să revină la l i c e u l greco-catolic d i n

C l u j unde urmează „cursul f i l o s o f i c " (logica, istoria, algebra, fizica,
8

chimia, mineralogia, geodezia şi arhitectura). I n sfîrşit, în 1805, Lazăr

urmează p r i m e l e două semestre ale a n u l u i I al Academiei de d r e p t 9

din Cluj.
P e n t r u a putea obţine o bursă şi astfel să-şi continue studiile la
Viena, Lazăr trebuie să renunţe deocamdată la „ştiinţele p o z i t i v e " p e n t r u
care se pare că avea a p t i t u d i n i deosebite. I n 1806 el solicită Episcopiei
ortodoxe d i n S i b i u să-i acorde o bursă p e n t r u a u r m a teologia la Viena.
D r e p t u r m a r e , Cancelaria aulică transilvană întocmeşte u n r a p o r t adresat
împăratului Francise, în care i i cere „să binevoiască a încuviinţa studen­
t u l u i Gheorghe Lazăr u n stipendiu anual de 200 f l o r i n i d i n f o n d u l
sidoxial p e n t r u învăţarea studiilor teologice" " . I n schimb, Lazăr era
10

3
G e o r g e B o g d a n - D u i c ă şi G e o r g e P o p a - L i s s e a n u , Vieaţa şi opera lui Gheorghe
Lazăr. B u c u r e ş t i , 1924. p. 336.
"' I . M a t e i u , Lămuriri privitoare la viaţa lui G. Lazăr, în G . B o g d a n - D u i c ă şi
G . P o p a - L i s s e a n u , op. cit., p. 231.
3
L i c e u l g r e c o - c a t o l i c (unit) d i n C l u j .
0
I . M a t e i u , op. cit., p. 235.
7
Ibidem.
8
Ibidem.
n
Ibidem.
1 0
E p i s c o p i a o r t o d o x ă d i n S i b i u d i s p u n e a de u n fond „ s i d o x i a l " , r e z u l t a t d i n
c o n t r i b u ţ i i l e c r e d i n c i o ş i l o r , ţ ă r a n i şi o r ă ş e n i .
1 1
A v r a m S ă d e a n u , Documente privitoare la viaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr,

www.mnir.ro
VIAŢA ŞI A C T I V I T A T E A L U I GH. L A Z AR 211

dator ca după terminarea studiilor să instruiască „candidaţii la preoţie

în ştiinţele de lipsă p e n t r u păstorie şi ocuparea o f i c i u l u i preoţesc şi a
presta şi alte servicii la consistoriul de r i t u l n e u n i t " . 12

I n Viena a n u l u i 1806. ocupată de trupele l u i Napoleon, Gheorghe

Lazăr ia contact cu ideile revoluţiei franceze al căror înfocat adept
devine. Alături de alţi t i n e r i aflaţi la studii în capitala I m p e r i u l u i habs-
burgic, este şi el recrutat în armata franceză, ca topograf. Acest l u c r u
îi oferă posibilitatea „a face bună practică în aplicarea sciinţelor mate­
matice la diverse operaţiuni" . De altfel, este demn de remarcat f a p t u l
13

că, paralel cu studiile teologice pe care le urmează regulat t i m p de

trei ani (între 1806 şi 1809), Lazăr frecventează la Viena şi cursuri de
ştiinţe fizico-matematice. Se poate spune, deci, că p e n t r u t i m p u l său
Gheorghe Lazăr era u n om cult în adevăratul înţeles al cuvîntului, avînd
multe şi diverse cunoştinţe d i n toate domeniile. Dar departe de a-i f i
un s p r i j i n , această temeinică pregătire a sa va deveni o piedică în calea
desăvîrşirii studiilor sale teologice, pe care n u le va t e r m i n a niciodată.
Astfel, în noiembrie 1809, cînd merge la C a r l o w i t z p e n t r u a u r m a cursu­
rile Academiei teologice ortodoxe de aici şi p e n t r u a f i hirotonisit preot.
Lazăr întîmpină rezistenţa m i t r o p o l i t u l u i sîrb Ştefan S t r a t i m i r o v i c i ,
care-i refuză hirotonisirea. I n plus, acelaşi m i t r o p o l i t îi va respinge de
două o r i , odată în 1809 şi apoi în 1815, candidatura la scaunul episcopal
vacant d i n Banat, imputîndu-i că „e învăţat şi necăsătorit, deci aspiră
la trepte m a i î n a l t e " . 14

I i va f i preferat u n om m a i puţin pregătit, dar m a i docil şi cu

idei ce corespundeau v e d e r i l o r bisericii şi autorităţilor d i n I m p e r i u l
habsburgic . 15

întors la Viena, Gheorghe Lazăr solicită cancelariei imperiale u n

nou ajutor bănesc cu care dorea să-şi continue studiile teologice. I n
acelaşi t i m p face o serie de traduceri în l i m b a română după manuale
şcolare sau cărţi cu caracter educativ, apreciate ca „foarte folositoare
pentru tinerimea şcolară d i n «şcolile valahe» greco n e u n i t e " Nemul­ 1 6

ţumit însă de situaţia în care se afla, vrînd să se întoarcă în p a t r i e unde

să valorifice cunoştinţele acumulate în t i m p u l anilor de învăţătură, el
va cere cu insistenţă Cancelariei imperiale să-i asigure u n post în
Ardeal. Reuşeşte să se întoarcă la S i b i u în 1811, ca s i m p l u catihet semi-
narial. La scurt t i m p , episcopul S i b i u l u i , Vasile Moga, îl va n u m i profesor
la seminarul ortodox de pe lîngă Episcopie, cu o retribuţie de 300
florini pe an.

în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . P o p a - L i s s e a n u . op. cit., p. 163.

Ibidem.
a
Petrache P o e n a r u , op. cit., p. 5.
''' A v r a m S ă d e a n u , op. cit., p. 166.
'"' E r a vorba de N i c o l a e (Nestor) I o a n o v i c i d i n F ă g ă r a ş , p e c a r e m i t r o p o l i t u l
Stratimirovici din C a r l o w i t z îl p r o t e j a şi îl p r e g ă t i s e d e j a p e n t r u postul de episcop
(vezi T r a i a n C h e l a r i u , Gheorghe Lazăr ca pedagog, în Din istoria pedagogiei româ-
măneşii, vol. I, B u c u r e ş t i , 1957, p. 108).
A v r a m S ă d e a n u , op. cit., p. 175. E s t e v o r b a de u r m ă t o a r e l e t r a d u c e r i : „ î n v ă ­
10

ţături morale ale l u i Gottlieb E h r e n w e i c h p e n t r u b ă i e ţ i " , „ G e o g r a f i a , t r a d u s ă d i n

ungureşte", „Istoria l u i I o n Moritz şi a copiilor s ă i " , „ I e r o m o n a h u l l u i P l a t o n ,
teologic c r e ş t i n ă " , „Istoria î m p ă r a t u l u i O c t a v i a n şi a soţiei s a l e " şi o „ P e d a g o g i e "
rămasă n e t e r m i n a t ă .

www.mnir.ro
212 ΜΑΒΙΑ IONIŢA

Seriozitatea şi corectitudinea sa, s p i r i t u l său l u m i n a t îl vor face

însă să i n t r e repede în conflict atît cu autorităţile şcolare ale S i b i u l u i ,
cît şi cu cele ecleziastice de aici. Lazăr încearcă să-şi facă meseria de
profesor aşa cum îi dicta conştiinţa, n u vrea ca învăţăceii săi să devină
s i m p l i cîntăreţi de strană, ci v i i t o r i răspînditori de învăţătură, preoţi
luminaţi. Este semnificativ în acest sens răspunsul pe care Lazăr îl dă
celor care-1 reclamaseră că prelungeşte prea m u l t durata c u r s u r i l o r d i n
seminar : „...Dumneavoastră mi-aduceţi în şcoală n u m a i nişte bucheri,
buşteni întunecaţi, şi-mi cereţi să-i liberez m a i curînd, să f i e şi m a i
neciopliţi. A p o i b u n i i m e i creştini ! d-voastră ştiţi că p r e o t u l este facla
ce trebuie să lumineze pe om în toate căile sale, la el alergăm să ne
aline d u r e r i l e sufleteşti ; el trebuie să ne îndulcească amărăciunile vieţii
d i n lumea aceasta. Dar ca să fie u n preot astfel trebuie să f i e l u m i n a t ,
şi l u m i n a n u m a i p r i n învăţătură se poate dobîndi..." . 17

I n dorinţa de a uşura munca elevilor săi, Lazăr traduce în l i m b a

română o serie de cărţi folositoare educaţiei t i n e r e t u l u i român şi întoc­
meşte u n compendiu de geografie a T r a n s i l v a n i e i (1815), căci aşa cum
va arăta mai tîrziu, „piedica cea mai mare a neiuţitei păşire a ştiinţelor
a fost şi este netipărirea cărţilor scolastice" . 18

Nemaiputînd ţine piept i n t r i g i l o r şi presiunilor la care era supus,

în toamna l u i 1811 Lazăr pleacă la Braşov, fără voia episcopului Vasile
Moga. Este adus înapoi cu forţa, sub pază civilă, şi p e n t r u a-1 lega şi
mai m u l t de S i b i u , Moga îl numeşte arhidiacon al Episcopiei. D i n păcate
n u se păstrează n i c i una d i n predicile l u i , dar se pare că încercase ca
şi de la înălţimea a m v o n u l u i să răspîndească noile idei, progresiste, al
căror adept era.
C o n f l i c t u l d i n t r e Gheorghe Lazăr şi autorităţi se adînceşte însă tot
mai m u l t . I se p u n t o t f e l u l de piedici, este spionat p r e t u t i n d e n i , chiar
şi în şcoală, unde existau „iscoade" p r i n t r e elevi. Este acuzat că primeşte
bani p e n t r u a h i r o t o n i s i mai repede pe candidaţii la preoţie d i n seminar,
iar d i r e c t o r u l poliţiei d i n S i b i u t r i m i t e a regulat Dietei d i n T r a n s i l v a n i a
rapoarte despre activitatea a r h i d i a c o n u l u i prea activ şi prea politic
p e n t r u a f i pe g u s t u l autorităţilor d i n I m p e r i u l habsburgic. M a i m u l t ,
în vara l u i 1814, G h . Lazăr este v i c t i m a agresiunii u n u i a d i n elevii săi,
diacul l o a n Feketici. L a 2 august 1814 Lazăr cerea o anchetă p e n t r u
pedepsirea e l e v u l u i care se făcuse v i n o v a t de o asemenea îndrăzneală . 19

Dar o asemenea anchetă n u va f i întreprinsă niciodată, c o n f l i c t u l rămî-

nînd nerezolvat.
Autorităţile S i b i u l u i n u v o r aştepta de aici înainte, decît ocazia
favorabilă p e n t r u a-1 destitui pe Lazăr d i n funcţie şi p e n t r u a scăpa
astfel de u n răzvrătit devenit incomod, care t u l b u r a ordinea şi disciplina.
Şi ocazia n u întîrzie să se arate. L a 9 i u n i e 1815, aflat cu u n g r u p de
p r i e t e n i în grădina „ F l o r a " d i n S i b i u , Lazăr refuză să bea în sănătatea
împăratului Francise şi închină p a h a r u l în sănătatea l u i Napoleon care
tocmai se întorcea d i n insula Elba la Paris. I m e d i a t autorităţile trec
, 7
P e t r a c h e P o e n a r u , op. cit., p. 8.
1 8
G h e o r g h e L a z ă r , A p e i la subscriere pentru publicarea unui curs de mate­
matică, B u c u r e ş t i , 1822, în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . P o p a - L i s s e a n u , op. cit. p. 28.
1 9
l o a n L u p a ş , Documente privitoare la vieaţa şi opera lui Gheorghe Lazăr,
în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . P o p a - L i s s e a n u , op. cit., p. 179—181.

www.mnir.ro
V I A Ţ A ŞI A C T I V I T A T E A L U I GH. L A ZAR 213

la măsuri extreme. Contele Samuel Teleky, cancelar aulic al T r a n s i l ­

vaniei, propune împăratului Francise ca Lazăr să f i e destituit, să i se
retragă salariul anual şi să f i e pus sub supravegherea specială a poliţiei
ca „element suspect şi periculos ordinei p u b l i c e " . într-adevăr, împă- 2 0

Gheorghe Lazăr, pictură de Mişu Popp.

râtul aprobă destituirea şi în toamna l u i 1816, fără b a n i şi p u t e r n i c

afectat de cele întîmplate, Lazăr pleacă la Braşov. A i c i află u n preţios
ajutor moral şi m a t e r i a l la fostul său învăţător, loan Barac. Se pare
că acesta este cel care îl recomandă pe Lazăr Ecaterinei Bărcănescu,
văduva v e l logofătului E n a c h e , sora b a n u l u i Grigore Ghica, v i i t o r u l
21

domn al Ţării R o m â n e ş t i . A s t f e l , devenit profesor a l copiilor văduvei

22

Bărcănescu, Lazăr va trece munţii şi se va stabili în Bucureşti la s f î r ­

şitul anului 1816.

loan L u p a s . op. cit., p. 189—200.

Gheorghe B o g d a n - D u i c ă , Gheorghe Lazăr, B u c u r e ş t i , 1924, p. 63.
-- Nicolae Iorga, Cel dinţii învăţător de ideal naţional : Gheorghe Lazăr. La o
sută de ani de la deschiderea şcolii lui, B u c u r e ş t i , 1916, p. 43.

www.mnir.ro
214 MARIA ΙΟΝΓΚΑ

Atmosfera acelui Bucureşti de început de secol X I X n u va f i insă

deloc pe placul l u i Lazăr. Ţara Românească, ca de altfel şi Moldova,
gemea sub j u g u l fanarioţilor care-şi întinseseră stăpînirea şi i n domeniul
s p i r i t u a l . Singura şcoală superioară d i n Bucureşti era Academia gre­
cească. Deşi se vorbea româneşte, „limba care cinstea, aceia cu care se
mîndrea cineva în societate era... l i m b a grecească, e l e n i c ă " . I n l i t e ­ 23

ratură, în t e a t r u se folosea de asemenea l i m b a grecească. La Academia

grecească se c u l t i v a chiar părerea, susţinută şi de cercurile conducă­
toare, că l i m b a română n u poate e x p r i m a noţiuni ştiinţifice şi n i c i t e r ­
minologia filozofiei, f i z i c i i , c h i m i e i , m a t e m a t i c i i .
Se înţelege astfel de ce Gheorghe Lazăr, abia v e n i t în Bucureşti,
va p o r n i şi va susţine pînă la capăt l u p t a p e n t r u organizarea învăţămîn-
t u l u i superior în l i m b a română, afirmînd „că cu ruşine v i n e u n u i popor
şi neam, ce este aşa veichi, aşa vestit, proslăvit şi înzestrat cu toate
r o d u r i l e pămîntului... să n u aibă şi el o şcoală m a i de treabă, o A c a ­
demie cu ştiinţă, chiar în l i m b a m a i c i i sale..." . Ideea l u i Lazăr va găsi 2 4

adepţi şi susţinători m a i ales în rîndurile acelor boieri legaţi de noua

clasă în formare, burghezia, şi aflaţi d i n această cauză în conflict cu
orînduirea feudală şi cu p r o p r i a lor clasă. Căci burghezia avea nevoie
de oameni pregătiţi, de cunoscători ai ştiinţelor aplicate, ai p o l i t i c i i , ai
obiceiurilor şi l i m b i i ţării vorbită de masele l a r g i . P r i n t r e cei care îl
v o r susţine pe Lazăr şi v o r c o n t r i b u i m o r a l şi m a t e r i a l la înfiinţarea,
în 1818, a p r i m e i şcoli superioare în l i m b a română d i n Ţara R o m â ­
nească, se numără la loc de f r u n t e b a n u l Constantin Bălăceanu, v o r n i c u l
Iordache Golescu, m i t r o p o l i t u l Dionisie L u p u , oameni de cultură, făcînd
parte d i n t r e cei care au p o r n i t „mişcarea în folosul cărţii româneşti" . 2 5

Făcînd parte d i n E f o r i a şcoalelor, ei v o r întocmi încă d i n decembrie

1817, o anafora pe care o v o r prezenta d o m n i t o r u l u i I o n Caragea, şi în
care v o r cere înfiinţarea unei şcoli cu limbă de predare română la Sf.
Gheorghe-Nou. Ideea aparţinea l u i Gheorghe Lazăr, care, de la venirea
sa în Bucureşti, se îndeletnicea cu măsurarea moşiilor unor boieri,
p r i n t r e care şi Constantin Bălăceanu, şi p r o b a b i l cu ţinerea unor lecţii
particulare f i i l o r de boieri. Şcoala de la Sf. Gheorghe-Nou trebuia să
aibă t r e i dascăli, cel de-al treilea f i i n d dator „dă dimineaţă să parado-
sească (să predea — n.n.) aritmetică i geometrie şi după prînz o parte
d i n geografie, şi acest dascăl să f i e dator totdeauna cînd îl va îndemna
vremea a-şi ghimnasi (a-şi învăţa — n.n.) ucenicii la măsurătoare de
pămînt în f e l u r i m i de l o c u r i n e p o t r i v i t e (neregulate — n.n.) pă marginea
p o l i t i e i B u c u r e ş t i l o r " . Dar proiectul acesta n u va f i pus în aplicare,
2B

Gheorghe Lazăr, care cu siguranţă era acest al treilea dascăl, nevoind

să se supună prevederii d i n anafora, de a-şi duce elevii la sfîrşitul
a n u l u i şcolar la Academia grecească, p e n t r u a f i examinaţi de profesorii
de acolo. Aceasta n-ar f i însemnat altceva, decît recunoaşterea superio­
rităţii Academiei greceşti şi a profesorilor ei, iar demnitatea l u i Lazăr
n u suferea aşa ceva.

- ;
Ibidem, p. 4 4 .
G h e o r g h e L a z ă r , Înştiinţare despre şcoala de la Sf. Sava, B u c u r e ş t i , august
1818 (vezi B i b l i o t e c a A c a d e m i e i R . S . R . , F . v. 14).
-·'· N i c o l a e Iorga, op. cit., p. 50.
x
A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , mss. 87/62.

www.mnir.ro
VIAŢA ŞI A C T I V I T A T E A L U I GH. L A Z A R 215

Ideea înfiinţării unei şcoli superioare româneşti este reluată de

boierii efori la 6 martie 1818, cînd adresează d o m n i t o r u l u i Caragea o
nouă anafora. E i cereau ,,să se dea voe să întocmească şi şcoala rumâ-
nească cu dascăli iscusiţi şi e p i t i m o n i c h i (indicaţi •— n.n.) spre a să putea
îndeletnici... atît la cele bisericeşti cît şi la cele filosoficeşti, precum au
şi celelalte l i m b i " . I n aceeaşi anafora e f o r i i arătau că s-au străduit să
2 7

găsească p r i n t r e dascălii români pe cei mai potriviţi p e n t r u o asemenea

întreprindere „şi a l t u l m a i dăstoinic n - a m p u t u t găsi fără pă u n Lazăr
inginerul ce au v e n i t acum de curînd d i n părţile T r a n s i l v a n i e i aici
într-acest p ă m î n t " . P r i n h r i s o v u l de la 24 m a r t i e 1818, I o n vodă
2 8

Caragea aproba anaforaua eforilor, dispunînd eliberarea unor „odăi" d i n

mănăstirea Sf. Sava, în care u r m a să se organizeze şcoala l u i Lazăr.
Astfel erau puse bazele învăţămîntului superior în l i m b a română în
Ţara Românească.
I n august 1818, Lazăr va publica o „înştiinţare" către „de toată
cinstea vrednică t i n e r i m e " , în care arăta cum u r m a să f i e organizată
29

şcoala sa şi ce v o r putea studia elevii la Sf. Sava. Şcoala era organizată

pe patru grade : o şcoală începătoare (învăţămîntul elementar de azi)
cu durata de 4 a n i ; umanioarele (gimnaziul) cu durata t o t de 4 ani ;
un învăţămînt complementar (curs mediu) cu o durată de n u m a i 3 ani
şi cursuri speciale (învăţămîntul superior) avînd durata de 3 a n i . I n
şcoală elevii u r m a u să înveţe de la scris, c i t i t şi socotit, pînă la învăţă­
turile „filosoficeşti" şi cele „iuridiceşti". I n acelaşi t i m p , p r i m a şcoală de
învăţămînt superior în l i m b a română d i n Ţ a r a Românească era şi p r i m a
şcoală de i n g i n e r i hotărnici, îndeletnicire care pînă atunci fusese prac­
ticată, aproape în exclusivitate, de străini, m a i ales „nemţi".
Şcoala de la Sf. Sava se va deschide abia în toamna l u i 1818 şi
fără prea m u l t fast, căci ea avusese, încă înainte de înfiinţare, mulţi
duşmani mai ales p r i n t r e profesorii d i n Academia grecească. Aceştia,
şi i n special V e n i a m i n d i n Lesbos, d i r e c t o r u l Academiei, n u v o r înceta
să atace şcoala românească ajungînd pînă la a aduce i n j u r i i la adresa
profesorilor de la Sf. Sava. A b i a după mişcarea revoluţionară condusă
de Tudor Vladimirescu, cînd şcolile greceşti v o r p r i m i o puternică l o v i ­
tură, Academia grecească se va închide şi cea mai mare parte a elevilor
de la această şcoală vor trece la Sf. Sava.
Pentru început, şcoala l u i Lazăr îşi va recruta elevii d i n t r e şcolarii
de la Udricani, Sf. Gheorghe-Vechi şi Colţea, şi aşa cum arată Petrache
Poenaru, u n u l d i n p r i m i i elevi ai şcolii, „cei dintîiu auditori la şcoala
lui Lazăr fuseră prăvăliaşi de p r i n oraşiu, s c r i i t o r i de pe la cancelarie şi
puţini din elevii cei m a i m a t u r i de la şcoala g r e c e a s c ă " . E i vor f i iU

atraşi de noile idei pe care le propovăduia Gheorghe Lazăr. de căldura

glasului său, căci „Lazăr făcea să pătrundă vorbirea sa în rărunchii
ascultătorilor încîntaţi că auzia vibrînd sunetele l i m b i i materne, cu cele
mai profunde expresiuni în diferite cunoştinţe ştiinţifice şi filosofice" '".
2 7
Idem, mss. 89, f. 150.
2 8
Ibidem.
L a 20 iunie 1903, î n t r - o ş e d i n ţ ă a A c a d e m i e i R o m â n e , T i t u M a i o r e s c u v a
2 3

prezenta şi dărui A c a d e m i e i , p r i n t r e a l t e s c r i s o r i , şi acte de l a t a t ă l său, I o n M a i o ­

rescu, şi această t i p ă r i t u r ă .
M
Petrache P o e n a r u , op. cit., p. 23.
Ibidem, p. 25.
3 1

www.mnir.ro
 216 MARIA IONITA

I n munca de organizare a şcolii, Lazăr va întîmpina m u l t e g r e u ­

tăţi, dar ele n u fac decît să-1 înarmeze cu şi m a i multă dîrzenie. Trecînd
peste lipsa de bani, peste condiţiile i m p r o p r i i în care se desfăşurau
cursurile, peste lipsa de manuale, ,....acest profesor fără arginţi, încăl-
zindu-şi şcoala cu lemne de cerşit..." , reuşea p r i n f o r m a şi conţinutul
62

e x p u n e r i l o r sale să captiveze pe ascultători.

La cursurile sale n u veneau n u m a i elevii şcolii, ci şi mulţi alţi
l o c u i t o r i ai capitalei. ,,Lecţiunile" l u i Lazăr n u aveau n u m a i u n conţinut
ştiinţific şi pedagogic. Ele erau şi o şcoală de înalt p a t r i o t i s m , Lazăr
cultivînd dragostea de ţară, dragostea faţă de l i m b a naţională p e n t r u a
cărei bogăţie şi frumuseţe pleda. Totodată, de la catedra sa, făcea o
aspră critică a m o r a v u r i l o r t i m p u l u i şi a privilegiaţilor ce se aflau la
cîrma ţării. U n u l d i n p r i m i i elevi ai şcolii de la Sf. Sava, C h r i s t i a n T e l l ,
vorbea în c u v i n t e deosebit de sugestive despre t a l e n t u l pedagogic al l u i
Lazăr : „îl asculta (lumea) ca pe u n profet. Propunea foarte popular.
U n e o r i era glumeţ, vesel şi în lecţiunile sale ştia spune f e l u r i t e anec­
dote, şi oamenii mergeau încîntaţi de la şcoală" . 3 3

La şcoala l u i Lazăr se va pregăti noua generaţie, v i i t o r i i r e v o l u ­

ţionari de ia .i L) - ii, c n u r i ai României moderne. P r i n t r e elevii săi se
vor număra Ion Eliade Rădulescu, E u f r o s i n Poteca, Petrache Poenaru,
S i m i o n M a r c o v i c i , C h r i s t i a n T e l l , Grigore Pleşoianu, Teodor P a l a d i , M

Scarlat Rosetti. Se pare că p r i n t r e p r i m i i elevi ai l u i Lazăr au fost şi

A l e c u Basarabescu, tatăl s c r i i t o r u l u i I . A . Basarabescu, A n t o n Pann şi
M a r i n Serghiescu . 3 5

Interesant p e n t r u p r e s t i g i u l de care se bucura şcoala înfiinţată de

Lazăr este şi f a p t u l că m i t r o p o l i t u l M o l d o v e i V e n i a m i n Costachi t r i m i t e
la Sf. Sava n u m a i puţin de şase b u r s i e r i m o l d o v e n i , care rămîn în
Bucureşti pînă în 18 2 7 . I n acelaşi t i m p , t r i m i t e r e a b u r s i e r i l o r m o l d o ­
3 6

v e n i la Şcoala l u i Lazăr era o manifestare, pe p l a n c u l t u r a l , a relaţiilor

M o l d o v e i cu Ţ a r a Românească, relaţii ce se v o r adînci şi m a i m u l t în
perioada de pregătire a revoluţiei de la 1848 d i n ţările române.
I n 1820, Şcoala de la Sf. Sava poate t r i m i t e p r i m i i b u r s i e r i în
străinătate, m a i întîi la Pisa, în Italia, p e n t r u „a învăţa meşteşugul f i l o -
sofiei" 3 7
şi apoi în septembrie 1823, la P a r i s . Era vorba de E u f r o s i n
3 8

Poteca, Constantin M o r o i u , I o n Pandeli şi S i m i o n M a r c o v i c i .

încă d i n a n u l înfiiţării şcolii, Gheorghe Lazăr începe harnic o
muncă deosebit de grea, întîmpinind m u l t e dificultăţi. Este vorba de
traducerea sau întocmirea unor manuale după care elevii de la Sf. Sava
să poată studia în româneşte filozofia, matematica, gramatica, geografia
etc. Rezultatele n u intîrzie să se arate : traduce A r i t m e t i c a , Geometria
şi T r i g o n o m e t r i a după C h r i s t i a n W o l f f , întocmeşte Logica şi Metafizica,
3 2
N i c o l a e Iorga, op. cit., p. 4.
3 3
Scrisoarea lui A l e x . P a p i u I l a r i a n c ă t r e George B a r i ţ i u despre Gheorghe
L a z ă r , d u p ă i n f o r m a ţ i i l e l u i T e l l (vezi „ F a m i l i a " , 1865, p. 122) în G . B o g d a n - D u i c ă
şi G . P o p a L i s s e a n u , op. cit., p. 273.
3
'' E s t e cel c a r e i n t r o d u c e metoda l a n c a s t e r i a n ă în ş c o a l a r o m â n e a s c ă (în
P. P o e n a r u , op. cit., p. 27).
3 5
G e o r g e B o g d a n - D u i c ă , op. cit., p. 105.
:al
N i c o l a e Iorga, op. cit., p. 78.
3 7
A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , dos. 1/1820, f. 2—6.
; w
I d e m , mss. 107, f. 55.

www.mnir.ro
VIAŢA ŞI A C T I V I T A T E A L U I GH. L A Z A R 217

manuale de filozofie care, d i n păcate, n u n i se păstrează, ca de altfel

m u l t e d i n operele l u i L a z ă r . D e m n de menţionat este f a p t u l că el
3 9

reuşeşte să introducă, p e n t r u p r i m a oară, t e r m i n o l o g i a românească în

studierea m a t e m a t i c i l o r şi o face cu m u l t succes . 4 0

I n 1821, Şcoala l u i Lazăr îşi închide cursurile, căci începuse miş­

carea revoluţionară condusă de T u d o r V l a d i m i r e s c u . Dar mulţi d i n t r e
elevii de la Sf. Sava, în f r u n t e chiar cu dascălul lor, se v o r afla în
tabăra de la Cotroceni, alăturîndu-se „domnului T u d o r " . G h . Lazăr îi
ajută l u i T u d o r să întărească şi să organizeze tabăra d i n dealul C o t r o ­
ceni lor. P a n d u r i i l u i T u d o r îl strigau să le ajute să aşeze şi să încarce
t u n u r i l e : „Staţi să v i e neamţul, să îndrepte t u n u l . . . Aşa îl numeau...
pe acest om îmbrăcat deosebit de ei, veşnic cu o lulea în gură, priceput
în meşteşugul celor m a i complicate arme. E l îi învăţa cum să facă «eafe-
turile» ; îi deprindea să calculeze şi să ochiască, să-şi făurească arme
noi sau să construiască întăriturile l a g ă r u l u i " . 41

Condiţiile de viaţă d i n tabăra l u i T u d o r şi, pe lingă acestea, z b u ­

ciumul sufletesc de pînă atunci n - a u făcut decît să ducă la înrăutăţirea
stării sănătăţii l u i şi aşa destul de şubredă.
A s t f e l că, la redeschiderea şcolii de la Sf. Sava, Lazăr era deja
bolnav şi în cele d i n urmă se va retrage p e n t r u a-şi îngriji sănătatea,
în primăvara l u i 1823, în casa u n u i văr de-al său, „George vătaş de
U n g u r e n i " , d i n Tîrgul d i n Afară " .
4 2 3

Ca profesor la Sf. Sava şi director a l şcolii, Lazăr apare u l t i m a oară

la 18 aprilie 1823, pe lista cuprinzînd b u g e t u l şcolii. Este menţionată
suma de 4 000 t a l e r i „dascălului Lazăr cel întîi de la Şcoala S f î n -
tului Savva" . 44

în iunie 1823, Lazăr părăsea Bucureştiul însoţit de fratele său

Ilie (Onu), p r i m a r al A v r i g u l u i , luînd cu el doar u n cufăr cu cărţi.
Mergea în satul natal, unde se va stinge curînd, la 17 septembrie 1823,
in vîrstă de n u m a i 44 a n i .
M u l t t i m p , singura mărturie a t r e c e r i i l u i Lazăr p r i n viaţă a fost
crucea de pe mormîntul său aşezat în curtea bisericii d i n A v r i g . Pe ea

" D i n t r e operele l u i G h e o r g h e L a z ă r se m a i p ă s t r e a z ă : „ V e r s u r i d e l a u d ă
în limba d a c o - r o m â n e a s c ă " adresate î m p ă r a t u l u i F r a n c i s e l a logodna sa, în 1808 ;
„înştiinţarea de t o a t ă cinstea v r e d n i c ă t i n e r i m e " , 1818 ; D i s c u r s u l c o m p u s de G h .
L a z ă r la î n s c ă u n a r e a m i t r o p o l i t u l u i D i o n i s i e L u p u , 1819 ; „ A p e l u l l a s u b s c r i e r e
pentru p u b l i c a r e a u n u i c u r s de m a t e m a t i c ă de G h . L a z ă r , în a n u l 1822" ; . D i s c u r s u l
compus de G h . L a z ă r l a sosirea în ţ a r ă a l u i G r i g o r e G h i c a V o d ă , 30 i u l i e 1822 ;
„Aritmetica m a t e m a t i c e a s c ă " , 1821 ; „ T r i g o n o m e t r i e cea d r e a p t ă " , 1821 ; d o u ă h o t ă r ­
nicii : p l a n u l O b i s l a v u l u i r i d i c a t p r i n G h . L a z ă r , 1818 şi p l a n u l F î n t î n e l e l o r r i d i c a t
şi lucrat p r i n Ş c . d i n Sf. S a v a , 1820.
De e x e m p l u
4 0
pentru aritmetică : adunare = strîngere, fracţie = frîngere,
rădăcină c u b i c ă = r ă d ă c i n ă c u b i c e a s c ă ; p e n t r u trigonometrie : t a n g e n t ă = a t e n g ă -
toare etc.
4 1
George M a c o v e s c u , Gheorghe Lazăr, Bucureşti, 1954, p. 74.
/,J
Ion E l i a d e R ă d u l e s c u , Curs întreg de poezie generală, I I I , 1870, p. 45.
' A z i P i a ţ a Obor, fost C î m p a l M o ş i l o r
l3
şi n u m i t m u l t t i m p G r ă d i n a l u i
Eliade, pentru c ă acolo v a f u n c ţ i o n a t i p o g r a f i a „Curierului r o m â n e s c " al lui Ion
Elicde Rădulescu.
4 4
A r h i v e l e S t a t u l u i B u c u r e ş t i , mss. 105, f. 63 v.

www.mnir.ro
218 MARIA IO NIT Λ

se putea c i t i , t o t m a i greu cu t i m p u l , u n epitaf alcătuit, se pare, chiar

de el însuşi :
„Cetitorule, ce eşti, am fost ;
Ce sunt, vei fi ;
Găteşte-te dar" . i s

A b i a în 1886, în semn de omagiu p e n t r u cel ce a fost Gheorghe

Lazăr, este inaugurată în piaţa Universităţii d i n Bucureşti statuia d i n
marmoră ce n i - 1 înfăţişează, operă a s c u l p t o r u l u i loan Georgescu.
P î n ă în 1923, cînd s-au împlinit 100 de ani de la moartea l u i
Lazăr, s-a scris foarte puţin despre el, lipsind, este drept, şi i n f o r m a ­
ţiile necesare întocmirii u n u i s t u d i u complet şi exact asupra vieţii şi
operei sale.
Astăzi, numele l u i Gheorghe Lazăr este înscris la loc de f r u n t e
p r i n t r e cele ale oamenilor de cultură d i n p r i m a jumătate a sec. al
X I X - l e a , căci deşi a trăit puţin, a realizat m u l t , dînd ţării p r i m a şcoală
de învăţămînt superior în l i m b a română. Deosebit de frumoasă şi eloc­
ventă este aprecierea l u i Nicolae Iorga asupra vieţii şi activităţii l u i
Gheorghe Lazăr. E l reuşeşte, în puţine cuvinte, să arate ce a însemnat
Lazăr p e n t r u c u l t u r a românească : „Viaţa l u i Lazăr e o faptă... E l a
v e n i t la ceasul său p e n t r u a desăvîrşi opera v e a c u r i l o r " . A6

A S P E C T S D E L A V I E E T D E L'ACTIVITÉ D E GHEORGHE LAZAR

(à 150 a n s depuis s a mort)

— Résumé —

L ' o u v r a g e a é t é é c r i t à l'occasion de l ' a n n i v e r s a i r e , le 17 septembrie 1973, de

150 a n s depuis l a m o r t d u g r a n d é r u d i t de T r a n s y l v a n i e G h e o r g h e L a z ă r , de l a
p r e m i è r e m o i t i é d u X I X e siècle.
P a r c o n s é q u a n t , i l a c o m m e but de r é a l i s e r u n tableau, le p l u s complet
possible, de l a v i e , de l ' a c t i v i t é et de l ' œ u v r e de G h . L a z ă r . E n m ê m e temps i l
c h e r c h e à m e t t r e en r e l i e f l a p e r s o n n a l i t é tellement c o m p l e x e de ce fondateur de
l'école roumaine.
A u c o m m e n c e m e n t , l'auteur souligne les m o m e n t s les p l u s i m p o r t a n t s de l a
v i e et de l ' a c t i v i t é de G h . L a z ă r a v a n t 1816, date de son a r r i v é e à B u c a r e s t . O n
a p a s s é en r e v u e les a n n é e s d'école, les a n n é e s à V i e n n e , où L a z ă r p a r a c h è v e ses
é t u d e s , les a n n é e s de professorat a u s é m i n a i r e t h é o l o g i q u e de S i b i u .
U n l a r g e e s p a c e est a c c o r d é a u m o m e n t de l a c r é a t i o n de l'école de S f . S a v a
de B u c a r e s t — 1818. P a r l ' i n a u g u r a t i o n de l a p r e m i è r e é c o l e s u p é r i e u r e en langue
roumaine, qui constitue aussi la première é c o l e d ' i n g é n i e u r s de V a l a c h i e ,
G h . L a z ă r a i n s c r i t son n o m p a r m i c e u x des r e p r é s e n t a n t s d'une g r a n d e v a l e u r de
notre c u l t u r e n a t i o n a l e p e n d a n t l a p r e m i è r e m o i t i é d u X I X e siècle.
O n p r é s e n t e a u s s i l a d e r n i è r e p a r t i e de l a v i e et de l ' a c t i v i t é de G h e o r g h e
L a z ă r : sa participation au mouvement révolutionnaire conduit par Tudor V l a d i ­
m i r e s c u , l a r é o u v e r t u r e de l'école de Sf. S a v a , l a r e n t r é e de L a z ă r en T r a n s y l ­
v a n i e et s a m o r t peu de temps a p r è s .

I o n E l i a d e R ă d u l e s c u , Biografia lui George Lazăr, în „ C u r i e r u l românesc",

Χ, 1839, şi în G . B o g d a n - D u i c ă şi G . P o p a - L i s s e a n u , op. cit., p. 258.
' N i c o l a e Iorga, op. cit., p. 6.
,ϋ

www.mnir.ro
 „AVANGARDA", O R G A N D E P R E S A
A L SECŢIUNII BUCUREŞTI A UNIUNII T I N E R E T U L U I
COMUNIST, ÎN ANII C R I Z E I ECONOMICE

de M I H A I L PANAIT

Datorită unor caracteristici şi p o r n i r i fireşti, specifice vîrstei, tinere­

t u l a dat dovadă întotdeauna de pasiune p e n t r u adevăr, p e n t r u m a r i l e
idealuri atît de necesare în vederea transformării vieţii sociale. Dînd
dovadă de d i n a m i s m , de receptivitate, t i n e r e t u l a reprezentat şi reprezintă
un factor activ al progresului societăţii.
Situîndu-se alături de celelalte forţe înaintate ale societăţii în l u p t a
de eliberare socială şi naţională, preluînd şi dezvoltînd tradiţiile p r o g r e ­
siste ale înaintaşilor, t i n e r e t u l s-a a f i r m a t şi impus în viaţa social-
politică a ţării, înscriind pagini glorioase în istoria p a t r i e i noastre.
De la începutul existenţei sale P a r t i d u l Comunist Român s-a ocupat
îndeaproape de îndrumarea şi conducerea organizaţiei revoluţionare a
tineretului, mobilizînd şi organizînd masele de t i n e r i m u n c i t o r i , ţărani şi
intelectuali, la l u p t a p e n t r u o viaţă m a i bună, p e n t r u libertate, demo­
craţie şi progres social. O preocupare permanentă a p a r t i d u l u i comunist
a constituit-o propagarea m a r x i s m - l e n i n i s m u l u i în vederea formării în
rîndul t i n e r e t u l u i a u n e i concepţii ştiinţifice despre muncă şi viaţă, despre
d r u m u l mereu ascendent al dezvoltării societăţii. „Formarea U n i u n i i T i n e ­
r e t u l u i Comunist în 1922 — arăta secretarul general al P.C.R. — la u n
an după crearea P a r t i d u l u i Comunist Român, a constituit u n moment
crucial în istoria mişcării revoluţionare de t i n e r e t d i n România... Uniunea
T i n e r e t u l u i Comunist a desfăşurat în toată perioada ilegalităţii o intensă
activitate de organizare a t i n e r e t u l u i , de conducere a l u p t e l o r sale alături
de clasa muncitoare, de toate forţele progresiste d i n R o m â n i a " '.
Criza economică d i n a n i i 1929—1933, starea deosebit de grea în care
se aflau masele muncitoare de la oraşe şi sate puneau în faţa P a r t i d u l u i
Comunist, a organizaţiilor sale de masă, deci şi a U n i u n i i T i n e r e t u l u i
Comunist, sarcini deosebit de i m p o r t a n t e în vederea mobilizării şi o r g a n i ­
zării luptei maselor populare p e n t r u apărarea intereselor lor vitale, p e n ­
t r u cucerirea de noi d r e p t u r i . Congresul a l V-lea al P.C.R., d i n decembrie
1931, s t a b i l i n d l i n i a strategică şi tactică a p a r t i d u l u i p e n t r u perioada care
a urmat, a clarificat şi precizat probleme i m p o r t a n t e legate de activitatea

• Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la sărbătorirea Semicentenarului

Uniunii Tineretului Comunist, 14 aprilie 1972, „ S c î n t e i a " d i n 15 a p r i l i e 1972.

www.mnir.ro
 MIHAIL PANAIT
220

U n i u n i i T i n e r e t u l u i C o m u n i s t , astfel ca organizaţia revoluţionară a t i n e ­

2

r e t u l u i să-şi aducă contribuţia sa la punerea în practică a f o r m e l o r şi

metodelor de luptă revoluţionară ale p r o l e t a r i a t u l u i , ale t u t u r o r forţelor
sociale progresiste p e n t r u salvarea maselor muncitoare lovite de criza
economică. în această perioadă de accentuare a procesului de radicalizare
a t i n e r e t u l u i m u n c i t o r , l u c r u v i z i b i l în m o d deosebit în Capitală, avînd
în vedere caracterul de centru economic, politic, m i l i t a r , c u l t u r a l şi a d m i ­
n i s t r a t i v al ţării, Secţiunea Bucureşti a U n i u n i i T i n e r e t u l u i Comunist a
avut u n r o l deosebit de i m p o r t a n t .
Analizînd cu u n ascuţit s p i r i t c r i t i c activitatea Secţiunii Bucureşti,
C o m i t e t u l Central al U.T.C., în i u n i e 1932, a apreciat succesele organiza­
ţiei locale Bucureşti în pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor revendicative
ale t i n e r e t u l u i d i n Capitală . 3

în activitatea de propagare a ideilor revoluţionare, de mobilizare a

maselor populare la luptă u n r o l i m p o r t a n t 1-a a v u t presa legală şi ilegală
a p a r t i d u l u i şi a organizaţiilor sale de masă. Caracteristic p e n t r u presă
în perioada crizei economice este orientarea tot m a i pronunţată spre
mase, spre detaşamentele cele m a i înaintate ale p r o l e t a r i a t u l u i d i n ţara
noastră, p e n t r u organizarea l u p t e i în c a d r u l F r o n t u l u i U n i c de jos, p e n t r u
formarea u n e i o p i n i i de masă antifascistă în vederea realizării u n u i larg
f r o n t popular antifascist necesar l u p t e i împotriva creşterii p e r i c o l u l u i
prezentat de dezvoltarea mişcării fasciste, dar m a i ales datorită a m e n i n ­
ţării t o t m a i m a r i pe care o constituia în Europa ţările în care fascismul
devenise formă de guvernămînt.
Principalele aspecte ale vieţii social-economice şi politice — curbele
de sacrificiu, şomajul, vinderea bogăţiilor ţării m o n o p o l u r i l o r străine,
sărăcia de nesuportat a maselor, acţiunile greviste, manifestaţiile şi
demonstraţiile de protest şi revendicare, al căror apogeu l - a u constituit
eroicele l u p t e ale m u n c i t o r i l o r ceferişti şi petrolişti d i n i a n u a r i e -
fabruarie 1933, hotărîrile p a r t i d u l u i comunist, ale Plenarelor C.C. al
P.C.R., ale Comitetelor de acţiune — şi-au găsit locul c u v e n i t în coloanele
presei de tineret a Secţiunii Bucureşti a U.T.C.
O contribuţie importantă la mobilizarea t i n e r e t u l u i bucureştean
la l u p t a revoluţionară a a v u t „Avangarda", organ de presă al Secţiunii
Bucureşti a U.T.C. Pînă în m o m e n t u l de faţă se cunosc t r e i numere :
d i n februarie, i u n i e şi noiembrie 1931 . 4

P r i m u l d i n cele t r e i numere existente este şi s i n g u r u l datat cu exac­

titate — 25 f e b r u a r i e 1931, iar d i n s u b t i t l u l „Organ b i l u n a r al U.T.C.
Secţia Bucureşti p u t e m considera că este al doilea număr apărut în
-1

luna respectivă. Subliniez acest f a p t avînd i n vedere că d i n celelalte două

numere cunoscute n u m a i rezultă caracterul b i l u n a r al publicaţiei. O
altă p a r t i c u l a r i t a t e a numărului d i n 25 februarie 1931 este şi prezenţa pe

2
„ R e z o l u ţ i a C o n g r e s u l u i a l V - l e a a l P . C . R . a s u p r a s t ă r i i şi s a r c i n i l o r m u n c i i
p a r t i d u l u i în sînul t i n e r e t u l u i " , în Documente din istoria U.T.C. 1917—1944, E d i t .
T i n e r e t u l u i , 1958, p. 217—224.
• „ R e z o l u ţ i a C o m i t e t u l u i C e n t r a l a l U . T . C . a s u p r a m u n c i i şi s a r c i n i l o r o r g a n i ­
1

zaţiilor U . T . C . l o c a l e - B u c u r e ş t i " , p u b l i c a t ă în „ B u l e t i n u l " , n r . 3 d i n i u n i e 1932,

v e z i şi Documente din istoria U.T.C. 1917—1944, E d i t . T i n e r e t u l u i , 1958.
4
A r h i v a I . S . I . S . P . . m a p a 8.

www.mnir.ro
„AVANGARDA", ORGAN D E PRESA A L U.T.C. 221

f r o n t i s p i c i u a lozincii : „Proletari d i n toate ţările uniţi-vă", precum şi

f a p t u l că a fost scris de mînă şi m u l t i p l i c a t la şapirograf . 5

Parcurgînd m a t e r i a l u l publicat în „Avangarda" d i n 25 februarie

1931, d i n p r i m u l moment se poate vedea varietatea preocupărilor Sec­
ţiunii Bucureşti a U . T . C , într-un moment cînd criza economică avea
urmări t o t m a i grave asupra situaţiei social-economice şi politice a mase­
lor populare, deci şi a t i n e r e t u l u i . Avînd în vedere această caracteristică
a m o m e n t u l u i respectiv, majoritatea articolelor publicate se referă la
diferite aspecte concrete ale crizei, la urmările ei asupra situaţiei mase­
lor muncitoare, la necesitatea organizării şi desfăşurării l u p t e i t i n e r e ­
t u l u i p e n t r u apărarea intereselor sale. D i n analiza m a t e r i a l u l u i se constată
profunzimea, seriozitatea, maturitatea, competenţa de care t i n e r e t u l , con­
ştient de îndatoririle sale, dădea dovadă în abordarea unor probleme deo­
sebit de i m p o r t a n t e ale vieţii şi activităţii sale.
In a r t i c o l u l de f o n d al numărului d i n 25 februarie 1931, Şomajul şi
U.T.C, este făcută o analiză profundă a situaţiei clasei muncitoare d i n
ţările capitaliste în perioada crizei economice. Falimentele, l o c k - o u t - u r i l e ,
concedierile, prelungirea zilei de muncă, scăderea salariilor, p r e c u m şi
alte măsuri v e x a t o r i i la care erau supuşi n u m a i t i n e r i i (inegalitatea sala­
r i u l u i p e n t r u aceeaşi muncă depusă, neplata indemnizaţiilor p e n t r u
scumpete, lipsa căminelor etc.) i m p u n e a u ca o necesitate vitală organi­
zarea luptei t i n e r e t u l u i p e n t r u apărarea intereselor sale. Sarcinile i m e ­
diate ale l u p t e i , avînd în vedere m o m e n t u l în care se afla, vizau în p r i ­
m u l rînd aspecte economice, secţiunea Bucureşti lansînd lozinca : „Muncă
şi pîine", pe baza căreia avea să se desfăşoare l u p t a t i n e r e t u l u i .
N u este n e g l i j a t n i c i aspectul politic al l u p t e i , s u b l i n i i n d u - s e ..nece­
sitatea realizării unităţii l u p t e i m u n c i t o r i l o r cu cea a şomerilor p e n t r u a
preîntîmpina propaganda fascistă", problemă deosebit de importantă
avînd în vedere că în acel m o m e n t cercurile reacţionare burghezo-
moşiereşti căutau p r i n d i f e r i t e mijloace să abată atenţia maselor m u n c i ­
toare de la l u p t a de clasă.
Problema organizării l u p t e i t i n e r e t u l u i în vederea contracarării
ofensivei teroriste declanşate de autorităţi împotriva mişcării revoluţio­
nare de t i n e r e t este dezbătută în a r t i c o l u l Despre disciplină. Pornindu-se
de la analiza unei probleme deosebit de i m p o r t a n t e , întărirea disciplinei
de organizaţie, necesitate vitală p e n t r u a putea face faţă situaţiei grele în
care îşi desfăşura activitatea U . T . C , se sublinia f a p t u l că „numai o dis­
ciplină de f i e r şi o conspirativitate riguroasă pot garanta U . T . C . - u l u i u n
succes oarecare", apreciindu-se că în acel moment erau „singurele arme
pe care le p u t e m opune burgheziei, concentrate împotriva noastră. Aceste
arme să le folosim cît se poate de m u l t " . T o t pe l i n i a întăririi organiza­
torice se înscriu şi indicaţiile date în legătură cu activitatea celulelor de
fabrică şi a o r d i n i i de zi a adunărilor generale, care se desfăşurau în acel
moment, indicaţii cuprinse în „Chemarea către toţi uteciştii", lansată de
Secţiunea Bucureşti a U.T.C. Cu această ocazie se subliniază necesitatea
ca uteciştii, alături de comunişti, să se afle în f r u n t e a l u p t e i maselor

5
V e z i T i t u G e o r g e s c u , M i r c e a I o a n i d , Presa P.C.R. şi a organizaţiilor sale de
masă, 1921—1944, E d i t . Ş t i i n ţ i f i c ă , B u c u r e ş t i , 1963, p. 81.

www.mnir.ro
 222 MIHAIL PANAIT

muncitoare împotriva exploatării ; în acest scop, ca o formă de activizare

a acţiunilor organizate de U . T . C , se introduce „întrecerea revoluţionară"
între celulele de fabrică, p e n t r u a ieşi d i n izolare şi p e n t r u a desfăşura
o activitate cît m a i intensă. Este exemplificată întrecerea revoluţionară
a celulelor „Vulturul R o ş u " şi „Ciocanul Roşu", p r i m a d i n t r e ele anga-
jîndu-se ca în decurs de o lună, de la 5 februarie la 5 m a r t i e 1931, să
ţină 4 şedinţe în c a d r u l cărora să analizeze activitatea desfăşurată şi să
stabilească n o i f o r m e şi metode de luptă revoluţionară a t i n e r e t u l u i . I n
continuare sînt date indicaţii în legătură cu m o d u l de întocmire a p l a ­
n u l u i de activitate al fiecărei organizaţii, arătîndu-se că „planul de a c t i v i ­
tate trebuie să f i e cît m a i concret p e n t r u a avea... cît m a i m u l t e şanse de
reuşită. La compunerea l u i trebuie luate în consideraţie toate posibilită­
ţile". D i n această „Chemare" lansată uteciştilor se desprinde caracterul
p r o f u n d p o l i t i c al l u p t e i desfăşurate de Secţiunea Bucureşti a U . T . C .
într-un m o m e n t cînd burghezia, în faţa radicalizării l u p t e i maselor p o p u ­
lare, îşi strîngea forţele în vederea reprimării acţiunilor revoluţionare.
U n e x e m p l u în această privinţă îl constituie şi reprimarea manifestaţiei
d i n 29 ianuarie 1931 , cînd 10 000 m u n c i t o r i ceferişti s-au adunat i n faţa
6

sediului s i n d i c a t u l u i d i n Calea Griviţei p e n t r u a protesta împotriva curbei

de sacrificiu . Referindu-se la această acţiune a p r o l e t a r i a t u l u i , a r t i c o l u l
1

Evenimentele de joi 29 ianuarie la C.F.R. subliniază atitudinea fermă a

t i n e r e t u l u i în apărarea intereselor clasei muncitoare, apreciind că „în
u r m a evenimentelor de pe Calea Griviţei, P.C. şi U.T.C. au ieşit întărite
cu noi elemente..."
D i n a r t i c o l u l împrumutul şi semnificaţia lui, referindu-se la împru­
m u t u l pe care g u v e r n u l naţional-ţărănesc u r m a să-1 contracteze în Franţa,
rezultă că t i n e r e t u l u i n u îi era i n d i f e r e n t f a p t u l că independenţa eco­
nomică şi politică a ţării aveau de suferit d i n cauza caracterului înrobitor
al împrumutului . 8

Numărul d i n iunie 1931, ca şi cel d i n noiembrie acelaşi an, este dac­

t i l o g r a f i a t şi m u l t i p l i c a t la g e s t e t n e r ; coperta este dominată de u n
9

desen cu p o r t r e t u l l u i V . I . L e n i n . M a t e r i a l u l publicat în acest număr se

referă, în m a j o r i t a t e , la alegerile parlamentare d i n iunie 1931, la succesul
obţinut de B l o c u l Muncitoresc Ţărănesc.
I n g r u p a j u l de articole i n t i t u l a t : „Rezultatul alegerilor. Campania
electorală şi r o l u l nostru în această campanie — ce aşteptăm de la
deputaţii noştri. Sarcinile imediate ale U.T.C. Bucureşti", se face o amplă
analiză a vieţii politice d i n România, demascîndu-se practicile burghezo-
moşiereşti, p o l i t i c i a n i s m u l , falsificarea alegerilor, m o d u l defectuos al des­
făşurării campaniei electorale. I n ciuda t u t u r o r acestor manevre, B.M.Ţ.
obţine 73 000 de v o t u r i , pe baza cărora t r e b u i a să trimită 5 deputaţi în
Parlament . 10

6
1933. Luptele revoluţionare ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti, Edit. Poli­
t i c ă , B u c u r e ş t i , 1971, p. 46—49.
1
„ D i m i n e a ţ a " , d i n 31 i a n u a r i e 1931 şi 7 f e b r u a r i e 1931.
8
1933. Luptele revoluţionare..., p. 22—23.
9
T i t u G e o r g e s c u , M i r c e a I o a n i d , op. cit., p. 81.
. F I . D r a g n e , Activitatea
t0
Blocului muncitoresc ţărănesc, organizaţia revolu­
ţionară de masă creată şi condusă de Partidul Comunist din România, în „ A n a l e " ,
nr. 1/1962, p. 49—76.

www.mnir.ro
„AVANGARDA", O R G A N D E PRESA A L U.T.C. 223

Pornindu-se de la r e z u l t a t u l alegerilor, este analizată critic campa­

nia electorală a B.M.Ţ., subliniindu-se în p r i m u l rînd necesitatea de a
f i fost m a i bine pregătite acţiunile iniţiate de Bloc cu această ocazie.
Secţiunea Bucureşti a U.T.C. în m o d autocritic arată că în t i m p u l cam­
paniei electorale s-a l i m i t a t doar la ..îndeplinirea unor acţiuni tehnice
ale B l o c u l u i : şabloane, manifeste, etichete etc., dar „în calitate de condu­
cător a! t i n e r e t u l u i m u n c i t o r , U.T.C. trebuia să ia parte activă la propa­
ganda electorală... legînd revendicările t i n e r e t u l u i cu ale B l o c u l u i " . Avînd
în vedere sarcinile care reveneau Secţiunii Bucureşti a U.T.C. în t i m p u l
campaniei electorale, s-a apreciat că n u „a folosit toate posibilităţile, n u
a desfăşurat activitatea energică pe care o cereau împrejurările".
în acelaşi material, analizîndu-se p a r l a m e n t a r i s m u l burghez, se
menţionează că. i n d i f e r e n t de nuanţa sa, succesele electorale obţinute de
forţele revoluţionare n u pot constitui scopul f i n a l al l u p t e i , ci doar u n
mijloc de desfăşurare a ei, menţionîndu-se că „pe cale de reformă p a r l a ­
mentară, rămînînd în picioare baza societăţii capitaliste, n u v o m putea
trece Ia societatea socialistă...". Dezvoltîndu-se această teorie se sublinia
faptul că „numai distrugînd d i n temelii organizarea social burgheză,
numai desfiinţînd proprietatea privată de mijloace de producţie, n u m a i
•înlocuind statul burghez cu dictatura p r o l e t a r i a t u l u i , v o m putea înfăptui
socialismul", în f e l u l acesta se a f i r m a încă odată, cu tărie, scopul l u p t e i
forţelor revoluţionare. în acelaşi context se înscrie şi aprecierea r e f e r i ­
toare la r o l u l celor 5 deputaţi ai B.M.Ţ., care ,,de la t r i b u n a parlamentară,
făcîndu-se auziţi de la u n colţ la a l t u l al ţării, să demaşte fără cruţare
toate partidele burgheze..., să arate m u n c i t o r i l o r şi ţăranilor cine le sînt
duşmani şi cine le sînt p r i e t e n i " .
A m p l a analiză a alegerilor parlamentare d i n iunie 1931 se încheie
cu chemarea lansată t i n e r i l o r d i n Secţiunea Bucureşti a U . T . C , în vede­
rea s p r i j i n i r i i B.M.Ţ. p r i n acţiuni deschise, întruniri de fabrică, greve
de protest, manifestaţii împotriva încercărilor burgheziei de a invalida
mandatele obţinute de forţele democrate.
I n articolul Cum se formează şi se lucrează într-o secţiune de
tineret la o întreprindere, publicat în acelaşi număr, se dau indicaţii
concrete p r i v i n d m o d u l de îndeplinire a sarcinilor care reveneau o r g a n i ­
zaţiei de tineret în acea etapă. A s t f e l , p o r n i n d de la lipsurile manifestate,
se evidenţia necesitatea lărgirii sferei de influenţă a U . T . C , în vederea
lărgirii bazei sale de masă ; se critica sectarismul, recomandindu-se
strîngerea colaborării cu secţiunile de tineret ale sindicatelor şi ale
altor organizaţii democratice. Colaborarea era posibilă ca u r m a r e a p r o ­
cesului cauzat de radicalizarea maselor. Analizînd etapa concretă în
care îşi desfăşura activitatea U . T . C , se recomanda organizaţiilor de
fabrică să aibe în vedere importanţa revendicărilor economice, care t r e ­
buiau împletite cu cele politice şi n u excluse, „deoarece p o r n i n d de la
revendicări economice imediate se pot atrage şi antrena în luptă masele
de tineri m u n c i t o r i " .
I n acest număr, d i n iunie 1931, se deschide şi r u b r i c a „Discuţii" ;
printre primele întrebări adresate de t i n e r i „Avangardei" amintesc :
„Care este r o l u l t i n e r e t u l u i în mişcarea revoluţionară ?" şi „Ce este
frontul unic de jos şi cum trebuie realizat ?".

www.mnir.ro
 MIHAIL PANAIT
224

D i n aceste întrebări se pot vedea problemele care interesau tine­

r e t u l în acel moment, maturitatea de care dădea dovadă, f a p t u l că era
conştient de r o l u l şi menirea sa în l u p t a revoluţionară dusă de clasa
muncitoare.
I n numărul d i n noiembrie 1931 este dezbătută o altă problemă
deosebit de importantă, participarea t i n e r e t u l u i la viaţa sindicatelor.
A r t i c o l u l Situaţia tineretului muncitor şi Secţiunile sindicale de tineret
analizează situaţia social-economică a t i n e r e t u l u i , dezvăluind, odată în
plus, viaţa plină de mizerie pe oare societatea capitalistă o oferea acestei
categorii sociale. Avînd în vedere condiţiile specifice vieţii şi m u n c i i tine­
r e t u l u i , activitatea revendicativă se desfăşura în secţiunile sindicale
de tineret, ale căror sarcini erau deosebit de i m p o r t a n t e într-o perioadă
în care situaţia t i n e r e t u l u i m u n c i t o r se înrăutăţea tot m a i m u l t ; de
organizarea l u p t e i depindea succesul. P o r n i n d de la această realitate,
Organizaţia Bucureşti a U.T.C. a f o r m u l a t o serie de revendicări imediate,
p r i n t r e care : reducerea zilei de muncă, salariu egal la muncă egală, des­
fiinţarea amenzilor, corvezilor, bătăilor etc., pe baza cărora să se desfă­
şoare l u p t a t i n e r e t u l u i m u n c i t o r p e n t r u apărarea d r e p t u l u i său la muncă
şi viaţă.
î n acelaşi număr este publicat „Planul de muncă pe luna noiembrie
a U.T.C. — Bucureşti". Pornindu-se de la analiza situaţiei sociale, econo­
mice şi politice a burgheziei române şi mondiale, aflată în plină criză,
Secţia Bucureşti a U . T . C , conştientă de menirea ei, căuta p r i n planul
adoptat să facă faţă în condiţiuni optime sarcinilor care îi reveneau. Pla­
n u l pe luna noiembrie 1931 fusese adoptat de C o m i t e t u l local al U.T.C.
— Bucureşti, ţinîndu-se cont de radicalizarea maselor muncitoreşti-ţără-
neşti, de c r i t i c i l e şi îndrumările date de consfătuirea a c t i v u l u i utecist d i n
Bucureşti.
P l a n u l de activitate pe luna noiembrie cuprindea la început o i n f o r ­
mare concretă asupra situaţiei economice a m u n c i t o r i m i i bucureştene,
p e n t r u care a n u l 1931 a adus n o i greutăţi provocate de creşterea şoma­
j u l u i , a scumpetei, măririi zilei de muncă, aplicării curbei de sacrificiu
etc. Acestei ofensive, t i n e r i i m u n c i t o r i , alături de întregul proletariat, i - a u
răspuns p r i n declanşarea unor puternice greve, c u m sînt cele de l a
C.F.R., Lemaître, Z i m m e r , Phônix, Mociorniţa etc. C o m i t e t u l local U . T . C
— Bucureşti, analizînd activitatea depusă, considera că trebuia făcut mai
m u l t pe l i n i a organizării, conducerii şi îndrumării l u p t e i revoluţionare a
t i n e r e t u l u i bucureştean.
O altă problemă centrală a activităţii Organizaţiei locale Bucureşti
era mărirea rîndurilor organizaţiei p r i n constituirea a 7 n o i celule şi
reorganizarea altora 5 ; scoaterea unor publicaţii ale organizaţiei pe car­
tiere ; înfiinţarea a 12 secţiuni sindicale de tineret ; scoaterea u n o r gazete
de fabrică ; dezvoltarea propagandei U.T.C. în rîndul recruţilor etc.
Avînd în vedere teroarea declanşată împotriva mişcării revoluţio­
nare şi situaţia economică deosebit de grea, A j u t o r u l Roşu căpăta o
importanţă deosebită ; de aceea Secţiunea Bucureşti îşi propunea p e n t r u
l u n a noiembrie 1931 să-şi înteţească activitatea pe l i n i a colaborării şi
s p r i j i n i r i i A j u t o r u l u i Roşu.

www.mnir.ro
„AVANGARDA", O R G A N D E PRESA A L U.T.C. 225

Referitor la problemele organizatorice p l a n u l prevedea întărirea

rîndurilor organizaţiei, înlăturarea elementelor oportuniste ca şi a celor
care p r i n frazeologie revoluţionară dăunau b u n u l u i mers a l secţiunii. I n
cadrul m u n c i i politice, p e n t r u ridicarea n i v e l u l u i ideologic a l t i n e r i l o r
era prevăzută constituirea unei şcoli. I n continuare sînt prevăzute măsuri
pentru întărirea disciplinei şi conspirativităţii m u n c i i desfăşurate de Sec­
ţiunea Bucureşti a U n i u n i i T i n e r e t u l u i Comunist.
Numărul d n noiembrie 1931, ca de a l t f e l şi celelalte numere,
cuprinde relatări despre situaţia concretă a t i n e r i l o r m u n c i t o r i d i n d i f e ­
rite fabrici d i n Capitală şi d i n ţară, i a r la rubrica „Informaţiuni externe' 1

sînt publicate numeroase ştiri despre munca şi l u p t a t i n e r e t u l u i d i n

alte ţări.
Consultînd cele t r e i numere existente ale „Avangardei", organ de
presă a l Secţiunii Bucureşti a U . T . C , se poate a f i r m a că şi-a adus o
contribuţie însemnată, în ciuda existenţei destul de scurte, la b u n u l mers
al activităţii desfăşurate de uteciştii bucureşteni într-o perioadă de avînt
a luptei revoluţionare dusă de proletariat, de masele l a r g i populare, de
toate forţele progresiste sub conducerea P a r t i d u l u i Comunist Român.

