Excel - Studiu de Caz Privind Raportarea Performantei Financiare Si Nonfinanciare

NR.
CTR ADRESA LINK

1 https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1751324307030027#s0030
2 https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0024630109001265
6 https://s3.amazonaws.com/academia.edu.docume
7 https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/finante/Pintea_Mirela_Ro.pdf
8 http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-04.I/24_CLAUDIU_MARIAN_GRUIAN.pdf
9 http://editurauniversitaria.ucv.ro/performanta-financiara-a-intreprinderii/rasfoire
10 http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2004/28.pdf
11 http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC4_2016/Lucrari/L3.pdf
12 http://doctorate.ulbsibiu.ro/wp-content/uploads/REZUMAT-vasiu.pdf
13 http://seaopenresearch.eu/Journals/articles/MI_34_33.pdf
14 http://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Articol_1300.pdf
15
DENUMIRE
Extending the Boundaries: Nonfinancial Performance Measures
Strategic Performance Measurement: Benefits, Limitations and Paradoxes
Financial versus non-financial information: The impact of information organization and presentation in a Balanced Scorecar
You Learn From What You Measure: Financial and Non-financial Performance Measures in Multinational Companies
The impact of strategy communications, incentives and national culture on balanced scorecard implementation
Coming up short on nonfinancial performance measurement
TEZĂ DE DOCTORAT - ABORDĂRI FINANCIARE ŞI NON-FINANCIARE PRIVIND CREŞTEREA PERFORMANŢELOR ENTITĂŢILOR EC
CE ÎNŢELEGEM PRIN PERFORMANŢA COMPANIEI?
PERFORMANȚA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

DEFINIREA SI MASURAREA PERFORMANTEI INTREPRINDERILOR
Analiza factorilor determinanţi ai performanţelor financiare ale companiilor
/uploads/REZUMAT-vasiu.pdf
cles/MI_34_33.pdf
BUNE PRACTICI PRIVIND CARACTERISTICILE BORDULUI DE CONDUCERE ŞI PERFORMANŢA FINANCIARĂ. REZULTATE ÎN CON
SURSA
Handbooks of Management Accounting Research,Volume 3, 2009, Pages 1235-1251
Long Range Planning,Volume 43, Issue 4, August 2010, Pages 465-476
Accounting, Organizations and Society,Volume 35, Issue 6, August 2010, Pages 565-578
Long Range Planning,Volume 43, Issue 4, August 2010, Pages 498-526
Advances in Accounting,Volume 27, Issue 1, June 2011, Pages 62-74
https://hbr.org/
UNIVERSITATEA BABEŞ – BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR CAT
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 4/2010
Editura PROUNIVERSITARIA Bucureşti, 2014,
Editura UNIVERSITARIA Craiova, 2014
Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice
ABC-UL LUMII FINANCIARE WP nr. 4/2016
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România

REFERIRE LA AUTOR Column7
EXTINDERE LIMITELOR
ages 565-578
Coming up short on nonfinancial performance measurement(Abordarea pe măsurarea performanței nefinanciare)

ONOMICE ŞI GESTIUNEA AFACERILOR CAT MIRELA-OANA PINTEA
CLAUDIU MARIAN GRUIAN
Alexandra DĂNILĂ
lect.univ.drd. Emil Chirilă
Gănescu Elena-Andreea
Octavian Müller1 , Ionel-Alin Ienciu2 , Carmen Giorgiana Bonaci3* şi Crina Ioana Filip4
Column8 Column9 Column10 Column11
anței nefinanciare)
* şi Crina Ioana Filip4

http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC4_2016/Lucrari/L3.pdf
Analiza factorilor determinanţi ai performanţelor financiare ale companiilor
- Performanța financiară a fost cuantificată prin intermediul indicatorilor contabili:

rentabilitatea economică (ROA) și rentabilitatea financiară (ROE).
-Factorii prin intermediul cărora s-a analizat impactul asupa performanței financiare, sunt:
structura capitalului (gradul de îndatorare pe termen scurt, gradul de îndatorare pe
termen lung, levierul), lichiditatea, intensitatea capitalului, oportunitățile de creștere, rata
efectivă de impozitare, rata marjei nete, indicatorii de piață (EPS, PER).
-Acest concept este definit în mod diferit în funcție de utilizatorii informațiilor privind
performanța. Managerii sunt interesați de performanța globală a companiilor, investitorii
(actuali și potențiali) vor percepe performanța prin intermediul rentabilității investiției,
salariații și clienții prezintă interes față de stabilitatea întreprinderii, iar creditorii au în
vedere solvabilitatea și lichiditatea. (Ștefănescu, 2005, citat de Gruian, 2010)
- am testat empiric corelația dintre structura capitalului, lichidatea companiei,
oportunitățile de creștere, intensitatea capitalului, indicatorii de piață, guvernanța
corporativă, dimensiunea companiei și performanța, cuantificată prin ROA, respectiv ROE.
- Astfel s-a testat impactul guvernanţei corporative asupra performanţei financiare prin
intermediul unor variabile de guvernanţă corporativă,precum: caracteristicile consiliului
de administraţie (independenţa, diversitatea), structura acţionariatului (procentul
acţiunilor deţinute de investitorii instituţionali precum şi procentul acţiunilor deţinute de
CEO), caracteristicile CEO-ului (vârstă, mandatul şi dualitatea), remunerarea CEO-ului
(salariul de baza, bonusuri şi pachete de acţiuni)
- Analizând literatura de specialitate, am putut constata că cel mai des utilizați indicatori
ca și măsuri ale performanței companiilo
- Astfel, și în cadrul studului de față, pentru a evidenția factorii de influență asupra
performanței companiilor, am utilizat ca și variabile dependente indicatorii de
performanță, ROA și ROEr au fost indicatorii contabili ROA, respectiv ROE
- Variabilele independente utilizate sunt: gradul de îndatorare pe termen scurt (GITS),
gradul de îndatorare pe termen lung (GITL), lichiditatea curentă (Lichid_crt), intensitatea
capitalului (Intens), oportunitățile de creștere (Evol_CA), rata majei nete (NPM), “earning
per share” (EPS), Price Earning Ratio (PER), rata efectivă de impozitare (ETR), vârsta CEO-
ului (Varsta_CEO), vechimea CEO-ului (Vechime CEO) și dualitatea CEO-ului
(Dualitate_CEO). De asemenea, au fost incluse în analiză și două variabile de control, de
măsură a dimensiunii companiei, și anume: logaritm natural din active totale (LNAT) și
logaritm natural din cifra de afaceri (LNCA)
- În ceea ce privește lichiditatea, putem observa că acest factor are o influență pozitivă
asupra ROA, ceea ce înseamnă că odata cu creșterea lichidității curente se asteaptă o
creștere a performanței companiilor. O rată de lichiditate mai ridicată evidențiază
capacitatea companiilor de a-și achita obligațiile de plată pe termen scurt și un risc de
neplată mai scăzut, ceea ce se reflectă în îmbunătățirea performanței financiare
- Atât indicatorii de piață EPS și PER cât și dimensiunea companiei (LNCA) au o influență
pozitivă asupra performanței. Pantea ș.a. (2014) consideră ca odată cu creșterea
dimensiunii companiilor, acestea au o mai mare vizibilitate, atrag mai mult atenția părților
interesate, ceea ce duce la un control mai bun asupra resurselor, oportunități de
promovare concretizate în atragerea forței de muncă, economii nete de scară.
- Lichiditatea, contrar primului model, are o influență negativă asupra performanței,
masurată prin ROE. Astfe, deși pe de-o parte un nivel ridicat al lichidității oferă siguranța
creditorilor, creșterea excesivă a acesteia poate indica o slabă gestionare a activelor
(Badea, 2014). De asemenea contrar ipotezei stabilite, rezultatele evidențiază o corelație
negativă puternică între intensitatea capitalului și performanță.
- Pe de altă parte atât rata majei nete cât și levierul au o influență pozitivă asupra
performanței. O corelație pozitivă între levier și performanță este susținută și de către
Mirza și Javed (2013)
-Prin prezenta lucrare am urmărit impactul a diverși factori de influență (reprezentaţi prin
structura capitalului, lichiditate, intensitatea capitalului, oportunitățile de creștere,
indicatori de piață și indicatori de performanță, variabile de guvernanță corporativă,
dimensiunea companiei ) asupra performanţei (cuantificată prin ROA, respectiv ROE). Pe
baza studiilor din literatura de specialitate prezentate în prima secțiune am construit zece
ipoteze de cercetare pe care le-am testat pentru cele două modele econometrice (o
ecuaţie de regresie ce are drept variabilă dependentă ROA şi o ecuaţie de regresie ce are
drept variabilă dependenta ROE).
-Prin prezenta lucrare am urmărit impactul a diverși factori de influență (reprezentaţi prin
structura capitalului, lichiditate, intensitatea capitalului, oportunitățile de creștere,
indicatori de piață și indicatori de performanță, variabile de guvernanță corporativă,
dimensiunea companiei ) asupra performanţei (cuantificată prin ROA, respectiv ROE). Pe
baza studiilor din literatura de specialitate prezentate în prima secțiune am construit zece
ipoteze de cercetare pe care le-am testat pentru cele două modele econometrice (o
ecuaţie de regresie ce are drept variabilă dependentă ROA şi o ecuaţie de regresie ce are
drept variabilă dependenta ROE).
https://dspace.susu.ru/xmlui/bitstream/handle/0001.74/15851/2017_235_gayfutdinovss.pdf?sequence=1?sequence=1
http://allfi.biz/financialmanagement/FinancialStatementsAnalysys/model-dupont.php
https://utm.md/meridian/2011/MI_3_2011/12_Articol_C_Crucerescu.pdf
https://www.managementstudyguide.com/what-is-du-pont-analysis.htm
https://corporatefinanceinstitute.com/resources/knowledge/finance/sustainable-growth-rate/
?sequence=1?sequence=1
Studiul privind factorii determinaţi ai performanţei financiare a companiei ,,Gazprom” – Rata de creștere dur
zprom” – Rata de creștere durabilă și Sistemul Du Pont (PRAT MODEL)
http://www.gazprom.ru/f/posts/01/851439/gazprom-ifrs-3q2018-management-report-ru.pdf
Gazprom este una dintre cele mai mari companii din lume în ceea ce privește rezervele,
producția de gaze naturale, petrol și hidrocaruri. Cea mai mare parte a veniturilor provin din
parte Centrală și de Vest a Europei, Federația Rusă și țările din fosta Uniune Sovietică.
Activitatea financiară și economică este împărțită în următoarele domenii principale:
* producția de gaz - explorarea și extracția gazelor naturale;
* transportul gazelor naturale;
* furnizarea de gaze - comercializarea gazelor în Federația Rusă și în străinătate;
* depozitarea gazelor - depozitarea gazului produs și achiziționat în instalațiile de depozitare
subterană;
* producția de condensat de petrol și gaze - explorare și producție de condensat de petrol și gaze,
vânzarea petrolului și gazului condensat;
* rafinarea, prelucrarea uleiului, condensului de gaz și a altor hidrocarburi, vânzarea produselor
prelucrate;
* producția și vânzarea de energie electrică și termică;
* și alte activități ce includ fabricarea și vânzarea anumitor tipuri de produse, bunuri, lucrări,
servicii etc.
ele,
ovin din
că.
:
epozitare
etrol și gaze,
produselor
, lucrări,
Articol http://xn----7sbbaj7auwnffhk.xn--p1ai/article/2971
Нефинансовая информация в бухгалтерской (финансовой) отчетности организаций 1.2 Impor
(Ситникова В.А.)
В статье обосновывается необходимость дополнения финансовой информации

бухгалтерской (финансовой) отчетности нефинансовым содержанием с целью повышения Pentru a spori utilita
полезности сведений для заинтересованных пользователей. Приводятся примеры cu informații nefinan
нефинансовой информации в разрезе экономических, социальных и экологических
показателей. situației economice
despre activitățile un
В условиях современной экономической ситуации пользователи бухгалтерской pentru utilizatorii ex
(финансовой) отчетности предъявляют ряд требований к информации о деятельности prezent, se acordă di
организации для принятия адекватных деловых решений. В основе формирования vedere al utilizatorilo
информации для внешних пользователей находится финансовый признак. Однако в
настоящее время все больше внимания уделяется нефинансовым показателям, которые,
являясь важными, с точки зрения заинтересованных пользователей, также оказывают Una dintre modalită
влияние на принятие ими деловых решений. Одним из способов информирования dezvoltării organizaț
пользователей об экономических, социальных и экологических направлениях развития sustenabilitate, rapor
организации является отчет об устойчивом развитии организации (нефинансовый отчет, companiei în domen
социальный отчет). diferit rapoartele ne
Повышение требований пользователей отчетности к ее качеству, в свою очередь, является
стимулом развития нефинансовой отчетности. Нефинансовая отчетность характеризует prezinte utilizatorilor
стратегию компании в области экономической, социальной, экологической деятельности. asupra performanței
"Хотя компании по-разному называют свои нефинансовые отчеты и используют разные că o proporție sem
стандарты подготовки, их объединяет призвание раскрыть заинтересованным nefinanciari. Interde
пользователям стратегию и результаты своих экологических и социальных инициатив, organizației trebuie
влияние этих инициатив на экономические показатели и устойчивость финансово- Experții spun că ,,ra
хозяйственной деятельности в обозримом будущем" [4]. Специалисты отмечают, что
"существенная доля значимой для анализа компании информации приходится на так de a crea valoare pe t
называемые нефинансовые показатели" [1]. și pe o abordare dif
Важные взаимосвязи, характеризующие разные стороны деятельности организации, conceptului de raport
предполагается реализовать в новой модели корпоративной отчетности - интегрированной Formatarea și public
отчетности. Специалисты утверждают, что "корпоративная отчетность будущего - это organizațiilor, însă n
интегрированная отчетность" [2]. Тем не менее создание, развитие и практическая
реализация концепции интегрированной отчетности требуют времени. În acest sens, cereril
Формирование и публикация отчетов в области устойчивого развития являются rapoartelor financia
доступными далеко не всем организациям, при этом возрастает потребность financiară, pe de o p
заинтересованных внешних пользователей в нефинансовой информации о деятельности creeze dificultăți în
организации. В этой связи информационные запросы пользователей могут быть в informațiile financia
некоторой степени решены посредством дополнения бухгалтерской (финансовой) Astfel, pentru a spor
отчетности организации информацией нефинансового характера.
Таким образом, дополнение финансовых показателей бухгалтерской отчетности contextul component
нефинансовой информацией, с одной стороны, частично решает проблему. С другой economici precum v
стороны, совершенно справедливо утверждение о том, что стремление дополнить numărul de comenzi
бухгалтерскую отчетность показателями усложняет ее, "делает ее громоздкой, затрудняет avea efect în perioa
восприятие существенной информации, понимание бизнес-модели и того, как создается categoria indicatorilo
ценность" [3].
Нефинансовые показатели, дополняя финансовую информацию, могут раскрываться в a altor venituri sau
пояснениях к бухгалтерской (финансовой) отчетности организации. Так, в целях повышения Pentru companii în c
полезности внешней отчетности для заинтересованных пользователей нефинансовые proiectului, locația, a
показатели могут раскрываться в разрезе экономической, социальной и экологической previziunile de fina
составляющих. В качестве примера нефинансовой информации о деятельности informații privind v
организаций для ее дополнительной характеристики могут раскрываться с помощью
натуральных измерителей (шт., л, кв. м и др.) такие экономические показатели, как nefinanciară care se
продажи в разрезе видов продукции (работ, услуг), выпуск продукции по видам, clienților, ciclul de r
количество возвратов продукции покупателями, информация о количестве заказов на consumatorii să se în
производство продукции, выполнение работ или оказание услуг, полученных в отчетном angajaților noi și p
периоде, но выполнение которых будет осуществляться в будущих периодах. utilizatorii rapoartel
В состав экономических нефинансовых показателей также могут быть отнесены показатели handicap care lucrea
темпов роста прочих доходов и прочих расходов соответственно, темпы изменения числа
обращений за проведением гарантийного ремонта продукции по видам. Для până la 18 ani, respe
девелоперских компаний актуальными являются такие показатели, как наименование и total al personalului
описание проектов, их проектная площадь, расположение, преимущества, сроки начала и îndeplinesc responsa
завершения строительства, стадия завершенности строительства объектов на отчетную
дату, темпы выполнения работ, прогнозы выполнения сроков. По законченным La rândul său, rapo
строительством объектам востребована информация об общей площади проданных
количество возвратов продукции покупателями, информация о количестве заказов на consumatorii să se în
производство продукции, выполнение работ или оказание услуг, полученных в отчетном angajaților noi și p
периоде, но выполнение которых будет осуществляться в будущих периодах. utilizatorii rapoartel
В состав экономических нефинансовых показателей также могут быть отнесены показатели handicap care lucrea
темпов роста прочих доходов и прочих расходов соответственно, темпы изменения числа
обращений за проведением гарантийного ремонта продукции по видам. Для până la 18 ani, respe
девелоперских компаний актуальными являются такие показатели, как наименование и total al personalului
описание проектов, их проектная площадь, расположение, преимущества, сроки начала и îndeplinesc responsa
завершения строительства, стадия завершенности строительства объектов на отчетную
дату, темпы выполнения работ, прогнозы выполнения сроков. По законченным La rândul său, rapo
строительством объектам востребована информация об общей площади проданных
объектов, подлежащих продаже, количестве обращений в целях предъявления претензий atmosferă la momen
по качеству переданных объектов и др. din punct de vedere
Социальная составляющая информации может быть представлена такими показателями, parcursul perioadei d
как уровень удовлетворенности заказчиков, текучесть кадров. Стремление организаций к sancțiunile aplicate p
использованию дешевой рабочей силы вызывает недоверие потребителей к уровню
качества создаваемого продукта, в связи с чем потребителям продукции, работ, услуг, и Evident, componența
другим пользователям информации о деятельности организации с высокой вероятностью
будет интересен такой показатель, как "отношение количества сотрудников-нерезидентов к indicatorii non-finan
общей численности сотрудников". Указанные показатели могут исчисляться в процентах. faptul că pentru utili
Для пользователей бухгалтерской (финансовой) отчетности представляют также интерес strategiei acesteia. A
такие показатели, как: количество сотрудников-инвалидов, работающих в организации, и îmbunătățire a rapoar
их доля в общей численности сотрудников; количество сотрудников до 18 лет, от 18 до 24
лет, соответственно, доля работников этих возрастных категорий в общей численности
персонала организации. Отмеченные показатели позволят сформировать выводы о том,
каким образом организации реализуют социальную нагрузку.
В свою очередь, экологическая составляющая может характеризоваться количеством
экологически вредных продуктов, которые сопровождают выпуск продукции, количеством
выбросов в атмосферу вредных веществ, использованием высокого класса экологически
чистых материалов. Представляет также интерес информация о количестве проверок за
отчетный период на предмет соблюдения законодательства, регулирующего вопросы
экологии, о применении санкций за нарушение законодательства.
Очевидно, что состав нефинансовой информации зависит от видов и особенностей
деятельности организации. В этой связи нефинансовые показатели всегда будут отражать
специфичные характеристики деятельности организации.
Следует отметить, что для пользователей отчетности важно получить комплексное
представление о деятельности организации, ее стратегии. Поэтому дополнение
финансовой информации бухгалтерской отчетности нефинансовыми показателями лишь в
некоторой степени повысит информационные возможности отчетных сведений. Тем не
менее дополнительные сведения будут полезны для принятия деловых решений.
1.2 Importanța informațiilor nefinanciare în raportarea financiară a
organizațiilor.
Pentru a spori utilitatea informațiilor financiare în raportarea situațiilor contabile acestea trebuie completate
cu informații nefinanciare intergrate în contextul indicatorilor economici, sociali și de mediu. În condițiile
situației economice actuale, utilizatorii situațiilor financiare impun o serie de cerințe privind informațiile
despre activitățile unei organizații pentru a lua decizii de afaceri adecvate. La baza formării informațiilor
pentru utilizatorii externi se află, în principal, informațiile cu caracteristici financiare. Cu toate acestea, în
prezent, se acordă din ce în ce mai multă atenție indicatorilor nefinanciari care sunt importanți din punctul de
vedere al utilizatorilor interesați și care au o influență asupra deciziilor lor de afaceri.
Una dintre modalitățile de a informa utilizatorii despre direcțiile economice, sociale și de mediu ale
dezvoltării organizației sunt rapoartele privind dezvoltarea durabilă a organizației (raport social, raport de
sustenabilitate, raport de mediu, etc.). Raportarea nefinanciară sau non-financiară caracterizează strategia
companiei în domeniul activităților economice, sociale și de mediu. Deși companiile își numesc în mod
diferit rapoartele nefinanciare și folosesc diferite formate de prezentare, ele urmăresc același scop, să
prezinte utilizatorilor strategia și rezultatele intențiilor lor asupra mediului și societății, impactul inițiativelor
asupra performanței economice și sustenabilității financiare/economice în viitorul apropiat. Experții observă
că o proporție semnificativă de informații pentru a analiza o societate intră pe așa-numiții indicatori
nefinanciari. Interdependențele ce caracterizează diferite aspecte (financiare, nefinanciare) ale activităților
organizației trebuie să fie implementate întrun model nou de raportare corporativă ,,raportare integrate”.
Experții spun că ,,raportarea corporativă a viitorului este o raportare integrate” adică abilitatea organizației
de a crea valoare pe termen lung bazată pe o raportare transparentă, pe adoptarea noilor tehnologii inteligente
și pe o abordare diferită în recrutare. Cu toate acestea, crearea, dezvoltarea și implementarea practică a
conceptului de raportare integrată necesită timp.
Formatarea și publicarea rapoartelor în domeniul dezvoltării durabile sunt departe de a fi accesibile tuturor
organizațiilor, însă numărul de utilizatori a informațiilor nefinanciare despre activitățile organizației crește.
În acest sens, cererile de informații ale utilizatorilor pot fi rezolvate într-o oarecare măsură prin completarea
rapoartelor financiare cu informații nefinanciare. Astfel, includerea informațiilor nefinanciare în cea
financiară, pe de o parte, rezolvă parțial problema iar pe de altă parte, suplimentarea informațiilor poate să
creeze dificultăți în perceperea informațiilor esențiale. Indicatorii non-financiari, care completează
informațiile financiare, pot fi indicați în notele explicative la situațiile contabile (financiare) ale organizației.
Astfel, pentru a spori utilitatea raportării externe pentru utilizatori, indicatorii nefinanciari sunt remarcați în
contextul componentelor economice, sociale și de mediu. Spre exemplu unitățile de măsură cât și indicatorii
economici precum vânzările pe tipuri de produse (lucrări, servicii), cantitate returnată, informații privind
numărul de comenzi, executarea lucrărilor sau furnizarea de servicii primite în exercițiul curent dar care vor
avea efect în perioadele viitoare toate acestea sugerează o informație caracteritică părții nefinanciare. În
categoria indicatorilor non-financiari pot fi specificați, de asemenea, indicatori care măsoara rata de creștere
a altor venituri sau cheltuielilor indirecte, rata numărului de cereri de reparații în garanție a produselor.
Pentru companii în curs de dezvoltare, sunt relevanți indicatori precum numele și descrierea proiectelor, zona
proiectului, locația, avantajele, stadiul la care se află în momentul raportării, ratele de execuție a lucrărilor,
previziunile de finalizare. Pentru companii care sunt în curs de desfășurare a activității, sunt necesare
informații privind vânzările totale, numărul de plângeri privind calitatea produselor etc. Performanța
nefinanciară care se referă la informația socială poate fi reprezentată de indicatori precum nivelul satisfacției
clienților, ciclul de rotație a angajaților. Dorința organizațiilor de a utiliza forța de muncă ieftină determină
consumatorii să se îndoiască de nivelul calității produsului, astfel rezultă indicatorul "raportul dintre numărul
angajaților noi și personalul total. " Acești indicatori pot fi calculați și sub formă de procent. Pentru
utilizatorii rapoartelor contabile (financiare), prezintă interes indicatori precum numărul de angajați cu
handicap care lucrează într-o organizație, cota lor din numărul total al angajaților, numărul de salariați de
până la 18 ani, respectiv de la 18 la 24 de ani, proporția angajaților din aceste categorii de vârstă în numărul
total al personalului organizației. Acești indicatori oferă informații referitor la modul în care organizațiile își
îndeplinesc responsabilitatea socială.
La rândul său, raportarea de mediu poate fi caracterizată prin cantitatea de substanțe nocive emise în
consumatorii să se îndoiască de nivelul calității produsului, astfel rezultă indicatorul "raportul dintre numărul
angajaților noi și personalul total. " Acești indicatori pot fi calculați și sub formă de procent. Pentru
utilizatorii rapoartelor contabile (financiare), prezintă interes indicatori precum numărul de angajați cu
handicap care lucrează într-o organizație, cota lor din numărul total al angajaților, numărul de salariați de
până la 18 ani, respectiv de la 18 la 24 de ani, proporția angajaților din aceste categorii de vârstă în numărul
total al personalului organizației. Acești indicatori oferă informații referitor la modul în care organizațiile își
îndeplinesc responsabilitatea socială.
La rândul său, raportarea de mediu poate fi caracterizată prin cantitatea de substanțe nocive emise în
atmosferă la momentul procesului de producție, frecvența utilizării echipamentelor tehnologice superioare
din punct de vedere ecologic, de asemenea, de interes sunt informații cu privire la numărul de inspecții pe
parcursul perioadei de raportare pentru respectarea legii care reglementează problemele de mediu, precum și
sancțiunile aplicate pentru încălcarea legii.
Evident, componența informațiilor nefinanciare depinde de tipurile și caracteristicile organizației de aceia

