San Jose

Heritage Rose Garden

Tour of Rose History

Welcome! The San Jose Heritage Rose Garden is an unexpected jewel in the midst of a
revitalized downtown San Jose, California; a five-acre rose garden that contains 3,500 plants.
In 1987 San Jose Mayor McEnery initiated turning land cleared for airport safety, a weed
infested eyesore, into a central park for San Jose. In 1988, Tom Liggett was approached by
Lorrie Freeman, an avid rosarian, to develop a competitive proposal for a rose garden in the area.
His concept grew from an initial half-acre plot to a full city block. In 1992, Tom's proposal for a
San Jose Heritage Rose Garden was selected and funded by the San Jose City Council. Local
Councilmember David Pandori steered the garden safely through the political shoals. In March
1995, the garden was planted after five years of procuring and growing plants in a field over 40
miles away. More than 750 volunteers showed up over 3 weekends in spite of record rains! Since
that time, we continue to collect and grow additional varieties. It was dedicated by city officials
in September 1995.
The Heritage Rose Garden is laid out in Sections titled with the letters K, L, M, N, O, and P.
Rows are numbered from the center to the outside in ascending order. Each plant occupies a
numbered space. Thus, a specimen at "K-21-5" is in Section K, in Row 21, in Space 5.
Our gardeners-all volunteers-do not use pesticides or fungicides, or chemical fertilizers.

Old European Garden Roses- Section O

here are several species of roses native to Europe- Rosa gallica, Rosa fedtschenkoana, Rosa
canina, Rosa eglanteria, Rosa moschata and Rosa spinosissima -to name the better known ones.
Where their ranges overlap, natural hybrids occurred. Some of these were brought into gardens,
and from them, several classes of roses developed. The Gallicas, or French roses, were the dark
red roses, such as the ‘Apothecary’s Rose’, also known as the ‘Red Rose of Lancaster’, and its
sport ‘Rosa Mundi’. Gallicas like a cold European winter, which we can’t provide, so few of
these well known varieties are in the garden. You can see a typical Gallica here: O-8-24, ‘Cora’.
The Alba class contains white and pale pink roses. The ‘White Rose of York’ is a famous Alba,
also known as ‘Alba semi-plena’, or ‘Alba Suaveolens’, and you can see it here: O-14-5. There
are two classes of Damask roses, which developed from natural hybrids of three species. The
Summer Damask class blooms only once, while the Autumn Damask class repeats. An example
of the Summer Damasks can be seen here: O-9-14, ‘La Ville de Bruxelles’. The ‘Autumn
Damask’ is at O-16-6. It’s also known as ‘Quatre Saisons’ and ‘Rose of Castile’.
The Centifolias, sometimes called Cabbage Roses, were raised by Dutch growers during the
1600s. They are complex hybrids of several of the above species. Species roses have only 5
petals, but occasionally a mutation occurs that will produce more petals or larger flowers.
Selective cultivation of these can lead to roses with large flowers and many petals, which was the
goal of the Dutch nurserymen. ‘Rose Des Peintres’ is typical of the Centifolia class, and can be
seen here: O-16-10. The original Moss Rose was a mutation of the Centifolia rose, and contains

1
scented glands all over the leaves, stems and especially the sepals. If you rub the sepals (the
green leaves that surround the buds) of a moss rose, you will smell a resinous scent, like pine.
The Autumn Damask also produced a moss mutation, but Damask Mosses tend to be a bit
pricklier, and the moss smells more like pepper. ‘Marie de Blois’ is a typical Moss Rose, and can
be seen here: O-15-20.
The Scots roses, hybrids of Rosa spinosissima, produce fairly small suckering bushes, sending up
new canes from the roots. In the fall they are distinguished by their black hips, which are the
fruits of the rose. We have a number of Scots roses in row O-22, including the well known
‘Harison’s Yellow’ at O-22-18, a hybrid of Rosa spinosissima and Rosa foetida, a bright yellow
species from the Middle East. Another popular variety is ‘Doorenbos Selection’ at O-22-13.
Rosa eglanteria (correctly called Rosa rubiginosa) is probably the ‘Sweet Eglantyne’ of
Shakespeare and is the Sweet Brier of the English countryside. It grows readily from seed, and
has become invasive in the New Zealand countryside. To many people, the foliage smells like
Granny Smith apples when brushed or rubbed. In the early 20th century, Lord Penzance
hybridized many nice roses from R. rubiginosa, including ‘Lady Penzance’ at O-26-6. Some
other species roses can be seen in section O, including R. moschata at O-27-3, R. clinophylla at
O-12-30, R. palustris plena at O-24-24 and R. laevigata (the Cherokee rose) at O-21-30.

Classes of roses developed after introduction of China Roses to Europe - Section P