„AVANGARDA", O R G A N E D E P R E S S E D E L A S E C T I O N D E B U C A R E S T
D E L'UNION D E L A J E U N E S S E C O M M U N I S T E (U.T.C),
P E N D A N T L E S ANNÉES D E L A C R I S E ÉCONOMIQUE
— Résumé —

L a section de B u c a r e s t de l ' U . T . C . a d é p l o y é u n e a c t i v i t é s p é c i a l e m e n t i n t e n s e
en vue de d é f e n d r e les i n t é r ê t s de c l a s s e de l a j e u n e s s e o u v r i è r e p e n d a n t l a p é r i o d e
de l a crise é c o n o m i q u e des a n n é e s 1929—1933. L e s conditions d i f f i c i l e s de l'illégalité
faisaient impossible l ' a p p a r i t i o n d ' u n organe de p r e s s e p e r m a n e n t , et c'est p o u r q u o i
les publications p é r i o d i q u e s de l a section ont eu m a i n t e s fois une existence t r è s
courte ; l'une d'entre elles a é t é l ' „ A v a n g a r d a " . À p r é s e n t on c o n n a î t trois n u m é r o s :
celui du 25 f é v r i e r 1931, le s e u l d a t é avec e x a c t i t é , a i n s i que c e u x de j u i n et de
novembre 1931, q u i se trouvent en l ' a r c h i v e de l ' I n s t i t u t d ' É t u d e s H i s t o r i q u e s et
Socio-Politiques a u p r è s d u C o m i t é C e n t r a l d u P a r t i C o m m u n i s t e R o u m a i n .
E n feuilletant le m a t é r i e l des trois n u m é r o s connus, on peut v o i r l a d i v e r s i t é
des préoccupations de l a section de l ' U . T . C . a u m o m e n t où l a c r i s e é c o n o m i q u e
avait des c o n s é q u e n c e s toujours p l u s graves s u r l a situation des masses populaires,
donc aussi sur l a jeunesse. À cause de l a c a r a c t é r i s t i q u e d u m o m e n t respectif,
presque tous les articles se rapportent a u x d i f f é r e n t s aspects concrets de l a crise,
ce thème étant p r é s e n t d a n s des articles t r è s suggestifs tels q u e : Chômage et U.T.C.,
L'emprunt et sa signification, Situation de la jeunesse ouvrière et les sections sin-
dicales de jeunesse etc. L e s p r o b l è m e s d'organisation, c e u x d e l ' a c t i v i t é politique,
sont discutés avec u n h a u t sens de r e s p o n s a b i l i t é , a v e c de l a m a t u r i t é ; les articles :
Sur la discipline, Appel à tous les jeunes communistes, m a i s surtout c e u x g r o u p é s
en : Résultat des élections. L a c a m p a g n e é l e c t o r a l e et notre r ô l e en cette c a m ­
pagne. Ce que nous attendons de nos d é p u t é s . L e s c h a r g e s i m m é d i a t e s de l ' U . T . C .
de Bucarest concernant les é l e c t i o n s de 1931. sont s p é c i a l e m e n t significatifs.
A f i n de faire c o n n a î t r e directement les p r o b l è m e s de l a jeunesse, ^ . A v a n ­
garda" met à la disposition de ses lecteurs l a r u b r i q u e „ D i s c u t i o n s " . D a n s les
colonnes de l ' „ A v a n g a r d a " on a v a i t aussi d i s c u t é les p l a n s de t r a v a i l et l ' a c t i v i t é
de la section. M a l g r é son existente t r è s courte, l ' „ A v a n g a r d a " , c o m m e organe de
presse de l a section de l ' U n i o n de l a J e u n e s s e C o m m u n i s t e de B u c a r e s t , a a p p o r t é
sa contribution à l a popularisation de l ' a c t i v i t é en v u e de d é f e n d r e les i n t é r ê t s
sociaux, économiques et politiques de la jeunesse p e n d a n t l a p é r i o d e de l a crise
économique.

www.mnir.ro
 ÎNSEMNĂRI I N E D I T E A L E L U I V I C T O R IAMANDI
ÎN C O N S I L I U L D E COROANA D I N 29/30 A U G U S T 1940

de D O I N A LEAHU

Dictatul de la Viena, actul a r b i t r a r p r i n care Germania hitleristă

şi Italia fascistă au impus României, la 30 august 1940, să cedeze în
beneficiul r e g i m u l u i h o r t h y s t d i n U n g a r i a u n t e r i t o r i u de 42 243 k m d i n 2

jumătatea nordică a T r a n s i l v a n i e i , cu o populaţie de a p r o x i m a t i v

2 600 000 locuitori, în m a j o r i t a t e români, a c o n s t i t u i t u n u l d i n e v e n i ­
mentele care au agravat şi m a i m u l t situaţia politică în Europa răsări­
teană la începutul celui de-al doilea război mondial. A c t u l a făcut încă
o dată dovada caracterului agresiv, anexionist, bazat pe utilizarea forţei,
al politicii promovate de statele fasciste.
P e n t r u România, d i c t a t u l de la Viena a însemnat o ştirbire gravă
a suveranităţii naţionale, violarea integrităţii t e r i t o r i a l e a statului, o
lovitură dată intereselor v i t a l e ale naţiunii. „In acest m o m e n t greu
pentru destinele ţării — aprecia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul
general a l p a r t i d u l u i — p o p o r u l român s-a găsit singur, fără n i c i u n
sprijin d i n afară, părăsit de toate p u t e r i l e Europei. România a fost
nevoită să accepte condiţiile nedrepte ale d i c t a t u l u i de la V i e n a "
A u fost necesare schimbarea r a p o r t u l u i de forţe p o l i t i c e şi m i l i t a r e
în cursul celui de al doilea război mondial, j e r t f e l e a sute şi m i i de ostaşi
români şi sovietici în luptă cu armatele h i t l e r i s t e — izgonite de pe întreg
teritoriul ţării noastre, t r i u m f u l popoarelor asupra fascismului, p e n t r u
ca dictatul de la Viena să f i e anulat, recunoscîndu-se d r e p t u r i l e R o m â ­
niei asupra n o r d u l u i T r a n s i l v a n i e i . 2

1
Nicolae Ceauşescu, Partidul Comunist Român — continuator al luptei revo­
luţionare şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi
socialiste din România, E d . politică, B u c u r e ş t i , 1966, p. 47.
2
L a 12 septembrie 1944, g u v e r n u l r o m â n a s e m n a t l a M o s c o v a C o n v e n ţ i a de
armistiţiu cu Naţiunile U n i t e , c a r e s t i p u l a î n t r e altele c ă „ g u v e r n e l e a l i a t e socotesc
hotărîrile a r b i t r a j u l u i de l a V i e n a c u p r i v i r e l a T r a n s i l v a n i a ca n u l e şi i n e x i s t e n t e "
şi prevedea r e a l i p i r e a p ă r ţ i i de nord a T r a n s i l v a n i e i l a R o m â n i a ( „ R o m â n i a l i b e r ă " ,
17 septembrie 1944). C a u r m a r e a luptei victorioase p u r t a t e de a r m a t a r o m â n ă
alături de a r m a t a sovietică, la 25 o c t o m b r i e 1944 s - a î n c h e i a t e l i b e r a r e a î n t r e g u l u i
teritoriu al ţării noastre — i n c l u s i v a zonelor s m u l s e p r i n d i c t a t u l de l a V i e n a .
I n martie 1945, în u r m a s c h i m b u l u i de m e s a j e d i n t r e g u v e r n u l dr. P e t r u G r o z a şi
guvernul U n i u n i i Sovietice, p a r t e a de nord a T r a n s i l v a n i e i (11 j u d e ţ e ) a trecut sub
administraţie r o m â n e a s c ă . D r e p t u r i l e legitime a s u p r a a c e s t u i t e r i t o r i u a u fost r e c u ­
noscute prin tratatul de pace s e m n a t de R o m â n i a c u P u t e r i l e A l i a t e , l a P a r i s —
10 februarie 1947, în care se î n s c r i a c ă „hotărârile s e n t i n ţ e i de l a V i e n a d i n 30 august
1940 sînt declarate nule şi n e a v e n i t e " , f r o n t i e r a d i n t r e R o m â n i a şi U n g a r i a f i i n d
restabilită l a cea e x i s t e n t ă l a data de 1 i a n u a r i e 1938 ( „ S c î n t e i a " , 13 f e b r u a r i e 1947).

www.mnir.ro
 DOINA L E A H U
228

De pe poziţiile m a t e r i a l i s m u l u i dialectic şi istoric şi reflectînd

interesele legitime şi fundamentale ale p o p o r u l u i nostru, dar mai cu
seamă respectînd întru totul adevărul faptelor, al evenimentelor, istorio­
g r a f i a românească contemporană a consacrat în m a i m u l t e rînduri preo­
cupări p e n t r u studierea d i c t a t u l u i de la Viena. I n aceste lucrări au
fost relatate a m p l u condiţiile interne şi externe i n care i-a fost i m p u s
României actul a r b i t r a r d i n 30 august 1940, consecinţele sale, l u p t a
maselor populare d i n ţara noastră, mobilizate şi conduse de P a r t i d u l
Comunist Român, împotriva d i c t a t u l u i . 3

S t u d i i n d acest eveniment, mulţi cercetători au acordat atenţie

dezbaterilor C o n s i l i u l u i de Coroană d i n noaptea de 29/30 august 1940,
cînd regele Carol al I I - l e a a încercat să împartă răspunderea p e n t r u
decizia luată cu cîteva d i n t r e personalităţile de f r u n t e ale vieţii p o l i t i c e
a s t a t u l u i : m e m b r i i g u v e r n u l u i , consilieri regali, diverşi p o l i t i c i e n i .
Interesul acordat este j u s t i f i c a t , dat f i i n d f a p t u l că în ansamblul eveni­
mentelor care au condus către dictat, Consiliul de Coroană a m i n t i t a
constituit cadrul oficial p r i n care statul român a acceptat a c t u l
a r b i t r a r impus.
Dar, r e f e r i t o r la acest Consiliu, în l i t e r a t u r a de specialitate apar
— pe baza documentelor u t i l i z a t e — unele neconcordanţe, îndeosebi în
privinţa numărului şi n u m e l o r participanţilor şi în privinţa numărului
v o t u r i l o r e x p r i m a t e p e n t r u acceptarea cererii de a r b i t r a j necondiţionat,
formulată la Viena de miniştrii de externe ai G e r m a n i e i şi I t a l i e i ,
R i b b e n t r o p şi Ciano. F a p t u l pare a se explica p r i n împrejurarea — r e l a ­
tată de u n u l d i n cercetătorii noştri — că „notele luate în t i m p u l dez­
baterilor de către u n u l d i n participanţi s-au p i e r d u t în zilele i m e d i a t
următoare abdicării regelui Carol al I I - l e a , iar desfăşurarea şedinţei
C o n s i l i u l u i de Coroană a fost reconstituită pe baza declaraţiilor u n o r
martori oculari" . 4

Se poate considera, pînă la o dovadă contrarie, că u n document

i n t r a t recent în p a t r i m o n i u l M u z e u l u i de Istorie al R e p u b l i c i i Socialiste
România — însemnările luate de V i c t o r I a m a n d i în t i m p u l lucrărilor 5

•' C f . E l i z a C a m p u s , Tratativele diplomatice în preajma dictatului de la Viena

(aprilie-august 1940), în „ S t u d i i " , X , 1957, nr. 3, p. 167—195 ; V . T o p a l u , Din lupta
Partidului Comunist din România pentru mobilizarea maselor împotriva dictatului
de la Viena (1940), în „ A n a l e l e I n s t i t u t u l u i de istorie P . M . R . " , V I , 1960, nr. 6„
p. 5—24 ; T r . B u n e s c u , Manifestări ale maselor populare din Transilvania împotriva
dictatului de la Viena, în „ A n a l e l e I n s t i t u t u l u i de s t u d i i istorice şi s o c i a l - p o l i t i c e
de pe lîngă C . C . a l P . C . R . " , nr. 6, 1966, p. 93—102 ; L . B a n y a i şi A . P e t r i c , Dictatul
de la Viena din august 1940 şi lupta pentru anularea lui, în v o i . Unitate şi conti­
nuitate în istoria poporului român, B u c u r e ş t i , 1968 ; A l . G . S a v u , Dictatura regală,
B u c u r e ş t i , 1970 (capitolul „ D i c t a t u l de l a V i e n a " ) , p. 407—431 ; T r . B u n e s c u , Lupta
poporului român împotriva dictatului fascist de la Viena (august 1940), B u c u r e ş t i ,
1971 ; A . S i m i o n , Dictatul de la Viena, C l u j , 1972 ; etc.
A l . G . S a v u , op. cit., p. 413, nota 18, c i t i n d A r h i v a Μ.Α.ο., fond C o n f e r i n ţ a
păcii, dosar 101, f. 386—391.
5
V i c t o r I a m a n d i , m e m b r u m a r c a n t a l P a r t i d u l u i N a ţ i o n a l L i b e r a l ; a fost
s u b s e c r e t a r de stat l a I n t e r n e , m i n i s t r u de stat şi m i n i s t r u a l C u l t e l o r şi A r t e l o r în
p r i m u l g u v e r n T ă t ă r e s c u , m i n i s t r u a l E d u c a ţ i e i N a ţ i o n a l e şi a d - i n t e r i m l a C u l t e şi
A r t e în g u v e r n u l M i r o n C r i s t e a , m i n i s t r u a l J u s t i ţ i e i — d i n 31 m a r t i e 1938, i a r d e
l a 25 n o i e m b r i e 1939, c o n s i l i e r regal. S - a r e m a r c a t p r i n a t i t u d i n e a ostilă g r u p ă r i i
de e x t r e m ă d r e a p t ă , în n o i e m b r i e 1940 f i i n d a s a s i n a t de l e g i o n a r i în î n c h i s o a r e a de
la Jilava.

www.mnir.ro
ÎNSEMNĂRI I N E D I T E A L E L U I V. IAMANDI 229

C o n s i l i u l u i de Coroană d i n noaptea de 29/30 august 1940 — reprezintă,

cel puţin deocamdată, singura consemnare „la faţa l o c u l u i " a dezbaterilor
C o n s i l i u l u i menţionat. D o c u m e n t u l este cuprins într-un l o t de obiecte şi
manuscrise care au aparţinut f o s t u l u i om politic, achiziţionate de la
soţia sa A n a V . I a m a n d i . în prezent, el cuprinde nouă f o i simple, toate
6

Je acelaşi f o r m a t (15,5 χ 22 cm), fiecare avînd tipărit, pe una d i n

pagini, în partea stingă — sus, a n t e t u l : „Casa M . S. Regelui. Sala de
consiliu". Starea de conservare a t u t u r o r f i l e l o r este bună : se păstrează
întregi, f i i n d doar puţin patinate.
Notările l u i V i c t o r I a m a n d i (scrisul este al său, p o t r i v i t declaraţiei
Anei V . I a m a n d i şi recunoscut p r i n confruntarea cu alte manuscrise
rămase de la el) sînt făcute cu creionul n u m a i pe paginile cu antet.
Primele două f o i ale manuscrisului n u sînt numerotate, ci n u m a i foile
trei—nouă, cu cifre romane. Filele lipsite de numerotare aparţin docu­
m e n t u l u i şi constituie începutul acestuia întrucît : conţinutul l o r este
acelaşi cu al celorlalte documente care reproduc dezbaterile d i n C o n s i l i u l
de Coroană ţinut în noaptea de 29/30 august 1940 ; grafia lor este i d e n ­
tică cu cea de pe următoarele şapte f o i ; de asemenea, maniera de a
consemna de pe p r i m e l e două f i l e este aceeaşi ca pe următoarele.
în sfîrşit, înainte de a expune •— într-o scurtă sinteză — ceea ce
este esenţial în acest document care relatează dezbaterile C o n s i l i u l u i de
Coroană a m i n t i t , mai trebuie să se răspundă la următoarea întrebare :
cele nouă f o i cu însemnări reprezintă într-adevăr note luate în timpul
lucrărilor Consiliului, la faţa locului sau sînt şi ele o reconstituire r e a l i ­
zată de V i c t o r Iamandi, după lucrări, la o dată ulterioară ţinerii Consi­
liului ? Răspunsul este a f i r m a t i v p e n t r u p r i m a alternativă, întrucît : notă­
rile au u n caracter evident neprelucrat, f i i n d spontane ; înregistrarea
scrisă a cuvîntului rostit de fiecare participant recurge uneori la p r e ­
scurtări maxime, cîteodată utilizînd s t i l u l v o r b i t la persoana I-a, iar alte­
ori stilul v o r b i t la persoana a I l I - a . (Spre e x e m p l u : „Argetoianu. N o u l
ultimatum n u m-a surprins. î l aşteptam. N o i sîntem trataţi ca învinşi.
Ne aflăm faţă de u n u l t i m a t u m al Germaniei..." ; „M. Popovici — rezis­
tăm. A m convingerea că orice concesiuni ce se v o r face n u v o m salva
nimic..." ; „Patriarhul — de acord cu a r b i t r a j u l " ; „Gen. Văitoianu — n u
pot accepta a r b i t r a j u l " etc. etc.). Maniera de înregistrare scrisă lipsită de
coerenţă, de unitate a s t i l u l u i este evidentă. I n fine, ca o dovadă că
aceste notări sînt luate direct în Consiliul de Coroană şi că ele nici n u
au mai fost adăugite după aceea, o constituie f a p t u l că d i n ele lipseşte
consemnarea celor rostite de V i c t o r Iamandi, deşi acesta, respectînd şi
notînd ordinea v o r b i t o r i l o r şi-a înscris numele.
însemnările luate de V i c t o r I a m a n d i în t i m p u l dezbaterilor Consi­
liului de Coroană, care a decis asupra acceptării „arbitrajului" de la
Viena. redau, în ordinea în care au luat cuvîntul, opiniile şi atitudinea
următorilor oameni p o l i t i c i participanţi la eveniment : I o n G i g u r t u (pre­
şedinte al Consiliului de Miniştri), Constantin A r g e t o i a n u (consilier regal),
Alexandru Vaida-Voievod (consilier regal), Gheorghe G. Mironescu (con­
silier regal), D i n u Brătianu (preşedintele P a r t i d u l u i Naţional Liberal),
Dumitru Caracostea ( m i n i s t r u l Educaţiei Naţionale). N i c h i f o r Crainic

Reg. inv. nr. 31 068.

www.mnir.ro
 DOINA L E A H U
230

( m i n i s t r u l Propagandei Naţionale), c o n t r a - a m i r a l a d j u t a n t Nicolae Păiş

( m i n i s t r u l A e r u l u i şi M a r i n e i ) , A n d r e i Rădulescu (preşedintele înaltei
Curţi de Casaţie), I o n V . G r u i a ( m i n i s t r u l Justiţiei), I o n Macovei ( m i n i s ­
t r u l Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor), I o n Mihalache (lider marcant
al P a r t i d u l u i Naţional Ţărănesc), M i h a i Popovici (lider marcant a l P a r t i ­
d u l u i Naţional Ţărănesc), V i c t o r Antonescu (consilier regal), V i c t o r
I a m a n d i (consilier regal), A l e x a n d r u C. Cuza (consilier regal), p a t r i a r h u l
Bisericii ortodoxe române N i c o d i m M u n t e a n u , gen. A r t h u r Văitoianu (con­
silier regal), d r . Constantin Angelescu (consilier regal), D a v i d Popescu
( m i n i s t r u de Interne), Stan Ghiţescu ( m i n i s t r u l M u n c i i ) , Gheorghe T ă t ă -
rescu (consilier regal), gen. Gheorghe M i h a i l (şeful M a r e l u i Stat M a j o r ) ,
T e o f i l Sidorovici (comandantul „Străjii Ţ ă r i i " ) , Radu Budişteanu ( m i n i s ­
t r u l Cultelor şi A r t e l o r ) , general-adjutant Ernest B a l l i f (consilier regal),
m i t r o p o l i t u l A r d e a l u l u i , Nicolae Bălan.
D i n însemnările l u i V i c t o r I a m a n d i rezultă de asemenea că p e n t r u
acceptarea impusă a cerinţelor Germaniei şi I t a l i e i au votat : I o n G i g u r t u ,
Constantin A r g e t o i a n u , A l . V a i d a - V o i e v o d , Gheorghe G . Mironescu,
D u m i t r u Caracostea, N i c h i f o r Crainic, Nicolae Păiş, A n d r e i Rădulescu,
I o n V . G r u i a , I o n Macovei, p a t r i a r h u l N i c o d i m , D a v i d Popescu, Stan G h i ­
ţescu, Gheorghe Tătărescu, general Gheorghe M i h a i l , Radu Budişteanu,
general Ernest B a l l i f ; împotriva acceptării „arbitrajului" s-au pronunţat :
Constantin I . C. Brătianu, I o n Mihalache, M i h a i Popovici, V i c t o r A n t o ­
nescu, A l . C. Cuza, general A r t h u r Văitoianu, d r . Constantin Angelescu
şi m i t r o p o l i t u l Nicolae Bălan, T e o f i l Sidorovici abţinîndu-se de la v o t .
I n f i n a l u l însemnărilor sale, V i c t o r I a m a n d i a notat r e z u l t a t u l votării
astfel : 18 (voturi) p e n t r u , 10 (voturi) contra, 1 — abţinere.
Confruntînd paginile acestui document cu celelalte documente aflate
în a r h i v e şi care reconstituie dezbaterile pe baza declaraţiilor unora d i n
participanţi, rezultă că la V i c t o r I a m a n d i lipseşte notarea prezenţei şi a
cuvîntului l u a t de următorii oameni p o l i t i c i , care au p a r t i c i p a t totuşi în
C o n s i l i u l de Coroană : p r e o t u l l o a n Moţa (tatăl fruntaşului legionar),
H o r i a Zelea Codreanu (fratele „căpitanului" Gărzii de f i e r ) , d r . V i c t o r
G o m o i u ( m i n i s t r u l Sănătăţii şi O c r o t i r i l o r Sociale), d r . Vasile Noveanu
( m i n i s t r u a l I n v e n t a r u l u i Avuţiilor Publice), M i h a i l P r i b o i a n u ( m i n i s t r u
al înzestrării A r m a t e i ) — care, toţi, au votat p e n t r u acceptarea „arbitra­
j u l u i " de la V i e n a — şi d e p u t a t u l S i l v i u D r a g o m i r , care a v o t a t împotriva
acceptării necondiţionate a „arbitrajului" p u t e r i l o r A x e i . De asemenea, 1

în m o d firesc, lesne de înţeles, lipseşte consemnarea a ceea ce a spus

însuşi V i c t o r I a m a n d i . Ş t i m însă d i n alte documente că e l s-a pronunţat
hotărît împotriva acceptării „arbitrajului", f i i n d consecvent în atitudinea
sa ostilă forţelor de extremă dreaptă. „Sînt împotriva p r i m i r i i a r b i t r a ­
j u l u i — declara I a m a n d i . N u credem în garanţiile care n i se dau şi socot
că p o l i t i c a noastră de astăzi η - a dus la n i c i u n rezultat pozitiv. P e n t r u
aceste consideraţiuni n u trebuie să p r i m i m arbitrajul.. T r e b u i e să rezistăm
p e n t r u că războiul n u s-a t e r m i n a t " . 8

7
C f . A r h i v a M . A . E . , fond 71 T r a n s i l v a n i a , v o i . 42/1940, D o c u m e n t u l „ D e z b a ­
t e r i l e C o n s i l i u l u i de C o r o a n ă de s u b p r e ş e d e n ţ i a m a i e s t ă ţ i i s a l e regelui, 30 august
1940, o r a 3".
8
I d e m , p. 224—225.

www.mnir.ro
ÎNSEMNĂRI I N E D I T E A L E L U I V. IAMANDI 231

I n schimb, spre deosebire de celelalte documente care reconstituie

dezbaterile C o n s i l i u l u i de Coroană d i n noaptea de 29/30 august 1940,
însemnările l u i I a m a n d i consemnează prezenţa m i n i s t r u l u i Cultelor şi
A r t e l o r , Radu Budişteanu, esenţa intervenţiei sale („Dacă va f i u n a r b i t r a j
i n f a m îl v o m zdrobi. Dar aşa c u m este îl acceptăm") şi a t i t u d i n e a sa în
favoarea acceptării d i c t a t u l u i . Aceasta p e r m i t e , p e n t r u p r i m a dată, stabi­
lirea listei şi numărului exact a l celor care au p a r t i c i p a t la dezbaterile
C o n s i l i u l u i de Coroană : 33 persoane, în acord cu lista publicată în C o m u ­
nicatul n r . 86 d i n „Monitorul O f i c i a l " (partea I-a), n r . 201, d i n
31 august 1940.
I n acelaşi t i m p consemnarea de către V i c t o r I a m a n d i a prezenţei în
Consiliul de Coroană a l u i Radu Budişteanu rezolvă şi neconcordanţele
despre care s-a scris pînă acum, în privinţa numărului total al v o t u r i l o r
exprimate şi în privinţa s t r u c t u r i i acestui rezultat.
După cum relatează u n u l d i n documentele p ă s t r a t e , r e z u l t a t u l 9

votării a fost anunţat de Ernest Urdăreanu, mareşalul P a l a t u l u i , în u r m ă ­

toarea formă : 19 v o t u r i p e n t r u , 10 — contra, 1 — abţinere. Dar t o t a l u l
de 29 v o t u r i n u corespunde cu numărul celor prezenţi în Consiliu, f a p t
care dovedeşte că cel ce a întocmit „pe loc" situaţia a calculat greşit.
Acest l u c r u este reflectat de documente. A s t f e l , „Dezbaterile C o n s i l i u l u i
de Coroană de sub preşedenţia M.S.Regelui, 30 august 1940, ora 3", păs­
trate în a r h i v a M . A . E . , relatând lista, cuvîntările şi a t i t u d i n i l e p a r t i c i p a n ­
ţilor în Consiliu, oferă următoarea situaţie : 32 participanţi (este omis
Radu Budişteanu), d i n t r e care 10 au votat împotriva acceptării „arbitra­
j u l u i " , 21 participanţi — p e n t r u acceptare şi o abţinere (deci nu r a p o r t u l
19—10—1) . A l t document consemnează o prezenţă de 30 de persoane,
10

cu rezultatul 19 — p e n t r u , 10 — împotrivă şi o abţinere. (în acest docu­

ment sînt omişi d i n t r e participanţi N i c h i f o r Crainic, V i c t o r G o m o i u şi
Radu Budişteanu) " . I n fine, u n a l t document la care s-a făcut r e f e r i r e , 12

notînd r e z u l t a t u l votării (raportul 18—10—1), include în lista p a r t i c i p a n ­

ţilor la dezbaterile C o n s i l i u l u i şi pe Ernest Urdăreanu , l u c r u ce pare 13

însă a f i inexact, deoarece mareşalul P a l a t u l u i n u apare p r i n t r e cei con­

vocaţi la dezbateri şi n i c i exprimîndu-şi atitudinea în problema „arbi­
t r a j u l u i " , i n nici u n u l d i n celelalte documente : cel d i n a r h i v a M . A . E . ,
acela păstrat în A r h i v e l e S t a t u l u i şi însemnările l u i I a m a n d i . 14

I n lumina d o c u m e n t u l u i păstrat acum în p a t r i m o n i u l M u z e u l u i de

Istorie al R e p u b l i c i i Socialiste România, care — menţionînd p r i n t r e cei
9
A r h i v a M . A . E . , fond 71 T r a n s i l v a n i a , v o i . 42/1940, D o c u m e n t u l „ D e z b a t e r i l e
Consiliului de C o r o a n ă de s u b p r e ş e d e n ţ i a m a i e s t ă ţ i i s a l e regelui, 30 august 1940,
ora 3".
10
Idem.
1 1
A r h i v e l e S t a t u l u i B u c , F o n d C a s a R e g a l ă , dosar 29/1940, f. 8.
1 J
A r h i v a C . C . a l P . C . R . , f o n d 103, dosar 8174, ff. 27—30, c i t a t de A l . G . S a v u ,
op. cit., p. 413, nota 18.
A l . G . S a v u , op. cit., p. 413.
13

1/1
Aşa c u m c o n s e m n e a z ă d o c u m e n t u l a f l a t în a r h i v a M . A . E . , E r n e s t U r d ă r e a n u
a intrat în sala de c o n s i l i u în t i m p ce se a f l a l a c u v î n t G h . T ă t ă r e s c u , pe care-1
întrerupe pentru a da c i t i r e t e l e g r a m e i e x p e d i a t e de l a V i e n a de cei doi d e l e g a ţ i
români — M i h a i l M a n o i l e s c u şi V a i e r P o p — şi în c a r e se a r ă t a c ă F a b r i c i u s
declarase c ă G e r m a n i a „nu-şi i a n i c i o r ă s p u n d e r e d a c ă în t e r m e n de 5 m i n u t e
nu dăm r ă s p u n s u l " . A b s e n ţ a m a r e ş a l u l u i P a l a t u l u i de l a î n c e p u t u l d e z b a t e r i l o r
Consiliului poate e x p l i c a şi c a l c u l u l greşit a l v o t u r i l o r , f ă c u t de acesta.

www.mnir.ro
232 DOINA L E A H U

prezenţi în C o n s i l i u l de Coroană d i n noaptea de 29/30 august 1940, pe

m i n i s t r u l Cultelor şi A r t e l o r , oferă astfel o restabilire a listei tuturor
participanţilor la dezbateri, în acord cu lista publicată de „Monitorul
O f i c i a l " — situaţia prezenţei, a r e z u l t a t u l u i v o t u l u i şi a s t r u c t u r i i acestuia,
în problema „arbitrajului" de la Viena apare următoarea : au participat
33 persoane, exprimîndu-se 32 v o t u r i — 22 în favoarea acceptării dicta­
t u l u i , iar 10 împotriva acceptării, înregistrîndu-se şi o abţinere de la
votare.
A s u p r a poziţiilor politice reflectate de atitudinea participanţilor la
dezbaterile C o n s i l i u l u i de Coroană, asupra semnificaţiei v o t u r i l o r e x p r i ­
mate n u v o m insista, deoarece problema aceasta a fost abordată şi c l a r i ­
ficată de istoriografia noastră. Esenţial este că, deşi cele m a i multe
grupări politice burghezo-moşiereşti d i n România de atunci au fost împo­
t r i v a acceptării actului a r b i t r a r de la Viena, ele „au capitulat însă în faţa
presiunilor A x e i , supunîndu-se d i c t a t u l u i , chiar dacă în concepţia lor
acceptarea avea u n caracter v r e m e l n i c " . 15

însemnările luate de V i c t o r I a m a n d i în t i m p u l dezbaterilor Consi­

l i u l u i de Coroană convocat de Carol a l I I - l e a , în noaptea de 29/30
august 1940, confirmă celelalte documente existente şi referitoare la acest
eveniment (dar, după cum s-a arătat, reconstituind lucrările). I n acelaşi
t i m p întregeşte conţinutul lor, permiţînd restabilirea mai exactă a situa­
ţiilor, a adevărului.
I n fine, păstrarea acestui document în p a t r i m o n i u l de stat pune la
îndemîna cercetătorilor şi această mărturie directă — chiar dacă ea n u
este completă — în legătură cu u n u l d i n cele m a i dramatice eveni­
mente d i n istoria contemporană a României.

NOTES INÉDITES DE VICTOR IAMANDI DANS LE CONSEIL

DE L A C O U R O N N E D U 29/20 A O Û T 1940

— Résumé —

Les historiens roumains contemporains, q u i ont é t u d i é le d i k t a t de V i e n n e ,

ont accordé u n e attention j u s t i f i é e a u x débats d u C o n s e i l de l a Couronne de la
n u i t d u 29/30 a o û t 1940, c a r c e l u i - c i a é t é le c a d r e officiel p a r l e q u e l l ' é t a t roumain
a a c c e p t é l'acte a r b i t r a i r e i m p o s é .
Mais, concernant ce conseil, dans la littérature de spécialité apparaissent
— s u r l a base des d o c u m e n t s utilisés — quelques n o n - c o n c o r d a n c e s , surtout con­
c e r n a n t le n o m b r e et le n o m des p a r t i c i p a n t s et le n o m b r e des votes e x p r i m é s pour
l'acceptation de la demande d'arbitrage, formulée par l'Allemagne et l'Italie. Le
fait p a r r a î t s ' e x p l i q u e r — d ' a p r è s l'opinion d ' u n historien r o u m a i n — p a r l a perte
des notes prises pendant les d é b a t s p a r l ' u n des p a r t i c i p a n t s et p a r le fait q u e le
d é p l o i e m e n t de l a s é a n c e d u C o n s e i l de l a C o u r o n n e a é t é r e c o n s t i t u é e ultérieure­
m e n t en se basant s u r les d é c l a r a t i o n s de t é m o i n s oculaires.

A l . G . S a v u , op. cit., p. 417.

www.mnir.ro
ÎNSEMNĂRI INEDITE A L EL U I V . I A M A N D I 233

Jusqu'à une preuve contraire, on c o n s i d è r e les notes de V i c t o r Iamandi

— entrées récemment dans le p a t r i m o i n e du Musée d'Histoire de l a République
Socialiste de R o u m a n i e — c o m m e l e s e u l enregistrement fait même pendant les
d é b a t s d u C o n s e i l de l a C o u r o n n e l a n u i t d u 29/30 a o û t 1940.
Q u o i q u e le d o c u m e n t p r é s e n t e des omissions dans les pages c o n s e r v é e s , p a r
l a corroboration a v e c les autres t é m o i g n a g e s c o n c e r n a n t l e C o n s e i l de l a C o u r o n n e
mentionné, i l aide à rétablir l a liste de tous les p a r t i c i p a n t s aux débats, en
réalisant pour la première fois u n e situation en accord avec le Communiqué
publié dans l e „ M o n i t o r u l Oficial" (Journal O f f i c i e l ) d u 31 a o û t 1940.
E n se basant s u r l e s notes de V i c t o r I a m a n d i (qui m e n t i o n n e d a n s le C o n s e i l
aussi le M i n i s t r e des C u l t e s et des A r t s et enregistre a u s s i son opinion — fait o m i s
dans tous les autres documents connus), l a situation de l a p r é s e n c e et de l a s t r u c ­
ture des votes dans le p r o b l è m e de l ' „ a r b i t r a g e " de V i e n n e a p p a r a î t c o m m e suit :
a u C o n s e i l de l a C o u r o n n e de l a n u i t d u 29/30 a o û t 1940 ont p a r t i c i p é 33 personnes,
32 votes é t a n t e x p r i m é s — dont 22 e n f a v e u r de l'acceptation de l ' „ a r b i t r a g e " , et
10 contre l'acceptation — u n e abstention de l a votation étant aussi enregistrée.

www.mnir.ro
D O C U M E N T E

www.mnir.ro
 DOCUMENTE INEDITE PRIVITOARE
L A D I M I T R I E CANTEMIR ÎN A R H I V E L E D I N U.R.S.S.

de E L E N A IONESCU

P r i n t r e m a r i l e personalităţi ale istoriei c u l t u r i i româneşti de la

sfîrşitul sec. al X V I I - l e a şi începutul secolului următor u n loc deosebit
îl ocupă D i m i t r i e Cantemir, p r i m u l n o s t r u savant de reputaţie europeană.
P e n t r u vremea în care a trăit şi a m u n c i t , Cantemir a fost o figură
complexă care a îmbinat însuşirile u n u i mare om de stat cu cele de
savant enciclopedist, istoric, geograf, filozof, etnograf, muzicolog, o r i e n ­
talist etc.
P r i n studiile remarcabile făcute în Moldova şi în străinătate,
Cantemir a i z b u t i t să-şi formeze în decursul anilor o cultură, care 1-a
situat p r i n t r e cei m a i străluciţi reprezentanţi ai generaţiei sale. E l n u
s-a l i m i t a t însă n u m a i la însuşirea u n o r cunoştinţe anterioare sau con­
temporane l u i , ci a căutat ca, pe baza lor, să îmbogăţească ştiinţa cu
idei noi şi originale, pe care avea să le expună în diverse lucrări.
Ştiinţa şi c u l t u r a europeană îi datorează p r i m a lucrare f u n d a m e n ­
tală asupra istoriei I m p e r i u l u i Otoman, în care formulează, p r i n t r e cei
dinţii, ideea decăderii acestui vast i m p e r i u şi care a s l u j i t , vreme de
peste u n secol, drept principală sursă de informaţii p e n t r u cercetătorii
istoriei turceşti
P r i n a sa lucrare Sistema religiei mahomedane , cît şi p r i n cerce­ 2

tările întreprinse în Caucaz , Cantemir se înscrie p r i n t r e orientaliştii de

3

valoare europeană.
I n domeniul filozofiei, deşi plăteşte t r i b u t concepţiei teologice, el
rămîne, totuşi, cel dintîi învăţat al nostru care a t r a t a t pe larg aceste
probleme, învingînd şi greutăţile făuririi u n u i vocabular filozofic
românesc . 4

D i m i t r i e C a n t e m i r , The
1
history of the growth and decay of the Othman
Empire, L o n d r a , 1734 ; Operele principelui Dimitrie Cantemir, ediţia A c a d e m i e i
Române, v o l . I I I — I V .
Dimitrie Cantemir,
3
Kniga sistima Ui sostoianie muhammedanskoi religii,
St. Petersburg, 1722.
3
Collectanea Orientalia Principis Demetrii Cantemiri, variae schaedae et
excerpta e autographe descripta, în Opere, ediţia A c a d . R o m â n e , v o l . V I I .
'• V e z i D a n B ă d ă r ă u , Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1964.

www.mnir.ro
 238 E L E N A IONESCU

Cantemir are şi marele m e r i t de a f i încercat să-şi expună în m o d

filozofic concepţia asupra societăţii, în lucrarea Monarhiarum physica
examinatio .5

Dragostea nemărginită de ţară 1-a determinat să integreze istoria

p r o p r i u l u i popor în preocupările şi scrierile sale, p e n t r u a-1 putea p r e ­
zenta Europei. M a i m u l t , în opera sa el a căutat să facă cunoscute o r i ­
ginea latină a l i m b i i şi a p o p o r u l u i român, t r e c u t u l glorios a l p o p o r u l u i
român, r o l u l jucat de acesta în ansamblul istoriei universale, valoarea
creaţiilor sale în d o m e n i u l c u l t u r i i , p e n t r u a - i putea susţine d r e p t u r i l e şi
aspiraţiile la o viaţă liberă şi independentă, egalitatea cu celelalte popoare
europene. Toate aceste probleme sînt dezbătute pe larg în lucrările
Descriptio Moldaviae şi Hronicul vechimii romano-moldo-vlăhilor 7

Unele probleme abordate de Cantemir i n d o m e n i u l istoriei p o p o r u ­

l u i român îşi păstrează valabilitatea şi azi, precum continuitatea
p o p o r u l u i român pe întregul t e r i t o r i u românesc şi problema unităţii
p o p o r u l u i român.
Ştiinţa românească îi datorează, de asemenea, cea dintîi scriere cu
caracter beletristic, intitulată Istoria hieroglifică, în care a căutat să
pună bazele unei l i m b i literare . 8

învăţatul român ocupă u n loc de seamă şi în istoria m u z i c i i t u r ­

ceşti. E l este i n v e n t a t o r u l u n u i sistem o r i g i n a l de note muzicale p e n t r u
e x p r i m a r e a m u z i c i i turceşti expus în lucrarea Tratat de muzică
turcească .
9

Ca o recunoaştere unanimă a p r e s t i g i u l u i său de savant, în anul

1714, D i m i t r i e Cantemir a fost ales m e m b r u al Academiei d i n B e r l i n .
I n diploma acordată de acest f o r de cultură sînt scoase în evidenţă cali­
tăţile l u i „Dimitrie Cantemir... care p r i n t r - o pildă, pre cît de demnă de
laudă, pre atît de rară, şi-a închinat numele i l u s t r u cercetărilor ştiinţi­
fice şi p r i n adeziunea sa societatea noastră a dobîndit o strălucire şi o
podoabă u n i c ă " . 10

întreaga sa operă reflectă o mare capacitate de gîndire teoretică

împletită cu bogăţia m a t e r i a l u l u i documentar.
I n opera istorică, cît şi în activitatea politică a l u i D i m i t r i e Can­
t e m i r găsim puternice momente de a f i r m a r e a p a t r i o t i s m u l u i f i e r b i n t e
şi a dragostei nemărginite faţă de p a t r i a sa oprimată. I n s c u r t u l răstimp
cît a fost d o m n al M o l d o v e i (1710—1711), marele învăţat a ridicat

5
D i m i t r i e C a n t e m i r , Monarchiarum phisica examinatio (Interpretarea natu­
r a l ă a m o n a r h i i l o r ) , text p u b l i c a t şi t r a d u s de I . S u l e a - F i r u , în „Studii şi c e r c e t ă r i
de b i b l i o l o g i e " , V , 1962.
β
D i m i t r i e C a n t e m i r , Beschreibung der Moldau, în „ A . F . B i i s c h i n g ' s M a g a z i n
f u r die neue H i s t o i r e u n d G é o g r a p h i e " , I I I , H a m b u r g , 1769, p. 537—574 şi I V ,
H a m b u r g , 1770, p. 3—120 ; Historisch-geographisch und politische Beschreibung der
Moldau, F r a n k f u r t u. L e i p z i g , 1771 ; Descrierea Moldovei, B i b l i o t e c a p e n t r u toţi,
B u c u r e ş t i , 1956.
7
D i m i t r i e C a n t e m i r , Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor, Iaşi, 1835,
1836 ; Opere, ediţia A c a d e m i e i R o m â n e , v o i . V I I I .
8
D i m i t r i e C a n t e m i r , Istoria ieroglifică, în Opere, ediţia A c a d e m i e i R o m â n e ,
vol. V I .
!l
V e z i T . T . B u r a d a , Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir, în „Anal.
A c a d . R o m . , M e m . Sect. L i t . " , ser. I I , tom. 32, 1910.
1 0
„ B u c i u m u l r o m â n " , I , Iaşi, 1875, p. 21.

www.mnir.ro
DOCUMENTE INEDITE PRIVITOARE L A DIMITRIE CANTEMIR 239

poporul la luptă împotriva a s u p r i t o r u l u i j u g otoman. Situîndu-se în

fruntea acestei acţiuni curajoase, el dorea să-şi elibereze ţara şi să-i
redea vechea ei libertate.
P r i n problemele m u l t i p l e abordate, p r i n ideile politice şi sociale
tratate, întreaga operă cantemiriană este adînc ancorată în c u l t u r a
posterităţii şi apare ca o contribuţie d i n t r e cele m a i valoroase la tezaurul
ştiinţei şi c u l t u r i i româneşti, cît şi ale celei europene.
Figura complexă şi impunătoare a l u i D i m i t r i e Cantemir, cît şi
opera acestuia au atras pe mulţi istorici, f i l o z o f i , s c r i i t o r i etc., care p r i n
lucrări şi s t u d i i valoroase de mare amploare, inclusiv m o n o g r a f i i şi b i o ­
g r a f i i consacrate savantului român au îmbogăţit de-a l u n g u l anilor isto­
riografia românească. Totuşi, n u p u t e m a f i r m a că acest subiect s-a
epuizat, că ştim şi cunoaştem absolut t o t u l despre viaţa, activitatea şi
opera l u i D i m i t r i e Cantemir.
istoriografia noastră este tributară în ceea ce priveşte publicarea
unui v o l u m de documente d i n t i m p u l domniei l u i D i m i t r i e Cantemir, cit
şi a altor materiale de arhivă d i n alte etape ale vieţii sale, avem în
vedere cei 22 de ani petrecuţi la Constantinopol " , cît şi cei d i n Rusia.
Acelaşi l u c r u se poate spune şi despre corespondenţa l u i
D. Cantemir.
N u dispunem încă, dar simţim nevoia de a avea într-un „corpus
epistolarum c a n t e m i r i a n u m " toată bogata corespondenţă a l u i D i m i t r i e
Cantemir sau p e n t r u început cel puţin u n r e p e r t o r i u consacrat exclusiv
acestei probleme.
Aceste lacune ale istoriografiei noastre sînt generate, în p r i m u l
rînd, d i n lipsă de cercetări permanente, sistematice, în arhivele şi colec­
ţiile din străinătate, în special T u r c i a , U.R.S.S. şi chiar Germania.
Este ştiut că D i m i t r i e Cantemir în perioada 1711—1723 a între­
ţinut o bogată corespondenţă cu P e t r u I , cu miniştrii acestuia, înaltul
senat al Rusiei, şi cu diferiţi reprezentanţi ai c u l t u r i i ruse.
O mică parte d i n această corespondenţă a fost descoperită încă d i n
1877 de istoricul G r . Tocilescu în arhivele d i n Rusia, cu ocazia călătoriei
sale de studii în această ţară, în cadrul p r i m e i m i s i u n i ştiinţifice peste
hotare organizată de către Academia Română . G r . Tocilescu a sem­ 12

nalat în r a p o r t u l său prezentat la Academia Română toate materialele

găsite . iar copiile scoase după unele manuscrise ale l u i D . Cantemir,
1!

inclusiv după corespondenţa acestuia , au fost depuse la secţia m a n u ­

l4

scrise a Academiei . 15

11
S t e f a n C i o b a n u , Dimitrie Cantemir în Rusia, în „ A n a l . A c a d . R o m . , M e m .
Sect. L i t . " seria I I I , tom. I I , 1924, p. 101 ( S c r i s o a r e a X X V I I I ) .
12
„Anal. Soc. A c a d . R o m . " , tom. X , Sect. I , p. 29—30, 40, tom. X I , p. 26 şi
p. 13 ; Instrucţiunile date de d e l e g a ţ i u n e d o m n u l u i G r . C . T o c i l e s c u p e n t r u m i s i u n e a
sa in Rusia, cf. „Anal. A c a d . R o m . " , tom. I X , p. 21, 25 ; tom. X , p. 15—18.
1:1
G r i g o r e T o c i l e s c u , Raport despre misiunea în Rusia, în „ A n a l . A c a d . R o m . ,
Mem. Sect. 1st", tom. X I , p. 5 şi p. 45—74.
Γι
O p a r t e d i n c o r e s p o n d e n ţ a l u i D i m i t r i e C a n t e m i r a d u s ă de c ă t r e G r . T o c i ­
lescu a tost publicată p e n t r u p r i m a o a r ă de Ş t e f a n C i o b a n u în l u c r a r e a c i t a t ă . D e
menţionat că pînă în prezent n u s - a m a i editat n i m i c în acest sens.
' Biblioteca A c a d e m i e i R . S . R . , S e r v . M s s . şi d o c , mss. 325, 366 ; v e z i şi m s s .
|Γ

lui Gr. Tocilescu 4927, 5111, 5172, 5190—5195 şi 5312, c a r e şi ele c o n ţ i n m a t e r i a l e

despre D i m i t r i e C a n t e m i r .

www.mnir.ro
240 E L E N A IONESCU

Faţă de informaţiile de care dispunem în prezent despre mate­

rialele cantemiriene care se găsesc în arhivele şi colecţiile d i n U.R.S.S.
p u t e m a f i r m a că Gr. Tocilescu a găsit n u m a i o mică parte d i n acest
material. Ca atare, cercetările efectuate în arhivele d i n Rusia acum
96 de ani n-au epuizat acest subiect, e f o r t u l de lărgire a informaţiei
este departe de a f i încheiat, el rămîne în permanenţă actual şi necesar
p e n t r u a găsi noi materiale inedite referitoare la viaţa şi activitatea
l u i D . Cantemir.
P r i n i n t e r m e d i u l corespondenţei purtate cu Direcţia generală a
a r h i v e l o r de pe lîngă C o n s i l i u l de miniştri al U.R.S.S. a m fost informaţi
de existenţa a n u m i t o r documente p r i v i n d viaţa şi activitatea l u i
D . Cantemir în Rusia, d i n perioada 1713—1718, inedite sau parţial
publicate.
La rîndul nostru, ne p r o p u n e m să semnalăm arhiva şi f o n d u r i l e
în care se găsesc materialele care ne-au fost comunicate.
L a A r h i v a centrală de Stat de acte vechi a U.R.S.S. d i n Moscova,
f o n d u l n r . 248 ' , se află corespondenţă şi alte materiale aparţinînd l u i
6

D . Cantemir sau referitoare la acesta, inedite în istoriografia noastră,

dar parţial publicate în istoriografia rusă. întregul fond conţine 938
file, numerotate. De remarcat că numerotarea p r i m e i f i l e începe n u cu
nr. 1, ci cu n r . 67 şi continuă pînă la 1 005.
M a t e r i a l u l d i n f o n d u l n r . 248 —• avînd în vedere conţinutul fiecărui
document în parte — poate f i g r u p a t astfel :
— scrisori, rapoarte, m e m o r i i şi cereri adresate de către D i m i t r i e
Cantemir înaltului Senat al Rusiei, către P e t r u I sau miniştrii acestuia.
— hotărîri şi decizii ale l u i P e t r u I , ale cancelarului G. L . G o l o v k i n
şi ale înaltului senat i n legătură cu stabilirea l u i D . Cantemir în Rusia,
cît şi referitoare la p r i v i l e g i i l e şi moşiile care i - a u fost dăruite d o m n u l u i
moldovean ;
— rapoarte semnate de diferiţi funcţionari şi ofiţeri ruşi p r i n t r e
care Maculov, B a t u r i n , Naumov, desemnaţi d i n partea Senatului p e n t r u
a se ocupa cu a n u m i t e probleme a d m i n i s t r a t i v e ale l u i D . Cantemir ;
— descrierea celor 1 000 de curţi ţărăneşti d i n judeţele Moscova
şi Breansk, acordate l u i D . Cantemir de către P e t r u I , inclusiv denumirea
satelor în care se găseau curţile respective.
D i n f o n d u l 248 am selectat, spre prezentare, în p r i m u l rînd acele
documente care aduc date noi, inedite, întregiri sau unele precizări
p r i v i n d biografia învăţatului, care se cer integrate la vechile cunoştinţe,
în această categorie includem materialele d i n perioada cît D i m i t r i e
Cantemir a locuit la H a r k o v , 1711—1712 —, perioadă despre care se
1 7

găsesc puţine date în istoriografia noastră.

U n p r i m g r u p de documente se referă la călătoria efectuată, în
p r i m a jumătate a a n u l u i 1712, de către fostul domn al Moldovei la
St. Petersburg, pe traseul : Harkov—Moscova şi Moscova—St. Petersburg.

A r h i v a C e n t r a l ă de S t a t de acte v e c h i a U . R . S . S . , f o n d u l nr. 248.

1 6
dosarul
nr. 58, c ă s u ţ a de p ă s t r a r e nr. 8, filele 67—1005.
D e r e m a r c a t c ă Ş t e f a n C i o b a n u în l u c r a r e a c i t a t ă n u p u b l i c ă n i c i o s c r i ­
1 7

soare de l a D i m i t r i e C a n t e m i r s a u alte m a t e r i a l e d i n a n u l 1712.

www.mnir.ro
DOCUMENTE INEDITE PRIVITOARE L A DIMITRIE CANTEMIR 241

D i m i t r i e Cantemir a plecat d i n H a r k o v la 7 f e b r u a r i e 1712 Pe

traseu, d i n Serpukovo, fostul domn al M o l d o v e i se adresează, i n scris,
înaltului Senat, anunţînd că a sosit în această localitate în 23 februarie,
iar la 25 curent va sosi la Moscova. Totodată, el solicită înaltului f o r
luarea măsurilor de rigoare . 19

De la H a r k o v la Moscova, D i m i t r i e Cantemir a fost însoţit d i n

o r d i n u l înaltului Senat de către polcovnicul Vasile Maculov . R a p o r t u l 2U

l u i Maculov, către f o r u l a m i n t i t , asupra acestei călătorii este piesa care

poate f i socotită de fapt u n v e r i t a b i l „jurnal de călătorie". I n r a p o r t sînt
trecute toate cele 16 localităţi p r i n care a trecut d o m n u l M o l d o v e i pe
traseul Harkov—Moscova, data cînd a plecat d i n t r - o localitate şi cea la
care a ajuns în următoarea, inclusiv data sosirii la Moscova (25 februarie
1712). Sînt trecute, de asemenea, toate alimentele care s-au consumat în
t i m p u l călătoriei, cu denumirea şi preţul l o r c u r e n t . 2 1

Legat de călătoria l u i D i m i t r i e Cantemir la Moscova sînt interesante

şi rapoartele către înaltul Senat, în care se arată n o m i n a l persoanele
care u r m a u să-1 însoţească în acest oraş şi care, de fapt, f o r m a u suita
l u i . Persoanele respective erau indicate după r a n g u l l o r : cler, m a r i boieri,
boieri de rangul doi, ofiţeri, f r i z e r i , pălărieri, dragoni etc., cu indicaţia
că aceştia erau m o l d o v e n i . 2 2

D i n t r - u n asemenea r a p o r t aflăm că, la Moscova, D i m i t r i e Cantemir

a fost însoţit de 80 de p e r s o a n e , cît şi de o gardă formată d i n
2i

ofiţeri ruşi.
Din documentele f o n d u l u i 248 rezultă că între 25 februarie—19
martie 1712, D i m i t r i e Cantemir a stat la Moscova, dar e posibil să se f i
deplasat şi la moşiile sale d i n apropierea acestui oraş. N a t u r a l că am
f i interesaţi să cunoaştem concret ce anume a m a i făcut învăţatul român
în acest interval, în afară de pregătirea călătoriei la St. Petersburg, dar
spre regretul nostru materialele n u ne destăinuiesc n i m i c în acest sens.
Din Moscova, la 17 m a r t i e 1712 D i m i t r i e Cantemir se adresează
înaltului Senat anunţînd că va pleca spre St. Petersburg în 19 martie.
Cu această ocazie e l înaintează şi lista nominală a persoanelor care
urmau să-1 însoţească în oraşul respectiv . 2 4

Materialele existente în f o n d u l citat n u c u p r i n d detalii asupra

călătoriei de la Moscova la St. Petersburg, de valoarea celor d i n „ j u r ­
nalul" l u i Maculov. I n schimb, aflăm data concretă cînd anume D i m i t r i e
Cantemir soseşte în noua capitală de pe m a l u r i l e Nevei şi anume
28 martie 17 1 2 . Această informaţie completează pe cea a l u i W h i t h -
25

worth, reprezentantul A n g l i e i în Rusia, care relatează că la 6 a p r i l i e 1712

în St. Petersburg, la o recepţie dată de către cneazul Cerkascki, 1-a
întîlnit şi pe D i m i t r i e Cantemir . 2 6

1 8
A r h i v a C e n t r a l ă de S t a t de acte v e c h i , f o n d u l nr. 248, dosarul nr. 58,
căsuţa de p ă s t r a r e nr. 8, f. 121.
1 9
Ibidem, f. 103.
2 0
Ibidem, f. 121.
2 1
Ibidem, f. 121—123.
2 2
Ibidem, f. 73 v.
1 Ί
Ibidem, f. 110 v.
-'• Ibidem, ff. 118—118 v.
r
' Ibidem, f. 143.
2,1
„Sbornik russkogo istoriceskogo o b s c e s t v a " , L X I , p. 176.

www.mnir.ro
242 E L E N A IONESCU

Pe lîngă problemele n e m i j l o c i t e p e n t r u care a fost chemat la

St. Petersburg şi pe care în parte le relatează şi cronicarul I . Neculce , 21

D i m i t r i e Cantemir a căutat să-şi rezolve şi chestiuni personale, legate

în special de aplicarea concretă a decretelor imperiale, p r i n t r e care, cel
d i n 1 august 1711 , cît şi reglementarea situaţiei sale financiare în
28

Rusia. I n acest sens trebuie să înţelegem decretul l u i P e t r u I , emis la

9 i u n i e 17 1 2 şi instrucţiunile cancelarului G . G o l o v k i n către înaltul
2 9

Senat, d i n aceeaşi dată, în care ordonă înaltului f o r să i se atribuie

l u i D i m i t r i e Cantemir, c o n f o r m decretului sus-amintit, case la Moscova,
o moşie lîngă acest oraş, cu 40 de curţi ţărăneşti, 1 000 de curţi de
şerbi, precum şi satul U k o l o v o în ţinutul K u r s k . P e n t r u moldovenii care
l-au însoţit pe D i m i t r i e Cantemir în Rusia se acordau curţile fostului
general Teodor S i d l o v s k i d i n Ucraina. T o t în aceste instrucţiuni se pre­
ciza că D i m i t r i e Cantemir va p r i m i 6 000 r u b l e a n u a l . a o

L a St. Petersburg D i m i t r i e Cantemir a fost i n f o r m a t şi despre

necesitatea de a se m u t a cu f a m i l i a sa de la H a r k o v la Moscova. Această
schimbare de d o m i c i l i u s-a făcut, după aprecierea l u i P. P. Panaitescu,
d i n considerente p o l i t i c e p e n t r u Rusia . 3 1

N u cunoaştem date concrete cînd anume D i m i t r i e Cantemir a

părăsit capitala Rusiei, dar, d i n t r - o scrisoare a l u i G . G o l o v k i n către
Senat, rezultă că la 16 i u n i e 1712 se m a i afla încă la St. Petersburg,
deoarece cancelarul solicita bani p e n t r u plecarea f o s t u l u i domn la Mos­
cova, cît şi p e n t r u aducerea f a m i l i e i Cantemir de la H a r k o v la
Moscova . 3 2

I n 15 iulie, la Moscova f i i n d , D i m i t r i e Cantemir se adresează

Senatului, anunţînd că va pleca d i n acest oraş spre H a r k o v , în 18 iulie ;
p e n t r u acest d r u m solicită necesarul de 20 căruţe de poştă. T o t i n
acest r a p o r t D i m i t r i e Cantemir relatează că p e n t r u d r u m u l pe care
urmează să-1 parcurgă cu f a m i l i a sa, de la K i e v la Moscova, p r i n guber­
n i i l e : Azov, K i e v şi Moscova, va cere căruţe, f u r a j e şi a l i m e n t e . 3 3

Materialele f o n d u l u i 248 conţin şi cîteva date de o r d i n f a m i l i a l

d i n perioada cît D i m i t r i e Cantemir a locuit la H a r k o v . A s t f e l , d i n t r - o
scrisoare a l u i D i m i t r i e Cantemir către înaltul Senat, aflăm că soţia sa
Casandra fusese bolnavă în l u n a octombrie a a n u l u i 1712, dar la înce­
p u t u l l u i noiembrie „starea sănătăţii sale se îmbunătăţeşte" . 3 4

P u t e m presupune că medicamentele care se t r i m i t e a u în perioada

respectivă l u i D i m i t r i e Cantemir la H a r k o v d i n Moscova, erau necesare
fostei doamne . 3 5

2 7
I . N e c u l c e , Letopiseţul Ţării Moldovei, B u c u r e ş t i , 1955, p. 301.
2 8
V e z i Şt. C i o b a n u , op. cit, p. 144—146 ( L X X ) .
'-> I b i d e m , p. 12.
°" A r h i v a , fondul, d o s a r u l şi c ă s u ţ a citate, f i l e l e 178—179.
i l
P. P. P a n a i t e s c u , Dimitrie Cantemir, E d . A c a d . R . P . R . , 1958, p. 128.
3 2
A r h i v a , fondul, d o s a r u l şi c ă s u ţ a citate, f i l a 179.
I b i d e m , f. 420.
Ibidem, fila 309.
3
"' I b i d e m , f i l a 274.

www.mnir.ro
D O C U M E N T E INEDITE PRIVITOARE L A DIMITRIE CANTEMIR 243

D i n t r - u n m e m o r i u adresat înaltului Senat, în 1713, rezultă că fostul

domn al M o l d o v e i , f i i n d încă la H a r k o v , întreţinea corespondenţă cu
f a m i l i a soţiei sale, şi anume cu „soacra şi c u m n a t u l " , care locuia în
T r a n s i l v a n i a şi d i n partea căreia f a m i l i a Cantemir primea şi d i f e ­
rite c a d o u r i . 3 6

F o n d u l 248 conţine şi scrisori sau rapoarte ale l u i D i m i t r i e Can­

temir d i n a n i i 1716—1718 către înaltul Senat, în care solicită aplicarea
decretelor emise de către P e t r u I , p r i n care fostul domn a l Moldovei
fusese scutit de impozite către stat, p e n t r u moşiile sale, pe a n i i
1712—1716 . 3/

D i f e r i t e materiale aparţinînd l u i D i m i t r i e Cantemir, cît şi unor

demnitari ruşi se referă şi la problemele de o r d i n financiar legat bine­
înţeles direct de necesităţile l u i D i m i t r i e C a n t e m i r . Menţionăm în
3 8

acest sens n u m a i instrucţiunile cancelarului G o l o v k i n către Senat, în

care ordonă ca cele 6 000 de r u b l e care t r e b u i a u acordate l u i D i m i t r i e
Cantemir, pe a n u l 1712, să f i e procurate de la Posolski-Prikaz ( M i n i s ­
terul de Externe) şi d i n impozitele pe sare. P e n t r u v i i t o r , cancelarul
menţionează că această sumă va f i strînsă d i n v e n i t u r i l e g u b e r n i i l o r . 3 9

Ceea ce domină, în general, în f o n d u l 248 este descrierea celor

1 000 de curţi ţărăneşti d i n judeţele Moscova şi Breansk, i n c l u s i v d e n u ­
mirea satelor în care se găseau curţile respective, dăruite de către
Petru I l u i D i m i t r i e Cantemir în t i m p u l şederii sale în Rusia . Aceste 4 0

materiale prezintă interes p e n t r u specialişti atît sub r a p o r t u l conţinu­

tului, dar şi ca v o l u m , ţinînd cont că descrierea însumează peste 400
file. Sub r a p o r t u l conţinutului, m a t e r i a l u l cuprinde cele m a i m u l t e i n f o r ­
maţii asupra moşiilor deţinute de Cantemir, a m putea spune cu l u x
de amănunte, faţă de restul f o n d u r i l o r arhivistice d i n U.R.S.S., care
deţin materiale cantemiriene cu acelaşi p r o f i l .
Această descrierea este de f a p t o i n v e n t a r i e r e amănunţită a t u t u r o r
bunurilor pe care le posedă fiecare gospodărie în parte, cît şi a celor
comune pentru mai m u l t e gospodării ca : baie, cazan de v i n , m o r i , stupi
de albine, păduri, eleşteuri, l o c u r i de cosit, pămînt rezervat p e n t r u
agricultură etc., plus i n v e n t a r u l v i u . Fiecare cap de gospodărie este
descris împreună cu f a m i l i a sa, indicîndu-se numele şi prenumele cît
şi vîrsta acestuia. De asemenea, se precizează i m p o z i t u l în bani şi în
natură, care se încasa de la cele 1 000 de curţi în parte.
Separat de descrierea celor 1 000 de curţi a m i n t i t e , f o n d u l 248
mai conţine date, n u lipsite de interes, şi despre alte proprietăţi p r i m i t e
de Dimitrie Cantemir. A s t f e l , la 30 i u l i e 1712 f o s t u l domn moldovean
solicită, p r i n t r - o scrisoare, înaltului Senat să-i acorde satul B u l a t n i k o v
cu iazurile sale şi T i m o h o v a cu cele 30 de c u r ţ i . La 6 septembrie 1712
4 1

Ibidem, filele 420—421.