indicatorii non-financiari vor reflecta întotdeauna caracteristicile specifice ale acesteia. Trebuie de remarcat
faptul că pentru utilizatori este important să se obțină o imagine de ansamblu a activităților organizației și a
strategiei acesteia. Adăugarea informațiilor nefinanciare va crește doar într-o anumită măsură capacitățile de
îmbunătățire a rapoartelor. Totuși, informațiile suplimentare vor fi utile pentru luarea deciziilor de afaceri.
ră a
ie completate
În condițiile
d informațiile
informațiilor
te acestea, în
din punctul de
de mediu ale
ial, raport de
ează strategia
mesc în mod
lași scop, să
ul inițiativelor
perții observă
iții indicatori
e activităților
re integrate”.
a organizației
gii inteligente
ea practică a
esibile tuturor
izației crește.
n completarea
ciare în cea
iilor poate să
completează
e organizației.
t remarcați în
și indicatorii
mații privind
t dar care vor
financiare. În
ta de creștere
a produselor.
iectelor, zona
e a lucrărilor,
sunt necesare
Performanța
ul satisfacției
nă determină
intre numărul
ocent. Pentru
e angajați cu
e salariați de
tă în numărul
ganizațiile își
ive emise în
intre numărul
ocent. Pentru
e angajați cu
e salariați de
tă în numărul
ganizațiile își
ive emise în
ce superioare
e inspecții pe
iu, precum și
ației de aceia
e de remarcat
ganizației și a
apacitățile de
de afaceri.
NR CTR LINK SUBIECT BIBLIOGRAFIE
Extending the Handbooks of Management Accounting Research ,Volume 3, 2009, P
Boundaries:
Nonfinancial
Performance
Measures
AUTOR CONSTATARI Column7 Column8 Column9
Christopher D.Ittner1David
F.Larcker2
Column10
Extending Handbooks of Management Accounting Research,Volume 3, 2009, Pages 1235-1251
Extinderea limitelor: Măsuri de performanță nefinanciară

Abstract
În concordanță cu utilizarea în creștere a măsurilor de performanță nefinanciară de către organizațiile din
sectorul public și privat, cercetătorii pun un accent sporit asupra alegerii, utilizării și performanțelor
rezultate din aceste măsuri. Deși acest accent a generat o varietate de studii informative care utilizează un
set divers de proiecte de cercetare, cercetătorii se confruntă cu provocarea continuă de a determina
modul în care se pot extinde în mod semnificativ studiile privind măsurile nefinanciare pentru a preveni
stagnarea în acest flux de cercetare, beneficii și să răspundă la problemele emergente privind măsurarea
performanțelor cu care se confruntă organizațiile.
Obiectivul nostru este de a examina unele dintre mijloacele disponibile pentru a extinde granițele
cercetării asupra măsurilor de performanță nefinanciară. Acestea includ atât progresele în proiecte de
cercetare, cât și examinarea unor noi subiecte de cercetare. Deși discuția noastră se axează în principal pe
studii empirice cantitative, problemele de cercetare și subiectele emergente pe care le acoperim sunt la fel
de aplicabile cercetării calitative, experimentale și teoretice privind măsurarea performanțelor
nefinanciare.
Începem prin a oferi o imagine de ansamblu a studiilor empirice existente asupra celor trei teme primare
de cercetare examinate în această literatură:
1.
asocierea dintre performanța nefinanciară și rentabilitatea economică actuală sau viitoare;
2.
factorii care influențează alegerea măsurilor de performanță nefinanciară și accentul pus pe măsurile
financiare și nefinanciare;
3.
efectele de performanță ale sistemelor de măsurare a performanței nefinanciare. În realizarea acestei
prezentări generale, subliniem oportunitățile de a îmbunătăți sau de a extinde cercetarea asupra acestor
subiecte tradiționale.
Apoi discutăm câteva domenii de cercetare emergente asupra căruia s-a un accent relativ redus în
literatura de contabilitate de gestiune. Aceste subiecte includ evoluția practicilor de evaluare a
performanțelor nefinanciare ale firmelor, utilizarea măsurilor nefinanciare în scopul gestionării riscurilor,
rolul acestor măsuri în guvernanța corporativă și legăturile dintre utilizarea internă a măsurilor
nefinanciare și divulgarea externă a acestor informații ( din care din urmă considerăm o componentă
importantă a sistemelor de control al gestionării).
1. Asocierea dintre măsurile nefinanciare și performanța economică
O parte importantă din literatură a examinat afirmația conform căreia instrumentele de măsurare
nefinanciară sunt principalii indicatori ai performanței economice care furnizează informații suplimentare
decât cele furnizate de măsurile financiare actuale (a se vedea Wyatt, 2008, pentru o revizuire). Aceste
studii au două forme generale. Studiile privind relevanța valorii transversale efectuate în mod tipic
investighează dacă valorile de piață ale societăților comerciale sunt asociate cu informații nefinanciare,
după ce au controlat valorile contabile ale activelor și pasivelor și alte măsuri financiare, cum ar fi
veniturile obținute în trecut. Ipotezele care stau la baza acestor teste sunt că valoarea de piață a firmei se
bazează pe valoarea actualizată netă a fluxurilor de trezorerie viitoare, că măsurile nefinanciare reprezintă
o sursă potențială de informații suplimentare privind fluxurile viitoare de numerar, că participanții pe piață
au acces la informațiile conținute în cadrul măsurilor nefinanciare utilizate de cercetător și că piața în mod
corect încalcă aceste informații în prețul acțiunilor. Dacă aceste ipoteze nu sunt adevărate, rezultatele
empirice rezultate vor fi nesigure.
Un număr mai mic de studii de relevanță a valorii încearcă să furnizeze teste mai puternice privind
implicațiile pieței informațiilor nefinanciare, examinând dacă eliberarea de informații noi privind
performanța nefinanciară afectează rentabilitatea stocurilor pe termen scurt sau dacă portofoliul de
hedging format în baza performanței nefinanciare poate bursa se întoarce în viitor. Marea majoritate a
ambelor tipuri de studii de relevanță a valorii consideră că informațiile privind performanța nefinanciară
furnizează informații incrementale pieței bursiere.
Un al doilea set de teste analizează relația dintre măsurile nefinanciare și performanța contabilă curentă
sau viitoare (adică costuri, venituri sau profituri) utilizând fie date publice, fie date specifice firmei. Ca și în
cazul studiilor de relevanță a valorii, această cercetare prezintă, în general, asociații pozitive semnificative
între măsurile nefinanciare și performanța financiară. Cu toate acestea, decalajul dintre modificările
performanței nefinanciare și performanța financiară în aceste studii este adesea destul de scurt. Ittner &
Larcker (1997b) constată că satisfacția clienților se reflectă în performanța financiară, cu un decalaj de la
performanța nefinanciară afectează rentabilitatea stocurilor pe termen scurt sau dacă portofoliul de
hedging format în baza performanței nefinanciare poate bursa se întoarce în viitor. Marea majoritate a
ambelor tipuri de studii de relevanță a valorii consideră că informațiile privind performanța nefinanciară
furnizează informații incrementale pieței bursiere.
Un al doilea set de teste analizează relația dintre măsurile nefinanciare și performanța contabilă curentă
sau viitoare (adică costuri, venituri sau profituri) utilizând fie date publice, fie date specifice firmei. Ca și în
cazul studiilor de relevanță a valorii, această cercetare prezintă, în general, asociații pozitive semnificative
între măsurile nefinanciare și performanța financiară. Cu toate acestea, decalajul dintre modificările
performanței nefinanciare și performanța financiară în aceste studii este adesea destul de scurt. Ittner &
Larcker (1997b) constată că satisfacția clienților se reflectă în performanța financiară, cu un decalaj de la
un sfert la un an în firmele bancare și de telecomunicații din eșantioanele lor. Banker și colab. (2000)
găsesc un decalaj de șase luni între satisfacția clienților și performanța financiară într-un lanț hotelier.
Examinarea de către Nagar & Rajan (2001) a măsurilor de calitate într-o firmă de producție constată că
modificările acestor măsuri se reflectă în modificări ale veniturilor cu trei sferturi sau mai puțin. În timp ce
perioadele scurte din aceste studii pot fi unice pentru anumite tipuri de măsuri nefinanciare sau setări
competitive, ele ridică întrebări importante cu privire la valabilitatea afirmațiilor conform cărora măsurile
nefinanciare (în general) sunt benefice deoarece conțin informații despre performanța pe termen lung care
nu sunt capturat în măsuri contabile pe termen scurt.
Un număr de studii arată, de asemenea, că relația dintre măsurile nefinanciare și performanța financiară
poate fi destul de complexă. Analiza lui Ittner (1993) indică faptul că efectele indirecte ale măsurilor de
calitate nefinanciare asupra productivității instalațiilor de producție (prin impactul lor asupra nivelurilor
inventarului și realizării programelor) depășesc cu mult efectele lor directe, cu efectele indirecte care nu
sunt captate de sistemul de măsurare a costurilor financiare al firmei. Studiul lui Nagar & Rajan (2005) din
industria bancară constată că măsurile financiare și nefinanciare individuale nu au o asociere directă cu
câștigurile viitoare, dar că aceste măsuri interacționează colectiv pentru a influența performanța financiară
ulterioară. Ittner & Larcker (1997b), Ittner & Larcker (2005) identifică non-linearitățile în relația dintre
măsurile de satisfacție a clienților și rezultatele economice atât în firmele de servicii, cât și în cele de
producție.
Ryan și colab. (1995), Sedatole (2003) și altele furnizează dovezi suplimentare că diferite metode de
măsurare a aceluiași atribut nefinanciar (de exemplu, forma funcțională utilizată pentru a determina dacă
un produs este defect, întrebările sau problemele specifice acoperite într-un sondaj, sondaj de scară, etc.)
pot avea abilități dramatic diferite de a prezice performanța financiară, sugerând că metodologia adecvată
de măsurare nefinanciară într-o situație poate să nu fie potrivită în altă situație. Rezultatele acestor studii
implică faptul că relația dintre performanța nefinanciară și rentabilitatea economică ar putea să depindă
nu numai de factori cum ar fi strategia organizației și mediul competitiv, ci și metodele specifice de
măsurare (printre mulți alți factori), subliniind o cercetare importantă provocare de proiectare pentru
eșantioane mari, studii transversale.
În concluzie, cea mai mare parte a dovezilor privind relația între performanța nefinanciară și rezultatele
financiare indică faptul că măsurile nefinanciare pot oferi informații incrementale cu privire la performanța
viitoare (adesea în moduri complexe). Cu toate acestea, aceste dovezi nu oferă nimic sau nici un sprijin
pentru a susține că măsurile nefinanciare ca a grup sunt indicatori mai buni de performanță pe termen
lung decât măsuri financiare pe termen scurt.
Deși este foarte probabil ca cercetătorii să poată identifica alte situații neprevăzute sau atribute de
măsurare influențează capacitatea măsurilor nefinanciare de a anticipa performanță financiară viitoare, noi
credem că cea mai mare progresele în acest flux de cercetare se vor face prin înțelegerea modului în care
(sau dacă) organizațiile încearcă să evalueze modul în care măsurile lor nefinanciare sunt de așteptat să
îmbunătățească performanța financiară și dacă organizațiile încearcă să valideze dacă relațiile așteptate
apar de fapt.
În ciuda apelurilor către firmele de a dezvolta "afacerea cauzală modele "sau" hărți strategice "care explică
în mod explicit cum se așteaptă să se producă modificări ale performanței nefinanciare îmbunătățiri ale
performanței economice (de exemplu, Kaplan &Norton, 1996), sondajele indică faptul că majoritatea
întreprinderilor nu dezvoltă aceste modele atunci când alegeți performanța(Gates, 1999; Ittner & Larcker,
2003; Ittner et al., 2003). În schimb, relațiile așteptate se bazează frecvent pe euristică sau intuiție
nearticulată.
În timp ce euristica și intuiția sunt clar necesare în luarea deciziilor, acestea pot fi necorespunzătoare
atunci când acestea se bazează pe experiența trecută care nu mai este aplicabilă sau se bazează pe ipoteze
fluviale, reducând eficacitatea lor în alegerea măsurilor de performanță.
Atunci când se dezvoltă modele de afaceri cauzale,modelele rezultatele pot prezenta relații destul de
diferite în funcție de metodele și manageri folosite pentru a obține relațiile provocate de cauză și efect. De
exemplu, convingerile despre aceste relații individuale participanții din cadrul aceleiași companii nu
trebuie să fie consecvenți. Carr & Ponemon (1992) sondaj managerii cheie în unsprezece
produse de înaltă tehnologie privind percepția lor asupra efectelor de investiții de calitate privind
performanța financiară
Ei constată că controlorii și managerii de marketing cred că creșterea costurilor de prevenire și reducerea
costurilor de eșec la fel ca calitatea îmbunătățește, în timp ce producătorii și managerii generali consideră
că ambele tipuri de costuri scad cu calitatea îmbunătățiri. Aceste dovezi sugerează că diverși jucători din
cadrul aceleiași companii pot avea foarte multe (adesea fără credințe) cu privire la relația dintre
anumite măsuri nefinanciare (cum ar fi îmbunătățirea calității) și consecințele financiare.
În mod similar, metodele folosite pentru a determina relațiile de cauzalitate pot aduce așteptări diferite.
diferite în funcție de metodele și manageri folosite pentru a obține relațiile provocate de cauză și efect. De
exemplu, convingerile despre aceste relații individuale participanții din cadrul aceleiași companii nu
trebuie să fie consecvenți. Carr & Ponemon (1992) sondaj managerii cheie în unsprezece
produse de înaltă tehnologie privind percepția lor asupra efectelor de investiții de calitate privind
performanța financiară
Ei constată că controlorii și managerii de marketing cred că creșterea costurilor de prevenire și reducerea
costurilor de eșec la fel ca calitatea îmbunătățește, în timp ce producătorii și managerii generali consideră
că ambele tipuri de costuri scad cu calitatea îmbunătățiri. Aceste dovezi sugerează că diverși jucători din
cadrul aceleiași companii pot avea foarte multe (adesea fără credințe) cu privire la relația dintre
anumite măsuri nefinanciare (cum ar fi îmbunătățirea calității) și consecințele financiare.
În mod similar, metodele folosite pentru a determina relațiile de cauzalitate pot aduce așteptări diferite.
De exemplu,
Abernethy și colab. (2005) utilizează abordări multiple, inclusiv analiza computerizată a datelor de
interviu, etnografice analiza și cartografiere interactivă de către participanți, lasă dezvolte modele cauzale
într-un spital. Deși modelele identificate folosind diferitele metode sunt în mod clar legate,
fiecare prezintă unele relații unice și distincte, sugerând din nou că credințele privind relația dintre
măsurile nefinanciare și cele economice performanța poate varia semnificativ în cadrul organizațiilor.
Având în vedere diferențele potențiale în ceea ce privește credințele interne relația dintre măsurile
nefinanciare și performanța financiară în cadrul aceleiași întreprinderi, împreună cu
modele de cauzalitate concurente găsite în cadrul mai multor companii;
problema importantă este modul în care organizațiile rezolvă aceste diferențe
O recomandare oferită în spectacol literatura de măsurare este pentru companiile să valideze
relația așteptată într-o manieră similară celei empirice testele utilizate de cercetători pentru a examina
care sunt măsurile indicatori de vârf. Kaplan & Norton (1996), de exemplu,susțin că relațiile cauzale în
modelele de afaceri (sau "hărți de strategie") sunt doar ipoteze care trebuie să fie
fi testat.
Cu toate acestea, sondajele indică faptul că chiar și în cazuri
unde se dezvoltă relativ modele explicite de afaceri puține companii încearcă de fapt să valideze legăturile,
și chiar mai puțini sunt capabili să facă acest lucru atunci când încearcă (Ittner &
Larcker, 2003). Ca urmare, majoritatea companiilor
studiată de Ittner & Larcker (2005), se bazează pe decizii pe modele de afaceri neautorizate sau nevalide.
Cand acești cercetători testează euristica sau intuiția care stau la baza acestor companii, ipotezele
organizației se dovedesc adesea greșite.
Cercetările viitoare se pot baza pe aceste studii pentru a le examina modul în care modelele de afaceri
cauzale formale sau informale sunt dezvoltate și actualizate (dacă este deloc) și dacă anumite metode
pentru dezvoltarea și testarea modelelor de afaceri și alegerea măsurilor de performanță oferă un plus de
valabilitate și fiabilitate măsuri nefinanciare. De exemplu, progresele înregistrate în analiză
tehnici precum miningul de date și dinamica sistemului modelare oferă promisiunea capacității sporite de
a identifica și testa relațiile dintre (și printre) măsurile nefinanciare și performanța economică. Akkermans
&
van Oorschot (2005) și Laitinen (2006) demonstrează utilizarea dinamicii sistemului și a analizei de
simulare pentru dezvoltarea unor măsuri de bilanț echilibrate într-un asigurător olandez
și Nokia, respectiv. Studii similare pot examina cum aceste și alte metode avansate de tehnici analitice
înțelegerea organizațiilor de relații cauzale între ele financiare și nefinanciare și dacă acestea
tehnicile influențează practicile de măsurare a performanței.
2. Alegerea și utilizarea măsurilor non-financiare de performanță