There were two major drawbacks to most of the European roses- all but Autumn Damask
bloomed only once yearly, and they had a narrow range of colors from white to pink to magenta
or maroon. No matter how fragrant and plentiful that bloom was, the Europeans longed for more.
Yellow roses (Rosa foetida) had been brought from the Near East, but were not well behaved as
garden plants, and did not hybridize with the European varieties. Plant hunters in the late 1700s
and early 1800s brought back roses from China that bloomed from spring to fall, and European
nurserymen quickly started distributing their seeds and breeding them to their Gallicas, Albas
and Damasks to create new varieties. These China roses were not species, but selected varieties
that had been grown in Chinese gardens for centuries. Several new classes of roses were
developed from these new Chinese roses when crossed with the Gallicas, Damasks and Albas of
Europe.
The Portland roses, also called Damask Perpetuals, started from ‘Duchess of Portland’, a cross of
a Gallica and an Autumn Damask. Later, China roses were bred into this group to extend the
bloom season. Our Damask Perpetuals are in row P-8. The ‘Portland from Glendora’ is a popular
variety in this class, and can be seen at P-8-16, and the row end P-10.5-0.
The Ile de Bourbon (Mauritius) was a territory of France in the early 1800s. In a garden there,
the owner grew both the Autumn Damask and ‘Parson’s Pink China’. A new rose that grew there
from seed was called ‘Rose de l’Ile de Bourbon’. Seed from it was sent to a nurseryman in Paris,
and the resulting roses were called Bourbon roses. Our Bourbon roses are in rows P-9 through P-
11. A very popular Bourbon rose is ‘Souvenir de la Malmaison’ at P-9-14.
As the name implies, Hybrid Perpetual roses are a class of hybridized roses that should bloom all
the time. That’s a bit optimistic, but they do repeat bloom. They are the result of several
generations of crosses between the Chinese roses and the European roses. One of these important
early crosses that became a parent of many of the Hybrid Perpetuals was ‘Gloire des
Rosomanes’. One of our plants of this rose is at the row end: P-14.4-0. It is a favorite in the
garden for its profuse bloom and fragrance. The Hybrid Perpetuals retain the fragrance of the

2
European roses, and grow on upright bushes with stiff canes. This was a very popular class of
roses from the mid-1800s into the early 1900s. The garden has Hybrid Perpetuals from row P-13
through P-22. A very popular variety is a found rose called ‚Grandmother’s Hat‛ because of its
large, full and very fragrant blooms. Another name for it is ‚Barbara Worl‛, and it is identical to
roses sold under the names ‘Mrs. R. G. Sharman-Crawford’ and ‘Cornet’. It’s at P-13-17.

Another Hybrid Perpetual was named ‘Duchess of Sutherland’ (P-12-25). We have at least half a
dozen plants of this variety that were found in cemeteries throughout California. One of them
was found at an old cabin in Santa Cruz (P-21-7).
Japan has native rose species, including Rosa rugosa. It was widely introduced to western
gardens around 1870. It adapted to the New England climate so well that it grows wild along
beaches there. It’s not as happy in San Jose, as it misses the cold winter of its native land. But
some of the Rugosa hybrids do quite well. They are mainly in rows P-23 and P-24. One of the
favorite roses in the garden is the rugosa hybrid, ‘Linda Campbell’ at P-25-8. Another Rugosa
hybrid that does well is ‘Pink Grootendorst’ at P-24-21, which has flowers that look like
carnations.
Hulthemia is a special subdivision of rose species. Two modern rose breeders who have
succeeded in creating new roses using Hulthemia were Jack Harkness and California’s own
Ralph Moore. Jack Harkness bred the roses ‘Tigris’ and ‘Euphrates’ in the 1980s. These two
roses of the Hybrid Hulthemia class unfortunately didn’t survive in our garden. Ralph Moore
used these roses, crossing them with his miniature roses to create a number of new Hybrid
Hulthemia roses. We have several, including ‘Persian Autumn’ at P-24-13. They are
distinguished by the red splotch at the base of each petal.
Chinas, Noisettes, Teas – Section K
First generation hybrids of Chinese roses and European roses were called Hybrid Chinas, and are
once blooming varieties that look a lot like the Gallicas. (We have some of these is Section O,
rows 24 and 25.) The China class of roses has obscure origins, involving mainly the imported
roses, with some mixing with the Tea and Bourbon roses and possibly some of the Hybrid
Chinas. The original imported Chinese roses are ‘Parson’s Pink China’, also called ‘Old Blush’
at K-2-1, and ‘Slater’s Crimson China’ at K-7-12. Several others were imported during the
1800s. One of the nicest China roses is ‘Archduke Charles’ at K-4-8.
In Charleston, South Carolina, a Mr. Champneys was growing R. moschata and ‘Old Blush’ in
his garden. A seedling was produced in 1802, which a local nurseryman named Philippe Noisette
called ‘Champneys’ Pink Cluster’. A seedling of this was named ‘Blush Noisette’, introduced in
1825, and from these two roses the Noisette class of roses was derived. Some are climbers, and
some are small shrubs, but their characteristic is large clusters of fragrant, small white or pink
blooms. In the garden we have ‘Champneys’ Pink Cluster’ at P-12.5-99, ‘Blush Noisette’ at K-
10-17, and a typical shrub Noisette, ‘Mary Washington‘ at K-17-21.
The Tea class started with two other Chinese imports, ‘Hume’s Blush Tea-Scented China’ and
‘Park’s Yellow Tea-Scented China’. Although roses are sometimes sold under these names, it’s
not certain that either of these varieties still exist, either in the West or in China. Most roses sold
under those names have been proven not to be those roses. These two original roses were crossed
with the other China roses, with ‘Blush Noisette’ and with the Bourbon roses, creating what was
originally a small group called the Tea roses. Continued breeding within this class eventually
produced 2000 tea roses varieties, of which probably fewer than 300 remain today. They love
our mild winters, and are the first group to start blooming each spring. There are years when