Ibidem, filele
17
180—180, v. 889—889 v, 914—915, 916—916 v, 926—927 v,
929—932 v, 977—978 v.
* Ibidem, filele 157, 181 v, 205, 357—357 v, 880—880 v.
3 0
Ibidem.
w
Ibidem, filele 466 ν — 839 ν.
1 1
Ibidem, filele 904—910 v .

www.mnir.ro
 E L E N A IONESCU
244

D i m i t r i e Cantemir avea deja în posesie B u l a t n i k o v , cu ceie 34 de curţi,

care se afla la o depărtare de 18 verste de Moscova, dar n u primise încă
T i m o h o v a şi i a z u r i l e . B u l a t n i k o v este satul care după numele celui
4 2

m a i mic f i u al l u i D i m i t r i e Cantemir, A n t i o h , a p r i m i t denumirea de

A n t i o h i a . B u l a t n i k o v are şi descrierea amănunţită a întregului inventar
4 3

pe care-1 poseda satul la data cînd a fost a t r i b u i t l u i D i m i t r i e Cantemir . 4 4

O descriere amănunţită a i n v e n t a r u l u i pe care-1 poseda există şi

p e n t r u satul Cernaia G r e a z i ( L u t u l Negru), care avea şi u n mic castel,
4 5

situat la o distanţă de 14 verste de Moscova. Cernaia Greazi s-a n u m i t

mai tîrziu Constantia . 4 6

De asemenea, sînt descrise şi satele care făceau parte d i n cătunele

Rodogojki şi Glednevo d i n ţinutul Sevsck şi respectiv Komarîţki, cu m e n ­
ţiunea că avea u n număr de 11421 de suflete ''. 4

Legat de aplicarea decretelor imperiale p r i v i t o a r e la acordarea de

moşii l u i D i m i t r i e Cantemir, menţionăm scrisoarea acestuia d i n 12 iulie
1712 către înaltul Senat p r i n care solicită să se trimită la K i e v , guverna­
t o r u l u i , ucazul l u i P e t r u I în legătură cu acordarea moşiilor în ţinutul
Sevsk şi K o m a r î ţ k i . 48

I n a n u l 1718, pe lîngă cele 1 000 de curţi, d i n care 159 erau numai

de b u r l a c i , D i m i t r i e Cantemir a mai p r i m i t şi satele Marevo şi Breanţov . 49

întreg m a t e r i a l u l de arhivă semnalat este scris i n l i m b a rusă. Unele

scrisori ale l u i D i m i t r i e Cantemir poartă semnătura acestuia în l i m b a
latină, iar altele în l i m b a rusă.
Bogata corespondenţă pe care D i m i t r i e Cantemir a întreţinut-o cu
P e t r u I , cu miniştrii acestuia, cu înaltul Senat etc., cît şi r e s t u l mate­
r i a l e l o r d i n f o n d u l 248 legate direct de viaţa şi activitatea acestuia în
Rusia atrag atenţia atît p r i n v o l u m , cît şi p r i n diversitatea problemelor
tratate. Numărul mare de scrisori ne indică că corespondenţa a fost o
preocupare permanentă p e n t r u învăţatul moldovean. întregul material
constituie o bogată sursă de informaţii, aducînd date n o i referitoare
la viaţa şi activitatea l u i D i m i t r i e Cantemir în Rusia.
Considerăm că o nouă monografie despre viaţa şi opera l u i D i m i t r i e
Cantemir n u poate să f i e completă fără ca în prealabil să se f i studiat
şi folosit documentele care se găsesc în arhivele sovietice. Ca atare, se
i m p u n e publicarea corespondenţei l u i D i m i t r i e Cantemir, cît şi a mate­
rialelor despre, savantul român, inedite sau puţin cunoscute, p e n t r u a f i
puse la îndemîna cercetătorilor, dar şi a celor dornici să cunoască cît
m a i m u l t e informaţii despre D i m i t r i e Cantemir.

'• I b i d e m , f i l a Ν
2
85.
4 3
Emil Pop, Dimitrie Cantemir şi Academia din Berlin, în „ S t u d i i " , 5 (22),
1969, p. 843.
4 4
A r h i v a , fondul, d o s a r u l şi c ă s u ţ a citate, filele 393—395 şi 865—870.
4 5
I b i d e m , f i l e l e 440—448 ; 870—874 v.
4 6
E m i l Pop, op. cit., p. 843.
4 7
A r h i v a , f o n d u l , d o s a r u l şi c ă s u ţ a citate, filele 904—910 v.
4 8
I b i d e m , f. 185.
*° I b i d e m , filele 277—280 v.

www.mnir.ro
DOCUMENTE INEDITE PRIVITOARE L AD I M I T R I E CANTEMIR 245

H E H 3 A A H H M E AOKVMEHTbl KACAIOIUMECfl flHMHTPHE KAHTEMHPA,

C O X P A H E H H b l E B HEKOTOPblX APXHBAX CCCP
— PeaioHe —

CpeAH BejiHKHX nepcoHa>Keft HCTOPHH pyMbiHCKoii K y . n b T y p u K o H i i a X V I I - r o B e n a H

H a n a . i a cneAyiomero, ocoôoe M e c r o 3aHHMaeT J t H M m p u e K a H T e M H p , H a m nepebiii y i e H u f t
c eeponeftcKott p e n y T a u H e f i . MoJiAaecKHii y i e H b i f i JID.TH.ICH KoMnjieKCHoû φ Η ^ ρ ο ή , coeAH-
HHBUJHH K a w e c T B a ΒΘΛΗΚΟΓΟ rocyAapcTeeHHoro MeJioBeKa c ΤΘΚΟΒΜΜΗ 3Hu.HK.ioneAH<4ecKoro
y i e H O r O : HCTOpiIKa, Γ β Ο Γ ρ β φ Β , φΗΛΟΰΟφβ, 3 Κ Η Ο Γ ρ 3 φ 3 , ό ΐ Ι Ο Γ ρ β φ β , M y S b l K O B e a a , BOCTOKO-
eeaa Η Τ. A .
B.iaroaapH MHoroMHCJieHHbiM 3aTpoHyTbiM npoÔJieMaM, 6jiaroAapn n o j i H T H i e c K H M H
couHaflbHMM ΗΛεΗΜ, Bee paôoTbi epeMeHH KaHTeMHpa TecHO cBH3aHbi c KyjibTypoft n o c -
jieayiomero ποκο-πεΗΗη H HBJIHIOTCH OAHHM H3 H a n o o j i e e u e H H u x B K j i a A o e B c o K p o B H m e
pyMMHCKOÎ) HayKH H K y f l b T y p u , a T a K w e H eBponeûcKoii K y j i b T y p w .
B UeHTpajibHOM r o c y a a p c T B e H H O M Apxwee cTapHHHbix AOKyMCHTOB C C C P B M o c K B e ,
ΦΟΗΛ 2 4 0 , coaapjKHT KoppecnoAemimo H apyrne MaTepnaJibi n p n H a A - i e > K a m H e ΛΗΜΗΤΡΗΙΟ
KaHTeMHp ΗΛΗ OTHOCHirxHecH κ Heiwy, HeH3flaHHbie Β H a m e i i Μπ-ορΗΟΓρβφΜΐι. MaTepnajiM
o ô p a m a i O T H a c e 6 « BHHMaHHe K a K ofrbeMOM, τακ H p a 3 H o o 6 p a 3 i i e M s a T p o H y T b i x προβΛβΜ
n CBH3H c npeÔWBaHiieM flHMHTpne KaHTeMHpa B P O C C H H . O r M e q a e M o r m c a H u e 1 0 0 0
KpeCTbHHCKHX ΑΒΟρΟΒ Β MOCKOBCKOM H BpHHCKOM y e 3 A a X , BKJIKDMaH H 3 3 B a H H 8 Cejl, Β KO-
Topux HaxoAHviHCb cooTBeTCTByiomHe ABopw H noApoÔHbifl HHB6HTapb B c e x HMymecTB,
κοτορΜΜΗ pacnoJiaraeT Kajxnoe XOSHHCTBO Β OTAejibHocra, a Taiotte H O6IUH, BKJiiowaH
nepe»iHC^eHHe ΜΗΒΟΓΟ H H B e H T a p a . VKaabiBaiOTCH ΤΟΜΗΟ H H a j i o n i AeHbraMH H HaTypoft
B3blMaeMbie C 3THX 1 0 0 0 ΑΒΟρΟΒ Β OTA&nbHOCTH.
Becb n e p e i H C i i e H H b i H M a T e p n a j i : n u c b M a , p a n o p T b i , M e M y a p w H T . π . H3 B b i u i e y K a -
. m m i o r o a p x i i B a n p e A C T a B J i n e T 6oraTbift HCTOHHHK ΗΗφορΜβιΐΗΗ, c o o ô m a H HOBbie AaHHue,
noncuHeHHH ΗΛΗ yToiHeHHH KacaioiuHecH >KH3HH H AeHTejibHOCTH ΛΗΜΗτρκβ KaHTeMHpa
Β P O C C H H , κ ο τ ο ρ υ ε HywAaioTCH BO RKjnoneHiie ΗΧ B C T a p u e y w e HseecTHbie.

www.mnir.ro
 ŢIGLE ŞI CĂRĂMIZI ŞTAMPILATE
DIN T H E R M E L E D E L A MICIA

de C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U
şi L I V I U MĂRGHITAN

Cercetările arheologice întreprinse începînd cu a n u l 1967 în băile

romane de la M i c i a au scos la iveală u n număr considerabil de cărămizi
1

şi ţigle cu ştampilele l e g i u n i i X I I I Gemina şi ale altor formaţiuni a u x i l i a r e

staţionate în castrul d i n apropiere. Numărul de t i p u r i de ştampile, unele
i n exemplare destul de numeroase, se ridică pînă acum la n u m a i
puţin de 36.
Spre a n u îngreuna lectura cu detalii i n u t i l e , n u se v o r mai descrie
de fiecare dată f o r m a ştampilei, semnele despărţitoare d i n t r e cuvinte sau
de la sfîrşitul rîndului, semnele ornamentale e t c . . 2

Literele sînt executate în relief.

Ştampilele sînt reproduse la scara 1 : 4.

I . INSCRIPTIONES T E G V L A R V M LEGIONIS X I I I GEMINAE

P e n t r u aceste ştampile, expunerea se va face în ordine alfabetică,
avîndu-se în vedere g e n t i l i c i i l e antroponimelor ; singura ştampilă cu
a n t r o p o n i m u l (cognomen) în acelaşi rînd cu numele l e g i u n i i va f i p r e ­
zentată la urmă (nr. 30).

l
1. Ţigle. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 11 χ 3,3 cm. I m p r i m a r e inversă.

LE(gio) X I I I G(emina) f»011IX 3 J

' I n a n i i 1967—1969, c e r c e t ă r i l e s - a u efectuat de c ă t r e I n s t i t u t u l de istorie şi

arheologie d i n C l u j în c o l a b o r a r e c u M u z e u l j u d e ţ e a n H u n e d o a r a - D e v a ; î n c e p î n d c u
a n u l 1971, de c ă t r e M u z e u l de Istorie a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a .
1
L u c r a r e a c o n s a c r a t ă ţiglelor ş t a m p i l a t e d i n D a c i a a l u i J . Szilâgyi, Die
Besatzungen des Verteidigungssystems von Dazien und ihre Ziegelstempel, „DissPann",
I I , 21, B u d a p e s t a , 1946, a b u n d ă în greşeli şi c o n f u z i i . I . I . R u s s u , Inscriptiones
tegularum legionis XIII Geminae, „ A p u l u m " , 5, 1965, p. 217—232, f a c e o p r i m ă p r e ­
zentare c o r e c t ă a acestor epigrafe teguilare, deoarece în p u b l i c a ţ i i l e m a i v e c h i -«textul
ş t a m p i l e l o r este de r e g u l ă reprodus s u m a r , în ..caractere c a p i t a l e " şablon de tipar,
ce n u pot r e d a f o r m e l e şi n u a n ţ e l e specifice ale slovelor, l i g a t u r i , poziţia, s e n s u l l o r » .
- S p r e a c u n o a ş t e e x a c t f o r m e l e specifice a l e acestei s c r i e r i p r o v i n c i a l e de l a p e r i ­
feria l u m i i r o m a n e , în f i e c a r e piesă d i f e r i t ă şi a b e r a n t ă , este n e c e s a r şi u t i l c a
epigrafele tegulare s ă fie r e p r o d u s e în fotograme ori desene absolut exacte, o f e r i n d
putinţa u n u i control a l l e c t u r i l o r şi i l u s t r î n d s c r i e r e a l o c a l ă în texte, n u a n ţ e l e şi
„fineţele" ei g e n u i n e » (I. I . R u s s u , op. cit., p. 218).

www.mnir.ro
 248 C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

T i p nou cunoscut între epigrafele tegulare ale l e g i u n i i X I I I Gemina . 3

2. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 11 χ 5,4 cm.

LEG(io) X I I I G(emina)
\ LECpG '
AEL(ius) B A S S V S

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . 4

3. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 11,3 χ 5 c m .

L E G (io) I I I X GEM(ina) LECHIXCEAA

ELIVS IVLIVS ο L I V / X I V U W Τ

Numărul de ordine al legiunii inversat. Ştampilă cunoscută la

Apulum . 5

4. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 14,5 X 14,9 cm.

LEG(io) X I I I G(emina)
AEL(ius) P ( h ) I L I P ( p ) V S

T i p inedit, cunoscut deocamdată n u m a i la M i c i a .

mm*
5. Ţigle. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 12 X 4,6 c m .

LE(gio) X I I I GE(mina) J_E XIIICE

AEL(ius) V A L E N S

L i t e r a S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . B

6. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 13,2 χ 4,8 cm.

LEG(io) X I I I GEM(ina) Μ&ΧΙΙΙζΕΛΛ

AEL(ius) V A L E N S

Literele N , S inversate. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . 1

:l
Variante la Szilâgyi, op. cit., I I I , 49 — V I , 92. C f . şi L i v i u M ă r g h i t a n ,
Cărămizi ale legiunii a XIIl-Gemina recent descoperite, R M , 1968, 5, p. 446, fig. 3.
'· C I L , I I I , 1629,4 ( = 8064,4) ; Szilăgyi, op. cit., X I I , 177.
' C i L , I I I . 1629,6, şi 8065,6. C f . Szilâgyi, op. cit., V I I I , 125, şi I X , 138.
n
C I L , I I I , 1629,6, şi 8065,7 ; Szilâgyi, op. cit., V I I , 104, 105.
7
C . D a i c o v i c i u , Micia l. Cercetări asupra castrului, ACMIT, 3, 1931, p. 43 ;
Szilâgyi, op. cit., V I I , 103, 106 ; L . M ă r g h i t a n , R M , 1968, 5, p. 446.

www.mnir.ro
ŢIGLE ŞI C Ă R Ă M I Z I ŞTAMPILATE D E L A MICIA 249

7. Cărămizi numeroase. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 10.6 X 5,2 cm.

L E G (io) X I I I G(emina)
ANNEI SAT
LEGXJIIt
ΛΝΝΕΙΪΛΤ
VRNINI
L i t e r a S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . 8

8. Fragment de tegula inanimata. Dimensiunile ştampilei :

8,7 χ 3,3 cm.
LEGIXIII
ANTELIVTEN |\NTE(WtN
A n t r o p o n i m u l este obscur. Literele V T în ligatură ; credem însă că
este vorba m a i degrabă de l i t e r a A răsturnată, p e n t r u a putea i n t r a în
ligatură cu T, deci : A N T E L I A T E N . Ştampila o c i t i m astfel :
LEGI(o) X I I I [gemina]
A N T ( o n i u s ) E L I (us) ATEN(us)
sau :
ANT(oni) E L I ATEN[i]
P e n t r u cognomenul Atenus, a se vedea numărul următor.
9. Cărămidă. Ştampila în chenar adînc, însă slab imprimată ; d i ­
mensiunile : 11,5 χ 3 cm.

ATENVS ilATENVJl
10. Cărămidă. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 13 X 5,5 cm ; partea supe­
rioară a acesteia slab imprimată.
(l]E[g(io)] X [ I I I ge(mina)] I
AV(relius) APOLLON(ius)
Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . 9

11. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 12,4 χ 4,2 cm.

LEG(io) X I I I GE(mina) U l C *|||C.E

AVR(elius) CALISTR(atus)

Litera S inversată, în ligatură cu T. L i t e r a E, i n LEG(io), ca două

bare verticale. Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . 10

» C I L , I I I , 1629,8 ; 8065,10 ; 12610,c ; C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 43 ; Szilâgyi,

op. cit., X I I I , 190.
'•' C I L , I I I , 8065.28, şi 12614 ; Szilâgyi, X I I , 174, c i t e ş t e A V A P O L L O N I , dar
ceea ce vede el I este de fapt m a r g i n e a c h e n a r u l u i ş t a m p i l e i (v. l a noi).
1(1
C I L , I I I , 1629.10,c ( = 8065,13,e) ; C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 43 ; I . I. R u s s u ,
A p u l u m . 5, p. 221. nr. 5.

www.mnir.ro
250 CONSTANTIN C. P E T O L E S C U şi L I V I U MĂRGHITAN

12. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 12,5 X 4,8 cm. Partea finală

a n t r o p o n i m u l u i slab imprimată pe unele exemplare.

LE(gio) X I I I GE(mina)
L E / I I I C E
AV(relius) CALLISTRAT(us) A V C A L L I S T R T

Literele R A T d i n f i n a l u l cognomenului, în ligatură ; de remarcat

l i t e r a A , sub f o r m a a două liniuţe oblice p o r n i n d d i n hasta l u i Τ cu care
este în ligatură (cf. A d i n A V R , supra, n r . 11). Ştampila era cunoscută la
M i c i a şi A p u l u m (dar incorect citită) . n

13. Fragment de cărămidă. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 13,5 X 5 c m .

LE(gio) X I I I GE(mina)
AV(relius) CALLISTRAT(us)

L i t e r a V răsturnată, S inversată, Τ de două o r i răsturnată (ultima

dată în ligatură cu A ) . Ştampila (incompletă) era cunoscută la M i c i a (dar
f i n a l u l cognomenului lipsă, p r o b a b i l defectuos i m p r i m a t ) . 12

14. Fragment de cărămidă. Dimensiunile (păstrate) ştampilei :

9,5 X 5 c m . ^-C6L"
X GEL ,'ΑΛ n \ /
.... E M R V A ftKBSJ^
REDNA
Ştampila este imprimată invers, dar cu l i t e r e pozitive. Lectura ei
este următoarea :
L E G (io) X[iîi g(emina)]
AVR(elius) M E f n ]
ANDER
Cunoscută la A p u l u m , U l p i a Traiana şi Potaissa 13
.
15. Fragment de cărămidă. Dimensiunile (păstrate) ştampilei :
7,5 χ 4,6 c m .
[le(gio) x ] I I I GE(mina)
[au(relius) m e ] N A N D ( e r )
Ştampilă cunoscută la A p u l u m 14
.
11
C I L , I I I , 1629,10,a, şi 8065,13,b ; Szilâgyi, op. cit., I X , 131, c u l e c t u r a a n t r o ­
ponimului A V C A L I S T R I . Neînţelegînd forma cognomenului, epigrafistul buda-
p e s t a n n u d ă n i c i d e s e n u l corect, deşi e p i g r a f a e r a î n t r e a g ă .
1 2
C I L , I I I , 1629,10,b.
1 3
C I L , I I I , 1629,17,a, şi C I L , I I I , 8065, a-e ( l e c t u r ă c o r e c t ă ) ; o ş t a m p i l ă d i n
c o l e c ţ i a B o l l i a c (loc de descoperire necunoscut), corect c i t i t ă , l a G r . G . T o c i l e s c u ,
Monumentele epigrafice şi sculpturale ale Muzeului Naţional de Antichităţi din
Bucureşti, B u c u r e ş t i , 1902, p. 329, n r . 45. D a r Szilâgyi, op. cit., X I I I , 191, f ă r ă a l u a
în s e a m ă l e c t u r ă ed. C I L , I I I , d ă o n o u ă l e c t u r ă , f a b r i c î n d u n a n t r o p o n i m p u s
c h i a r de c ă t r e a u t o r s u b s e m n u l î n t r e b ă r i i : [ L ] ( e ) G ( i o ) X I I I G ( e m i n a ) / E L ( i u s )
N E M ( m i u s ?) / R V A R E D N A (... ?).
''· C I L . I I I , 8065,22,f ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 179.

www.mnir.ro
ŢIGLE ŞI C Ă R Ă M I Z I ŞTAMPILATE D E L A MICIA 251

16. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 14,5 X 5 cm.

L E G (io) X I I I GE(mina) LECXIIICE

F L A ( v i u s ) ELIOD(orus) I f L A E L 101
Ştampilă cunoscută la A p u l u m , U l p i a Traiana şi M i c i a . V a r i a n t e 15

ale acestei ştampile, la Sard şi A p u l u m , unde cognomenul apare în f o r m a

H E L I O , respectiv H E L I O D , dovadă că numele soldatului cărămidar
16 17

era Flavius Heliodorus.

17. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 12,1 χ 4,2 cm.

LEG(io) X I I I GE(mina) FA E C * W
FLA(vius) V I T A L I S

L i t e r a S inversată. Ştampilă cunoscută la A p u l u m 18

.
18. Cărămidă. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 13,7 χ 4,4 c m .

LEG(io) X I I I GE(mina) i^j L E C ^ l c î î Î C E V

IV(lius) D E I O T A R V S I ÎVDCIOTARVL

Literele V şi S (inversată) d i n terminaţia cognomenului în ligatură.

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . 19

19. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 13 X 4,5 cm.

LE(gio) X I I I GE(mina) UE Χ Π Ϊ Τ
I V(li) D E I O T A R I 11V D ο I O T A R I

Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . 2 0

20. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 13,3 X 4,5 cm

LEG(io) X I I I GE(mina)
IVL(ius) M A R C I A N V S

L i t e r a S jos. Ştampila este deja cunoscută la M i c i a . 2 1

1 5
C I L , I I I , 1629,20 ( = 8065,25,d) ( l e c t u r ă c o r e c t ă ) ; d a r S z i l â g y i , op. cit.,
V I I I , 124, c i t e ş t e g r e ş i t în r. 2 : F L ( a v i o ) A E L I O D(... ?).
1K
C I L , I I I , 1629,20 ; 8065,25, d.
1 7
I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 225, n r . 13.
1H
C I L , I I I , 8065, 27, e, şi 12613, c - d ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 180. L a noi şi
Szilâgyi n u se v e d e b i n e ο d i n G E ( m i n a ) , e l este î n s ă c o r e c t r e d a t în C I L , I I I .
V a r i a n t e , Szilâgyi, op. cit, X I I I , 181, 182.
19
C I L , I I I , 8065,29, a-b ; 12615, e-f ; Szilâgyi, op. cit., X I I I , 183 ; L . M ă r g h i t a n ,
R M , 1968, 5, p. 448, fig. 7.
2 0
C I L , I I I , 8065, 29, d ; Szilâgyi, op. cit, X I I I , 184 : L E G X I I I G E — d a r
G din L E G , desenat de altfel foarte s l a b , a p a r e d a t o r i t ă u n e i g r e ş e l i de l e c t u r ă a
epigrafistului.
2 1
C I L , I I I , 8065, 30, d ( = 12 616).

www.mnir.ro
252 CONSTANTIN C P E T O L E S C U şi L I V I U MĂRGHITAN

21. Ţigle. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 13 χ 4,4 c m .

L E - X I I I
MARjCIAVi

LE(gio) X I I I GE(mina)
IVL(ius) MARCIAN(us)

Ştampilă cunoscută la A p u l u m 2 2
.

22. Cărămidă. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 11 χ 5 cm.

LEG(io) X I I G(emina) hLEGXHiG n

IVL(ii) M A R C I A N I IVLMARCIANÎ
G r u p u l de l i t e r e C I A d i n cognomen în ligatură. Ştampilă cunoscută
la A p u l u m şi M i c i a . 2 3

Acest soldat cărămidar este p r o b a b i l identic cu cel care închină la

A p u l u m u n altar v o t i v : Soli invicto I Mythrae. C. Iulius I Marcianus, I
signif(er) leg(ionis) I XIII Gem(inae), I libens posuit *. 2

23. Cărămidă. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 11,5 X 3,6 cm.

IVLI SERENI
55Π
LEG(io) X I I I GEM(ina)

L i t e r a Ν inversată, M răsturnată ca u n W . Ştampilă cunoscută

la A p u l u m . 2 5

24. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 12 χ 4,8 cm.

LEG(io) X I I I G(emina)
LVCR(etius) A Q V I ( l a )
L £ C XI II G
Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi M i c i a . 2 6

S z i l â g y i , op. cit., X I , 164, c i t e ş t e a n t r o p o n i m i a L ( u c i u s ) M A R C l A N ( u s ?),

2 2

c î n d de fapt e l este [ i u ] L M A R C I A N ( u s ) ; I . I . R u s s u , A p u l u m , 5, p. 225, nr. 14.

2 3
C I L , I I I , 8065, 30, a, şi 12616 ; Szilâgyi, op, cit., X I , 163, d e s e n e a z ă şi
c i t e ş t e I V L ( i u s ) M A R C I A N ( u s ?).
2
'· V . C h r i s t e s c u , D a c i a , 3—4, 1927—1932, p. 623 ( = M . J . V e r m a s e r e n , C I M R M ,
I I , 1962).
2:
' I . I. R u s s u , A p u l u m , 5, p. 227—228, nr. 19 : . . . . S E R E N I / XIII GEW.
2 0
C I L , I I I , 1629, 22, a ; 8065, 31 ; 12617, 1 ; Szilâgyi, op. cit., I X , 134. U n
e x e m p l a r se a f l ă e x p u s şi în M u z e u l P o r ţ i l o r de F i e r ( D r o b e t a - T u r n u S e v e r i n ) , d a r
este îndoielnic c ă p r o v i n e d i n c a s t r u l de acolo.

www.mnir.ro
Ţ I G L E ŞI C Ă R Ă M I Z I Ş T A M P I L A T E D E L A MICIA 253

25. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 11 χ 5 cm.

LEG(io) X I I I GE(mina) Γ£Ε j r v 111
LOCRETI(u)S L LO C V E T I l
ACV(i)LA r ACVLA/O
Variantă a ştampilei anterioare. De remarcat g e n t i l i c i u l Locretius.
L i g a t u r i : L E , CV'.
26. Fragment de ţiglă. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 9 χ 4,8 cm. Foarte
uzată. I m p r i m a r e inversă ; r . 2 este cu litere răsturnate.

[mem]MI(us) F R O N T O
[leg(io)] X I I I GEM(ina) M10 II
Literele N T în ligatură. A n a l o g i i la A p u l u m 2 7
.
27. Fragment de ţiglă. D i m e n s i u n i l e (păstrate) ştampilei : 4,5 X
X 2,5 cm.
L E G (io) X I I [ i gem(ina)]
POMPfoni fortis] Je/v\f
Ştampilă cunoscută la A p u l u m 2 8
.
28. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 11 X 5 cm

LEG(io) X I I I GE(mina) LECXHlC t

STA(tius) S E N T I A ( n u s ) ίΎΛ ΚΕΝΤΙΑ
Ştampilă cunoscută la A p u l u m şi U l p i a Traiana . 2 9

29. Cărămizi. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 15,5 χ 5 cm.

L E G (io) X I I I GEM(ina) PÎtcVIlKf M η

VLP(ius) F R O N T O

Ştampila este cunoscută la A p u l u m , U l p i a Traiana, M i c i a şi Cenad 3 0

.
2
' Szilâgyi, op. cit., X , 148, şi X I , 153, c i t e ş t e g r e ş i t g e n t i l i c i u l : M E M N I ( u s ) ;
I. I. R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 226, n r . 16.
2 8
Szilâgyi, op. cit., V I I I , 123 ; I . I. R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 226—227, n r . 17.
2 9
C I L , I I I , 8065, 33, g—h ( = 12618, h) ; Szilâgyi, op. cit., V I I I , 118 : d a r A
din S T A ( t i u s ) n e i m p r i m a t (sau n u a fost distins de epigrafist, c a r e de altfel n u
înţelege n i c i g e n t i l i c i u l ) . î n C I L l i t e r a r e s p e c t i v ă e r a r e d a t ă p u n c t a t ă , ceea ce
î n s e a m n ă c ă e r a s l a b i m p r i m a t ă . V a r i a n t ă l a Szilâgyi, op. cit., V I I I , 117. C f . î n c ă
I. I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 228, nr. 20 : l e c t u r ă c o r e c t ă .
3 0
C I L , I I I , 1629, 24 ; 8065, 34 ( = 12619, f) : [ 1 ] E G X I I I G E / V L P F R O N T ; a r
fi o v a r i a n t ă a ş t a m p i l e i noastre, d a c ă n u c u m v a u l t i m a l i t e r ă d i n a m î n d o u ă
rîndurile, slab i m p r i m a t ă , lipseşte. Ş t a m p i l a de l a U l p i a T r a i a n a , C I L , I I I , 1629,
24, c : L E G X I I I . . . / V L P Y P . . . . , r ă m î n e n e î n ţ e l e a s ă de ed. C I L , I I I ; în loc de literele
Y P trebuie citite F (ca u n lambda, a ş a c u m a p a r e şi l a noi) şi R (nu P ) , d e c i :
V L P ( i u s ) F R f o n t o ] . Szilâgyi, V I I , 112 ; v a r i a n t e , V I I I , 113, 114. L . M ă r g h i t a n , R M .
1968, 5, p. 446, v a r i a n t a L E G X I I I G E / V L P F R O N (litera Ν i n v e r s a t ă ) ; ibidem,
p. 448. C ă r ă m i z i c u n u m e l e l u i U l p i u s F r o n t o a u a p ă r u t şi în t h e r m e l e de l a
A p u l u m , î m p r e u n ă c u cele a l e l u i A n n e u s S a t u r n i n u s : v e z i R d m e r in Rumănien,
K o l n , 1969 (catalogul e x p o z i ţ i e i de l a K ô l n , f e b r u a r i e - m a i 1969), p. 116—117,
siglele C 23 şi C 24.

www.mnir.ro
 254 CONSTANTIN C. P E T O L E S C U şi L I V I U MĂRGHITAN

30. Fragment de ţiglă. D i m e n s i u n i l e ştampilei : 12 χ 2,8 cm.

[ l ] E G ( i o ) X I I I GE(mina) H E j r a ]
<rXXMCEHh
A n a l o g i i la A p u l u m . Este singura inscripţie tegulară cunoscută
3 1

pînă acum la M i c i a avînd a n t r o p o n i m u l în acelaşi rînd cu numele

legiunii.
M u l t e d i n t r e cele 30 de ştampile prezentate m a i sus sînt deja cunos­
cute p r i n numeroase exemplare descoperite la A p u l u m şi în alte locuri.
Acest m a t e r i a l tegular, reprezentînd «materia copioasă p e n t r u u n i m p o ­
zant r e p e r t o r i u arheologic-epigrafic, u n mic „corpus"» , poate beneficia, 3 2

în ceea ce priveşte încadrarea cronologică, de rezultatele cercetărilor

arheologice d i n thermele de la M i c i a .
A s t f e l , u n canal de piatră p e n t r u evacuarea apei d i n t r - u n bazin a
fost pavat cu 22 de cărămizi, toate ştampilate cu numele unor m i l i t a r i
d i n legiunea X I I I Gemina . Canalul şi bazinul se leagă organic şi s t r a t i ­
3 3

grafie de u n complex constructiv m a i mare, care c u p r i n d e toată l a t u r a

de vest a thermelor (cercetată în a n i i 1971—1974) ; sub acesta se află
u r m e l e construcţiei iniţiale a thermelor. Acest complex constructiv
datează de la refacerea d i n anul 193 a thermelor, atestată e p i g r a f i c . 34

(O altă refacere a a v u t loc în t i m p u l domniei împăratului Severus

Alexander ) . 3 5

P r o b a b i l că întreg m a t e r i a l u l tegular de la M i c i a cu ştampilele

l e g i u n i i X I I I Gemina datează d i n aceeaşi v r e m e . Cercetările d i n thermele
de la M i c i a aduc astfel o contribuţie esenţială, care n u este nevoie a m a i
f i subliniată, la datarea acestei categorii de epigrafe descoperite în Dacia
Superior : sfîrşitul secolului a l I I - l e a e.n.
La M i c i a există şi alte menţiuni despre legiunea X I I I Gemina : doi
beneficiari consulari pun nişte inscripţii v o t i v e , iar o vexilaţie este 3 6

menţionată într-o inscripţie pusă pe dealul Bejan de lîngă Deva . Dar 3 7

nici d i n inscripţii, n i c i după ştampile, n u rezultă că legiunea sau o parte

a ei a staţionat la M i c i a . Produsele atelierelor de cărămidărie ale
3 8

l e g i u n i i staţionate la A p u l u m erau răspîndite în l o c u r i d i f e r i t e ale p r o ­

v i n c i e i . Numeroasele cărămizi purtînd ştampile identice, dar descoperite
3 9

în l o c u r i diferite, ar arăta că, într-adevăr, cărămizile au fost aduse m a i

degrabă de la A p u l u m , pe Mureş eventual, decît că aceiaşi soldaţi au
lucrat cărămizi în l o c u r i d i f e r i t e ale provinciei, destul de depărtate d i n
punct de vedere geografic.

3 1
Szilâgyi, op. cit., V I , 95 ; I. I. R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 224, a p u d nr. 12.
Szilâgyi citea n u m e l e s o l d a t u l u i c ă r ă m i d a r H E R M ( e s ) , deşi c h i a r d i n d e s e n u l s ă u
se vede c l a r c ă este H E R A .
3 2
I. I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 217.
3 3
D u p ă aceste ş t a m p i l e s - a u scos e s t a m p a j e în c e a r ă , a f l a t e a c u m l a M u z e u l
de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a .
3
'· C I L , I I I , 1374.
3 5
C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 35, nr. 1.
3 0
C I L , I I I , 7859 ; C . D a i c o v i c i u , A C M I T . 3, p. 39, n r . 9.
3 7
C I L , I I I , 12565.
3 8
C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 24, nota 28.
3 9
I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 219, nota 4.

www.mnir.ro
ŢIGLE ŞI C Ă R Ă M I Z I ŞTAMPILATE D E L A MICIA 255

Aceşti m i l i t a r i care îşi însemnează numele pe cărămizi, desigur şefi

de ojficinae, erau p r o b a b i l gradaţi ai l e g i u n i i , ca acel C. I u l i u s Marcianus
(supra, nr. 20—22) despre care aflăm d i n t r - o inscripţie votivă de la A p u ­
l u m că era signifer . Inscripţiile tegulare ne ajută astfel să cunoaştem
40

n u m e l e a o serie d i n t r e aceşti comandanţi mărunţi ai l e g i u n i i X I I I

Gemina. în u l t i m u l sfert al secolului al I I - l e a e.n.
Publicarea acestor inscripţii tegulare este de asemenea interesantă,
deoarece ne p e r m i t e a cunoaşte formele specifice ale scrierii provinciale
de la p e r i f e r i a l u m i i romane . 41

I I . INSCRIPTIONES T E G V L A R V M A V X I L I O R V M
31. Fragmente de ţigle.

'v Ι Λ ο .

Pe u n f r a g m e n t se păstrează d i n ştampilă (dimensiuni : 5 X 4,5 cm) :

A
CAMP
Pe a l t u l (dimensiunile ştampilei : 7 X 4,5 cm) :
ALAE
. . . MPAGONVM
Ştampila completă este deci următoarea :
ALAE
CAMPAGONVM
Unitatea este documentată la M i c i a p r i n t r - o serie de i n s c r i p ţ i i . 42

Inscripţiile datate sînt d i n t i m p u l domniei împăraţilor C a r a c a l l a şi 43

F i l i p A r a b u l . Pe ştampile, este p e n t r u p r i m a dată cînd apare la M i c i a

4 4

şi în Dacia.
32. Fragmente de ţigle.

a) C O H . . . lungimea f r a g m e n t u l u i de ştampilă = 5 cm) ;

b) . . . I C O M (lungimea f r a g m e n t u l u i de ştampilă = 8,2 cm) ;
c) . . . C O M (dimensiunile f r a g m e n t u l u i de ştampilă : 7,6 χ
2,6 cm).
m
Supra, nota 24.
''' I . I . R u s s u , „ A p u l u m " , 5, p. 218 (supra, nota 2).
4 3
B i b l i o g r a f i a l a C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 25 ; I. I . R u s s u , S C I V , 21, 1970,
1, p. 162—163 ; idem, S C I V , 23, 1972, 1, p. 67.
4 3
C I L , I I I , 1377, 1378.
'•'· C I L , I I I , 1380.

www.mnir.ro
256 CONSTANTIN C P E T O L E S C U şi L I V I U MĂRGHITAN

Ştampila completă se prezintă astfel :

COH(ors) I I C O M ( m a g e n o r u m ) 45

Unitatea apare între trupele provinciei Dacia în diploma d i n a n u l

110 , apoi între cele ale Daciei S u p e r i o r . Garnizoana a avut-o la
46 47

M i c i a în tot t i m p u l stăpînirii romane . 4 8

33. Fragmente de cărămizi (lungimea ştampilei = 7, respectiv

9 cm). I m p r i m a r e inversă.

. . H I I F L CO . . . (partea finală slab imprimată) ;

F L C O M S (partea de sus a l i t e r e i S slab imprimată).
întreagă, ştampila este următoarea :
COH(ors) I I FL(avia) COM(magenorum) S ( a g i t t a r i o r u m ) 49

34. Fragment de cărămidă cu ştampila inversată. D i m e n s i u n i l e

ştampilei : 9,5 X 2,6 c m . Chenarul ştampilei m u l t adîncit.

CO(hors) SE(cunda) FL(avia) [com(magenorum)]

I n t r e numărul de ordine (SE) şi g e n t i l i c i u l unităţii (FL) se vede
i m p r i m a t m i n e r u l ştampilei.

35. Ştampile pe numeroase ţigle, întregi şi fragmentare.

COH(ors) I I H(ispanorum)

Pe unele exemplare, litera O este m a i mică decît celelalte. Numărul

de ordine a l cohortei poartă u n siciliens deasupra, ceea ce este o bună
indicaţie că ştampila este imprimată invers.
O ştampilă pe cărămidă, descoperită m a i de m u l t şi în condiţii
neprecizate, atesta deja această unitate la M i c i a . Cercetările d i n t h e r m e 50

au scos la iveală u n număr foarte mare de ştampile ale acestei unităţi.

C f . Szilâgyi, op. cit., X V I I I , 253.

4 0
C I L , X V I , 163.
4 7
C I L , X V I , 90, 117.
4 8
B i b l i o g r a f i a l a I . I . R u s s u , A c t a M N , 6, 1969, p. 172.
4 0
C f . C I L , I I I , 8074, 14, a (Micia) : f ă r ă i n d i c a t i v u l S(agittariorum).
r,n
C I L , I I I , p. 220. V e z i C . D a i c o v i c i u , A C M I T , 3, p. 25, nota 28.

www.mnir.ro
ŢIGLE ŞI C Ă R Ă M I Z I ŞTAMPILATE D E L A MICIA 257

Deşi m u l t e d i n t r e ele sînt bine i m p r i m a t e şi bine conservate, ele n u a u

fost, de la început, nici bine citite, n i c i corect i n t e r p r e t a t e . 51

Prezenţa cohortei I I H i s p a n o r u m la M i c i a datează d i n perioada i n i ­

ţială de construcţie a thermelor ; căci diploma militară d i n a n i i 158/159 b 2
r

apoi şi cele d i n a n u l 164 , atestă unitatea în Dacia Porolissensis. Dar

53

aceste documente epigrafice reprezintă p e n t r u cohors I I H i s p a n o r u m

n u m a i prima atestare în armata n o i i p r o v i n c i i . A n i i 158/159 reprezintă u n
terminus ante quem a a v u t loc t r a n s f e r u l unităţii pe graniţa de n o r d .
Provincia Dacia Porolissensis este atestată ca existînd la 2 i u l i e 133 p r i n
diploma de la G h e r l a . I n această diplomă, cohors I I H i s p a n o r u m n a
5 4

este menţionată ; dar diploma aminteşte n u m a i cîteva unităţi (2 ale şi

6 cohorte), ceea ce reprezintă doar o parte d i n exercitus Daciae Poro­
lissensis. N u este exclus ca unitatea să f i plecat pe graniţa nordică î n c ă
de la crearea n o i i p r o v i n c i i . 5 5

Este drept că n i c i o ştampilă a acestei unităţi n u a fost descoperită

în condiţii stratigrafice clare, d i n care să reiasă fără d u b i u că u n i t a t e a
a lucrat la construcţia iniţială (faza I) a thermelor. Dar, pe de altă parte,
este foarte problematic a susţine, în stadiul actual al documentării e p i ­
grafice, că unitatea a fost detaşată d i n Dacia Porolissensis la M i c i a pe
t i m p u l l u i Severus Alexander, p e n t r u a reface thermele, cum s-a încercat
mai recent a se susţine pe baza completării a r b i t r a r e a inscripţiei miciense
fragmentare atestînd refacerea băilor în t i m p u l acestui î m p ă r a t . 56

Ştampilele publicate aici, m u l t e reprezentînd t i p u r i n o u cunoscute

la Micia, se adaugă la r e p e r t o r i u l epigrafic al acestei aşezări m i l i t a r e şi
civile, aducînd totodată şi unele contribuţii la istoria militară a Daciei
romane.

5 1
Oct. F l o c a , F e r e n c z i Ş t e f a n , L . M ă r g h i t a n , Micia. Grupul de cuptoare pentru
ars ceramică, Deva, 1970, p. 9, citesc ş t a m p i l a : C O H I I H I S . D a r pe numeroase
exemplare, perfect c o n s e r v a t e ( p ă s t r a t e în t e g u l a r i u l Muzeului judeţean Deva), se
vede c l a r c ă d u p ă literele C O H I I H n u m a i u r m e a z ă altele, c i , m a i întîi, m i n e r u l
obiectului pentru imprimarea ştampilei, apoi un desen care, asociat cu numele
unităţii, poate f i u n semn distinctiv al acesteia (A. J. Reinach, Signa militaria,
s.v. D A , I V , 2, p. 1307—1325 ; cf. C . C . Petolescu, Cohors II Hispanorum la Micia,
„ S a r g e t i a " , 9, 1972, p. 44 şi nota 24).
5 2
C I L , X V I , 110.
5 3
C I L , X V I , 185 ( P a l a t o v o - T h r a c i a ) ; Materiale, 2, 1956, p. 703 şi u r m . (Gilău) ;
G . F o r n i , „ A t h e n a e u m " , N . S . , 36, 1—4, P a v i a , 1958, p. 131 şi u r m . (Căşei).
M
C . D a i c o v i c i u - D . P r o t a s e , J R S , L I , 1961, p. 63 şi u r m . ; A c t a M N , 1, 1964,
p. 174 şi u r m .
5 5
C . C . Petolescu, „ S a r g e t i a " , 9, 1972, p. 43—49.
5 6
C. Daicoviciu, A C M I T , 3, p. 35, nr. 1. Cf. Oct. Floca, Ferenczi Ştefan,
L . M ă r g h i t a n , op. cit., p. 9—10.

www.mnir.ro
258 C O N S T A N T I N C . P E T O L E S C U şi L I V I U M Ă R G H I T A N

T U I L E S E T B R I Q U E S ESTAMPILLÉES DÉCOUVERTES
DANS L E S THERMES D E MICIA

— Résumé —

L e s auteurs p r é s e n t e n t 36 b r i q u e s et tuiles e s t a m p i l l é e s t r o u v é e s a u cours

des fouilles a r c h é o l o g i q u e s d a n s les b a i n s r o m a i n s de M i c i a (Veţel, d é p . de H u n e ­
doara), e f f e c t u é e s e n 1967—1969 et 1971—1972.
Nous ne c o n s i d é r o n s pas utile r e p é t e r i c i l e texte des e s t a m p i l l e s ; nos lecteurs
é t r a n g e r s p o u r r o n t l e s s u i v r e assez f a c i l e m e n t d ' a p r è s l e s d e s s i n s et l a t r a n s c r i p t i o n
(échélle 1 : 4 ) .
L e s p l u s n o m b r e u s e s a p p a r t i e n n e n t à l a légion X I I I G e m i n a (n°s 1—30). L e s
circonstances s t r a t i g r a p h i q u e s de l a d é c o u v e r t e m o n t r e n t qu'elles datent à l a f i n d u
I I s i è c l e d e n.è.
e

Cinq estampilles appartiennent a u x formations auxiliaires q u i ont t r a v a i l l é

a u x bains : ala 1 Hispanorum Campagonum (n° 31), cohors II Flavia Commagenorum
(nos 32—34) et cohors II Hispanorum ( n " 35). L a d e r n i è r e a p r i s p a r t à l a c o n s t r u c ­
tion i n i t i a l e des bains. D ' a u t r e part, l a cohors II Flavia Commagenorum, qui a eu
son siège d a n s le c a m p de M i c i a p e n d a n t l ' é p o q u e tout e n t i è r e de l a d o m i n a t i o n
r o m a i n e e n D a c i e , a p r i s part, p e u t - ê t r e , à c ô t é de l'ala I Hispanorum Campagonum,
à l a reconstruction d e s bains, sous les r è g n e s d e S e p t i m e S é v è r e ( C I L , I I I , 1374) et de
S é v è r e A l e x a n d r e ( A C M I T , 3, 1931, p. 35, n» 1).

www.mnir.ro
 IN J U R U L UNUI NOU E X E M P L A R
A L C E L U I DINTH F O R M U L A R DIPLOMATIC
TIPĂRIT ÎN L I M B A ROMANA

de A L E X A N D R U LIGOR

R e a m i n t i m p r i m u l act tipărit la n o i pe foaie volantă, datînd d i n

20 decembrie 1642 ; erau cunoscute atunci, în t i m p u l d o m n i e i l u i Vasile
L u p u . în f o r m a amintită, hotărârile S i n o d u l u i întrunit în oraşul Iaşi, luate
de o seamă de teologi d i n Constantinopol, Rusia şi M o l d o v a p e n t r u
afurisirea capitolelor l u i C h i r i i L u k a r i s p a t r i a r h u l ca făcînd parte d i n erezia
calvină I n anul 1667, aprilie 10, era tipărit cunoscutul j u r ă m î n t depus
de G r i g o r i e Vodă Ghica în faţa l u i Julius S. R. Ecleriae Cardinalis Spinola . 2

Nici u n u l d i n t r e documentele citate n u poate f i înscris însă în f a m i l i a

f o r m u l a r u l u i d i p l o m a t i c românesc. P r i m u l era tipărit în l i m b a greacă ;
cel de al doilea în l i m b a latină. Intîiul apărea într-adevăr la Iaşi, însă ca
unicat, ocazional ; cel de al doilea ieşea de sub teascuri vieneze. N i c i
p r i m u l , n i c i cel de al doilea n u serveau ca formulă (schemă) p e n t r u alte
acte româneşti.
I n t r - u n a r t i c o l publicat în a n u l 1942, p r o f . A u r e l i a n Sacerdoţeanu 3

arăta că, deşi p e n t r u t i m p u r i l e m a i vechi ( m u l t înainte de domnia l u i

Constantin Brîncoveanu), n u n i s-au păstrat exemplare ale f o r m u l a r u l u i
diplomatic, avem m o t i v e să credem în existenţa sa. A r g u m e n t e de o r d i n
logic sînt, şi n u puţine. „Pentru m a i tîrziu însă — nota domnia sa —
putem face dovada acestui f o r m u l a r . Cînd s-au înmulţit chestiile generale
el a devenit i n e v i t a b i l . S-a mers încă m a i departe încît s-a şi tipărit.
Astfel pentru vremea l u i Constantin Brîncoveanu aveam două ediţii
(subl. n.) ale u n u i astfel de f o r m u l a r tipărit. U n u l este d i n 20 octombrie
1713 (7222), o scutire de dajdiă p e n t r u sălişte acordată l u i Oprea Belega
din Piatra Mehedinţi, s l u j i t o r în cruce cu P ă t r u Başcoveanu * şi a l t u l d i n

1
B i b i . A c a d . R . S . R o m â n i a , Foi volante, n r . 301. V e z i A l . T . D u m i t r e s c u , Foi
volante din colecţiunea Academiei Române, 1642—1866. Listă întocmită de..., Bucu­
reşti, 1912, p. 20. D e s p r e S i n o d , v e z i şi N . Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a
vieţii religioase a românilor, v o l . I , ed. a I l - a , B u c , p. 309—313.
2
B i b i . A c a d . R . S . R o m â n i a , Foi volante, n r . 302 ; A l . T. D u m i t r e s c u , loc. cit.
3
Formularul în diplomatica română, „Revista Arhivelor", V/l, Bucureşti,
1942, p. 246—248.
'' C . S. N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r , Documente olteneşti, C r a i o v a , 1933, p l . 22. V e z i şi
aici fig. 1.

www.mnir.ro
260 A L E X A N D R U LIGOR

1710 (7218), cu aceeaşi scutire p e n t r u N a n u l ginerele l u i D o b r o m i r d i n

Pade — D o l j în cruce cu Vona", pe care îl şi reproduce (vezi şi aici, 5

fig. 2). Se citau atunci, doar două exemplare. Biblioteca Academiei

R. S. România păstrează u n alt exemplar al f o r m u l a r u l u i tipărit în
vremea l u i Constantin Vodă Brîncoveanu —· 1713 (7222) octombrie
20 — completat p e n t r u scutirea de dăjdii pe silişti a l u i L u p u l Brancea,
n e p o t u l l u i Lazăr ot Mătăsari ot sud. Mehedinţi, care era s l u j i t o r la
breasla păhărniceilor, la cruce cu u n c h i u l său L a z ă r (fig. 3). 6

P r i n t r e documentele medievale de curînd i n t r a t e în p a t r i m o n i u l

M u z e u l u i de Istorie al R. S. România se află şi u n f o r m u l a r tipărit, com­
pletat (textnmanuscris), datînd d i n 7218 (1 septembrie 1709 — 31 august
1710), p r i n care Constantin Brîncoveanu, v o i e v o d u l Ţării Româneşti,
poruncea boierilor care strîngeau dăjdiile de la l o c u i t o r i i judeţului Mehe­
dinţi : „să vă feriţi de sluga domniei meale (Şărban ot Răsipiţi, ot sud.
Mehedinţi, care iaste s l u j i t o r la brasla păhărniceilor, la cruce c u frate-său,
Pascul), n i m i c i i v a l să n u - i faceţu de dăjdile ce să punû pre silişti" 7

(fig- 4).
Starea de conservare a acestui exemplar, necunoscut pînă acum, n u - i
prea fericită ; în transcrierea ce facem m a i jos, întregirea t e x t u l u i (acolo
unde d o c u m e n t u l o r i g i n a l prezintă r u p t u r i ) a fost cu putinţă n u m a i dato­
rită existenţei exemplarelor menţionate *.
„ t MJICTÏK) BJKÎIO, IcaaH <K>a)CTaHAHH ΒΟβΒΟ,π, n rcn^pb 3eMJi 8

<B>jiaxcKOH. j^aeaTb rcnACTBa MH cîio noBtJieH'ho rcncTBa M H ' slugii

domniei meale, lui Şărban ot Răsipiţi, ot sud. Mehedinţi, care iaste
s < l u > jitorù la brasla păhărniceilor, la cruce cu jrate-sëu Pascul , ca 10

să f < i e î n > pace de toate dăjdile cîte esu peste anù în ţara d o m n i e i

5
Art. cit. ; A r h . St. B u c , A . N . , L X I V / l (fost „ I s t o r i c e n o i " , p a c h . X X I , doc.
nr. 1). N - a v e m c e r t i t u d i n e a datei de zi ; cea s t a b i l i t ă de a u t o r n u o socot p r e a
a p r o p i a t ă de a d e v ă r . O b s e r v ă m l a l i t e r a - c i f r ă d i n a c t u l p u b l i c a t de C . S. N i c o l ă e s c u -
P l o p ş o r , c a şi l a cel ce-1 v o m cita m a i jos, aflat l a B i b i . A c a d . R . S. R o m â n i a , K,
u n g h i u l f o r m a t de cele d o u ă b a r e e inexistent l a l i t e r a - c i f r ă a a c t u l u i d i n 7 218 d e
la A r h . St. B u c . P o a t e f i v o r b a , p r e a bine, şi de c i f r a 10. R ă m î n e m însă în d o m e n i u l
presupunerilor.
(i
Doc. C X X X - 2 7 . C i t a t doar, f ă r ă a fi descris (natura l u c r ă r i i n u o i m p u n e a ) ,
de c ă t r e N i c o l a e Stoicescu, Curteni şi slujitori. Contribuţii la istoria armatei române,
E d . m i l i t a r ă , B u c u r e ş t i , 1968, p. 73.
7
Achiziţii, oferta n r . 471/29.XI. 1972, nr. inv. 31.450.
* C u n o a ş t e r e a şi a c e l u i de a l p a t r u l e a e x e m p l a r ne d ă posibilitatea efec­
tuării unor î n t r e g i r i „ r e c i p r o c e " ; de pildă, p e n t r u d o c u m e n t u l p ă s t r a t l a A r h . S t .
Buc, ce p r e z i n t ă l a î n c e p u t u l t e x t u l u i o m i c ă r u p t u r ă , ştim a c u m , c u certitudine,
u l t i m a l i t e r ă a c e l u i de a l doilea c u v î n t t i p ă r i t : HD şi n u i i , a ş a c u m , greşit, e
e t r a n s c r i s în a r t i c o l u citat. D e asemenea, se poate întregi şi textul d o c u m e n t u l u i
p u b l i c a t de C . S. N i c o l ă e s c u - P l o p ş o r .
H
C o m p l e t ă r i l e t e x t u l u i (în l o c u r i l e rupte d i n original) sînt a t e n ţ i o n a t e p r i n
î n c a d r a r e a lor î n t r e p a r a n t e z e a s c u ţ i t e < . . . > . L i t e r e l e s u p r a s c r i s e sînt c o b o r î t e în
rînd. C u v i n t e l e s l a v o n e p r e s c u r t a t e în o r i g i n a l a u fost t r a n s c r i s e a i d o m a ; c u v i n t e l e
r o m â n e ş t i însă a u fost î n t r e g i t e .
9
A d i c ă : „Din m i l a l u i D u m n e z e u , l o a n C o n s t a n d i n , voevod şi d o m n a l Ţ ă r i i
Româneşti. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele".
1 0
C u v i n t e l e s u b l i n i a t e sînt, în o r i g i n a l , m a n u s c r i s e .

www.mnir.ro
PRIMUL FORMULATOR DIPLOMATIC ROMANESC TIPĂRIT 261

meale pe silişti. P e n t r u c ă fiindù pînă acum de da şi s l u j i t o r i i l a u n -

< i l e d ă j d i > pe silişti, acum amù socotitù domniia m i a de i-amù alesù
< c a să-şî d e a > fieştecare s l u j i t o r i u b i r u l osebi, după cumu iaste s c r i ­
b i i în vistieria d > o m n i i meale şi după cumù sîntù scrişî şi în ioile
ca < r e s-au datu la c ă p > eteniile lor, pecetluite cu i n e l u < 1 > domniei
meale, iară a < l t v a l n i m i c i i s ă > n u m a i aibă.
D r e p t aceaia poruncimûsi dumneavoastră, boiari ca < r i i m e r > geţi
cu dăjdi într-acestii judeţ, să ν < ă > feriţi de sluga domniei mea < l e ce
s c r i > e m a i susû, nimieù v a l să n u - i faceţi de dăjdile ce să punîi pre
sili < şti ; î n > t r - a l t i i c h i p să n u faceţi.
H HcaMb pe^e rcncTBa ΜΗ. M cua <...AHb> JIÎT JCHÎ . 1 1

Ιω KoCTaHflHH Βω€Β<ΟΑ>, MJ1CTÏK) BjKÏK) TflHb".

