ECOTEHNOLOGII

II. RECICLAREA DEŞEURILOR ŞI

SUBPRODUSELOR
CURS 6
1.DEŞEURI ÎN INDUSTRIA
ALIMENTARĂ ŞI BIOTEHNOLOGII

1. Definirea şi clasificarea deşeurilor,

2. Metode generale de reutilizare şi/sau
tratare a deşeurilor din industria
alimentară şi biotehnologii
OBIECTIVE
• De a stabili CE sunt
deseurile.

• De a stabili CARE sunt

sursele de provenienta ale
acestor deseuri.

• De a stabili CUM pot fi

minimizate deseurile din
industria alimentara si din
biotehnologii.
PROBLEMELE CRUCIALE ALE
INDUSTRIEI ALIMENTARE

• Managementul energiei
– Producerea alimentelor = consum energetic ridicat
• Managementul deseurilor
– Desuri conexe industriei alimentare:
• Deseuri rezultate din procesele de productie;
• Produse alimentare si resturi de produse alimentare
(= deseuri municipale solide);
• Ambalaje:
– De la ambalarea primara (pentru consumatori)
– De la ambalarea secundara (in supermarket,
magazin, …)
DEŞEURILE INDUSTRIEI ALIMENTARE
(EuroStat 2002)
DEFINITII
„

• Prin ''deşeu'' se înţelege orice obiect sau

substanţă [...] pe care proprietarul
acesteia îl/o aruncă sau intenţionează să
îl/o arunce”.
DEŞEURILE INDUSTRIEI ALIMENTARE