3
many of them will bloom throughout the winter months. A favorite Tea rose is ‘Lady Hillingdon’
at K-3-6.
A small group of roses resulted from crosses of Tea and Noisette rose, called Tea-Noisettes.
They tend to be climbers, with larger flowers and smaller clusters than the Noisettes, and we
have them on row ends in several parts of the garden. One very nice one is ‘Rêve d’Or’, at K-
8.5-99.
Miniatures and Polyanthas- Inner Two Circles
Before continuing to the next section, we will detour to the center of the garden. The complete
first beds of roses are miniatures. They continue through the second bed in Sections L and M. On
the other side, Sections O and P, the second bed comprises the Polyanthas.
Miniature roses are descendants of a small group of China roses. Their origin is a bit uncertain.
In the early 1800s a small rose was imported from China, called ‘Miss Lawrance’s Rose’ or Rosa
chinensis minima. At some point it became lost, but in about 1918, a Colonel Roulet found
miniature roses in a window box in Switzerland. He told a friend about them, and the friend
reintroduced the miniature China as Rosa rouletii. The variety ‘Pompon de Paris’, at L-3-39, is
probably the same rose or a very close relative, as is another found rose from the 1930s,
‘Oakington Ruby’, L-2-3. As miniatures have been bred with many types of modern roses, they
have developed a great variety of plant sizes, bloom forms and colors. In general, though, they
retain the small flowers and small pointed leaves of the China ancestors.
Rosa multiflora is normally a large rambling species with large clusters of small white blooms.
In the late 1800s, seedlings from it included a dwarf form, and a seedling of this dwarf form was
bred in 1875 and named ‘Paquerette’. This rose, which we have at O-6-1, was the original rose
which started the Polyantha class. It and another early seedling, ‘Mignonette’, at O-7-14, were
the ancestors of most of the other Polyanthas, including the popular ‘Margo Koster’ at P-5-20.

Hybrid Polyanthas, Older Floribundas and Hybrid Teas and Pernetianas – Section L
As with the Miniatures, Polyanthas were crossed with other classes of roses, creating the Hybrid
Polyanthas, which is a catch-all name for any rose with Polyantha and another class in the rose’s
ancestry. One example is ‘Frau Astrid Spath’ at L-9-9, which had Polyantha and Hybrid Tea
ancestry. It still shows the smaller clustered flowers of the Polyantha line. Eventually, some of
these descendants of the Polyanthas had larger flowers, more like Hybrid Teas, though still
blooming in clusters. They were given a new class- Floribunda, recognizing their abundant
bloom. A couple of our older Floribundas are ‘Chuckles’ at L-11-23 and ‘Bride’s White’ at L-
14-38.
Hybrid Tea, in the late 1880s meant a rose with a Tea and a Hybrid Perpetual parent. Crosses of
this type go back to at least the 1850s, but not until 1867 did one of these crosses appear
sufficiently different from both parents that it ushered in a new class of roses. That rose is ‘La
France’ at L-15-2. A favorite of this early Hybrid Tea era is ‘Lady Mary Fitzwilliam’ at L-15-12
and 13.
A major innovation in rose breeding occurred in the early 1900s when Pernet-Ducher succeeded
in pollinating a Hybrid Perpetual with Rosa foetida. From this, foetida genes were bred into the
Hybrid Teas, creating a sub-class called Pernetiana. The importance of this is that for the first
time, bright yellow garden roses were available. Further crosses created many shades of orange,
salmon and blends of these colors. Two of our Pernetianas are ‘Angèle Pernet’ at L-18-32, and
‘Ville de Paris’ at L-18-13. Eventually, further breeding with Pernetianas and Hybrid Teas

4
merged the two groups into the Hybrid Teas, and the Pernetiana name was abandoned by 1940.
A favorite Hybrid Tea from this era is ‘Peace’ at L-22-25.
Newer Floribundas, Grandifloras and Hybrid Teas – Section M
These are the roses most of us saw when we were growing up during the latter half of the 20th
century. Older roses were not widely available, and certainly not found in local garden supply
stores. Breeders working with these roses were concerned mainly with extending the color range.
As this was the period of chemical warfare on diseases, breeders were not generally concerned
with creating roses that were resistant to blackspot, mildew and rust. Gardeners were expected to
spray on a regular schedule. Since we do not spray, you shouldn’t be surprised to find these leaf
diseases in the garden. But remember, if you find roses that are healthy here year round, those
varieties will also be healthy in your garden. Sadly, fragrance was also not of great importance to
many breeders in this period, although a few are among the most fragrant roses of all time.

Some interesting Floribundas from this period are ‘Sun Flare’ (also sold as ‘Yellow Blaze’) at
M-12-17, ‘Playtime’ at M-13-20, and ‘Eyepaint’ at M-11-17. ‘Picasso ‘(M-11-28), by Sam
McGredy IV, is one of a series he created called ‚hand-painted‛ roses, for the unusual way the
colors blend. The popular ‘Betty Boop’ is at M-14-1.
Grandiflora is a class in the US for Floribundas that are taller plants with larger flowers than
other Floribundas. It is not a separate class in England. One of these is ‘Scarlet Queen Elizabeth’
at M-16-31.
Among the Hybrid Teas, some unusual colors and combinations of colors are seen: the very dark
red, and very fragrant ‘Mr. Lincoln’ at M-16-3, lavender ‘Royal Air Force’ at M-17-38, and the
coffee-colored ‘Julia’s Rose’ at M-19-38, the red with a white reverse ‘Typhoo Tea’ at M-19-21,
and the striped and blended ‘Claude Monet’ at M-24-36.
Hybrid Musks, English Roses and other Shrub roses – Section N
Shrub is a catch-all classification for modern roses with a rounded shrubby habit. While many
shrub roses fall into other groups, like the Hybrid Musks or the English roses, many others have
such mixed ancestry, that Shrub is the only class where they can be placed.
The Lambertianas are named for Peter Lambert, who bred a group of climbing roses related to
‘Rosa multiflora’ in the early 1900s. Two significant Lambertianas are ‘Trier’ (N-2-3) and the
still popular ‘Excellenz von Schubert’ (N-2-2). Joseph Pemberton soon started breeding mainly
with ‘Trier’, creating a group sometimes still called Lambertiana, but more commonly called
Hybrid Musks. Hybrid Musk was a bad choice of name, since the Musk Rose, Rosa moschata, is
a very small part of their ancestry. The sweet scent of musk or myrrh is derived from Rosa
multiflora. These are lovely, healthy, reblooming round shrubs, with clusters of small to medium
flowers. One example is ‘Vanity’ at N-5-8. Other breeders also added to this group, one being
the German breeder Wilhelm Kordes, who created ‘Hamburg’ at N-7-3. There has been renewed
interest in this group, and Belgian Louis Lens bred many Hybrid Musks. One of his is ‘Verdi’ at
N-10-17.
David Austin took the rose world by storm when his English Roses became popular in the 1980s.
That popularity continues to this day. Their breeding hasn’t been disclosed, but it is thought that
they were created by crossing modern Hybrid Teas and Floribundas with Old Garden Roses like
the Gallicas. The purpose was to get healthy, fragrant shrubs with old rose form with the range of
colors available in the modern roses with continuous bloom. We have a large collection of
English roses in the back beds of section N. They were designed to do well in the cooler, rainier