Document original, l i m b a română, hîrtie, 1 filă, 215 X 175 m m .
T e x t u l tipărit, de culoare neagră, exceptînd monograma domnească ;
aceasta, împreună cu pecetea, tipărite în roşu. Textul-manuscris, în cer­
neală neagră, uşor decolorată. C u m pecetea — p r i m a pecete tipărită în
Ţara Românească pe u n act — n u a fost descrisă nici p e n t r u celelalte
exemplare, o facem acum, succint : rotundă, 0 = 25 m m ; în cîmp, corbul
conturnat, cruciat, cu aripile desfăcute, însoţit de soare şi lună, t i m b r a t
ie o coroană princiară ; iniţialele Κ- B. - KwcranjWH Bacapaô ; cîmpul s i -
gilar, propriuzis, împrejmuit de o coroană de l a u r i .
N i c i u n u l d i n t r e cele p a t r u exemplare n u poartă semnătura auto­
grafă a d o m n u l u i muntean.
I n t r e documentele emise i n 7218 (1 septembrie 1709 — 31 august
1710) — înţelegem n u m a i t e x t u l tipărit — n u există vreo deosebire, f i e
ea şi de amănunt, cum, o identitate perfectă, d i n acelaşi punct de vedere
aflăm şi între cele două acte datate 20 octombrie 1713. O asemănare pînă
la u l t i m u l detaliu, între cele p a t r u hrisoave aflăm în privinţa monogramei
domneşti, a peceţii şi conţinutului de idei a l t e x t u l u i tipărit. Identitatea în
unele detalii ale textelor tipărite, între cele două grupe de documente
(pe de o parte cele d i n 1 septembrie 1709 — 31 august 1710. iar pe de
altă parte cele d i n 20 toctombrie 1713), n u se menţine. Cîteva exemple :
ornamentul „crucii-ajută" prezintă m i c i , dar sensibile diferenţe ; în docu­
mentele d i n 1 septemdrie 1709 — 31 august 1710 c i t i m : „ 6 p a c n a " iar în cele
din 20 octombrie 1713 — „ 6 p Î c j i a " ; în cele m a i vechi exemplare,
rîndul al patrulea se încheie cu cuvîntul „toate", pe oînd în cele
ale anului 1713, acelaşi rînd are ca sfîrşit prepoziţia „de", adjectivul
„toate" f i i n d trecut la începutul rândului cinci ; şi alte n e p o t r i v i r i aflăm
în privinţa l o c u l u i ocupat de fiecare cuvânt în „planul general" al f o r m u ­
larului (asupra l o r nuA cazul să m a i insistăm) ; în actele emise în anul
1713 constatăm suprascrierea l u i Ν d i n cuvîntul „pentru" (finele rîndului
cinci), fapt neîntîlnit la p r i m e l e două hrisoave : în p r i m u l g r u p de acte
citim : „vistieria" (rîndul n r . 8), i a r în cel de a l doilea, „visteria"
acelaşi rînd).
Trei exemplare — excepţie face cel d i n p a t r i m o n i u l M u z e u l u i —
cuprind, fiecare, cîte două f i l e (una albă ; dimensiunile l o r : 215 χ 335 mm).
Cu siguranţă, d i n a c t u l de scutire de dăjdi pe silişti a l u i Şerban d i n

A d i c ă : „Şi însăşi d o m n i a m e a a m zis. L u n a < . . . z i l e > leat 7218".

www.mnir.ro
262 A L E X A N D R U LIGOR

Risipiţi, i n cruce cu fratele său, Pascul, au fost decupate atît ultima-filă

cît şi părţi — toate albe — d i n p r i m a ; tăieturile n u par a f i recente.
Urmărind textele — manuscrise, p u t e m uşor sesiza, la fiecare
document, mîna a l t u i grămătic. R e a m i n t i m că două d i n t r e ele au fost
emise în aceiaşi zi — 20 — a l u n i i octombrie 1713. înclin să cred că
actele n - a u fost completate la cancelaria domnească, ci la căpeteniile de
judeţe care aveau evidenţa t u t u r o r m i c i l o r s l u j i t o r i . Ε o ipoteză. Care
erau grămăticii ? I n stadiul actual al cercetării n u - m i pot e x p r i m a vreo
părere. I i greu de precizat c u m se numeau ei, dar n u i m p o s i b i l . Greu,
deoarece, să n u uităm, în vremea l u i C. Brîncoveanu au fost emise peste
13 000 acte. Studierea amănunţită a actelor v r e m i i ne-ar putea conduce
la cunoaşterea celor ce au completat aceste f o r m u l a r e . A t u n c i am şti
cu siguranţă şi locul completării lor.
Unde au fost tipărite hrisoavele de care ne ocupăm, ştiindu-se prea
bine că în t i m p u l domniei l u i Constantin Brîncoveanu se întemeiază
p a t r u n o i t i p o g r a f i i : două pe lîngă episcopiile de Buzău şi R i m n i c . a
treia la Snagov şi, în f i n e a patra, la Tîrgovişte. E x c l u d posibilitatea ca
ele să f i ieşit de sub teascurile m a i m u l t o r t i p o g r a f i i . Asemănările în
ceea ce priveşte t e x t u l tipărit sînt izbitoare ; diferenţele sînt nesemni­
ficative, neglijabile. Actele sînt oficiale, domneşti. Acest caracter oficial
al actului, i n e d i t u l său, ca şi g r a f i a ne sînt temei în localizarea t i p o ­
grafiei, îmi este greu să cred că o tipografie alta decît aceea domnească
de la m i t r o p o l i a bucureşteană ar f i fost autoarea.
Documentele prezentate au, c u m lesne se înţelege, o valoare deo­
sebită. Cele d i n 1 septembrie 1709 — 31 august 1710 (deci şi a c t u l aflat
în posesia Muzeului) sînt cele m a i vechi exemplare ale f o r m u l a r u l u i
d i p l o m a t i c tipărit la n o i în l i m b a română, cunoscute pînă acum. N u - i
exclus ca în v i i t o r să se descopere altele, datate ante 1709—1710. Pe
lîngă locul deosebit ce-1 ocupă în diplomatica românească — g r i j a l u i
Constantin Vodă Brîncoveanu de a s i m p l i f i c a trebile cancelariei n u poate
f i decît subliniată — , aceste acte v i n să demonstreze dezvoltarea consi­
derabilă a t i p a r u l u i românesc în aceea vreme. Ele se alătură numeroa­
selor opere tipărite în t i m p u l domniei l u i Constantin Brîncoveanu
voievod ; îmbogăţesc — fapt deosebit — zestrea tipăriturilor cu ca­
1 2

racter laic, atît de cunoscută : Gramatica slavonească, Snagov, 1697 , ,3

Floarea darurilor, Snagov, 1700 , P l u t a r h , Paralele greceşti

M
şi romane,
Bucureşti, 1704 , Pilde 15
jilozofeşti, Tîrgovişte, 1 7 1 3 , Alexandria, 16

< Tîrgovişte, 1 7 1 3 > . Ele a n t i c i p a u răspîndirea p r i n t i p a r a h r i s o v u l u i

u

d i n 1714 (7222) m a i 4, p r i n care Ştefan Cantacuzino, v o i e v o d u l Ţării

1 1
l o a n B i a n u , N e r v a H o d o ş , Bibliografia românească veche, tom. I , E d .
A c a d e m i e i R o m â n e , B u c u r e ş t i , 1903, p. 297—492. V e z i şi l o a n B i a n u şi D a n S i m o -
nescu, Bibliografia românească veche, tom. I V . E d . A c a d e m i e i R o m â n e , B u c u r e ş t i ,
1944, p. 26—41.
1 3
l o a n B i a n u , N e r v a H o d o ş , op. cit., p. 351—354.
'' Ibidem,
ι
p. 393—395.
15
Ibidem, p. 460—462.
16
Ibidem, p. 487—489.
17
Ibidem, p. 486—487.

www.mnir.ro
PRIMUL F O R M U L A T O R DIPLOMATIC ROMANESC TIPĂRIT 263

Româneşti abroga darea văcăritului , o r i apariţia actului p e n t r u scutirea

l8

de dări a s l u j i t o r i l o r , emis de loan A l e x a n d r u Mavrocordat, v o i e v o d u l

Ţării Româneşti, la 1 m a i 1717 (7225) . 19

Că domniei l u i Brîncoveanu îi corespunde o apăsătoare fiscalitate,

f a p t u l îi u n a n i m acceptat şi lesne de argumentat, cu osebire p r i n Anatef-
terul său şi p r i n Condica de venituri
2 0
şi cheltuieli de la leatul 7202—
7212 (1694—1704) . I n privinţa micilor 2 I
slujitori — c u m Şerban d i n
Risipiţi, s l u j i t o r la breasla păhărniceilor, în cruce cu fratele său, Pascul
—• v o m face cîteva observaţii. Spre finele veacului a l X V I I - l e a s l u j i t o r i i —
posesori de t i t l u r i de dregători subalterni —• organizaţi în bresle (păhăr-
nicei, vornicei etc.), n u m a i pot f i confundaţi cu călăraşii şi dorobanţii. E i
şi înainte n u aveau în exclusivitate atribuţii m i l i t a r e . I n t i m p u l şi m a i
ales după domnia l u i Brîncoveanu aceştia v o r f i angrenaţi tot m a i intens
în activitatea productivă (agricolă, meşteşugărească etc.).
P r i n «Cartea de seam < a > cea mare l a slujitori», d i n 1 decembrie
1697, Brîncoveanu stabilea b i r u l osebit p e n t r u aceştia, „ca să n u m a i f i e
amestecaţi cu ţara", fiecare f i i n d obligat să plătească u n ban şi j u m ă ­
tate . Despre b i r u l „osebit" ne vorbesc şi alte acte, p r i n t r e care şi cel
2 2

păstrat de M u z e u l nostru. A c t u l de care ne ocupăm (1 septembrie

1709 — 31 august 1710) menţionează : „acum amu socotiţii domniia mia
de i - a m u aleşii ca să-şi dea fieştecare s l u j i t o r i u birulù osebï". Cred că
f o r m u l a r u l brîncovenesc n u putea f i emis deci, decît post 1 decembrie
1697. A r g u m e n t e l e de m a i jos v i n chiar să susţină ideea p o t r i v i t căreia,
momentul posibil de emitere a f o r m u l a r u l u i n u - i m u l t anterior văleatului
7218. Grelele obligaţii feudale, care p r i v e a u şi această categorie socială
— a s l u j i t o r i l o r —, fac ca nemulţumirile să sporească. Numărul s l u j i t o ­
rilor mărunţi scade, mulţi îşi p i e r d ocinile, renunţă la slujbă, cad în starea
de totală dependenţă faţă de stăpînul feudal sau se risipesc, lăsînd întinse
pămînturi nelucrate. Consecinţele v o r f i fost destul de grave, unele d i n t r e
ele resimţite şi de vistieria domnească. Ne a m i n t i m , de asemenea, că
domnul Ţării Româneşti, încheind t r a t a t u l de alianţă cu P e t r u I . ţarul
Rusiei, făgăduia în vederea l u p t e i antiotomane o oaste destul de n u m e ­
roasă. Şi n u puţini oşteni u r m a u a f i recrutaţi d i n rîndul s l u j i t o r i l o r
mărunţi. Aceste realităţi trebuie că l - a u condus pe voievod la ideia scu­
t i r i i micilor s l u j i t o r i de unele d i n t r e sarcinile feudale şi, în p r i m u l rînd
de dăjdile pe silişti. F a p t u l că se recurge la tipar stă temei afirmaţiei —
chiar în condiţiile în care cunoaştem azi u n număr redus de exemplare
ale f o r m u l a r u l u i (nu avem m o t i v e de îndoială asupra descoperirii în
viitor şi ale altora) — p o t r i v i t căreia mulţi s l u j i t o r i d i n categoria celor
1 8
Bibi. A c a d . R. S. R o m â n i a , Foi volante, nr. 1 ; Ν. Iorga, Studii şi docu­
mente cu privire la istoria românilor, v o l . I I I , B u c u r e ş t i , 1901, p. 94 ; l o a n Bianu,
Nerva Hodoş, op. cit., tom. I , p. 492 ; A l . T . D u m i t r e s c u , op. cit., p. .3.
B i b i . A c a d . R . S . R o m â n i a , Foi volante, nr. 3 ; l o a n B i a n u , N e r v a
1 9
Hodoş,
op. cit., v o l . I I , B u c u r e ş t i , 1910, p. 1 ; A l . T . D u m i t r e s c u , op. cit., p. 3.
2,1
L a D i n u C . G i u r e s c u , Anatefterul — Condica de porunci a vistieriei lui
Constantin Brîncoveanu, în Studii şi materiale de istorie medie, v o l . V , E d . A c a d .
R. P. R o m â n e , B u c u r e ş t i , 1962, p. 353—505.
E d . C . A r i c e s c u , în „ R e v i s t a i s t o r i c ă a a r h i v e l o r R o m â n i e i " , B u c u r e ş t i , 1873 ;
2 1

vezi şi l a H a r a l a m b i e C h i r c ă , Veniturile vistieriei lui Constantin Brîncoveanu după

condica vistieriei, în Studii şi materiale de istorie medie, v o l . I., E d . A c a d . R . P.
Române, B u c u r e ş t i , 1956, p. 214—232 ( + 2 d i a g r a m e ) .
D i n u C . G i u r e s c u , op. cit., p. 387.
2 2

www.mnir.ro
264 A L E X A N D R U LIGOK

mărunţi au beneficiat, ce-i drept, treptat, cel puţin pe p a r c u r s u l : 1 sep­

t e m b r i e 1709—31 august 1710 şi 20 octombrie 1713 de scutirea de dăjdi
pe silişti ; mulţi s l u j i t o r i , însă n u d i n t r e cei înstăriţi, deoarece, ştiut este,
n u m a i atunci cînd unitatea fiscală — „crucea" — cuprindea o singură
persoană, ea era destul de înstărită . O r i f a p t u l că în aceste exemplare
23

ale f o r m u l a r u l u i (îndrăznesc să cred că şi-n toate cîte se v o r m a i afla),

cele trei c u v i n t e apar tipărite : „la cruce c u " , ne sînt reazăm spuselor.
Mulţi s l u j i t o r i au fost scutiţi, dar n i c i cum toţi, fiindcă d o m n i t o r u l ar f i
procedat în acest caz la tipărirea u n o r acte c u caracter general, identice,
p e n t r u toţi mărunţii s l u j i t o r i , fără a m a i lăsa loc p e n t r u completarea
•numelui fiecăruia. C u m s-a înţeles, s c u t i r i l e s-au făcut în m o d treptat,
astfel ca v i s t i e r i a domnească să n u aibă de suferit. D i n categoria celor
aflaţi în ierarhia socială pe o treaptă destul de joasă făceau parte şi cei
d o i fraţi : Şerban şi Pascul. Iată de ce, atunci cînd ne r e f e r i m la sarcinile
fiscale ale s l u j i t o r i l o r mărunţi d i n vremea l u i Constantin Brîncoveanu,
n u p u t e m face abstracţie de scutirea l o r de dăjdi pe silişti (locul unde
era sau este aşezat u n sat ; v a t r a satului ; loc necultivat).
De a l t f e l şi p r i n politica de s c u t i r i — desigur n u n u m a i şi n u în
p r i m u l rînd p r i n ea — se ajunge la o înviorare a vieţii p r o d u c t i v e în
'ultima perioadă a domniei l u i Brîncoveanu.
S a t u l Răsipiţi (Risipiţi), ot sud. Mehedinţi, azi comuna U n i r e a ,
situată în partea vestică a judeţului D o l j , este o localitate străveche. I n
2 4

actele de la începutul secolului al X V I I - l e a se precizează existenţa m u l t

anterioară a satului Risipiţi. Cea m a i veche mărturie documentară datează
d i n ti m a i 1617 ; h r i s o v u l slavon emis la acea dată de către A l e x a n d r u
Iliaş. v o i e v o d u l Ţării Româneşti se păstrează într-o tălmicire în l i m b a
română făcută de Dionisie Eclesiarhul în 1816 . Se hotăra ca moşnenii 2 5

d i n Risipiţi să r e i n t r e în stăpînirea satului ce fusese pe nedrept cotropit

de b o i e r i i Buzeşti. L u p t a moşnenilor împotriva boierilor Buzeşti n u a
fost deloc uşoară n i c i după această dată. Faptele f i i n d deosebit de i m ­
portante, reproducem m a i jos cîteva fragmente d i n alt act emis în
Bucureşti, la 2 a p r i l i e 1628 de voievodul A l e x a n d r u Iliaş . Ele se referă 2 6

şi la alte aspecte însemnate d i n viaţa satului Risipiţi. Despre h o t a r u l

s a t u l u i la acea dată : „Din Măgura Cerătului pînă la L a c u l Singur, la
două măguri gemene şi la dealu, pă calea Cuşmirului, la P i a t r a < l u i >
N a n şi pă D r u m u l P r u t u l u i sau a l Fîntînii, la h o t a r u l l u i Dobridor, de aci
pe d r u m u l Ascunsei, apoi iarăş la măgura v i i " . Acest vechi sat de moş­
neni a fost rumânit de b o i e r i i Buzeşti : „au fost bătrînă şi dreaptă moş­
t e n i r e încă de nainte vreme, din zilele altor bătrîni domni (subl. n.) şi t o t
a u stăpînit moştenitori (. . . ) acestu satu şi moşie cu bună pace pînă în
zilele Mihnei voevod. Apoi, cînd au jost atunci, în zilele Mihnei voevod,

C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , Istoria românilor,
2 3
vol. I I I , partea I I , Bucureşti,
1946, p. 694.
'· Judeţele
2
României Socialiste, ed. a H - a , E d . politică, B u c u r e ş t i , 1972, p. 250
<vezi şi h a r t a j u d e ţ u l u i D o l j ) .
2 5
A l . B ă r c ă c i l ă , Acte vechi inedite, în „Arhivele O l t e n i e i " , a n . I , nr. 2,
C r a i o v a , 1922, p. 230—234.
2
" Documenta romaniae historica, B. Ţara Românească, voi. X X I I , E d . Acad.
R . S. R o m â n i a , B u c u r e ş t i , 1969, doc. n r . 50, p. 99—102. L a < C . S. N i c o l ă e s c u — >
P l o p ş o r , Risipiţii — D o i j i u , „ A r h i v e l e O l t e n i e i " , a n I I , n r . 6, C r a i o v a , 1923, p. 126—
130, s u b d a t a de 1627 a p r i l i e 2.

www.mnir.ro
λ
.» .VI I N Fi SKI H luM K
I 11
I "tfwMmn GIM IIO*M(

kné^\\k{k XOMH'W Μ'$Μ Πί C r t f H L U l . n i -

• Κ
* Φ , Μ
"|* UJH C A ^ K H T U / ' f i Ï H ΛΑ Ο ^ Κ Η Λ Ι Πί C H A H L j ?

i Î K ? M AAţft t O K H U J U A M M AAfth y K A f l U J f c φ Η { 1 | » KApf Ι Λ ^ -

«HTO^H G H f & i W l f C ^«j ffau B I T ! CKt/Mfc ,f*nHlTipÎ* ΛΟ/MMl'fH ΛΛ«έΆΐ »

UJH K ? A U f dţ^uift , ω ί φοΗΛί KAff CAtf ^ A V * ΛΑ ΚαΠίΤΙΗΪΗΛΙ

4<νμ 9 nrW4ViiVf K V M I W« À O * H Î I H M ^ A Î , à ) iΑ Λ Τ S A A H H Μ * Κ Ι » I W A A "

~ φ*#Η<4 CASÎTA ^OMHUH M * ' * ! 11 p«»««

ΚΗΠ4 f i H & J > A < H I 1 M . M HU U fftf 1 iîlTMWM .

F
^;J: M 2 2 ) o c t o m b r i e 20. C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e v o d u l T ă r i i
1 7 1 ; 7 2
Româneşti
..corda s c u t i r e d e d a j d u p e silişti s l u j i t o r u l u i O p r e a B e l e g a d i n P i a t r a - Mehedinţi
la c r u c e c u P ă t r u B a ş c o v e a n u .

www.mnir.ro
/y\*VlH Wïl" t U U ' Κα·ΓΓΑΗ^ΗΝ CcHRCfţ Η Γ Π ^ Ι <ί*ΜΑ R A A ţfKOM . JUnATi
I I I ^ T W ^ H C»H ηθ#»'^ « HIM Γπ^ΙΤΜΜΗ CASyÏH Λ O M MIM M'£AI . j Λ , * *S*Îiff
ΰ' *·«-\ ' ïcÎjJ, — 4**" - Κ All IÎ'MPI C u V u C N T O f i A4GfĂ*fA4

ο·*··· β * / 1 1
Λ Α Κ#ίιι κ*. . . ~ ' ΚΑ r«ţ<t4niw> ^« « r w A T t

^ · * * ^ Μ Α Ι κVit p i πιιτι AMI /ι^'μ Λ Ο Μ Η Ϊ Ι Η Μ Ί At m C H A M Ş i , f l i W i t f κ%

φίΜΜ^ Π Α Ν * I K V M Α,Ι^Α UIM CAV*M»Ttt>#jM *A I ^ M M M ^ * * ^ ΠΙ CMAHl|i4 .

Λ>\**\\ A M I l O K j T H T i j,OMMtA M A A* M M 4 AAltkt Κ A l l * 4 J^i φ κ Ί α ΐ Ι KAI* CA^

KM|X\ U*f&, £ ^ Π * K & W l*Wf OflMt4 4 A M r r « * f IA i O M H f H Μ Ί Λ # »

ΙΠΜ , l , V f n K Î M i I A H T 4 C K j P H U J i t UIH ^ φ Ο Η Α ί KAf>( I A ^ ^ A V I AA KtHITI^fcAf A W * ,

mtlTAVMTf K^|»HÎAVA4 I O M H I I H Μ · ! A l « « f * ΑΑΤ RAA · Η * Μ Κ Ι I I H ^ M A 4 H K * .

J Μ Π Τ A V É \ mpinWMl UIH A, ^ M M - f i O M T * * CO«7 KA^I» M ' Î f l r t i j K ^ ^ ' i S K ^ H

4*T M H Î T 4 * % * | | C H * φΐΙΗΙΙ^ Α,Ι C A # T A ^ O M H I I M M ' £ A # f f f K i l l ΜΑΗ i V u , HH

M M « 4 M A l % H j ? M ^AVfftţfc Α,Ι A , * ' « ^ H A I W t R § i n 4 H#f CMAVUjfMf j | k T I A A T 4 ΚΗΠ 1 %

M ^ A n t j . M H ' «*i frirrfUAMt · ΜΙ|Α# Λ4Ψ «

ilfv ι ι o n I i l u v I i l v U u

F i g . 2. 1709 s e p t e m b r i e 1 — 1710 a u g u s t 30 (7218). C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e ­

v o d u l Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , a c o r d ă s c u t i r e de d a j d i i pe s i l i ş t i s l u j i t o r u l u i N a n u l , g i n e r e l e
l u i D o b r o m i r d i n Pade — D o l j , la cruce cu Vona.

www.mnir.ro
/ J À T Ï M îiïKÎW ÏWA KwfT4HX,HH f O f R O j î H Γπ^Ι* ^fA».AA K A A J T V ' O H · JUBATB
ΓπΛ/ΚΒΑΜΗ Q l H nO&fAfVfH ΓπΛ,ηΤΒΑΑΛΗ C.VSyjïÎ ΛοΛίΜΗΜ A H ^ I é / t V » ^ / - ^ ' ^

W At-i-zz-ii*a>> Wttïf ^i.t KAPI ISCTI CA)AKHTO» AAEfffM

Λ f t i κ-' -- A4 K i S V f Kft m ~ y , ι f ilsiuiôté- ΚΑ ίΊ,φ(Ι f P A f f * A e

T U M T f ^mm^HAf K A T I Π Ι Ρ Π AHfc ^IţApA J o A A H l f H AAliAf Πί CHAHIpfc . ΠΪ-

»TfV ΚΊ> φΪΝΝ^ Π Α Η Ί ΛΚ$ΛΑ 444,4 ω
" C4^JKHT«/fΊ « A4 O^HHAI 4, «15*4,' Πί C H A M I U .
4κ?ΑΛ ΑΑΑΙ f O K H T H T t Λ Ο Λ Ι Τ Α Α Λ Α 4,f ΜΛΛ AAf'ifc, KAWiUfc 4 / I ^ H f U J f K A i f C A V -
X H T o ' t H E H ^ A k uîff G $ 4,VrW K&Mfc M f T f CKfHtfc ^"fiMTff/lA JloAAKl'fH A«1iAf »
iUH J,tfn* Κ5?Λ16 f A H T f , C K I H U 1 1 9 UJH ^φθΗΛί K A i f C A V 4,ATIJ AA ΚίΠΙΚΙΗΪΗΑΙ
A W J 4 , n n C T A ^ H T I K V HHf A&fc AoAAHlfH Α\·ίΆί, Uf% A A T BA'A HHAArîrîfc Ι Ί Η Ϋ Μ Α
4HC1. J l j i Π Κ ΑϊΊ A Π Ο ί ώ ΐ Η Λ Η UJH ^ Μ Η · έ Β Ο Α ί Κ · * EOtt'p KAfÏH A A ' t y L H U H κΐί
4,V*4,H ^ T j i A f / f T I wVlffllJ C * M φΐ«Ηΐ( 4,« C A S V A jţOMNlfH AA'fAf f f C K f l f ΛΛ4Μ
i&4? HHAAHfifc C.4.U Π Η ^ Η φΛΉϋ,Ι 4,1 4,«JK4^f4f Ή«Π#Η4 Π ί ί C H A H l U H y ACTÎAA-T*

ΙίΗΠ* i l l ^ a l l L j H . H Hf AAAin (ft* 1 ΠίΚΑΜΝ . ΛΑΟ,Α, Ο - { Λ·ίίτ ,^(t» ·

Fig. 3. 1713 (7222) o c t o m b r i e 20. C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e v o d u l Ţ ă r i i R o m â n e ş t i ,

acordă s c u t i r e d e d a j d i i pe silişti s l u j i t o r u l u i L u p u l B r a n c e a , d i n M ă t ă s a r i — M e h e ­
dinţi, l a c r u c e c u u n c h i u l s ă u , L a z ă r .

www.mnir.ro
tyfiTm FÎ5KH» \WA ijiOPTAH^ItH KofRO^ H f fî^H #M4A,Wj{iKÔH . j^fii'rty^
I lΠ^ί«Γβ4/ΜΗ
l^iVMAUţ UCl'wnOrSifHÏM
l W n O r S « H f H lΓ π
Πΐ^ί ίΤΤββΑ
ΑΜ Η C A & l Ï H XOMHUH
CA8LI i'fof. ζ?Λ:Τ7 -
% p TÎJ Τ * ^ » pr =
~ i / * t . = = 5 = K^f ιΐίττί c. «ΜΤΟ^ ΛΑΚ^ΛΓ ΛΑ

Til' H^U Λl ^ Λ Α Κ ^ ΰ ^ . ^ / Γ η ^ ' , ι ί 1 = ~ ^ Λ ( ^ ψ ,*f, '., ,

4 f ^ »ruM>re

^ ' i S K ^ J M f ft A V I C i l n«<Tf A H l ^Af A O M H Ï f H M - & K Π(Γ

A J» . ΠίHTitf κ *

φΪΜΗΛ> Π Α Μ » ΑΙί#Μ UJH C A ^ K H T u / f Ï H ΛΑ i\j'r!

i l l i 5 ? M A M I f O K O T H T l ΙοΑΛΜΪΑ Μ Α A i « M l 4 4 1 Η y *>Hftpf ΚΛρΐ CA)t

«HToV KHf^Al WtÎÎfl /fini t t ^ M t M t T f CKpHC OMHlH M'£*f,

tTfHÏMAf A W f e
uiM £tln% K 5 ? M I f A H T » ί:κι m u t , uni ^ ΐ φ ο Η Α ί KA«V H p M A AHS% i

i\(à K^AlViMI
Xfin4 Â W A nof^HWÀ* tuiï Α ^ ί Μ π ά κ ο Α ί τ ρ * κ ο α ρ KA
1 * "ώ
t M An r x u , H «
ÎTfAWWk «fy* 4 Cjtf» «ţwlHlf A / C A & A A O M H l f H M ^ ' . * Τ ρ 4 Α Τ & Κ Η Π C%

MHK& RAA f W I ^ H ^ j > 4 Y f U | M ^ V S K ^ H A I <fff%n&U. Π ί ί CHAh

M&f>AYftj . H H M M fVU U Î T S 4 M H . AAfJA, (jl'èw ^

IV;

Fig 4 1709 s e p t e m b r i e 1 - 1710 a u g u s t 31 (7218), C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , v o i e ­

v o d u l ' T ă r i i R o m â n e ş t i , a c o r d ă s c u t i r e d e d a j d i i pe silişti s l u j i t o r u l u i Ş e r b a n d i n
Risipiţi — Mehedinţi, la cruce cu tratele sau, Pascul.

www.mnir.ro
 PRIMUL F O R M U L A T O R DIPLOMATIC ROMANESC TIPĂRIT 265

s-au sculat Buzeştii cu pîră... jupînul Radu biv vel armaş...

27
şi frate-său
28

Preda biv spătari şi... Stroe biv 2 postelnic pentru acest sat (...),
28
pentru
căci au jost iei atuncia stăpînitori şi cu sila ei i-au năpustitu pe acestu
satu, de l-au rumănit şi le-au luat moşiia lor cu sila", (subl. n.). Reiese
d i n acest f r a g m e n t că n u în t i m p u l domniei l u i M i h a i V i t e a z u l s-a încer­
cat transformarea l o c u i t o r i l o r d i n Risipiţi în rumâni. Deşi s-au judecat
în faţa M i h n e i Vodă, satul a rămas în stăpînirea Buzeştilor. I n p r i m a
sa domnie în Ţara Românească, A l e x a n d r u Iliaş, p r i m i n d u - i pe sătenii
rumâniţi, care se plîngeau şi se jăluiau „cu m u l t e l a c r i m i p e n t r u m u l t a
nevoie şi greutatea şi asupreala ce au a v u t ei de către Buzăşti, c u m c ă
i-au asuprit de i - a u rumănit şi le-au luat moşiile cu sîla", îi repune în
d r e p t u r i , hotărînd ca ei să f i e „slobozi şi megiaşi cu moşiile l o r de acum
înainte în veac". N u m a i că, în t i m p u l domniei l u i G a v r i l Vodă, l o c u i ­
t o r i i d i n Risipiţi sînt readuşi în starea de dependenţă faţă de b o i e r i i
Buzeşti, luîndu-li-se cu sila ,,şi cărţile de moştenire". T r e b u i e că atunci
au fost şi distruse acele vechi mărturii, spunem n o i . I n cea de a doua
domnie a l u i A l e x a n d r u Iliaş în Ţara Românească rumânii d i n Risipiţi
v o r f i d i n nou eliberaţi. Ca atare, încercarea de a - i lega de glie pe ţăranii
d i n Risipiţi η - a a v u t loc în vremea l u i M i h a i Vodă V i t e a z u l ; r o l u l
m a r i l o r boieri Buzeşti în această încercare, temporar reuşită, a fost deo­
sebit de însemnat, i a r rezistenţa moşnenilor, c u m s-a înţeles, îndârjită.
Risipiţi. De unde numele localităţii ? S-a spus cândva că „situaţia
l o c u l u i corespunde perfect n u m e l u i Risipiţi, o comună formată d i n alte
cătune îndepărtate şi la început case r i s i p i t e " . L a cele spuse m a i sus,2 9

Nicolăescu-Plopşor a ţinut să facă îndreptarea : „Risipiţii, deşi pe v r e ­

m u r i era f o r m a t d i n m a i m u l t e sătuleţe mărunte risipite, ale căror silişti
se păstrează pînă azi ca : Pâşpăul, Conacele Filipeştii şi siliştea dinspre
Dobridor, d i n p i e p t u l de deal d i n stînga văii Cotobâţului, totuşi ştiind că
în d o c u m e n t u l l u i A l e x a n d r u Vodă d i n 1627 a p r i l i e 2 între moştenitorii
satului se găseşte şi u n u l Risipă, m a i degrabă îşi trage numele de la
acest moş " . Acad. I o r g u I o r d a n constata în privinţa m o d u l u i c u m au
3 0

luat naştere toponimicele româneşti, existenţa a p a t r u categorii : „1. nume

care descriu poziţia, aspectul sau vreo altă p a r t i c u l a r i t a t e a locului ;
2. nume care au ca punct de plecare diverse fapte d i n viaţa socială a
p o p o r u l u i nostru ; 3. nume care păstrează a m i n t i r i despre evenimente şi
întîmplări d i n trecut ; 4. n u m e care trădează o anumită atitudine sau tră­
sătură psihică a celor ce le-au dat. V o m avea, p r i n u r m a r e , p a t r u capi­
tole, după cele p a t r u categorii de toponimice la care se referă : 1 . T o p o ­
grafice ; 2. Sociale ; 3. Istorice ; 4. Psihologice " . D o m n i a sa înscrie l o ­
3 1

calităţile cu numele de Risipiţi în categoria ultimă . I n cazul n o s t r u 3 2

poate că dispersarea, r i s i p i r e a l o c u i t o r i l o r în u r m a grelelor obligaţii

sociale, existenţa celor rămaşi în case situate la distanţe r e l a t i v m a r i

L o c ras.
2 7

L o c şters.
C . Gerotă,
2 9
Din toponimia jud. Dolj, „Arhivele Olteniei", an I n r . 3,
1922. p. 352.
3 0
< C . S . N i c o l ă e s c u — > P l o p ş o r , îndreptări. Risipiţii şi Hunia-Dolj, „Arhivele
O l t e n i e i , a n I I . , n r . 7, 1923, p. 229.
3 1
I o r g u I o r d a n , Toponimia românească, E d . Acad. R. P. Române, Bucureşti,
1963, p. 17.
3 2
Ibidem, p. 322.

www.mnir.ro
266 A L E X A N D R U LIGOB

unele de celelalte, atît pe u n loc şes, cît şi pe o vîlcea, să f i avut u n

rost în naşterea n u m e l u i localităţii.
Revenind în încheiere la actele ce formează cel dintîi f o r m u l a r
diplomatic tipărit în l i m b a română, s u b l i n i e m informaţia cu p r i v i r e la
înscrierea s l u j i t o r i l o r „în foile care s-au datû la căpeteniile lor, pecet­
luite- cu i n e l u l " l u i Vodă, precum şi avertismentul adresat de Constantin
Brîncoveanu boierilor ce u r m a u să perceapă dăjdiile : „nimicii v a l să n u - i
faceţi de dăjdile ce să punù pre silişti ; într-altu chip să n u faceţi".
Spusele d i n urmă ale d o m n u l u i erau justificate. N u le adresa p e n t r u
intîia sau u l t i m a oară. Deseori o făcea şi sub o altă formulă. N u odată
b o i e r i i — inclusiv cei ce strîngeau dările d i n cel m a i mare judeţ al Ţării
Româneşti. Mehedinţi — se p u r t a u cu nedreptate.
A u rămas destule semne de îndoială asupra u n o r chestiuni legate
de actul care a constituit p u n c t u l central al lucrării de faţă. Şi nu-s
d i n t r e cele lipsite de importanţă. Cercetările v i i t o a r e le-ar putea înlătura.

SUR UN NOUVEL E X E M P L A I R E DU PREMIER FORMULAIRE

DIPLOMATIQUE IMPRIMÉ EN LANGUE ROUMAINE

— Résumé —

P a r m i les d o c u m e n t s m é d i é v a u x e n t r é s depuis p e u d a n s le p a t r i m o i n e du
M u s é e d ' H i s t o i r e d e l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a n i e se t r o u v e u n f o r m u l a i r e
i m p r i m é , d a t a n t de l ' a n 7218 (1 septembrie 1709 — 31 a o û t 1710), r e m p l i (texte —
m a n u s c r i t ) pour Ş e r b a n de Risipiţi, d i s t r i c t de M e h e d i n ţ i , a u s e r v i c e d a n s l a
corporation des petits é c h a n s o n s , é q u i p e a v e c son f r è r e , P a s c u l , e x e m p t é d ' i m p ô t s
pour les t e r r a i n s n o n - c u l t i v é s par C o n s t a n t i n B r î n c o v e a n u , p r i n c e r é g n a n t de la
V a l a c h i e . L a v a l e u r de ce t é m o i g n a g e d i p l o m a t i q u e est toute s p é c i a l e : i l constitue
le p l u s a n c i e n f o r m u l a i r e d i p l o m a t i q u e i m p r i m é e n l a n g u e r o u m a i n e en V a l a c h i e ;
c o n s i d é r é p a r r a p p o r t à d'autres e x e m p l a i r e s d u temps d u r è g n e de B r î n c o v e a n u ,
i l nous c o n f i r m e l'existence d'un stade a v a n c é d'organisation des a f f a i r e s de l a
C h a n c e l l e r i e d u p r i n c e , u n p r o g r è s de l ' i m p r i m e r i e ; i l nous reproduit, en m ê m e
temps, u n é l é m e n t d u tout n é g l i g e a b l e de l a v i e sociale v a l a q u e .

www.mnir.ro
NOI MĂRTURII D O C U M E N T A R E PRIVIND E P O C A U N I R I I

de C O R N E L I A APOSTOL.

P r i n t r e documentele de o reală valoare istorică, ce v i n să î m b o ­

găţească p a t r i m o n i u l M u z e u l u i de Istorie al R. S. România, se numără
şi cele opt documente referitoare la legea p e n t r u desfiinţarea pedepsei
cu bătaia.
Adoptată în t i m p u l domniei l u i A l . I . Cuza, legea se înscrie, alături
de celelalte legi şi reforme, pe l i n i a măsurilor menite să ridice tînărul
stat român modern la n i v e l u l statelor civilizate europene.
A s t f e l , p r i m u l document, datat 16 a p r i l i e 1860 ', este o adresă a l u i
Gheorghe Creţeanu — m i n i s t r u secretar de stat a d - i n t e r i m la depar­
tamentul justiţiei — către domnitor, p r i n care îi aduce la cunoştinţă
că „a prezentat în deliberaţia c o n s i l i u l u i alăturatul proiect de lege s u p l i ­
mentar la Cartea I I I , t i t l u l I , cap. I , d i n condica penală...". Pe document
se află şi semnătura d o m n i t o r u l u i : „A. I . " , cu adnotarea „în deliberarea
Camerei legislative", căci conform a r t i c o l u l u i 14 al Convenţiei de l a
Paris, d o m n i t o r u l „pregăteşte legile de interes special, pe care le supune
dezbaterilor adunării" . 2

Cel de-al doilea d o c u m e n t , dat în Bucureşti la 9 m a i 1860, poartă

3

semnătura l u i I o n Ghica, preşedintele Adunării Legislative a Ţării

Româneşti.
I n numele preşedinţiei Adunării Legislative, I o n Ghica, adresîn-
du-se m i n i s t r u l u i justiţiei, scrie : „Fiindcă pedeapsa cu bătaia... este
degrădătoare şi demoralizatoare, şi în orice chip n u poate exista într-un
stat constituţional, n e f i i n d compatibilă civilizaţiunii unei naţiuni...", se
invită g u v e r n u l „să înfăţişeze cît m a i curînd u n proiect de lege, spre a
se desfiinţa pedeapsa cu bătaia...".
Următorul document este u n j u r n a l al consiliului de miniştri , 4

încheiat în ziua de 1 iunie 1860. J u r n a l u l consemnează f a p t u l că p r o ­

iectul de lege „în privinţa suprimării pedepsei cu bătaia d i n legea penală"
1
Document aflat în colecţia Muzeului de Istorie al R. S. România, nr
inv. 25225.
2
D. C . B ă d u l e s c u şi S . Popescu, 1856—1936. Documente cari au stat la baza
existenţei statului român, C o n s t a n ţ a , 1937, p. 9.
3
Document aflat în colecţia Muzeului de Istorie al R. S. România, nr.
inv. 25227.
'' D o c u m e n t aflat în colecţia Muzeului de Istorie al R. S. România, nr.
inv. 25228.

www.mnir.ro
268 CORNELIA APOSTOL

a fost aprobat de către consiliul de miniştri, urmînd „a-1 raporta M . S.

spre a se înainta la dezbaterea Camerei Legislative". D o c u m e n t u l poartă
semnăturile m e m b r i l o r consiliului de miniştri a l Ţării Româneşti :
Nicolae Golescu — preşedinte a l consiliului de miniştri şi m i n i s t r u de
război ; l o a n I . Filipescu — m i n i s t r u de externe ; C. A . Rosetti — m i n i s ­
t r u l cultelor şi instrucţiei ; D . Brătianu — m i n i s t r u de i n t e r n e ; V . Boe-
rescu — m i n i s t r u al justiţiei ; I o n Brătianu — m i n i s t r u a l finanţelor şi
B a r b u Vlădoianu — m i n i s t r u a l c o n t r o l u l u i . 5

U n a l t j u r n a l a l consiliului de m i n i ş t r i , d i n 4 iunie 1860, „con­

6

sideră de interes comun legea p e n t r u desfiinţarea pedepsei cu bătaia

d i n condica penală. C o n s i l i u l se uneşte cu opinia D - l u i M i n i s t r u de a se
înainta comisiei centrale, în formă de propunere p r o i e c t u l de lege
adoptat de Consiliu în şedinţa de la « 1 ° curent»". Ca şi documentul
prezentat anterior şi acesta poartă semnăturile m e m b r i l o r consiliului
de miniştri a l Ţării Româneşti.
I n t r - u n a l t d o c u m e n t , adresat „Măriei Sale A l e x a n d r u l o a n I
1

D o m n u l P r i n c i p a t e l o r U n i t e " , Ştefan Golescu, preşedinte al Comisiei

Centrale, „vine cu t o t respectul a-1 supune Măriei Tale, cu rugăciune 8

să binevoieşti a-i da cursul prevăzut p r i n a r t . 33 d i n Convenţiune".

Semnează preşedintele Comisiei Centrale, Ştefan Golescu.
La 15 i u l i e 1860, Vasile Boerescu, m i n i s t r u a l justiţiei, se adre­
sează d o m n i t o r u l u i A l . I . Cuza, arătîndu-i că „pe lîngă adresa D - l u i
Preşedinte a l C o n s i l i u l u i Miniştrilor d i n Ţara Românească s-a p r i m i t
p r o i e c t u l elaborat de Comisiunea Centrală p e n t r u abrogarea pedepsei
cu bătaia d i n Condica penală şi aplicarea acelei condici în P r i n c i p a t u l
M o l d o v e i " . Vasile Boerescu cere d o m n i t o r u l u i să-1 trimită spre dezba­
y

tere Camerei legislative. Semnează Vasile Boerescu. D o c u m e n t u l are şi

iniţialele d o m n i t o r u l u i : „A. I . " .
U l t i m e l e două documente sînt : expunerea de m o t i v e la p r o i e c t u l
de lege p e n t r u desfiinţarea pedepsei cu b ă t a i a şi p r o i e c t u l de lege
1 0

p r o p r i u - z i s " . Expunerea de m o t i v e , concepută de Vasile Boerescu, n u

face altceva decît să demonstreze încă o dată necesitatea desfiinţării
pedepsei cu bătaia. încă de la început se arată că „pedeapsa cu bătaia,
admisă în legea noastră penală d i n 1850, se află reprobată de toate
legislaţiunile popoarelor c i v i l i z a t e " . De asemenea, se specifică f a p t u l că
p r o i e c t u l de lege p e n t r u desfiinţarea pedepsei cu bătaia a fost i n t r o d u s
,,traduchînd legea franceză", pedeapsa cu bătaia f i i n d înlocuită cu o altă
pedeapsă, „închisoare sau amendă", astfel că desfiinţarea acestei pedepse
„nu lasă n i c i o lacună în legea penală".
5
D a n B e r i n d e i , Guvernele lui Al. I. Cuza (1859—1866). Liste de miniştri, în
R e v i s t a A r h i v e l o r " , a n . I I , n r . 1, 1959, p. 155.
Document
11
aflat în colecţia Muzeului de istorie al R. S. România, nr.
inv. 25229.
7
Document aflat în colecţia Muzeului de Istorie al R. S. România, nr.
inv., 25230.
s
P r o i e c t u l de lege p e n t r u d e s f i i n ţ a r e a pedepsei c u b ă t a i a .
9
Document aflat în colecţia Muzeului de Istorie al R. S. România, nr.
i n v . 25231.
1 0
I b i d e m , n r . i n v . 25226.
1 1
I b i d e m , n r . i n v . 26232.

www.mnir.ro
MĂRTURII D O C U M E N T A R E PRIVIND EPOCA UNIRII 269

U l t i m u l document este o copie după „proiectul de lege p e n t r u

abrogarea pedepsei bătăii d i n condica penală şi aplicarea acestei Condici
în P r i n c i p a t u l M o l d o v e i " . P r o i e c t u l cuprinde opt articole, în cele dintîi
specificîndu-se că „pedeapsa cu bătaia în toate cazurile prevăzute de
condica penală civilă a Ţării Româneşti se desfiinţează, şi în locul ei se
va aplica pedeapsa închisorii sau amendei". A r t i c o l u l t r e i se referă la
aplicarea condicii penale a Ţării Româneşti şi în Moldova, cu începere
de la 1 ianuarie 1861. Următoarele p a t r u articole c u p r i n d prevederi
referitoare la măsurile ce trebuie luate p e n t r u a face posibilă aplicarea
legii şi în Moldova. A r t i c o l u l opt consemnează f a p t u l că „guvernul va
îngriji a se tipări o ediţiune oficială atît a condicei penale cît şi a con-
dicei de procedură criminală d i n Ţara Românească cu t e x t u l modificat
de l e g i u i r i l e complementare posterioare. Această acţiune va servi de
normă t u t u r o r dregătorilor de toată treapta în Principatele U n i t e " . Sem­
nează preşedintele Comisiei Centrale Ştefan Golescu. Dedesubt : „votat
în şedinţa de la 4 i u l i e 1860 şi p r i m i t cu 8 v o t u r i p e n t r u , două contra
şi 4 abţineri".
P r o i e c t u l de lege p e n t r u desfiinţarea pedepsei cu bătaia a fost
discutat atît de către Adunarea legislativă a Ţării Româneşti, cit şi de
cea a M o l d o v e i . A s t f e l , într-un proces-verbal a l Adunării elective a M o l ­
dovei, d i n 5 decembrie 1860, se consemnează p r i n t r e alte proiecte de
lege ce u r m a u a f i discutate de către m e m b r i i adunării şi proiectul
p r i v i n d „abrogarea pedepsei bătăii d i n Condica Penală şi u n i f i c a r e a
Codicilor în ambele P r i n c i p a t e " . 12

U n u l d i n t r e cei care a susţinut cu tărie p r o i e c t u l de lege p e n t r u

desfiinţarea pedepsei cu bătaia a fost M i h a i l Kogălniceanu. Astfel, în
şedinţa Adunării Elective d i n 13 i u l i e 1860, el arăta că „bătaia... s-au
desfiinţat chiar în ziua p u n e r i i în lucrare a Convenţiunii ; de-ndată ce
s-au zis : toţi sînt egali înaintea legii ; bătaia, care n i c i odată n u v a
moraliza o naţie, s-au desfiinţat de la sine" . Cunoscut ca u n consecvent 13

apărător al cauzei ţărănimii şi de data aceasta, M i h a i l Kogălniceanu

lupta p e n t r u abrogarea pedepsei cu bătaia, care ar f i însemnat şi o
îmbunătăţire a situaţiei ţăranilor. I n aceeaşi şedinţă d i n ziua de 13 i u l i e
1860, el spunea : „aş p r i m i cu bucurie, ca o glorie, pîra că eu a m fost
acela ce am r i d i c a t b i c i u l de-asupra spinărei a milioane de ţ ă r a n i " . 14

I n S u p l i m e n t u l la „Monitorul O f i c i a l " al Ţării Româneşti, n r . 140

din 17 iunie 1861, apare publicat în întregime proiectul de lege p e n t r u
abrogarea pedepsei cu bătaia d i n condica penală şi aplicarea acelei con­
dici în P r i n c i p a t u l M o l d o v e i . P r o i e c t u l de lege este absolut identic cu.
cel în copie achiziţionat de noi. Ca şi celălalt, cuprinde opt articole,
primele două referindu-se la desfiinţarea pedepsei cu bătaia şi înlocuirea
ei cu pedeapsa închisorii, iar celelalte se referă la măsurile ce urmează
să fie luate p e n t r u a se putea aplica prezenta lege.

Supliment Extraordinar l a „Monitorul Oficial" al Moldovei. Procesele ver­

1 2

bale ale A d u n ă r i i E l e c t i v e d i n M o l d o v a . S e s i u n e a 1860—1861. P r o c e s - v e r b a l n r . I I , .

5 decembrie 1860, p. 1.
1 3
I b i d e m , proces v e r b a l nr. X X I — 13 i u l i e 1860, p. 280.
1 1
Ibidem.

www.mnir.ro
 CORNELIA APOSTOL
270

I n acelaşi număr al z i a r u l u i este publicat şi r a p o r t u l secţiunii I-a

judecătorească, căreia i-a fost încredinţat spre dezbatere proiectul de
lege. R a p o r t u l menţionează că „gradul de civilizaţiune în care se află
românii în genere, şi p r i n c i p i i l e puse în convenţiunea care este carta
noastră constituţională, n u pot suferi n u n u m a i a f i executată pedeapsa
cu bătaia, dar n i c i chiar a se m a i vedea scrisă în codul nostru penal.
Este t i m p u l ca să f i m încredinţaţi că bătaia demoralizează pe om, iar
nu-1 corijează, că pedeapsa cu bătaia degradă şi umileşte pe om, amor­
ţeşte într-însul s p i r i t u l de libertate şi independenţă" . 15

Dezbaterile p r i v i n d adoptarea legii p e n t r u desfiinţarea pedepsei

c u bătaia continuă şi în cadrul Adunării Generale a României, în cursul
a n u l u i 1862. A s t f e l , în şedinţa d i n 2 m a r t i e 1862, „la ordinea zilei este
abrogarea pedepsei cu bătaia..." . 16

Finalitatea aceste acţiuni se concretizează în scoaterea d i n n o u l

C o d penal, ediţia 1865, a pedepsei cu bătaia, ea f i i n d înlocuită cu
pedeapsa închisorii sau amenzii în funcţie de gravitatea d e l i c t u l u i " .
Adoptarea legii p e n t r u desfiinţarea pedepsei cu bătaia se alătură celor­
lalte legi şi r e f o r m e adoptate în t i m p u l domniei l u i Α. I . Cuza, toate
c o n t r i b u i n d la ridicarea s t a t u l u i român modern la n i v e l u l statelor
civilizate.

NOUVEAUX TÉMOIGNAGES DOCUMENTAIRES SUR L'ÉPOQUE DE L'UNION

— Résumé —

E n son o u v r a g e l'auteur s i g n a l e l'acquisition, par le M u s é e d ' H i s t o i r e de l a

R . S . de R o u m a n i e , d'un n o m b r e de h u i t documents de l ' é p o q u e de l ' U n i o n des
Principautés Roumaines.
L e s documents se rapportent à l a loi pour l a s u p p r e s s i o n de l a p e i n e corpo­
r e l l e (par des coups), a d o p t é e p e n d a n t le r è g n e d ' A l . I . C u z a . P a r l e u r c o n t e n u les
d o c u m e n t s p r é s e n t e n t le cours s u i v i p a r l a proposition pour l a s u p p r e s s i o n de l a
p e i n e corporelle j u s q u ' à son adoption c o m m e loi. O n m e n t i o n n e en ce sens a u s s i le
r ô l e j o u é p a r une s é r i e d e p e r s o n n a l i t é s de l ' é p o q u e d e l ' U n i o n dont : M i h a i l K o g ă l ­
n i c e a n u , I o n G h i c a , Ş t e f a n G o l e s c u , V a s i l e B o e r e s c u et, bien entendu, le p r i n c e
régnant A l . I. Cuza.
L ' a u t e u r p r é s e n t e le contenu de c h a q u e document, en l ' a n a l y s a n t et e n s o u l i ­
g n a n t son i m p o r t a n c e . E n c o n c l u s i o n on p r é s e n t e l a s i g n i f i c a t i o n de l'adoption de
cette m e s u r e pour l ' é l è v e m e n t de l'état r o u m a i n m o d e r n e a u n i v e a u des é t a t s
civilisés.

lr
' Supliment la „Monitorul O f i c i a l " al Ţării Româneşti, nr. 140, Adunarea
l e g i s l a t i v ă a Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , ş e d i n ţ a X X I I , 17 i u n i e 1861.
1 0
S u p l i m e n t l a „ M o n i t o r u l O f i c i a l " , nr. 55, P r o t o c o a l e l e ş e d i n ţ e l o r A d u n ă r i i
L e g i s l a t i v e (1861—1862). A d u n a r e a G e n e r a l ă a R o m â n i e i , ş e d i n ţ a X I X , 2 m a r ­
tie 1862.
1 7
A l e x a n d r u l o a n I, Codice penale şi de procedura criminale, ediţiune ofi­
c i a l ă , B u c u r e ş t i , 1865, C a r t e a I , titlu I , în M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a ,
c u nr. i n v . 3656.

www.mnir.ro
UN DOCUMENT IMPORTANT DIN P E R I O A D A RĂZBOIULUI
D E INDEPENDENŢA D I N 1877—1878 :
„JURNALUL OPERAŢIUNILOR M I L I T A R E "

de M I R C E A DUMITRIU

I n sala secţiei de istorie modernă a M u z e u l u i de Istorie al

R. S. România consacrată evocării documentare a evenimentelor d i n
anii războiului de independenţă se află expus, în c o n t e x t u l celorlalte
obiecte muzeistice, u n manuscris i n t i t u l a t Jurnalul operaţiunilor mili­
tare, care ne-a p a r v e n i t în p a t r i m o n i u de la a r h i v a M u z e u l u i
m i l i t a r central '.
M a n u s c r i s u l prezintă desfăşurarea evenimentelor la care a p a r t i ­
cipat armata română aliată cu armata rusă împotriva oştilor otomane
într-un i n t e r v a l de t i m p de opt l u n i , de la 6 a p r i l i e la 7 decembrie 1877.
D o c u m e n t u l n u este inedit. Fragmente d i n manuscrisul redactat
într-o îngrijită scriere caligrafiată citeţ pe 72 de f i l e au fost publicate
în urmă cu 20 de ani în i m p o r t a n t a colecţie de Documente privind
istoria României. Războiul pentru independenţă, apărută în E d i t u r a
Academiei R. S. România . 2

Lectura integrală a J u r n a l u l u i ne-a permis să constatăm că docu­

m e n t u l n u a fost suficient de p r o f u n d v a l o r i f i c a t în măsura în care
numeroase acţiuni ale armatei române, concretizate în susţinute e f o r t u r i
umane şi materiale, s-au înscris d u r a b i l i n efigia u n u i m o m e n t crucial
din istoria p o p o r u l u i nostru, cu i m p o r t a n t e repercusiuni politice şi eco­
nomice p e n t r u dezvoltarea ulterioară a României moderne.
Persoana care a consemnat cu multă exactitate, aproape zilnic,
numeroase observaţii — d i n care se desprind aprecieri obiective asociate
şi cu interesante reflecţii p r i v i n d m u l t i p l e l e şi, totodată, principalele
operaţiuni ale armatei române, organizate şi desfăşurate de aceasta pe
f r o n t u r i l e de luptă d i n Bulgaria — a fost ofiţerul Tătărescu N i c o l a e . ό

1
Jurnalul operaţiunilor militare a fost î n r e g i s t r a t c u nr. de i n v e n t a r 8748 l a
unitatea m e n ţ i o n a t ă . F i g u r e a z ă l a M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a l a n r . de
inventar 8909 în b a z a p r o c e s u l u i v e r b a l nr. 2540 d i n 4 m a i 1971.
1
Documente privind istoria României. Războiul pentru independenţă, vol. I I I
(9 m a i 1877 — 15 i u n i e 1877). doc. n r . 1406 ; i b i d e m , v o l . I V (15 i u n i e 1877 — 15 i u l i e
1877), doc. nr. 48, 689, 735, şi 958 ; i b i d e m , v o l . V . (16 i u l i e 1877 — 31 august 1877),
doc. nr. 163, 169, 600. 615. 899 ; i b i d e m , v o l . V I (1 sept. 1877 — 15 oct. 1877) doc.
nr. 264, 303. 625, 665. 683, 904, 1104 ; i b i d e m , v o l . V I I (16 oct. 1877 — 30 nov. 1877),
doc. nr. 187. 449. 493. 509, 558, 686, 716, 747. 766, 1148.
?
' D a n B e r i n d e i , L e o n i d a L o g h i n , G h e o r g h e Stoean, Războiul pentru indepen­
denţă, 1877—1878. Documente militare, E d . m i l i t a r ă , B u c u r e ş t i 1971, doc. nr. 19 p. 22.

www.mnir.ro
272 MIRCEA DUMITRIU

M i l i t a r încadrat în statul major al D i v i z i e i a I l - a a armatei noastre

Tătărescu Nicolae avea înainte de începutul războiului g r a d u l de loco­
tenent, aşa după cum rezultă d i n O r d i n u l armatei dat în Bucureşti la
9 octombrie 1876. P r i n Decretul care f i x a la 6 aprilie 1877 componenţa
M a r e l u i Cartier General şi a comandamentelor m a r i l o r unităţi d i n armata
activă, numele căpitanului Tătărescu Nicolae este întîlnit împreună cu
cel al m a i o r u l u i Gîrleanu E m a n o i l şi al căpitanului Candiano Constantin,
ofiţeri la s t a t u l major d i n C o r p u l 2 de armată comandat de generalul
Radovici A l e x a n d r u . Cu două zile înainte de u l t i m a sa însemnare în
4

Jurnalul operaţiunilor militare, căpitanul Tătărescu Nicolae făcea încă

parte d i n cadrele de ofiţeri ai S t a t u l u i m a j o r al armatei, cum rezultă
d i n înaltul o r d i n de zi n r . 174, care prevedea regruparea armatei
de o p e r a ţ i i .
b

A u t o r u l însemnărilor a stăruit asupra descrierii marşurilor efec­

tuate de unităţile armatei române spre f r o n t şi pe t e a t r u l operaţiunilor
de luptă, s-a r e f e r i t la acţiunile de recunoaştere întreprinse către pozi­
ţiile inamice de unele detaşamente de ostaşi, a descris amplasările bate­
r i i l o r de a r t i l e r i e şi m i s i u n i ale acestora de bombardament asupra unor
dispozitive duşmane, a prezentat situaţia t r u p e l o r noastre pe diverse
aliniamente, operaţiunile de cooperare şi joncţiunile făcute între d i f e ­
ritele t i p u r i de arme, în special începînd cu data de 25 octombrie 1877,
cînd încercuirea în j u r u l Plevnei se accentua c o n t i n u u p e n t r u a c u l m i n a
cu capitularea armatei otomane la 28 noiembrie 1877.
E r o i s m u l ostaşilor români este înfăţişat în d i f e r i t e situaţii, n u de
puţine o r i dramatice, în înfruntările pe care v i t e j i i apărători ai ţării
noastre le-au a v u t cu trupele duşmane.
I n j u r n a l sînt consemnate principalele decrete şi ordine ale coman­
d a m e n t u l u i m i l i t a r român cu p r i v i r e la mobilizarea armatei (înaltul
decret n r . 787 d i n 6 a p r i l i e 1877), constituirea armatei active (înaltul
decret n r . 952 d i n 27 a p r i l i e 1877) , modificările i n t e r v e n i t e i n com­
6

ponenţa armatei active, cînd s-a hotărît constituirea c o r p u l u i de operaţii

alcătuit d i n C o r p u l 2 şi C o r p u l de rezervă generală a armatei ( O r d i n u l
de zi n r . 38 d i n 23 i u l i e 1877 dat la P o i a n a ) , trecerea Dunării de către
7

armata română (înaltul o r d i n de zi n r . 4 9 ) etc. 8

P r i m e l e însemnări ale căpitanului Tătărescu Nicolae în legătură

cu activităţile desfăşurate de cele două c o r p u r i ale armatei române în
l u n i l e a p r i l i e şi m a i 1877 se referă la concentrarea d i v i z i i l o r a I l I - a
şi a I V - a p e n t r u ocuparea unor poziţii strategice apropiate de l i n i a
Dunării. A s t f e l , după 25 a p r i l i e 1877 D i v i z i a a I l I - a a luat în observaţie
şi a ocupat l i n i a ferată Giurgiu-Bucureşti, avangarda d i v i z i e i stabi-
lindu-se în p o r t u l dunărean. O parte d i n efectivele D i v i z i e i a I V - a ,
comandată de colonelul G r i g o r e C a n t i l i , s-a deplasat cu t r e n u l spre
Caracal, cu scopul supravegherii zonei cuprinse între rîurile J i u şi O l t
şi p e n t r u ocuparea localităţilor Islaz, Corabia şi Bechet . 9