Un al doilea flux de cercetare major analizează factorii care influențează alegerea și utilizarea măsurilor de
performanță nefinanciară. O mare parte a acestei cercetări este motivată de teoriile de urgență sau de
modelele principalilor agenți care susțin că alegerea măsurilor de performanță ar trebui să fie o funcție a
informativității măsurilor alternative de performanță și a alinierii măsurilor la obiectivele organizaționale.
Studiile empirice sprijină în general aceste teorii, constatând că organizațiile tind să utilizeze mai mult sau
să acorde mai multă importanță unor măsuri nefinanciare atunci când urmăresc o strategie de
"prospector", "construire" sau "inovație" sau se confruntă cu o mai mare incertitudine de mediu percepută
-Smith (1997), Langfield-Smith (2005), care are oportunități de creștere mai mari, folosind strategii
operaționale, cum ar fi producția just-in-time, sisteme flexibile de producție și managementul calității
totale (Banker et al. , Abernethy & Lillis, 1995; Ittner & Larcker, 1995, 1997), având cicluri mai lungi de
dezvoltare a produselor (de exemplu, Bushman et al. , 1996, Ittner et al., 1997, Said și colab., 2003), și
având măsuri financiare cu un "zgomot" mai mare și sensibilitate și precizie mai scăzute (de exemplu Ittner
et al., 1997, Moers, 2007).
Majoritatea acestor studii folosesc un proxy agregat pentru utilizarea generală a măsurilor nefinanciare (de
exemplu, ponderea procentuală globală a măsurilor nefinanciare de orice tip sau răspunsurile la sondaj
privind utilizarea diferitelor tipuri de măsuri nefinanciare agregate pentru a forma un indice unic) sau
pentru utilizarea unui anumit tip de măsură (de exemplu proxy-uri similare pentru accentul pus pe măsuri
de calitate sau flexibilitate) fără a lua în considerare celelalte măsuri utilizate de organizație. Cu toate
acestea, măsurile nefinanciare (precum și măsurile financiare) nu sunt monolitice. Chiar și într-o anumită
categorie de performanță, diferite măsuri pot fi măsurate în diferite dimensiuni (de exemplu, procente,
scale de sondaj, timpi, realizări ale reperelor) sau evaluate la diferite unități de analiză (de exemplu,
individ, echipă, (de exemplu, probleme de calitate legate de producție în cadrul unei fabrici de producție
față de defectele de calitate legate de inginerie în domeniu) și pot avea proprietăți de măsurare diferite (de
exemplu, sensibilitate, precizie și verificabil). Întrucât factorii care afectează alegerile dintre aceste
exemplu, ponderea procentuală globală a măsurilor nefinanciare de orice tip sau răspunsurile la sondaj
privind utilizarea diferitelor tipuri de măsuri nefinanciare agregate pentru a forma un indice unic) sau
pentru utilizarea unui anumit tip de măsură (de exemplu proxy-uri similare pentru accentul pus pe măsuri
de calitate sau flexibilitate) fără a lua în considerare celelalte măsuri utilizate de organizație. Cu toate
acestea, măsurile nefinanciare (precum și măsurile financiare) nu sunt monolitice. Chiar și într-o anumită
categorie de performanță, diferite măsuri pot fi măsurate în diferite dimensiuni (de exemplu, procente,
scale de sondaj, timpi, realizări ale reperelor) sau evaluate la diferite unități de analiză (de exemplu,
individ, echipă, (de exemplu, probleme de calitate legate de producție în cadrul unei fabrici de producție
față de defectele de calitate legate de inginerie în domeniu) și pot avea proprietăți de măsurare diferite (de
exemplu, sensibilitate, precizie și verificabil). Întrucât factorii care afectează alegerile dintre aceste
diferențe de măsurare nefinanciare sunt susceptibile de a varia, progresele în înțelegerea practicilor de
măsurare a performanței necesită ca cercetătorii să ia în considerare aceste diferențe nu numai pentru
măsurile individuale sau tipurile de măsuri, ci și ca parte a unui portofoliu de măsurarea alegerilor.
Chiar dacă majoritatea studiilor presupun că măsurile care nu sunt metrici financiare tradiționale pe
termen scurt, cum ar fi profiturile contabile sau rentabilitatea trebuie să fie nefinanciare, măsurile
individuale din cadrul mai multor categorii comune pe care cercetătorii le definesc ca "nefinanciare" pot fi
fie financiare, fie nefinanciare comparativ cu costurile de calitate, satisfacția clienților față de rentabilitatea
clienților, gradul de conștientizare față de valoarea mărcii). Cu toate acestea, sondajele solicită în mod
obișnuit despre utilizarea unor măsuri de tip client, angajat, operațional sau de altă natură, fără a întreba
dacă aceste categorii sunt evaluate utilizând valori financiare sau nefinanciare. Ca urmare, este dificil să se
stabilească dacă este vorba de măsurarea categoriilor de performanță netradiționale sau de utilizarea
măsurilor nefinanciare care sunt în curs de investigare.
Mai important, diferitele măsuri nefinanciare pot avea proprietăți de măsurare diferite. Tabelul 1 ilustrează
una dintre problemele care pot apărea atunci când agregarea proxy-urilor pentru diferite tipuri de măsuri
nefinanciare într-o singură construcție. Tabelul raportează corelațiile Pearson între sensibilitatea, precizia și
verificabilitatea măsurilor financiare, interne nefinanciare și externe nefinanciare, utilizând datele din
sondaj colectate pentru Moers, (2006) studiul efectelor proprietăților de măsurare asupra alegerilor de
măsurare a performanței în 105 unități aparținând șase companii olandeze . Sondajul Moers definește
măsurile financiare ca măsuri financiare agregate "tradiționale" (de exemplu, ROA sau venitul net), măsuri
interne nefinanciare ca fiind cele direct legate de performanța sarcinilor (de exemplu, productivitatea sau
implementarea proiectelor) și măsurile nefinanciare externe piața (de exemplu, satisfacția clienților, cota
de piață sau creșterea pieței). Trei proprietăți de măsurare (sensibilitate, precizie și verificabilitate) sunt
evaluate pentru fiecare dintre aceste categorii. Aceste proprietăți se referă la măsura în care măsurile de
performanță din fiecare categorie sunt influențate de:
1.
acțiunile managerilor;
2.
factori în afara controlului managerilor; și
3.
procesul de măsurare în sine.
////////////////
Așa cum a fost discutată de Moers (2006), teoria principal-agent sugerează că diferențele în aceste
proprietăți de măsurare ar trebui să influențeze ponderile plasate pe diferite măsuri de performanță.
Corelațiile din tabelul 1 indică faptul că, în acest context, proprietățile de măsurare ale măsurilor externe
nefinanciare sunt mai strâns legate de proprietățile de măsurare ale măsurilor financiare decât cele ale
măsurilor interne nefinanciare. De exemplu, corelația dintre sensibilitățile măsurilor financiare și externe
nefinanciare este 0,373 (p <0,01), dar corelația dintre sensibilitățile măsurilor nefinanciare interne și
externe este de numai 0,246 (p <0,05). În plus, unele dintre proprietățile de măsurare nu sunt corelate
semnificativ între cele două categorii nefinanciare într-o serie de comparații individuale (de exemplu, între
sensibilitatea într-o categorie nefinanciară și precizie în cealaltă), dar sunt corelate semnificativ într-o
anumită categorie de măsuri (de exemplu, între sensibilitatea și precizia măsurilor externe nefinanciare). În
consecință, dacă categoriile de măsurători nefinanciare interne și externe sunt concentrate într-o singură
construcție, inferențele statistice rezultate pot fi părtinitoare.
Beneficiile unor tipuri specifice de măsuri nefinanciare pot de asemenea să difere în funcție de obiectivele
de măsurare ale organizației. De exemplu, majoritatea studiilor de compensare presupun că scopul
principal al acestor sisteme este îmbunătățirea stimulentelor pentru ca angajații să întreprindă acțiunile
dorite de proprietarii firmei. Această ipoteză este compatibilă cu modelele de agenție, dar ignoră și alte
obiective potențiale, cum ar fi utilizarea evaluărilor de performanță pentru dezvoltarea carierei sau
utilizarea planurilor de compensare pentru a încuraja munca în echipă, a acorda bonusuri mai strânse la
capacitatea firmei de a plăti, să îmbunătățească capacitatea firmei de a atrage și de a-și păstra angajații
cheie.
Modelul Agenției Prendergast (1999) demonstrează că aceste obiective alternative au implicații majore în
elaborarea planurilor de măsurare a performanței și de compensare. În concordanță cu această previziune,
studiul lui Ittner & Larcker (2001) privind planurile de stimulare a lucrătorilor constată că măsurile de
performanță din aceste planuri vor fi influențate în mod semnificativ de obiectivele planurilor. Folosind
principal al acestor sisteme este îmbunătățirea stimulentelor pentru ca angajații să întreprindă acțiunile
dorite de proprietarii firmei. Această ipoteză este compatibilă cu modelele de agenție, dar ignoră și alte
obiective potențiale, cum ar fi utilizarea evaluărilor de performanță pentru dezvoltarea carierei sau
utilizarea planurilor de compensare pentru a încuraja munca în echipă, a acorda bonusuri mai strânse la
capacitatea firmei de a plăti, să îmbunătățească capacitatea firmei de a atrage și de a-și păstra angajații
cheie.
Modelul Agenției Prendergast (1999) demonstrează că aceste obiective alternative au implicații majore în
elaborarea planurilor de măsurare a performanței și de compensare. În concordanță cu această previziune,
studiul lui Ittner & Larcker (2001) privind planurile de stimulare a lucrătorilor constată că măsurile de
performanță din aceste planuri vor fi influențate în mod semnificativ de obiectivele planurilor. Folosind
analiza cluster, ei identifică trei configurații ale opțiunilor de măsurare:
1.
planurile bazate pe profit concentrate aproape exclusiv pe profiturile contabile;
2.
planurile s-au axat pe o combinație de măsuri financiare și nefinanciare la nivel de unitate sau de
întreprindere, cum ar fi costul, volumul și calitatea;
3.
planurile se axează pe măsuri non-financiare legate de lucrători sau comportamentale, cum ar fi siguranța,
prezența și productivitatea.
În multe cazuri, influența obiectivelor planului asupra clusterului planului diferă de obiectivele care
influențează utilizarea măsurilor financiare agregate față de cele nefinanciare. În plus, factorii care
influențează alegerea anumitor tipuri de măsuri în cadrul clusterelor individuale (de exemplu, controlul
costurilor, volumul și calitatea în cadrul grupului de unități de afaceri) variază, cu scopul de a lega mai bine
bonusurile de capacitatea firmei de a plăti, pozitiv asociate cu utilizarea profitului, controlul costurilor,
măsuri de volum și calitate și asociate negativ cu măsurile de productivitate și siguranță; obiective de
schimbare organizațională asociate în mod pozitiv cu costurile, calitatea, productivitatea și măsurile de
siguranță, dar asociate negativ cu participarea; și obiectivele de creștere a forței de muncă asociate pozitiv
cu măsurile de participare, dar asociate negativ cu costurile, calitatea, productivitatea și măsurile de
siguranță.
Analiza lui Campbell (2007) a managerilor de magazine dintr-un lanț de produse alimentare rapidă adaugă
faptul că măsurile nefinanciare joacă un rol mai important în deciziile de promovare (sursa principală de
majorări salariale semnificative pentru majoritatea managerilor de mijloc) pe site-ul său de cercetare,
determinând bonusuri în postul curent al managerului. Rezultatele Campbell sugerează din nou că o
întrebare generală privind utilizarea măsurilor nefinanciare pentru evaluarea performanței manageriale
este probabil incompletă și subliniază necesitatea ca cercetătorii să fie foarte specifici atunci când
articulează contextul decizional al studiului pentru a cerceta participanții și cititorii, problemă relativ
îngustă, cum ar fi compensarea și evaluarea performanței.
Studiile empirice motivate de teoriile economice și de contingență ignoră de obicei influențele