5
English climate, so success in California is variable. Some, such as ‘Graham Thomas’ (N-15-32),
can grow to be large climbers and bloom profusely, thoroughly enjoying our warmer, drier
climate. Others retain a smaller size, bloom well and are very popular in this part of California,
such as ‘Golden Celebration’ (N-17-22) and ‘Mary Rose’ (N-15-36), while some don’t bloom
very well at all.
We have many other Shrub roses, mainly in rows N-12 through N-14, that don’t fall into any of
these sub-classes. One nice one is ‘Meilland Décor Arlequin’ at N-12-17, which has Hybrid Tea,
Floribunda and Rosa rubiginosa in its background.
Row Ends
Most of the row ends are climbing roses. Eventually we plan to have climbers on all row ends.
Climbing roses come in many forms. Some are hybrids of rambling species such as Rosa
multiflora, like ‘Laure Davoust’ at O-18.5-0, or Rosa wichurana, like ‘Golden Glow’ at P-2-49.
Others are Noisettes and Tea-Noisettes (see ‘Lamarque’ at N-5.5-0), climbing Hybrid Teas
(‘Captain Thomas’ at M-11.5-0), hybrids of Rosa gigantea (Lorraine Lee, Cl. at K-10.5-49) and
climbing Miniatures (‘Pompon de Paris, Cl.’, a sport of the mini, at L-2-99). Large-Flowered
Climbers is another catch-all term for climbing roses of mixed ancestry, including Hybrid Tea
and/or Floribunda along with a rambler such as Rosa wichurana or Rosa multiflora. One of our
favorites is ‘Thor’ at L-24-40. Besides Hybrid Tea, it has Rosa setigera and Rosa sempervirens
in its breeding.

6
Bine ati venit! San Jose Heritage Rose Garden este o bijuterie neașteptat în mijlocul un centru
revitalizat San Jose, California; o perioada de cinci-acri grădină de trandafiri, care conține 3.500
de plante.
În 1987 San Jose McEnery Primarul inițiat transformarea terenurilor respingă pentru siguranța
aeroportului, o buruiană infestat oroare, într-un parc central pentru San Jose. În 1988, Tom
Liggett a fost abordat de Lorrie Freeman, un rosarian pasionat, să elaboreze o propunere
competitivă pentru o grădină de trandafiri in zona. Conceptul său a crescut de la un teren inițial
jumătate de acri pentru un bloc oras plin. În 1992, propunerea lui Tom de San Jose Heritage
Rose Garden a fost selectat și finanțat de Consiliul Local San Jose. Councilmember Local David
Pandori orientat grădină în condiții de siguranță prin bancuri politice. În martie 1995, gradina a
fost plantată după cinci ani de procurarea și cultivarea plantelor într-un domeniu de peste 40 de
mile departare. Mai mult de 750 de voluntari au arătat de-a lungul week-end 3, în ciuda ploilor
înregistrare! Din acel moment, vom continua să colecteze și să crească soiuri suplimentare.
Acesta a fost dedicat de către oficialii orasului în septembrie 1995. The Heritage Rose Garden
este prevăzută în secțiunile intitulate cu literele K, L, M, N, O, și rânduri P. sunt numerotate de la
centru spre exterior, în ordine crescătoare. Fiecare plantă ocupă un spațiu numerotate. Astfel, un
specimen la "K-21 la 5" se află în secțiunea K, în Row 21, în spațiu 5. Gradinari-toate noastre de
voluntari-nu folosesc pesticide sau fungicide, sau îngrășăminte chimice.
Old Garden European Roses- Secțiunea O aici sunt mai multe specii de trandafiri native
Europa-Rosa Gallica, Rosa fedtschenkoana, Rosa canina, Rosa eglanteria, Rosa moschata și
Rosa spinosissima -sa nume cele mai cunoscute. În cazul în care intervalele lor se suprapun,
hibrizi naturali au avut loc. Unele dintre acestea au fost aduse în grădini, și de la ei, mai multe
clase de trandafiri dezvoltat. Gallicas, sau trandafirii francezi, au fost trandafirii rosii inchis, cum
ar fi "Apothecary a crescut", de asemenea, cunoscut sub numele de "Red Rose de Lancaster", iar
sportul său "Rosa Mundi". Gallicas ca o iarna rece european, pe care nu putem oferi, atât de
puține dintre aceste soiuri sunt bine cunoscute în grădină. Puteți vedea o Gallica tipic aici:-O 8-
24, "Cora". Clasa Alba conține trandafiri roz alb si pal. Anii White Rose de York "este un
celebru Alba, de asemenea, cunoscut sub numele de" Alba semi-Plena ", sau" Alba suaveolens ",
și puteți vedea aici: O-14-5. Există două clase de trandafiri Damasc, care a dezvoltat de la hibrizi
naturale ale trei specii. Florile de clasă Vara Damasc doar o singură dată, în timp ce repeta clasa