4
Ibidem, doc. n r . 59, p. 108.
5
I b i d e m , doc. nr. 495, p. 508.
0
J u r n a l u l operaţiunilor militare, fila 2 .r

7
I b i d e m , f i l a 27'.
8
I b i d e m , f i l a 29'.

www.mnir.ro
„JURNALUL OPERAŢIUNILOR MILITARE" 273

Cronica Jurnalului operaţiunilor militare redă participarea d i f e r i ­

telor t i p u r i de arme la s c h i m b u r i l e de f o c u r i care f o r m a u p r e l u d i u l
viitoarelor lupte d i n t r e beligeranţi. A r t i l e r i e i i - a u r e v e n i t m i s i u n i i m p o r ­
tante încă înainte de trecerea armatei române pe ţărmul bulgăresc. Deci,
înainte de proclamarea independenţei ţării, la 9 m a i 1877, ostilităţile
d i n t r e trupele române şi cele turceşti deveniseră o realitate. La 26 a p r i l i e
1877, ora 14,30, bateriile inamice d i n V i d i n au deschis focul asupra
oraşului Calafat. L o v i t u r a de răspuns a fost executată de bateria „Ştefan
cel M a r e " . La comanda sublocotenentului V a s i l i u Constantin, t u n u l n r . 1
cu serie 7 şi c a l i b r u l de 8 cm a expediat p r i m u l obuz asupra poziţiilor
turceşti d i n V i d i n . , 0

A l t p o r t dunărean, Olteniţa, a suportat în după-amiaza zilei de

28 a p r i l i e b o m b a r d a m e n t u l a r t i l e r i e i inamice d i n T u r t u c a i a . A u t o r u l j u r ­
n a l u l u i descrie c u m riposta unei b a t e r i i româneşti a fost energică şi cu
nimic m a i prejos decît a i n a m i c u l u i , deoarece între cele două t i r u r i s-a
încins o vie canonadă. Demne de s u b l i n i a t de către căpitanul Tătărescu
sînt rezultatele acestui bombardament de f o c u r i ale a r t i l e r i e i noastre
cu m u l t m a i slab decît al i n a m i c u l u i : 200 f o c u r i contra a 450 turceşti,
dar cu efecte de distrugere imediate p r i n incendierea şi avariile p r o ­
duse în T u r t u c a i a " .
Focul concentrat al b a t e r i i l o r româneşti amplasate în Olteniţa
urmăreau la începutul l u n i i m a i pe lingă descoperirea g u r i l o r de foc
ale i n a m i c u l u i şi trăinicia lucrărilor de terasament construite de acesta.
Este interesantă relatarea ofiţerului de stat m a j o r român despre tactica
folosită de artileriştii noştri. P e n t r u a-1 obliga pe inamic să-şi dezvăluie
potenţialul de luptă, 8 t u n u r i româneşti amplasate i n poziţii d i f e r i t e au
utilizat u n t i r puternic, determinînd a r t i l e r i a turcească, alcătuită d i n
3 t u n u r i , să-şi descopere n u n u m a i poziţiile ocupate într-un fort, ci şi
capacitatea calibrelor obuzelor folosite . 12

Tenacitatea ostaşilor români în faţa bombardamentelor executate

de inamic i-a p r i l e j u i t a u t o r u l u i J u r n a l u l u i reflecţii întemeiate, realiste.
N u pregetă să descrie o serie de greutăţi tehnice datorate calităţii nesa­
tisfăcătoare a a r m a m e n t u l u i d i n dotare : puştile cu ac n u asigurau car­
tuşelor o traiectorie satisfăcătoare sub r a p o r t u l distanţei, unele d i n zăvo-
raşele obuzelor erau prea l u n g i şi n u permiteau încărcarea t u n u ­
r i l o r etc. . u

A r t i l e r i a română a apărat cu succes m a l u l sting al Dunării, împie­

dicând p r i n f o c u l b a t e r i i l o r sale încercările i n a m i c u l u i de a se apropia
de ţărmul nostru.
I n Jurnalul operaţiunilor militare au fost redate numeroase acţiuni
de luptă împotriva vaselor turceşti. La 4 m a i , în d r e p t u l localităţii Islaz T

mai m u l t e obuze d i n cele 60 expediate de t u n u r i l e româneşti au l o v i t

un m o n i t o r inamic, a v a r i i n d u - i părţile laterale şi distrugîndu-i u n coş

11
I b i d e m , f i l a 7r.
1 0
I b i d e m , f i l a 8'.
1 1
I b i d e m , f i l a 8".
1 2
I b i d e m , f i l a 9'.
1 3
Ibidem.

www.mnir.ro
274 MIRCEA DUMITRIU

şi u n catarg A t i t u d i n e a a r t i l e r i e i şi a t r u p e i de la pichete a fost

fermă şi curajoasă" se menţionează lapidar în J u r n a l . 14

La 14 m a i a r t i l e r i a d i n Corabia a tras 100 l o v i t u r i de t u n asupra

u n u i m o n i t o r inamic, care, f i i n d serios avariat, s-a retras pe Dunăre în
d r e p t u l satului G h i g i u . Şi alte monitoare turceşti au constituit ţinte
15

sigure p e n t r u bateriile noastre datorită t i r u l u i acestora p r o m p t în repe­

rarea vaselor inamice. U n foc e x t r e m de v i u au declanşat bateriile împo­
t r i v a u n u i m o n i t o r inamic ce se apropia de şlepurile româneşti. în t i m p
ce u n a l t vas turcesc trăgea d i n l a r g u l Dunării de la o distanţă de 4 k m
spre poziţiile noastre. Cînd t i r u l a r t i l e r i e i a sfărimat catargul p r i m u l u i
m o n i t o r — cel care era mai apropiat de ţărmul nostru — t u r c i i au fost
obligaţi să deschidă ambrazura vasului. I n acel moment, se relatează în
j u r n a l de către ofiţerul Tătărescu Nicolae, b r i g a d i e r u l A l e c u B u c i u m a n
a ochit cu precizie direct în ambrazură, obuzul expediat de el reuşind
să distrugă t u n u l inamic, ceea ce a determinat şi pe celălalt m o n i t o r să
se retragă. P e n t r u foarte buna sa pregătire militară, b r i g a d i e r u l a fost
imediat înaintat la g r a d u l de s e r g e n t . 16

Declararea stării de război între ţara noastră şi I m p e r i u l Otoman

a d e t e r m i n a t înmulţirea atacurilor unor t r u p e inamice de a debarca pe
ţărmul românesc al Dunării. Jurnalul operaţiunilor militare consem­
nează d i f e r i t e asemenea acţiuni. A s t f e l , în zilele de 21 la Islaz, 27 şi 30
mai la Bechet. t r u p e turceşti îmbarcate pe ceamuri şi caicuri au între­
prins j a f u r i şi i n c e n d i i asupra u n o r case de pescari, stoguri de fîn etc.
Riposta hotărîtă a unităţilor noastre a s i l i t i n a m i c u l să se retragă în
cetatea Rahova . 17

Spre sfîrşitul l u n i i mai trupele noastre au respins atacuri inamice

care urmăreau ocuparea ostroavelor Dunării şi a unor localităţi de pe
m a l u l românesc. Jurnalul operaţiunilor militare citează acţiunea de res­
pingere realizată de 28 călăraşi, comandaţi de sublocotenentul M i h a i l
Oprişan, oare au deschis atacul asupra u n u i număr de o sută de
t u r c i care debarcaseră la 4 k m sud de Bechet, obligîndu-i să părăsească
t e r i t o r i u l n o s t r u . U n atac de m a i mare amploare s-a angajat la 30 mai
18

asupra Bechetului. I n j u r u l orei 9,30 circa 100 de t u r c i îmbarcaţi pe

caice au plecat d i n Rahova traversînd Dunărea, dar, prinşi între focurile
trase de două plutoane d i n p r i m u l batalion al r e g i m e n t u l u i 15 dorobanţi,
au fost nevoiţi să se retragă pe m a l u l bulgăresc.
Ofiţerul Tătărescu Nicolae înfăţişează greutăţile pe care le întîm-
pinau la t o t pasul ostaşii noştri plecaţi în urmărirea i n a m i c u l u i : „...Dacă
această bandă a scăpat neprinsă, cauza a fost greutatea cea mare pe
care au întîmpinat-o cele două plutoane în înaintarea p r i n locurile i n u n ­
date ; apa ajungea pînă la laba oamenilor care desculţi, fără iţcari, fără
şacuri aveau n u m a i arma i n m i i n i şi c e n t i r o n u l cu cartuşieră atîrnat
de gît. A t i t u d i n e a ofiţerilor şi t r u p e i a fost admirabilă" , conchide 19

Ibidem fila 9 . V

Lr
' Ibidem, fila 11*.
1 6
Ibidem, f i l a 12'.
1 7
Ibidem, f i l a 14'.
1 B
Ibidem, f i l a 16 .v

1 8
Ibidem, f i l a 17'.

www.mnir.ro
„JURNALUL OPERAŢIUNILOR MILITARE" 275

a u t o r u l însemnărilor la acest capitol al privaţiunilor suportate cu s t o i ­

cism de t r u p e l e noastre.
I n c u r s i u n i diverse făcute pe m a l u l bulgăresc c u scopul recunoaşterii
poziţiilor inamice au întreprins g r u p u r i de ostaşi d i n d i f e r i t e unităţi ale
a r m a t e i române. J u r n a l u l acordă u n spaţiu mai larg m i s i u n i i g r u p u l u i
de m i l i t a r i comandaţi de sublocotenentul S p i r o i u d i n r e g i m e n t u l 4 d o r o ­
banţi, care în noaptea de 11 i u n i e 1877, traversînd Dunărea cu caicele,
au cercetat terenul d i n partea de nord a cetăţii V i d i n . I n ziua următoare,
adăpostit într-o zonă încadrată de două pichete turceşti, sublocotenentul
şi dorobanţii au făcut observaţii asupra a r m a m e n t u l u i i n a m i c u l u i şi depla"
sărilor sale p r i n împrejurimi. Detaşamentul de recunoaştere comandat
de S p i r o i u a reuşit în seara zilei de 12 i u n i e să se strecoare p r i n t r e piche­
tele turceşti, să facă o ambuscadă i n t r - o holdă de orz, iar la m i e z u l nopţii
să deschidă focul asupra i n a m i c u l u i , care, s u r p r i n s de neprevăzutul
acestui atac, şi-a abandonat p r o p r i i l e poziţii. Temerara acţiune a detaşa­
m e n t u l u i românesc, ameninţat însă de posibilitatea întoarcerii i n a m i c u l u i
c u forţe superioare, i-a obligat pe curajoşii ostaşi conduşi de sublocotenent
să se îmbarce în caice şi să revină pe ţărmul nostru . 2 0

Informaţiile pe care căpitanul Tătărescu Nicolae le-a aşternut în

filele manuscrisului în legătură cu aspecte p r i v i n d trecerea Dunării de
către trupele româneşti, cooperarea armatelor româno-ruse, participarea
acestora la asalturile asupra redutelor de la Griviţa şi Rahova etc. i z b u ­
tesc să comunice c i t i t o r u l u i , pe lîngă elemente îndeobşte cunoscute, şi
relatări cu o notă u n e o r i m a i particulară. Ele sînt i m p o r t a n t e p e n t r u
evocarea evenimentelor la care ofiţerul român a p a r t i c i p a t în calitate de
observator oficial şi p a r t i c i p a n t atent al evenimentelor de pe f r o n t .
U n pas i m p o r t a n t făcut de armata română în marşul ei încheiat
cu v i c t o r i i l e de la Griviţa, Rahova, Smîrdan 1-a c o n s t i t u i t trecerea
Dunării. Operaţiune militară de p r i m o r d i n aceasta s-a făcut în m a i
m u l t e etape. La 16 i u l i e au trecut peste f l u v i u , unităţi ale d i v i z i e i a I V - a
cu scopul de a c o n s t i t u i garnizoana cetăţii Nicopole şi p e n t r u a s p r i j i n i
apărarea t r u p e l o r ruseşti d i n această fortăreaţă. I n j u r n a l se subliniază
însemnătatea acestui moment şi cu o semnificaţie simbolică deosebită ·
„Trecerea se face în sunetele m u z i c i i r e g i m e n t u l u i a l 5-lea, care intonă
i m n u l naţional si a urărilor entuziaste ale populaţiei adunate pe m a l u l
sting" . 2 1

L a 12 august, d i n Corabia au trecut Dunărea t r u p e ale D i v i z i e i a

I l I - a destinate să construiască u n pod de vase şi să ocupe m a i m u l t e sate
bulgăreşti. T r u p e l e aveau în dotarea lor pontoane şi p o r t i e r e . După 2 2

construirea p o d u l u i , grosul armatei române a trecut la 20 august Dunărea

în d r e p t u l s a t u l u i Siliştioara. Jurnalul operaţiunilor militare menţionează
ordinea t r e c e r i i t r u p e l o r şi c u v i n t e l e adresate ostaşilor de către d o m n i t o ­
r u l Carol I p r i n O r d i n u l de zi nr. 49, în care se remarca „ce aşteaptă ţara
întreagă de la c u r a j u l şi energia l o r " . 23

7 0
Ibidem, fila 19'.
-' I b i d e m , f i l a 25'.
--' I b i d e m , f i l a 28r.
3
Ibidem, fila 29r.

www.mnir.ro
 MTHCEA DUMITRIU
276

A u t o r u l Jurnalul operaţiunilor militare a acordat în f i l e l e m a n u ­

scrisului u n spaţiu larg însemnărilor cu p r i v i r e la măsurile de o r d i n tactic
şi strategic întreprinse de comandamentul româno-rus în vederea asedierii
Plevnei, după atacurile armatelor aliate la sfîrşitul l u n i i august şi înce­
p u t u l l u n i i septembrie asupra redutelor de la Griviţa. Confruntările de
păreri şi discuţiile în legătură cu asediul cetăţii Plevna erau generate şi
de greutăţile pe care armatele aliate le întîmpinau în faţa apărării meto­
dic organizate de către generalul t u r c Osman Paşa. In Jurnal este con­
semnată opinia u n u i a d i n t r e cei m a i autorizaţi specialişti de la m i j l o c u l
secolului trecut în d o m e n i u l asediilor fortificaţiilor, generalul rus T o t -
leben, cunoscut de la asediul Sevastopolului. Totleben aprecia că PÎevna
este u n lagăr retranşat ( f o r t i f i c a t ) şi n u o cetate, căreia p r i n bombarda­
mente să i se micşoreze efectivele, iar p r i n distrugerea rezervelor să
poată f i atacată. De aceea, el propunea ca, p r i n t r - u n asediu metodic şi
c o n t i n u u asupra cetăţii, t u r c i i să f i e împiedicaţi să iasă d i n încercuire,
t r u p e l o r româno-ruse r e v e n i n d u - l e obligaţia să reziste pe poziţii p e n t r u a
n u p e r m i t e i n a m i c u l u i străpungerea învăluirii aliate . 2 4

Rezultatele asediului au fost pozitive. încercuirea şi terminarea

p r o v i z i i l o r i n a m i c u l u i au determinat comandamentul t u r c să forţeze ieşi­
rea t r u p e l o r sale în dimineaţa zilei de 28 noiembrie. Evenimentele de pe
f r o n t s-au p r e c i p i t a t , aşa cum de a l t f e l sînt binecunoscute d i n documen­
tele t i m p u l u i şi d i n lucrări de istoriografie.
Evacuarea r e d u t e i Griviţa I I de către adversarii noştri, ocuparea
B u c o v u l u i de ostaşii D i v i z i e i a I V - a şi a redutelor turceşti situate pe
dealurile Opanezului au grăbit capitularea armatei otomane. E f o r t u r i l e
comandantului t u r c de a-şi scoate armata d i n încercuirea realizată de
trupele româno-ruse este descrisă în t e r m e n i care exprimă convingător
d r a m a t i s m u l situaţiei : „Ieşirea a fost condusă şi comandată de Osman
Paşa în persoană, care a a v u t 2 cai morţi sub el şi în cele d i n urmă
a fost rănit la picior, ceea ce 1-a făcut a se retrage" . 25

I n J u r n a l este descris m o m e n t u l predării l u i Osman Paşa şi a t i t u ­

dinea c o m a n d a n t u l u i suprem al a r m a t e i turceşti faţă de noua sa situaţie
de p r i z o n i e r . La cererea g e n e r a l u l u i t u r c de a avea o întrevedere cu
comandantul t r u p e l o r române a răspuns f a v o r a b i l colonelul M i h a i l Cer­
chez. Acesta 1-a întrebat pe Osman Paşa dacă are o anumită dorinţă.
Acuzînd d u r e r i l e provocate de rana căpătată la picior, Osman a cerut să
rămînă în apropierea locului unde s-a produs capitularea armatei sale,
dar totodată cu prudenţă diplomatică „n-a v o i t a încheia n i c i o convenţie
cu reprezentanţii armatei r o m â n e " . 2 6

I n luptele p u r t a t e de armata română p e n t r u ocuparea Rahovei u n

i m p o r t a n t r o l strategic îl prezenta apărarea p o d u l u i de peste rîul Skit.
T a b l o u l pe care Jurnalul operaţiunilor militare îl oferă p e n t r u ilustrarea
greutăţilor ce t r e b u i a u să le învingă ostaşii noştri în menţinerea p o z i ­
ţiilor cucerite şi respingerea i n a m i c u l u i este deosebit de v e r i d i c : „Lupta
la capul p o d u l u i devine d i n ce în ce m a i crîncenă şi cu toată bunăvoinţa
ce avem de a întări aceste poziţii p e n t r u moment eram în imposibilitatea

'* I b i d e m , f i l a 57 .
2 v

2 5
I b i d e m , f i l a 64r.
2 0
I b i d e m , f i l a 63'.

www.mnir.ro
„JURNALUL OPERAŢIUNILOR MILITARE" 277

de a le da v r e u n ajutor, fiindcă i n f a n t e r i e n u m a i aveam, fiindcă locurile

erau impracticabile şi m a i presus de toate ceaţa n u ne permitea să
vedem nici măcar la o distanţă de 50 m . I n f a n t e r i a respinge 3 atacuri,
a r t i l e r i a trage cîteva f o c u r i în inamic şi l u p t a încetează la 8 ore (ora 8 —•
n.n.), i n a m i c u l dispărînd. Roşiorii intră în Rahova şi pe la 10 ore (ora 10,
n.n.) patrulele aduc ştirea de peste Ogost că i n a m i c u l se r e t r a g e " . 2 1

în u l t i m e l e f i l e ale manuscrisului a u t o r u l însemnărilor revine la

memorabila zi de 28 noiembrie 1877 cînd s-a produs predarea majorităţii
a r m a t e i turceşti şi a comandantului ei : Ziua de 28 noiembrie va
rămîne neştearsă în analele istoriei p r i n căderea Plevnei, care, după
toate probabilităţile, va avea o influenţă foarte mare asupra operaţiunilor
m i l i t a r e ulterioare... Ziua de 28 noiembrie va rămîne neştearsă în analele
istoriei noastre naţionale ca una d i n cele m a i frumoase g l o r i i ale noastre ;
şi în adevăr p e n t r u naţiunea noastră, o naţiune abia ieşită de sub j u g u l
străin, n u putea f i o zi m a i frumoasă decît aceea a căderii Plevnei, prin
care se confirmă Independenţa (subi, n.), ce glorie putea f i m a i
frumoasă p e n t r u armata noastră, o armată tînără... care are c u r a j u l să
atace o armată războită, victorioasă şi comandată de u n general foarte
capabil şi brav, n i c i o glorie dar n u putea să fie m a i frumoasă decît
prinderea armatei şi generalului e i " . 28

S t r ă b ă t u t e de o caldă admiraţie p e n t r u l u p t a eroică a armatei

române, armată care η-a precupeţit e f o r t u r i m a r i şi sacrificii grele,
umane şi materiale depuse în slujba i d e a l u l u i înălţător al c u c e r i r i i i n d e ­
pendenţei ţării, rîndurile de la sfîrşitul Jurnalului operaţiunilor militare
constituie un v i b r a n t omagiu de recunoştinţă adresat v i t e j i l o r noştri
ostaşi : A r m a t a noastră a stat t r e i l u n i în faţa Plevnei, a răscolit
pămîntul imitînd în aceasta pe r o m a n i , strămoşii săi, a îndurat cele mai
m a r i privaţiuni şi i n t e m p e r i i , a a v u t momente foarte critice ; toate însă
le-a s u f e r i t cu cel m a i mare stoicism ; niciodată o santinelă η-a fost
surprinsă de inamic şi toate mişcările i n a m i c u l u i au fost observate, pro"bă
despre aceasta este că divizia a I V - a a prevăzut şi anunţat ieşirea t u r c i ­
lor p e n t r u ziua de 28 noiembrie. Românul a dat probe că posedă toate
calităţile u n u i b u n m i l i t a r şi toate suferinţele şi silinţele armatei române
au fost încoronate de u n succes b i n e m e r i t a t " . 2 9

însemnările căpitanului Tătărescu Nicolae în J u r n a l u l operaţiunilor

m i l i t a r e s-au încheiat la 7 decembrie 1877 odată cu dislocarea t r u p e l o r
noastre d i n j u r u l cetăţii Plevna şi alcătuirea C o r p u l u i de vest al armatei
române. De la această dată înregistrarea evenimentelor de pe f r o n t s-a
făcut de către s t a t u l m a j o r al C o r p u l u i a r m a t e i de vest.
Jurnalul operaţiunilor militare constituie o preţioasă sursă docu­
mentară p e n t r u cunoaşterea unei perioade de t i m p în care armata
noastră s-a pregătit şi a p a r t i c i p a t la războiul p e n t r u cucerirea indepen­
denţei ţării, independenţă devenită, p r i n recunoaşterea de către T r a t a t u l
de la B e r l i n , d i n t r - u n străvechi deziderat o realitate istorică ale cărei
urmări s-au înscris marcant pe calea progresului general al p o p o r u l u i
român.

2 7
I b i d e m , f i l a 77',v.
2 8
I b i d e m , f i l a 64'.
2 9
Ibidem.

www.mnir.ro
278 MIRCEA D U M I T R I U

U N D O C U M E N T I M P O R T A N T D E L A PÉRIODE
DE L A G U E R R E D ' I N D É P E N D A N C E D E 1877—1878:
„JOURNAL D E S OPÉRATIONS M I L I T A I R E S "

— Résumé —

L a g u e r r e pour c o n q u é r i r l ' i n d é p e n d a n c e d'état d u pays p e n d a n t les a n n é e s

1877—1878 est i l l u s t r é e en l'historiographie r o u m a i n e p a r u n e source d o c u m e n t a i r e
a m p l e et v a r i é e q u i e x i s t e d a n s les fonds des a r c h i v e s , t r a v a u x de tactique et d e
s t r a t é g i e m i l i t a i r e , m o n o g r a p h i e s , é t u d e s et n o m b r e u x t r a v a u x de s p é c i a l i t é p a r m i
lesquels c e u x des m é m o i r e s historiques occupent u n e p l a c e i m p o r t a n t e dans les
p u b l i c a t i o n s c o n s a c r é e s à cet é v é n e m e n t i m p o r t a n t de l'histoire m o d e r n e de la
nation roumaine. .
L e m a n u s c r i t „ J o u r n a l des o p é r a t i o n s m i l i t a i r e s " r e p r é s e n t e une chro­
n i q u e v é r i d i q u e et m i n u t i e u s e s u r les é v é n e m e n t s a u x q u e l s a p a r t i c i p é l ' a r m é e
r o u m a i n e , e n c o o p é r a t i o n a v e c l ' a r m é e r u s s e , contre l ' e n n e m i c o m m u n : l ' E m p i r e
ottoman, e n l ' i n t e r v a l l e 6 a v r i l — 7 d é c e m b r e 1877.
D e s 72 pages d u document, les notes d u c a p i t a i n e T ă t ă r e s c u Nicolae, officier
de l ' E t a t M a j e u r de second corps d ' a r m é e r o u m a i n , se d é t a c h e n t p a r une solide et
p r é c i s e n a r r a t i o n des actions s u r le front où nos troupes ont é t é e n g a g é e s . L a
p a r t i c i p a t i o n des d i v e r s e s u n i t é s d'infanterie, d'artillerie, de c a v a l e r i e , de g é n i e et
autres à l a p r é p a r a t i o n des o p é r a t i o n s m i l i t a i r e s de d i f f é r e n t s types, a i n s i que les
c o m b a t s p r o p r e m e n t s dits c o n t r e d'importants objectifs turcs, dont des f o r t i f i c a t i o n s
et des l o c a l i t é s a y a n t u n r ô l e de p r e m i e r o r d r e dans les p l a n s de l ' e n n e m i : G r i v i ţ a ,
R a h o v a , P l e v n a , S m î r d a n , V i d i n , se d é c o u v r e n t a u lecteur p a r u n e suite r e p r é s e n ­
t a t i v e de s c è n e s de g u e r r e e x p r i m é e s a v e c l a notation e x a c t e du m i l i t a i r e de
carrière.
U n l a r g e espace des notes d u J o u r n a l est o c c u p é p a r l a d e s c r i p t i o n des actions
offensives c o u r o n n é e s de s u c c è s de l ' a r m é e r o u m a i n e à G r i v i ţ a (30 a o û t 1877). à
l'occasion de l ' e n c e r c l e m e n t de l a c i t a d e l l e de P l e v n a et l a capitulation des troupes
de T u r c s c o m m a n d é e s p a r le g é n é r a l t u r c O s m a n P a c h a le 28 n o v e m b r e 1877.
B e a u c o u p d'exemples d ' h é r o ï s m e i n d i v i d u e l et collectif, d é m o n t r é p a r nos
soldats s u r les fronts de lutte de B u l g a r i e , signifient l e u r i m p o r t a n t e contribution
à l'obtention de l a victoire.
D o c u m e n t d'une r é e l l e v a l e u r i n f o r m a t i v e s u r les p r i n c i p a l e s o p é r a t i o n s m i l i ­
taires de l ' a n n é e 1877, le J o u r n a l constitue u n e s o u r c e de base e n l'investigation
des m u l t i p l e s aspects é r i g é s p a r l a c a m p a g n e de l ' a r m é e r o u m a i n e pour l a c o n q u ê t e
de l ' i n d é p e n d a n c e d u pays.

www.mnir.ro
 MONEDE ROMANE ŞI B I Z A N T I N E
DIN COLECŢIA M U Z E U L U I D E I S T O R I E
A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMANIA

de C A R M E N M A R I A PETOLESCU

Cabinetul N u m i s m a t i c al M u z e u l u i de Istorie al Republicii Socialiste

România posedă o colecţie importantă de monede inedite, pe care socotim
u t i l a o pune la îndemîna cercetătorilor p r i n publicarea l o r sistematică,
cu datele necesare, cît şi cu unele observaţii sumare ce se i m p u n chiar de
la o cercetare preliminară.
P r i m u l lot cuprinde monede de aur preluate de la Banca Naţională
a R e p u b l i c i i Socialiste România, cele m a i m u l t e cu loc de descoperire
necunoscut. Numerele de pe planşe corespund cu numerotarea d i n t e x t a
monedelor.
Numerele de inventar ce însoţesc monedele sînt p r o v i z o r i i şi ele se
referă la r e g i s t r u l de creştere a colecţiilor M u z e u l u i de Istorie u i Repu­
b l i c i i Socialiste România.

A. MONEDE R O M A N E

1. CAESAR

A v . C C A E S A R COS TER. Capul Pietăţii cu trăsăturile l u i Caesar

vîrstnic.
R v . A H I R T I V S PR. Toiag de augur, vas de sacrificii şi secure,
aureus, 8 g, d i a m = 21,5 m m , i n v . 22630. Sydenham, n r . 1018 ;
Cohen , n r . 3 ; Grueber, n r . 4052. Emis la Roma i n 46 î.e.n.
2

2. TRAIAN
A v . I M P CAES NER T R A I A N O P T I M A V G G E R M D A C . B u s t u l
său laureat, drapat şi cuirasat spre dr.
Rv. P A R T H I C O P M T R Ρ COS V I PP SPQR. B u s t u l Soarelui
cu părul căzînd în bucle l u n g i pe gît. Radiat, drapat spre dr. :
aureus, i . , 7,15 g, diam = 20 m m , i n v . nr. 22631. RIC, nr. 329 ;
Bernhart, p. 283—284. Emis la Roma în 116.

www.mnir.ro
 CARMEN MARIA P E T O L E S C U
280

3. GORDIAN al III-lea
A v . I M P CAES M A N T G O R D I A N V S A V G . B u s t u l său laureat,
drapat spre dr.
Rv. V I C T O R I A A V G . V i c t o r i e în picioare spre st., ţinînd în
dr. cunună, în st. ramură de p a l m .
aureus, ^ , 5 g, d i a m = 20 m m , i n v . nr. 22699. Descoperită în 1964
la Şopotul N o u , j u d . Timiş. C o h e n , n r . 356 ; RIC, nr. 11. Emis la
2

Roma între 238—239.

4. VALENTINIAN
A v . D N V A L E N T I N I / A N V S P F A V G . B u s t u l său diademat (cu
perle), d r a p a t spre st., ţine mappa şi sceptru scurt.
Rv. SALVS/REIP. împăratul în picioare, d i n faţă, ţine în d r .
l a b a r u m , în st. V i c t o r i e ; cu p i c i o r u l dr. loveşte u n captiv înge-
nunchiat spre st. I n cîmpul dr. două stele. I n exergă SMTES.
solidus, 4·, 4,50 g, diam = 21,5 m m , i n v . n r . 22704. Cohen , n r . 32 ; 2

R I C , n r . 3 (a). Emis la Thessalonic între 25 f e b r u a r i e 364 —

24 august 367.

5. VALENS
A v . D N V A L E N S / P F A V G . B u s t u l său drapat, diademat (cu
rozete) spre dr.
Rv. V I C T O R / I A A V G G . D o i împăraţi, d i n faţă, stînd pe t r o n ,
susţin u n glob ; în spate, o V i c t o r i e înaripată ; între ei o ramură
de p a l m . I n exergă T R O B S .
solidus, i , 4,35 g, diam = 21 m m , i n v . nr. 22702. R I C , nr. 17 (e).
Emis la T r e v e r i între 24 august 367 — 17 n o i e m b r i e 375.

6. VALENS
A v . D N V A L E N S / P F A V G . B u s t u l său diademat, drapat şi
cuirasat spre d r . Diademă cu rozete.
Rv. V I C T O R I A A V G V S T O R V M . V i c t o r i e şezînd pe o cuirasă,
spre d r . , scrie pe u n scut aşezat pe o coloană VOT/V/MVL/X.
I n cîmp O/B. în exergă Q Q Şi o stea cu 6 raze.
solidus. . 4,50 g, diam = 21 m m , n r . i n v . 22667. RIC, n r . 26 (b).
Emis între 24 august 367 — 17 noiembrie 375 la Constantinopol.
Monedă găurită.

7. GRAŢIAN
A v . D N G R A T I A N V S PF A V G . B u s t u l său drapat, cuirasat,
diademat (cu rozete) spre dr.
Rv. V I C T O R / I A A V G G . D o i împăraţi, d i n faţă, stînd pe t r o n ,
susţin u n glob ; în spate o V i c t o r i e înaripată, între ei o ramură
de p a l m . I n exergă T R O B .

www.mnir.ro
1

F i g . 1 — M o n e d ă (av. şi r e v . ) de l a Caesar.
F i g . 2 — M o n e d ă ( a v . şi r v . ) d e l a T r a i a n .
F i g . 3 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a G o r d i a n a l I I I - l e a .
F i g . 4 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a V a l e n t i n i a n .
F i g . 5 — M o n e d ă (av. şi r v . ) d e l a V a l e n s .
F i g . 6 — M o n e d ă (av. şi r v . ) d e l a V a l e n s .

www.mnir.ro
7

Fig. 7 — M o n e d ă (av. şi r v . ) d e l a G r a ţ i a n .
Fig. 8 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a G r a ţ i a n .
Fig. 9 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a H o n o r i u s .
Fig. 10 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a C o n s t a n t i n a l I I I - l e a .
Fig. 11 — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a I o h a n e s .
Fig. 12. — M o n e d ă (av. şi r v . ) de l a S e v e r u s a l I I I - l e a .

www.mnir.ro
13 14

F i g . 13 — M o n e d ă (av. şi rv.) d e l a A r c a d i u s .
F i g . 14 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a T h e o d o s i u s a l I I - l e a .
F i g . 15. — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a Zeno.
F i g . 16 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a Zeno.
F i g , 17 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a A n a s t a s i u s .
F i g 18 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a J u s t i n a l I I - l e a .

www.mnir.ro
19 20

F i g . 19 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a T i b e r i u s a l I I - l e a .
F i g . 20 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a M a u r i c i u T i b e r i u .
F i g . 21 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a R o m a n şi Cristofor.
F i g . 22 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a C o n s t a n t i n V I I şi R o m a n I I .
F i g . 23 — M o n e d ă (av. şi rv.) de l a C o n s t a n t i n V I I şi R o m a n I I .

www.mnir.ro
M O N E D E R O M A N E ŞI B I Z A N T I N E 281

solidus, f , 4,33 g, diam = 21 m m , i n v . nr. 22667. RIC, nr. 17 (g).

Emis la T r e v e r i între 24 august 367 — 17 noiembrie 375. Monedă
găurită.

8. GRAŢIAN

A v . D N G R A T I A / N V S P F A V G . B u s t u l său drapat, cuirasat şi

diademat (cu rozete) spre dr.
Rv. CONCOR/DIA A V G G G . Constantinopol, şezînd pe t r o n
ornamentat cu capete de lei, ţine în st. glob, în dr. sceptru, pune
p i c i o r u l pe o proră de corabie. In exergă CONOB.
solidus, t . 4,45 g, diam = 22 m m , i n v . nr. 22703. Cohen , n r . 5 ; 2

RIC, n r . 44 (a). Emis la Constantinopol între 9 august 378 — 25

august 383.

B. I M P E R I U L R O M A N D E A P U S

9. HONORIUS

A v . D N HONORI/VS P F A V G . B u s t u l său, drapat, cuirasat, dia­

demat (cu perle) spre d r .
Rv. V I C T O R I A A V G V S T O R V M . V i c t o r i e şezînd pe o cuirasă şi
u n geniu n u d , înaripat, punînd împreună pe u n cippus u n scut
c u inscripţia V O T / X X / M V L T / X X X . In cîmp R/V. In exergă
COMOB.
semissis, f , 2,10 g, d i a m = 16 m m , i n v . nr. 22661. Cohen , nr. 53 ;
2

B e r n h a r t , p. 364. Emis la Ravenna.

10. CONSTANTIN al III-lea

A v . D N C O N S T A N / T I N V S PF A V G . B u s t u l său drapat, cuirasat

şi diademat (cu perle) spre dr.
Rv. V I C T O R I / A A A V G G G . împăratul în picioare spre dr. ţine
în st. V i c t o r i e pe glob, în dr. stindard, zdrobeşte cu p i c i o r u l st.
u n captiv. In exergă TROBS.
solidus, **, 4,45 g, diam = 21,5 m m , i n v . nr. 22632. C o h e n , n r . 5 .; 2

B e r n h a r t , p. 364. Emis la Augusta T r e v e r o r u m .

11. IOHANES

A v . D N IOHAN/ES PF A V G . B u s t u l său drapat, cuirasat, dia­

demat (cu perle) spre dr.
Rv. V I C T O R I / A A V G G G . împăratul în picioare, p r i v i n d spre
dr., ţine în dr. stindard, în st. V i c t o r i e pe glob ; cu p i c i o r u l st.
zdrobeşte u n captiv. In cîmp R/V. I n exergă C O M O B .
solidus, φ , 4,40 g, d i a m = 21 m m , nr. i n v . 22633. Cohen , n r . 4 ; 2

Bernhart, p. 365. Emis la Ravenna.

www.mnir.ro
282 CARMEN MARIA P E T O L E S C U

12. SEVERUS al III-lea

A v . D N L I B I V S SEVE/RVS PF A V G . B u s t u l său drapat,
cuirasat, diademat spre dr.
Rv. V I C T O R I / A A V G G G . împăratul d i n faţă punînd p i c i o r u l dr.
pe capul u n u i şarpe cu figură umană şi ţinînd o cruce şi o V i c ­
torie pe glob. I n cîmp literele R/M. I n exergă C O M O B .
solidus, 1 . 4,30 g, diam = 21,5 m m , i n v . nr. 22682. Găsit la munca
cîmpului în 1966 în localitatea Sîntandrei, j u d . Bihor. C o h e n , nr. 8 ;
2

Bernhart, nr. 18. Emis la Roma între 465—466. Moneda tăiată pe

margini.

C. I M P E R I U L R O M A N D E R Ă S Ă R I T

13. ARCADIUS
A v . D N A R C A D I / V S P F A V G . B u s t u l său drapat, cuirasat,
diademat (cu rozete) spre dr.
Rv. CONCORDI/A A V G G G G £ . Constantinopol cu coif p r i v i n d
spre dr., aşezat pe u n t r o n ornamentat cu capete de lei, ţine în
dr. sceptrul, în st. glob şi pune p i c i o r u l d r . pe prora unei
corăbii. I n exergă C O N O B .
solidus, 1, 4,40 g, diam = 20,5 m m , i n v . n r . 22650. Descoperit la
Miroslăveşti, j u d . Iaşi, în a n u l 1965, la praşila u n e i grădini. Ratto,
nr. 1 ; Sabatier. nr. 15.

14. THEODOSIUS al II-lea

A v . D N THEODOSI/VS P F A V G . B u s t u l său în costum m i l i t a r ,
d i n faţă, cu cască, ţinînd lancea pe umărul d r . ; în st., scut cu
reprezentarea u n u i călăreţ doborînd u n duşman.
Rv. [ I ] M P X X X X I I COS/XVII PP. Constantinopol pe t r o n ,
ţine în dr. glob cruciger, în st. sceptru, pune p i c i o r u l pe o proră
de corabie ; jos, în dr., u n scut oval. I n cîmpul st., o stea cu
opt raze. în exergă C O M O B .
solidus, 4-, ,45 g, diam = 19,5 m m , i n v . nr. 22686. Găsit în 1966
4

la munca cîmpului în localitatea I e r n u t , j u d . Mureş. Ratto, nr. 154.

Emis în Italia, p r o b a b i l la Ravenna.

15. ZENO

A v . DNZZEIIO/PERP A V G . B u s t u l său drapat, cuirasat, d i a ­

demat spre dr.
Rv. V I C T O R I A A V G V S T O R V M . V i c t o r i e , d i n faţă, ţinînd o
cunună şi glob cruciger. I n cîmpul dr. o stea. I n exergă CONOB.
tremissis, 4- , 1,45 g, diam = 14 m m , i n v . n r . 22661. Ratto, nr. 293,
pl. V I I I .

www.mnir.ro
MONEDE ROMANE ŞI BIZANTINE 283

16. ZENO
A v . D N ZENO/PERP A V G . B u s t u l său în costum m i l i t a r , d i n
faţă, cu cască, ţinînd lancea pe umărul dr., iar pe umărul st.
u n scut cu reprezentarea u n u i călăreţ doborînd u n duşman.
Rv. V I C T O R I / A A V G G G in . V i c t o r i e i n picioare spre st. ţinînd
o cruce lungă. I n cîmpul dr., o stea cu 8 raze. I n exergă C O N O B .
solidus. I , 4,45 g. diam = 20 m m . i n v . nr. 22634. Ratto, n r . 288.
Monedă rară.

D. I M P E R I U L B I Z A N T I N

17. ANASTASIUS
A v . D N ANASTA/S1VS PP A V G . B u s t u l său în costum m i l i t a r ,
cu cască ; ţine lancea pe umărul dr., în stînga ţine u n scut cu
reprezentarea u n u i călăreţ doborînd u n duşman.
Rv. V I C T O R I / A A V G G G A . V i c t o r i e în picioare spre st., ţine o
cruce dublă. I n cîmpul d r . o stea cu 8 raze. In exergă C O N O B .
solidus, „*, 4,40 g, d i a m = 20 m m , i n v . nr. 22629.
DO, n r . 3 (a). Emis la Constantinopol i n t r e 491—498.

18. JUSTIN al II-lea

A v . D N I V S T I / N V S PP A V I . B u s t u l său d i n faţă în costum
m i l i t a r , cu cască, ţinînd în d r . o V i c t o r i e pe glob, în st. scut cu
reprezentarea u n u i călăreţ doborînd u n duşman.
Rv. V I C T O R I / A A V G G G S . Constantinopol, cu cască, stînd pe
t r o n , ţine în dr. lance, în st. glob cruciger. I n exergă C O N O B .
solidus, 4· - 4,45 g, d i a m = 20,5 m m , i n v . n r . 22660.
W r o t h , nr. 8 ; DO, n r . 4 (e).

19. TIBERIUS al II-lea

Av DTTLTIb CONS/TANT PP A V I . B u s t u l său, d i n faţă, în

costum m i l i t a r , cu cască, ţine în d r . g l o b u l cruciger.
Rv. V I C T O R I / A A V G G V Cruce cu braţele terminate în T,.
deasupra a p a t r u trepte. I n exergă C O N O B .
solidus, 1 , 4,30 g, d i a m = 21 m m , i n v . n r . 22660.
DO, n r . 4 (c). Emis între 579—582 la Constantinopol.

20. MAURICIU TIBERIU

A v . D N M A V R C / T I b PP A V . B u s t u l său, d i n faţă, ţine în d r .
g l o b u l cruciger. I n cîmpul st. o stea.

www.mnir.ro
284 CARMEN MARIA P E T O L E S C U

Rv. V I C T O R I / \ A^VGGB. V i c t o r i e în picioare ţine în d r . cruce

cu braţul superior t e r m i n a t în ~"T~.în st. glob cruciger. î n cîmpul

dr. o stea. I n exergă CONOB.
solidus, 1 » 4,92 g, diam = 22 m m , i n v . 22667. Monedă găurită. DO,
nr. 5 b I , emis la Constantinopol între 583—601.

21. ROMAN ŞI CRISTOFOR

Av. R0rRAH'€T XPISlO'AVSSb' B u s t u r i l e alăturate ale

celor doi împărţi, purtînd coroană cu cruce şi ţinînd împreună o
cruce dublă.

Rv. +IKS R6X RÊSNANTNÏÏl . Isus Christos, d i n faţă, şezînd

pe t r o n cu spătar, ridicînd mîna dreaptă şi ţinînd în st. o carte,
solidus, 1 , 4,30 g, diam = 20 m m , i n v . n r . 22627. Descoperit în
p u n c t u l „Cetate" d i n corn. Rasova, j u d . Constanţa, în 1968. W r o t h ,
nr. 35, p l . L I I I / 1 . Emis la Constantinopol între 921—927 ?

22. CONSTANTIN VII Şl ROMAN II

Av. COhSÎAkl CGROTTlâ.hLAVSSb'R 1

. B u s t u r i l e împăraţilor
alăturate purtînd coroană cu cruce şi ţinînd împreună o cruce
dublă.

Rv. 1KS....R6X RÊSNANTIHM Bustul l u i Ilsus Christos n i m b a t ,

cu cruce, d i n faţă, ţinînd mîna d r . ridicată, i a r în st. o carte,
solidus, 1 , 4,35 g, d i a m = 18,5 m m , i n v . 22660. Monedă c u m a r ­
g i n i l e p i l i t e . Morrisson, I I , n r . 15.

23. CONSTANTIN VII ŞI ROMAN II

A v . ca m a i sus, dar fără semn de abreviere după R.
Rv. ca m a i sus.
solidus, j , 4,40 g, d i a m = 20 m m , i n v . n r . 22618. Morrisson, I I ,
n r . 15.

Cîteva d i n t r e monedele prezentate v o r face obiectul unor scurte

observaţii.
R e m a r c ă m în p r i m u l rînd s o l i d u s - u l de l a Arcadius (nr. 13). E m i ­
siunile avînd legenda c u C O N C O R D I A A V G G G G (quattuor A u g u s t o r u m ) 1

indică asocierea la domnie a p a t r u împăraţi : Graţian, V a l e n t i n i a n a l

I I - l e a , Theodosius I şi Arcadius. Această perioadă n u depăşeşte a n u l 383,
1
Ratto, n r . 1 ; cf. O . I l i e s c u , Solidus emis de Theodosius I găsit în nordul
Dobrogei, în „ P o n t i c a " , 5, 1972, p. 526—527.

www.mnir.ro
MONEDE R O M A N E ŞI BIZANTINE 285

dată la care Arcadius avea 6 ani, iar p o r t r e t u l său pe monede apare de

copil. Toate piesele acestei scurte perioade cu A V G G G G sînt e x t r e m de
rare în r a p o r t cu cele care indică p r i n legendă t r e i împăraţi.
Prezenţa unei atari piese, de la Arcadius, în Moldova, la Miroslă-
veşti, j u d . Iaşi, este surprinzătoare, ţinînd seama m a i ales de raritatea
însăşi a t i p u l u i monetar.
O altă piesă interesantă este moneda bătută de Theodosius al I I - l e a
cu legenda : I M P X X X X I I COS/XVII PP, în exergă C O M O B . Apariţia ei
pe monedele l u i Theodosius al I I - l e a poate f i legată de u n eveniment de
o mare rezonanţă în viaţa i m p e r i u l u i — atacurile h u n i l o r . Moneda res­ 2

pectivă putea f i emisă între a n i i 439—444, perioadă în care se înscrie

cel de-al X V I I - l e a consulat al împăratului Theodosius a l I I - l e a . 3

După J. Tolstoi, datarea care se i m p u n e este între 443—444 . 4

A t r i b u i r e a etnică a monedei găsite la I e r n u t , chiar dacă ea provine

d i n t r - u n loc unde continuitatea populaţiei autohtone este dovedită şi
după a n u l 271 e . n . , este dificilă. Ea a p u t u t aparţine stăpînitorilor h u n i ,
5

dar n u este exclus să poată f i atribuită şi supuşilor acestora, populaţiei

agricole sedentare, care n u era de origine hună şi care n u prezenta nici
o însemnătate politică, ci n u m a i una economică. „De reţinut că invazia
hunilor a fost distrugătoare n u m a i în p r i m a fază ; o dată consolidată,
dominaţia l o r a devenit n u n u m a i suportabilă, dar şi o garanţie p e n t r u
locuitorii căzuţi sub stăpînirea acestui popor de călăreţi. I n Dacia i n t r a ­
carpatică n u s-au descoperit n i c i u r m e de aşezări hunice şi nici măcar
morminte izolate. în schimb s-au găsit urmele u n o r sate aparţinînd a u t o h ­
tonilor, ca cele de la B r a t e i în apropiere de Mediaş" . 6

De asemenea, n u este exclusă posibilitatea ca monedele să f i pătruns

după prăbuşirea dominaţiei hunice, atunci cînd au p u t u t f i reluate legă­
turile m a i strînse cu lumea romană.
Desigur, acestea rămîn simple ipoteze atîta t i m p cît n u se cunosc
condiţiile de descoperire a monedei respective.

2
A . Blanchet, Les monnaies de la guerre de Théodose II contre Attila, en 442
(extrait de l a „ R e v u e H i s t o r i q u e d u S u d - E s t E u r o p é e n " , n r . 4—6, 1924), B u c u r e ş t i ,
1924, p. 6.
3
Attilio Degrassi, 1 Fasti consolări deïl'Impero Romano, R o m a , 1952, p. 90 :
Theodosius I I a d e ţ i n u t c o n s u l t a t u l a l X V I I - l e a î n t r e a n i i 439—443 ; în 444 a fost
consul pentru a X V I I I - a o a r ă .
Comte J e a n T o l s t o i , Monnaies Byzantines, P e t e r s b u r g , 1912, p. 68—69, nr. 24.
5
D . Protase, Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numis­
maticii, B u c u r e ş t i , 1966, p. 116—117.
0
Fontes historiae Daco-Romanae, B u c u r e ş t i , 1970, p. V I I I ; N . B ă n e s c u . Bizan­
ţul şi romanitatea de la Dunărea de jos, B u c u r e ş t i , 1938, p. 17 ; L i g i a B â r z u , Cunoaş­
terea perioadei hunice la Dunărea de jos, în „ A n a l e l e Universităţii B u c u r e ş t i ' , seria
Ştiinţe sociale, Istorie, X , 20, 1961, p. 13 şi u r m .

www.mnir.ro
286 CARMEN MARIA PETOLESCl'

MONNAIES ROMAINES E T BYZANTINES DE L A COLLECTION

DU MUSÉE D'HISTOIRE D E L A RÉPUBLIQUE SOCIALISTE D E ROUMANIE

— Résumé —

L ' a u t e u r p r é s e n t e 23 m o n n a i e s d'or, c o n s e r v é e s a u C a b i n e t N u m i s m a t i q u e d u
M u s é e d ' H i s t o i r e de l a R é p u b l i q u e S o c i a l i s t e de R o u m a n i e .
P o u r l a p l u p a r t , le l i e u de d é c o u v e r t e reste i n c o n u u , à l ' e x c e p t i o n des
suivantes :
— solidus de l ' e m p e r e u r A r c a d i u s (nr. 13) d é c o u v e r t à M i r o s l ă v e ş t i (dép. Iaşi).
— solidus de l ' e m p e r e u r T h é o d o s e I I (nr. 14), d é c o u v e r t d a n s l ' é t a b l i s s e m e n t
r o m a i n d ' I e r n u t (dép. M u r e ş ) .

www.mnir.ro
C R O N I C A

www.mnir.ro
 SĂPATURILE A R H E O L O G I C E E F E C T U A T E
DE MUZEUL D E ISTORIE
A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

I. NEOLITIC

1
Simnic, j u d . O l t — s ă p ă t u r i l e efectuate în 1972 a u fost o c o n t i n u a r e a
a c e l o r a e x e c u t a t e anterior de c ă t r e M u z e u l O l t e n i e i . L o c u l se a f l ă p e t e r e n u l S t a ­
ţiunii E x p e r i m e n t a l e A g r i c o l e şi a n u m e în p r e a j m a g r a j d u r i l o r şi s i l o z u r i l o r , a c ă r o r
c o n s t r u c ţ i e a d i s t r u s în b u n ă p a r t e a ş e z a r e a . S ă p ă t u r a a dezvelit o s u p r a f a ţ ă de
10 X 6 m p î n ă l a o a d î n c i m e de 0,60 m .
S u b u n strat de a r ă t u r ă c u u r m e m a t e r i a l e a p a r ţ i n î n d c u l t u r i l o r V e r b i c i o a r a ,
C o ţ o f e n i , C e r n a v o d ă I I I — D o b r o t e ş t i s-a d a t de o l o c u i n ţ ă de s u p r a f a ţ ă a p a r ţ i n î n d
c u l t u r i i S ă l c u ţ a , c a r e î n s ă n u a fost d e s f ă c u t ă . î n p a r t e a de s u d a s u p r a f e ţ e i a m i n ­
tite a a p ă r u t o g r o a p ă de bordei Coţofeni. c u u n bogat m a t e r i a l c e r a m i c , bordei c e
s u p r a p u n e o l o c u i n ţ ă de s u p r a f a ţ ă V i n ê a A tîrzie. M a t e r i a l e l e S t a r c e v o - C r i ş n u a u
a p ă r u t ( D o i n a G a l b e n u — M u z e u l de I s t o r i e a l R . S. R o m â n i a ) .
3
Hotărârii, corn F ă r c a ş e l e , j u d . O l t — în a n u l 1970 a fost c e r c e t a t ă o p a r t e
din aşezarea Vădastra I I .
S - a descoperit şi o l o c u i n ţ ă d i n sec. X — X I , b o g a t ă în m a t e r i a l ceramic
(M. N i c a — C e n t r u l d e Ş t i i n ţ e S o c i a l e de l a C r a i o v a , M u z e u l d i n C a r a c a l , M u z e u l
din S l a t i n a ) .
3
Dodeşti, corn. V i i ş o a r a , j u d . V a s l u i — în a n u l 1969 s - a u efectuat s ă p ă t u r i
arheologice î n t r - o a ş e z a r e P r o t o c u c u t e n i ; i a r în a n i i 1969—1970 în a ş e z ă r i l e f e u d a l e
d i n sec. I V — V şi V I I I — I X ( D a n G h . Teodor, A . Niţu, G h e n u ţ ă C o m a n , C . Bloşiu,
— I n s t i t u t u l de Arheologie, I a ş i ) .
4
Vinători, j u d . I l f o v — e f e c t u î n d u - s e o p e r i e g h e z ă în zona satelor V î n ă t o r i şi
I z v o a r e , în a n u l 1972, s - a u descoperit d o u ă t e l l u r i G u m e l n i ţ a şi o a ş e z a r e T e i V .
S ă p ă t u r i c u c a r a c t e r de s o n d a j s - a u efectuat doar în t e l l u l situat l a s u d - v e s t de
V î n ă t o r i , p e m a l u l drept a l N e a j l o v u l u i . A u fost descoperite m a i m u l t e f r a g m e n t e
c e r a m i c e şi v a s e m i c i specifice c u l t u r i i G u m e l n i ţ a ( V l a d Protopopescu, G . T r o h a n i ,
A l . O a n c e a — M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a — c u a j u t o r u l e l e v i l o r de l a
şcolile d i n Z ă d ă r i c i u şi V î n ă t o r i , conduşi de prof. Ν. D u m i t r e s c u şi I o n C ă r u n t u ) .
5
Glina, B u c u r e ş t i — în a n i i 1969 şi 1970 în n i v e l u r i l e B o i a n , G u m e l n i ţ a şi
G l i n a s - a u efectuat s ă p ă t u r i arheologice ( M i r c e a P e t r e s c u - D î m b o v i ţ a , — I n s t i t u t u l
de istorie şi arheologie „ A . D . X e n o p o l " — Iaşi şi E u g e n C o m ş a — I n s t i t u t u l de
Arheologie, B u c u r e ş t i ) .

I I . EPOCA B R O N Z U L U I

Braneţ, j u d . O l t — în u r m a u n e i periegheze efectuate în a n u l 1971, în v a r a

e

a n u l u i 1972 s - a u efectuat s ă p ă t u r i arheologice î n p u n c t u l n u m i t P i s c u l R u s u l u i ,

situat l a 600 m n o r d de c o m u n ă . î n u r m a s ă p ă t u r i l o r a u rezultat d o u ă l o c u i n ţ e
Coţofeni şi p a t r u l o c u i n ţ e G l i n a în c a r e a u a p ă r u t u n e l t e agricole d i n c o a r n e de
a n i m a l , u n e l t e de os, p i a t r ă şi a r a m ă , u n i d o l antropomorf, o r î ş n i ţ ă de p i a t r ă şi

www.mnir.ro
 290 G E O R G E TROHANI, ANCA PAUNESCU, LIVIU P E T C U L E S C U

n u m e r o a s e vase î n t r e g i şi întregibile, p r i n t r e c a r e şi u n a s k o s decorat cu b e n z i

incizato (periegheza a fost e f e c t u a t ă de A u g u s t i n U l a n i c i , V l a d Protopopescu şi
A l . O a n c e a , iar s ă p ă t u r i l e a u fost conduse de A u g . U l a n i c i — M u z e u l de Istorie
al R. S. R o m â n i a ) .
7
Corneşti, corn. A d ă m u ş , j u d . M u r e ş — în u r m a e f e c t u ă r i i în a n u l 1971 a
unei periegheze, în 1972 s - a u efectuat s ă p ă t u r i arheologice î n t r - o a ş e z a r e W i e t e n b e r g
s i t u a t ă l a l o c u l n u m i t P o d e i u l M i c . I n cele d o u ă s e c ţ i u n i t r a s a t e s - a u descoperit u n
bordei şi d o u ă gropi ce c o n ţ i n e a u m u l t m a t e r i a l c e r a m i c , în p a r t e r e î n t r e g i b i l
(periegheza a fost f ă c u t ă de c ă t r e V l a d P r o t o p o p e s c u şi A l . O a n c e a , i a r s ă p ă t u r a de
c ă t r e V l a d P r o t o p o p e s c u — M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a ) .
8
Greci, corn. G r ă d i ş t e a , j u d . I l f o v — în u r m a e f e c t u ă r i i u n e i periegheze pe
m a l u r i l e l a c u l u i C ă l d ă r u ş a n i , l a nord de s a t u l G r e c i - M ă x i n e n i , în p u n c t u l T a t o m i r ,
pe u n bot de deal, s - a efectuat în t o a m n a a n u l u i 1971 u n s o n d a j de i n f o r m a r e
î n t r - o a ş e z a r e d i n epoca b r o n z u l u i . I n u r m a d e z v e l i r i i u n e i s u p r a f e ţ e de c i r c a 62 m.p.
s - a u descoperit 12 c o m p l e x e : 3 gropi G l i n a , 6 gropi T e i I şi 3 c o m p l e x e geto-dace
(o l o c u i n ţ ă şi d o u ă gropi, u n a d i n ele c o n ţ i n î n d o v a t r ă ) d i n sec. I I - I î.e.n. (perie­
gheza a fost f ă c u t ă de G . T r o h a n i şi A l . O a n c e a , i a r s ă p ă t u r i l e de G . T r o h a n i şi
Aug. U l a n i c i — M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a ) .
" Lilieci, corn Sineşti, j u d . I l f o v — c h i a r în m a r g i n e a de est a s a t u l u i , pe
m a l u l drept a l Moştiştei, în u r m a e f e c t u ă r i i u n e i periegheze în a n u l 1969, în t o a m n a
lui 1972 s - a efectuat u n m i c s o n d a j . S - a u s ă p a t d o u ă s e c ţ i u n i de pe u r m a c ă r o r a a u
rezultat trei c o m p l e x e D r i d u şi opt c o m p l e x e T e i I V - V .
P r i n t r e piesele m a i i m p o r t a n t e se a f l ă u n f r a g m e n t de v a s c e n u ş i u c u b u z a
r ă s f r î n t ă în a f a r ă , i a r c o r p u l decorat c u c a n e l u r i , o d a l t ă de p i a t r ă şi o l a m ă de
s i l e x (toate s p e c i f i c e c u l t u r i i T e i I V - V (George T r o h a n i — M u z e u l d e Istorie a l
R. S . R o m â n i a şi M u z e u l de arheologie O l t e n i ţ a ) .