Materii prime

PROCES DE PRODUSE
Materii auxiliare FINITE
PRODUCTIE

DESEURI

Nespecifice Specifice
CLASIFICAREA SI PROPRIETATILE
DESEURILOR INDUSTRIEI
ALIMENTARE
• Deseuri nespecifice:
– Cantitatea si calitatea lor este practic
independenta de tipul si calitatea produsului
finit;
– Ex: containere pt. chimicalele utilizate in
curatirea si dezinfectia instalatiilor
• Deseuri specifice:
– Cantitatea generata raportata la nivelul
productiei nu poate fi modificata decat prin
mijloace tehnice;
– Modificarea cantitatii de deseuri specifice duce,
de regula, la modificarea calitatii produselor.
• Ex. de deseuri specifice :
– boabele de orz epuizate de la fabricarea berii,
– subprodusele de abatorizare din producţia de
carne,
– cojile de cartofi sau de citrice,
– pâinea învechită, etc.
• Deşeurile specifice se acumulează în mod
inevitabil ca urmare a prelucrării materiilor prime.
• Ele sunt produse în diverse etape ale procesului
tehnologic, etape in care din materia primă sunt extrase
produsele dorite.
• După extragerea acestora, deseori în deşeuri mai rămân
componente potenţial utile.
• Deşeurile din industria alimentară =
valoare ridicată a raportului:
cantităţi de deşeuri specifice /
cantităţi de produse finite
• Aceasta înseamnă că:
– generarea deşeurilor specifice este
inevitabilă;
– cantitatea şi tipul lor (resturi organice
ale materiei prime prelucrate) este dificil
de modificat cu menţinerea intactă a
calităţii produsului finit.
• Utilizarea şi depozitarea deşeurilor
specifice este dificilă:
– instabilitate biologică,
– natură potenţial patogenă,
– conţinut ridicat de apă,
– potenţialului rapid de autooxidare,
– nivel ridicat al activităţii enzimatice.
• Depozitarea deşeurilor şi managementul
subproduselor industriei alimentare pune
probleme deosebite atât în domeniul protecţiei
mediului, cât şi în acela al dezvoltării durabile.
• Metodele tradiţionale de utilizare a
deşeurilor (soluţii agricole):
– ca hrană pentru animale (boabele de cereale
epuizate, frunzele şi coletele de sfeclă, de ex.)
– ca îngrăşământ (nămolul de la filtrare sau de la
carbonatare din industria zahărului, de ex.).
• Majoritatea soluţiilor agricole pentru
depozitarea deşeurilor reprezintă un
echilibru între reglementările legislative şi
cele mai bune soluţii ecologice şi
economice.
INDICELE DESEURILOR SPECIFICE
masa deseurilor acumulate
I DS 
masa produsului comerciali zabil
Deseuri utilizate in hrana animalelor si
compozitia acestora
• Metoda traditionala de “a scapa” de deseurile
industriei alimentare: UTILIZAREA IN HRANA
ANIMALELOR.
Deseuri lichide si gazoase
• Pe lângă deşeurile solide, industria
alimentară produce şi
– poluanţi aeropurtaţi (gaze, particule
solide sau lichide)
– ape reziduale.
• Toţi aceşti poluanţi pot provoca
probleme grave de poluare, fiind
subiectul unor reglementări legale din ce
în ce mai severe în majoritatea ţărilor.
• Apele reziduale = cel mai întâlnit deşeu al
industriei alimentare, întrucât multe
operaţii unitare ale tehnologiilor
produselor alimentare (spălare, evaporare,
filtrare, extracţie, etc.) se desfăşoară în
mediu apos sau necesită cantităţi
importante de apă.
• Apele reziduale provenite din aceste
procese conţin uzual cantităţi importante
de
– solide în suspensie,
– compuşi organici dizolvaţi (glucide, proteine,
lipide),
punând probleme dificile în ceea ce
priveşte deversarea.
Compozitia apelor reziduale si provenienta
acestora
1. EPURAREA APELOR REZIDUALE DE LA ABATOARE
ŞI COMBINATE DE CARNE
•Epurarea apelor reziduale (uzate) constituie un
mijloc eficient de combatere a poluării.
Îndepărtarea impurităţilor se face prin procedee de
natură:
-mecanică
-chimică
-biologică
•Debitele apelor reziduale sunt variabile, în funcţie de
diferite ramuri industriale, iar uneori sunt sezoniere pe o
perioadă determinată din an.
•Datorită încărcării predominant organice a acestor
ape, pentru epurarea lor corespunzătoare se
folosesc mai ales metodele biologice.
Valorificarea apelor uzate din industria carnii
a) Formarea, colectarea şi transportul apelor
reziduale: apele uzate rezultate din industria de
prelucrare a cărnii se formează la ţarcurile de vite,
la grajduri, la abatoare precum şi la secţiile de
prelucrare a cărnii.
Cantităţile mari de materii în suspensie de diferite
dimensiuni şi cantităţile mari de grăsimi, pot duce la
colmatarea canalelor.
O posibilitate de grupare a canalelor în funcţie de
specificul apelor reziduale este:
-Ape care conţin preponderent materii în
suspensie
-Ape care conţin grăsimi
-Ape care conţin sânge
b) Caracterizarea apelor uzate
•Încărcarea apelor reziduale de la abatoare,
este de natură organică, sub formă dizolvată
sau de materii în suspensie.
•Secţiile principale de producţie la care apar
aceste ape uzate sunt:
Secţii de tăiere
De prelucrare
De conserve
Caracteristici fizice ale apelor reziduale din
industria cărnii
1.Transparenţa: apele uzate sunt tulburi
datorită cantităţii mari de materie în
suspensii coloidale, provenite din coagularea
sângelui, din emulsii de grăsimi.
b) Culoarea: apele uzate sunt colorate datorită
sângelui şi a conţinutului stomacal şi intestinal,
evacuate în aceste ape; coloraţia datorată sângelui prezintă
dificultăţi la îndepărtare, datorită hemoglobinei care nu
este îndepărtată total prin epurarea biologică.
c) Temperatura: temperatura efluentului total este
de 20-300C deoarece în secţii se utilizează apă caldă
pentru spălare.
d) Sedimentul: la abatoarele de vite şi păsări,
materiile în suspensie sedimentabile reprezintă 10-
15 cm3/l alcătuite în special din substanţe de natură
organică.
Efluentul de sacrificare porcine are sedimentul 7-10 cm3/h
cu valori maxime de 50 cm3/l.
• Epurarea apelor uzate de la abatoare se face prin
mai multe metode:
1.Preepurarea mecanică: îndepărtarea materialului
grosier se poate realiza chiar în incinta abatorului,
în instalaţii speciale şi utilizarea acestui material la
fabricarea produselor secundare: făina furajeră,
untura tehnică, făina de oase.
• Evacuarea apelor reziduale din secţiile productive
se face după reţinerea materialului grosier; pentru
aceasta se folosesc grătare, site, centrifuge,
separatoare de grăsimi.
•Grătarele sunt necesare în următoarele secţii:
îndepărtarea conţinutului stomacal, camera de sacrificare,
indepărtarea sângelui, tranşarea, fabrica de făină de oase.
•Sitele rotative: apele uzate de la unele abatoare sunt
preepurate prin site rotative, înainte de evacuarea în
reţeaua de canalizare.
Sitele vibratoare: sunt utilizate pentru a evita colmatarea
orificilor şi a permite scurgerea apei. Utilizarea lor permite
evacuarea materialului grosier şi a bucăţilor de grăsime din
apele uzate de la abatoare.
Separatoarele de grăsimi: prin separarea grăsimilor la secţii
se urmăreşte recuperarea şi valorificarea lor, eviatarea
colmatării reţelei de canalizare precum şi exploatarea
normală a staţiei de epurare.
2) Epurarea mecanică: apele uzate brute conţin
cantităţi mari de materii în suspensie atât grosiere
cât şi coloidale. Majoritatea materiilor grosiere se
decantează în 15-30 de minute.
Restul de materii în suspensie rămân în apa uzată
chiardupă 2 ore de decantare.
•Pentru epurarea mecanică a apelor uzate se
folosesc decantoarele.
a. Decantoare cu funcţionare discontinuă: utilizarea
decantoarelor orizontale bicompartimentate, cu funcţionare
alternativă este posibilă în cazul unor abatoare mici,
ca să se poată asigura timpul necesar pentru
evacuarea nămolului şi curăţirea compartimentului
scos din funcţiune.
b) Decantoare orizontale cu funcţionare continuă:
se consideră potrivite pentru acest tip de apă uzată.

