GEORGE CALINESCU: ENIGMA OTILIEI ROMANUL INTERBELIC ROMAN OBIECTIV / REALIST, DE FACTURA BALZACIANA George Calinescu se inscrie, valoric, printre mari romancieri ai literaturii romaine interbelice, aducind 0 tonalitate epicd distinct in ansamblul de mare efervescenf innoitoare a momentului. In articolele despre roman din anii ‘30, George Calinescu se delimitase de experienfele unor romancieri contemporani, pe care, de altfel, ii aprecia, in mod deosebit, precum Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu, si de influenjele prousticne, militénd pentru romanul ctiv gi, dintr-o perspectiva clasicista, pentru tipologie gi caracterologie. Transpuniind aceste deziderate in creafia literara, George Calinescu realizeaz& in “Enigma Otilie?” (1938) un roman realist de facturd balzacianii, cu elemente moderniste; de asemenea, este un roman social si citadin. Opera literart “Enigma Otiliei” este roman prin amploarea acfiunii, desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict complex, la care particip’ numeroase personaje; este un roman realist prin: tema, structurd (Inchisa), specificul secven{elor descriptive, realizarea personajelor tipice, dar depiseste modelul realismului clasie, prin: spiritul critic si polemic (parodic, ludic etc.) si prin clemente ale modernitai Un prim argument, care incadreazd opera “Enigma Oriliei” in specia roman realist, de facturd balzaciant, il observam la nivelul temei, caracterizat drept 0 frescd din viata burghezici bucurestene” (Pompiliu Constantinescu), ce prezinta existenja citadina a acestei clase, pe fundalul careia evolueaza iubirea neimplinit& a unui cuplu inocent, Balzacianismul n-a fost pentru George Calinescu doar un model de constructie narativa, ci si un principiu de abordare critica; astfel, ordoneazA conflictele epice in jurul temei averii, introducdind motivul arivistului si reliefand lupta acerba pentru acumulare materiala si parvenire social; la aceasta tema adaug motivul mostenirii, dezvaluind relafiile fals sentimentale, adesea conflictuale din interiorul unei familii bogate. Motivul mostenirii are in centrul acfiunii lupta pentru averea lui Costache Giurgiuveanu: pe de o parte, Costache $i fiica lui vitregi, Olilia Marculescu, pe de alti parte, familia Tulea, in mod special, Aglae Tulea, sora lui Costache si Stanica Rajiv, ginerele stu. Aceast inclestare sedate Ia iveala pasiunile, rautatea, pornirile rudimentare, zgdrcenia, 0 gama intreagi de trdsAturi puse in slujba unu {el nefinalizat: cel care se va imbogati furdnd banii lui Costache si provocdndu-i moartea, va fi Stanicd Rajiu, din afara celor doua familii. Tot o mostenire este si zestrea pe care Aglae ar trebui si i-o dea Olimpici, fata sa cea mare, casatoritd cu Stanic& Rafiu, act refuzat cu obstinatie de maniacal Simion Tulea care considera c& aceasta nu este fata lui; ayadar, cuvintele lui Simion Nu ¢ fata mea!” unesc cele doud subteme ale romanului. Motivul paterniti(ii trimite la tidul initial al romanului, ,,PArin}ii Otiliei". riceare dintre 1a intro anumit masurd soarta Otiliei, ca ,nigte parinfi”. Autorul schimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentul de la tun aspect realist, la tehnica moderna a reflectatii poliedrice, prin care este realizat personajul principal: pentru Costache Giurgiuveanu, Otilia reprezint& fiica iubita, pentru Pascalopol este si fica, 5i iubita, pentru Felix intruchipeazt femeia idealA pe care si-ar dori-o de sotie ete. ‘Al doilea argument, ce reda apartenenja operei “Enigma Otiliei” la specia roman realist, de factura balzaciand, il remarcém la nivelul construcfiei scenariutui narativ. Proza realist-obiectiva se realizeazA prin narafiunea la persoana a Il]-a: Perspectiva narativi auetoriald presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, Naratorul omniscient stie mai ult decd personajele sale si, omniprezent, controleazi evolujia lor ca un regizor universal; el plasmuieste traiectoriile existenjei personajelor, dar acestea actioneaz’ automat, ca niste marionete. Autorul foloseste focalizarea progresivi, de la cea externi, prin prezentarea jguroast si detaliaté a reperelor spaiiale si temporale ale aciiunii, la focaliza-ca internt si la foculizarea zera, care domind discursu! epic si ofert o imayine completa a unei lumi, Romanul, aleatuit din douizeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmiresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor; destinul Otiliei, al lui Felix, al ui Costache Giurgiuveang, al membritor familie’ Tulea si al lui Stanicd, Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru