Several factors contribute to pipe damage in pipeline systems,

including corrosion, erosion, welding defects, material defects,

vibration stress, and mechanical damage. Damage occurring in the
weld area is often related to weld quality in the heat-affected zone
(HAZ) and residual stress. To enhance weld quality, one effective
method is the implementation of Post Weld Heat Treatment (PWHT).
PWHT is a critical component of the heat treatment process aimed at
alleviating residual stress generated during welding. The PWHT
process can be carried out in two ways: full PWHT by subjecting the
entire object to heat treatment in a furnace (typically applied to
complete equipment such as pressure vessels or boilers), or localized
heating near the welding area only (commonly used for pipes or high-
pressure vessels).

4 Fe-C
phase diagram
PWHT is a heat treatment process frequently applied to materials after
welding to reduce residual stress, achieve uniform grain structure, and
enhance material toughness. The PWHT process involves the
application of heat to the material after welding, with the intention of
improving the mechanical properties and microstructure of the heat-
affected and welded metal regions. Typically, PWHT involves reheating
the material to a temperature below the lower critical temperature
(A1), which is approximately 1,333°F. The phase diagram of carbon
iron (Fe3C), specifically carbon steel with a carbon content below 0.8%,
exhibits a ferrite and pearlite structure at room temperature. Carbon
steel with a carbon content greater than 0.8% but less than 2%
exhibits a pearlite and cementite structure. The post-weld heat
treatment is generally performed at temperatures ranging from
approximately 300°F to 1,125°F (150°C to 600°C), with the duration of
treatment varying based on the material thickness. It is crucial to
carefully control the cooling rate after welding to prevent the
formation of a hard martensite structure, which can render the
material brittle and susceptible to cracking.

The heat-affected zone (HAZ), situated adjacent to the weld metal,

undergoes a thermal cycle of rapid heating and cooling during the
welding process, making it the most critical area of the weld joint.
Consequently, the region close to the weld melt line exhibits increased
roughness and high hardness values. After PWHT is performed in the
HAZ and weld metal area, the hardness value decreases, indicating a
reduction in residual stress. Residual stress significantly influences the
mechanical properties of the material, including hardness. The
decrease in residual stress is attributed to the relaxation of material
subjected to PWHT at a temperature of 1,125°F (600°F), allowing the
release of residual stress throughout all PWHT-treated parts.
ASME Section VIII
Materials with higher carbon content typically require PWHT after
welding, as do materials with higher alloy content and greater cross-
sectional thickness. Generally, Post Weld Heat Treatment (PWHT) is
performed on specific types of materials based on their thickness and
grade, including:

1. Carbon Steel and Low-Temperature Carbon Steel (LTCS) with

a thickness of at least 0.75 inches (20MM) and above.

2. Low Alloy Steel containing less than 0.5% Cr (Chromium) and

a thickness greater than 0.75 inches (20MM).

3. Low Alloy Steel containing more than 0.5% Cr (Chromium)

and a thickness above 0.50 inches (13MM).
ASME Section VIII
Conducting PWHT operations requires trained and experienced
personnel who have obtained permission from a welding engineer.
During the PWHT process, three critical factors warrant special
attention: holding time, heating temperature, and cooling rate.

In addition to improving the quality of welded joints in the HAZ area,

PWHT is sometimes employed by welding engineers for other reasons,
such as corrosion prevention in pipes used for fluids susceptible to
corrosion.

Mai mulți factori contribuie la deteriorarea conductelor în sistemele de conducte, inclusiv coroziunea,
eroziunea, defecte de sudură, defecte ale materialelor, stresul prin vibrații și daune mecanice.
Deteriorările care apar în zona de sudare sunt adesea legate de calitatea sudurii în zona afectată de
căldură (HAZ) și de stresul rezidual. Pentru a îmbunătăți calitatea sudurii, o metodă eficientă este
implementarea tratamentului termic post sudare (PWHT). PWHT este o componentă critică a procesului
de tratare termică care vizează atenuarea stresului rezidual generat în timpul sudării. Procesul PWHT
poate fi efectuat în două moduri: PWHT complet prin supunerea întregului obiect la un tratament termic
într-un cuptor (aplicat de obicei la echipamente complete, cum ar fi vase sub presiune sau cazane), sau
încălzire localizată numai în apropierea zonei de sudare (utilizată în mod obișnuit pentru conducte sau
vase de înaltă presiune).