7
toamna Damasc. Un exemplu de damasc de vară poate fi văzut aici:-O 9-14, "La Ville de
Bruxelles". Anii Toamna Damasc "este la O-16-6. Este, de asemenea, cunoscut sub numele
"Quatre Saisons" și "Rose de Castilia". Centifolias, uneori numit varza Roses, au fost ridicate de
către cultivatorii olandezi în timpul anii 1600. Ele sunt hibrizi complexe de mai multe specii de
mai sus. Trandafiri specii au doar 5 petale, dar uneori o mutatie apare, care va produce mai multe
petale sau flori mai mari. Cultivarea selectiva a acestora poate duce la trandafiri cu flori mari și
multe petale, care a fost scopul de pepinieriștii olandeze. "Rose Des Peintres" este tipic al clasei
centifolia, si poate fi vazut aici: O-16-10. Originalul Moss Rose a fost o mutație a centifolia a
crescut, si contine glande parfumate peste tot frunze, tulpini și în special sepale. Dacă vă frecați
sepale (frunzele verzi care inconjoara mugurii) cu o Moss Rose, va mirosi un parfum rasinoase,
cum ar fi pin. Toamna Damasc produs, de asemenea o mutatie Moss, dar Damasc Mosses tind sa
fie un pic pricklier, și mușchi miroase mai mult ca piper. "Marie de Blois" este un tipic Moss
Rose, si poate fi vazut aici: O-15-20.
Trandafirii Scoțiană, hibrizi de Rosa spinosissima, produc arbuști suckering destul de mici,
trimiterea de noi bastoane din rădăcini. In toamna Ele se disting prin solduri lor negre, care sunt
roadele trandafirului. Avem un număr de trandafiri Scoțiană în rândul O-22, inclusiv
binecunoscutul "Harison lui galben" la-O 22-18, un hibrid de Rosa spinosissima și Rosa foetida,
o specie galbene din Orientul Mijlociu. Un alt soi popular este "Doorenbos Selecție" la O-22-13.
Rosa eglanteria (numit în mod corect Rosa rubiginosa) este, probabil, "dulce Eglantyne" de
Shakespeare și este dulce mărăcine de la țară engleză. Ea creste rapid din semințe, și a devenit
invazive în mediul rural Noua Zeelandă. Pentru mulți oameni, frunzele miroase mere Granny
Smith, atunci când periat sau frecat. În secolul al 20-lea, Doamne Penzance hibridizat multe
trandafiri frumos din R. rubiginosa, inclusiv "Lady Penzance" la O-26-6. Unele alte trandafiri
specii pot fi văzute în secțiunea O, inclusiv R. moschata la-O 27-3, R. clinophylla la O-12-30 R.
palustris Plena la-O 24-24 și R. laevigata (Cherokee a crescut ) la-O douăzeci și unu la treizeci.
Clase de trandafiri dezvoltate după introducerea China Roses în Europa - secțiunea P
Au existat două dezavantaje majore pentru cea mai mare parte europene roses- toate, dar de
toamnă Damasc înflorit o singură dată pe an, și au avut o gamă îngustă de culori de la alb la roz
la purpuriu sau maro. Nu contează cât de parfumat și abundente care infloresc fost, europenii
dorit pentru mai multe. Trandafiri galbeni (Rosa foetida) a fost adus din Orientul Apropiat, dar

8
nu au fost bine s-au comportat ca plante de gradina, și nu hibridizează cu soiuri europene.
Vânători de plante la sfârșitul anilor 1700 și începutul anilor 1800 a adus înapoi de trandafiri din
China care înflorit din primăvară până în toamnă, și grădinari europene rapid început distribuirea
de semințe și le reproducere a lor Gallicas, Albas și damasc pentru a crea noi soiuri. Acesti
trandafiri China nu au fost specii, dar soiurilor selecționate care au fost cultivate în grădini
chinezești de secole. Mai multe noi clase de trandafiri au fost dezvoltate de la aceste noi
trandafiri chinezi, atunci când a trecut cu Gallicas, damasc și Albas Europei.
Trandafirii Portland, de asemenea, numit Damasc Perpetuals, a pornit de la "Ducesa de
Portland", o cruce de un Gallica și o Damasc toamna. Mai târziu, China trandafiri au fost
crescute în acest grup pentru a extinde sezonul de floare. Perpetuals noastre Damasc sunt în rând
P-8. Anii Portland de la Glendora 'este o varietate de popular în această clasă, și poate fi văzut la
P-8-16, și sfârșitul rând P-10.5-0.
Ile de Bourbon (Mauritius) a fost un teritoriu al Franței la începutul anilor 1800. Într-o grădină
acolo, proprietarul a crescut atât Damasc toamnă și "Parson a lui Pink China". Un nou trandafir
care a crescut acolo din semințe a fost numit "Rose de l'Ile de Bourbon". Semințe de acesta a fost
trimis la o nurseryman în Paris, și trandafirii rezultate au fost numite trandafiri Bourbon.
Trandafiri noastre Bourbon sunt în rânduri P-9 prin-P 11. Un foarte popular Bourbon trandafir
este "Souvenir de la Malmaison" la-P 9-14.
După cum sugerează și numele, trandafiri Perpetual hibride sunt o clasă de trandafiri hibridizate
care ar trebui să infloresc tot timpul. Asta e un pic optimist, dar ele nu se repete floare. Ele sunt
rezultatul mai multor generații de încrucișări între trandafiri chineze și trandafirii europene. Una
dintre aceste cruci timpurii importante care au devenit o mamă a multor Perpetuals hibride a fost
"Gloire des Rosomanes". Unul dintre fabricile noastre din acest trandafir este la sfârșitul
consecutive: P-14.4-0. Acesta este un favorit în grădină pentru Bloom sa abundentă și parfum.
Hibridul Perpetuals păstrează parfumul trandafirilor europene, și să crească pe tufe drepte cu
bastoane rigide. Acest lucru a fost o clasă foarte popular de trandafiri de la mijlocul anilor 1800
în la începutul anilor 1900. Grădina are Perpetuals hibride din rând P-13-P, prin 22. O varietate
foarte populara este un trandafir găsit numit, Hat "Bunica din cauza flori sale mari, pline și foarte
aromate. Un alt nume pentru aceasta este, Barbara Worl ", și acesta este identic cu trandafiri
vândute sub denumirile" Doamna R. G. Sharman-Crawford "și" Cornet ". E la-P 13-17. Un alt