III. CULTURA GETO-DACIC A

, 0
Canlia, corn. L i p n i ţ a , j u d . C o n s t a n ţ a — în t o a m n a l u i 1972 s - a u efectuat
s ă p ă t u r i arheologice în necropola t r a c o - g e t i c ă d i n sec. I V - I I I î.e.n. ( E m i l M o s c a l u ,
— I n s t i t u t u l de arheologie B u c u r e ş t i , şi A l . O a n c e a — M u z e u l de Istorie a l
R. S . R o m â n i a ) .
1 1
Peretu, j u d . T e l e o r m a n — în 1971 s-a t e r m i n a t c e r c e t a r e a t u m u l u s - u l u i în
c a r e s - a descoperit anterior t e z a u r u l de tip A g i g h i o l . A s t f e l t e z a u r u l de l a P e r e t u
d e v i n e u n a d i n r a r e l e d e s c o p e r i r i de acest f e l c a r e c o n ţ i n e date ştiinţifice despre
r i t u l şi r i t u a l u l î n m o r m î n t ă r i i şefilor m i l i t a r i t r a c o - g e ţ i ( E m i l M o s c a l u , — I n s t i ­
tutul de arheologie B u c u r e ş t i , şi G . T r o h a n i — M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m a n i a ) .
1 3
Zimnicea, j u d . T e l e o r m a n — în a n u l 1970 s - a u continuat s ă p ă t u r i l e a r h e o ­
logice d i n necropola g e t o - d a c ă . D e a s e m e n e a s - a u s ă p a t ş a s e bordeie s e m i î n g r o p a t e
datate în sec. a l X I V - l e a (A. D . A l e x a n d r e s c u , S . D u m i t r i u , M . C h i ţ e s c u — I n s t i ­
tutul de arheologie B u c u r e ş t i , C . B e d a — M u z e u l A l e x a n d r i a , M . Ionescu, C . I s ă -
cescu — M u z e u l G i u r g i u ) .
1 3
Chirnogi, jud. Ilfov — în m a r g i n e a de vest a c o m u n e i , pe m a l u l fostului
l a c , în a n i i 1971 şi 1972, s - a u efectuat s ă p ă t u r i arheologice î n t r - o s t a ţ i u n e g e t o - d a c ă
de l a sfîrşitul sec. I I I — sec. I î.e.n. E s t e v o r b a de o a ş e z a r e r u s t i c ă ce se î n t i n d e a
pe o s u p r a f a ţ ă de c i r c a 200 m l u n g i m e şi 30—40 m l ă ţ i m e .
A u fost descoperite 27 c o m p l e x e (15 l o c u i n ţ e şi 12 gropi) aflate în d o u ă n i v e l u r i
de locuire. P r i n t r e descoperirile m a i interesante p u t e m m e n ţ i o n a u n m o r m î n t de
c o p i l î n h u m a t , o l o c u i n ţ ă c u d o u ă cuptoare, m a i m u l t e vetre, i a r d i n t r e piese : o
p l a c ă de c e n t u r ă d i n b r o n z şi fier, o c a t a r a m ă de argint, d o u ă amfore, fructiere,
căni, vase, u r n e etc.

www.mnir.ro
SĂPATURI ARHEOLOGICE E F E C T U A T E I N 1969—1973 291

D e a s u p r a l o c u i r i i geto-dace se a f l ă u n n i v e l s u b ţ i r e d i n sec. V I I - V I I I e.n. şi

l o c u i n ţ e de tip D r i d u . D i n i n v e n t a r u l n i v e l u l u i de sec. V I I - V I I I e.n. se r e m a r c ă în
s p e c i a l f r e c v e n ţ a m a r e a g r e u t ă ţ i l o r de n ă v o d . C e r a m i c a este în m a j o r i t a t e f r a g ­
m e n t a r ă (George T r o h a n i — M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .
M
Ardeu ( c o m u n a B a l ş a , j u d . H u n e d o a r a ) . I n a n u l 1973 u n s o n d a j pe d e a l u l
C e t ă ţ e a u a a l c ă r u i scop e r a d e l i m i t a r e a în teren a u n e i a ş e z ă r i d a c i c e s e m n a l a t ă
în p u n c t u l respectiv p r i n descoperiri î n t î m p l ă t o a r e . S - a u descoperit fragmente
c e r a m i c e d a t a b i l e în c u r s u l sec. I I - I î.e.n., obiecte de fier, z g u r ă etc. ( L a r i s a N e m o -
i a n u — M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a ) .
1 5
Cozia-Deva, jud. H u n e d o a r a . I n l u n a n o i e m b r i e 1972 s - a u r e l u a t s ă p ă t u ­
rile pe î n ă l ţ i m e a C o z i a . A u fost scoase l a i v e a l ă m a t e r i a l e c e r a m i c e de f a c t u r ă
d a c i c ă d i n sec. I î.e.n., f r a g m e n t e d e obiecte d i n fier, z g u r ă ( L a r i s a N e m o i a n u
— M u z e u l de Istorie a l R . S. R o m â n i a ) .

IV. EPOCA R O M A N A

1 0
Romula (satul R e ş c a , corn. D o b r o s l o v e n i , j u d . O l t ) . I n c a d r u l ş a n t i e r u l u i
arheologic condus de prof. dr. doc. D u m i t r u T u d o r a fost deschis în 1969 s e c t o r u l
Necropolei tumulare, marcînd astfel p r i m e l e c e r c e t ă r i riguros ştiinţifice p r a c t i c a t e
in m o v i l e l e f u n e r a r e r o m a n e de la Romula.
Au fost e x p l o r a ţ i trei t u m u l i , p a r ţ i a l distruşi de l u c r ă r i agricole.
I n t u m u l u l I , a fost constatat u n m o r m î n t de i n h u m a ţ i e în sarcofag de
piatră, î n t r e g c o m p l e x u l f u n e r a r d a t î n d u - s e pe b a z a u n u i d e n a r de argint, e m i ­
siune d i n 197 e.n.
T u m u l u l I I c o n ţ i n e a u n cenotaf a m e n a j a t în c a v o u de c ă r ă m i z i . I n t u m u l u l
I I I , datat în a d o u a j u m ă t a t e a sec. a l I I - l e a e.n. pe b a z a d e s c o p e r i r i l o r m o n e t a r e ,
a fost descoperit u n m o r m î n t central, de i n c i n e r a ţ i e pe loc (rug) şi u n m o r m î n t
secundar, î n h u m a t în c a v o u de c ă r ă m i z i .
Deşi toţi trei t u m u l i i a u fost jefuiţi în a n t i c h i t a t e s - a p u t u t recolta u n
inventar f u n e r a r r e l a t i v bogat, constituit d i n v a s e c e r a m i c e , recipiente de s t i c l ă ,
obiecte de p o d o a b ă şi monede.
In 1972 s - a u r e l u a t c e r c e t ă r i l e d i n necropola tumulară.
S - a explorat parţial o movilă formată din unirea mantalelor a doi tumuli,
distruşi p a r ţ i a l de l u c r ă r i l e agricole.
I n t u m u l u l I , 1972, s - a descoperit m o r m î n t u l c e n t r a l , c a r e e r a u n cenotaf,
amenajat în c a v o u de c ă r ă m i z i zidite c u m o r t a r , datat p r i n t r - o m o n e d ă de l a
T r a i a n . S - a u m a i descoperit u n m o r m î n t s e c u n d a r jefuit, constând dintr.-un sarcofag
de c ă r ă m i z i zidite c u m o r t a r , u n r u g p e n t r u o f r a n d e construit d i n c ă r ă m i z i şi
numeroase gropi a r s e r i t u a l , u n e l e c o n ţ i n î n d monede, c a r e se e ş a l o n e a z ă d i n
sec. I e.n. p î n ă în sec. I I I e.n.
C a i n v e n t a r s - a u descoperit v a s e de c e r a m i c ă , u n l a c r i m a r i u de s t i c l ă , frag­
mente d i n t r - o c a s e t ă c u g a r n i t u r i de b r o n z şi n u m e r o a s e monede.
L a t u m u l u l I I , 1972, c a r e a fost atins n u m a i de u n ş a n ţ de s o n d a j , s - a des­
coperit u n m o r m î n t s e c u n d a r de i n h u m a ţ i e , a m e n a j a t î n t r - u n c a v o u de c ă r ă m i z i ,
care era complet j e f u i t şi d i s t r u s în cea m a i m a r e p a r t e de l u c r ă r i l e agricole
(Muzeul de Istorie a l R . S . R o m â n i a ) .
I n c a m p a n i a d i n 1973, s-a c o n t i n u a t d e z v e l i r e a t u m u l u l u i I , 1972.
S - a u descoperit d o u ă m o r m i n t e s e c u n d a r e de i n h u m a ţ i e a m e n a j a t e în c a v o u r i
dc c ă r ă m i z i zidite f ă r ă m o r t a r , d i n t r e c a r e u n u l jefuit, 3 m o r m i n t e de i n h u m a ţ i e
tără sarcofag şi u n m o r m î n t de i n h u m a ţ i e c u ţigle, d e r a n j a t .
I n v e n t a r u l f u n e r a r c o n s t ă d i n v a s e c e r a m i c e , o p a i ţ e , u n l a c r i m a r i u de s t i c l ă
şi monede ( V a l e r i u L e a h u şi L i v i u P e t c u l e s c u — M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a ) .
Jurilovca,
17
j u d . T u l c e a . I n a n u l 1973 s - a efectuat u n s o n d a j pe şantierul
arheologic J u r i l o v c a în p u n c t u l „ C a p u l D o l o j m a n " .

www.mnir.ro
www.mnir.ro
 SĂPATURI ARHEOLOGICE E F E C T U A T E I N 1969—19Ï3 293

S o n d a j u l a fost e x e c u t a t în t e r i t o r i u l a ş e z ă r i i r o m a n e s i t u a t ă pe p l a t o u l de l a
vest de cetatea tîrzie.
S - a u descoperit d o u ă n i v e l u r i de locuire, u n u l a p a r ţ i n î n d sec. I V e.n. şi cel
d e - a l d o i l e a a p a r ţ i n î n d sec. I I - I I I e.n., n i v e l u r i perforate de trei m o r m i n t e de i n h u ­
m a ţ i e a p a r ţ i n î n d u n u i c i m i t i r tîrziu — u n u l , orientat Ν — S , f i i n d s a r m a t i c (M. C o j a
— I n s t i t u t u l de arheologie B u c u r e ş t i , M a r i e t a G h e o r g h i ţ ă , L i v i u P e t c u l e s c u — M u z e u l
de Istorie a l R. S. R o m â n i a ) .
1 3
V e f e l (jud. H u n e d o a r a ) . I n i ţ i a t e în a n u l 1966, s ă p ă t u r i l e arheologice efec­
tuate în p a r t e a de est şi nord a h o t a r u l u i c o m u n e i Veţel, teren pe c a r e e a m p l a s a t ă
a ş e z a r e a a n t i c ă şi c a s t r u l M I C I A , s - a u concretizat p r i n d e s c o p e r i r i ce a u pus î n t r - o
n o u ă l u m i n ă v e c h i l e date şi c u n o ş t i n ţ e l a acest c e n t r u de e p o c ă r o m a n ă de pe
cursul mijlociu al Mureşului.
C a m p a n i i l e d i n a n i i 1970—1973 s - a u a x a t pe d e z v e l i r e a i n t e g r a l ă a a r i p e i
vestice ale c l ă d i r i i t e r m e l o r , ca de a l t f e l în toate s ă p ă t u r i l e a n t e r i o a r e l a r e s p e c t i v u l
obiectiv, şi aceste c e r c e t ă r i a u dus l a s u r p r i n d e r e a s u b s t r u c ţ i i l o r e d i f i c i u l u i , f i i n d
în a c e l a ş i t i m p identificate o serie de d e t a l i i c a b a z i n e l e s e m i c i r c u l a r e şi r e c t a n ­
gulare, r e ţ e a u a de c a n a l e de e v a c u a r e a apei utilizate, î n c ă p e r i şi b a z i n e p r e v ă z u t e
c u hypocaustum, p r a g u r i ale i n t r ă r i l o r , conducte de a d u c ţ i u n e a a e r u l u i c a l d etc.
A u fost depistate în c î t e v a puncte s u p r a p u n e r i de z i d u r i s u r v e n i t e c a u r m a r e a
r e f a c e r i i b ă i l o r . D e pe î n t r e a g a s u p r a f a ţ ă c e r c e t a t ă a u ieşit l a i v e a l ă c ă r ă m i z i ce
poartă ştampila Legiunii a X I I I - a G e m i n a , cu numele a mai multor meşteri c ă r ă ­
m i d a r i , o g a m ă e x t r e m de d i v e r s i f i c a t ă c u m a t e r i a l e c e r a m i c e , piese n u m i s m a t i c e
de a r g i n t şi b r o n z , c ă p i ţ e l e şi f r a g m e n t e de coloane, p ă r ţ i d i n m o n u m e n t e l e s c u l p ­
t u r a l e de m a r m u r ă , cuie, p i r o a n e şi scoabe de fier. I n c a d r u l c e r a m i c i i , î m p r e u n ă
c u v a s e l e specifice perioadei s t ă p î n i r i i r o m a n e în D a c i a , s - a u g ă s i t şi recipiente de
f a c t u r ă d a c i c ă , d i n t r e c a r e m e n ţ i o n ă m c e ş t i l e de f o r m ă t r o n c o n i c ă l u c r a t e fără
roata o l a r u l u i ( L u c i a M a r i n e s c u , L i v i u M ă r g h i t a n , C o n s t a n t i n P e t o l e s c u — M u z e u l
de Istorie a l R. S. R o m â n i a ) .

V . E P O C A P R E F E U D A L A ŞI FEUDALA

1 3
Bratei (jud. S i b i u ) . I n a n u l 1969 s - a u efectuat s ă p ă t u r i în c i m i t i r u l nr. 1
şi nr. 3 în p u n c t u l „la R o g o a z e " . C i m i t i r u l nr. 1 a p a r ţ i n e p o p u l a ţ i e i d a c o - r o m a n e
d i n sec. I V - V . C i m i t i r u l nr. 3 gepidic d i n sec. V I - V I I a fost s ă p a t în î n t r e g i m e .
I n v a r a a n u l u i 1971 s - a u continuat s ă p ă t u r i l e în a ş e z a r e a nr. 1, unde s - a u desco­
perit 6 bordeie s e m i - î n g r o p a t e a p a r ţ i n î n d c u l t u r i i B r a t e i (sec. V - V I ) , cît şi o a l t ă
l o c u i n ţ ă a p a r ţ i n î n d c u l t u r i i d i n sec. V I — V I I în T r a n s i l v a n i a , c a r e este î n r u d i t ă c u
cea I p o t e ş t i - C î n d e ş t i . I n c i m i t i r u l n r . 4, i d e n t i f i c a t în 1970, s - a u descoperit î n c ă
25 de m o r m i n t e de i n c i n e r a ţ i e ale c u l t u r i i B r a t e i (I. Nestor, E u g e n i a Z a h a r i a ,
L . B î r z u — I n s t i t u t u l de A r h e o l o g i e B u c u r e ş t i şi A l . O a n c e a — M u z e u l de Istorie
al R . S . R o m â n i a ) .
Piatra Frecăţei (comuna O s t r o v , j u d . T u l c e a ) . C e r c e t ă r i l e efectuate în
2 0
anii
1970—1971 a u stabilit e x i s t e n ţ a a d o u ă n i v e l e d i n epoca p r e f e u d a l ă , sec. X - X I .
P e n t r u epoca r o m a n o - b i z a n t i n ă a fost d e g a j a t ă o l o c u i n ţ ă d i n sec. V I , d i s t r u s ă
de i n c e n d i u . D e a s e m e n e a s - a u identificat r e s t u r i l e unei cisterne d i n epoca r o m a n ă
(D. V î l c e a n u — I n s t i t u t u l de A r h e o l o g i e B u c u r e ş t i , M . U d r e s c u — C e n t r u l de
Antropologie B u c u r e ş t i , A . P ă u n e s c u — M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a ) .
Prodana, o r a ş B î r l a d , j u d . V a s l u i . S o n d a j u l efectuat în a n u l 1970 pe m a l u l
2 1

rîului B î r l a d a scos l a i v e a l ă u r m e d i n epoca p r e f e u d a l ă , sec. a l I X - l e a şi d i n

perioada f e u d a l i s m u l u i t i m p u r i u , sec. X I I - X I V (V. S p i n e i — I n s t i u t u l de A r h e o ­
logie Iaşi şi M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a ) .
Hudum (com. M . E m i n e s c u , j u d . B o t o ş a n i ) . I n v a r a a n u l u i 1972 s - a u s ă p a t
2 3

42 de m o r m i n t e a p a r ţ i n î n d u n e i necropole d i n sec. X I I I - X I V .
î n a ş e z a r e a c o r e s p u n z ă t o a r e necropolei, s - a u descoperit d o u ă bordeie s e m i î n -
gropate, în m a r e p a r t e distruse de l u c r ă r i l e agricole ( V . S p i n e i , R . B a l t ă — I n s t i ­
tutul de I s t o r i e Iaşi şi M u z e u l de I s t o r i e a l R . S. R o m â n i a ) .
Cetăţeni ( j u d . A r g e ş ) . P e p l a t o u l „ P o i a n a T î r g u l u i " , d i n a n i i 1969, 1971—1973
2 3

a fost s ă p a t u n c i m i t i r f e u d a l cu m o r m i n t e r ă v ă ş i t e , c a r e în m a j o r i t a t e e r a u jefuite

www.mnir.ro
294 G E O R G E TROHANI, A N C A PAUNESCU, LIVIU P E T C U L E S C U

de i n v e n t a r . P r i n t r e acestea s - a descoperit u n m o r m î n t c u dale de p i a t r ă , datat

d u p ă o m o n e d ă t ă i a t ă , în sec. al XIII-lea.
L a c i r c a 400 m est de c i m i t i r a fost i d e n t i f i c a t ă şi c e r c e t a t ă a ş e z a r e a m e d i e ­
v a l ă d i n sec. X I I — X I V , c a r e s u p r a p u n e n i v e l u l de l o c u i r e d a c i c ă d i n sec. I I - I î.e.n.
C e r c e t ă r i l e a u m a i identificat pe î n ă l ţ i m e a „ C e t ă ţ u i a " s u b a m p l a s a r e a a c t u a ­
l u l u i s c h i t u n t u r n d a c i c datat pe b a z a m a t e r i a l u l u i c e r a m i c şi a monedelor, în
sec. a l I I - l e a î.e.n. şi î n c e p u t u l s e c o l u l u i u r m ă t o r ( L . C h i ţ e s c u , V . L e a h u , A l . N e m o -
i a n u , A . P ă u n e s c u — M u z e u l de I s t o r i e a l R . S. R o m â n i a şi D . V . R o s e t t i ) .
2'· Basarabi-Calafat ( j u d . D o l j ) . S ă p ă t u r i l e efectuate în a n u l 1969 în zona a ş e ­
zării fortificate şi în a f a r a ei a u descoperit o s e r i e d e l o c u i n ţ e c u m a t e r i a l d i n
sec. X I V . S - a u f ă c u t p r e c i z ă r i d e o r d i n s t r a t i g r a f i e î n t r e n i v e l u r i l e de l o c u i r e d i n
a ş e z a r e şi s i s t e m u l d e f o r t i f i c a ţ i e c o m p u s d i n t r - o p a l i s a d ă , u n v a l şi d o u ă ş a n ţ u r i
(D. V î l c e a n u , P . R o m a n — I n s t i t u t u l de A r h e o l o g i e B u c u r e ş t i şi L . C h i ţ e s c u
— M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a ) .
2 5
P o d u l Dîmboviţei ( j u d . A r g e ş ) . I n v a r a a n u l u i 1969 s - a u t e r m i n a t c e r c e ­
t ă r i l e în i n t e r i o r u l c e t ă ţ u i e i . D i n s e c ţ i u n i l e t r a s a t e p e p l a t o u l d i n f a ţ a c e t ă ţ i i s - a
recoltat şi m a t e r i a l c e r a m i c d i n sec. I I I e.n. ( A . D . A l e x a n d r e s c u — I n s t i t u t u l de
A r h e o l o g i e B u c u r e ş t i , G h . C a n t a c u z i n o — D i r e c ţ i a M o n u m e n t e l o r Istorice şi de
A r t ă , A . P ă u n e s c u — M u z e u l P i t e ş t i , L . C h i ţ e s c u — M u z e u l de I s t o r i e a l R . S .
România). |
Şiret ( j u d . S u c e a v a ) . S ă p ă t u r i l e d i n a n i i
M
1969 şi 1972 în c a d r u l aşezării
medievale urbane a u identificat urme de locuire d i n sec. a l X I V - l e a .
N u d e p a r t e de acestea a u a p ă r u t p a r ţ i a l şi f o r t i f i c a ţ i i d a t î n d de l a î n c e p u t u l
sec. a l X V - l e a .
S o n d a j e l e f ă c u t e pe c o l i n a „ S a s c a " , l a p e r i f e r i a o r a ş u l u i , a u d e s m i n ţ i t t r a ­
d i ţ i a d u p ă c a r e a r e x i s t a în a c e l loc o f o r t i f i c a ţ i e m e d i e v a l ă ( M . M a t e i , A l . R ă d u ­
lescu — Institutul de Arheologie Bucureşti, L . Chiţescu, V . Rădulescu — Muzeul
de I s t o r i e a l R . S . R o m â n i a ) .
2 1
Chilia Veche (judeţul T u l c e a ) . S o n d a j u l efectuat în c u r s u l l u n i i i u n i e 1973
a u r m ă r i t i d e n t i f i c a r e a v e s t i g i i l o r a ş e z ă r i i u r b a n e C h i l i a m e n ţ i o n a t ă în d o c u m e n t e
d i n sec. X I I I - X I V . Cede d o u ă secţiuni executate, în l u n g i m e de c i r c a 30 m fiecare,
a u scos l a i v e a l ă v e s t i g i i a l e c o m u n i t ă ţ i i săteşti d i n sec. X V I - X V I I . R ă m î n e c a
c e r c e t ă r i l e ulterioare, e x t i n s e şi în a l t e p u n c t e de p e r a z a t e r i t o r i a l ă a actualei
a ş e z ă r i , s ă elucideze p r o b l e m a l o c a l i z ă r i i în teren a v e c h i u l u i o r a ş (Şt. O l t e a n u ,
L . C h i ţ e s c u , A . P ă u n e s c u — M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a ) .

GEORGE TROHANI.
ANCA PAUNESCU,
LIVIU PETCULESCU

www.mnir.ro
 NOI ACHIZIŢII A L E M U Z E U L U I D E I S T O R I E
A L R E P U B L I C n S O C I A L I S T E ROMÂNIA

M u z e u l de Istorie a l R. S. România, instituţie ştiinţifică şi c u l t u r a l -

educativă menită să înfăţişeze cele m a i reprezentative mărturii ale isto­
r i e i p a t r i e i noastre, îşi constituie p a t r i m o n i u l său muzeistic în mare parte
şi p r i n achiziţionarea u n o r v a l o r i muzeale de mare însemnătate istorică.
Deşi acţiunea de achiziţie datează de puţină vreme, pînă în prezent f o n d u l
muzeal i n t r a t p r i n comisia de achiziţii reprezintă peste 3 % d i n p a t r i ­
m o n i u l M u z e u l u i , cu o tendinţă de creştere sensibilă a r i t m u l u i de achi­
ziţionare.
Comisia de achiziţii, d i n oare fac parte în afara unor specialişti ai
m u z e u l u i şi specialişti d i n alte instituţii, a selectat d i n t r e m i i l e de obiecte
prezentate de ofertanţi şi a propus spre achiziţionare u n număr i m p o r t a n t
de v a l o r i muzeale, m u l t e d i n t r e ele f i i n d deja introduse în expozi­
ţia de bază.
I n cele ce urmează d o r i m să prezentăm şi p r i n aceasta să atragem
atenţia p u b l i c u l u i c i t i t o r şi v i z i t a t o r asupra unora d i n t r e obiectele pe care
le-am considerat m a i semnificative p e n t r u ilustrarea u n o r evenimente d i n
istoria p o p o r u l u i român.
U n u l d i n exponatele de mare importanţă istorică p e n t r u înţele­
gerea u n o r probleme de o r d i n tehnico-artistic şi c u l t u r a l îl constitue
„matricea peceţii m a r i " aparţinînd cancelariei l u i A l e x a n d r u cel B u n ,
d o m n u l M o l d o v e i ; exponatul constituie u n unicat pînă în prezent.
Referinţe la e v u l m e d i u pe t e r i t o r i u l ţărilor române aduc şi cele
două documente originale d i n sec. X V I I . Este v o r b a de u n act pe per­
gament datînd d i n a n u l 1621, scris cu cerneală neagră şi aurie, semnat
M.P. — G a b r i e l Betlen, cu pecetea în căuş de ceară albă ; a l doilea docu­
ment este o diplomă de înnobilare acordată de M i h a i l A p a f f i l u i Toma
Trîmbiţaş d i n Beclean şi urmaşilor săi la data de 1 august 1663, original
l a t i n cu s i g i l i u atîrnat în căuş (capsulă) de l e m n sculptat.
Aceste două acte originale pe lîngă valoarea l o r muzeistică deose­
bită prezintă şi o importanţă documentar-istorică.
P e n t r u epoca modernă menţionăm achiziţionarea s i g i l i u l u i mare al
l u i Grigore D i m i t r i e Ghica, d o m n u l Ţării Româneşti, pe care sînt repre­
zentate medalioanele celor 17 judeţe d i n Ţara Românească, avînd g r a ­
vată inscripţia : „Io Grigore D i m i t r i e Ghica, D o m n a toată Ţara Rumână",
ceea ce-i notifică autenticitatea.

www.mnir.ro
296 G H E O R G H E TOMESCU ŞI E M I L I A M U R E T E A N U

Foarte mare interes prezintă, p e n t r u reliefarea unor aspecte ale

vieţii social-economice şi politice a ţărilor române în deceniul a l I V - l e a
al secolului trecut, a l b u m u l „Voyage dans la Russie meridionale et la
Crimée, par l a Hongrie, la Valachie et la M o l d a v i e en 1837" de A . Raff et.
i n t r a t recent în p a t r i m o n i u l M u z e u l u i p r i n aceeaşi modalitate.
Interes deosebit prezintă şi d i p l o m a de ridicare în r a n g acordată
de A l e x a n d r u Ghica la 30.VIII.1839 l u i Petrache Poenaru, personalitate
marcantă a perioadei de început a c u l t u r i i noastre moderne, profesor de
elenă la Şcoala M i t r o p o l i e i d i n Bucureşti (1822), secretar al l u i T u d o r
V l a d i m i r e s c u etc.
I m p o r t a n t e p e n t r u evocarea a n u l u i revoluţionar 1848 sînt cele două
pagini ale l u i „Ilustrierte Z e i t u n g " , apărut la Viena în 1849, pe p r i m a
pagină aflîndu-se portretele m e m b r i l o r g u v e r n u l u i p r o v i z o r i u d i n Ţara
Românească.
U n caz cu t o t u l aparte prezintă achiziţionarea u n u i pistol t i p
Nagand, care, după declaraţia o f e r t a n t u l u i , ar f i aparţinut d o m n i t o r u l u i
A l e x a n d r u l o a n Cuza, f i i n d u - i dăruit de s u l t a n u l A b d u l Aziz al I I - l e a .
Obiectul, executat de casa de comenzi P e r r i n d i n Paris după a n u l 1850,
are ţeava suflată cu aur.
P e n t r u m o m e n t u l ce 1-a c o n s t i t u i t războiul p e n t r u obţinerea i n d e ­
pendenţei de stat a României au fost reţinute de comisie circa 80 de
scrisori expediate de m e d i c u l m i l i t a r Gheorghe Constantinescu soţiei
sale, scrisori în care se fac simţite ecourile evenimentelor i m p o r t a n t e d i n
a n i i războiului, campaniile m i l i t a r e d i n sudul Dunării, p r i n t r e care şi
asaltul asupra Plevnei.
Deosebit de interesantă este scrisoarea originală a d o c t o r u l u i Eugen
L u p u datată la 28.11.1879, document de mare valoare p e n t r u începuturile
mişcării socialiste organizate în ţara noastră, cu r e f e r i r i la p r o g r a m u l
mişcării, la unirea cercurilor socialiste d i n Bucureşti şi Iaşi, momente
ce constituie v e r i g i i m p o r t a n t e ale apariţiei p r i m u l u i p a r t i d m u n c i t o ­
resc d i n România.
Legate tot de pătrunderea ideilor socialismului în ţara noastră sînt
şi alte două achiziţii : lucrarea .,La propriété, origine et e v o l u t i o n " , thèse
comuniste par P a u l Lafargue, Paris, E d . Delegrave, 1895, cu autograful
a u t o r u l u i (ginere a l l u i K a r l M a r x ) , u n u l d i n fruntaşii mişcării socialiste
internaţionale, dedicată l u i G . D i a m a n d y , u n u l d i n p r i m i i socialişti români,
m e m b r u marcant al P.S.D.M.R., ceea ce constituie o mărturie a legătu­
r i l o r socialiştilor români cu mişcarea socialistă internaţională.
Cel de-al doilea exponat la care ne r e f e r i m este b u s t u l l u i K a r l
M a r x executat în 1912 de s c u l p t o r u l S p i r i d o n Georgescu, cel care a rea­
lizat şi statuia „ L e u l " d i n Cotroceni, m o n u m e n t închinat eroilor d i n
unităţile de genişti ale armatei.
D i n t r e numeroasele exponate achiziţionate, referitoare la u l t i m e l e
cinci decenii ale istoriei p a t r i e i noastre, ne v o m o p r i la cîteva m a i i n t e ­
resante, p r i n t r e care u n proiect manuscris a l p l a n u l u i de înţelegere între
P a r t i d u l P o p o r u l u i şi P.N.Ţ., plan conceput de fruntaşul P a r t i d u l u i Po­
p o r u l u i generalul A l . Averescu, care inserează în 9 puncte bazele înţe­
legerii menite să constituie o forţă politică necesară ponderării dominaţiei
l i b e r a l i l o r în viaţa politică românească.

www.mnir.ro
NOI ACHIZIŢII A L E M U Z E U L U I D E I S T O R I E A L R. S. R O M A N I A 297

Remarcăm, de asemenea, scrisoarea adresată de I u l i u M a n i u gene­

r a l u l u i Averescu, p r i n care-i aduce la cunoştinţă pactul electoral încheiat
la 25.XI.1937 de P.N.Ţ. cu G . Brătianu şi Corneli u Zelea Codreanu, docu­
ment ce demască s p r i j i n u l pe care principalele partide politice l - a u
acordat mişcării extremiste d i n ţara noastră.
Inedite şi de o deosebită importanţă sînt clişeele executate în
t i m p u l insurecţiei naţionale armate antifasciste şi a n t i i m p e r i a l i s t e , eve­
n i m e n t de importanţă epocală p e n t r u destinele României. Clişeele r e p r e ­
zintă aspecte ale l u p t e l o r crîncene duse de armata română în colaborare
cu formaţiunile de luptă patriotice împotriva t r u p e l o r hitleriste în
împrejurimile Capitalei : Şoseaua N o r d u l u i . Pădurea Băneasa şi zona
Otopeni-Băneasa.
D i n t r e obiectele m a i i m p o r t a n t e achiziţionate la Cabinetul N u m i s ­
m a t i c menţionăm 2 m e d a l i i dedicate dr. Constantin I s t r a t i , organizatorul
p a v i l i o n u l u i românesc de la Expoziţia Universală deschisă la Paris în
1889. P r i m a este o lucrare a g r a v o r i l o r francezi D a n i e l Depuis şi Ondiné.
iar cea de a doua o decoraţie a Academiei de A r t e Frumoase d i n Franţa.
D i n t r e monedele achiziţionate, menţionăm u n lot de 200 bucăţi
datînd d i n sec. X I I — X I V , f o r m a t d i n : d i n a r i ungureşti; p f e n i n g i bătuţi în
monetăriile d i n Friesach, Salzburg, Wendischgraz, V i l l a c h . Aquileea ; ster­
l i n g ! englezeşti emişi de Richard I , l o a n fără ţară şi H e n r i c I I I etc.

GHEORGHE TOMESCU

I n ceea ce priveşte documentarea — biblioteca M u z e u l u i de Istorie

a l R e p u b l i c i i Socialiste România se află în curs de constituire şi are u n
specific s i m i l a r celui al m u z e u l u i .
Născută o dată cu acesta, f o n d u l pe care îl cuprinde actualmente
este compus d i n lucrări de istorie, de arheologie, de numismatică, artă,
social-politice, drept, b i b l i o g r a f i i , dicţionare şi enciclopedii, precum şi o
serie de documente p r i v i n d istoria României.
Periodice vechi sau moderne, hărţi medievale, atlase m a i vechi sau
m a i noi, p r e c u m şi cărţi vechi rare completează acest fond în curs de
constituire. D i n t r e aceste cărţi vechi, cîteva se c u v i n a f i menţionate,
p e n t r u orientare :
1. J.Honterus, Compendium juris civilis, Braşov, 1544.
2. Ortelius Redivivus et Continuatus — Oder Ungarischen Kriegs
Emporungen, F r a n k f u r t am M a i n , 1665.
3. Ciro Spontoni, Historia della Transilvania, Veneţia, 1638.
4. Biblia, tipărită d i n l i m b a elinească în l i m b a română d i n porunca
l u i Şerban Cantacuzino, Bucureşti, 1688.
5. Le m a r q u i s de Seignelay, Nouvelle manière de fortifier les places,
A m s t e r d a m , 1689.
G. Ertz Herzogliche Handgriffe..., A u g s b u r g , 1689.

www.mnir.ro
298 G H E O R G H E T O M E S C U ŞI E M I L I A M U R E T E A N U

7. Kôlesseri Samuiel, Aurăria Romano-Dacica, S i b i u , 1717.

8. A . d e la M o t r a y e , Voyage en Europe, en Asie et en Afrique,
Haye, 1727.
9. A n d r e a H u s t i , Jurisprudentia Hungarico Transilvanica in qua
Doctrina Stephan Verbocii..., S i b i u , 1742.
10. Cantemir D i m i t r i e , Geschichte des osmanischen Reiches nach
seinem Anwachsen und Abnehmen, H a m b u r g , 1745.
11. Joane Szegedi, Tripartitum Juris Hungarici Tyrocinium..., Tîr-
navia, 1767.
Toate acestea au fost procurate de la biblioteci vechi, anticariate
sau persoane particulare.
I n total, pînă la această dată, f o n d u l bibliotecii este c o n s t i t u i t d i n
12 500 v o l u m e carte şi 450 de t i t l u r i periodice. Periodicele se referă la
muzeografie, arheologie, numismatică şi istorie şi reprezintă atît diverse
societăţi ştiinţifice şi muzee d i n ţară, cît şi altele similare d i n întreaga
lume.
I n sala de s t u d i u a bibliotecii muzeului, circa 2 000 v o l u m e — p e r i o ­
dice, lucrări de referinţă, enciclopedii, dicţionare şi colecţii de documente
— stau la dispoziţia c i t i t o r i l o r , sala f i i n d amenajată t i p r a f t liber, acce­
sibilitatea la ele f i i n d imediată.
O menţiune deosebită trebuie făcută, de asemenea, p e n t r u lucră­
r i l e care se referă la restaurarea şi conservarea obiectelor muzeale. N u ­
mărul acestor lucrări este în continuă creştere, dîndu-se prioritate, în
a n u l 1974, procurării lucrărilor d i n alte ţări.
Lucrările d i n biblioteca m u z e u l u i pot f i consultate de cercetători de
specialitate şi d i n afara m u z e u l u i .

EMILIA MURETEANU

www.mnir.ro
 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ
ŞI MANIFESTĂRI
CULTURAL-EDUCATIVE

www.mnir.ro
 VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI MANIFESTĂRI
CULTURAL-EDUCATIVE
(8 MAI 1972 — 31 D E C E M B R I E 1973)

Sesiunea ştiinţifică R o d , în m a r e parte, a l l u c r ă r i l o r efectuate î n

de c o m u n i c ă r i c a d r u l p l a n u l u i de c e r c e t a r e ştiinţifică a l
M u z e u l u i , în z i l e l e de 17 şi 18 d e c e m b r i e 1973
a a v u t loc, sub egida A c a d e m i e i de Ş t i i n ţ e S o c i a l e şi P o l i t i c e a R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e
R o m â n i a , p r i m a S e s i u n e ş t i i n ţ i f i c ă de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i
S o c i a l i s t e R o m â n i a , c u t e m a : Probleme actuale ale muzeografiei româneşti. La
s e s i u n e a u p a r t i c i p a t u n n u m ă r de peste 300 specialişti d i n m u z e e l e ţării, c e r c e t ă t o r i
d i n institutele A c a d e m i e i şi d i n î n v ă ţ ă m î n t u l superior, c a d r e didactice, specialişti în
domeniul restaurării.
C u v î n t u l de d e s c h i d e r e a l S e s i u n i i a fost rostit de prof. dr. doc. M i h n e a
G h e o r g h i u , P r e ş e d i n t e l e A c a d e m i e i de Ş t i i n ţ e S o c i a l e şi Politice, c a r e a i n d i c a t cele
c i n c i direcţii i m p o r t a n t e ale p r e o c u p ă r i l o r a c t u a l e ale m u z e o g r a f i e i r o m â n e ş t i : cer­
c e t a r e a ştiinţifică, a c t i v i t a t e a c u l t u r a l - e d u c a t i v ă , c o n s e r v a r e a şi r e s t a u r a r e a p a t r i m o ­
n i u l u i m u z e i s t i c n a ţ i o n a l , m o d a l i t ă ţ i noi de r e a l i z a r e a e x p o z i ţ i i l o r de m u z e u şi
i n t e r r e l a ţ i i l e m u z e o g r a f i c e actuale. I n a c e e a ş i ş e d i n ţ ă p l e n a r ă a u l u a t c u v î n t u l r
prof. dr. F l o r i a n G e o r g e s c u , d i r e c t o r u l M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e
R o m â n i a , c a r e a e x p u s c o m u n i c a r e a : „ M u z e u l şi o m u l s o c i e t ă ţ i i s o c i a l i s t e " ; prof,
u n i v . dr. doc. C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u , a v o r b i t despre „ V a l o r i m u z e a l e p r i v i n d istoria
r o m â n i l o r a f l a t e peste h o t a r e " ; prof. u n i v . dr. doc. D i o n i s i e M . P i p p i d i , d i n partea
S e c ţ i e i de istorie şi arheologie a A c a d e m i e i de Ş t i i n ţ e S o c i a l e şi Politice, a expus
c o m u n i c a r e a „ R o l u l şi l o c u l c e r c e t ă r i i ştiinţifice în c r e ş t e r e a p a t r i m o n i u l u i m u z e a l " ;
prof. u n i v . dr. doc. I o n Nestor, a v o r b i t despre „ D a t e n o i p r i v i n d f o r m a r e a p o p o r u l u i
r o m â n şi u t i l i z a r e a l o r în m u z e e l e de istorie" şi în î n c h e i e r e prof. I u l i a n A n t o n e s c u ,
în n u m e l e D i r e c ţ i e i A ş e z ă m i n t e C u l t u r a l e d i n C o n s i l i u l C u l t u r i i şi E d u c a ţ i e i S o c i a ­
liste, a v o r b i t despre : „ P r o b l e m e a c t u a l e ale m u z e o g r a f i e i r o m â n e ş t i " .
L u c r ă r i l e S e s i u n i i ştiinţifice de c o m u n i c ă r i a u continuat în c a d r u l u r m ă t o a ­
r e l o r p a t r u secţii :

Secţia I-a a reunit, sub t e m a t i c a Forme şi metode ale activităţii cultural-

educative de masă în muzee în etapa actuală a făuririi societăţii socialiste multi­
lateral dezvoltate, u n n u m ă r de 20 c o m u n i c ă r i d i n toate categoriile de m u z e e d i n
ţ a r ă : r e p u b l i c a n e , regionale, j u d e ţ e n e şi c o m u n a l e , apoi : de istorie, etnografie, ş t i ­
i n ţ e l e n a t u r i i , m e m o r i a l e , speciale.
D i n c o m u n i c ă r i l e p r e z e n t a t e şi d i n discuţiile purtate a u fost conturate trei
d i r e c ţ i i p r i n c i p a l e de p r e o c u p ă r i :
a) I m p o r t a n ţ a d e o s e b i t ă pe c a r e o a u documentele de p a r t i d p e n t r u transfor­
m a r e a m u z e u l u i în f a c t o r u l activ, d i n a m i c de e d u c a r e c o m u n i s t ă a maselor. E s e n ţ a
m u n c i i c u l t u r a l - e d u c a t i v e d e s f ă ş u r a t ă de m u z e e c o n s t î n d d i n c o n t r i b u ţ i a pe care o
a d u c pe p l a n u r i diferite l a f o r m a r e a p e r s o n a l i t ă ţ i i o m u l u i nou, constructor a l
s o c i e t ă ţ i i socialiste m u l t i l a t e r a l dezvoltate.
b) — S u b l i n i e r e a , d i n î n t r e g u l a n s a m b l u , a d i f e r i t e l o r m o d a l i t ă ţ i ale m u n c i i
c u l t u r a l educative, a a c e l o r a c a r e sînt a d e c v a t e noii etape de dezvoltare a ţ ă r i i
noastre, d e v e n i n d eficace p r i n v a l e n ţ e l e i n s t r u c t i v - f o r m a t i v e şi e m o ţ i o n a l - e d u c a t i v e .

www.mnir.ro
 302 LIVIU ŞTEFĂNESCU

c) — I n t e r p r e t a r e a datelor şi s e m n i f i c a ţ i i l e lor m u l t i p l e provenite d i n cerce­

t a r e a m u z e o g r a f i c ă e d u c a t i v - c u l t u r a l ă de tip i n t e r d i s c i p l i n a r psiho-socio-pedagogic.
L a l u c r ă r i l e secţiei a u p a r t i c i p a t 45 de specialişti şi s - a s u b l i n i a t s p i r i t u l
în c a r e trebuie s ă se m i l i t e z e p e n t r u ca f i e c a r e muzeograf s ă fie n u n u m a i u n b u n
s p e c i a l i s t în d o m e n i u l p r o f i l u l u i u n i t ă ţ i i sale, c i m a i întîi de toate u n b u n educator
comunist. C e r c e t a r e a ş t i i n ţ i f i c ă a r e l a ţ i e i m u z e u - p u b l i c c o n t r i b u i e l a t r a n s f o r m a r e a
m u z e u l u i epocii noastre î n t r - u n factor d i n a m i c de c o m u n i c a r e c u m a r e l e p u b l i c ,
d e r ă s p î n d i r e a c u n o ş t i n ţ e l o r ştiinţifice.

S e c ţ i a a Il-a s - a p r e o c u p a t d e t e m a : Noi proiecte şi realizări în domeniul

muzeografiei în România şi a r e u n i t u n n u m ă r de 19 c o m u n i c ă r i d i n p a r t e a spe­
c i a l i ş t i l o r d i n 8 m a r i m u z e e ale ţ ă r i i c u p r o f i l de istorie.
P r o b l e m a cea m a i v i u d i s p u t a t ă a fost a c e e a de m a r e a c t u a l i t a t e p e n t r u
m u z e o g r a f i a n o a s t r ă , şi a n u m e : „ R a p o r t u l istorie naţională-istorie locală" sau
„ D e s p r e p r o p o r ţ i i în o r g a n i z a r e a m u z e e l o r de istorie". S - a s u s ţ i n u t c ă în etapa
a c t u a l ă se poate î n c e p e c o n s t i t u i r e a l a m u z e e l e locale a s e c ţ i i l o r de istorie m o d e r n ă
şi istorie c o n t e m p o r a n ă .
I n c a d r u l c o m u n i c ă r i l o r şi d e z b a t e r i l o r a u fost a b o r d a t e teme i m p o r t a n t e de
m u z e o t e h n i e ca : „ S p a ţ i u l de m u z e u — e x i g e n ţ e şi soluţii în o r g a n i z a r e a sălilor
de istorie s t r ă v e c h e l a M u z e u l de I s t o r i e a l R . S . R . " , „ C a r t e a şi obiectele perso­
n a l e — e x p o n a t e c u s e m n i f i c a ţ i i p o l i v a l e n t e în m u z e u l de istorie", „ S e m n i f i c a ţ i a
e l e m e n t u l u i de a t m o s f e r ă " , „ M e t o d a r e c o n s t i t u i r i i — element i m p o r t a n t de e x p r i ­
m a r e m u z e o g r a f i c ă " , „ P r e s a v r e m i i şi folosirea ei în m u z e u " , „ R a p o r t u l d i n t r e
c u l t u r a m a t e r i a l ă şi f a c t o r u l ecologic", „Noi metode de f a c s i m i l a r e " , c a r e a u adus
e l e m e n t e o r i g i n a l e în t r a t a r e a şi o r g a n i z a r e a diferitelor tematici de e x p o z i ţ i i
muzeale.
N u m e r o a s e c o m u n i c ă r i a u scos în e v i d e n ţ ă m o d a l i t ă ţ i l e de organizare s p e ­
cifice ale diferitelor secţii s a u expoziţii tematice, s u b l i n i i n d u - s e posibilitatea c r e e r i i
în c a d r u l e x p o z i ţ i e i de b a z ă a e x p o z i ţ i i l o r t e m p o r a r e s a u r e a l i z a r e a acestora pe
a x u l t e m a t i c a l e x p o z i ţ i e i de bază, d a r în a f a r a acesteia.

Secţia a Ill-α a a v u t c a t e m ă : Noi contribuţii ale cercetării arheologice şi

istorice pentru creşterea şi valorificarea patrimoniului muzeal. N u m ă r u l m a r e de
c o m u n i c ă r i , 58, a d e t e r m i n a t d e s f ă ş u r a r e a l u c r ă r i l o r s i m u l t a n în trei subsecţii,
p o t r i v i t c r i t e r i u l u i cronologic.
Două au fost direcţiile principale în care s-au orientat comunicările şi
dezbaterile :
a. — P u n e r e a în c i r c u i t u l ştiinţific a u n o r date noi, i n f o r m a ţ i i interesante,
p r i v i n d istoria R o m â n i e i , rezultate ale c e r c e t ă r i i arheologice şi d o c u m e n t a r e în
biblioteci, a r h i v e , muzee.
b. — P r e z e n t a r e a unor v a l o r i muzeale deosebite, necunoscute, rezultat, de
asemenea, a l c e r c e t ă r i i istorice.
I n p r i m a categorie se î n s c r i u i n f o r m a ţ i i l e c a r e a u fost f u r n i z a t e de arheologii
c o n s a c r a ţ i d i n m a r i l e m u z e e ale ţ ă r i i şi d i n c a d r u l institutelor de c e r c e t ă r i ale
A c a d e m i e i ori dintre specialiştii diferitelor instituţii c a r e se p r e o c u p ă de f o n d u l
m u z e i s t i c a l ţării, c a de e x e m p l u D i r e c ţ i a m o n u m e n t e l o r istorice şi de a r t ă . A s t f e l
în c a d r u l s u b s e c ţ i e i istorie s t r ă v e c h e şi v e c h e a u fost aduse e l e m e n t e noi p r i ­
v i n d : uneltele d i n p i a t r ă ş l e f u i t ă d i n n e o l i t i c u l t i m p u r i u , u n r i t u a l f u n e r a r e x c e p ­
ţ i o n a l d i n m i l e n i u l a l I V - l e a î.e.n., p r e c i z ă r i a s u p r a n e o l i t i c u l u i tîrziu, o a ş e z a r e
a c u l t u r i i C o ţ o f e n i , n o i d e s c o p e r i r i d i n h a l l s t a t t u l tîrziu, a ş e z a r e a geto-dacică
a n t e r i o a r ă coloniei g r e c e ş t i de l a T o m i s , o cetate d a c i c ă n e c u n o s c u t ă d i n sec.
a l I I I - l e a î.e.n., date noi despre tezaurele de m o n e d e dacice, rezultatele s ă p ă t u r i l o r
a r h e o l o g i c e de l a M i c i a - V e ţ e l , j u d . H u n e d o a r a şi c o n t r i b u ţ i i l a c e r c e t a r e a p o p u ­
laţiei autohtone în sec. I I — I I I .
î n c a d r u l subsecţiei de istorie m e d i e a u fost aduse noi i n f o r m a ţ i i p r i v i n d :
c e n t r u l m e ş t e ş u g ă r e s c d i n sec. V — V I I de l a B u d u r e a s c a , a ş e z a r e a d i n sec. V I — V I I
de l a R a d o v a n u , a ş e z a r e a s a t u l u i m e d i e v a l M ă n e ş t i d i n sec. X I V — X V I , geneza
r a p o r t u r i l o r f e u d a l e în T r a n s i l v a n i a , p r e z e n ţ a c a v a l e r i l o r teutoni în B a n a t , b a z a
e t n i c ă a p r i m e i u n i f i c ă r i politice a ţ ă r i l o r r o m â n e , date noi p r i v i n d economia
b ă n e a s c ă în p e r i o a d a p r e c a p i t a l i s t ă .

www.mnir.ro
VIAŢA ŞTIINŢIFICA ŞI M A N I F E S T Ă R I C U L T U R A L - E D U C A T I V E 303

L a s u b s e c ţ i a de istorie m o d e r n ă şi c o n t e m p o r a n ă a u fost e x p u s e teme

p r i v i n d : î n c e p u t u r i l e m a r i n e i m o d e r n e în R o m â n i a , n o i d o c u m e n t e p r i v i n d înfiin­
ţ a r e a A c a d e m i e i M i h ă i l e n e . dezvoltarea î n v ă ţ ă m î n t u l u i m i l i t a r în B u c u r e ş t i , cores­
p o n d e n ţ a i n e d i t ă a m e d i c u l u i m i l i t a r G h . C o n s t a n t i n e s c u d i n 1877, d o c u m e n t e inedite
p r i v i n d l u p t a politică p r o g r a m a t i c ă a r o m â n i l o r m a r a m u r e ş e n i , n o i documente
p r i v i n d l u p t a m u n c i t o r i l o r b u c u r e ş t e n i în a n i i 1934—1938, î n s e m n ă r i l e inedite a l e
lui V i c t o r I a m a n d i în C o n s i l i u l de C o r o a n ă d i n 29/30 august 1940.
I n c e a de a doua categorie, de e v i d e n ţ i e r e a u n o r v a l o r i m u z e a l e , c o n t r i b u ţ i i
la c u n o a ş t e r e a l o r şi p u n e r e a în c i r c u i t u l muzeografic a altora s e m n a l ă m : despre
coroanele de a u r de l a G a l e ş u , t e z a u r u l de a u r de l a S a c o ş u l M a r e , f i g u r i n e geto-
dacice inedite de l a B u r i d a v a , r e p r e z e n t ă r i l e G o r g o n e i l a U l p i a T r a i a n a S a r m i z e -
getusa, t e z a u r u l de p e r p e r i b i z a n t i n i de l a S e i m e n i , t e z a u r u l de monede de a u r
din sec. X V I — X V I I de l a C o t n a r i , g r a v u r a i n e d i t ă a b ă t ă l i e i de l a S e l e u ş u l M a r e
din 1622, t e z a u r u l m o n e t a r de l a B r e z o i a n u , m e d a l i o n u l de a u r a l l u i A l e x a n d r u
loan Cuza.
P e m a r g i n e a c o m u n i c ă r i l o r a u luat c u v î n t u l peste 50 de p a r t i c i p a n ţ i , c a r e a u
s u b l i n i a t i m p o r t a n ţ a subiectelor tratate, c o n t r i b u ţ i a a d u s ă l a s p o r i r e a şi p u n e r e a
în c i r c u i t u l ştiinţific a i n f o r m a ţ i i l o r şi v a l o r i l o r de m u z e u , r o l u l deosebit a l c e r c e ­
t ă r i i ştiinţifice d e s f ă ş u r a t e de m u z e e l e de istorie în a c e a s t ă d i r e c ţ i e . A u fost
f ă c u t e n u m e r o a s e p r o p u n e r i interesante p r i v i n d cooperarea f o r ţ e l o r d i n diferite
muzee p e n t r u s a l v a r e a v e s t i g i i l o r de pe t e r e n u r i l e v i i t o a r e l o r ş a n t i e r e n a ţ i o n a l e :
V a l e a C a r a s u . V a l e a Mostiştei, V a l e a M u r e ş u l u i l a V e ţ e l .

Secţia a IV-a a r e u n i t s u b t e m a : Procedee moderne de restaurare şi con­

servare a patrimoniului muzeal u n n u m ă r de peste 56 specialişti de l a m u z e e l e
din t a r ă şi d i n c a d r u l u n o r instituţii profilate în d o m e n i u l c o n s e r v ă r i i şi c o m b a t e r i i
biodeterioratorilor şi c o r o z i u n i i . A u fost prezentate 11 c o m u n i c ă r i c a r e a u abordat
p r o b l e m e m a j o r e , ca de e x e m p l u ; metode m o d e r n e de a n a l i z ă fizico-chimică
folosite l a r e s t a u r a r e , aspecte inedite p r i v i n d patologia pietrei, r e g e n e r a r e a a l b u l u i
de p l u m b î n n e g r i t etc.
I n c a d r u l secţiei a fost d i s c u t a t a m p l u l r e f e r a t p r e z e n t a t de r e p r e z e n t a n t u l
D i r e c ţ i e i A ş e z ă m i n t e C u l t u r a l e d i n C o n s i l i u l C u l t u r i i şi E d u c a ţ i e i S o c i a l i s t e p r i ­
v i n d p r o b l e m e l e c o n s e r v ă r i i p a t r i m o n i u l u i m u z e i s t i c . P e m a r g i n e a a c e s t u i a a u fost
e x p u s e p u n c t e de v e d e r e p r i v i n d d e z v o l t a r e a v i i t o a r e a acţiunii de c o n s e r v a r e şi
restaurare, necesitatea î n d r u m ă r i i active, concrete a m u z e e l o r p e n t r u adoptarea
unui sistem riguros de m ă s u r i obligatorii p r i v i n d c o n s e r v a r e a c o l e c ţ i i l o r . S - a reco­
m a n d a t c a M u z e u l de Istorie a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a s ă asigure, d a t o r i t ă
dotării sale. a s i s t e n ţ ă m u z e e l o r de istorie. F o r m a r e a de c a d r e s p e c i a l i z a t e p r i n
i n s t r u i r e în c a d r u l î n v ă ţ ă m î n t u l u i de stat, o r g a n i z a r e a s c h i m b u l u i d e e x p e r i e n ţ ă
î n t r e specialişti pe d o m e n i i concrete de activitate, contacte m a i s t r î n s e c u institutele
tehnice de p r o f i l şi c a t e d r e l e u n i v e r s i t a r e c a r e d e s f ă ş o a r ă c e r c e t ă r i în d o m e n i i
c o n t i n c e n t e p e n t r u r e z o l v a r e a u n o r p r o b l e m e specifice, i n v i t a r e a u n o r c u n o s c u ţ i
specialişti d i n s t r ă i n ă t a t e c a r e s ă î m p ă r t ă ş e a s c ă d i n e x p e r i e n ţ a proprie, s p e c i a ­
l i z a r e a pe lîngă m a r i l e m u z e e d i n alte ţ ă r i , a u constituit p r o p u n e r i constructive
pentru d e s f ă ş u r a r e a în condiţii optime a a c t i v i t ă ţ i i de r e s t a u r a r e şi c o n s e r v a r e .
P e l î n g ă n u m e r o a s e l e p r o i e c ţ i i , scheme, d i a g r a m e , h ă r ţ i , a u fost p r e z e n t a t e în
p r e m i e r ă şi d o u ă f i l m e de d o c u m e n t a r e în c a d r u l l u c r ă r i l o r s e s i u n i i : „ I n t a i n i ţ e l e
m u z e u l u i " , r e a l i z a t de l a b o r a t o r u l de g r a f i c ă a l M u z e u l u i de A r t ă a l R e p u b l i c i i
S o c i a l i s t e R o m â n i a , a v î n d ca t e m ă r e s t a u r a r e a u n o r v a l o r i de m u z e u , şi f i l m u l
. . P r e ş c o l a r i în v i z i t ă l a M u z e u l N a ţ i o n a l " , r e a l i z a t de S e c ţ i a c u l t u r a l - e d u c a t i v ă a
M u z e u l u i de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a , a v î n d c a t e m ă c e r c e t a r e a
p s i h o - s o c i o - p e d a g o g i c ă a r e l a ţ i e i m u z e u - ş c o a l ă î n ipostaza p r e ş c o l a r ă .
S e s i u n e a de c o m u n i c ă r i ştiinţifice s - a î n c h e i a t p r i n t r - o dezbatere î n p l e n cu
specialiştii m u z e e l o r d i n ţ a r ă p r i v i n d c r i t e r i i l e d e c l a s i f i c a r e a colecţiilor. M u z e u l
de Istorie a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a a p r e z e n t a t d o u ă p r o p u n e r i ; u n a de c l a ­
sificare potrivit s i s t e m u l u i z e c i m a l , a v î n d c a gen p r o x i m n a t u r a m a t e r i a l u l u i şi ca
d i f e r e n ţ ă s p e c i f i c ă d e n u m i r e a v a l o r i l o r de m u z e u şi a l t ă p r o p u n e r e de c l a s i f i c a r e
potrivit g r u p ă r i i diferitelor v a l o r i de m u z e u d u p ă s e m n i f i c a ţ i a l o r s o c i a l - i s t o r i c ă .
I m p o r t a n ţ a acestei dezbateri a fost s u b l i n i a t ă de specialiştii c a r e a u l u a t
c u v î n t u l şi a u adus c o n t r i b u ţ i i f i e a s u p r a s i s t e m u l u i de c l a s i f i c a r e , f i e p r o p u n î n d
noi puncte d e v e d e r e î n a c e a s t ă p r o b l e m ă .

www.mnir.ro
304 LIVIU ŞTEFĂNESCU

C o n c l u z i a a fost e x p u s ă de prof. dr. F l o r i a n G e o r g e s c u , d i r e c t o r u l M u z e u l u i

de Istorie a l R . S . R . , c a r e a p r e z e n t a t o i n t e r e s a n t ă s i n t e z ă a p r o b l e m e i a t î t de i m p o r ­
t a n t ă a muzeelor, şi a n u m e c l a s i f i c a r e a şi o r g a n i z a r e a colecţiilor.
P r i m a s e s i u n e ş t i i n ţ i f i c ă de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de Istorie a l R e p u b l i c i i
S o c i a l i s t e R o m â n i a s - a b u c u r a t şi de d o u ă m a n i f e s t ă r i c a r a c t e r i s t i c e c u l t u r a l - e d u ­
c a t i v e : o S e a r ă m u z e a l - a r t i s t i c ă l a c a r e ş i - a u dat c o n c u r s u l solişti ai O p e r e i R o m â n e
şi a i T e a t r u l u i de O p e r e t ă în p r i m a z i , i a r a d o u a zi o S e a r ă de m u z i c ă c o r a l ă
c l a s i c ă s u s ţ i n u t ă de cunoscuta f o r m a ţ i e de canto Menuet. A m b e l e m a n i f e s t ă r i a u
a v u t loc în m i j l o c u l e x p o z i ţ i e i j u b i l i a r e d e d i c a t ă a n i v e r s ă r i i n a ş t e r i i l u i D i m i t r i e
Cantemir.
S e s i u n e a ş t i i n ţ i f i c ă de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de I s t o r i e a l R e p u b l i c i i S o c i a ­
liste R o m â n i a a î n s e m n a t u n succes a l a f i r m ă r i i t i n e r i l o r specialişti d i n muzee, a l
c o n s a c r ă r i i temelor i m p o r t a n t e ale m u z e o g r a f i e i r o m â n e ş t i actuale, a l î n c h e g ă r i i
unei m a i strînse colaborări între muzeele ţării pentru întîmpinarea evenimentelor
i m p o r t a n t e ale a n u l u i 1974 : C o n g r e s u l a l X I - l e a a l P a r t i d u l u i şi a X X X - a a n i v e r ­
sare a Eliberării.