organizaționale și psihologice asupra alegerii și utilizării măsurilor de performanță. În schimb, revizuirea
interdisciplinară a literaturii de evaluare a performanței de către Wagoner et al. (1999) arată că
organizațiile sunt "arene politice" în care circumscripțiile divergente încearcă să instituționalizeze criteriile
de performanță care le servesc interesele. Conflictele potențiale care apar ca diverse circumscripții și
grupurile de părți interesate încearcă să promoveze măsuri de performanță auto-interesate sunt rezolvate
prin utilizarea puterii și negocierea. Revizuirea lor sugerează că politica internă și participarea diferitelor
grupuri de părți interesate în proiectarea planurilor de stimulare pot influența măsurile de performanță
incluse în plan, independent de capacitatea măsurilor de a motiva sau evalua performanța lucrătorilor.
Experimentele (de exemplu, Lipe & Salterio, 2000) și cercetarea arhivistică (de exemplu, Ittner, Larcker, &
Meyer, 2003, Ittner, Larcker și Randall 2003) arată că influențele psihologice pot influența, de asemenea,
tipuri de măsuri financiare și nefinanciare și au început să identifice diferite mecanisme care par să reducă
aceste prejudecăți (de exemplu, Banker et al., 2004, Oz și alții, 2007). Numai atunci când studiile empirice
încep să evalueze aceste multiple perspective și mecanisme, vom înțelege pe deplin factorii determinanți
ai selecției și utilizării măsurilor de performanță.
În cele din urmă, trebuie acordată o atenție sporită utilizării măsurilor nefinanciare în alte scopuri decât
evaluarea performanței manageriale și compensarea, cum ar fi justificarea capitalului, deciziile de
îmbunătățire operațională și inițiativele de schimbare culturală sau strategică. Ittner & Larcker (2003) oferă
dovezi că importanța măsurilor de performanță nefinanciară pentru un scop deseori diferă de importanța
lor pentru altul. Studiile viitoare pot examina factorii care influențează utilizarea măsurilor nefinanciare în
aceste alte scopuri, precum și acelea care influențează coerența (sau lipsa de coerență) a utilizării
măsurilor nefinanciare în diferite scopuri.5
3. Implicațiile de performanță ale măsurilor nefinanciare
Un al treilea flux de cercetare major în literatura de măsurare nefinanciară analizează dacă utilizarea
acestor măsuri (sau cadrele de măsurare a performanței, cum ar fi tabloul de bord echilibrat, care
subliniază utilizarea acestora) este asociat cu satisfacția sistemului de măsurare sau performanța
În cele din urmă, trebuie acordată o atenție sporită utilizării măsurilor nefinanciare în alte scopuri decât
evaluarea performanței manageriale și compensarea, cum ar fi justificarea capitalului, deciziile de
îmbunătățire operațională și inițiativele de schimbare culturală sau strategică. Ittner & Larcker (2003) oferă
dovezi că importanța măsurilor de performanță nefinanciară pentru un scop deseori diferă de importanța
lor pentru altul. Studiile viitoare pot examina factorii care influențează utilizarea măsurilor nefinanciare în
aceste alte scopuri, precum și acelea care influențează coerența (sau lipsa de coerență) a utilizării
măsurilor nefinanciare în diferite scopuri.5
3. Implicațiile de performanță ale măsurilor nefinanciare
Un al treilea flux de cercetare major în literatura de măsurare nefinanciară analizează dacă utilizarea
acestor măsuri (sau cadrele de măsurare a performanței, cum ar fi tabloul de bord echilibrat, care
subliniază utilizarea acestora) este asociat cu satisfacția sistemului de măsurare sau performanța
organizațională. Aceste studii au două forme generale:
1.
eșantioane mari, studii transversale care investighează dacă întreprinderile care utilizează în mai mare
măsură măsurile nefinanciare pentru luarea deciziilor sau compensarea sunt asociate cu o satisfacție mai
mare sau cu o performanță organizațională percepută sau cu contabilitate și cu returnări reale;
2.
cvasi-experimentale, la nivel de companie, analizând dacă performanța contabilă sa îmbunătățit după
adoptarea sistemelor de măsurare, cu accent mai mare pe măsurile nefinanciare.
Studiile transversale examinează dacă firmele care utilizează mai mult sau mai adecvat măsurile
nefinanciare sau tehnicile de măsurare, cum ar fi tabloul de bord echilibrat, obțin performanțe mai
ridicate. Două alegeri de design de cercetare sunt extrem de importante în această literatură:
1.
metoda utilizată pentru evaluarea utilizării măsurilor nefinanciare;
2.
utilizarea unor variabile ale rezultatelor perceptuale sau reale.
Ittner, Larcker și Meyer (2003), Ittner, Larcker și Randall (2003) discută trei abordări primare pentru
evaluarea utilizării măsurilor nefinanciare în studiile transversale. Abordarea cea mai simplă evaluează
diversitatea tipurilor de măsuri financiare și nefinanciare utilizate de organizație (adică sunt utilizate mai
multe măsuri non-financiare comparativ cu cele financiare sau mai multe categorii de măsuri
nefinanciare), fără informații privind importanța relativă a diferitelor măsuri. O a doua abordare analizează
importanța sau ponderile relative pe diferitele măsuri. Abordarea cea mai sofisticată se bazează pe teoriile
contingenței și ale agențiilor pentru a evalua "potrivirea" sau "potrivirea" între utilizarea de către
organizație a măsurilor nefinanciare și strategia sa, factorii de valoare și mediul competitiv.
Studiile transversale pot evalua performanța utilizând măsuri perceptive (cum ar fi satisfacția cu sistemul
de măsurare sau performanța organizațională percepută în raport cu obiectivele interne sau concurenții)
sau utilizând performanțele reale ale contabilității sau pieței bursiere (fie auto-raportate de către
respondenți sau din surse publice) . Studiile cvasi-experimentale specifice computerizate, pe de altă parte,
compară performanța contabilă reală înainte și după punerea în aplicare a măsurilor de performanță
nefinanciară, cu un eșantion de non-adoptatori adesea folosit pentru a controla tendințele din serii de
timp și alți factori comuni care, influențează performanța în toate unitățile, dar nu au legătură cu noile
măsuri.
Concluziile studiilor de către Franco & Bourne (2004) și Ittner (2008) indică faptul că majoritatea studiilor
de performanță publicate afișează asocieri pozitive semnificative între utilizarea măsurilor nefinanciare și
satisfacția sistemului de măsurare sau performanța organizațională, în special atunci când accentul pus pe
măsurile nefinanciare este aliniat cu sursele organizației de avantaj competitiv. Dar cele două revizuiri
indică, de asemenea, că puterea acestor asociații scade, pe măsură ce sofisticarea analizelor crește,
subliniind importanța alegerii designului de cercetare atunci când se evaluează beneficiile de performanță
din măsurile de performanță nefinanciară. Marea majoritate a studiilor transversale care utilizează
satisfacția sau performanța percepută ca variabile de rezultate raportează asociații pozitive semnificative,
dar rezultatele sunt amestecate în studiile transversale atunci când performanța economică reală este
utilizată pentru a evalua efectele de performanță (în special în ceea ce privește utilizarea indicatorilor
echilibrați). Rezultatele sunt mai mult amestecate în numărul mic de studii de performanță cvasi-
experimentale, la nivel de companie (de exemplu, Banker et al., 2000, Davis & Albright, 2004, Neely, 2007,
Griffith & Neely, 2007).
Rezultatele mai slabe ale studiilor folosind modele mai sofisticate de cercetare ridică întrebări importante
cu privire la avantajele și dezavantajele acestor diferite modele. Studiile transversale care utilizează măsuri
de rezultat perceptual au avantajul de a permite cercetătorului să evalueze efectele de performanță
economică în locații în care măsurile privind rezultatele efective nu sunt accesibile (datorită lipsei de date
disponibile publicului sau a reticenței respondenților din sondaj sau a incapacității de a furniza rezultate
reale rezultatele) și în care îmbunătățirile în performanța nefinanciară produc doar câștiguri de
performanță economică cu un anumit decalaj.
Cu toate acestea, măsurile cu rezultate perceptuale au o serie de limitări. În primul rând, având un singur
Griffith & Neely, 2007).
Rezultatele mai slabe ale studiilor folosind modele mai sofisticate de cercetare ridică întrebări importante
cu privire la avantajele și dezavantajele acestor diferite modele. Studiile transversale care utilizează măsuri
de rezultat perceptual au avantajul de a permite cercetătorului să evalueze efectele de performanță
economică în locații în care măsurile privind rezultatele efective nu sunt accesibile (datorită lipsei de date
disponibile publicului sau a reticenței respondenților din sondaj sau a incapacității de a furniza rezultate
reale rezultatele) și în care îmbunătățirile în performanța nefinanciară produc doar câștiguri de
performanță economică cu un anumit decalaj.
Cu toate acestea, măsurile cu rezultate perceptuale au o serie de limitări. În primul rând, având un singur
răspuns al respondenților la întrebări legate de caracteristicile și rezultatele sistemelor de măsurare a
performanței (cum este cazul în general) poate duce la aplatizări comune ale metodelor care cresc
probabilitatea obținerii unei asocieri pozitive semnificative (Podakoff et al., 2003) . În al doilea rând,
sondajele solicită frecvent ca respondenții să evalueze performanța față de competitori sau așteptările
interne pe o scară cum ar fi 1 = "semnificativ mai jos" până la 5 = "semnificativ mai sus", dar diferențele în
alegerea colegilor concurenți, obiectivele interne sau interpretarea "Semnificativă" poate duce la
răspunsuri substanțial diferite. În al treilea rând, măsurile de rezultat se referă adesea la performanța
generală nespecificată sau se bazează pe performanța agregată pe mai multe dimensiuni financiare și
nefinanciare (cu ponderile relative pe diferite categorii de măsuri financiare și nefinanciare variind în
funcție de percepția respondenților cu privire la ponderea sau importanța lor relativă , care de multe ori
diferă în funcție de studii). Cu toate acestea, cercetarea indică faptul că îmbunătățirile dimensiunilor de
performanță nefinanciară nu se traduc întotdeauna în rezultate economice îmbunătățite (de exemplu,
Ittner & Larcker, 2005). În consecință, performanța nefinanciară percepută mai mult nu înseamnă neapărat
că aceste îmbunătățiri vor conduce la o performanță economică reală mai mare.
Studiile transversale care folosesc contabilitatea reală sau performanța pieței bursiere ca variabile de
rezultat depășesc posibilele prejudecăți ale metodelor comune, iar măsurile rezultate pot fi mai verificabile
și mai strâns legate de randamentele economice care sunt obiectivele finale ale majorității inițiativelor de
măsurare a performanței. Cu toate acestea, utilizarea măsurilor rezultatelor financiare efective nu poate
determina îmbunătățiri intermediare ale dimensiunilor de performanță nefinanciară care nu au dat încă
îmbunătățiri financiare și (în cazul datelor de performanță disponibile publicului) ar putea să nu prezinte o
corespondență directă între unitățile de analiză utilizate pentru (de exemplu, participanții la sondaj pot
răspunde cu privire la unitățile lor de afaceri, dar datele de performanță disponibile publicului pot fi
disponibile numai la nivelul firmei).
Indiferent de utilizarea variabilelor rezultate perceptuale sau reale, studiile de performanță transversală se
confruntă cu problema evaluării practicilor complexe de măsurare a performanței, utilizând anchete sau
dezvăluiri publice, fără posibilitatea de a evalua în mod direct aceste practici de măsurare. După cum sa
discutat anterior, opțiunile de măsurare includ nu numai utilizarea agregată a măsurilor financiare sau
nefinanciare și importanța relativă a acestora, dar și tipurile specifice de măsuri sau tehnici utilizate pentru
măsurarea dimensiunilor performanței nefinanciare (de exemplu, măsuri de client sau angajat, măsuri
bazate pe răspunsuri la sondaj , numărări, procente sau măsuri bazate pe timp, măsuri cantitative sau
calitative, măsuri relative sau absolute etc.).
Un exemplu simplu al problemelor de interpretare care pot apărea atunci când nu sunt luate în
considerare diferențele mai fine în practicile de măsurare este prezentat în Tabelul 2. Tabelul raportează
regresiile satisfacției sistemului de măsurare (obținut dintr-un studiu al unui eșantion diversificat de firme
din SUA pe care l-am efectuat cu PricewaterhouseCoopers) pe trei seturi de variabile care sunt folosite în
mod obișnuit pentru captarea practicilor de măsurare. Primul model regresează satisfacția sistemului de
măsurare cu privire la utilizarea măsurilor contabile pe termen scurt și o măsură agregată a utilizării
măsurătorilor nefinanciare (evaluată utilizând importanța egală a ponderii plasată pe șapte categorii de
măsuri nefinanciare). Cel de-al doilea model regăsește satisfacția privind variabilele de utilizare a
contabilității și variabilele de utilizare individuale pentru cele șapte categorii de măsurători nefinanciare. Al
treilea model înlocuiește variabilele de măsurare a performanței nefinanciare cu o variabilă indicator
pentru utilizarea unei bilanțuri echilibrate. Pentru a controla alți factori potențiali ai satisfacției sistemului
de măsurare, fiecare model include, de asemenea, variabile pentru măsura în care firma a dezvoltat
modele de afaceri cauzale și a testat legăturile ipotetice din modelele de afaceri.
///////////////////////////////////////////////////////
Atunci când în modele sunt incluse o măsură agregată pentru utilizarea măsurilor nefinanciare sau un
indicator pentru utilizarea raportată a unui tabel de bilanț echilibrat, coeficienții măsurilor de bilanț
agregat și echilibrat sunt pozitivi și semnificativi, sugerând că aceste practici îmbunătățesc satisfacția
sistemului de măsurare. Cu toate acestea, atunci când variabilele separate pentru utilizarea celor șapte
categorii individuale de măsurare nefinanciară sunt incluse în model, R2 ajustat crește și numai utilizarea
măsurilor clientului este semnificativă din punct de vedere statistic, ceea ce sugerează că este vorba mai
degrabă de utilizarea unor măsuri de client decât de utilizarea alte tipuri de măsuri nefinanciare, măsuri
nefinanciare în general sau o bilanț echilibrat care determină satisfacerea sistemului de măsurare. Mai
mult decât atât, utilizarea modelelor de afaceri nu mai este semnificativă atunci când categoriile
individuale sunt incluse în modelul 6
În timp ce aceste teste simple sunt clar deschise criticii, ele subliniază necesitatea de a depăși proxy-urile
agregate pentru practicile de măsurare în testele de performanță. În plus, alte practici de măsurare, cum ar
agregat și echilibrat sunt pozitivi și semnificativi, sugerând că aceste practici îmbunătățesc satisfacția
sistemului de măsurare. Cu toate acestea, atunci când variabilele separate pentru utilizarea celor șapte
categorii individuale de măsurare nefinanciară sunt incluse în model, R2 ajustat crește și numai utilizarea
măsurilor clientului este semnificativă din punct de vedere statistic, ceea ce sugerează că este vorba mai
degrabă de utilizarea unor măsuri de client decât de utilizarea alte tipuri de măsuri nefinanciare, măsuri
nefinanciare în general sau o bilanț echilibrat care determină satisfacerea sistemului de măsurare. Mai
mult decât atât, utilizarea modelelor de afaceri nu mai este semnificativă atunci când categoriile
individuale sunt incluse în modelul 6
În timp ce aceste teste simple sunt clar deschise criticii, ele subliniază necesitatea de a depăși proxy-urile
agregate pentru practicile de măsurare în testele de performanță. În plus, alte practici de măsurare, cum ar
fi obiectivele stabilite pentru măsuri, utilizarea modelelor de afaceri cauzale pentru alegerea și validarea
măsurilor, factori precum nivelul de salarizare la risc și prezența obstacolelor de performanță sau a
plafoanelor de plată în studiile de compensare, celelalte sisteme de management de management utilizate
de organizație, precum și alte schimbări organizaționale și strategice care sunt implementate în același
timp cu sistemul de măsurare, sunt susceptibile de a avea efecte semnificative asupra consecințelor
performanțelor diferitelor practici de măsurare.7 Aceste distincții în măsurare practicile (fie individual, fie
interacțiunea ca elemente ale unui sistem integrat de măsurare) trebuie să fie incluse în testele de
performanță dacă înțelegerea implicațiilor de performanță ale măsurilor de performanță nefinanciară
trebuie să fie completă.
Este posibil să existe și întârzieri potențiale între implementarea sistemului de măsurare și orice efecte de
performanță rezultate. În consecință, poate fi dificil pentru testele transversale să se identifice beneficiile
rezultate din măsurile nefinanciare, dacă cercetătorii nu știu cât timp a existat sistemul de măsurare și /
sau decalajul dintre îmbunătățirea performanțelor nefinanciare și orice consecințe economice (în special în
diverse eșantioane în care aceste întârzieri pot varia semnificativ). Cel puțin, cercetătorii ar trebui să
încerce să stabilească cât timp au fost luate măsurile actuale de performanță și să includă aceste informații
în testele lor de performanță.
O alternativă la utilizarea modelelor mari de cercetare transversală a eșantionului este utilizarea de studii
cvasi-experimentale utilizând date de date specifice seriei de date. În aceste studii, performanța este
comparată înainte și după punerea în aplicare a măsurilor nefinanciare, cu un eșantion de non-adoptori
frecvent utilizați pentru a controla în continuare tendințele din seria de timp și alți factori comuni care
influențează performanța atât în unitățile care adoptă, cât și în cele neacceptoare, nu au legătură cu noile
sisteme.
Deși eșantioane mici, studii cvasi-experimentale care utilizează date dintr-o singură companie, nu se pot
generaliza la mostre mai largi, ele oferă unele dintre cele mai puternice teste ale beneficiilor revendicate
din măsurarea performanței nefinanciare. Această putere provine din capacitatea cercetătorului de a
determina data efectivă a implementării și de a controla mulți factori potențiali de confuzie prin
compararea performanțelor înainte și după implementare. Chiar și o putere mai mare este atinsă atunci
când un eșantion de non-adopters din aceeași companie este folosit pentru a controla tendințele din serii
de timp și alți factori care nu au legătură cu noile sisteme. Banker și colab. (2000), de exemplu, să
examineze punerea în aplicare a unui sistem de stimulente care să conțină măsuri nefinanciare într-un lanț
hotelier. Autorii folosesc francizați ai lanțului hotelier (care nu au implementat noul sistem) pentru a
controla alți factori care ar putea afecta toți membrii lanțului (de exemplu, campanii publicitare). În mod
similar, Griffith & Neely (2007) utilizează un eșantion corespunzător de sucursale aparținând două divizii
ale unui distribuitor de încălzire și de instalații sanitare, o divizie adoptatoare, iar celălalt un non-adoptiv al
unui plan de stimulare echilibrat. Utilizarea testelor înainte și după punerea în aplicare și a eșantioanelor
potrivite de non-adopters oferă teste mult mai puternice de cauzalitate și controale mai bune pentru
factorii de confuzie decât sunt în general disponibili în studiile transversale.
Eșantioanele mici de performanță, de asemenea, permit cercetătorilor să determine practicile specifice de
măsurare adoptate (adică măsuri, ponderi, ținte, utilizări etc.) și alte practici organizaționale și schimbări în
jurul implementării. Cunoașterea intimă a practicilor de măsurare și alte aspecte organizaționale
disponibile din studiile cvasi-experimentale ale unei singure firme permit cercetătorilor să includă aceste
cunoștințe în modelele statistice și interpretarea rezultatelor statistice. De exemplu, noul plan de
stimulente din site-ul de cercetare al lui Banker et al. (2000) a inclus o majorare a salariului variabil,
precum și introducerea unor măsuri nefinanciare, iar autorii sunt atenți să nu atribuie efectele observate
ale performanței din noul plan numai măsurile nefinanciare. Această distincție nu ar fi făcută într-un studiu
transversal care să abordeze doar tipurile de măsuri utilizate de organizație.
Cercetătorii care efectuează teste de performanță trebuie să cântărească avantajele și dezavantajele

diferitelor modele de cercetare și să încerce să minimizeze limitările în designul ales. În ceea ce privește
studiile transversale, considerăm că progresele înregistrate în studiile de performanță nefinanciare
necesită ca cercetătorii să pună mai mult accentul pe variabilele rezultatelor (atât financiare, cât și
nefinanciare, precum și alte măsuri obiective, cum ar fi terminarea sistemului datorită rezultatelor slabe)
cu evaluarea sistemică sau subiectivă a succesului sistemului sau organizațional. În plus, utilizarea sporită a
unor măsuri mai obiective privind practicile de măsurare a performanței (de exemplu, numărul efectiv de
măsuri sau ponderile lor în contractele de stimulare, mai degrabă decât evaluările subiective ale utilizării
acestora pe scări Likert) poate spori credibilitatea testelor de performanță. În cele din urmă, încurajăm
utilizarea unor studii de performanță cu eșantioane mici, care includ atât analize cantitative, cât și
calitative. Deși aceste studii pot să nu prezinte generalizabilitatea unor studii transversale mari ale
diferitelor modele de cercetare și să încerce să minimizeze limitările în designul ales. În ceea ce privește
studiile transversale, considerăm că progresele înregistrate în studiile de performanță nefinanciare
necesită ca cercetătorii să pună mai mult accentul pe variabilele rezultatelor (atât financiare, cât și
nefinanciare, precum și alte măsuri obiective, cum ar fi terminarea sistemului datorită rezultatelor slabe)
cu evaluarea sistemică sau subiectivă a succesului sistemului sau organizațional. În plus, utilizarea sporită a
unor măsuri mai obiective privind practicile de măsurare a performanței (de exemplu, numărul efectiv de
măsuri sau ponderile lor în contractele de stimulare, mai degrabă decât evaluările subiective ale utilizării
acestora pe scări Likert) poate spori credibilitatea testelor de performanță. În cele din urmă, încurajăm
utilizarea unor studii de performanță cu eșantioane mici, care includ atât analize cantitative, cât și
calitative. Deși aceste studii pot să nu prezinte generalizabilitatea unor studii transversale mari ale
eșantionului, ele oferă, în general, un mecanism mai bun pentru obținerea cunoștințelor detaliate despre
efectele de performanță și determinanții acestora, care sunt esențiali pentru extinderea înțelegerii noastre
asupra practicilor de măsurare și a rezultatelor.
4. Subiecte de cercetare emergente
Avansurile în subiectele tradiționale discutate mai sus nu sunt singurele mijloace pentru extinderea
limitelor cercetării privind măsurarea performanțelor nefinanciare. În această secțiune discutăm patru
teme emergente care oferă oportunități semnificative pentru cercetarea viitoare: aspectele dinamice ale
măsurării performanței; măsuri nefinanciare și gestionarea riscurilor; rolul măsurilor nefinanciare în
guvernanța corporativă; și interacțiunea dintre utilizarea de măsuri nefinanciare pentru scopuri interne și
externe.
4.1. Aspecte dinamice ale măsurării performanței