Apă Apă
uzată Nămol decantată

Fig. Decantor orizontal cu funcţionare continuă

3) Epurarea biologică: pentru îndepărtarea avansată
a materiilor organice din efluentul treptei mecanice
acesta este supus epurării biologice.
a)Epurarea biologică anaerobă: aceste procedee
pot fi artificiale sau naturale, în lagune anaerobe
( fig. Gaz):produs la încălzitor

1 2 4
Apă
La râu
uzată 3
Nămol
Nămol exces

Fig. 1- Încălzitor, 2- rezervor de contact, 3-degazificator, 4- decantor

• Lagunele anaerobe se folosesc pentru epurarea
apelor cu un conţinut mare de grăsimi, proteine,
concentraţii mari de suspensii.
• Avantaje: cost mic iniţial, exploatare uşoară,
posibilitatea de a reţine cantităţi mari de grăsimi,
posibilitatea de a primi şocuri de încărcare fără a
modifica calitatea efluentului.
• Exploatarea lor ridică probleme legate de mirosul
degajat datorită descompunerii anaerobe, situaţie
accentuată de prezenţa în concentraţii mari a
hidrogenului sulfurat.
b) Epurarea biologică aerobă: pentru apele uzate de
la abatoare se poate realiza prin procedee
biologice în iazuri aerobe sau instalaţii cu nămol
activ.
2. EPURAREA APELOR UZATE DIN
INDUSTRIA LAPTELUI
•Majoritatea apelor uzate de la întreprinderile de
prelucrare a laptelui provin de la spălări. În aceste
ape uzate sunt cuprinse şi apele menajere de la grupurile
sanitare, ape de condens, soluţiile de maturare epuizate
precum şi evacuările accidentale de materie primă.
•Efluenţii totali se grupează în 3 categorii:
1) Efluenţi ai fabricilor orăşăneşti de produse
lactate, ai căror indicatori specifici de impurificare
au valori scăzute;
2) Efluenţi ai fabricilor de lapte praf şi unt, mai
concentraţi cu un conţinut mare de grăsimi
3) Efluenţi ai fabricilor de produse lactate ( cu secţii
de produse proaspete şi telemea) ai căror indicatori
specifici de impurificare sunt mai mari în
comparaţie cu ceilalţi.
1) Epurarea apelor uzate din industria laptelui începe
cu măsurile de reducere a cantităţilor şi concentraţiilor de
ape uzate. Aceasta se poate realiza prin:
-Recuperarea zerului, a zarei şi a materiei prime şi
produse finite rebutate, în vederea valorificării.
- Valorificarea zerului se face prin utilizarea în hrana
animalelor sau prin transformarea lui în pudre de
lactoză şi proteine, cu utilizare în industria
farmaceutică.
- Epurarea apelor uzate de la fabricarea produselor lactate
se poate face separat sau în comun cu apele uzate
orăşăneşti.
- În figura este prezentată o staţie de epurare a apelor
uzate de la o fabrică de unt:
 9
Râu