objinerea Jy olmoslenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezintt destinul tandrului Felix Sima care, rimas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste la tutorele lui, unchiul séu, Costache Giurgiuveanu, si trtiesle iubirea adolescentina pentru Oiilia Autorul acorda interes i planurilor secundare, pentru susfinerea imaginii ample a societatii citadine. Succesiunea seeventelor narative este redata prin inlintuire (respectarea cronologiei faptelor), completata prin inserjia unor micronaratiuni in structura romanului, Unele secvenfe narative se realizeazi scenic (de exemplu: capitolul I si XVIII), prin dispunerea personajelor, prin spontaneitatea dialogului, notarea gesturilor gi a vestimentafiei, ca in didascalii. In proza realist, descrierea spafiilor (strada, arhitectura, decorul interior — camera) gi a vestimentajiei sustine impresia de univers autentic, iar prin observajie si notarea detaliului semnificativ devine mijloc de caracterizare indirecti a caracterelor. Incipitul romanului realist fixeazi cu precizie eadrul temporal (,ntr-o seard de la inceputul lui iulie 1909) si spatial (descrierea str&zii Antim, a arhitecturii casei lui Costache Giurgiuveanu, a interioarclor), prezint4 personajele cu rol central in acliune, sugereazi conflictul si traseaz’ principalele planuri cpice. Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului gi este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul (roman circular) se realizeaz prin descrierea strizii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, intrusul/str&inul din familia Giurgiuveanu, in momente diferite ale existenfei sale: adolescenta gi aproximativ zece ani mai tarziu, ,,dupa rizboi” Un alt argument, ce reliefeazi apartenenja operei “Enigma Otilie’” la specia roman realist, de facturd balzaciand, il identificim la nivelul actiunii; in romanul realist, aecentul cade pe actiune, 0 actiune lineard, organizat’ pe momentele subiectului. fn expo: situatd exact in timp si spatiu, se descrie casa personajului principal, Costache Giurgiuveanu din perspectiva lui Felix Sima, nepotul acestuia care soseste la Bucuresti pentru a urma Facultatea de Medicina, Patruns in locuin{a, Felix il cunoaste pe unchiul stu, pe verigoara Otilia Marculescu (fiica vitrega a lui Costache) si asist la 0 scent de familie: jocul de table. Naratorul ii atribuie lui Felix observarea obiectiva a personajelor prezente in odaia inalté in care este introdus. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare si fiziologice care sugereaza, in manierd clasicd, trasdituri de caracter si este prezentati, in mod direct, starea civilé, statutul in familie, clemente de biografie: Costache Giurgiuveanu, un rentier avar, tutorele lui Felix Sima (nepotul sau orfan) si al Otiliei Marculescu (fica sa vitreg®), Agiae Tulea (sora Iui Costache), Simion Tulea (sojul Aglaci), Olimpia, Aurica si Titi (cei trei copii ai Aglaci gi ai lui Simion), Stanic& Ratiu (soful Olimpici) si Pascalopol (un prieten de familie). Toate aceste aspecte configureazd atmosfera neprimitoare, imaginea mediului in care patrunde t&ndrul si prefigureaza cele doua planuri narative si conflictul, Replicile Aglaei anticipeazi conflictul succesoral, iar atitudinea protectoare a Otilici motiveazd atasamentul lui Felix. Intriga se dezvolti pe doud planuri care se intrepatrund: istoria mostenirii hai Costache Giurgiuveanu si destinul tandrului Felix Sima, DesfSsurarea aetiumii red cuinpelijin pentru mostenirea batranului avar care devine un prilej pentru odservarea efecteior, in plan moral, ale obsesiei banului, Costache, proprietar de imobile, restaurante, acfiuni, nutreste iluzia longevittii si nu pune in practic’ niciun proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru anu cheltui, Clanul Tulea si Stinicd Rajiu urmarese succesiunea total a averii lui, plan pereclitat ipotetic de infierca Otiliei. Desi are o afectiune sincera pentru fiica sa vitrega, Costache amani infierea ei, de dragul banilor si din teama de Aglae. Alt plan al romanului prezinti destinul tangrulut Felix Sima, rimas orfan, venit sa studieze medicina in Bucuresti si dornic de a face carierd, care traieste prima expericnf& erotic’: iubirea sa adolescentin’ pentru Otilia. Costache Giurgiuveanu, unchiul lui Felix, trebuia si-i fie tutore gi sa-i administreze bunurile lasate de tatal stu, care murise. {in casa lui Costache, unde va locui, 11 cunoaste pe Pascalopol, mosier, cu manierele alese. Felix se Indragosteste de Otilia, dar este gelos pe Pascalopol, o prezenté