O problemă cu implicații majore pentru înțelegerea opțiunilor și măsurătorilor de măsurare a performanței
este natura evolutivă a practicilor de măsurare a performanței. Studiile empirice indică faptul că firmele fac
adesea schimbări semnificative în ceea ce privește numărul, tipurile și ponderile relative ale măsurilor
nefinanciare în perioade destul de scurte. HassabElnaby și colab. (2005), de exemplu, constată că 31,8%
din firmele americane care utilizează măsuri nefinanciare pentru compensații executive au scăzut aceste
măsuri în termen de doi ani. Analizele lor cantitative și calitative identifică o varietate de explicații pentru
abandon, incluzând randamentele financiare slabe pe termen scurt, lipsa "potrivirii" între măsurile și
caracteristicile organizației, schimbările CEO-ului și schimbările în reglementare. Ittner, Larcker, & Meyer
(2003), Ittner, Larcker, & Randall (2003) descrie modul în care o firmă de servicii financiare a făcut
schimbări semnificative în planul său de ramură de manager bonus de peste cinci ani, cu planul inițial pe
bază de formulă ce în ce mai complexă ca și organizația a încercat să împiedice jocurile și a fost ulterior
înlocuită de un plan subiectiv care a cunoscut o evoluție continuă în ceea ce privește ponderile plasate pe
diferite măsuri financiare și nefinanciare. Bol & Moers (2006) documentează o evoluție continuă a
măsurătorilor nefinanciare în altă bancă. Studiul Malina & Selto (2004) al unui sistem de măsurare al
distribuitorilor producătorului analizează factorii care influențează modificările extinse ale măsurilor de
performanță și ale greutăților pe o perioadă de patru ani.
Rapid schimbarea sistemelor de măsurare a performanței oferă atât provocări, cât și oportunități pentru
cercetători. Pe de o parte, evaluarea implicațiilor de performanță ale măsurilor nefinanciare devine dificilă.
În cazul în care măsurile de performanță și greutățile se schimbă rapid, este dificil să se determine măsurile
și greutățile de performanță adecvate pentru a fi utilizate în studiu, deoarece răspunsurile la sondaj sau
datele de arhivare pentru o perioadă dată ar putea să nu se aplice în perioada următoare. Acest lucru este
deosebit de problematic dacă (după cum este posibil) există un decalaj între implementarea unui sistem și
schimbările ulterioare de performanță.
Pe de altă parte, evoluția rapidă și continuă în măsurarea performanțelor nefinanciare oferă un cadru
interesant pentru a examina influența factorilor economici, comportamentali și politici asupra alegerilor de
măsurare. O serie de teorii, de exemplu, sugerează că evoluția măsurilor de performanță este o funcție a
cunoștințelor și a învățării organizaționale. Dye (2004), de exemplu, dezvoltă un model de agent principal
în care managerii trebuie să aleagă un sistem de măsurare a performanței și acțiuni strategice atunci când
șoferii firmelor de profit sunt nesigur. Rezultatele sale indică faptul că sistemul preferat de măsurare a
performanței firmei este probabil să se schimbe în timp, experimentarea conducând managementul
pentru a-și revizui priorii cu privire la ceea ce conduce valoarea. Această constatare este în concordanță cu
afirmațiile din literatura de măsurare a performanței că "buclele de feedback", "învățarea cu dublă buclă"
și "analiza strategică a datelor" sunt componente critice în utilizarea eficientă și evoluția sistemelor de
măsurare strategică (Kaplan & Norton, 1996; Ittner Și Larcker, 2005).
Cercetătorii în managementul operațiilor (de exemplu, Hayes et al., 1988; Carnegie Mellon, 1994; Ittner et
al., 2001) susțin că alegerile de măsurare a performanței sunt o funcție a cunoștințelor și capabilităților
organizației. Procesul de învățare începe prin identificarea necesității unor îmbunătățiri specifice. Pe
măsură ce procesul avansează, nivelul informațiilor solicitate devine progresiv mai mare pe măsură ce se
fac încercări de caracterizare a procesului, descoperirea surselor de variație normală și anormală și
înțelegerea modului în care variabilele diferite și interacțiunile acestora afectează performanța. În primele
etape ale cunoașterii procesului, măsurile de performanță operațională variază de la inexistent la
aleatoriu. Odată cu creșterea cunoștințelor, măsurile se schimbă de la simple metrici de linii de fund la
familii de valori. Numai la niveluri foarte ridicate de cunoaștere și capacitate sunt metrici rafinate și
interdependente solicitate de către avocații modelării cauzale implementate.
Courty & Marschke (2004) examinează un alt atribut al învățării pe alegerile de măsurare. Ei dezvoltă un
model de agenție evolutivă a modului în care organizațiile gestionează măsurile de performanță, deoarece
cunoașterea răspunsurilor disfuncționale și neintenționate (sau jocurilor) este dezvăluită de-a lungul
măsură ce procesul avansează, nivelul informațiilor solicitate devine progresiv mai mare pe măsură ce se
fac încercări de caracterizare a procesului, descoperirea surselor de variație normală și anormală și
înțelegerea modului în care variabilele diferite și interacțiunile acestora afectează performanța. În primele
etape ale cunoașterii procesului, măsurile de performanță operațională variază de la inexistent la
aleatoriu. Odată cu creșterea cunoștințelor, măsurile se schimbă de la simple metrici de linii de fund la
familii de valori. Numai la niveluri foarte ridicate de cunoaștere și capacitate sunt metrici rafinate și
interdependente solicitate de către avocații modelării cauzale implementate.
Courty & Marschke (2004) examinează un alt atribut al învățării pe alegerile de măsurare. Ei dezvoltă un
model de agenție evolutivă a modului în care organizațiile gestionează măsurile de performanță, deoarece
cunoașterea răspunsurilor disfuncționale și neintenționate (sau jocurilor) este dezvăluită de-a lungul
timpului. Modelul acestora indică faptul că selectarea măsurilor bazate pe corelația acestora cu obiectivele
firmei va fi eronată atunci când jocurile joacă un rol important și că alegerea măsurilor de performanță
trebuie să fie experimentală și dinamică în aceste setări.
Meyer & Gupta (1994), la rândul său, consideră că măsurile "se scurge" de-a lungul timpului, deoarece
acțiunile manageriale determină varianța măsurilor de micșorare, reducând capacitatea măsurilor de a
discrimina performanțele bune de la cele rele. Drept urmare, autorii susțin că apar noi măsuri care sunt
ortogonale măsurilor existente.
Spre deosebire de teoriile de învățare ale evoluției măsurilor de performanță, revizuirea lui Wagoner et al.
(1999) sugerează că problemele interne ale politicii și puterii pot influența, de asemenea, schimbările de
măsurare. În concordanță cu acest argument, cercetările de teren ale lui Ittner & Larcker (2003) constată
că numărul măsurilor de performanță crește adesea dramatic în timp, în timp ce managerii interesați
încearcă să includă măsurile incluse în bilanțuri echilibrate pentru a spori vizibilitatea operațiunilor lor
înșiși).
Toate aceste teorii sunt susceptibile de a se menține într-o oarecare măsură. Cercetătorii pot încerca să
discearnă importanța relativă a acestor explicații în diferitele setări, influența lor asupra măsurilor și
practicilor specifice utilizate în timp și asupra implicațiilor de performanță ale diferitelor modele dinamice.
4.2. Măsuri nefinanciare și managementul riscului
Crizele recente, scandalurile și cerințele de reglementare, cum ar fi Legea Sarbanes-Oxley din SUA și
cerințele Basel II pentru firmele de servicii financiare, au pus în prim-plan problema gestionării și măsurării
riscurilor. Comitetul organizațiilor sponsorizate din cadrul Comisiei de treadway (COSO, 2004) definește
riscul ca fiind posibilitatea ca un eveniment să aibă loc și să afecteze în mod negativ atingerea obiectivelor
și gestionarea riscului întreprinderii (ERM) ca proces aplicat pentru stabilirea strategiei și pentru întreaga
organizație pentru a identifica eventualele evenimente de risc, pentru a gestiona riscurile din apetitul de
risc al organizației și pentru a oferi o asigurare rezonabilă cu privire la realizarea obiectivelor organizației.
Cadrul ERM al COSO constă în opt componente interdependente: mediul intern al entităților în ceea ce
privește riscul; stabilirea obiectivelor; identificarea evenimentului; evaluare a riscurilor; răspunsul la risc;
activități de control; informatie si comunicare; și monitorizarea. Literatura de management al riscurilor
susține că măsurile nefinanciare pot juca roluri importante în mai multe din aceste categorii. De exemplu,
în timpul identificării evenimentului, analiza măsurilor interne și externe poate ajuta organizația să
identifice riscurile actuale și viitoare, precum și valoarea pragului fiecărui eveniment pentru declanșarea
acțiunii de gestionare. Identificarea și raportarea "indicatorilor cheie de risc" nefinanciari (KRI) și
dezvoltarea de modele care leagă acești indicatori la evenimentele cu pierderi anticipate pot oferi
informații de conducere pentru scopurile comunicării, controlului și monitorizării.
Două provocări majore cu care se confruntă utilizarea măsurilor de risc nefinanciar sunt selectarea
indicatorilor KRI care predică problemele de risc și estimarea relațiilor dintre aceste măsuri și modelul
pierderilor financiare (Taylor & Davies, 2003). Acest lucru este valabil mai ales pentru evenimentele rare
(cum ar fi cazurile majore de fraudă în bănci) pe care firmele ar putea să nu le fi experimentat în trecut.
Pentru a ajuta la modelarea repartizării probabilităților unor evenimente și pierderi de risc rare, unele
companii se bazează pe date externe furnizate de terți, cum ar fi FitchRisk, iar altele încep să
împărtășească date despre evenimente rare. Cercetătorii pot sprijini aceste eforturi prin estimarea
relațiilor dintre KPI-urile non-financiare, evenimentele reale și pierderile financiare generate de aceste
evenimente.
Un alt subiect potențial este examinarea modului în care cerințele de reglementare, structura
organizatorică și de guvernanță, riscurile cu care se confruntă organizația, apetitul pentru risc și procesul
global de gestionare a riscului întreprinderilor influențează tipurile și utilizările măsurilor de risc și impactul
acestor alegeri asupra atenuării riscurilor.
Interacțiunea dintre măsurarea riscurilor și alte practici de măsurare a performanței poate fi, de
asemenea, importantă. Un sondaj global al firmelor de servicii financiare furnizate de Deloitte (2004)
constată că 20% dintre aceste firme au utilizat cărți de bilanț echilibrate pentru măsurarea riscului și peste
50% se așteaptă să facă acest lucru în viitor. În plus, McWhorter și colab. (2006) constată că firmele care
raportează că folosesc sisteme strategice de măsurare a performanțelor raportează, de asemenea, practici
mai puternice de gestionare a riscurilor, conducând autorii la concluzia că practicile strategice de măsurare
îmbunătățesc gestionarea riscurilor. Cercetătorii pot examina dacă comunicarea, monitorizarea și
prevenirea pierderilor sunt îmbunătățite atunci când măsurarea riscurilor devine un element-cheie al
global de gestionare a riscului întreprinderilor influențează tipurile și utilizările măsurilor de risc și impactul
acestor alegeri asupra atenuării riscurilor.
Interacțiunea dintre măsurarea riscurilor și alte practici de măsurare a performanței poate fi, de
asemenea, importantă. Un sondaj global al firmelor de servicii financiare furnizate de Deloitte (2004)
constată că 20% dintre aceste firme au utilizat cărți de bilanț echilibrate pentru măsurarea riscului și peste
50% se așteaptă să facă acest lucru în viitor. În plus, McWhorter și colab. (2006) constată că firmele care
raportează că folosesc sisteme strategice de măsurare a performanțelor raportează, de asemenea, practici
mai puternice de gestionare a riscurilor, conducând autorii la concluzia că practicile strategice de măsurare
îmbunătățesc gestionarea riscurilor. Cercetătorii pot examina dacă comunicarea, monitorizarea și
prevenirea pierderilor sunt îmbunătățite atunci când măsurarea riscurilor devine un element-cheie al
sistemului global de măsurare a performanței.
4.3. Utilizarea măsurilor nefinanciare pentru guvernanța corporativă
În teoriile principalilor agenți care stau la baza majorității studiilor contabile de gestiune bazate pe
economie, scopul măsurării performanțelor și al sistemelor de control este alinierea obiectivelor agentului
cu cele ale principalului. În calitate de reprezentanți ai acționarilor (sau alți "proprietari" în cadrul
organizațiilor non-profit), consiliile de administrație acționează ca principali care (teoretic) sunt
responsabili pentru motivarea și evaluarea performanței agenților, cum ar fi directorii organizației.
Cercetările contabile considerabile s-au axat pe guvernanța corporativă furnizată de consiliile de

administrație (a se vedea Larcker et al., 2007, pentru o revizuire a studiilor care leagă guvernanța și
performanța organizațională). Cu toate acestea, puține studii au examinat tipurile de măsuri utilizate de
consiliile de administrație pentru a evalua performanțele manageriale sau organizaționale. În măsura în
care măsurile nefinanciare oferă informații despre acțiunile manageriale sau performanțele
organizaționale care nu sunt surprinse în măsurile financiare actuale, utilizarea măsurilor nefinanciare de
către consiliile de administrație poate îmbunătăți guvernanța corporativă.
În ciuda beneficiilor potențiale ale guvernării din măsurile nefinanciare, sondajele indică faptul că există
deseori întreruperi semnificative între măsurile utilizate de manageri și măsurile oferite consiliului. Ambler
(2000), de exemplu, nu găsește nicio relație statistică între măsurile de marketing utilizate de manageri și
măsurile de marketing care ajung la bord. Mai important, importanța percepută a diferitelor categorii de
performanță nefinanciară pentru crearea de valori pe termen lung și furnizarea de către membrii
consiliului a unor măsuri legate de aceste categorii diferă adesea. Tabelul 3 prezintă unele dintre
rezultatele unui studiu global privind practicile de măsurare la nivel de bord realizat de Deloitte (2007).
Panoul A al tabelului oferă informații despre faptul dacă respondenții consideră că diferitele categorii de
performanță financiară și nefinanciară sunt factori cheie ai succesului, indiferent dacă consiliul ar trebui să
monitorizeze și / sau să-și asume responsabilitatea pentru performanța acestor dimensiuni (fie individual,
fie împreună cu conducerea superioară) aceste măsuri se numără printre cele trei categorii de
performanță care primesc cea m
ai mare atenție și calitatea percepută a informațiilor privind aceste dimensiuni date consiliului.
///////////////////////////////////////////////
Panoul relevă unele mari diferențe între percepțiile privind factorii cheie de succes nefinanciari și calitatea
și utilizarea măsurătorilor. De exemplu, 52% dintre respondenți consideră că performanța clienților este un
factor-cheie al succesului (cel mai mare procent din orice măsură nefinanciară), dar doar 48% consideră că
ar trebui monitorizată de consiliul de administrație, 31,8% % dintre cele trei categorii de performanță se
bucură de cea mai mare atenție și doar 23,1% califică calitatea informațiilor clienților care merg la consiliul
de administrație ca fiind "excelente". În schimb, doar 5,4% afirmă că performanțele legate de societate și
mediu sunt cheie de succes, dar mai mult de trei sferturi cred că consiliile ar trebui să monitorizeze și să-și
asume responsabilitatea pentru această dimensiune a performanței.
Panourile B și C din Tabelul 3 enumeră obstacolele percepute în calea utilizării efective a măsurilor
nefinanciare de către acești membri ai consiliului și principalele declanșatoare care ar stimula organizațiile
să își reevalueze practicile de măsurare. Multe dintre răspunsuri sunt în concordanță cu subiectele de
cercetare mai largi discutate mai devreme. Printre barierele diferite în calea utilizării măsurilor
nefinanciare se numără instrumentele de analiză nedezvoltate și scepticismul conform căruia măsurile sunt
direct legate de linia de jos, împreună cu lipsa de responsabilitate și familiaritate cu aceste măsuri. În
concordanță cu aceste rezultate, declanșarea principală care ar determina organizațiile să își reevalueze
practicile de măsurare este o mai bună înțelegere a modului de măsurare a performanței nefinanciare,
urmată de o scădere a performanței clienților, de cereri mai mari de responsabilitate internă și externă și
de eșecuri majore de conformare.
Aceste dovezi sugerează o serie de subiecte potențiale de cercetare. Cel mai evident este dacă utilizarea de
către bord a măsurilor nefinanciare este asociată cu performanța fermă. Într-unul din puținele studii care
examinează această problemă, Ittner & Larcker (1997a) găsește dovezi mixte că furnizarea de măsuri de
calitate către consiliul de administrație influențează performanța fie direct, fie interacționând cu strategia
de calitate a organizației. În industria automobilelor, o mai bună furnizare de informații de calitate
interacționează pozitiv cu strategia de calitate pentru a îmbunătăți ROA și creșterea vânzărilor. Cu toate
acestea, furnizarea de informații de calitate consiliului de administrație are efecte negative semnificative
importante asupra returnărilor contabile ale industriei computerelor și asupra efectului de interacțiune.
Studiile viitoare pot actualiza și perfecționa aceste analize. De exemplu, cât de important trebuie să se
acorde atenția consiliului asupra diferitelor dimensiuni de măsurare a performanței, care să corespundă
importanței globale percepute a acestor dimensiuni pentru valoarea firmelor? Este necesar ca membrii
către bord a măsurilor nefinanciare este asociată cu performanța fermă. Într-unul din puținele studii care
examinează această problemă, Ittner & Larcker (1997a) găsește dovezi mixte că furnizarea de măsuri de
calitate către consiliul de administrație influențează performanța fie direct, fie interacționând cu strategia
de calitate a organizației. În industria automobilelor, o mai bună furnizare de informații de calitate
interacționează pozitiv cu strategia de calitate pentru a îmbunătăți ROA și creșterea vânzărilor. Cu toate
acestea, furnizarea de informații de calitate consiliului de administrație are efecte negative semnificative
importante asupra returnărilor contabile ale industriei computerelor și asupra efectului de interacțiune.
Studiile viitoare pot actualiza și perfecționa aceste analize. De exemplu, cât de important trebuie să se
acorde atenția consiliului asupra diferitelor dimensiuni de măsurare a performanței, care să corespundă
importanței globale percepute a acestor dimensiuni pentru valoarea firmelor? Este necesar ca membrii
consiliului să monitorizeze și să fie responsabili pentru aceste dimensiuni? Calitatea informațiilor despre
performanță influențează capacitatea consiliului de a monitoriza și îmbunătăți performanța firmei?
Cercetările pe teme precum acestea pot aduce o contribuție semnificativă nu numai la literatura de
măsurare a performanței, ci și la literatura mai largă privind guvernanța corporativă.
4.4. Interplay-ul dintre utilizarea internă și cea externă a măsurilor nefinanciare
În legătură cu problema guvernanței corporative este prezentarea externă a informațiilor privind
performanța către acționari și alte părți interesate. Oferind acționarilor (adică directorilor) informații cu
privire la performanța managerilor (adică, a agenților), dezvăluirile externe joacă un rol în procesul de
control al gestionării. Dezvăluirea externă reprezintă un flux important de cercetare contabilă, iar
divulgarea informațiilor nefinanciare a primit o anumită atenție în această literatură. După cum sa discutat
mai devreme, o serie de studii au examinat evaluarea pieței sau răspunsul la comunicarea informațiilor
nefinanciare și alte studii au examinat dezvăluirea voluntară a informațiilor nefinanciare (de ex., Cerbioni &
Parbonetti, 2007).
Ceea ce aceste studii nu au examinat este interacțiunea dintre utilizarea internă a măsurilor nefinanciare și
dezvăluirea externă. Unii autori susțin că cunoașterea factorilor cauzali, nefinanciari ai valorii firmei ar
trebui să influențeze nu numai alegerea măsurilor de performanță internă, ci și dezvăluirile externe (de ex.,
Black et al., 1998, Eccles et al., 2001, Gates, 1999) . Argumentul care stă la baza acestei afirmații constă în
faptul că aceleași măsuri care permit organizației să comunice obiectivele strategice, să motiveze
comportamentul împotriva obiectivelor strategice și să evalueze performanța, să ofere informații utile pe
care acționarii, potențialii investitori și alte părți interesate le pot utiliza pentru a evalua valoarea firmelor
și monitorizarea acțiunilor manageriale.
Acești autori concluzionează că măsurile dezvăluite de firme ar trebui să fie asociate pozitiv cu factorii
percepuți ai valorii firmei și cu măsurile utilizate în scopuri interne. Cu toate acestea, examinarea datelor
de sondaj privind practicile de măsurare a performanței în firmele din SUA indică faptul că divulgarea
informațiilor privind diferitele dimensiuni ale performanței este asociată mai mult cu convingerile firmelor
cu privire la măsurile considerate de analiști și investitori decât prin convingerea respondenților că aceste
dimensiuni de performanță sunt importante factorii determinanți ai returnărilor acționarilor pe termen
lung sau utilizarea internă a măsurilor pentru aceste dimensiuni pentru evaluările interne și deciziile de
management.8 Regresiile OLS raportate în tabelul 4 investighează măsura în care respondenții dezvăluie
informații privind performanța contabilă pe termen scurt principiile contabile general acceptate) și șapte
categorii de performanțe nefinanciare. În toate cazurile, divulgarea informațiilor privind o anumită
dimensiune a performanței este asociată pozitiv și semnificativ cu utilizarea percepută a informațiilor
despre această dimensiune de către analiști și investitori. Măsura în care se utilizează măsuri pentru clienți,
angajați, calitate și comunitate și mediu în scopuri interne este de asemenea asociată pozitiv cu măsura în
care informațiile despre aceste dimensiuni sunt dezvăluite (deși coeficienții și nivelurile de semnificație
sugerează că utilizarea internă a acestor măsuri are o influență mai redusă asupra dezvăluirii externe decât
utilizarea lor percepută de către analiști și investitori), însă importanța performanței angajaților, alianțelor
și inovării nu este asociată cu divulgarea acestor măsuri. Dimpotrivă, extinderea divulgării externe nu are o
asociere pozitivă semnificativă cu importanța percepută a oricăreia dintre dimensiunile de performanță și
are o asociere negativă semnificativă cu importanța percepută a calității produselor și a serviciilor pentru
returnările pe termen lung ale acționarilor. 9
///////////////////////////////////////////////
Aceste dovezi sugerează că majoritatea firmelor din SUA nu își aliniază practicile de divulgare cu factorii lor
de valoare percepuți, iar raportarea performanței interne și externe este legată doar de un subset de
dimensiuni de performanță. Atunci când un subsample de respondenți care au raportat că au prezentat
informații limitate privind toate sau majoritatea dimensiunilor de performanță pe care le pretind a fi
factori importanți ai valorii au fost întrebați de ce, răspunsul principal a fost acela că concurenții ar putea
folosi informațiile împotriva acestora, , informațiile nefiind suficient de fiabile pentru a fi introduse pe
piață, iar firma nu înțelege încă în totalitate factorii de valoare ai acesteia.
Unele dintre aceste aspecte sunt similare cu cele care se confruntă cu utilizarea internă a măsurilor de
performanță nefinanciară și cu utilizarea acestor măsuri de către consiliile de administrație. Studiile pot
extinde granițele cercetării asupra măsurilor nefinanciare prin investigarea factorilor care influențează
dacă firmele utilizează măsuri similare sau diferite pentru scopuri interne și externe și dacă o aliniere mai
mare între factorii de valoare ai firmelor și dezvăluirile externe și / sau între influența de măsurare internă
și externă costurile de capital ale organizațiilor (rezultatul principal examinat în literatura de specialitate
bazată pe economie) sau alte rezultate dorite (cum ar fi minimizarea presiunii pentru un accent mai mare
pe dimensiuni nefinanciare din partea investitorilor instituționali, a entităților guvernamentale sau a altor
grupuri de părți interesate).
5. Concluzii
Unele dintre aceste aspecte sunt similare cu cele care se confruntă cu utilizarea internă a măsurilor de
performanță nefinanciară și cu utilizarea acestor măsuri de către consiliile de administrație. Studiile pot
extinde granițele cercetării asupra măsurilor nefinanciare prin investigarea factorilor care influențează
dacă firmele utilizează măsuri similare sau diferite pentru scopuri interne și externe și dacă o aliniere mai
mare între factorii de valoare ai firmelor și dezvăluirile externe și / sau între influența de măsurare internă
și externă costurile de capital ale organizațiilor (rezultatul principal examinat în literatura de specialitate
bazată pe economie) sau alte rezultate dorite (cum ar fi minimizarea presiunii pentru un accent mai mare
pe dimensiuni nefinanciare din partea investitorilor instituționali, a entităților guvernamentale sau a altor
grupuri de părți interesate).
5. Concluzii
În ciuda numărului mare de cercetări empirice existente privind măsurile de performanță nefinanciară,
există oportunități semnificative pentru a extinde granițele acestei cercetări. Deși nu este vorba despre o
revizuire cuprinzătoare a literaturii, cercetarea noastră privind legăturile dintre măsurile nefinanciare și
performanțele financiare viitoare, factorii determinanți ai practicilor de măsurare și efectele de
performanță ale măsurilor nefinanciare, identifică o serie de oportunități de îmbunătățire și extindere a
studiilor aceste subiecte tradiționale. În plus, o serie de subiecte în curs de dezvoltare oferă oportunități
deosebite de a extinde concentrarea studiilor de măsurare a performanței nefinanciare asupra
problemelor legate de guvernanță, gestionarea riscurilor și dezvăluirea externă, care în mare parte au fost
ignorate în această literatură. Prin extinderea limitelor studiilor de măsurare nefinanciare, cercetătorii pot
preveni stagnarea în acest flux de cercetare, pot spori înțelegerea noastră cu privire la practicile și
beneficiile de măsurare și pot răspunde la problemele emergente privind măsurarea performanțelor cu
care se confruntă organizațiile.
009, Pages 1235-1251
Extending the Boundaries: Nonfinancial Performance Measures- rezumat
Extinderea limitelor: Măsuri de performanță nefinanciară
e organizațiile din
formanțelor Având în vedere că în prezent se pune tot mai mult accent pe instrumentele de măsurare a performanței,
e care utilizează un atât în sectorul public cât și în privat s-a generat o varietate de studii informative, proiecte de cercetare,
a determina experimente și teorii provocându-i astfel pe cercetori să extindă în mod semnificativ limitele de cercetare
pentru a preveni pentru a răspunde la prolemele emergente privind măsurarea performanțelor cu care se confruntă
rivind măsurarea organizațiile.
Pentru a extinde granițele cercetării asupra instrumentelor de măsurare a performanței nefinanciare se