9
hibrid Perpetual a fost numit "Ducesa de Sutherland" (P-12-25). Avem cel puțin o jumătate de
duzină de plante din acest soi care au fost gasite in cimitire de-a lungul California. Unul dintre ei
a fost găsit la o cabină vechi din Santa Cruz (P-21-7). Japonia are nativ de specii, inclusiv Rosa
rugosa crescut. Acesta a fost introdus pe scară largă la grădini occidentale în jurul valorii de
1870. adaptate climatului New England atât de bine încât să crește în sălbăticie pe plaje de acolo.
Nu e la fel de fericit in San Jose, deoarece trece aproape de iarna rece de teren său nativ. Dar
unele dintre hibrizii rugosa face destul de bine. Acestea sunt, în principal în rânduri P-23 și P-24.
Unul dintre trandafirii preferate în grădină este hibridul rugosa, "Linda Campbell" la P-25-8. Un
alt hibrid rugosa, care face bine este "Pink Grootendorst" la P-24-21, care are flori care arata ca
garoafe.
Hulthemia este o subdiviziune specială de specii de trandafiri. Două crescători de trandafir
moderne care au reușit în crearea de noi trandafiri, folosind Hulthemia fost Jack Harkness si
California propria Ralph Moore. Jack Harkness rasă "Tigris" trandafirii și "Eufrat" în 1980.
Aceste două trandafiri din clasa Hulthemia Hybrid, din păcate, nu a supraviețuit în grădina
noastră. Ralph Moore folosit aceste trandafiri, de trecere-le cu trandafiri in miniatura pentru a
crea o serie de noi trandafiri Hulthemia hibride. Avem mai multe, inclusiv "persană Autumn" la-
P 24-13. Ele se disting prin pată roșie de la baza fiecărei petale.

Chinei, Noisettes, ceaiuri - Secțiunea K

Hibrizi din prima generație de trandafiri din China si trandafiri europene, au fost numite Hybrid
din China, și sunt infloreste odata soiuri care arata foarte mult ca Gallicas. (Avem unele dintre
acestea este punctul O, rânduri 24 și 25.) Clasa China de trandafiri are origini obscure, afectând
mai ales trandafiri importate, cu unele amestecare cu ceai și Bourbon trandafiri și, eventual,
unele din Hybrid Chine. Originale Trandafirii importate din China sunt "Parson a lui Pink
China", de asemenea, numit "Old Blush" la K-2-1, și "Slater lui Crimson China" la-K 7-12. Mai
multe altele au fost importate în cursul anilor 1800. Una dintre cele mai frumoase trandafiri
China este "Arhiducele Charles la K-4-8.
În Charleston, Carolina de Sud, domnul Champneys fost în creștere R. moschata și "Old Blush"
în grădina sa. Un răsad a fost produs în 1802, care o nurseryman locală nume Philippe Noisette

10
numit Cluster Pink '' Champneys ". Un răsad de acest lucru a fost numit "Blush Noisette",
introdus în 1825, și de la aceste două trandafiri a fost derivat din clasa Noisette de trandafiri.
Unele sunt alpiniști, iar unele sunt arbusti mici, dar caracteristica lor este grupuri mari de flori,
albe sau roz mici parfumate. In gradina avem "Champneys" Pink cluster "la P-12.5-99," Blush
Noisette "la K-10-17, și un arbust tipic Noisette," Mary Washington "la K-17-21.
Clasa de ceai a inceput cu alte două importurile din China, "Hume lui Blush Tea-parfumate
China" și "Park galben Ceai-parfumate China". Deși trandafiri sunt uneori vândute sub aceste
nume, nu e sigur că oricare dintre aceste soiuri există încă, fie în Occident sau în China. Cele mai
multe trandafiri vândute sub aceste denumiri s-au dovedit a nu fi aceste trandafiri. Aceste două
trandafiri originale au fost încrucișate cu alte trandafirii China, cu "Blush Noisette" și cu
trandafirii Bourbon, creând ceea ce a fost inițial un grup mic numit trandafirii de ceai.
Reproducere a continuat în această clasă în cele din urmă a produs 2000 de trandafiri ceai soiuri,
din care, probabil, mai mult de 300 de rămân astăzi. Ei iubesc ierni blânde noastre, si sunt primul
grup pentru a începe infloreste in fiecare primavara. Există ani, când mulți dintre ei va inflori pe
tot parcursul lunilor de iarnă. Un ceai trandafir preferat este "Lady Hillingdon" la K-3-6.
Un grup mic de trandafiri rezultat din încrucișări de ceai și Noisette crescut, numit Tea-Noisettes.
Ei tind să fie alpiniști, cu flori mari și grupuri mai mici decât Noisettes, și le-am pe rând se
termină în mai multe părți ale grădinii. Unul foarte frumos este "Rêve d'Or", la-K 8.5-99.
Miniaturi și Polyanthas- interioare două cercuri Înainte de a continua la secțiunea următoare,
vom ocol la centrul de grădină. Primele Paturile complete ale trandafiri sunt miniaturi. Ei
continuă prin al doilea pat în secțiunile L și M. Pe de altă parte, secțiunile O și P, al doilea pat
cuprinde Polyanthas.
Trandafiri in miniatura sunt descendenți ai unui mic grup de China trandafiri. Originea lor este
un pic nesigur. La începutul anilor 1800 un trandafir mic a fost importate din China, numit
"domnișoara Lawrance lui Rose" sau Rosa chinensis minima. La un moment dat a devenit
pierdut, dar în aproximativ 1918, un colonelul Roulet gasit trandafiri in miniatura intr-o cutie
fereastră în Elveția. El a spus un prieten despre ei, și prietenul reintrodus în miniatură China ca
Rosa rouletii. Soiul "pompon de Paris", la-L 3-39, este, probabil, același trandafir sau o rudă
foarte apropiată, cum este un alt găsit a crescut de la 1930, "Oakington Ruby", L-2-3. Ca
miniaturi au fost crescute cu mai multe tipuri de trandafiri moderne, care le-au dezvoltat o mare