Expoziţii tematice L a 26 d e c e m b r i e 1972 în h o l u l c e n t r a l a l M u z e u -

jubiliare l u i a fost i n a u g u r a t ă e x p o z i ţ i a „ R E P U B L I C A
L A U N S F E R T D E V E A C " , o r g a n i z a t ă în c o l a ­
borare c u M u z e u l de istorie a P a r t i d u l u i C o m u n i s t , a m i ş c ă r i i r e v o l u ţ i o n a r e şi
d e m o c r a t i c e d i n R o m â n i a . T e m a t i c a e x p o z i ţ i e i a c u p r i n s : ideea de r e p u b l i c ă c u
r ă d ă c i n i a d î n c i în s p i r i t u a l i t a t e a p o p o r u l u i nostru ; P a r t i d u l C o m u n i s t R o m â n a
continuat şi a r i d i c a t pe o t r e a p t ă s u p e r i o a r ă t r a d i ţ i i l e r e p u b l i c a n e şi ale luptei
a n t i m o n a r h i c e ; p r o c l a m a r e a R e p u b l i c i i l a 30 d e c e m b r i e 1947, î n c u n u n a r e a u n u i
l u n g proces istoric de l u p t ă p e n t r u r e a l i z a r e a u n o r i m p o r t a n t e t r a n s f o r m ă r i r e v o ­
l u ţ i o n a r e ; a 25-a a n i v e r s a r e a R e p u b l i c i i , i m a g i n e a u n e i ţ ă r i socialiste în p l i n
avînt, c u r e a l i z ă r i r e m a r c a b i l e în v i a ţ a e c o n o m i c ă , s o c i a l ă şi c u l t u r a l ă ; p e r f e c ţ i o ­
n a r e a c o n d u c e r i i şi d e z v o l t ă r i i p l a n i f i c a t e a î n t r e g i i a c t i v i t ă ţ i sociale, a d î n c i r e a
d e m o c r a ţ i e i socialiste ; p a r t i c i p a r e a activă a României la viaţa internaţională,
p e n t r u o p o l i t i c ă de c o l a b o r a r e î n t r e toate statele, p e n t r u o p a c e t r a i n i c ă în l u m e ;
C o n f e r i n ţ a N a ţ i o n a l ă a P a r t i d u l u i C o m u n i s t R o m â n d i n i u l i e 1972 şi p r i n c i p a l e l e
d i r e c ţ i i de d e z v o l t a r e a R o m â n i e i pe d r u m u l p r o g r e s u l u i şi civilizaţiei socialiste.
E x p o z i ţ i a a fost d e s c h i s ă p î n ă l a 30 i a n u a r i e 1973 şi a fost v i z i t a t ă de peste
65 000 de persoane.
L a 9 a p r i l i e 1973, în trei săli m a r i ale e x p o z i ţ i e i de b a z ă de l a e t a j u l I , a
fost i n a u g u r a t ă e x p o z i ţ i a j u b i l i a r ă : .,125 D E A N I D E L A R E V O L U Ţ I A D I N 1848
Î N R O M Â N I A " . E x p o z i ţ i a a c u p r i n s ca idei p r i c i p a l e : l u p t a r e v o l u ţ i o n a r ă pentru
libertate s o c i a l ă şi n a ţ i o n a l ă în p e r i o a d a p r e m e r g ă t o a r e a n u l u i 1848 ; r e v o l u ţ i a din
1848 în R o m â n i a şi c o n t i n u a r e a luptei p e n t r u î n f ă p t u i r e a i d e a l u r i l o r p a ş o p t i s t e :
dreptate şi f r ă ţ i e ; U n i r e a P r i n c i p a t e l o r R o m â n e — 1859 ; C u c e r i r e a independenţei
n a ţ i o n a l e a R o m â n i e i (1877—1878) ; c r e a r e a p a r t i d u l u i politic a l c l a s e i m u n c i t o a r e
d i n R o m â n i a — 1893 ; d e s ă v î r ş i r e a s t a t u l u i n a ţ i o n a l u n i t a r r o m â n — 1918 ; transfor­
m a r e a P a r t i d u l u i S o c i a l i s t d i n R o m â n i a în P a r t i d u l C o m u n i s t R o m â n — 1921 ;
i n s u r e c ţ i a n a ţ i o n a l ă a n t i f a s c i s t ă a r m a t ă d i n august 1944 ; P a r t i d u l C o m u n i s t R o m â n
— f o r ţ a c o n d u c ă t o a r e în o p e r a de f ă u r i r e a societăţii socialiste m u l t i l a t e r a l dez­
voltate.
E x p o z i ţ i a a fost d e s c h i s ă p î n ă l a sfîrşitul l u n i i s e p t e m b r i e 1973 şi a fost v i z i ­
t a t ă de peste 135 000 de persoane.
L a 26 o c t o m b r i e 1973 a fost i n a u g u r a t ă e x p o z i ţ i a j u b l i a r ă „ D I M I T R I E C A N ­
T E M I R , 300 D E A N I D E L A N A Ş T E R E " . C u p r i n s u l e x p o z i ţ i e i a fost repartizat în
trei c o m p a r t i m e n t e tematice.

www.mnir.ro
V I A Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C A ŞI M A N I F E S T Ă R I CULTURAL-EDUCATIVE 305

1. — Tradiţii ale gîndirii social-politice româneşti — izvor principal al for­

mării omului de stat şi de cultură Dimitrie Cantemir : l u p t a ţ ă r i l o r r o m â n e p e n t r u
p ă s t r a r e a fiinţei de stat, p e n t r u r e a l i z a r e a unităţii l o r politice ; unitatea de l i m b ă
şi o b i c e i u r i , factor activ în p r o m o v a r e a i d e i i o r i g i n i i l a t i n e a p o p o r u l u i r o m â n ;
p r i m a u n i f i c a r e p o l i t i c ă a ţ ă r i l o r r o m â n e , c o n s e c i n ţ a ideii de libertate şi i n d e p e n ­
d e n ţ ă ; a f i r m a r e a u m a n i s m u l u i m i l i t a n t r o m â n e s c : r o m a n i t a t e a p o p o r u l u i nostru şi
c o n ş t i i n ţ a u n i t ă ţ i i de n e a m .
2. — Dimitrie Cantemir — strălucit reprezentant al gîndirii şi ştiinţei social-
politice româneşti : f i u a l p o p o r u l u i r o m â n ; în s c a u n u l reşedinţei voievodale a
v r e d n i c i l o r săi înaintaşi ; l u p t a p e n t r u i n d e p e n d e n ţ ă — idee c e n t r a l ă a o m u l u i d e
stat şi politic D i m i t r i e C a n t e m i r ; unitatea şi c o n t i n u i t a t e a p o p o r u l u i r o m â n f u n d a ­
m e n t a t e p e n t r u p r i m a o a r ă pe b a z ă de date istorice t e m a t i c e ; î n t ă r i r e a a u t o r i t ă ţ i i
d o m n e ş t i şi s p r i j i n i r e a categoriilor sociale m i c i şi m i j l o c i i , idei c ă l ă u z i t o a r e în l u p t a
p a t r i o t u l u i r o m â n , p e n t r u e l i b e r a r e a ţ ă r i i de sub s t ă p î n i r e a s t r ă i n ă ; ştiinţa i s t o ­
r i c ă în s u s ţ i n e r e a d r e p t u r i l o r s t r ă v e c h i a l e gliei s t r ă m o ş e ş t i ; D i m i t r i e C a n t e m i r ,
personalitate e n c i c l o p e d i c ă a c u l t u r i i u n i v e r s a l e : istoric, orientalist, geograf, filozof,
literat, compozitor şi muzicolog, a r h i t e c t ; punte de c u l t u r ă î n t r e O r i e n t şi O c c i ­
dent ; r e c u n o a ş t e r e a i n t e r n a ţ i o n a l ă a c o n t r i b u ţ i e i aduse d e s a v a n t u l r o m â n l a p a t r i ­
m o n i u l ştiinţei şi c u l t u r i i r o m â n e ş t i şi u n i v e r s a l e ; alegerea s a c a m e m b r u a l A c a d e ­
m i e i d i n B e r l i n l a 1714 ; î n s c r i e r e a n u m e l u i s ă u pe p l ă c i l e de m a r m o r ă a l e f a ţ a d e i
b i b l i o t e c i i S a i n t e G e n e v i è v e d i n P a r i s , a l ă t u r i de n u m e celebre ca Leibnitz,
A d d i s o n , N e w t o n ; în p a g i n i l e m a r i l o r enciclopedii.
3. — Dimitrie Cantemir în conştiinţa poporului român : m e m o r i a l u i D i m i t r i e
C a n t e m i r în p r o g r a m u l Şcolii A r d e l e n e ; opera c a n t e m i r i a n ă o g l i n d i t ă în ideologia
p a ş o p t i s t ă ; p a t r i o t u l r o m â n în c o n ş t i i n ţ a f ă u r i t o r i l o r u n i r i i d i n 1859 ; m ă r t u r i i d e s p r e
D i m i t r i e C a n t e m i r î n t r e 1862—1918 ; a m i n t i r e a i s t o r i c u l u i r o m â n î n t r e cele d o u ă
războaie mondiale ; poporul r o m â n cinsteşte cu veneraţie memoria l u i D i m i t r i e
C a n t e m i r în a n i i c o n s t r u c ţ i e i s o c i a l i s m u l u i .
E x p o z i ţ i a a fost v i z i t a t ă pînă l a 31 m a r t i e 1974 de peste 168 000 de persoane.

Expoziţii itinerante L a 23 d e c e m b r i e 1972 a fost i n a u g u r a t ă s e r i a

f o t o e x p o z i ţ i i l o r i t i n e r a n t e organizate de m u z e u .
C e a dintîi a c u p r i n s scenele i m p o r t a n t e a l e C O ­
L U M N E I pe 26 p a n o u r i şi p î n ă l a 31 d e c e m b r i e 1973 a fost e x p u s ă , a v î n d d o u ă
exemplare, în peste 450 l o c a l i t ă ţ i d i n j u d e ţ e l e : Ilfov, I a l o m i ţ a , T e l e o r m a n , D î m ­
b o v i ţ a , P r a h o v a , A r g e ş şi S u c e a v a . E x p o z i ţ i a a fost î n s o ţ i t ă de c o n f e r i n ţ e s u s ţ i n u t e
de specialişti a i m u z e u l u i nostru şi a fost v i z i o n a t ă de peste 18 000 v i z i t a t o r i .
L a 15 m a r t i e 1973 a fost r e a l i z a t ă e x p o z i ţ i a t e m a t i c ă i t i n e r a n t ă „ R E V O L U Ţ I A
D E L A 1848 I N R O M Â N I A " , pe 21 p a n o u r i , c u r e p r o d u c e r i l e cele m a i i m p o r t a n t e
ale e x p o n a t e l o r d i n s a l a 36 a m u z e u l u i . P î n ă l a 31 d e c e m b r i e 1973 e x p o z i ţ i a a fost
e x p u s ă în localităţi n u m e r o a s e a l e a c e l o r a ş i j u d e ţ e m a i s u s - m e n ţ i o n a t e , f i i n d î n s o ­
ţită de c o n f e r i n ţ e şi s i m p o z i o a n e s u s ţ i n u t e de specialişti a i m u z e u l u i n o s t r u . E x p o ­
ziţia a fost v i z i o n a t ă de peste 65 000 de persoane.
L a 22 septembrie 1973 a fost r e a l i z a t ă e x p o z i ţ i a i t i n e r a n t ă „ D I M I T R I E C A N ­
T E M I R . 300 D E A N I D E L A N A Ş T E R E " , pe 24 p a n o u r i , în ş a s e exemplare,
cuprinzînd cele m a i s e m n i f i c a t i v e r e p r o d u c e r i a l e exponatelor d i n e x p o z i ţ i a j u b i ­
l i a r ă o m o n i m ă . A c ţ i u n e a a debutat s i m u l t a n în ş a s e capitale de j u d e ţ : S u c e a v a ,
Slobozia, A l e x a n d r i a , Ploieşti, P i t e ş t i şi T î r g o v i ş t e , c u s i m p o z i o a n e s u s ţ i n u t e d e
specialişti a i m u z e u l u i nostru. P î n ă l a 31 d e c e m b r i e 1973 f o t o e x p o z i ţ i a a fost
p r e z e n t a t ă în peste 680 localităţi l a c ă m i n e l e c u l t u r a l e , c l u b u r i şi case de c u l t u r ă .

www.mnir.ro
306 LIVIU ŞTEFĂNESCU

Simpozioane î n p e r i o a d a d e c e m b r i e 1972 — d e c e m b r i e 1973

l a M u z e u l de Istorie a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e
R o m â n i a a u fost organizate n u m e r o a s e s i m p o ­
zioane, p r i l e j u i t e de a n i v e r s a r e a diferitelor e v e n i m e n t e de s e a m ă d i n i s t o r i a
p o p o r u l u i nostru. S - a u ţinut, de pildă, l a 1 d e c e m b r i e 1972 s i m p o z i o n u l ocazionat
de s ă r b ă t o r i r e a î n c h e i e r i i p r o c e s u l u i de f ă u r i r e a s t a t u l u i n a ţ i o n a l u n i t a r : „1 d e c e m ­
b r i e 1918", în c a d r u l c ă r u i a a c o n f e r e n ţ i a t prof. u n i v . d r . doc. V a s i l e M a c i u ; l a
23 d e c e m b r i e 1972 s - a organizat s i m p o z i o n u l „25 de a n i de l a p r o c l a m a r e a R e p u ­
b l i c i i " , în c a d r u l c ă r u i a a u l u a t c u v î n t u l : prof. u n i v . A r o n P e t r i c şi conf. u n i v .
dr. G h . I. I o n i ţ ă de l a F a c u l t a t e a de Istorie a U n i v e r s i t ă ţ i i d i n B u c u r e ş t i ; l a
24 i a n u a r i e 1973 s - a r e a l i z a t p e n t r u c a d r e l e didactice, profesori de istorie d i n j u d e ţ u l
Ilfov, s i m p o z i o n u l p r i v i n d poziţia m a r i l o r p u t e r i europene f a ţ ă de U n i r e a P r i n ­
cipatelor R o m â n e ; l a 16 f e b r u a r i e 1973, în c a d r u l u n e i m a n i f e s t ă r i p u b l i c e în A u l a
M u z e u l u i , a a v u t loc u n s i m p o z i o n dedicat luptelor c e f e r i ş t i l o r şi petroliştilor, l a
c a r e a u l u a t c u v î n t u l ca i n v i t a ţ i : T r a i a n H u l u b e s c u , p a r t i c i p a n t l a luptele eroice d i n
f e b r u a r i e 1933 şi N i c o l a e P e r c i u n , d i r e c t o r u l M u z e u l u i C ă i l o r F e r a t e .
L a 9 m a i 1973 a a v u t loc s i m p o z i o n u l dedicat d u b l e i s e m n i f i c a ţ i i a acestei zile
p e n t r u istoria p o p o r u l u i nostru, în c a d r u l c ă r u i a a u l u a t c u v î n t u l : prof. dr. F l o r i a n
G e o r g e s c u , d i r e c t o r u l M u z e u l u i de Istorie a l R . S . R o m â n i a , g e n e r a l G h . Z a h a r i a ,
director a d j u n c t a l I n s t i t u t u l u i de s t u d i i istorice şi s o c i a l - p o l i t i c e de pe l î n g ă C . C . a l
P . C . R . , c a r e a u s u b l i n i a t i m p o r t a n ţ a i s t o r i c ă a e v e n i m e n t u l u i ; l a 15 m a i 1973 a a v u t
loc u n s i m p o z i o n c o m e m o r a t i v A l e x a n d r u l o a n C u z a , în c a d r u l c ă r u i a a luat c u v î n t u l ,
p r i n t r e alţii, prof. u n i v . dr. doc. C o n s t a n t i n C . G i u r e s c u de l a U n i v e r s i t a t e a d i n
B u c u r e ş t i ; l a 19 august 1973 a fost organizat u n s i m p o z i o n î n c h i n a t celei de a
X X I X - a a n i v e r s a r e a z i l e i de 23 A u g u s t ; l a 18 s e p t e m b r i e 1973 s - a d e s f ă ş u r a t s i m ­
p o z i o n u l dedicat c ă r t u r a r u l u i r o m â n G h . L a z ă r ; c u p r i l e j u l m a n i f e s t ă r i l o r c o n s a ­
crate a n i v e r s ă r i i s a v a n t u l u i r o m â n D i m i t r i e C a n t e m i r a fost organizat l a 26 o c t o m ­
brie 1973 u n s i m p o z i o n omagial, i a r l a 23 d e c e m b r i e 1973, c u p r i l e j u l e x p o z i ţ i e i
f i l a t e l i c e „ T e s l ă v i m R e p u b l i c ă " , a fost o r g a n i z a t de a s e m e n e a u n s i m p o z i o n , în
c a d r u l c ă r u i a a u l u a t c u v î n t u l ca i n v i t a ţ i : L u c i a n B e l c e a , p r e ş e d i n t e l e A s o c i a ţ i e i
Filateliştilor din R o m â n i a — F i l i a l a Bucureşti, Iosif M i c u din cadrul A.F.R.
— Bucureşti.
A l ă t u r i de i n v i t a ţ i i m e n ţ i o n a ţ i l a aceste s i m p o z i o a n e a u l u a t c u v î n t u l şi n u m e r o ş i
specialişti ai M u z e u l u i .

Participări la manifestări C a d r e l e de specialitate ale M u z e u l u i a u p a r t i -

ştiinţifice cipat în c u r s u l a n i l o r 1972—1973 l a o serie de
m a n i f e s t ă r i ştiinţifice organizate în B u c u r e ş t i şi
în ţ a r ă , u n d e a u p r e z e n t a t c o m u n i c ă r i s a u a u l u a t p a r t e l a d i s c u ţ i i l e purtate.
A s e m e n e a m a n i f e s t ă r i ştiinţifice a u a v u t loc l a Iaşi (dezbaterea o r g a n i z a t ă de
I n s t i t u t u l de istorie şi arheologie î n t r e 18—19 m a i 1972), l a P i t e ş t i (sesiunea ş t i ­
inţifică de c o m u n i c ă r i o r g a n i z a t ă de M u z e u l j u d e ţ e a n A r g e ş , l a 24—25 m a i 1972),
l a Goleşti (sesiunea M u z e u l u i d i n localitate, 26 m a i 1972), l a C o n s t a n ţ a ( S e s i u n e a
ş t i i n ţ i f i c ă o r g a n i z a t ă de M u z e u l de arheologie a Dobrogei, s e p t e m b r i e 1972), l a
S a t u - M a r e (Sesiunea ţ i n u t ă cu p r i l e j u l î m p l i n i r i i a 1 000 a n i de atestare d o c u ­
m e n t a r ă a o r a ş u l u i , 6—8 octombrie 1972), l a O r a d e a (Sesiunea j u b i l i a r ă a M u z e u l u i
d i n localitate, 2—5 n o i e m b r i e 1972), l a B u c u r e ş t i (Sesiunea de c o m u n i c ă r i a C o m i ­
tetului de C u l t u r ă şi E d u c a ţ i e S o c i a l i s t ă a l M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i şi a M u z e u l u i de
Istorie a M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i , 19—20 d e c e m b r i e 1972 ; S i m p o z i o n u l N a ţ i o n a l de
Pedagogie organizat de M i n i s t e r u l E d u c a ţ i e i şi î n v ă ţ ă m î n t u l u i şi de I n s t i t u t u l de
Ş t i i n ţ e Pedagogice, d e c e m b r i e 1972 ; S e s i u n e a de c o m u n i c ă r i şi referate a U n i v e r ­
sităţii P o p u l a r e B u c u r e ş t i , i a n u a r i e 1973 ; S e s i u n e a j u b i l i a r ă a D i r e c ţ i e i M o n u m e n ­
telor I s t o r i c e şi de A r t ă , 23—25 i a n u a r i e 1973), l a T i m i ş o a r a ( S e s i u n e a j u b i l i a r ă a
M u z e u l u i B a n a t u l u i , i a n u a r i e 1973), l a D e v a (Sesiunea ş t i i n ţ i f i c ă a C o m i t e t u l u i de
C u l t u r ă şi E d u c a ţ i e S o c i a l i s t ă , m a i 1973), l a Goleşti ( S e s i u n e a M u z e u l u i d i n l o c a l i ­
tate, m a i 1973), l a B u c u r e ş t i (Sesiunea Ş t i i n ţ i f i c ă de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de
istorie a P a r t i d u l u i C o m u n i s t , a m i ş c ă r i i r e v o l u ţ i o n a r e şi d e m o c r a t i c e d i n R o m â n i a ,
i u n i e 1973), l a C o n s t a n ţ a ( S e s i u n e a de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i de arheologie a
Dobrogei, octombrie 1973), l a O r a d e a (Sesiunea M u z e u l u i Ţ ă r i i C r i ş u r i l o r , n o i e m ­
b r i e 1973), la P i a t r a N e a m ţ (simpozionul d i n n o i e m b r i e 1973), l a C r a i o v a (Sesiunea
ştiinţifică de c o m u n i c ă r i a M u z e u l u i O l t e n i e i , n o i e m b r i e 1973).

www.mnir.ro
V I A Ţ A Ş T I I N Ţ I F I C A ŞI M A N I F E S T Ă R I CULTURAL-EDUCATIVE 307

C ă l ă t o r i i de s t u d i i şi p a r t i c i p ă r i I n t r e 17—30 septembrie 1973, M i r c e a D u m i t r i u

Ia m a n i f e s t ă r i ştiinţifice a efectuat o c ă l ă t o r i e de studii, în c a d r u l
internationale a c o r d u l u i c u l t u r a l , în R e p u b l i c a D e m o c r a t ă
G e r m a n ă , cu c a r e p r i l e j a luat c u n o ş t i n ţ ă de r e a l i z ă r i l e recente ale m u z e o g r a f i e i
din ţ a r a p r i e t e n ă .
î n t r e 19 n o i e m b r i e şi 8 decembrie, G a v r i l ă S a r a f o l e a n a efectuat o c ă l ă t o r i e
de studii în U . R . S . S . , în c a d r u l a c o r d u l u i c u l t u r a l , c u c a r e p r i l e j a cercetat m u z e e l e
m a r i d i n M o s c o v a , R i g a şi L e n i n g r a d .
î n c a d r u l C o n g r e s u l u i a l V I I - l e a I n t e r n a ţ i o n a l de E s t e t i c ă , organizat l a B u c u ­
reşti î n t r e 28 august — 2 septembrie 1972, L i v i u Ş t e f ă n e s c u a s u s ţ i n u t c o m u n i ­
c a r e a : „ L a m u s é o g r a p h i e r o u m a i n e c o n t e m p o r a i n e et l a f o r m a t i o n a r t i s t i q u e " .
î n c a d r u l celei de a I l - a C o n f e r i n ţ e de istoria M e d i c i n e i d i n 27—28 a p r i l i e
1973 de l a B u c u r e ş t i , L i v i u Ş t e f ă n e s c u a s u s ţ i n u t c o m u n i c a r e a : „ M é d i c i n e s b u c a -
restois, r e m a r q u a b l e s r e p r é s e n t a n t s dans le s u d - e s t e u r o p é e s de l a c u l t u r e n a t i o ­
n a l e de l a p é r i o d e p r é c a p i t a l i s t e " .
L a C o n g r e s u l a l X V - l e a M o n d i a l de Filozofie, organizat l a V a r n a , R e p u b l i c a
P o p u l a r ă B u l g a r i a , î n t r e 17—22 septembrie 1973 a p a r t i c i p a t L i v i u Ş t e f ă n e s c u c u
c o m u n i c a r e a : „ L a m u s é o g r a p h i e — c o n n a i s s a n c e et e n c h e n t e m e n t " .

Acţiuni cultural-educative î n c e p î n d d i n l u n a octombrie 1972 şi p î n ă l a

31 d e c e m b r i e 1973, S e c ţ i a c u l t u r a l - e d u c a t i v ă d i n
c a d r u l M u z e u l u i a organizat l a M u z e u : p r e g ă ­
tirea p r o p a g a n d i ş t i l o r d i n î n v ă ţ ă m î n t u l de p a r t i d , î n v ă ţ ă m î n t u l p o l i t i c U . T . C . ;
p r e g ă t i r e a i d e o l o g i c ă a cadrelor didactice profesori de istorie d i n B u c u r e ş t i şi
j u d e ţ u l I l f o v , în c a d r u l r e c i c l ă r i i ; c u r s u r i şi s e m i n a r i i speciale ale u n o r a n i de
studiu de l a F a c u l t a t e a de istorie a U n i v e r s i t ă ţ i i d i n B u c u r e ş t i , I n s t i t u t u l de arte
P l a s t i c e N i c o l a e G r i g o r e s c u d i n B u c u r e ş t i , U n i v e r s i t a t e a de M a r x i s m - L e n i n i s m , s e c ţ i a
istorie ; c u r s u r i l e a 24 u n i t ă ţ i de î n v ă ţ ă m î n t ş c o l a r d i n c a p i t a l ă .
P e n t r u ca s ă d e v i n ă u n f a c t o r activ, d i n a m i c , M u z e u l a organizat, pentru
diferite categorii de auditori, c u r s u r i şi c i c l u r i t e m a t i c e de c o n f e r i n ţ e astfel :
— „ I s t o r i a R o m â n i e i în m ă r t u r i i o r i g i n a l e " , d i n o c t o m b r i e 1972 şi p î n ă în i u n i e
1973, i a r d i n o c t o m b r i e 1973 a r e î n c e p u t cu t i n e r i i U . T . C - i ş t i . L a acest c u r s
p r e d a u specialişti ai m u z e u l u i .
— „ I s t o r i a R o m â n i e i în m ă r t u r i i o r i g i n a l e " , c u r s p r i n c o r e s p o n d e n ţ ă c u t i n e r i d i n
ţ a r ă , î n t r e o c t o m b r i e 1972 — i u l i e 1973 şi r e l u a t în o c t o m b r i e 1973.
— ..Istoria m o d e r n ă şi c o n t e m p o r a n ă a R o m â n i e i în m ă r t u r i i o r i g i n a l e " , p e n t r u p r e ­
g ă t i r e i n t e n s i v ă a t i n e r e t u l u i studios, î n t r e a p r i l i e - i u n i e 1973, l a c a r e a u p r e d a t
specialişti ai m u z e u l u i .
— . S t r a t e g i i m i l i t a r e şi bătălii c e l e b r e " , î n c e p u t în o c t o m b r i e 1973, l a c a r e p r e d ă
ca i n v i t a t general m a i o r dr. I o n C u p ş a .
— „Civilizaţie şi c u l t u r ă " , î n c e p u t în o c t o m b r i e 1973, l a c a r e p r e d ă ca i n v i t a t
M i h a i l Z a m f i r e s c u de l a U n i v e r s i t a t e a d i n B u c u r e ş t i .
— ..Momente d i n istoria c u l t u r i i şi s p i r i t u a l i t ă ţ i i p o p o r u l u i r o m â n " , c u r s c u c a r a c t e r
de ateism ştiinţific, î n c e p u t d i n o c t o m b r i e 1973, l a c a r e p r e d a u specialişti ai
muzeului.
— ..Pagini d i n istoria R o m â n i a " , curs p e n t r u p a r t i c i p a n t e l e la Clubul Femeia
sec. X X , î n c e p u t d i n octombrie 1973, l a c a r e p r e d a u specialiste ale m u z e u l u i .
— „Istoria R o m â n i e i în i m a g i n i şi e x p o n a t e " , c u r s p e n t r u i n f o r m a r e a tinerilor
filatelişti, î n c e p u t d i n d e c e m b r i e 1973, l a c a r e p r e d a u specialişti a i m u z e u l u i .
— ..Şapte prelegeri geto-dace", c u r s p e n t r u c a d r e l e didactice, î n c e p u t d i n o c t o m b r i e
1973 şi l a c a r e p r e d a u specialişti ai M u z e u l u i şi profesori de l a U n i v e r s i t a t e a
din B u c u r e ş t i .
— ..Patru c o n f e r i n ţ e despre Bizanţ". început din decembrie 1973, la care expune
I. D. Ş t e f ă n e s c u .
C u r s u r i l e şi c i c l u r i l e t e m a t i c e de c o n f e r i n ţ e a u fost u r m ă r i t e de u n n u m e r o s
public : ele d a u posibilitatea c u n o a ş t e r i i sistematice, t e m e i n i c e a v a l o r o s u l u i p a t r i ­
moniu n a ţ i o n a l a l m u z e u l u i .

www.mnir.ro
308 LIVIU ŞTEFĂNESCU

C e r c e t a r e a m u z e o g r a f i c ă c u l t u r a l - e d u c a t i v ă de tip i n t e r d i s c i p l i n a r p s i h o - s o c i o -
pedagogic, î n t r e p r i n s ă şi r e a l i z a t ă de m e m b r i i secţiei c u l t u r a l - e d u c a t i v e , a s e m ­
nalat m o d a l i t a t e a i n t e r e s a n t ă şi e f i c i e n t ă sub raport psiho-pedagogic a folosirii n u
n u m a i a p r e l e g e r i i teoretice, u r m a t ă de v i z i t a în f a ţ a v i t r i n e l o r c u m ă r t u r i i o r i g i n a l e ,
ca m o d a l i t a t e a a c ţ i u n i i c u l t u r a l - e d u c a t i v e a m u z e u l u i , c i şi î m b i n a r e a celui de a l
treilea a n a l i z o r , şi a n u m e m i ş c a r e a , d i n a m i s m u l pe c a r e îl p o s e d ă f i l m u l . A ş a a u
fost organizate p r o g r a m e l e :
— „ V a c a n ţ a ş c o l a r ă l a M u z e u l N a ţ i o n a l " , în l u n a a p r i l i e 1973, prelegerile f i i n d
s u s ţ i n u t e de specialiştii m u z e u l u i .
— „ I s t o r i e l i t e r a r ă şi f i l m " , în l u n i l e a p r i l i e - i u n i e 1973, prelegerile f i i n d s u s ţ i n u t e
s i m u l t a n de specialişti a i m u z e u l u i şi a i M u z e u l u i L i t e r a t u r i i R o m â n e .
— „ E s t i v a l '73", p r e l e g e r i l e f i i n d s u s ţ i n u t e de specialiştii m u z e u l u i şi profesori d e
la Universitatea d i n Bucureşti.
— „ I s t o r i a R o m â n i e i în i m a g i n i şi m ă r t u r i i " , p r e l e g e r i l e f i i n d s u s ţ i n u t e de s p e c i a ­
liştii m u z e u l u i , î n c e p u t în d e c e m b r i e 1973.
— „ F i l e d i n c r o n i c a l u p t e i c o m u n i ş t i l o r p e n t r u o R o m â n i e liberă, s o c i a l i s t ă " , p r e l e ­
gerile f i i n d s u s ţ i n u t e de specialiştii m u z e u l u i , î n c e p î n d d i n octombrie 1973.
F i l m e l e istorice a l e c i n e m a t o g r a f i e i n o a s t r e a u fost c o m b i n a t e c u f i l m e isto­
rice a l e c i n e m a t o g r a f i e i d i n alte ţ ă r i , p e n t r u a m a r c a l o c u l şi r o l u l istoriei R o m â n i e i
în c o n t e x t u l istoriei u n i v e r s a l e .
A c o r d î n d o a t e n ţ i e s p o r i t ă e d u c ă r i i patriotice a t i n e r e i g e n e r a ţ i i , M u z e u l a
organizat u n a n s a m b l u de a c ţ i u n i v a r i a t e , a t r ă g ă t o a r e , folosind m i j l o a c e directe :
— P r o g r a m u l d e s f ă ş u r a t în l u n i l e m a i - i u n i e 1973, i n t i t u l a t „ D e l a B l a j l a I s l a z " ,
a c u p r i n s peste 6 500 de t i n e r i , c a r e a u v i z i t a t e x p o z i ţ i a t e m a t i c ă „ R e v o l u ţ i a
R o m â n ă de l a 1848" şi a u p a r t i c i p a t în f i n a l l a u n c o n c u r s c u p r e m i i .
— P r o g r a m u l d e s f ă ş u r a t în l u n i l e i u l i e - a u g u s t 1973, i n t i t u l a t „ T e s l ă v i m A u g u s t
1944", a c u p r i n s peste 8 000 de t i n e r i d i n B u c u r e ş t i şi d i n ţ a r ă , c a r e a u v i z i t a t
s a l a 44 a m u z e u l u i şi s - a î n c h e i a t c u c o m p l e t a r e a u n u i test pedagogic de progres
educativ.
— „ P r o g r a m complet de i s t o r i a R o m â n i e i " , c u r s t e l e ş c o a l ă l a c a r e ş i - a u dat
c o n c u r s u l specialişti a i m u z e u l u i .
— P r o g r a m de e m i s i u n e radio în p a t r u teme, p r i v i n d p a t r i m o n i u l m u z e u l u i , e m i s
în l u n a august 1972.
— C o n c u r s r a d i o d i f u z a t în l u n a august şi repetat în l u n a septembrie c u t e m a „ P r i n
M u z e u l de Istorie a l R . S . R . " , î n c h e i a t c u p r e m i i .
— „ P r o g r a m e c u l t u r a l - a r t i s t i c e , m o n t a j e l i t e r a r - i s t o r i c e " c u şcoli şi o r g a n i z a ţ i i a l e
p i o n i e r i l o r d i n c a p i t a l ă . î n 1972 a u fost r e a l i z a t e 8 m a n i f e s t ă r i de acest gen
şi în 1Θ73 u n n u m ă r de 19, p r i l e j u i t e de diferite e v e n i m e n t e istorice, c o m e m o r ă r i ,
aniversări.
— „ E x p o z i ţ i i filatelice a l e tinerilor c o l e c ţ i o n a r i " d i n B u c u r e ş t i , p r i l e j u i t e de e v e ­
n i m e n t e istorice : 24 i a n u a r i e , 16 f e b r u a r i e s.a.
C u a c e l e a ş i b u n e rezultate a u fost realizate în 1973 u n n u m ă r de 6 s e r i
m u z e a l - a r t i s t i c e , l a c a r e ş i - a u dat c o n c u r s u l a r t i ş t i de l a T e a t r u l N a ţ i o n a l , solişti a i
O p e r e i R o m â n e , a i T e a t r u l u i de O p e r e t ă , C o r u l M a d r i g a l şi f o r m a ţ i a c o r a l ă c l a s i c ă
M e n u e t ; a u f ă c u t p r e z e n t ă r i specialişti ai m u z e u l u i . T r e i s e r i m u z e a l - a r t i s t i c e a u
a v u t loc în s a l a 28, d e d i c a t e l u i M i h a i V i t e a z u l , în z i l e l e de 21 m a i , 9 şi 16 august
1973. A l t e trei a u a v u t loc în m i j l o c u l expoziţiei j u b i l i a r e D i m i t r i e C a n t e m i r , l a
26 octombrie, 17 şi 18 d e c e m b r i e 1973.
Activitatea Cabinetului Didactic, importantă realizare a Muzeului nostru,
a c u p r i n s atît c e r c e t a r e a ş t i i n ţ i f i c ă a r e l a ţ i e i M u z e u - P u b l i c , cît şi atenta s u p r a ­
v e g h e r e a r e l a ţ i e i d e r i v a t e : M u z e u - Ş c o a l ă . R e z u l t a t e p a r ţ i a l e a u fost p u b l i c a t e în
r e v i s t e de specialitate.
P e lîngă c e r c e t a r e a c u c a r a c t e r f u n d a m e n t a l şi a p l i c a t i v , C a b i n e t u l D i d a c t i c
a d e s f ă ş u r a t o a c t i v i t a t e d i r e c t ă de dotare — în c o n f o r m i t a t e c u i n d i c a ţ i i l e H o t ă -
rîrii C . C . a l P . C . R . d i n 18—19 i u n i e 1973, î n c e p u t ă c h i a r d i n septembrie 1973 — a
u n i t ă ţ i l o r d i n î n v ă ţ ă m î n t c u m a t e r i a l didactic, fotografii de pe m ă r t u r i i originale,
î n 1972 şi 1973 a u fost r e a l i z a t e 28 de C a b i n e t e ş c o l a r e m o d e l de istorie şi a u fost
dotate 544 de u n i t ă ţ i ş c o l a r e c u m a t e r i a l didactic complet p r i v i n d istoria R o m â n i e i ,
î n 1972—1973 C a b i n e t u l a r e a l i z a t 4 t i p u r i de seturi şi u n a l b u m d o c u m e n t a r
Dimitrie Cantemir.

LIVIU ŞTEFĂNESCU

www.mnir.ro
 PUBLICAŢIILE M U Z E U L U I D E I S T O R I E
A L R E P U B L I C I I S O C I A L I S T E ROMÂNIA

P a t r i m o n i u l M u z e u l u i , atît p r i n v a l o a r e a l u i i s t o r i c ă şi a r t i s t i c ă , cît şi p r i n
i n t e r e s u l p r i m o r d i a l documentar, a suscitat — î n c ă d i n m o m e n t u l înfiinţării şi m a i
ales cu prilejul festivităţilor de i n a u g u r a r e — atenţia unei largi opinii publice
d i n ţ a r ă şi de peste hotare, a f l u e n ţ a de v i z i t a t o r i f i i n d o t e m e i n i c ă d o v a d ă a d r a ­
gostei şi a t a ş a m e n t u l u i acestora p e n t r u trecutul poporului român. Numeroşi vizi­
tatori îşi m a n i f e s t ă d o r i n ţ a de a a v e a r e p r o d u c e r i artistice ale unor exponate vizio­
nate s a u v a r i a t e t i p ă r i t u r i c u i m a g i n i a l e celor m a i r e p r e z e n t a t i v e obiecte m u z e a l e .

V e n i n d în î n t î m p i n a r e a d o r i n ţ e i v i z i t a t o r i l o r şi t o t o d a t ă pentru a populariza
şi difuza cunoştinţele despre preţioasele valori muzeale, s-au imprimat : cărţi
poştale (color şi a l b - n e g r u ) , o g l i n d i n d u n e l e obiecte d e î n a l t ă s e m n i f i c a ţ i e ; p l i a n t u l
Ghid, în c a r e se a f l ă p l a n u l sălilor e x p o z i ţ i o n a l e şi c i r c u i t u l v i z i t ă r i i l o r ; p l i a n t u l
Columna lui Traian, c u p r i n z î n d scene de pe acest m o n u m e n t - a c t a l n a ş t e r i i popo­
rului român.
Apoi s-a iniţiat editarea de l u c r ă r i m a i s i m p l e : m i c r o a l b u m e , broşuri, pla­
chete etc. M i c r o a l b u m u l Muzeul de istorie al Republicii Socialiste România (32 p.),
pe a cărei copertă este reprodusă monumentala faţadă a clădirii, prezintă cele
8 secţii muzeale într-un comentariu succint, însoţit de 53 fotografii, reflectînd
m o m e n t e istorice şi aspecte e x p o z i ţ i o n a l e i m p o r t a n t e d i n u n e l e săli.
Avînd 18 fotografii imprimate în p o l i c r o m i e şi o s c h i ţ ă a sălii c u v i t r i n e l e
în care se a f l ă e x p u s e i n e s t i m a b i l e obiecte artistice lucrate de-a lungul mileniilor
d i n metale şi pietre p r e ţ i o a s e , m i c r o a l b u m u l Tezaurul istoric (16 p.) este editat în
1. r o m â n ă , cît şi în l i m b i l e f r a n c e z ă , engleză, germană, rusă, spaniolă — pentru
a fi u t i l şi v i z i t a t o r i l o r de peste hotare.
Placheta-microalbum Istorie medie (12 p.), a l c ă r e i succint expozeu istoric
reliefează evenimentele cardinale a l e istoriei noastre feudale oglindită în sălile
secţiei rtspective, c o n ţ i n e 18 fotografii, d i n c a r e 6 sînt p o l i c r o m i i .
V o l u m u l Ghid istoric (140 p.) — editat şi în l i m b i l e f r a n c e z ă , e n g l e z ă , rusă,
spaniolă, germană — conţine o expunere ştiinţifică rezumativă (avînd ca bază
documentară exponatele etalate în cele peste 50 de săli) a formării, dezvoltării
şi evoluţiei societăţii de pe t e r i t o r i u l R o m â n i e i , î n c e p î n d d i n zorii a p a r i ţ i e i omului
şi pînă în epoca a c t u a l ă . E x p o z e u l istoric este i l u s t r a t p r i n cele 107 fotografii, în

www.mnir.ro
310 AL. D. VASILE

c a r e sînt reproduse cele m a i reprezentative şi valoroase obiecte, p a n o u r i s a u aspecte

din unele săli.
C u p r i l e j u l o r g a n i z ă r i i m a n i f e s t ă r i l o r c u l t u r a l - e d u c a t i v e şi a n i v e r s a t i v e , a
e x p o z i ţ i i l o r j u b i l i a r e , s i m p o z i o a n e l o r şi s e s i u n i i ştiinţifice — c a r e sînt m e n ţ i o n a t e
în a r t i c o l u l precedent — M u z e u l nostru a editat p e n t r u fiecare în p a r t e invitaţii
c u p r o g r a m u l adecvat, a f i ş e t e tematice ş.a.
C u p r i l e j u l f e s t i v i t ă ţ i l o r a n u l u i r e v o l u ţ i o n a r 1848, s - a editat p l a c h e t a - a l b u m
Revoluţia de la 1848 în ţările române (16 p.), a v î n d 37 fotografii şi d o u ă p o l i c r o m i i ,
în c a r e s î n t i l u s t r a t e cele m a i s e m n i f i c a t i v e m o m e n t e şi p e r s o n a l i t ă ţ i ale acestui
eveniment d i n istoria noastră naţională.
D e asemenea, a n i v e r s a r e a t r i c e n t e n a r u l u i n a ş t e r i i a p r i l e j u i t t i p ă r i r e a m i c r o -
a l b u m u l u i Dimitrie Cantemir 1673—1973, c a r e c u p r i n d e o s c u r t ă r e t r o s p e c t i v ă atît
a s u p r a vieţii politice, c î t şi a a c t i v i t ă ţ i i ş t i i n ţ i f i c e d e s f ă ş u r a t ă de m a r e l e patriot
r o m â n , c a r e p r i n r e n u m e l e s ă u de u m a n i s t şi s a v a n t constituie o m î n d r i e a ţării
noastre.
I n l u c r ă r i l e editate de M u z e u l nostru, c o m e n t a r i u l istoric este s p r i j i n i t pe
m a t e r i a l u l e x p u s în sălile e x p o z i ţ i o n a l e şi pe c a r e v i z i t a t o r u l a r e p r i l e j u l să-1
admire.

A L . D. V A S I L E

www.mnir.ro
RECENZII ŞI PREZENTĂRI

www.mnir.ro
 BUCUREŞTI. M A T E R I A L E D E I S T O R I E ŞI M U Z E O G R A F I E ,
Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti
I X , 1972, 454 p. + 1 pl.

M u z e u l de Istorie a M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i a s ă r b ă t o r i t , î n t r - u n c a d r u festiv,
î m p l i n i r e a unei j u m ă t ă ţ i de v e a c de activitate. M o m e n t u l a fost evocat în c a d r u l
unei a d u n ă r i j u b i l i a r e u r m a t ă de s e s i u n e a ş t i i n ţ i f i c ă ce s-a b u c u r a t de p r e z e n ţ a
u n u i î n s e m n a t n u m ă r de c a d r e d i n î n v ă ţ ă m î n t u l superior, c e r c e t ă t o r i d i n B u c u ­
reşti, C l u j , Iaşi, T i m i ş o a r a , c o n d u c ă t o r i ai diferitelor m u z e e d i n ţ a r ă , p r e c u m şi
r e p r e z e n t a n ţ i ai u n o r instituţii de stat c u l t u r a l - ş t i i n ţ i f i c e .
C u v î n t u l de deschidere a fost rostit de A m z a S ă c e a n u , p r e ş e d i n t e a l C o m i ­
tetului de C u l t u r ă şi E d u c a ţ i e S o c i a l i s t ă a l M u n i c i p i u l u i B u c u r e ş t i . A u r m a t c u v î n t u l
de s a l u t a d r e s a t de : I o n B o r c a , v i c e p r e ş e d i n t e a l C o n s i l i u l u i P o p u l a r a l M u n i c i p i u l u i
B u c u r e ş t i ; prof. d r . Ş t e f a n Ş t e f ă n e s c u , d i r e c t o r u l I n s t i t u t u l u i de istorie „ N i c o l a e
I o r g a " , p r e ş e d i n t e l e S e c ţ i e i d e istorie şi arheologie a l A c a d e m i e i de Ş t i i n ţ e S o c i a l e
şi P o l i t i c e ; prof. I u l i a n A n t o n e s c u , d i r e c t o r a l D i r e c ţ i e i m u z e e d i n C o n s i l i u l C u l ­
turii şi E d u c a ţ i e i S o c i a l i s t e ; dr. F l o r i a n G e o r g e s c u . director al Muzeului de
Istorie a l R e p u b l i c i i S o c i a l i s t e R o m â n i a ; acad. prof. dr. C o n s t a n t i n D a i c o v i c i u ,
directorul M u z e u l u i de istorie a l T r a n s i l v a n i e i . P e t r e D a c h e , d i r e c t o r u l M u z e u l u i
de istorie a C a p i t a l e i , în c u v î n t u l s ă u Cinci decenii de activitate a Muzeului de
Istorie a Municipiului Bucureşti, e x p u n e retrospectiv bogata a c t i v i t a t e d e s f ă ş u r a t ă
de m u z e u şi a r a t ă c ă î n t r e g u l colectiv de m u n c ă este h o t ă r î t s ă r ă s p u n d ă „cu
c o m p e t e n ţ ă , p a s i u n e şi d e v o t a m e n t nobilelor î n d a t o r i r i ce stau în f a ţ a n o a s t r ă " .

V o l u m u l I X — Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie, c a r e face

obiectul p r e z e n t ă r i i de f a ţ ă , c u p r i n d e l u c r ă r i l e acestei sesiuni ştiinţifice jubiliare.
D i n u Rosetti, în c o m u n i c a r e a Importanţa cercetărilor arheologice bucureştene
din perioada 1923—1948, a r a t ă c ă rezultatele valoroaselor sale studii au fost p u b l i ­
cate în reviste de specialitate d i n C a p i t a l ă şi d i n s t r ă i n ă t a t e .
E u g e n C o m ş a a d u c e c o n t r i b u ţ i i noi în l e g ă t u r ă c u c u n o a ş t e r e a p l a s t i c i i cul­
turii Dudeşti în c o m u n i c a r e a Figurile antropomorfe descoperite la Dudeşti.
M i o a r a T u r c u , în Vestigii getice cercetate in Bucureşti, evidenţiază cultura
d a c o - g e t i c ă d i n sec. I I I — I î.e.n. pe t e r i t o r i u l a c t u a l a l C a p i t a l e i , u n d e a u fost
descoperite peste 20 c e n t r e getice, p l a s a t e de p r e f e r i n ţ ă pe m a l u r i l e r î u r i l o r S a b a r ,
Dîmboviţa şi C o l e n t i n a .
Victor Teodorescu, în c o m u n i c a r e a Centre meşteşugăreşti din sec. V—VI—VII
e.n. în Bucureşti, a r a t ă c ă p r i n descoperiri arheologice de l a T e i (piesă — model
pentru fibulă), D ă m ă r o a i a (cuptor de olar). P i a ţ a de f l o r i , C a s a A r m a t e i , M i l i t a r i ,
Străuleşti, M ă i c ă n e ş t i , S t r ă u l e ş t i - L u n c a , S o l d a t G h i v a n Nicolae, este a t e s t a t ă e x i s ­
tenţa unor centre m e ş t e ş u g ă r e ş t i p e t e r i t o r i u l B u c u r e ş t i u l u i .
P a n a i t I . P a n a i t , în Dezvoltarea cercetărilor arheologice medievale la Bucu­
reşti în anii 1953—1971, m e n ţ i o n e a z ă s t r î n s a l e g ă t u r ă dintre descoperirile arheolo­
gice şi î n c e p u t u r i l e B u c u r e ş t i u l u i ( f o r t ă r e ţ e d a t î n d d i n a d o u a j u m ă t a t e a sec.
al X I V - l e a ; a m p l a s a r e a s a t u l u i M ă i c ă n e ş t i pe C o l e n t i n a d i n v r e m e a l u i M i r c e a
cel B ă t r î n ) ; se r e l i e f e a z ă i m p o r t a n ţ a d e s c o p e r i r i l o r f ă c u t e l a C u r t e a V e c h e .

www.mnir.ro
314 RECENZII ŞI PREZENTĂRI

Ş t e f a n O l t e a n u , în c o m u n i c a r e a Vechi preocupări de reducere a minerelului

de fier pe teritoriul oraşului Bucureşti, a r a t ă c ă descoperirile arheologice de l a
B r a g a d i r u , C ă ţ e l u N o u (sec. I I I — I î.e.n.), S t r ă u l e ş t i , C i u r e l u (sec. V I — V I I e.n.),
P i a ţ a de flori, A l b a , M o g o ş o a i a — B u f t e a (sec. X — X I I I e.n.) d e m o n s t r e a z ă o
b o g a t ă a c t i v i t a t e de e x t r a c ţ i e , r e d u c e r e şi p r e l u c r a r e a m i n e r e u l u i de fier.
C o n s t a n t i n Ş e r b a n , în Rolul Bucureştilor în formarea culturii orăşeneşti în
evul mediu, pe baza u n u i bogat m a t e r i a l de a r h i v ă şi publicat, i l u s t r e a z ă e x i s ­
t e n ţ a unei c u l t u r i p r o p r i i a o r a ş e l o r d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , pe p r i m p l a n situîn-
du-se, î n c e p î n d d i n sec. a l X V I I - l e a de c î n d d e v i n e c a p i t a l ă , B u c u r e ş t i u l , unde
se c o n c e n t r e a z ă v a l o r i c u l t u r a l e de m a r e i m p o r t a n ţ ă ; se r e l e v ă c ă începînd c u
j u m ă t a t e a sec. a l X I X - l e a , B u c u r e ş t i u l se i m p u n e h o t ă r î tor în c r e a r e a c u l t u r i i
naţionale române.
L u d o v i c D e m e n y , în l u c r a r e a Bucureşti centrul de tiparniţă în sec. al
XVI-lea, r e l i e f e a z ă r o l u l i e r o m o n a r h u l u i L a v r e n t i e şi a l u c e n i c u l u i s ă u , c a r e a u
d e s f ă ş u r a t o b o g a t ă activitate t i p o g r a f i c ă , t i p ă r i n d l a sfîrşitul sec. a l X V I - l e a , l a
m ă n ă s t i r e a P l u m b u i t a , Tetraevanghelul slavon şi Psaltirea slavonă.
N i c o l a e V ă t ă m ă n a u , în Studiul medicinii la Academia Domnească de la
Sf. Sava, a r a t ă c ă î n c e p î n d p r o b a b i l de l a 1707 l a A c a d e m i a S f . S a v a d i n B u c u ­
reşti s - a p r e d a t u n c u r s de m e d i c i n ă t e o r e t i c ă .
I o a n a O r i s t a c h e P a n a i t , în Tipăritura bucureşteană din al XVIII-lea veac
în satele transilvănene, argumentează legătura, prin intermediul tipăriturilor, între
B u c u r e ş t i şi s a t e t r a n s i l v ă n e n e , m e n ţ i o n î n d u - s e c ă n u m e r o a s e c ă r ţ i t i p ă r i t e în
C a p i t a l ă a u a j u n s p î n ă în localităţi foarte izolate d i n T r a n s i l v a n i a , c u m a r f i de
pildă : T r e s t i a ( H u n e d o a r a ) , S o m e ş u l R e c e ( C l u j ) , P o i e n i ( A l b a ) etc.
A r i s t i d e Ş t e f ă n e s c u , în Locul mănăstirii Chiajna în arhitectura celei de-a
două jumătăţi a sec. al XVIII-lea din Cîmpia Română, arată că mănăstirea
C h i a j n a este o c o n s t r u c ţ i e originală, r e p r e z e n t î n d d i n p u n c t de v e d e r e a r h i t e c t u r a l
o r e a l i z a r e d e o s e b i t ă p r i n î m b i n a r e a elementelor neoclasice t i m p u r i i c u elemente
tradiţionale româneşti d i n perioada postbrîncoveniană.
M a r i a S t a n , în Tineri bucureşteni plecaţi la studii în străinătate în sec. al
XIX-lea, a r a t ă c ă p e n t r u constituirea u n u i valoros corp de c a d r e didactice a u
fost acordate b u r s e de c ă t r e s t a t unor t i n e r i , p e n t r u a s t u d i a în s t r ă i n ă t a t e .
I o n I o n a ş c u , în Bucureştii şi studenţii transilvăneni în străinătate, a r a t ă c ă
p r i n î n f i i n ţ a r e a de c ă t r e studenţii t r a n s i l v ă n e n i , ce s t u d i a u în B u c u r e ş t i , a socie­
tăţii „ T r a n s i l v a n i a " l a 23 i u n i e 1867 ( p r e ş e d i n t e a fost ales i s t o r i c u l şi j u r i s t u l
A . P a p i u - I l a r i a n ) se a s i g u r ă burse necesare s t u d i u l u i în ţ ă r i occidentale a unor
merituoşi tineri transilvăneni.
M a r g a r e t a S a v i n şi C r i s t i n a D i n u , în Xavier Villacrosse, arhitect al Bucu­
reştilor (1837—1855), i l u s t r e a z ă a c t i v i t a t e a acestui arhitect, c a r e în p r i m a j u m ă t a t e
a sec. a l X I X - l e a , a c o n t r i b u i t l a m o d e r n i z a r e a C a p i t a l e i .
R a d u Ş t e f a n C i o b a n u , în c o m u n i c a r e a Oraşul Bucureşti în politica b a l c a n i c ă
a I u i Ş e r b a n Cantacuzino, e v i d e n ţ i a z ă r o l u l B u c u r e ş t i u l u i , care, d a t o r i t ă l u i Ş e r b a n
C a n t a c u z i n o , d e v i n e c e n t r u l politic şi c u l t u r a l a l popoarelor b a l c a n i c e care l u p t a u
c o n t r a s t ă p î n i r i i otomane.
D a n B e r i n d e i r e l i e f e a z ă r o l u l m a j o r a l B u c u r e ş t i u l u i în t i m p u l m i ş c ă r i i revo­
l u ţ i o n a r e de l a 1821, c î n d a fost p r i n c i p a l u l t e a t r u d e d e s f ă ş u r a r e a e v e n i m e n t u l u i ,
în c o m u n i c a r e a Mişcarea revoluţionară din 1821 la Bucureşti.
L a s e s i u n e a u m a i fost prezentate c o m u n i c ă r i c e a u s t î r n i t i n t e r e s u l celor
prezenţi. A ş a d e e x e m p l u A u r e l i a n S a c e d o ţ e a n u , în Etnografia bucureşteană în
sec. al XVIII-lea, î n d e a m n ă l a c e r c e t a r e a u n u i important m a t e r i a l d o c u m e n t a r :
p o m e l n i c e l e aflate în b i s e r i c i b u c u r e ş t e n e , c a r e c o n ţ i n i n f o r m a ţ i i interesante. L i v i u
Ş t e f ă n e s c u , în Oraşul Bucureşti în perioada de trecere de la feudalism la capita­
lism, p r e z i n t ă aspecte în l e g ă t u r ă c u dezvoltarea C a p i t a l e i î n t r e 1750—1850. V a s i l e
N o v a c , în c o m u n i c a r e a Goleştii în istoria Bucureştilor, face u n scurt istoric al
f a m i l i e i G o l e s c u , d o c u m e n t a t ă istoric î n c ă d i n sec. a l X V - l e a , evidenţiind rolul
deosebit pe c a r e m e m b r i i acestei f a m i l i i l - a u j u c a t în v i a ţ a C a p i t a l e i în momente
importante.

www.mnir.ro
R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I 315

M a r i a H u m i n i c - T e c l e a n , în Bucureştii şi Iaşii în lupta pentru Unire, evi­

d e n ţ i a z ă noi aspecte ale l u p t e i p e n t r u U n i r e , ale p a t r i o t i s m u l u i unioniştilor, p r e -
zentînd date noi în l e g ă t u r ă c u a l e g e r e a d o m n i t o r u l u i A l . I . C u z a şi c u m u t a r e a
capitalei l a B u c u r e ş t i .
A u r e l i a B u n e a , în Rolul politic al Bucureştilor în lupta pentru desăvîrşirea
statului unitar român (1891—1895), p r e z i n t ă date în l e g ă t u r ă c u a j u t o r u l a c o r d a t
de o r a ş u l B u c u r e ş t i s t u d e n ţ i l o r t r a n s i l v ă n e n i m e m o r a n d i ş t i şi î n t r e g i i lupte n a ţ i o n a l e
pentru d e s ă v î r ş i r e a u n i t ă ţ i i d e stat.
N i c o l a e C i a c h i r , în Bucureşti — important centru de sprijin al luptei popoa­
relor din Balcani (1875—1877), pe b a z a u n u i m a t e r i a l de a r h i v ă r o m â n e s c , b u l g a r ,
sîrb, m u n t e n e g r e a n , r e l i e f e a z ă r o l u l B u c u r e ş t i u l u i d u p ă r e d e s c h i d e r e a c r i z e i o r i e n ­
tale pînă în a p r i l i e 1877 ; se a r a t ă s p r i j i n u l a c o r d a t l u p t e i c o n t r a j u g u l u i otoman
a popoarelor d i n B a l c a n i de c ă t r e s t a t u l r o m â n şi de c ă t r e p o p u l a ţ i e .
A n a B e n e , în Locul Bucureştilor în cadrul frămîntărilor politice din Româ­
nia în ajunul celui de-al doilea război mondial, p r e z i n t ă s u c c i n t perioada d i n
p r e a j m a celei d e - a doua c o n f l a g r a ţ i i m o n d i a l e , c a r a c t e r i z a t ă p r i n g r u p ă r i şi r e g r u ­
p ă r i de f o r ţ e în l u p t a p e n t r u putere, p r e c u m şi p r i n m a n i f e s t a ţ i i ale maselor
populare.
N i c o l a e C o p o i u , în Tradiţiile Comunei din Paris în organizaţiile muncito­
reşti bucureştene pînă la crearea P.C.R., r e l i e f e a z ă ecoul C o m u n e i în o r g a n i z a ţ i a
din B u c u r e ş t i , m e n ţ i o n î n d u - s e c ă e v e n i m e n t u l a fost p r e z e n t a t în p r e s a m u n c i ­
torească.
I o n I a c o ş , în Contribuţia clubului muncitorilor din Bucureşti la afirmarea
principiilor de organizare şi de luptă a proletariatului din România în anii
1899—1901, p r e z i n t ă c o n t i n u a r e a m i ş c ă r i i m u n c i t o r e ş t i şi socialiste d u p ă 1899 (dezor­
ganizarea t e m p o r a r ă ) .
G h e o r g h e C o m l o ş a n , în Socialiştii bucureşteni in fruntea luptei pentru făuri­
rea partidului consecvent revoluţionar în România (iulie 1919 — ianuarie 1920),
scoate în e v i d e n ţ ă a c t i v i t a t e a c e l e i m a i i m p o r t a n t e secţii a P a r t i d u l u i S o c i a l i s t d i n
R o m â n i a în l u p t a p e n t r u c r e a r e a P . C . R .
G h e o r g h e U n e , în Bucureştiul important centru al luptei pentru crearea
Partidului Comunist Român (1918—1921), a r a t ă c ă în B u c u r e ş t i s - a d e s f ă ş u r a t o
amplă acţiune pentru crearea P . C . R .
N i c o l a e G . M u n t e a n u , în Bucureşti — capitală revoluţionară a organizaţiilor
şi luptelor muncitoreşti (1918—1933), a r a t ă c ă în c i u d a opoziţiei c l a s e i d o m i n a n t e
şi a c e r c u r i l o r m o d e r a t e d i n m i ş c a r e a m u n c i t o r e a s c ă , B u c u r e ş t i u l a devenit c e l m a i
important c e n t r u a l luptei clasei m u n c i t o a r e d i n ţ a r a n o a s t r ă .
Marin C. Stănescu, în comunicarea Opinia publică bucureşteană faţă de
procesul din Dealul Spirii, scoate în evidenţă acţiunile de solidaritate cu cei
judecaţi şi s p r i j i n u l a c o r d a t a c e s t o r a de p e r s o n a l i t ă ţ i de c u l t u r ă ale v r e m i i .
Gheorghe I . I o n i ţ ă , în Oraşul Bucureşti, centrul pivot al mişcării antifasciste
din România, pe baza unui bogat m a t e r i a l documentar ilustrează rolul Bucureş­
tiului în lupta c o n t r a f a s c i s m u l u i .
Ion B a b i c i , în Bucureşti — centru al mişcării de solidaritate internaţională
o proletariatului român (1921—1939), a r a t ă c ă B u c u r e ş t i u l a fost o p r e z e n ţ ă activă
în c a d r u l m a n i f e s t ă r i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e în p e r i o a d a i n t e r b e l i c ă .
Traian Udrea, în Bucureşti — centrul pregătirii şi înfăptuirii insurecţiei
armatei din august 1944, evidenţiază rolul Capitalei în pregătirea insurecţiei şi
influienţa v i c t o r i e i d i n B u c u r e ş t i în î n t r e a g a ţ a r ă ; se a r a t ă c ă în f o r m a r e a B.N.D.
şi F . U . M . r o l u l h o t ă r î t o r a r e v e n i t P . C . R .
Dumitru Tuţu, în Momente ale insurecţiei naţionale antifasciste oglindite
in documente germane ale vremii, arată că insurecţia a fost p r e g ă t i t ă extrem de
atent, constituind o adevărată surpriză pentru germani ; pentru această lucrare a

www.mnir.ro
316 RECENZII ŞI P R E Z E N T Ă R I

fost studiat J u r n a l u l de o p e r a ţ i u n i a l g r u p u l u i de a r m a t e „ U c r a i n a de s u d " şi

r a p o a r t e l e a g e n ţ i l o r nazişti.
P e t r u B u n t a , George Protopopescu, în Aspecte din lupta maselor bucureştene
pentru instaurarea guvernului revoluţionar democratic (mitinguri şi demonstraţii),
r e l i e f e a z ă r o l u l m a j o r a l m a s e l o r b u c u r e ş t e n e , care, p r i n m i t i n g u r i şi d e m o n s t r a ţ i i
în f a v o a r e a f o r ţ e l o r democratice, a u î n l ă t u r a t g u v e r n e l e S ă n ă t e s c u şi R ă d e s c u ,
i n s t a u r î n d g u v e r n u l dr. P e t r u G r o z a .
G h e o r g h e Ţ u ţ u i , în Dezvoltarea organizaţiei P.C.R. Bucureşti în anii revo­
luţiei democrat-populare, a r a t ă c ă p a r t i d u l s - a t r a n s f o r m a t în p a r t i d de m a s ă ,
fapt i l u s t r a t de c r e ş t e r e a n u m e r i c ă şi p r e g ă t i r e a ideologică, p r e c u m şi p r i n l e g ă t u r a
p e r m a n e n t ă a p a r t i d u l u i c u masele, a n t r e n a r e a acestora l a v i a ţ a p o l i t i c ă a ţării.
D a n N i c o l a e , în Clasa muncitoare bucureşteană şi evoluţia ei în anii con­
strucţiei socialiste, a r a t ă c ă d a t o r i t ă r o l u l u i economic a l B u c u r e ş t i u l u i se d e z v o l t ă
din p u n c t de v e d e r e cantitativ şi c a î i t a t i v , în a n i i o r î n d u i r i i socialiste, clasa
muncitoare.
V i c t o r i a R o m a n , în l u c r a r e a Tipografii folosite de mişcarea socialistă şi
muncitorească din Bucureşti în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, p r e z i n t ă tipo­
g r a f i i l e u n d e a u fost p u b l i c a t e p r i m e l e periodice a l e m i ş c ă r i i m u n c i t o r e ş t i şi
socialiste.
M a u r i c i u K a n d e l , în Şcoli şi dascăli în Bucureşti în primele două decenii
ale sec. al XX-lea, e v o c ă d a s c ă l i c a r e a u predat l a şcoli d i n C a p i t a l ă l a î n c e p u t
de v e a c .
G e l c u M a k s u t o v i c i , în Rolul intelectualităţii bucureştene în propagarea ştiinţei
şi culturii în anii socialismului, e v i d e n ţ i a z ă c o n t r i b u ţ i a i n t e l e c t u a l i t ă ţ i i d i n c a p i t a l ă ,
p r i v i n d d e z v o l t a r e a ştiinţei şi c u l t u r i i n a ţ i o n a l e .
A l e x a n d r u M i h ă i l e a n u , în Urbanistica în concepţia P.C.R. — 1921—1924,
a r a t ă c ă u r b a n i s t i c a b u c u r e ş t e a n ă a fost î n c ă de l a c r e a r e a p a r t i d u l u i în a t e n ţ i a sa,
i a r d u p ă 1944 d e v i n e o a c ţ i u n e p r a c t i c ă .
T r a i a n Ş t e f ă n e s c u , în Dezvoltarea oraşului Bucureşti în anii socialismului,
s u r p r i n d e p r i n c i p i i l e şi p r o b l e m e l e e s e n ţ i a l e p r i v i n d d e z v o l t a r e a C a p i t a l e i .
A u r e l i a n M o t o m a n c e a şi D r a g o ş B u g ă , în Evoluţia demografică a oraşului
Bucureşti de la Unirea Principatelor Române pînă în zilele noastre, a n a l i z e a z ă
c ă i l e de c r e ş t e r e a p o p u l a ţ i e i C a p i t a l e i d u p ă 1859, d a r m a i ales d u p ă p r i m u l război
mondial.
Ş t e f a n I o n e s c u , în Structura socială a populaţiei oraşului Bucureşti în a
doua jumătate a sec. al XIX-lea, pe b a z a statisticilor d i n 1863 şi 1899 r e l i e f e a z ă
f a p t u l c ă l a sfîrşitul sec. a l X I X - l e a i a sfîrşit p r o c e s u l de m a t u r i z a r e a p r o l e t a ­
riatului ca urmare a dezvoltării industriei Capitalei.
A u r e l D . P e t r e s c u , în Semnificaţia recensămîntului din 1878 la Bucureşti,
face o p r e z e n t a r e d i n punct de v e d e r e e d i l i t a r şi s o c i a l a C a p i t a l e i t î n ă r u l u i stat
independent r o m â n .
E l i s a b e t a I o n i ţ ă , în Activitatea organizaţiei P.C.R. Bucureşti oglindită în
Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice
din România, a r a t ă f e l u l c u m este i l u s t r a t ă în m u z e u a c e a s t ă a c t i v i t a t e b o g a t ă .
P u b l i c a ţ i a m a i c u p r i n d e r e c e n z i i , note ; a s t f e l C o n s t a n t i n Ş e r b a n semnează
m a t e r i a l u l Bucureşti, materiale de istorie şi muzeografie, VIII, 1971, Muzeul de
Istorie a Municipiului Bucureşti ; E l e o n o r a C o f a s — Muzeul de Istorie a Muni­
cipiului Bucureşti 1921—1971 ; M a r i a C o j o c ă r e s c u — Medalia şi insigna bătute cu
prilejul semicentenarului Muzeului de istorie a Municipiului Bucureşti. I n cro­
n i c ă este p r e z e n t a t ă a c t i v i t a t e a de cercetare, depistare şi c o n s e r v a r e a p a t r i m o n i u l u i
muzeistic.
L u c r a r e a Bucureşti. Materiale de istorie şi muzeografie, n r . I X , 1972, p r i n
v a r i e t a t e a p r o b l e m e l o r ce le c u p r i n d e , r e p r e z i n t ă u n valoros a j u t o r p e n t r u specialişti.