e granițele face o analiză din trei puncte de vedere. Primul fiind asocierea dintre performanța nefinanciară și
în proiecte de rentabilitatea economică actuală sau viitoare, al doilea face referire la factorii care influențează alegerea
ează în principal pe instrumentelor de măsurare a performanței nefinanciare și accentul pus pe indicatorii financiari și
acoperim sunt la fel nefinanciari, iar al treilea punct de vedere fiind efectele performanței nefinanciare în sistemul de
anțelor măsurare a performanței .
trei teme primare
are;
us pe măsurile
alizarea acestei
ea asupra acestor
De asemenea nu excludem posibilitatea utilizării acestor instrumente în scopul gestionării riscurilor,

tiv redus în guvernanța corporativă precum și raportarea rezultatelor privind performanța organizației atât în mediu
luare a intern cât și extern.
tionării riscurilor,
ăsurilor
componentă
În prezent literatura de specialitate pune mult accent pe afirmația conform cărei indicatorii nefinanciari
furnizează informații mai utile privind performanța economică decât cei financiari. Studiu investighează
e măsurare dacă valorile de piață a societăților comerciale sunt corelate cu informațiile nefinanciare. Elementele
mații suplimentare evaluate sunt valorile contabile ale activelor și pasivelor, fluxul de trezorărie, rezultatul raporat în anii
vizuire). Aceste anteriori. Ipotezele care stă la baza acestui studiu premerge de la ideea că valoarea de piață a firmei se
n mod tipic bazează pe valoarea actualizată netă a fluxurilor de trezorerie viitoare, că performanța nefinanciară
ții nefinanciare, reprezintă o sursă potențială de informații suplimentare pentru fluxul viitor de trezorărie.
, cum ar fi
e piață a firmei se
nanciare reprezintă
articipanții pe piață
r și că piața în mod
te, rezultatele
Se pune întrebarea dacă actualizarea continuă cu informații privind performanța nefinanciară și
implicațiile acesteia afectează prețul de piață a acțiunilor pe termen scurt sau dacă portofoliul de
nice privind acoperire a riscurilor format pe baza performanței nefinanciare poate afecta piața bursieră pe o perioadă
oi privind mai îndelungată. Cu toate cele spuse s-a ajuns la concluzia că informațiile privind performanța
portofoliul de nefinanciară furnizează informații incrementale pieței bursiere.
ea majoritate a
anța nefinanciară
Se analizează relația performanței nefinaciară și cea contabilă (costuri,venituri sau profituri) care
prezintă, în general, asociații pozitive semnificative între aceste două părți, financiară și nefinanciară. Cu
contabilă curentă toate acestea, există un decalaj în timp , destul de scurt, dintre modificările performanței nefinanciare și
ifice firmei. Ca și în performanța financiară . Ittner & Larcker (1997) constată că satisfacția clienților se reflectă în performanța
itive semnificative financiară, cu un decalaj de la un sfert la un an în firmele bancare și de telecomunicații. Banker și colab.
modificările (2000) găsesc un decalaj de șase luni între satisfacția clienților și performanța financiară într-un lanț
de scurt. Ittner & hotelier. Cercetarea lui Nagar & Rajan (2001) demonstrează că rezultatele obținute în urma măsurării
u un decalaj de la calității într-o firmă de producție se reflectă în modificări ale veniturilor cu trei sferturi, din an, mai tărziu.
portofoliul de nefinanciară furnizează informații incrementale pieței bursiere.
ea majoritate a
anța nefinanciară
Se analizează relația performanței nefinaciară și cea contabilă (costuri,venituri sau profituri) care
prezintă, în general, asociații pozitive semnificative între aceste două părți, financiară și nefinanciară. Cu
contabilă curentă toate acestea, există un decalaj în timp , destul de scurt, dintre modificările performanței nefinanciare și
ifice firmei. Ca și în performanța financiară . Ittner & Larcker (1997) constată că satisfacția clienților se reflectă în performanța
itive semnificative financiară, cu un decalaj de la un sfert la un an în firmele bancare și de telecomunicații. Banker și colab.
modificările (2000) găsesc un decalaj de șase luni între satisfacția clienților și performanța financiară într-un lanț
de scurt. Ittner & hotelier. Cercetarea lui Nagar & Rajan (2001) demonstrează că rezultatele obținute în urma măsurării
u un decalaj de la calității într-o firmă de producție se reflectă în modificări ale veniturilor cu trei sferturi, din an, mai tărziu.
colab. (2000) Astfel se ridică întrebări importante cu privire la veridicitatea afirmațiilor conform cărora măsurarea
n lanț hotelier. performanței nefinanciare este benefică deoarece conțin informații despre performanță pe termen lung
cție constată că care nu poate fi capturată în valorile contabile pe termen scurt.
ai puțin. În timp ce
ciare sau setări
m cărora măsurile
pe termen lung care Analiza lui Ittner (1993) indică faptul că măsurarea calității într-un proces de producție este o informație
nefinanciară, transpusă sub forma unor efecte indirecte, ce nu pot fi captate în totalul costurilor
financiare al firmei comparativ cu efectele directe.
manța financiară
ale măsurilor de Studiul lui Nagar & Rajan (2005) din industria bancară constată că situațiile financiare și nefinanciare, în
supra nivelurilor particular, nu previzionează câștigurile viitoare, dar împreună acestea pot influența ulterior performanța
ndirecte care nu financiară
& Rajan (2005) din Ittner & Larcker (1997b), Ittner & Larcker (2005) identifică neconcordanțe în relația dintre satisfacția
ociere directă cu clienților și rezultatele economice atât în firmele de sectorul servicii, cât și în cele de producție.
formanța financiară Ryan și colab. (1995), Sedatole (2003) și alții sunt de acord cu idee că același indicator nefinanciar poate fi
n relația dintre măsurat prin diferite metode, totodată sugerează că metodologia adecvată într-o anumită situație pentru
t și în cele de calculul acestuia poate să nu fie potrivită întotdeauna. Această afirmație se bazează pe rezultatele
studiilor în care reflectă relația dintre performanța nefinanciară și rentabilitatea economică care depinde
nu numai de strategia organizației și mediul concurențial dar și de numeroși factori interni/externi care
e metode de creează divergențe în calcule.
a determina dacă
ndaj de scară, etc.)
todologia adecvată
tele acestor studii
putea să depindă În concluzie, cea mai mare parte a dovezilor privind relația între performanța nefinanciară și rezultatele
specifice de financiare indică faptul că situațiile nefinanciare pot oferi informații incrementale cu privire la
iectare pentru performanța viitoare (adesea în moduri complexe). Totuși aceste dovezi nu demonstrează ca indicatorii
nefinanciari sunt mai buni pentru măsurarea performanței pe termen lung decât indicatorii financiari pe
ară și rezultatele termen scurt.
vire la performanța
u nici un sprijin În cazul de față cercetorii sugerează ca organizațiile să anticipeze valoarea adaugată provenită din partea
anță pe termen nefinanciară, să anticipeze în ce măsură aceasta valoare îmbunătățește performanța financiară și dacă se
validează cu realitatea.
atribute de
anciară viitoare, noi
ea modului în care Sondajele indică faptul că majoritatea întreprinderilor nu dezvoltă modele de regresie, cauză-efect sau
nt de așteptat să hărți strategice care să explice în mod clar ce modificări se așteaptă să producă performanța nefinanciară
elațiile așteptate asupra performanței în ansamblu (Gates, 1999; Ittner & Larcker, 2003; Ittner et al., 2003; Kaplan &Norton,
1996). S-a ajuns la concluzia că majoritatea deciziilor importante se bazează pe euristică sau intuiție
ategice "care explică nejustificată.
îmbunătățiri ale
ă majoritatea
9; Ittner & Larcker,
sau intuiție
Modelul de prognoză cauzală reprezintă o estimare bazată pe ipoteza că valoarea viitoare este o funcție
espunzătoare matematică aplicată unor variabile utilizate în cazul în care sunt disponibile suficiente date istorice iar
bazează pe ipoteze relația (corelația) dintre variabila dependentă care urmează a fi prognozată și variabila (ele) independente
asociate sunt bine cunoscute.
lații destul de
e cauză și efect. De
companii nu
e
ate privind
enire și reducerea
generali consideră
verși jucători din
ia dintre
e.
așteptări diferite.
e cauză și efect. De
companii nu
e
ate privind
enire și reducerea
generali consideră
verși jucători din
ia dintre
e.
așteptări diferite.
datelor de
te modele cauzale
ate,
lația dintre
organizațiilor.
re măsurile
alideze
entru a examina
țiile cauzale în
valideze legăturile,
zate sau nevalide.

, ipotezele
elele de afaceri
umite metode
ță oferă un plus de
liză
pacității sporite de
omică. Akkermans
analizei de
z
ehnici analitice
estea
zarea măsurilor de
urgență sau de
i să fie o funcție a
e organizaționale.
zeze mai mult sau
egie de
de mediu percepută
nd strategii
mentul calității
ri mai lungi de
olab., 2003), și
(de exemplu Ittner
lor nefinanciare (de Indiferent de domeniul în care vrem să măsurăm performanța, măsurarea se poate realiza pe diferite
nsurile la sondaj dimensiuni(procente, scale de sondaj, timpi, realizări ale reperelor) sau evaluate la diferite unități de
dice unic) sau analiză (de exemplu, individ, echipă, (de exemplu, probleme de calitate legate de producție în cadrul unei
ntul pus pe măsuri fabrici de producție față de defectele de calitate legate de inginerie în domeniu) și pot avea proprietăți de
ație. Cu toate măsurare diferite (de exemplu, sensibilitate, precizie și verificabil). Întrucât factorii care afectează alegerile
r și într-o anumită dintre aceste diferențe de măsurare nefinanciare sunt susceptibile de a varia, progresele în înțelegerea
mplu, procente, practicilor de măsurare a performanței necesită ca cercetătorii să ia în considerare aceste diferențe nu
de exemplu, numai pentru măsurile individuale sau tipurile de măsuri, ci și ca parte a unui portofoliu de măsurarea
brici de producție alegerilor.
măsurare diferite (de
ntre aceste
nsurile la sondaj dimensiuni(procente, scale de sondaj, timpi, realizări ale reperelor) sau evaluate la diferite unități de
dice unic) sau analiză (de exemplu, individ, echipă, (de exemplu, probleme de calitate legate de producție în cadrul unei
ntul pus pe măsuri fabrici de producție față de defectele de calitate legate de inginerie în domeniu) și pot avea proprietăți de
ație. Cu toate măsurare diferite (de exemplu, sensibilitate, precizie și verificabil). Întrucât factorii care afectează alegerile
r și într-o anumită dintre aceste diferențe de măsurare nefinanciare sunt susceptibile de a varia, progresele în înțelegerea
mplu, procente, practicilor de măsurare a performanței necesită ca cercetătorii să ia în considerare aceste diferențe nu
de exemplu, numai pentru măsurile individuale sau tipurile de măsuri, ci și ca parte a unui portofoliu de măsurarea
brici de producție alegerilor.
măsurare diferite (de
ntre aceste
ea practicilor de
u numai pentru
a alegerilor.
adiționale pe
e, măsurile
nefinanciare" pot fi
ață de rentabilitatea
solicită în mod
ură, fără a întreba
re, este dificil să se
u de utilizarea
Tabelul 1 ilustrează
te tipuri de măsuri
ibilitatea, precizia și
ând datele din
pra alegerilor de
Moers definește
venitul net), măsuri
roductivitatea sau
ția clienților, cota Trei proprietăți de măsurare (sensibilitate, precizie și verificabilitate) sunt evaluate pentru fiecare dintre
ficabilitate) sunt aceste categorii.
care măsurile de
le în aceste
performanță.
măsurilor externe
e decât cele ale
anciare și externe
are interne și
u sunt corelate
(de exemplu, între
nificativ într-o
rne nefinanciare). În
rate într-o singură
ncție de obiectivele
un că scopul
eprindă acțiunile
dar ignoră și alte
carierei sau
uri mai strânse la
păstra angajații
mplicații majore în
această previziune,
ă măsurile de
nurilor. Folosind
eprindă acțiunile
dar ignoră și alte
carierei sau
uri mai strânse la
păstra angajații
mplicații majore în
această previziune,
ă măsurile de
nurilor. Folosind
ate sau de
cum ar fi siguranța,
ctivele care
actorii care
emplu, controlul
de a lega mai bine
rolul costurilor,
; obiective de
a și măsurile de
ncă asociate pozitiv
i măsurile de
tare rapidă adaugă

rsa principală de
u de cercetare,
din nou că o
nței manageriale
tunci când
blemă relativ
uențele
himb, revizuirea
arată că
ionalizeze criteriile
rcumscripții și
sate sunt rezolvate
parea diferitelor
de performanță
nța lucrătorilor.
, Ittner, Larcker, &

ța, de asemenea,
care par să reducă
d studiile empirice
torii determinanți
te scopuri decât
deciziile de
Larcker (2003) oferă
eră de importanța
lor nefinanciare în
a utilizării
acă utilizarea
ibrat, care
formanța
te scopuri decât
deciziile de
Larcker (2003) oferă
eră de importanța
lor nefinanciare în
a utilizării
acă utilizarea
ibrat, care
formanța
ză în mai mare
u o satisfacție mai
ri reale;
bunătățit după
măsurile
rmanțe mai
atură:
mare pentru
mplă evaluează
sunt utilizate mai
măsuri
abordare analizează
bazează pe teoriile
a de către
titiv.
facția cu sistemul
e sau concurenții)
e de către
e, pe de altă parte,
performanță
ele din serii de
gătură cu noile
joritatea studiilor
lor nefinanciare și
nd accentul pus pe
două revizuiri
zelor crește,
ile de performanță
e utilizează
tive semnificative,
mică reală este
a indicatorilor
nță cvasi-
2004, Neely, 2007,
trebări importante
re utilizează măsuri
performanță
orită lipsei de date
furniza rezultate
tiguri de
d, având un singur
trebări importante
re utilizează măsuri
performanță
orită lipsei de date
furniza rezultate
tiguri de
d, având un singur
de măsurare a
r care cresc
doilea rând,
sau așteptările
, dar diferențele în
te duce la
a performanța
ni financiare și
are variind în
care de multe ori
dimensiunilor de
e (de exemplu,
înseamnă neapărat
a variabile de
ot fi mai verificabile
ății inițiativelor de
efective nu poate
re nu au dat încă
ea să nu prezinte o
ții la sondaj pot
blicului pot fi
anță transversală se
ând anchete sau
re. După cum sa
financiare sau
nici utilizate pentru
angajat, măsuri
cantitative sau
luate în
belul raportează
versificat de firme
re sunt folosite în
cția sistemului de
tă a utilizării
pte categorii de
utilizare a
tori nefinanciare. Al
abilă indicator
sfacției sistemului
a a dezvoltat
anciare sau un
lor de bilanț
esc satisfacția
area celor șapte
i numai utilizarea
că este vorba mai
nanciare, măsuri
măsurare. Mai
ategoriile
depăși proxy-urile
e măsurare, cum ar
esc satisfacția
area celor șapte
i numai utilizarea
că este vorba mai
nanciare, măsuri
măsurare. Mai
ategoriile
depăși proxy-urile
e măsurare, cum ar
gerea și validarea
manță sau a
anagement utilizate
ntate în același
onsecințelor
(fie individual, fie
n testele de
ă nefinanciară
e și orice efecte de
entifice beneficiile
de măsurare și /
nomice (în special în
i ar trebui să
dă aceste informații
utilizarea de studii
ormanța este
de non-adoptori
ori comuni care
u legătură cu noile
mpanie, nu se pot
ciilor revendicate
tătorului de a
uzie prin
ste atinsă atunci
endințele din serii
emplu, să
anciare într-un lanț
em) pentru a
blicitare). În mod
nând două divizii
t un non-adoptiv al
și a eșantioanelor
i bune pentru
acticile specifice de
nale și schimbări în
zaționale
să includă aceste
ul plan de
ului variabil,
fectele observate
ăcută într-un studiu
dezavantajele
ceea ce privește
efinanciare
ciare, cât și
ezultatelor slabe)
, utilizarea sporită a
numărul efectiv de
ective ale utilizării
rmă, încurajăm
ative, cât și
le mari ale 4. Subiecte de cercetare pentru extinderea limitelor privind măsurarea performanțelor nefinanciare
ceea ce privește
efinanciare
ciare, cât și
ezultatelor slabe)
, utilizarea sporită a
numărul efectiv de
ective ale utilizării
rmă, încurajăm
ative, cât și
le mari ale 4. Subiecte de cercetare pentru extinderea limitelor privind măsurarea performanțelor nefinanciare
r detaliate despre
a înțelegerii noastre
Discutăm patru teme în curs de exploatare care oferă oportunități semnificative pentru cercetarea
viitoare:
u extinderea
discutăm patru - aspectele dinamice ale măsurării performanței;
tele dinamice ale - instrumente de măsurare a informației nefinanciare și gestionarea riscurilor;
financiare în - rolul informației nefinanciare în guvernanța corporativă;
scopuri interne și - intercorelația informației nefinanciare din mediul intern și mediul extern.
rare a performanței
faptul că firmele fac
e ale măsurilor
onstată că 31,8%
au scăzut aceste
e explicații pentru
re măsurile și
Larcker, & Meyer
are a făcut
u planul inițial pe
și a fost ulterior
onderile plasate pe
continuă a
e măsurare al
ale măsurilor de
ortunități pentru
ciare devine dificilă.
determine măsurile
ile la sondaj sau
re. Acest lucru este
tarea unui sistem și
oferă un cadru
asupra alegerilor de
ă este o funcție a
de agent principal
ategice atunci când
de măsurare a
anagementul
e în concordanță cu
ea cu dublă buclă"
a sistemelor de
lon, 1994; Ittner et