11
varietate de dimensiuni, forme de plante floare și culori. În general, însă, să își păstreze flori mici
si frunze mici ascuțite ale strămoșilor China.
Rosa multiflora este în mod normal, o specie mare incoerente, cu grupuri mari de flori mici albe.
La sfârșitul anilor 1800, răsaduri de la aceasta a inclus o formă pitic, și un răsad de această formă
pitic a fost crescut în 1875 și numit "Paquerette". Aceasta a crescut, pe care o avem la-O 6-1, a
fost trandafirul original, care a început clasa Polyantha. Acesta și un alt răsad devreme,
"Mignonette", la O-7-14, au fost strămoșii cele mai multe dintre celelalte Polyanthas, inclusiv
popularul "Margo KÖSTER" la-P 5-20.
Polyanthas hibride, Floribundas vechi și ceaiuri hibride și Pernetianas - Secțiunea L
Ca și în cazul miniaturi, Polyanthas au fost incrucisati cu alte clase de trandafiri, creând
Polyanthas hibride, care este un catch-all nume pentru orice a crescut cu Polyantha și o altă clasă
în stramosi trandafirul lui. Un exemplu este "Frau Astrid Spath" la-L 9-9, care a avut Polyantha
și Hybrid origine Ceai. Încă arată florile mici grupate ale liniei Polyantha. În cele din urmă, unele
dintre aceste descendenți ai Polyanthas au avut flori mai mari, mai mult ca Ceaiuri hibride, deși
încă înflorit în grupuri. Ei s-au dat o nouă Floribunda clasă, recunoscând floare lor abundente.
Un cuplu de Floribundas noastre mai in varsta sunt "Chuckles" la-L 11-23 și "alb Mireasa lui" la-
L 14-38.
Ceai Hybrid, la sfârșitul anilor 1880 a însemnat un trandafir cu un ceai și o mamă Perpetual
hibrid. Cruci de acest tip reveni la cel puțin 1850, dar nu până la 1867 au una din aceste cruci
apar suficient de diferite de la ambii parinti că a inaugurat o noua clasa de trandafiri. Asta
trandafir este "La France" la L-15-2. Un favorit al acestei ere timpurie ceai hibrid este "Lady
Mary Fitzwilliam" la-L 15-12 și 13.
O inovație majoră în creșterea Rose a avut loc la inceputul anilor 1900, atunci când Pernet-
Ducher reușit să polenizarea o Perpetual hibrid cu Rosa foetida. Din aceasta, genele foetida au
fost crescute în ceaiuri hibride, creând o sub-clasa numita Pernetiana. Importanța acestui fapt
este că, pentru prima dată, luminoase trandafiri de gradina galbeni au fost disponibile. Cruci Alte
creat multe nuante de portocaliu, somon și amestecuri ale acestor culori. Două dintre Pernetianas
noastre sunt "Angèle Pernet" la-L 18-32, și "Ville de Paris", la-L 18-13. În cele din urmă, de
reproducție în continuare cu Pernetianas și ceaiuri hibride fuzionat cele două grupuri în ceaiuri