nelipsita din preajma acesteia gi necesagl, prin generozitatea, experienta si cavalerismul omului rafinat. Otilia il iubeste si ea pe Felix, dar vrea si-l ajute si s¢ realizeze in caricra stiinfificd, intuindy-i cu maturitate si luciditate ambifia, dorinfa de a ajunge cineva, Plimbirile cu tasura la gosca impreund cu Pascalopol, capriciile si luxul, satisficute eu gencrozitate subtila si discret de citre acesta, instinctul feminin precoce, inteligenta si discernaméntul practic, izvorite dintr-o existen(& timpurie nesigur’ de orfand, wysufetind umilinfe si sentimentul singuratajii, 0 fac pe Otilia s& renunfe la Felix gi sil accepte pe Pascalopol dept sof, In deznodamént, ncinfelegand acjiunile Otiliei, Felix se considera pe sine o enigma, Bl va studia cu seriozitate, va deveni medic, profesor universitar si se va clsitori cu o femeie minunati, Otilia va rimdne o amintire, o imagine a eternului feminin neinjeles. in planul luptei acerbe pentru mostenire, clanu! Tulea cunoaste declinul familial: Aglae nu reugeste sa pund mina pe banii lui Costache, pentru ci-i fur’ Sténicd Rajiu de sub salteaua batrénului, provocdind moartea acestuia; Stinicl renungi tla Olimpia, care-I plictiseste si nu fine pasul cu ritmul sau alert gi imprevizibil de arivist, preferiind-o pe Georgeta, femeia ugoara, dar prezentabild, inteligenté, care ti va inlesni relafii inalte, in lumen Bucurestiuluis Titi va divorla de Ana, evoluind psihic spre 0 idiofenie vizibil’; Aurelia va riméne tot nematitald gi nerealizaté erotic, iar Simion Tulea va ajunge la ospiciu. In epilog, aflim ci Pascalopol i-a redat libertatea Otilici, care va ajunge in Spania, America si se va cisitori cu un conte. Felix se intalneste cu Pascalopol in tren si priveste o fotografie recent a Otilici, in care va vedea o figura strain’ a acesteia, maturizata, care spulberk imaginea enigmaticei adolescente, Astfel, ea rimane doar o iluzie a tineretii. Un ultim argument, care confirma faptul e& opera “Enigma Otiliei* este un roman realist, de facturd balzaciand, este evidentiat de tehnica balzaciand a constructiei personajelor, pentru portretizarea acestora, autorul alege descrierea mediului si fizionomiei pentru deducerea trasiturilor de caracter. Portretul balzacian pomeste de la caracterele clasice Ia care se adauga dimensiunea sociala si psihologic. Romanul devine o adevarati comedic umana, plasdnd in context social personaje tipice. Tendin{a de generalizare conduce la realizarea unei tipologii: Costache ~ avarul, Felix ~ intelectualul, carieristul, Otilia ~ femeia enigmatica gi cocheta, Aglae ~ zgripturoaica (,baba absohutd féiré cusur in rau”), Simion — dementul senil, Olimpia — femeia placid’, Aurica — fata batrana, Titi — debilul mintal, infatil gi apatic, Stinica Rajiu — arivistul si Pascalopol — aristocratul rafinat. Autorul dispune personajele in planuri antitetice, prin reflectarea inversata. Orfanii Felix gi Otilia au corespondenji, prin rasfrangere inversata, in zona urdtului, pe tinerii din clanul Tulea: inteligenfa lui Felix in contrast cu imbecilitatea lui Titi, feminitatea misterioas’ a Otilici cu urdjenia Auricai. In general, caracterizarea personajelor se realizeaza ca in romanul realist-balzacian. Prin tehnica focalizarii, caracterul acestora se dezvaluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existen{ei lor: prezentarea mediului, descrierea locuin{ei, a camerei, a fizionomiei, a gestutilor si a obisnuinfelor. In mod direct, naratorul ofera imuriri despre gradele de rudenie, starea civila, biografia personajelor reunite la inceputul romanului, la jocul de table. Caracterele dezvalute inijial nu evolueazi pe parcursul romanului, dar trésaturile lor se amplificd prin acumularea detaliilor in caracterizarea indirect’, prin faple, gesturi, replici, vestimentajie, relajiile dintre cle; exceptie face portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne: comportamentismul i reflectarea poliedtica In concluzie, opera literari “Enigma Orilie® este un roman realist, de facturd balzaciand Prin: prezentarea critict a uner aspects ale societafii bucurestene de la incepuiv! seccluly! al XX-lea, motivul paternitayii gi al mogtenitit, structura, utilizarea naraliunii de persoana a Ill-a, specifien! secvenjelor descriptive, realizarea unor tipologii. De asemenea, depageste modelul realist lasie, prin spiritul critic gi polemic (parodic, ludic) gi prin elemente ale modemitajii (ambiguitatea Personajelor, interesul pentru procesele psihice deviante, tchnicile modeme de caracterizare: Comportamentismul i reflectarea poliedrica) 26