11

5 8

2 10
1
7

4
3
Apă uzată
6

Fig. 1-staţie de epurare apă brută, 2-decantor primar,3-cameră de amestec,

4-filtre biologice treapta I, 5- filtre biologice treapta II, 6- cameră de distribuţie
spre filtrele ecologice, 7-decantor secundar, 8-decantor final, 9-staţie de
pompare, 10-paturi de nămol, 11-bazin pentru nămol
•Grăsimile recuperate din apele uzate se folosesc în
industria săpunurilor şi a acizilor graşi.
• Separarea materiilor în suspensie se face numai în
cazul apelor reziduale de la rampele de spălare a
autocisternelor, unde materiile în suspensie
antrenate de apa uzată sunt grosiere şi în cantităţi
mari.
• Deoarece materiile prime în suspensie din apele uzate
sunt greu sedimentabile, iar procentul apelor uzate
menajere din efluentul supus epurării este mic nu se
utilizează decantarea primară.
•Alegerea tipului de schemă de prelucrare a nămolului activ
este funcţie de:debitul zilnic de nămol rezultat, modul de
valorificare posibil, posibilităţile de transport şi de
prelucrare.
 • În figură este prezentată staţia de epurare de la o fabrică
de brânzeturi:

Apă de nămol Filtru Paturi de

Digestor biologic uscare namol

Nămol

Decantor
final

Bazin de
Ape Decantor Staţie
repartiţie Pompă
uzate primar pompare

La irigaţii
• În figură este prezentată o staţie de recuperare a zerului
obţinut la fabricarea brânzeturilor:

Zer îngroşat
condensator

Zer proaspăt

Furaje
Pompă
de aer
Zer îngroşat

Cazan
de abur
METODE GENERALE DE REUTILIZARE
ŞI/SAU TRATARE A DEŞEURILOR
INDUSTRIEI ALIMENTARE

• DEŞEURI SOLIDE:
– valorificarea în agricultură sau
zootehnie
– incinerarea
– fermentarea anaerobă
– compostarea
• DEŞEURI LICHIDE:
– aplicarea pe sol a deşeurilor netratate
sau tratate parţial,
– sedimentarea, decantarea şi precipitarea
chimică,
– flotaţia cu aer dizolvat,
– tratarea în iazuri de stabilizare,
– tratarea în lagune aerate / neaerate,
• DEŞEURI SOLIDE:
– tratarea prin alte procese de fermentaţie
anaerobe;
– tratarea prin procedeul cu nămol
activat;
– tratarea prin procese de membrană,
– tratarea prin procedee chimice,
– tratarea în filtre cu biomembrană,
– tratarea în filtre biologice rotative.
Întregul sector agro-alimentar poate fi considerat o
organizaţie cuprinzând producţia primară, post recoltarea,
fabricarea produsului şi ambalarea acestuia.
Intrări în sistem: - materii prime
-apa
-energia
Raportat la intrări, inginerul trebuie să facă faţă următoarelor
cerinţe:
-Cum să evite contaminarea materiilor prime cu pesticide
sau alţi poluanţi?
-Cum să asigure apă “produsă ecologic” pentru organizaţie?
-Cum să asigure energie “produsă ecologic” pentru
organizaţie?
Toate aceste întrebări caută să rezolve creativ problemele de
mediu.
 Ieşiri din sistem
-produsele
-subprodusele (produsele secundare)
-deşeurile
 Deşeurile pot apărea ca emisii în aer sau apă, ca faze
lichide apoase sau ca solide. O parte apreciabilă a
deşeurilor solide o reprezintă ambalajele uzate rezultate
după consumul alimentar.
 În figură este prezentată structura tipică a unei
organizaţii din sectorul producţiei alimentare, aflată în
interacţiune cu mediul ambiant.O astfel de organizaţie
poate fi întregul sector agro-alimentar, unitatea de
ambalare a produselor, o unitate de producţie sau o
parte a unei astfel de unităţi.
Structura unei organizaţii din sectorul agro-alimentar

Mediu- intrări Organizaţia Mediu ieşiri

Produse
Materii prime

Apă 1 2 3 4 Subproduse

Aer
Energie Deşeuri
Apă
Sol
Ambalare
Producţie primară
Fabricare produs

Post recoltare