12
hibride, iar numele Pernetiana a fost abandonată de 1940. Un ceai Hybrid preferat din această
epocă este "pace" la-L 22-25.
Floribundas, Grandifloras și hibride Ceaiuri noi - Secțiunea M
Acestea sunt trandafiri majoritatea dintre noi văzut când am fost în creștere până în a doua
jumătate a secolului al 20-lea. Trandafiri mai mari nu au fost disponibile pe scara larga, și cu
siguranță nu a fost găsit în magazinele locale de aprovizionare grădină. Crescătorilor de lucru cu
aceste trandafiri au fost preocupați în principal cu extinderea gamei de culori. Ca aceasta a fost
perioada de război chimic asupra bolilor, crescatorii nu au fost, în general, în cauză cu crearea de
trandafiri, care au fost rezistente la punctele negre, mucegai și rugină. Gradinari au fost de
așteptat pentru a pulveriza pe un program regulat. Din moment ce nu pulverizați, nu ar trebui să
fie surprins de a găsi aceste boli frunze în grădină. Dar tine minte, dacă veți găsi trandafiri, care
sunt sănătoase aici pe tot parcursul anului, aceste soiuri va fi, de asemenea, sănătos, în gradina ta.
Din păcate, nu a fost, de asemenea, parfum de mare importanță pentru multe crescători în această
perioadă, deși câteva sunt printre trandafiri mai parfumate din toate timpurile.
Unele Floribundas interesante din această perioadă sunt "Sun Flare" (de asemenea, vândute ca
"Blaze galben ') la M-12-17," redare "la M-13-20, și" Eyepaint "la M-11-17. "Picasso" (M-11-
28), de Sam McGredy IV, este unul dintr-o serie a creat numit, pictate manual "trandafiri, pentru
modul neobișnuit culorile amestec. Populare "Betty Boop" este la M-14-1.
Grandiflora este o clasă în SUA pentru Floribundas care sunt plante înalte cu flori mai mari decât
alte Floribundas. Nu este o clasă separată în Anglia. Una dintre acestea este "Scarlet Regina
Elisabeta" de la 16 la 31 M-. Printre ceaiurile hibride, unele culori neobișnuite și combinații de
culori sunt văzute: rosu foarte închis, și foarte aromate "Mr. Lincoln "la M-16-3, lavanda" Royal
Air Force "de la M-17-38, și de culoare cafea" Julia a crescut "la M-19-38, roșu cu un revers alb"
Tea Typhoo "la M -19-21, precum și dungi și se amestecă "Claude Monet" la-M 24-36.

Mosc hibride, engleză trandafiri și alte trandafiri arbuști - Secțiunea N

Arbust este un catch-all clasificare pentru trandafiri moderne cu un obicei shrubby rotunjite. În
timp ce mulți trandafiri arbust se încadrează în alte grupuri, cum ar fi mosc hibride sau trandafirii
engleză, mulți alții au astfel de strămoși mixte, că arbuștilor este singura clasa unde pot fi
plasate.

13
Cele Lambertianas sunt numite pentru Peter Lambert, care a creat un grup de alpinism trandafiri
legate de "multiflora Rosa" la începutul anilor 1900. Două Lambertianas semnificative sunt
"Trier" (N-2-3) și încă popular "Excellenz von Schubert" (N-2-2). Joseph Pemberton a început
curând reproducere principal cu 'Trier ", crearea unui grup uneori încă numit Lambertiana, dar
mai frecvent numite mosc hibride. Musk hibrid a fost o alegere proastă de nume, deoarece Musk
Rose, Rosa moschata, este o foarte mică parte din stramosi lor. Mirosul dulce de mosc sau
smirnă este derivat din Rosa multiflora. Acestea sunt, arbusti minunate sănătoase, reblooming
rotunde, cu grupuri de mici la flori mijlocii. Un exemplu este "Vanity" de la N-5-8. Alte
crescători, de asemenea, adăugat la acest grup, unul fiind Wilhelm ameliorator german
KORDES, care a creat "Hamburg" la N-7-3. Nu a fost reînnoit interesul pentru acest grup, și
belgian Louis Lens rasă multe mosc hibride. Unul dintre lui este "Verdi" la N-10-17.
David Austin a luat lumea cu asalt trandafir, atunci când sa English Roses a devenit popular în
anii 1980. Că popularitatea continuă la această zi. Reproducere lor nu a fost dezvăluit, dar se
crede că au fost create de trecere Ceaiuri hibride moderne și Floribundas cu Old Garden Roses ca
Gallicas. Scopul a fost de a obține arbusti sanatoase, parfumate cu vechi a crescut formular cu
gama de culori disponibile în trandafiri moderne cu floare continuu. Avem o colectie mare de
trandafiri limba engleză în paturile din spate de la punctul N. Ei au fost concepute pentru a face
bine în mai rece, climatul Rainier engleză, așa că succesul în California este variabilă. Unele,
cum ar fi "Graham Thomas (N-15 - 32), poate creste pana la fi alpiniști mari și floare abundent,
se bucură de bine mai cald, climatul nostru de păr. Alții păstrează o mică dimensiune, floare bine
și sunt foarte populare în această parte din California, cum ar fi "Celebration Aur" (N-17-22) și
"Mary Rose" (N-15 - 36), în timp ce unii nu înfloresc foarte bine la toate.
Avem multe alte trandafiri arbuști, în special în rândurile N-12 prin N-14, care nu se încadrează
în nici una din aceste sub-clase. Unul unul frumos este "Meilland Decor Arlequin" de la N-12-
17, care are Ceai Hybrid, Floribunda și Rosa rubiginosa în fond.
Ends Row
Cele mai multe dintre capetele rând sunt alpinism trandafiri. În cele din urmă ne-am propus să
avem alpiniști pe toate rând se termină. Trandafiri alpinism vin în multe forme. Unele sunt
hibrizi de specii, cum ar fi incoerente Rosa multiflora, cum ar fi "Laure Davoust" la O-18.5-0,
sau Rosa wichurana, cum ar fi "de aur Glow" la-P 2-49. Altele sunt Noisettes și ceai-Noisettes (a

14
se vedea "Lamarque" la N-5.5-0), alpinism Ceaiuri Hybrid ("Captain Thomas" la M-11.5-0),
hibrizi de Rosa gigantea (Lorraine Lee, CI. La K-10.5 -49) și alpinism Miniatures ("pompon de
Paris, Cl.", un sport de mini, la-L 2-99). Cu flori mari Alpiniști este un alt catch-all termen
pentru alpinism trandafiri de origine mixtă, inclusiv ceai hibrid și / sau Floribunda, împreună cu
un Rambler, cum ar fi Rosa wichurana sau Rosa multiflora. Una dintre favoritele noastre este
"Thor" la-L 24-40. În afară de ceai hibrid, are Rosa setigera și sempervirens Rosa in cresterea sa.

15