și capabilităților
specifice. Pe
e pe măsură ce se
anormală și
rmanța. În primele
existent la
linii de fund la
ci rafinate și
e. Ei dezvoltă un
ormanță, deoarece
ă de-a lungul
e pe măsură ce se
anormală și
rmanța. În primele
existent la
linii de fund la
ci rafinate și
e. Ei dezvoltă un
ormanță, deoarece
ă de-a lungul
stora cu obiectivele
de performanță
pului, deoarece
a măsurilor de a
măsuri care sunt
a lui Wagoner et al.

a, schimbările de
r (2003) constată
erii interesați
perațiunilor lor
ii pot încerca să
măsurilor și
r modele dinamice.
ey din SUA și
tionării și măsurării
2004) definește
ngerea obiectivelor
și pentru întreaga
le din apetitul de
velor organizației.
ăților în ceea ce
răspunsul la risc;
ent al riscurilor
gorii. De exemplu,
ganizația să
ntru declanșarea
ri (KRI) și
e pot oferi
t selectarea
suri și modelul
venimentele rare
mentat în trecut.
risc rare, unele
ep să
n estimarea
erate de aceste
uctura
ru risc și procesul
r de risc și impactul
ate fi, de
eloitte (2004)
rea riscului și peste
ă că firmele care
asemenea, practici
tegice de măsurare
orizarea și
ment-cheie al
r de risc și impactul
ate fi, de
eloitte (2004)
rea riscului și peste
ă că firmele care
asemenea, practici
tegice de măsurare
orizarea și
ment-cheie al
e bazate pe
ectivelor agentului
" în cadrul
tic) sunt
rganizației.
nsiliile de
uvernanța și
ăsuri utilizate de
ale. În măsura în
țele
or nefinanciare de
ă faptul că există
consiliului. Ambler
ate de manageri și
telor categorii de
e membrii
ele dintre
Deloitte (2007).
itele categorii de
onsiliul ar trebui să
iuni (fie individual,
orii de
siliului.
nanciari și calitatea
ța clienților este un
ar 48% consideră că
e performanță se
re merg la consiliul
ate de societate și
monitorizeze și să-și
a măsurilor
timula organizațiile
subiectele de
ăsurilor
căruia măsurile sunt
ste măsuri. În
să își reevalueze
ei nefinanciare,
ternă și externă și
te dacă utilizarea de
uținele studii care
rea de măsuri de
onând cu strategia
de calitate
zărilor. Cu toate
tive semnificative
de interacțiune.
nt trebuie să se
re să corespundă
esar ca membrii
uținele studii care
rea de măsuri de
onând cu strategia
de calitate
zărilor. Cu toate
tive semnificative
de interacțiune.
nt trebuie să se
re să corespundă
esar ca membrii
ormațiilor despre
anța firmei?
iteratura de
or privind
or) informații cu
în procesul de
ntabilă, iar
upă cum sa discutat
ea informațiilor
e (de ex., Cerbioni &
rilor nefinanciare și
valorii firmei ar
rile externe (de ex.,
afirmații constă în
motiveze
informații utile pe
a valoarea firmelor
zitiv cu factorii
aminarea datelor
că divulgarea
onvingerile firmelor
denților că aceste
arilor pe termen
ne și deciziile de
ndenții dezvăluie
cceptate) și șapte
d o anumită
a informațiilor
ăsuri pentru clienți,
ozitiv cu măsura în
de semnificație
ăluirii externe decât
gajaților, alianțelor
rii externe nu are o
de performanță și
serviciilor pentru
ulgare cu factorii lor

un subset de
că au prezentat
e pretind a fi
ncurenții ar putea
fi introduse pe
a măsurilor de
ație. Studiile pot
re influențează
acă o aliniere mai
e măsurare internă
a de specialitate
n accent mai mare
mentale sau a altor
a măsurilor de
ație. Studiile pot
re influențează
acă o aliniere mai
e măsurare internă
a de specialitate
n accent mai mare
mentale sau a altor
ță nefinanciară,
te vorba despre o
e nefinanciare și
ctele de
re și extindere a
feră oportunități
asupra
mare parte au fost
re, cercetătorii pot
practicile și
rformanțelor cu
ăsurare a performanței,
proiecte de cercetare,
tiv limitele de cercetare
care se confruntă
manței nefinanciare se
a nefinanciară și
e influențează alegerea
torii financiari și
e în sistemul de
stionării riscurilor,
ganizației atât în mediu
ndicatorii nefinanciari
. Studiu investighează
anciare. Elementele
tatul raporat în anii
a de piață a firmei se
manța nefinanciară
zorărie.
nefinanciară și
ă portofoliul de
a bursieră pe o perioadă
performanța
u profituri) care
iară și nefinanciară. Cu
rmanței nefinanciare și
e reflectă în performanța
icații. Banker și colab.
nciară într-un lanț
e în urma măsurării
erturi, din an, mai tărziu.
u profituri) care
iară și nefinanciară. Cu
rmanței nefinanciare și
e reflectă în performanța
icații. Banker și colab.
nciară într-un lanț
e în urma măsurării
erturi, din an, mai tărziu.
cărora măsurarea
manță pe termen lung
ucție este o informație

talul costurilor
iare și nefinanciare, în
a ulterior performanța
ia dintre satisfacția
de producție.
cator nefinanciar poate fi
anumită situație pentru
ză pe rezultatele
conomică care depinde
ri interni/externi care
nanciară și rezultatele
cu privire la
nstrează ca indicatorii
indicatorii financiari pe
tă provenită din partea

nța financiară și dacă se
esie, cauză-efect sau

erformanța nefinanciară
, 2003; Kaplan &Norton,
uristică sau intuiție
viitoare este o funcție

ente date istorice iar
abila (ele) independente
te realiza pe diferite
a diferite unități de
producție în cadrul unei
pot avea proprietăți de
i care afectează alegerile
gresele în înțelegerea
e aceste diferențe nu
tofoliu de măsurarea
a diferite unități de
producție în cadrul unei
pot avea proprietăți de
i care afectează alegerile
gresele în înțelegerea
e aceste diferențe nu
tofoliu de măsurarea
e pentru fiecare dintre

nțelor nefinanciare
nțelor nefinanciare
entru cercetarea
Strategia de măsurare a performanței
Sistemul de măsurare a performanței
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0024630109001265
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2010-04.I/24_CLAUDIU_MARIAN_GRUIAN.pdf
- Astfel, managerii sunt interesaţi de performanţa globală a companiei , investitorii (actuali si

potenţiali) vor percepe performanţa prin prisma rentabilităţii investiţiei, salariaţii şi clienţii
vor manifesta interes faţă de stabilitatea întreprinderii iar creditorii au în vedere
solvabilitatea şi lichiditatea (Ştefănescu, 2005).
- se vorbeşte despre diferite faţete ale performanţei (tehnică, operaţională, economică,
financiară, socială, ş.a.)
- confuziilor care se fac datorită numărului mare de noţiuni întrebuinţate în definirea
performanţei: productivitate, eficienţă, eficacitate, economicitate, rentabilitate,
profitabilitate, competitivitate, ş.a
-Realizând o scurtă căutare în literatura microeconomică folosind cuvântul cheie performanţă
vom găsi o multitudine de articole şi studii care măsoară performanţa companiei sau
evaluează impactul anumitor factori asupra ei dar sunt foarte puţine studii în care
performanţa este conceptualizată (Tangen, 2005, 34). În continuare vom prezenta opiniile
unor autori români şi străini în legătură cu acest concept.
- În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române performanţa este definită ca fiind o realizare
deosebită într-un domeniu de activitate (DEX, 1998). Această definiţie, deşi are un caracter
general scoate în evidenţă faptul că doar cei care au realizări deosebite faţă de competitori
sunt performanţi şi prin urmare nu poate exista decât un număr limitat de companii
performante. O abordare mai precisă, la nivel microeconomic, caracterizează performanţa ca
fiind o stare de competitivitate a entităţii economice, atinsă printr-un nivel de productivitate
şi eficacitate care-i asigură o prezenţă durabilă pe piaţă (Niculescu şi Lavalette, 1999, 256).
- Performanţa poate fi considerată ca fiind un rezultat deosebit obţinut în domeniul
managementului, cel economic, comercial etc. ce implică eficienţa, eficacitatea şi
competitivitatea companiilor şi comportamentele lor procesuale şi structurale (Verboncu şi
Zalman, 2005, 63)
- Nu este deci suficient pentru companie să fie performantă într-o anumită direcţie ci este
necesar un rezultat bun în toate activităţile deoarece fiecare dintre ele are influenţă asupra
performanţei globale.
- În concluzie se poate afirma că noţiunea de performanţă la nivel microeconomic este strâns
legată de alte concepte cum sunt: productivitatea, eficienţa eficacitate, economicitate şi
rentabilitate
- productivitatea se defineşte comparând efectele obţinute cu eforturile depuse.
Productivitatea poate fi apreciată în mod global ţinând seama de toate resursele consumate
pentru obţinerea unui produs, sau în mod parţial, analizându-se productivitatea unuia din
factorii de producţie utilizaţi (muncă, capital, materiale, energie)
- Dintre mărimile caracteristice productivităţii parţiale cea mai utilizată este productivitatea
muncii.
- eficiența potrivit Oxford Dictionary of Economics (2002) eficienţa înseamnă a obţine anumite
rezultate prestabilite cu un consum minim de resurse sau a obţine rezultatele maxime
posibile cu o cantitate prestabilită de resurse
Cercetătorul suedez Stefan Tangen (2005, 41) prezintă eficienţa ca fiind raportul dintre nivelul
minim de resurse teoretic necesare pentru a desfăşura activităţile dorite într-un sistem dat
(companie) şi resursele efectiv consumate
- în viziunea autorilor străini menţionaţi conceptul de eficienţă se referă doar la cât de bine se
alocă şi se consumă resursele comparativ cu consumul optim cunoscut pentru activitatea
respectivă
- se pune accentul doar pe reducerea costurilor formează ceea ce numim economicitate şi
constituie o altă dimensiune a eficienţei.
- abordarea economicităţii ca o categorie economică are o importanţă deosebită în prezent,
când resursele materiale, energetice, umane, etc. sunt tot mai limitate şi scumpe.
- Prin rentabilitate se înţelege capacitatea unei companii de a degaja un excedent financiar
din activităţile desfăşurate (Andronic, 2000, 49)
- Cu alte cuvinte rentabilitatea măsoară capacitatea mijloacelor financiare, materiale şi
intelectuale ale întreprinderii de a aduce profit.
- Performanţa este un concept mai cuprinzător decât productivitatea şi rentabilitatea. Acesta
include toate aspectele care ţin de latura economică, operaţională şi comercială a companiei
(costuri, flexibilitate, fiabilitate, responsabilitate în livrări, viteză şi calitate).
- În continuare vom detalia aceste aspecte (Slack et al., 2001 citat de Tangen, 2005, 40): -
- abordarea economicităţii ca o categorie economică are o importanţă deosebită în prezent,
când resursele materiale, energetice, umane, etc. sunt tot mai limitate şi scumpe.
- Prin rentabilitate se înţelege capacitatea unei companii de a degaja un excedent financiar
din activităţile desfăşurate (Andronic, 2000, 49)
- Cu alte cuvinte rentabilitatea măsoară capacitatea mijloacelor financiare, materiale şi
intelectuale ale întreprinderii de a aduce profit.
- Performanţa este un concept mai cuprinzător decât productivitatea şi rentabilitatea. Acesta
include toate aspectele care ţin de latura economică, operaţională şi comercială a companiei
(costuri, flexibilitate, fiabilitate, responsabilitate în livrări, viteză şi calitate).
- În continuare vom detalia aceste aspecte (Slack et al., 2001 citat de Tangen, 2005, 40): -
costurile scăzute permit obţinerea unui profit ridicat la preţurile existente pe piaţă; -
flexibilitatea presupune adaptarea rapidă a operaţiunilor la schimbările de pe piaţă; -
fiabilitatea şi responsabilitatea asigură desfăşurarea activităţilor conform planului şi fără
întreruperi sau evenimente neprevăzute; - viteza ciclului operaţional înseamnă reducerea
cheltuielilor privind stocurile şi alte cheltuieli administrative; - calitatea procesului de
producţie ajută la evitarea situaţiilor în care lucrurile trebuie făcute din nou.
CE ÎNŢELEGEM PRIN PERFORMANŢA COMPANIEI?
ctuali si
lienţii
că,
ormanţă
iniile
are
aracter
etitori
manţa ca
ctivitate
256).
oncu şi
i este
asupra
te strâns
e şi
sumate
ia din
vitatea
anumite
e
re nivelul
m dat
e bine se
atea
tate şi
rezent,
anciar
şi
a. Acesta
mpaniei
0): -
rezent,
anciar
şi
a. Acesta
mpaniei
0): -
-
fără
cerea
e
https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/finante/Pintea_Mirela_Ro.pdf
ABORDĂRI FINANCIARE ŞI NON-FINANCIARE PRIVIND CREŞTEREA PERFORMANŢELOR ENTITĂŢI
- performanța nu trebuie doar măsurată ci trebuie și gestionată

- în prezent conceptul de performanţă a evoluat spre o abordare globală incluzând aspecte
financiare cât şi aspecte non-financiare
- performanţa globală a entităţii (PGE) presupune agregarea performanţelor economice, sociale
şi de mediu
- instrumente de evaluare a performanţei
- entitatea economică este un mediu dinamic, care are ca obiectiv principal adăugarea de
valoare. Prin acesta se justifică importanţa studiului performanţei.
- reevaluarea noţiunii de performanţă presupune şi găsirea unor indicatori care să reflecte cât
mai fidel funcţionarea entităţilor economice
- prezentul studiu încearcă să trateze problematica construcției unui set de indicatori pentru
aprecierea performanței globale și se oprește la fiecare dintre cele trei dimensiuni ale acesteia
și anume performanța economico-financiară, performanţa socială şi performanţa de mediu.
- prezentul proiect de cercetare se încheie cu prezentarea contribuţiilor proprii aduse la stadiul
cunoaşterii aferent domeniului abordat, şi anume, cel al performanţei entităţilor economice, şi
cu prezentarea concluziilor generale desprinse în urma cercetării derulate, în structura cărora
am inclus, la final, limitele inerente ale cercetării şi perspectivele viitoare de cercetare.
- Un alt principiu după care ne-am ghidat în realizarea lucrării a fost cel al unităţii dintre
judecăţile constatative şi cele evaluative deoarece orice cercetător trebuie să se angajeze moral
în sprijinul valorilor general valabile. Un ultim principiu pe care dorim să îl amintim este cel al
unităţii între cantitativ şi calitativ, folosit cu scopul de a eficientiza rezultatele cercetării
O altă metodă folosită este metoda constructivă, în sensul analizei unor concepte pentru a
evidenţia avantajele şi limitele utilizării acestora în vederea menţinerii sau renunţării la acestea.
Cu precădere în primele trei capitole (referitoare la partea teoretică a demersului nostru) am
folosit metoda observaţiei neparticipative prin prezentarea diverselor aspecte teoretice, iar la
finalul fiecărui capitol şi subcapitol se poate constata faptul că am apelat şi la metoda
observaţiei 11 participative, prin desprinderea unor concluzii parţiale sub titulatura „Aprecieri
de sinteză―. În ceea ce priveşte tehnicile şi procedeele de cercetare utilizate, amintim:
revizuirea literaturii de specialitate, folosirea unor surse de informare diverse, culegerea şi
prelucrarea datelor, sintetizarea aspectelor teoretice şi a rezultatelor cercetării folosind grafica
(tabele, figuri, grafice)
- prima parte (capitolele 1-3) este o cercetare de tip fundamental care vizează studiul
conceptului de performanţă şi a conceptelor adiacente, cum ar fi managementul performanţei,
măsurarea performanţei şi indicatori de performanţă, precum şi nuanţarea problematicii
referitoare la performanţa entităţilor economice în funcţie de evoluţiile macroeconomice
înregistrate în ultimele decenii, cu luarea în considerare a teoriei deţinătorilor de interese
- în această parte a lucrării demersul nostru a vizat documentarea prin studierea literaturii de
specialitate (cercetare de tip documentar) şi realizarea unei analize temporale.
- a doua parte a cercetării este de tip aplicativ
-Aceasta deoarece performanţa este o accepţiune subiectivă. De ce? Deoarece pentru a o
putea defini se recurge la folosirea altor concepte, însă nu există un concept ce poate să
definească performanţa de o manieră absolută.
- în stadiul actual de dezvoltare a economiei mondiale considerăm relevantă remarca lui
Alazard şi Separi conform cărora performanţa obligă la adoptarea unei viziuni globale a
interdependenţelor dintre parametrii interni şi externi, cantitativi şi calitativi, tehnici şi umani,
fizici şi financiari ai gestiunii ajungându-se astfel la ceea ce azi numim performanţă globală
-Pentru Reynaud (2003) şi Baret (2006) performanţa globală reprezintă agregarea
performanţelor economice, sociale şi de mediu (vezi figura 1)pag .15
- Deoarece ―performanţa reprezintă ansamblul etapelor logice elementare ale acţiunii, de la
intenţie la rezultat‖ (Lebas, 1995) nu putem separa rezultatul, şi anume performanţa obţinută,
de mijloacele şi activităţile prin care aceasta s-a realizat, de obiectivele stabilite a se atinge
deoarece un rezultat nu reprezintă nimic dacă acesta este analizat de unul singur. Mai mult
decât atât, ‖Dacă nu poţi măsura, nu poţi controla. Dacă nu poţi controla, nu poţi gestiona.
Dacă nu poţi gestiona, nu poţi îmbunătăţi şi nu poţi fi performant.‖ (Kuegen & Krahn, 1999,
citaţi de Albu& Albu, 2005:41).
-instrumentele consacrate pentru evaluarea performanţei sunt indicatorii.
-indicatorii de performanţă din structura acestuia trebuie să surprindă în acelaşi timp, cel puţin
următoarele aspecte: obiectivele entităţii, strategia acesteia, eficacitatea şi eficienţa
- Deoarece ―performanţa reprezintă ansamblul etapelor logice elementare ale acţiunii, de la
intenţie la rezultat‖ (Lebas, 1995) nu putem separa rezultatul, şi anume performanţa obţinută,
de mijloacele şi activităţile prin care aceasta s-a realizat, de obiectivele stabilite a se atinge
deoarece un rezultat nu reprezintă nimic dacă acesta este analizat de unul singur. Mai mult
decât atât, ‖Dacă nu poţi măsura, nu poţi controla. Dacă nu poţi controla, nu poţi gestiona.
Dacă nu poţi gestiona, nu poţi îmbunătăţi şi nu poţi fi performant.‖ (Kuegen & Krahn, 1999,
citaţi de Albu& Albu, 2005:41).
-instrumentele consacrate pentru evaluarea performanţei sunt indicatorii.
-indicatorii de performanţă din structura acestuia trebuie să surprindă în acelaşi timp, cel puţin
următoarele aspecte: obiectivele entităţii, strategia acesteia, eficacitatea şi eficienţa
activităţilor derulate, capacitatea entităţii de adaptare la cerinţele pieţei în care operează.
-pe perioada anilor ‘80 şi la începutul anilor ‘90 diverşi autori au sugerat diferite sisteme pentru
a gestiona performanţa entităţilor economice dintre care amintim următoarele: matricea
măsurării performanţei (Keegan et al., 1989), piramida performanţei (Lynch & Cross, 1991),
matricea de rezultate şi determinanţi (Fitzgerald et al., 1991), balanced scorecard (Kaplan &
Norton, 1992), procesul de măsurare a performanţei dezvoltat la Universitatea din Cambridge
(Neely et al., 1995) şi, mai recent, a apărut prisma performanţei (Neely et al., 2001, 2002).
-consider că angajamentul unei companii pentru dezvoltarea durabilă, pentru sustenabilitate
consistă în combinarea performanţei cu responsabilitatea.
- evaluarea performanţei financiare face parte integrantă din evaluarea performanţei
economice care, în concepţia autorilor Székely F. şi Knirsch M. presupune următoarele (Székely,
Knirsch, 2005, citaţi de Iamandi, 2008:85):  vizează entitatea economică în ansamblul său; 
presupune colectarea de date trimestriale, semestriale şi anuale;  este accesibilă şi
semnificativă;  are la bază date comparabile la nivel intern şi extern şi este auditată extern; 
este conectată cu obiectivele viitoare pe care entitatea şi le propune.
-astfel că, potrivit unor cercetări empirice realizate pe piaţa americană cum sunt cele ale lui
Berman et al. (1999) şi Hillman şi Keim (2001) s-a demonstrat existenţa unei relaţii pozitive
între performanţa financiară şi diferite aspecte ale performanţei sociale, legate în special de
salariaţi, clienţi şi societatea civilă.
-Obţinerea de către o entitate economică a performanţei de mediu prezintă importanţă şi în
contextul efectelor pozitive pe care aceasta le poate avea asupra rezultatelor financiare ale
entităţii. Astfel că, un număr destul de mare de analize şi studii empirice analizează efectul
performanţei de mediu asupra performanţei financiare (Laplante&Lanoie, 1994; Lanoie et al.,
1998; Khanna&Damon, 1999; Konar&Cohen, 2001), iar rezultatele teoretice au evidenţiat fie o
legătură pozitivă, fie o legătură negativă. Konar şi Cohen (2001) au dovedit efectul pozitiv
semnificativ al unei bune performanţe de mediu, măsurată de emisiile toxice, asupra valorii
activelor intangibile ale entităţilor economice. În mod similar, Austin et al. (1999) a demonstrat
că o bună performanţă de mediu, exprimată prin diverse măsuri (de exemplu emisiile toxice)
influenţează pozitiv ratele de rentabilitate financiară. În concordanţă cu studiile mai sus
menţionate, Hart şi Ahuja (1996) au arătat că reducerea emisiilor determină o mai bună
performanţă financiară, bazându-se pe informaţii din contabilitate, pentru o perioadă de doi
ani, iar Filbeck şi Gorman (2004) prin compararea pe o perioadă de trei ani a încasărilor cu
mărimea amenzilor şi penalităţilor legate de mediu, demonstrează existenţa unei legături
pozitive între performanţa financiară şi cea de
- Tabelul 1. Indicatorii financiari şi non-financiari luaţi în considerare în construcţia sistemului
de indicatori de apreciere a performanţei globale Indicatori financiari Indicatori non-financia
mediu. pag 29
-Entităţile economice nu mai pot fi apreciate doar în termeni de performanţă economică şi
financiară, ci se impune integrarea aspectelor de mediu şi sociale şi astfel, apreciate prin prisma
a ceea ce numim performanţă globală, determinată prin agregarea performanţelor economice,
sociale şi de mediu.
- Dezvoltarea durabilă impune noi standarde de performanţă entităţilor economice care
depăşesc sfera economicului, iar acestea trebuie integrate în strategia de dezvoltare a
entităţilor, pentru a asigura sustenabilitatea activităţilor derulate prin armonizarea obiectivelor
economice, sociale şi ecologice, şi astfel, pentru a obţine performanţe „sustenabile‖. Conceptul
dezvoltării durabile presupune echilibrarea necesităţilor privind dezvoltarea economică,
echitatea socială şi utilizarea eficientă şi conservarea mediului înconjurător.
EA PERFORMANŢELOR ENTITĂŢILOR ECONOMICE
specte
mice, sociale
ea de
flecte cât
i pentru
e acesteia
mediu.
e la stadiul
onomice, şi
ura cărora
re.
ntre
ajeze moral
este cel al
ării
entru a
i la acestea.
ostru) am
tice, iar la
a
„Aprecieri
m:
erea şi
ind grafica
ul
rformanţei,
aticii
omice
erese
raturii de
ru a o
e să
a lui
ea
şi umani,
lobală
unii, de la
a obţinută,
atinge
ai mult
stiona.
, 1999,
p, cel puţin
unii, de la
a obţinută,
atinge
ai mult
stiona.
, 1999,
p, cel puţin
rează.
eme pentru
ricea
1991),
aplan &
ambridge
2002).
nabilitate
i
le (Székely,
ul său; 
extern; 
e ale lui
ozitive
ecial de
nţă şi în
are ale
efectul
oie et al.,
enţiat fie o
ozitiv
a valorii
demonstrat
e toxice)
sus
ună
ă de doi
ilor cu
gături
stemului
-financia
mică şi
prin prisma
economice,
care
a
biectivelor
. Conceptul
mică,
http://editurauniversitaria.ucv.ro/performanta-financiara-a-intreprinderii/rasfoire
PERFORMANȚA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII
- Primul dintre acestea face referire la randamentul sau rentabilitatea întreprinderii.