Nu a fost furnizat niciun text alternativ pentru această imagine

4 Diagrama de fază Fe-C

PWHT este un proces de tratament termic aplicat frecvent materialelor după sudare pentru a reduce
stresul rezidual, pentru a obține o structură uniformă a granulelor și pentru a îmbunătăți duritatea
materialului. Procesul PWHT presupune aplicarea de căldură pe material după sudare, cu intenția de a
îmbunătăți proprietățile mecanice și microstructura regiunilor metalice afectate de căldură și sudate. De
obicei, PWHT implică reîncălzirea materialului la o temperatură sub temperatura critică inferioară (A1),
care este de aproximativ 1333°F. Diagrama de fază a fierului carbon (Fe3C), în special a oțelului carbon cu
un conținut de carbon sub 0,8%, prezintă o structură de ferită și perlită la temperatura camerei. Oțelul
carbon cu un conținut de carbon mai mare de 0,8% dar mai mic de 2% prezintă o structură de perlită și
cementită. Tratamentul termic post-sudare se efectuează în general la temperaturi cuprinse între
aproximativ 300°F și 1.125°F (150°C până la 600°C), durata tratamentului variind în funcție de grosimea
materialului. Este crucial să se controleze cu atenție viteza de răcire după sudare pentru a preveni
formarea unei structuri dure de martensită, care poate face materialul fragil și susceptibil la fisurare.
Zona afectată de căldură (HAZ), situată adiacent metalului de sudură, suferă un ciclu termic de încălzire și
răcire rapidă în timpul procesului de sudare, făcând-o cea mai critică zonă a îmbinării sudate. În
consecință, regiunea apropiată de linia de topire de sudură prezintă rugozitate crescută și valori ridicate
de duritate. După ce se efectuează PWHT în zona HAZ și sudură, valoarea durității scade, indicând o
reducere a tensiunii reziduale. Tensiunea reziduală influențează semnificativ proprietățile mecanice ale
materialului, inclusiv duritatea. Scăderea tensiunii reziduale este atribuită relaxării materialului supus
PWHT la o temperatură de 1.125°F (600°F), permițând eliberarea tensiunii reziduale în toate piesele
tratate cu PWHT.

Nu a fost furnizat niciun text alternativ pentru această imagine

ASME Secțiunea VIII

Materialele cu conținut mai mare de carbon necesită de obicei PWHT după sudare, la fel ca materialele
cu conținut mai mare de aliaj și grosime mai mare a secțiunii transversale. În general, tratamentul termic
post sudare (PWHT) se efectuează pe tipuri specifice de materiale în funcție de grosimea și gradul lor,
inclusiv:

Oțel carbon și oțel carbon la temperatură joasă (LTCS) cu o grosime de cel puțin 0,75 inchi (20 mm) și mai
mult.

Oțel slab aliat care conține mai puțin de 0,5% Cr (crom) și o grosime mai mare de 0,75 inchi (20 mm).

Oțel slab aliat care conține mai mult de 0,5% Cr (crom) și o grosime de peste 0,50 inchi (13MM).

Nu a fost furnizat niciun text alternativ pentru această imagine

ASME Secțiunea VIII

Efectuarea operațiunilor PWHT necesită personal instruit și experimentat, care a obținut permisiunea de
la un inginer de sudură. În timpul procesului PWHT, trei factori critici necesită o atenție specială: timpul
de menținere, temperatura de încălzire și viteza de răcire.

Pe lângă îmbunătățirea calității îmbinărilor sudate în zona HAZ, PWHT este uneori folosit de inginerii de
sudare din alte motive, cum ar fi prevenirea coroziunii în conductele utilizate pentru fluide susceptibile la
coroziune.