EMIL DUMITRESCU

www.mnir.ro
 A P V L V M . A C T A MVSEI A P V L E N S I S .
IN MEMORIAM A V R A M I A N C U 1872—1972,
vol. X , 1972, 888 p.

P r e s t i g i o a s a p u b l i c a ţ i e a M u z e u l u i de istorie d i n A l b a I u l i a a a j u n s l a
a l X - l e a v o l u m în a n u l 1972, p ă s t r î n d î n t î i e t a t e a f a ţ ă de alte d o u ă cunoscute
reviste p r i v i n d s t u d i i l e istorice d i n T r a n s i l v a n i a , a j u n s e în a c e l a ş i a n l a a l I X - l e a
n u m ă r : A c t a Musei Napocensis şi Sargetia.
C o l e g i u l de r e d a c ţ i e a l revistei a r e în f r u n t e c î ţ i v a c e r c e t ă t o r i c u n o s c u ţ i :
Gh. Anghel, directorul M u z e u l u i ; I o n B e r c i u , redactor r e s p o n s a b i l , v e t e r a n u l
m u z e u l u i apulens, i n i ţ i a t o r u l şi a n i m a t o r u l revistei ; A l e x a n d r u P o p a , redactor r e s ­
ponsabil, şi l o a n A l . A l d e a , s e c r e t a r de r e d a c ţ i e .
C a şi în v o l u m e l e anterioare, r e v i s t a „ A p u l u m " î n t r u n e ş t e o m u l ţ i m e de
c e r c e t ă t o r i d i n toate c o l ţ u r i l e ţării. C o l e g i u l de r e d a c ţ i e a ştiut, ca totdeauna, s ă
d e p ă ş e a s c ă s p i r i t u l local de izolare şi s ă f a c ă d i n r e v i s t a u n u i m u z e u j u d e ţ e a n o
p r e s t i g i o a s ă carte de istorie a r o m â n i l o r .
P r e s t i g i u l acestei p u b l i c a ţ i i a d e p ă ş i t de m u l t g r a n i ţ e l e ţării, ceea ce e x p l i c ă
p r e z e n ţ a şi în acest v o l u m a n u m e l o r unor istorici s t r ă i n i , C h . J . G u y o n v a r c ' h şi
H. Wilsdorf.
A n u l 1972 a coincis c u s ă r b ă t o r i r e a c e n t e n a r u l u i m o r ţ i i l u i A v r a m I a n c u ,
l u p t ă t o r p e n t r u libertate s o c i a l ă şi n a ţ i o n a l ă . S u m a r u l p r o p r i u - z i s al revistei,
d e d i c a t ă , c u m reiese şi d i n f r o n t i s p i c i u l acesteia, m a r e l u i patriot, î n c e p e c u evo­
c a r e a s e m n a t ă de E u g e n H u l e a despre Personalitatea istorică a lui Avram Iancu
— Restrospectivă la centenarul morţii sale — (p. X V — X L ) .
R e v i s t a c u p r i n d e d o u ă m a r i p ă r ţ i : Studii ; Comunicări şi Note ; l a acestea se
a d a u g ă , l a sfîrşit, o Cronică. S e p u b l i c ă o serie de s t u d i i de istorie v e c h e şi a r h e o ­
logie, istorie medie, istorie m o d e r n ă . U n loc î n s e m n a t îl deţin e p i g r a f i a şi n u m i s ­
matica, î n p a g i n i l e v o l u m u l u i se p u b l i c ă şi c î t e v a studii şi note de etnografie.
A r h e o l o g i a c o m u n e i p r i m i t i v e este p r e z e n t ă p r i n c î t e v a s t u d i i . S u b titlul
Şantierul arheologic Ghirbom (corn. Berghin, jud. Alba), (Săpăturile din 1967) , l

loan A l . A l d e a p r e z i n t ă o i n t e r e s a n t ă a ş e z a r e p r e i s t o r i c ă (pp. 3—18) ; c e r c e t ă r i l e

au a r ă t a t a i c i e x i s t e n ţ a m a i m u l t o r n i v e l e de c u l t u r ă m a t e r i a l ă , a p a r ţ i n î n d c u l t u ­
rilor Criş, Coţofeni, Wietenberg, L a t è n e şi epocii prefeudale. P r e z e n t î n d Necropola
scitică de la Blaj (p. 19—64), V a l e n t i n V a s i l i e v descrie 7 m o r m i n t e scitice desco­
perite î n t î m p l ă t o r l a B l a j în anii 1968—1969 ; pe b a z a acestora, a u t o r u l face o
analiză a m ă n u n ţ i t ă a r a p o r t u r i l o r existente î n t r e g r u p u l scitic t r a n s i l v ă n e a n şi
necropolele s c i t i c e de l a n o r d u l M ă r i i Negre. E u g e n C o m ş a , Contribuţii la riturile
funerare din secolele II—/ e.n. din sud-estul Olteniei (Mormintele de la Orlea)
(p. 65—78), p r e z i n t ă rezultatele c e r c e t ă r i l o r d i n 1966—1968 de l a „ G r i n d u l l u i
Muşat" ; a u t o r u l a t r i b u i e acest a n s a m b l u f u n e r a r geto-dacilor, î n t î l n i n d u - s e şi
unele i n f l u e n ţ e celtice ( s a c r i f i c i i u m a n e ) .

O eroare de tipar s - a s t r e c u r a t în titlu, unde, în p a r a n t e z ă ,

1
apar Săpătu­
rile din 1962 ; d i n text r e z u l t ă î n s ă c ă este v o r b a de a n u l 1967.

www.mnir.ro
318 RECENZII ŞI PREZENTAU!

L a r u b r i c a Comunicări şi note, D . B e r c i u p r e z i n t ă Un import roman dintr-o

aşezare geto-dacă din cîmpia Munteniei (p. 661—667) ; este v o r b a de o a t a ş ă de
bronz d e s c o p e r i t ă î n t î m p l ă t o r în a ş e z a r e a g e t o - d a c i c ă de l a P o p e ş t i , pe A r g e ş ;
piesa, s i n g u r a de acest fel d e s c o p e r i t ă p î n ă a c u m în c î m p i a R o m â n ă , g ă s e ş t e a n a ­
logii l a o serie de v a s e p r e v ă z u t e c u astfel d e a n s e de origine i t a l i c ă , descoperite
în c e t ă ţ i l e d a c i c e de l a C o s t e ş t i , P i a t r a R o ş i e şi P e c i c a .
E p o c a r o m a n ă în D a c i a este p r e z e n t ă p r i n m a i m u l t e studii şi note de arheo­
logie şi epigrafie.
R e ţ i n e a t e n ţ i a în p r i m u l r î n d s t u d i u l s e m n a t de W a n d a W o l s k i şi I . B e r c i u ,
Contribuţie la problema mormintelor romane cu dispozitiv pentru libaţiile funerare
(p. 107—119). P o r n i n d de l a descoperirea pe t e r i t o r i u l D a c i e i a d o u ă m o r m i n t e p r e -
zentînd o r i f i c i i p e n t r u libaţii f u n e r a r e , autorii trec în r e v i s t ă e x e m p l e l e cunos­
2

cute d i n I m p e r i u l r o m a n , u r m ă r i n d a d e t e r m i n a d i f u z i u n e a lor g e o g r a f i c ă şi
o r i g i n e a e t n i c ă a celor c a r e a u m a n i f e s t a t p r e f e r i n ţ ă p e n t r u acest tip : s c l a v i sau
l i b e r ţ i , p r o b a b i l de origine o r i e n t a l ă .
O m i n u ţ i o a s ă p r e z e n t a r e a rezultatelor c a m p a n i e i de c e r c e t ă r i arheologice
din 1968 face N . G u d e a , Castrul roman de la Bologa (p. 121—149).
I n t e r e s a n t e sînt p r e z e n t ă r i l e l u i V a s i l e Moga, Detştmentele legiunii a Xlll-a
Gemina in Dacia (p. 151—164) şi C . B a r t , Scurte
3
observaţii cu privire la urmele
medico-sanitare de la Apulum (p. 721—726).
I n c a d r u l u n e i m a i v e c h i p r e o c u p ă r i de r e a l i z a r e a u n u i r e p e r t o r i u a l repre­
z e n t ă r i l o r b a c c h i c e d i n D a c i a r o m a n ă , C . Pop, Reprezentări din Dacia dedicate lui
Liber Pater şi acoliţilor săi (p. 173—181), ne p r e z i n t ă 12 noi piese inedite d i n
p i a t r ă , t e r a c o t ă şi bronz.
D e s c o p e r i r i l e epigrafice a u adus în u l t i m i i a n i o s e r i e de ştiri noi p r i v i n d
istoria D a c i e i romane. A t r a g a t e n ţ i a p r i n i n e d i t u l i n f o r m a ţ i i l o r s t u d i i l e s e m n a t e de
I. B e r c i u şi C l o ş c a L . B ă l u ţ ă , Apollo Salutaris la Apulum (p. 165—171) ; D . T u d o r
şi C r i s t i a n V l ă d e s c u , Dardanii la Romula-Malva (p. 183—189) ; A l . P o p a şi I . A l .
A l d e a , Colonia Aurelia Apulensis Chrysopolis (p. 209—218). R e c t i f i c ă r i s a u c o m p l e ­
t ă r i l a unele inscripţii m a i v e c h i p r o p u n N . G u d e a , CIL, III, 7648 (p. 707—711) şi
D . P r o t a s e , Rectificări la o inscripţie din Apulum (p. 703—704).
D i n t r e s t u d i i l e de n u m i s m a t i c ă r e ţ i n a t e n ţ i a c o n t r i b u ţ i a l u i A l . Popa,
V . S â n g i o r z a n şi A . M u r e ş a n , Monedele republicane romane din colecţia Al. Borza
(p. 79—105), c a şi s t u d i u l l u i E . C h i r i l ă şi E . D u m i t r a ş c u , Un tezaur monetar la
Oradea, secolul XVII (p. 755—758). O i n t e r e s a n t ă n o t ă s e m n e a z ă O c t a v i a n I l i e s c u ,
Lysimach de aur, găsit la Sarmizegetusa Regia (p. 655—659). S c u r t e c o m u n i c ă r i
despre d e s c o p e r i r i m o n e t a r e p r e z i n t ă E u g e n C h i r i l ă — N . G u d e a , Descoperiri mone­
tare antice în Banat (p. 713—716) şi E . C h i r i l ă şi I . Piso, Descoperiri monetare
antice în Transilvania ( X ) (p. 719), c o n t i n u î n d o u t i l ă p r e o c u p a r e de a face cunos­
cute d e s c o p e r i r i l e de m o n e d e romane.
C u nota s e m n a t ă de S e v e r D u m i t r a ş c u , O locuinţă descoperită în staţiunea
arheologică „Şuculeu" de la Medieşul Aurit (p. 669—680), se f a c e t r e c e r e a spre
epoca p r e f e u d a l ă (secolele I I — I V ) .
D a r d u N i c o l a e s c u - P l o p ş o r şi W . W o l s k i , Necropola feudală de la Ipoteşti (jud.
Olt) (p. 235—256), p r e z i n t ă o s e r i e de c o n s i d e r a ţ i i de o r d i n arheologic şi antropo­
logic a s u p r a u n u i n u m ă r de 15 m o r m i n t e d a t î n d d i n secolele X I V — X V . Intere­
sante c o n s i d e r a ţ i i f a c e l o a n Ş e r b a n despre o b i s e r i c ă d i n sec. X I I I c a r e a suferit
o serie de t r a n s f o r m ă r i s u c c e s i v e ce i - a u m o d i f i c a t a s p e c t u l (Consideraţii în legă­
tură cu biserica reformată din Cetatea de Baltă, p. 275—289).
Studiul lui L . Ştefănescu, Dezvoltarea economică şi edilitară a oraşului
Bucureşti în perioada precapitalistă (p. 327—344) f a c e t r e c e r e a l a istoria m o d e r n ă .

2
C f . i d e m , U n nou tip de mormînt descoperit la Apulum şi problema sarco­
fagelor cu boltă din Imperiul roman, în „ A p u l u m " , I X , p. 375—429.
3
C r e d e m c ă este o e x a g e r a r e a a f i r m a c ă o r i u n d e se g ă s e s c ş t a m p i l e ale
l e g i u n i i X I I I G e m i n a a fost o v e x i l a ţ i e a acesteia ; cf. o b s e r v a ţ i i l e pe c a r e l e - a m
f ă c u t în „ S a r g e t i a " , I X , 1972, p. 47 nota 28.

www.mnir.ro
 R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I 319

U n g r u p a j interesant d e articole, s e m n a t e de I. M â r z a , G h . A n g h e l , E . H u l e a ,
I. O l t e a n u , P. B a c i u , A . D e c e i , sînt dedicate u n o r p e r s o n a l i t ă ţ i m a r c a n t e ale r e v o ­
luţiei r o m â n i l o r d i n T r a n s i l v a n i a d i n 1848—1849. A l t e l e sînt d e d i c a t e luptei r o m â ­
n i l o r d i n T r a n s i l v a n i a în epoca m e m o r a n d u m - u l u i s a u cea a d e s ă v î r ş i r i i unităţii
naţionale.
C a şi v o l u m u l V I I , 1—2, dedicate s e m i c e n t e n a r u l u i M a r i i U n i r i (1918—1968),
i n a u g u r î n d o f r u m o a s ă i n i ţ i a t i v ă , v o l . X a l r e v i s t e i „ A p u l u m " este u n pios omagiu
In memoriam Avram Iancu.
R u b r i c a Cronică este d e d i c a t ă m e m o r i e i c î t o r v a c ă r t u r a r i de s e a m ă , c e r c e t ă ­
tori p a s i o n a ţ i ai epocii r o m a n e : A l . B o r z a , A l . B ă r c ă c i l ă , E n e a Z e f l e a n u .
A c e a s t ă s u m a r ă p r e z e n t a r e scoate în e v i d e n ţ ă m u l t i p l e l e p r e o c u p ă r i ale
c o l e c t i v u l u i m u z e u l u i d i n A l b a I u l i a de a p u n e l a dispoziţia c e r c e t ă t o r i l o r î n c ă u n
v o l u m deosebit de valoros, editat în b u n e condiţii grafice''. O parte î n s e m n a t ă d i n
studii s a u note sînt s e m n a t e de c e r c e t ă t o r i i m u z e u l u i . R e m a r c ă m p r e z e n ţ a i n d i s p e n ­
s a b i l ă a u n o r r e z u m a t e în l i m b i l e de c i r c u l a ţ i e i n t e r n a ţ i o n a l ă , c a r e vor f a c i l i t a c o n ­
s u l t a r e a p u b l i c a ţ i e i de c ă t r e specialiştii s t r ă i n i .
D e o ţ i n u t ă ş t i i n ţ i f i c ă î n a l t ă , v o l . X d i n Apulum se î n s c r i e p r i n t r e cele m a i
de s e a m ă publicaţii de specialitate ale a n u l u i 1972.

CONSTANTIN C. P E T O L E S C U

'• M a i r ă m î n de r e a l i z a t u n e l e deziderate. L i p s e ş t e astfel o listă a a b r e v i e ­

rilor, pe care, este drept, u n i i autori şi-o fac s i n g u r i . D e a s e m e n e a , c a l i t a t e a foto­
g r a f i i l o r n u este cea m a i b u n ă . S c r i e r e a pe p l a n ş e este deseori n e u n i f o r m ă , c u r s i v ă
şi n e î n g r i j i t ă ; desigur a i c i v i n a r e v i n e în p r i m u l r î n d autorilor. D e asemenea,
s - a u s t r e c u r a t şi u n e l e greşeli de tipar, d i n f e r i c i r e u ş o r de rectificat de c ă t r e
cititorii a v i z a ţ i . A ş t e p t ă m astfel d i n p a r t e a c o l e g i u l u i de r e d a c ţ i e o e x i g e n ţ ă spo­
r i t ă în r e a l i z a r e a t i p ă r i r i i v o l u m e l o r u r m ă t o a r e .

www.mnir.ro
 S A R G E T I A , I X , Deva, 1972, 284 p.

Publicaţia Muzeului judeţean Hunedoara-Deva, „Sargetia" şi-a cîştigat prin

c o n ţ i n u t u l s ă u u n loc de p r e s t i g i u în c a d r u l r e v i s t e l o r de specialitate d i n ţ a r ă şi
c h i a r de p e s t e hotare.
P r e z e n t u l v o l u m I X , 1972 c o n t i n u ă t r a d i ţ i a n u m e r e l o r precedente, p u n î n d
în c i r c u i t u l ştiinţific o serie de m a t e r i a l e inedite.
R e v i s t a c u p r i n d e d o u ă p ă r ţ i : S t u d i i şi articole şi r u b r i c a Note şi discuţii.
A r t i c o l e l e c o n ţ i n m a t e r i a l e ce p r e z i n t ă rezultatele u n o r c e r c e t ă r i pe diferite
teme istorice s t r î n s corelate de e v e n i m e n t e petrecute pe c u p r i n s u l j u d e ţ u l u i H u n e ­
doara. L i m i t a r e s t r î n s ă , l o c a l ă , este d e p ă ş i t ă p r i n m o d u l de t r a t a r e a subiectelor,
m u l t e d i n t r e ele î n s c r i i n d u - s e în s f e r a de l a r g interes p e n t r u i s t o r i a întregii ţ ă r i .
I n p r i m a p a r t e se p u b l i c ă s t u d i i r e f e r i t o a r e l a o î n d e l u n g a t ă p e r i o a d ă isto­
r i c ă ce î n c e p e c u p r i m a e p o c ă a f i e r u l u i şi se î n c h e i e c u d e z b a t e r e a u n o r i n t e r e ­
sante p r o b l e m e de istorie c o n t e m p o r a n ă .
F a ţ ă de v o l u m e l e a p ă r u t e în a n i i p r e c e d e n ţ i , în acest n u m ă r se face o
trecere în r e v i s t ă a a c t i v i t ă ţ i i de c e r c e t a r e i s t o r i c ă a m u z e u l u i d i n M u n i c i p i u l
D e v a pe o p e r i o a d ă de 40 a n i (1932—1972). O c t a v i a n F l o c a , p a s i o n a t c e r c e t ă t o r ,
c a r e a d e ţ i n u t m a i b i n e de treizeci de a n i d i r e c ţ i u n e a acestei instituţii, r e l i e f e a z ă
cele m a i r e m a r c a b i l e r e a l i z ă r i ale c o l e c t i v u l u i m u z e u l u i , care, p r i n i n v e s t i g a ţ i i
arheologice şi c e r c e t ă r i a r h i v i s t i c e , a u contribuit l a î m b o g ă ţ i r e a f o n d u l u i de v a l o r i
d o c u m e n t a r e de pe c u p r i n s u l j u d . H u n e d o a r a , p a r t e i n t e g r a n t ă a t e z a u r u l u i de
m ă r t u r i i istorice ale p a t r i e i noastre.
S e r i a s t u d i i l o r pe teme istorice este d e s c h i s ă de p r e z e n t ă r i l e a d o u ă desco­
p e r i r i arheologice h u n e d o r e n e a p a r ţ i n î n d h a l l s t a t t u l u i şi epocii dacice, c o n s e m n a t e
în articolele O nouă descoperire arheologică de la Buituri (Hunedoara) de l o a n
A n d r i ţ o i u şi Un grup de vase dacice provenite de la Costeşti de L i v i u M ă r g h i t a n .
V e a c u r i l o r I I — I I I e.n. le sînt r e z e r v a t e u n n u m ă r m a i m a r e de p a g i n i , c u
studii legate de p r o b l e m e l e economice, m i l i t a r e s a u c u l t u r a l e ale D a c i e i romane.
I n t e n s i t a t e a vieţii economice î n a ş e z a r e a r o m a n ă de pe t e r i t o r i u l o r a ş u l u i D e v a
este s u b l i n i a t ă de I u d i t a W i n k l e r de l a I n s t i t u t u l de A r h e o l o g i e d i n C l u j în s t u d i u l
Despre două tezaure de monede antice descoperite la Deva. î n Cohors II Hispa­
norum la Micia, C o n s t a n t i n C . P e t o l e s c u de l a M u z e u l de Istorie a l R . S . R o m â n i a
face c î t e v a a p r e c i e r i r e f e r i t o a r e l a i n t e r v a l u l de t i m p în c a r e a m i n t i t a f o r m a ţ i e
militară a lucrat l a construirea termelor la Micia.
N u m ă r u l a p r e c i a b i l a l operelor de a r t ă a n t i c ă pe c a r e l e - a dat şi c o n t i n u ă
să le s c o a t ă l a l u m i n ă p ă m î n t u l h u n e d o r e a n p r i l e j u i e ş t e L u c i e i Ţ e p o s u - M a r i n e s c u
de l a M u z e u l de istorie a l R . S . R o m â n i a , în s t u d i u l despre Statuile feminine
drapate din Muzeul judeţean Hunedoara-Deva, partea I, să sublinieze valoarea
a r t i s t i c ă şi d o c u m e n t a r i s t o r i c ă a pieselor s c u l p t u r a l e de e p o c ă r o m a n ă . I n a c e e a ş i
p r o b l e m ă se î n s c r i e şi s t u d i u l l u i C o n s t a n t i n Pop de l a I s t i t u t u l de A r h e o l o g i e d i n
C l u j d e s p r e Cîteva reprezentări figurate romane din judeţul Hunedoara.
V e s t i g i i l e d i n V a l e a S t r e i u l u i care, î m p r e u n ă c u Ţ a r a H a ţ e g u l u i , a fost v a t r a
persistenţei r o m â n e ş t i în v r e m u r i l e de r e s t r i ş t e de l a î n c e p u t u l p e r i o a d e i f e u d a l e
îşi g ă s e s c o t e m e i n i c ă c o m e n t a r e de specialitate în a r t i c o l u l O s p a d ă medievală
din Valea Streiului şi cîteva consideraţii istorice legate de ea, de R a d u Popa,
c e r c e t ă t o r l a I n s t i t u t u l de A r h e o l o g i e d i n B u c u r e ş t i .

www.mnir.ro
322 RECENZII ŞI PREZENTĂRI

Şi cu acest s t u d i u se î n c h e i e s e r i a m a t e r i a l e l o r a x a t e pe p r o b l e m e de a r h e o ­
logie. U r m e a z ă un m ă n u n c h i de s t u d i i în c a r e se p r e z i n t ă l u p t a s o c i a l - p o l i t i c ă
a m a s e l o r hunedorene, c o n t r i b u ţ i a acestora l a r e a l i z a r e a dezideratelor de v e a c u r i
ale p o p o r u l u i nostru.
A s t f e l , c o n c l u z i i p r i v i n d r a p o r t u r i l e d i n t r e ţ ă r a n i i iobagi şi n o b i l i i s t ă p î n i t o r i
de p ă m î n t , m ă r i m e a sesiilor i o b ă g e ş t i , obligaţiile i o b ă g e ş t i , d u p ă r ă s c o a l a c o n d u s ă
de H o r i a , C l o ş c a şi C r i ş a n p î n ă l a î n c e p u t u l sec. a l X I X - l e a , se pot d e s p r i n d e d i n
t e x t u l c o n s c r i p ţ i i l o r satelor O r m i d e a , M e r i a şi L u n c a C e r n i i p u b l i c a t e de V a s i l e
I o n a ş d i n D e v a în s t u d i u l dedicat acestei c h e s t i u n i .
„ S a r g e t i a " , I X , 1972, p r i n articolele Organizarea judecăţii şi desfăşurarea
procesului în satele din Munţii Apuseni, în timpul revoluţiei de la 1848, semnat
de N i c o l a e W a r d e g g e r d i n D e v a şi Procesul pentru cununa de pe mormîntul lui
Avram Iancu (1900—1902) a l l u i G e l u N e a m ţ u d i n C l u j . a d u c e u n omagiu, c u
ocazia c o m e m o r ă r i i a 100 de a n i d e l a î n c e t a r e a d i n v i a ţ ă , e r o u l u i n a ţ i o n a l A v r a m
I a n c u , f i g u r a l u m i n o a s ă a r e v o l u ţ i e i r o m â n e t r a n s i l v ă n e n e de l a 1848.
î n j u d e ţ u l H u n e d o a r a s - a f o r m a t u n u l d i n t r e cele m a i p u t e r n i c e d e t a ş a ­
mente de l u p t ă ale p r o l e t a r i a t u l u i r o m â n . L u p t a acestor d e t a ş a m e n t e î m p o t r i v a
e x p l o a t ă r i i în a n i i 1918—1945 este e v o c a t ă de I o n F r ă ţ i l ă d i n D e v a în Noi mărturii
documentare privitoare la lupta muncitorimii hunedorene, condusă de P.C.R.,
împotriva regimului burghezo-moşieresc. C a o completare, E m e r i c H o r o v i t z d i n
D e v a , p r e z i n t ă Unele aspecte ale bătăliei pentru creşterea producţiei industriale
în judeţul Hunedoara în războiul antihitlerist (23 august 1944 — 9 mai 1945).
D r . G h e o r g h e I. I o n i ţ ă în Organizaţii de masă legale, semilegale sau ilegale
— create, conduse sau influenţate de P.C.R. în anii 1921—1944 p r e z i n t ă cele 60 de
o r g a n i z a ţ i i de m a s ă c a r e a u constituit p e n t r u P . C . R . i z v o a r e de e n e r g i i r e v o l u ­
ţ i o n a r e şi antifasciste, m i j l o a c e de î n t ă r i r e a l e g ă t u r i l o r s a l e c u m a s e l e .
U n a d i n t r e acestea, F r o n t u l P l u g a r i l o r , o r g a n i z a ţ i e d e m o c r a t i c ă a ţ ă r ă n i m i i
d i n R o m â n i a c r e a t ă în j u d e ţ u l H u n e d o a r a , î n cele d o u ă d e c e n i i de a c t i v i t a t e a
d e m o n s t r a t c a p a c i t a t e a de î n ţ e l e g e r e a c e r i n ţ e l o r v r e m i i , s i t u î n d u - s e pe f ă g a ş u l
luptei r e v o l u ţ i o n a r - d e m o c r a t i c e şi progresiste d i n R o m â n i a . A c e s t e aspecte sînt
s u r p r i n s e de M a r i a C r e ţ u şi M i r c e a V a l e a de l a M u z e u l j u d e ţ e a n H u n e d o a r a - D e v a
în Congresele Frontului Plugarilor, tribune de afirmare a voinţei de luptă a
ţărănimii din România şi de I l i e A v r a m în Contribuţia Frontului Plugarilor la
victoria în alegerile generale din noiembrie 1946.
Clemente Constantin încheie p r i m a parte a revistei prezentînd evoluţia feno­
m e n u l u i c u l t u r a l d i n j u d e ţ u l H u n e d o a r a în Consideraţii privind reflectarea vieţii
cultural-artistice în ziarul „Zorii Noi" (1944—1949).
C e a de a d o u a parte, Note şi discuţii, este i n t e r e s a n t ă p r i n p r e z e n t a r e a u n o r
m ă r t u r i i arheologice despre e x p l o a t a r e a a u r u l u i în b a z i n u l V ă i i J i u l u i (Ion P o p o -
rogu) s a u a u n o r d o c u m e n t e inedite legate de a c t i v i t a t e a l u i A v r a m I a n c u ( S i m i o n
R e t e g a n şi I a c o b M î r z a ) .
M a r i a Vîrtopeanu atrage atenţia asupra registrului breslei argăsitorilor din
O r ă ş t i e p ă s t r a t în c o l e c ţ i a M u z e u l u i j u d e ţ e a n H u n e d o a r a - D e v a , u n p r e ţ i o s i z v o r
documentar pentru dezvoltarea meşteşugurilor din T r a n s i l v a n i a , iar activitatea
p u b l i c i s t i c ă de l a î n c e p u t u l sec. a l X X - l e a d i n T r a n s i l v a n i a este e v i d e n ţ i a t ă de
N i c o l a e C o r d o ş în „Ţara noastră" — r e v i s t a „Astrei" destinată publicului sătesc.
î n î n c h e i e r e L i v i u M ă r g h i t a n în Publicaţii recent intrate în biblioteca Mu­
zeului Judeţean Hunedoara-Deva scoate în e v i d e n ţ ă u n alt aspect a l a c t i v i t ă ţ i i
p e r s o n a l u l u i ştiinţific, a t î t de a m p l u c o m e n t a t ă de dr. docent O c t a v i a n F l o c a .
R e z u m a t e l e în l i m b i l e f r a n c e z ă şi g e r m a n ă ce u r m e a z ă f i e c ă r u i a r t i c o l d i n
r e v i s t ă fac m a i a c c e s i b i l ă s t u d i e r e a v o l u m u l u i şi peste hotare.
C a l i t a t e a i l u s t r a ţ i i l o r , deşi n u în toate c a z u r i l e , este d e s t u l de b u n ă , foto­
g r a f i i l e p u t î n d în g e n e r a l s ă - ş i î n d e p l i n e a s c ă r o l u l de d o c u m e n t a ţ i e s u p l i m e n t a r ă
dorit de autor.
E s t e poate r e g r e t a b i l c ă a p a r a t u l c r i t i c a l l u c r ă r i l o r n u a fost a ş e z a t în
p a r t e a de jos a p a g i n e i . S i t u a r e a l u i l a sfîrşitul a r t i c o l e l o r î n g r e u i a z ă î n t r u c î t v a
lectura.
„ S a r g e t i a " , v o l u m u l I X , a t î t p r i n c o n ţ i n u t u l s ă u cît şi p r i n f o r m a de editare,
este u n u t i l i n s t r u m e n t de l u c r u p e n t r u cei i n t e r e s a ţ i în s t u d i u l istoriei patriei
noastre.
MARI ETA GHEORGHIŢA

www.mnir.ro
 Edith B. Thomas, H E L M E . S C H I L D E . D O L C H E . S T U D I E N
UBER ROMISCH-PANNONISCHE WAFFENFUNDE,
Budapest, Akadémiai Kiadô, 1971, 150 p. + pl.

După lucrarea asupra vilelor romane din Pannonia, reputata cercetătoare

maghiară Edith B. Thomas ne oferă o nouă sinteză, de data aceasta avînd ca
subiect a r m e l e d i n a c e e a ş i p r i v i n c i e r o m a n ă .
V o l u m u l se o p r e ş t e n u m a i a s u p r a a ş a ziselor a r m e de p a r a d ă a p a r ţ i n î n d celor
trei categorii e n u n ţ a t e în titlu. î n c o n c e p ţ i a autoarei, armamentul de p a r a d ă repre­
zenta la romani o distincţie a c o r d a t ă militarilor care săvîrşiseră acte de bravură
şi e r a destinat s ă i l u s t r e z e în c h i p deosebit f o r ţ a şi m ă r e ţ i a R o m e i în f a ţ a popu­
laţiilor barbare. I m p l i c i t reiese că aceste arme ar f i fost purtate şi în timpul
o p e r a ţ i u n i l o r m i l i t a r e , a p r e c i e r e c a r e v i n e în c o n t r a d i c ţ i e c u a f i r m a ţ i i l e u n e i î n t r e g i
categorii de cercetători, dintre care menţionăm numai pe H. Klumbach şi care
considerau că respectivele arme erau p u r t a t e de militari numai cu ocazia pară-
z i l o r şi a u n o r î n s ă r c i n ă r i oficiale.
Lucrarea este de fapt o culegere de p a t r u s t u d i i independente u n u l de c e l ă ­
lalt, tratînd fiecare c î t e o categorie de a r m e , c u d a t a r e diferită, d i n sec. I. e.n.
p î n ă în sec. I V e.n., a l c ă r e i element de unitate este doar f a p t u l c ă t r a t e a z ă arme
bogat ornamentate, aflate în aceeaşi provincie romană. Această culegere, deşi
l i m i t a t ă , este de o m a r e utilitate, mai ales î n c o n d i ţ i i l e în c a r e lipseşte o sinteză
recentă asupra armelor romane, care să înlocuiască lucrarea deja depăşită a lui
P. C o u i s s i n (Les armes romaines, P a r i s , 1926).
Scrierea cărţii a fost d e t e r m i n a t ă nu numai de necesitatea s t r î n g e r i i la un
loc a a r m a m e n t u l u i roman de p a r a d ă din Pannonia, c i şi de r e c e n t a descoperire
în D u n ă r e a trei piese bogat decorate : d o u ă u m b o u r i şi u n p u m n a l .
Capitolul I, intitulat „Coifuri", este împărţit în două subcapitole, primul
t r a t î n d c o i f u r i de p a r a d ă d i n b r o n z c u o r n a m e n t e în relief, i a r a l doilea coifurile
cu c r e a s t ă d i n f i e r p l a c a t (eiserne K a m m h e l m e m i t Plattenuberzug).
D i n t r e c o i f u r i l e de bronz, p r i m u l s - a descoperit în c a s t r u l de l a Brigetio, în
anul 1942, l î n g ă u n cuptor m e t a l u r g i c d i n sec. I V , printre a l t e obiecte d i n epoca
P r i n c i p a t u l u i destinate r e t o p i r i i şi a fost d e j a publicat de L . B a r c o c z i . A l doilea
coif, de acelaşi tip, dar cu ornamentaţie mai bogată, aflat actualmente tot în
Muzeul Naţional Maghiar, provine d i n c o l e c ţ i a D e l h a e s şi n u i se c u n o a ş t e locul
descoperirii. Ambele coifuri erau iniţial acoperite c u u n m e t a l alb, c a r e n u lăsa
să a p a r ă culoarea b r o n z u l u i d e c î t în c o n t u r u r i l e a d î n c i t e ale d e s e n u l u i , provocînd
un efect coloristic şi a v e a u ca o r n a m e n t e î n r e l i e f : în p a r t e a d i n f a ţ ă a crestei
un v u l t u r , pe t î m p l e şerpi, i a r pe f r u n t e o f a ţ ă u m a n ă . C o i f u l d i n c o l e c ţ i a D e l h a e s
fusese prevăzut cu mască, care s-a pierdut şi a r e deasupra apărătorii de ceafă

www.mnir.ro
324 R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I

reprezentarea u n o r b u c l e de p ă r s p i r a l a t e , c e a m a i a p r o p i a t ă analogie a s a
r e p r e z e n t î n d - o u n coif descoperit l a H e d d e r n h e i m .
A m b e l e c o i f u r i fac p a r t e d i n a r m a m e n t u l de p a r a d ă studiat în a m ă n u n ţ i m e
î n c ă de F . D r e x e l (Romische Paraderiistrung, „ S t r e n a B u l i c i a n a " Z a g r e b - S p l i t , 1924,
p. 55) şi, d u p ă c u m reiese d i n i n s c r i p ţ i i l e p ă s t r a t e , e r a u p ă r ţ i componente a t î t d i n
a r m u r i l e de c a v a l e r i e cît şi d i n cele de i n f a n t e r i e .
P e b a z a a n a l o g i i l o r de t e h n i c ă şi o r n a m e n t a r e c u descoperirea de l a S t r a u -
b i n g c o i f u r i l e pot f i datate în sec. I I — I I I e.n., a u t o a r e a înclinând s p r e sec. I I e.n.
I n ce p r i v e ş t e originea r e s p e c t i v e l o r piese, se d i s c u t ă toate p ă r e r i l e anterioare,
p e n t r u c a p î n ă l a u r m ă s ă se opteze p e n t r u o regiune în c a r e t r a d i ţ i i l e elenistice
e r a u î n c ă p u t e r n i c e , respectiv O r i e n t u l . P e n t r u a e x p l i c a c u m a u p u t u t a j u n g e
aceste a r m e în r e g i u n e a D u n ă r i i de m i j l o c se a r a t ă c ă în C a n u n t u m , A q u i n t e n ,
şi B r i g e t i o e r a u în sec. I I e.n. u n n u m ă r î n s e m n a t de o r i e n t a l i , i a r t r u p e d i n r e s ­
pectivele castre au participat l a expediţiile militare din Orient.
A l d o i l e a s u b c a p i t o l p r e z i n t ă n u m a i piese d e j a publicate, î n c e r c î n d s ă a d u c ă
date noi în p r o b l e m e d e m a r e i m p o r t a n ţ ă , c u m s î n t cele ale o r i g i n i i şi c r o ­
nologiei lor.
î n c u r s u l s ă p ă t u r i l o r de l a I n t e r c i s a d i n 1909, î n t r - o c l ă d i r e c a r e pare a
f i fost o magazie, s - a u descoperit p ă r ţ i d i n 15—20 c o i f u r i de fier, a d u n a t e l a o l a l t ă .
T o a t e c o i f u r i l e a u fost p l a c a t e c u argint, d u p ă c u m o dovedesc n i t u r i l e c u cap de
argint c a r e s - a u p ă s t r a t l a f i e c a r e d i n e x e m p l a r e . D e o a r e c e d i n t r e toate r e s t u r i l e
n u s-a p ă s t r a t d e c î t u n s i n g u r f r a g m e n t de p l a c a r e c u argint, trebuie trasă
c o n c l u z i a c ă t a b l a de argint a fost s c o a s ă c u g r i j ă î n c ă î n a i n t e de depozitarea lor,
p r o b a b i l î n s c o p u l r e t o p i r i i . D i n toate aceste f r a g m e n t e n u s - a u putut reconstitui
decît p a t r u c o i f u r i de t i p u l celor c u c r e a s t ă ( K a m m h e l m e ) , i a r r e s t u l fragmentelor
s - a u p i e r d u t . D u p ă p ă r e r e a autoarei, a p ă r ă t o a r e l e de c e a f ă şi p a r a g n a t h i d e l e c a r e
f o r m e a z ă f i e c a r e coif a u a p a r ţ i n u t iniţial u n o r piese diferite. L a cele p a t r u c o i f u r i
se o b s e r v ă t r e i f o r m e de c r e a s t ă şi o o r n a m e n t a r e u ş o r d i f e r i t ă , toate a v î n d î n s ă în
p a r t e a d i n f a ţ ă ochi incizaţi.
U n alt coif, e x e c u t a t d i n f i e r acoperit c u t a b l ă de argint aurit, a fost desco­
perit în a n u l 1898 l a B u d a p e s t a , pe m a l u l estic a l D u n ă r i i , în i m e d i a t a apropiere a
c a s t r u l u i r o m a n . Iniţial fusese p r e v ă z u t c u a p ă r ă t o a r e de c e a f ă , a p ă r ă t o a r e de
nas, p a r a g n a t h i d e , d i n c a r e s - a u p ă s t r a t p a r ţ i a l d o a r u l t i m e l e . D e c o r a ţ i a c o i f u l u i
•denotă u n stil a m e s t e c a t r o m a n o - b a r b a r , e l a v î n d a t î t i m i t a ţ i i d e pietre s e m i p r e -
ţioase, cît şi o r n a m e n t e î n relief, d i n c a r e m e n ţ i o n ă m m i c i t a b l o u r i r e p r e z e n t î n d
V i c t o r i i i s a u J u p i t e r tronans, l e i şi cratere.
P o r n i n d de l a c r i t e r i u l f o r m e i şi o r n a m e n t ă r i i , E . T h o m a s s t a b i l e ş t e o g r u p ă
de c o i f u r i p r o d u s e în a c e l a ş i atelier, c a r e c u p r i n d e pe l î n g ă cele descrise î n c ă
alte 5, p r i n t r e c a r e şi B e r k a s o v o 1 şi 2, d a r e x c l u d e c o i f u l d i n D e r e l M e d i n e c h
şi pe c e l d i n St. V i d , c a r e e r a u în g e n e r a l considerate ca a v î n d a n a l o g i i s t r î n s e
cu. piesele sus m e n ţ i o n a t e .
D u p ă ce se r e s p i n g ipotezele o r i g i n i i s i r i e n e s a u i r a n i e n e a c o i f u r i l o r grupei
respective se r e m a r c ă i n f l u e n ţ a g e r m a n i c ă p r e z e n t ă în o r n a m e n t e l e geometrice şi
pietrele m a r i de sticlă. S e face o b s e r v a ţ i a foarte i m p o r t a n t ă c ă n u poate fi v o r b a
de o i n f l u e n ţ ă n e m i j l o c i t b a r b a r ă , ci de o reflectare a artei aulice, c a r e în perioada
sec. I V e.n. s t ă sub o i n f l u e n ţ ă g o t o - g e r m a n i c ă , c o i f u r i l e f i i n d e x e c u t a t e în ate­
l i e r e romane, p e n t r u u z u l o f i ţ e r i l o r r o m a n i .
A d u n a r e a c o i f u r i l o r acestui tip d u c e l a c o n c l u z i a c ă a u fost executate
î n t r - u n atelier s u d p a n n o n i c , d a r a u t o a r e a crede c ă poate a d u c e o p r e c i z a r e în
plus, s u b l i n i i n d a s e m ă n a r e a dintre reprezentarea zeiţei o r a ş u l u i cu „corona
m u r a l i s " de pe b a r e l e de a u r de l a C r a s n a , p r o v e n i n d de l a S i r m i u m şi J u p i t e r
tronans de pe c o i f u l d i n B u d a p e s t a . C h i a r d a c ă n u p u t e m fi de acord c u a c e a s t ă
analogie e v i d e n t f o r ţ a t ă şi deci cu s t a b i l i r e a o r a ş u l u i S i r m i u m c a loc de confec­
ţ i o n a r e a a r m e l o r respective, ipoteza o r i g i n i i m a i generale, s u d p a n n o n i c e , se m e n ­
ţine ca p r o b a b i l ă .
î n ceea ce p r i v e ş t e î n c a d r a r e a c r o n o l o g i c ă a grupei studiate se o p t e a z ă
p e n t r u o p e r i o a d ă de t i m p c u p r i n s ă î n t r e d e c e n i i l e 2—3 şi 6—7 ale sec. I V e.n.,
u l t i m a d i n t r e d a t e f i i n d s t a b i l i t ă tot p r i n p r e t i n s a analogie c u barele de l a
Crasna.

www.mnir.ro
R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I 325

I n c a p i t o l u l I I , i n t i t u l a t „ U m b o de s c u t u r i " , sînt p u b l i c a t e d o u ă piese desco­

perite în a n u l 1966 p r i n l u c r ă r i de d r a g a r e î n D u n ă r e şi aflate în prezent l a
M u z e u l N a ţ i o n a l M a g h i a r . C ă u t î n d s ă e x p l i c e p r e z e n ţ a lor în a l b i a f l u v i u l u i , a u t o a ­
rea c o n s i d e r ă c ă ele p r o v i n c u m a r e p r o b a b i l i t a t e d i n v a s e l e r o m a n e s c u f u n d a t e
şi n u sînt ofrande a r u n c a t e în a p ă de b a r b a r i i c a r e a r fi u c i s pe ostaşii r o m a n i
c a r e le p u r t a u . U n u l d i n t r e u m b o u r i a fost descoperit în d r e p t u l l o c a l i t ă ţ i i
S z ă z h a l o m b a t t a , s i t u a t ă pe t e r i t o r i u l c a s t r u l u i M a t r i c a , i a r c e l ă l a l t l a D u n a f l o l d v â r .
A m b e l e piese e x e c u t a t e d i n bronz acoperit p a r ţ i a l c u m e t a l alb, p e n t r u a
c r e a o p o l i c r o m i e , a u f o r m a u n e i calote e m i s f e r i c e , p r e v ă z u t e c u o m a r g i n e c i r c u ­
l a r ă , o r i z o n t a l ă şi s î n t d e c o r a t e p r i n g r a v a r e şi poansonare. D e c o r u l d i s p u s în
zone c o n c e n t r i c e c o n s t ă l a u m b o de l a S z â z h a l o b a t t a d i n motive zoomorfe pe
c a l o t ă şi geometrice pe m a r g i n e , i a r l a c e l de l a D u n a f o l d v â r d i n m o t i v e florale.
U l t i m u l a r e şi d o u ă i n s c r i p ţ i i punctate, c a r e a m i n t e s c n u m e l e p o s e s o r u l u i şi c e n ­
t u r i a d i n c a r e a f ă c u t parte.
î n c o n t i n u a r e se r e i a u pe s c u r t toate u m b o u r i l e decorate d i n I m p e r i u l r o m a n ,
p r i n t r e c a r e şi c e l de l a H ă l m e a g , aflat în p r e z e n t l a M u z e u l de Istorie a l
R. S . R o m â n i a şi se a j u n g e la c o n c l u z i a c ă e x e m p l a r e l e din Szăzhalombatta,
D u n a f o l d v â r , M a i n z şi H ă l m e a g r e p r e z i n t ă ca f o r m ă , o r n a m e n t a ţ i e şi t e h n i c ă o
g r u p ă u n i t a r ă , i a r c e l de l a V i n d o n i s s a şi d i n T y n e (în apropiere de S o u t h S h i e l d s )
se deosebesc n u m a i p r i n f a p t u l c ă a u m a r g i n e a d r e p t u n g h i u l a r ă . S i n g u r a piesă
d e o s e b i t ă este u n u m b o de b r o n z c u m a r g i n e a c i r c u l a r ă de l a K i r k h a m , c a r e n u
p r e z i n t ă a c o p e r i r e a c u m e t a l a l b s a u argint şi a r e d e s e n u l r e a l i z a t n u m a i p r i n
gravare. A t î t r e l u a r e a p i esel o r respective, cît şi s t a b i l i r e a u n o r s u b g r u p e a r f i
reprezentat o c o n t r i b u ţ i e i m p o r t a n t ă l a s t u d i u l acestei categorii de a r m e , d a c ă n u
ar fi repetat c u fidelitate u n r e m a r c a b i l s t u d i u datorat l u i H . K l u m b a c h (în
„ J a h r b u c h R . G . Z . M . " , 13, 1966, p. 165—'189).
O r i g i n a l i t a t e a c e r c ă t o a r e i m a g h i a r e c o n s t ă doar în f a p t u l c ă a l c ă t u i e ş t e o
s u b g r u p ă de u m b o u r i nedecorate, c u c a l o t ă e m i s f e r i c ă şi m a r g i n e c i r c u l a r ă , c u
s u p r a f a ţ a d i v i z a t ă de c e r c u r i concentrice, c a r e fac p a r t e c a f o r m ă d i n g r u p a a n a l i ­
zată, î n t r e acestea f i i n d şi d o u ă piese d i n P a n n o n i a , c a r e s î n t p u b l i c a t e a c u m
pentru întîia o a r ă .
P e n t r u a r e z o l v a p r o b l e m a u m b o u r i l o r decorate se s u b l i n i a z ă a n a l o g i i l e de
ornamentare c u piesele de a r m a m e n t de l a S t r a u b i n g şi s c u t u r i l e pictate de l a
D u r a E u r o p o s , u r m î n d u - s e şi a i c i , deşi n u se m e n ţ i o n e a z ă , sugestiile l u i H . K l u m b a c h .
A n a l i z a a p r o f u n d a t ă a m o t i v e l o r şi s t i l u l u i d e c o r u l u i u m b o u r i l o r în c o m ­
p a r a ţ i e c u s c u t u r i l e şi c h i a r c u frescele d e l a D u r a E u r o p o s îi p e r m i t e l u i
E . T h o m a s să a f i r m e c ă este v o r b a de u n stil u n i t a r r o m a n , c u i n f l u e n ţ e s i r i a n o -
a l e x a n d r i n e şi deci c ă piesele respective p r o v i n d i n t r - u n atelier de a r m e i n f l u e n ţ a t
de arta r ă s ă r i t e a n ă , situat într-un centru din Siria sau din împrejurimile
Alexandriei.
P o r n i n d de l a r e p r e z e n t ă r i l e de pe m o n u m e n t e l e figurate cît şi de l a p r o p u ­
nerile de d a t a r e a u m b o u r i l o r , f ă c u t e de diferiţi c e r c e t ă t o r i , se s t a b i l e ş t e p e n t r u
tipul studiat o p e r i o a d ă de f o l o s i n ţ ă d e s t u l de î n d e l u n g a t ă , de l a m i j l o c u l sec. I e.n.
pînă la î n c e p u t u l sec. I I I e.n.
U l t i m u l capitol p r e z i n t ă o s i n g u r ă a r m ă r o m a n ă d i n P a n n o n i a şi a n u m e u n
p u m n a l î m p r e u n ă cu teaca sa, descoperit în a n u l 1967 l a D u n a f o l d v â r şi p r o v e n i n d
din l u c r ă r i l e de d r a g a r e în D u n ă r e .
P u m n a l u l , l u c r a t d i n fier, a r e u n m î n e r t e r m i n a t într-o protuberantă
( G r i i i k n a u f ) , i a r l a m a este a r c u i t ă s p r e i n t erior în t r e i m e a s u p e r i o a r ă , p e n t r u a se
lăţi apoi şi a se t e r m i n a î n t r - u n v î r f p r e l u n g . T e a c a u r m e a z ă f o r m a l a m e i şi se
t e r m i n ă cu o b u t e r o l ă , c a r e m a i p ă s t r e a z ă o u r m ă de a c o p e r i r e c u argint. D e c o r a ­
ţia tecii g r u p a t ă în p a t r u c î m p u r i dispuse de sus în jos. c o n s t ă în rozete, coroane
dc frunze şi palmete r e a l i z a t e v a r i a t p r i n î n c r u s t â r i cu a u r şi inserţii de e m a i l r o ş u .
în cadrul pumnalelor romane cu teaca î n c r u s t a t ă , c a r a c t e r i s t i c e pentru
sec. 1 e.n., au fost stabilite d o u ă t i p u r i : u n u l datat în epoca l u i T i b e r i u s şi r e p r e ­
zentat p r i n p u m n a l e cu g a r n i t u r i de t e a c ă o r n a m e n t a t e cu r e l i e f u r i mitologice,
iar uliul reprezentat în s p e c i a l p r i n piese de l a V i n d o n i s s a şi datat în a doua

www.mnir.ro
326 R E C E N Z I I ŞI P R E Z E N T Ă R I

j u m ă t a t e a sec. I e.n., c a r e este c a r a c t e r i z a t p r i n f o r m a a l u n g i t ă , î n c r u s t a r e m o n o ­

c r o m ă c u argint şi d e c o r geometric.
N o u a descoperire p e r m i t e autoarei s ă sesizeze e x i s t e n t a u n e i a treia g r u p e
de p u m n a l e c u teaca o r n a m e n t a t ă , e x e c u t a t e d i n f i e r şi a v î n d ca t r ă s ă t u r i c a r a c t e ­
ristice : l ă ţ i m e a r e l a t i v m a r e a l a m e i , respectiv a tecii, î n c r u s t a r e a c u argint sau
a u r şi i n s e r ţ i a c u e m a i l adesea r o ş u , r a r v e r d e s a u galben. D e j a G . U l b e r t (Aus
Bayern Fruhzeit, M i i n c h e n , 1962, p. 175—185) observase c ă e x i s t ă o g r u p ă d e s t u l
de m a r e şi de p r e c i s d e l i m i t a t ă , c a r a c t e r i z a t ă p r i n teci p o l i c r o m e c u d e c o r a ţ i e
g e o m e t r i c ă , c a r e r e p e t ă a n u m i t e e l e m e n t e c u m sînt p ă t r a t u l , o r n a m e n t e în f o r m ă
de L . c a r e sînt dispuse în c o l ţ u r i , t r i u n g h i u r i , c o r o a n e î n c o n j u r a t e de c e r c u r i ,
rozete, palmete, ş i r u l de f r u n z e duble, pelta.
î n c a d r u l celor 14 e x e m p l a r e a p a r ţ i n î n d n o u l u i tip, n u m i t D u n a f o l d v â r , se
o b s e r v ă o v a r i a n t ă a v î n d e x a c t a c e e a ş i o r n a m e n t a r e c u cea a piesei eponime, i a r
a l t a c u o r n a m e n t a r e în a c e l a ş i s t i l , d a r a v î n d u n e o r i şi alte elemente. Autoarea
a t r i b u i e elementelor de decor u n r o l s i m b o l i c : astfel c o r o a n a c u şir d u b l u de
f r u n z e r e p r e z i n t ă „ c o r o n a t r i u m p h a l i s " , m o t i v u l p a l m e t e i d i n v î r f u l tecii e p r i v i t
c u u n s e m n a l v i c t o r i e i , pelta a r a v e a u n r o l apotropaic, i a r a e d i c u l a ar fi r e p r e ­
zentarea sanctuarului castrului.
E x i s t e n ţ a u n e i î n t r e g i categorii de piese, p r i n t r e c a r e şi f a i m o s u l p u m n a l
de l a O b e r a m m e r g a u , c a r e f a c e t r e c e r e a de l a t i p u l D u n a f o l d v â r l a t i p u l V i n d o ­
n i s s a , s i t u e a z ă n o u l tip î n t r - u n i n t e r v a l de t i m p c u p r i n s î n t r e d o m n i i l e l u i T i b e ­
r i u s şi C l a u d i u s .
ο. T h o m a s a c c e p t ă p ă r e r e a c ă p u m n a l u l c u t e a c a d e c o r a t ă p o l i c r o m e r a
folosit de ofiţerii d i n l e g i u n i , r e p r e z e n t î n d p r o b a b i l o d i s t i n c ţ i e şi c o n s i d e r ă c ă
descoperirea în a l b i a r î u r i l o r a m a j o r i t ă ţ i i e x e m p l a r e l o r n o u l u i tip (75%) arată
intensitatea f o l o s i r i i t r a f i c u l u i n a v a l de c ă t r e a r m a t a r o m a n ă .
P e n t r u s t a b i l i r e a o r i g i n i i p u m n a l e l o r se f a c e u n istoric a l p ă r e r i l o r e x p r i ­
m a t e în a c e a s t ă p r o b l e m ă , a d e r î n d u - s e l a u l t i m a ipoteză, c e a a l u i G . U l b e r t
(Rômische Waffen des I. Jahrunderts n. Chr., Stuttgart, 1968, p. 9), d u p ă c a r e
a c e a s t ă a r m ă de o f o r m ă foarte s p e c i a l ă p r o v i n e d i n S p a n i a , u n d e l a j u m ă t a t e a
sec. I . î.e.n. s - a u d u s l u p t e f r e c v e n t e c u c e l t i b e r i i .
P r e z e n t a r e a a r m e l o r , în s p e c i a l a celor c a r e n u se p ă s t r e a z ă în R . P. U n g a r ă ,
este f ă c u t ă d i n p ă c a t e d u p ă c r i t e r i i n e u n i t a r e , a u t o a r e a p r e l u î n d datele d i n p u b l i ­
caţii, unele foarte v e c h i şi n e v e r i f i c î n d u - l e p e r s o n a l , astfel c ă uneori lipseşte n u
n u m a i n u m ă r u l de i n v e n t a r , ci şi m u z e u l în c a r e se p ă s t r e a z ă p i e s a r e s p e c t i v ă . î n
a c e e a ş i o r d i n e de i d e i trebuie m e n ţ i o n a t c ă în g e n e r a l n u se i n d i c ă toate d i m e n ­
s i u n i l e , a j u n g î n d u s e ca l a p u m n a l e s ă n u f i e d a t ă d e c î t l u n g i m e a .
S i s t e m u l p l a s ă r i i notelor l a sfîrşitul capitolelor, deşi a d u c e o n o t ă de e l e g a n ţ ă
în p r e z e n t a r e a g r a f i c ă , î n g r e u n e a z ă c o n s u l t a r e a u n e i l u c r ă r i a l t f e l c l a r î n t o c m i t e .
C o n d i ţ i i l e g r a f i c e î n c a r e s - a t i p ă r i t l u c r a r e a sînt excelente, i a r n u m ă r u l
m a r e de ilustraţii a l b - n e g r u şi cele 4 i l u s t r a ţ i i color î n l e s n e s c c i t i t o r u l u i o d o c u ­
m e n t a r e c o m p l e t ă a s u p r a a r m e l o r p a n n o n i c e , c î t şi posibilitatea u n e i c o m p a r a ţ i i
cu armele din restul I m p e r i u l u i R o m a n .
O c o r e c t u r ă m a i a t e n t ă , în s p e c i a l a legendelor p l a n ş e l o r , a r fi fost n e c e s a r ă
p e n t r u e v i t a r e a u n u i n u m ă r destul d e m a r e de greşeli, cîa în c a z u l n u m e r e l o r de
i n v e n t a r a d o u ă u m b o u r i p a n n o n i c e nedecorate, c a r e a p a r diferit în text f a ţ ă de
tabelul din planşa L X V I I I .
U t i l i t a t e a l u c r ă r i i c e r c e t ă t o a r e i m a g h i a r e r e z i d ă n u n u m a i i n f a p t u l c ă ea
constituie u n repertoriu a l a r m e l o r de p a r a d ă r o m a n e descoperite în P a n n o n i a , ci
şi p r i n aceea c ă u n n u m ă r î n s e m n a t de piese este p u b l i c a t a c u m p e n t r u p r i m a
d a t ă . S e a d a u g ă o a n a l i z ă a m ă n u n ţ i t ă , u n e o r i o r i g i n a l ă , c a r e c a u t ă să rezolve p r o ­
bleme importante, c u m sînt acelea ale analogiilor, cronologiei s a u p r o v e n i e n ţ e i .

LIVIU PETCULESCU

www.mnir.ro
 Coperta : R A D U Ş JUGAURS
AUREL BULACU
Tehnoredactor : GEORGE DORU

Tiraj : 2090. Broşate : 1530. L e g a t e : 560.

Lucrare executată sub comanda nr. 808 la Oficiul Economic

Central „Carpaţi", întreprinderea poligrafică „Bucureştii-Noi",
str. Hrisovului nr. 18 A, sectorul 8, B u c u r e ş t i .

www.mnir.ro
www.mnir.ro