Acesta face referire la măsura contabilă şi financiară a performanţei sau a eficienţei,
acestea conducând la ideea de rezultat optim. Cel de-al doilea nivel face referire la
indicatorii eficacităţii sociale unde noţiunea de conflict reprezintă punctul de plecare în
aprecierea sa. Este vorba de aprecierea climatului social al societăţii. A treia direcţie de
înţelegere a performanţei se referă la domeniul organizaţional.
- Aşadar, există, în teoria economică, o multitudine de păreri în ceea ce priveşte definirea
conceptului de performanţă a întreprinderii, astfel că nu există o definiţie general
acceptată în acest sens. Prin urmare, unii economişti abordează performanţa din
perspectiva obiectivelor urmărite de întreprindere, referindu-se la gradul de atingere al
acestora, alţii o privesc ca şi măsură a valorii create de întreprindere, în timp ce o ultimă
categorie consideră performanţa în termeni de productivitate şi eficacitate a activităţii
întreprinderii
- ajungând până la abordările moderne ale performanţei.
- O primă categorie de cercetători definesc performanţa prin prisma obiectivelor
întreprinderii. Astfel, pornind de la viziunea asupra firmei ca şi „grup de persoane care
derulează activităţi comune orientate spre realizarea unui sau unor obiective”, R.
Tannenbaum şi H. Shimdt consideră că performanţa reprezintă „gradul în care o
organizaţie, ca un sistem social, cu anumite resurse şi mijloace, îşi realizează obiectivele”.
În această accepţiune, performanţa implică analizarea ei în raport cu scopul urmărit,
necesitând existenţa unor referinţe (interne sau externe) faţă de care să se facă
raportarea. Această primă apreciere a performanţei este însă încărcată de subiectivitate,
întrucât depinde în totalitate de obiectivele urmărite de întreprindere. Astfel,
întreprinderile care şi-au propus obiective modeste pot aprecia performanţa ca fiind
ridicată, în cazul în care gradul îndeplinirii obiectivelor este ridicat, în timp ce alte
întreprinderi pot aprecia acelaşi nivel al performanţei ca fiind redus, relativ la gradul
scăzut al îndeplinirii unor obiective mult mai ambiţioase. Ca urmare, acelaşi nivel al
performanţei poate fi apreciat în mod diferit.
Eficienţa, aşa cum o defineşte Peter Drucker, înseamnă “a face lucrurile în mod corect”, în
timp ce eficacitatea înseamnă “a face lucrurile corecte”. Astfel, în termeni economici,
eficienţa implică fie maximizarea rezultatelor obţinute având dată o anumită cantitate de
resurse (maximizarea valorii), fie minimizarea cantităţii de resurse utilizate în scopul de a
obţine un anumit rezultat (minimizarea costurilor)
- Definiţia propusă de A. Bourguignon asupra performanţei este aplicabilă atât la nivelul
unei întreprinderi, cât şi la nivel individual: „este performant acela care îşi atinge
obiectivele”. Considerăm că această definiţie, pe cât de simplă este, pe atât de ambiguu şi
incomplet defineşte conceptul de performanţă. A îndeplini obiectivele nu înseamnă
întotdeauna a fi performant întrucât obiectivele pot fi atinse şi cu preţul sacrificării
anumitor factori implicaţi în atingerea lor (de exemplu, creşterea cotei de piaţă poate fi
obţinută prin scăderea preţului produselor ca urmare a utilizării unor mate
rii prime de calitate inferioară, sau, îmbunătăţirea rezultatelor financiare poate fi realizată
prin scăderea salariilor angajaţilor).
- De aceea, considerăm oportună luarea în considerare nu numai a factorilor cuantificabili
monetar în aprecierea performanţei întreprinderii, ci şi a unor factori de ordin non-
financiar, imposibil de cuantificat monetar, al căror efect agregat reflectă performanţa într-
o măsură mai bună
- Într-un mod similar, J.M. Stern, J.S. Shiely şi I. Ross arată că performanţa este „un nivel
instabil al potenţialului unei întreprinderi, obţinut ca urmare a optimizării relaţiei valoare–
cost şi care face ca întreprinderea să fie competitivă pe anumite sectoare strategice.”11
Optimizarea relaţiei valoare - cost, aşa cum arată literatura de specialitate în domeniu, se
materializează în adăugarea de valoare economică (engl. Economic Value Added), valoare
de piaţă (engl. Market Value Added) sau valoare de management (engl. Value Added
Management). Considerăm, în acest context, importanţa creării de valoare de către
întreprindere, admiţând că aceasta este cea care conduce în realitate la obţinerea
performanţei, astfel că atingerea obiectivelor fără crearea de valoare nu poate fi
considerată performanţă.
În viziunea lui E. Reynaud12, performanţa globală a întreprinderii este reprezentată de
totalitatea performanţelor economice, performanţelor sociale şi de mediu (vezi figura
1.1.). Astfel, performanţa apare ca urmare a rezultatelor financiare obţinute de
Optimizarea relaţiei valoare - cost, aşa cum arată literatura de specialitate în domeniu, se
materializează în adăugarea de valoare economică (engl. Economic Value Added), valoare
de piaţă (engl. Market Value Added) sau valoare de management (engl. Value Added
Management). Considerăm, în acest context, importanţa creării de valoare de către
întreprindere, admiţând că aceasta este cea care conduce în realitate la obţinerea
performanţei, astfel că atingerea obiectivelor fără crearea de valoare nu poate fi
considerată performanţă.
În viziunea lui E. Reynaud12, performanţa globală a întreprinderii este reprezentată de
totalitatea performanţelor economice, performanţelor sociale şi de mediu (vezi figura
1.1.). Astfel, performanţa apare ca urmare a rezultatelor financiare obţinute de
întreprindere, dar şi ca urmare a acţiunilor acesteia în sensul protejării angajaţilor şi a
mediului ambiant.
Considerăm că această teorie a adus îmbunătăţiri semnificative asupra conceptului de
performanţă, prin evidenţierea laturii sale sociale şi de mediu Totuşi, identificăm ca aspect
negativ al acestei definiţii limitarea laturii sociale la nivelul angajaţilor întreprinderii, astfel
că dimensiunea socială a performanţei nu ia în considerare acţiunea celorlalţi factori
sociali implicaţi - acţionariat, management, clienţi, parteneri.
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2004/28.pdf DEFINIREA SI MASURAREA PERFORMANT
Deci masura performantei are un efect anterior actiunii.

- In diversitatea de definitii se disting trei mari orientari: definitia performantei in functie de
nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice, definitia performantei in functie de crearea
valorii si definitia performantei in functie de productivitatea si eficacitatea intreprinderii.
- Performanta in intreprindere reprezinta ceea ce contribuie la ameliorarea cuplului cost-
valoare, si nu doar ceea ce contribuie la diminuarea costului sau la cresterea valorii. O
intreprindere poate crea doua tipuri de valori: o valoare externa si o valoarea interna: 1.
Valoarea externa presupune ca intreprinderea are o valoare de piata mai mare decat
valoarea contabila a activelor pe care le detine.Diferenta intre valoarea de piata a unui activ
si valoarea sa contabila este data de cresterea preturilor activelor respective pe piata,
crestere care nu poate fi influentata de deciziile interne din cadrul intreprinderii, ci de
conditiile specifice pietei. 2. Valoarea interna presupune ca intreprinderea creeaza valoarea
adaugata economica, deci o valoarea neta pozitiva dupa remunerarea tuturor factorilor de
productie, incluzand aici si costul capitalurilor proprii.
- productivitatea reprezentand raportul dintre rezultatele obtinute si mijloacele angajate
pentru obtinerea rezultatelor, iar eficacitatea reprezentand raportul dintre rezultatele
obtinute si rezultatele asteptate.
- Conceptului de performanta i se asociaza trei notiuni2 : economicitatea (procurarea
resurselor necesare la cel mai mic cost), eficienta (a maximiza rezultatele obtinute, pornind
de la o cantitate data de resurse, fie a minimiza cantitatea de resurse pentru un rezultat
prestabilit) si eficacitate (rezultatele obtinute sa atinga rezultatele prevazute).
- Rezultatul contabil este considerat principalul indicator pentru masurarea performantei
financiare a intreprinderii
- Obiectivul situatiilor financiare este acela de a oferi informatii despre pozitia si
performantele financiare si despre modificarile in pozitia financiara a intreprinderii.
- Rezultatul contabil are si alte utilizari3 :ghid al politicii de dividend si de acumulare ; mijloc
de predictie a rezultatelor viitoare, cu scopul de a lua decizii de investire sau dezinvestire;
mijloc de evaluare a capacitatii managementului de a conduce intreprinderea; mijloc de
evaluare a deciziilor luate de alte grupuri legate de intreprinderea in cauza; instrument
managerial intr-o serie de domenii din interiorul sau din afara intreprinderii(credibiliatea in
fata organismelor de credit, reglementarea preturilor in conditii de monopol).
Rezultatul contabil se poate determina atat din punct de vedere financiar, ca diferenta intre
veniturile si cheltuielile inregistrate in cursul perioadei, cat si din punct de vedere pa
trimonial, ca diferenta intre activul net de la sfarsitul si de la inceputul perioadei, excluzand
tranzactiile cu proprietarii, privind aportul sau distribuirea de capital.
Insa calculul rezultatului contabil, prin cele doua variante, nu conduce intotdeauna la acelasi
rezultat. Motivul este ca in ultima perioada autoritatile au permis includerea unui numar tot
mai mare de elemente, care imbraca forma de castiguri sau pierderi nerealizate, intre
capitalurile proprii, fara a mai tranzita contul de profit si pierdere. Este vorba de diferentele
din reevaluare, diferentele din conversie, castigurile si pierderile latente asupra
instrumentelor financiare, castigurile si pierderile actuariale aferente pensiilor, efectul
schimbarilor metodelor contabile si corectiile erorilor fundamentale
Contul de profit si pierdere a fost considerat modul adecvat de raportare a performantei
financiare, potrivit contabilitatii in costuri isorice.
Rezultatul contabil devine astfel un concept desuet in evaluarea performantei financiare a
unei intreprinderi, deoarece inglobeaza doar elementele inregistrate in contul de profit si
pierdere, fara a lua in considerare castigurile si pierderile latente inregistrate direct in
capitalurile proprii. Este motivul pentru care, pe plan international, a aparut un nou concept
menit sa masoare performanta globala a intreprinderii. Este vorba de rezultatul economic,
care reprezinta traducerea termenului englezesc de “comprehensive income”, aparut in
1980 in SUA.
O intreprindere nu poate sa declare ca este peformanta daca ea nu obtine o marja in raport
cu costul capitalului. Valoarea adaugata economica masoara performanta globala a
intreprinderii, ceea ce nu o face rezultatul contabil traditional, si, in plus, nici o alta masura
traditionala de determinare a performantei unei intreprinderi. Valoarea adaugata
economica este o estimare a veritabilei performante a unei intreprinderi dupa remunerarea
tuturor factorilor de productie, intelegand prin factori de productie totalitatea capitalurilor
utilizate
care reprezinta traducerea termenului englezesc de “comprehensive income”, aparut in
1980 in SUA.
O intreprindere nu poate sa declare ca este peformanta daca ea nu obtine o marja in raport
cu costul capitalului. Valoarea adaugata economica masoara performanta globala a
intreprinderii, ceea ce nu o face rezultatul contabil traditional, si, in plus, nici o alta masura
traditionala de determinare a performantei unei intreprinderi. Valoarea adaugata
economica este o estimare a veritabilei performante a unei intreprinderi dupa remunerarea
tuturor factorilor de productie, intelegand prin factori de productie totalitatea capitalurilor
utilizate
A SI MASURAREA PERFORMANTEI INTREPRINDERILOR
unctie de
de crearea
nderii.
ui cost-
ii. O
rna: 1.
cat
unui activ
ata,
i de
valoarea
orilor de
gajate
tele
rea
, pornind
zultat
mantei
i.
re ; mijloc
vestire;
loc de
ment
biliatea in
enta intre
pa
excluzand
a la acelasi
numar tot
ntre
ferentele
ctul
mantei
nciare a
profit si
t in
u concept
onomic,
rut in
a in raport
a
a masura
munerarea
italurilor
rut in
a in raport
a
a masura
munerarea
italurilor
-DE GASIT 15-20 SURSE DIN CARE:
*2-3 CARTI DE TEORIE (MAXIM 1-2PAG)
*2-3 STUDII FACUTE DE PRACTICIENI DIN DOMENIUL ECONOMIC,AUDIT,ORG. PROFESIONALE(CE AU INVESTIGAT EI DIN PRAC
*5 ARTICOLE DESPRE TEMA PE CARE VREAU S-O DETALIEZ
*5 ARTICOLE PE CONTEXT(PERFORMANTA FINANCIARA VS PERFORMANTA NONFINANCIARA)
http://mefc.ase.ro/Media/Default/baza%20legislativa/ghid.pdf - Ghidul pentru elaborarea lucrarii de disertatie
http://mefc.ase.ro/Media/Default/baza%20legislativa/ghid.pdf
E(CE AU INVESTIGAT EI DIN PRACTICA DESPRE MASURAREA ,RAPORTAREA PERFORMANTEI, INDICATORI FINANCIARI VS NONFINANCIARI)
)
ucrarii de disertatie
NANCIARI VS NONFINANCIARI)

Excel - Studiu de Caz Privind Raportarea Performantei Financiare Si Nonfinanciare

Uploaded by

Document Information

Original Description:

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Excel - Studiu de Caz Privind Raportarea Performantei Financiare Si Nonfinanciare

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

NR.

CTR ADRESA LINK

PERFORMANȚA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România

Coming up short on nonfinancial performance measurement(Abordarea pe măsurarea performanței nefinanciare)

* şi Crina Ioana Filip4

- Performanța financiară a fost cuantificată prin intermediul indicatorilor contabili:

В статье обосновывается необходимость дополнения финансовой информации

Evident, componența informațiilor nefinanciare depinde de tipurile și caracteristicile organizației de aceia

Extinderea limitelor: Măsuri de performanță nefinanciară

2. Alegerea și utilizarea măsurilor non-financiare de performanță

Studiile empirice motivate de teoriile economice și de contingență ignoră de obicei influențele

Cercetătorii care efectuează teste de performanță trebuie să cântărească avantajele și dezavantajele

4.1. Aspecte dinamice ale măsurării performanței

Cercetările contabile considerabile s-au axat pe guvernanța corporativă furnizată de consiliile de

Pentru a extinde granițele cercetării asupra instrumentelor de măsurare a performanței nefinanciare se

trei teme primare

De asemenea nu excludem posibilitatea utilizării acestor instrumente în scopul gestionării riscurilor,

zate sau nevalide.

tare rapidă adaugă

, Ittner, Larcker, &

lon, 1994; Ittner et

a lui Wagoner et al.

ulgare cu factorii lor

ucție este o informație

tă provenită din partea

esie, cauză-efect sau

viitoare este o funcție

e pentru fiecare dintre

- Astfel, managerii sunt interesaţi de performanţa globală a companiei , investitorii (actuali si

- performanța nu trebuie doar măsurată ci trebuie și gestionată

- Primul dintre acestea face referire la randamentul sau rentabilitatea întreprinderii.

Deci masura performantei are un efect anterior actiunii.

You might also like