PLAN DE LECTIE PLURIDISCIPLINAR

Data: 23.04.2018

Propunator: Sandu (Apachitei) Antonela Diana, Raileanu (Racu) Carmen, Rosu Claudia Magdalena

Facultatea de Litere, specializarea Limba Engleza, Limba Romana, Informatica

Clasa: a XII- a;

Aria curriculara: Limba si comunicare; Om si societate; Arte; Tehnologii

Disciplina: LIMBA ENGLEZA, LIMBA ROMANA

Tema lectiei: ORASUL IN LITERATURA- „Oameni din Dublin”- James Joyce

Tipul lectiei: Lectie mixta

Competente specifice:

1.3 Corelarea, în mod coerent, a mai multor informaţii din diverse părţi ale unui text/ din texte diferite, pentru a rezolva o sarcină de lucru

2.1 Oferirea şi solicitarea, oral / în scris, de informaţii şi instrucţiuni clare şi precise pentru îndeplinirea unei sarcini de lucru

2.3 Prezentarea, oral / în scris, de descrieri clare şi detaliate pe subiecte legate de domenii de interes propriu şi de domeniul de specializare

3.4 Avansarea, oral sau în scris, a unor ipoteze şi formularea de răspunsuri adecvate la ipotezele emise de ceilalţi

*4.3 Raportarea mesajului literar la experienţa personală

Scop general:

 Familiarizarea elevilor cu principalele notiuni specifice romanului urban ;

 Identificarea de catre elevi a trasaturilor moderne ale romanului urban in viata cotidiana;

Obiective operationale:

O1–sa prezinte oral trasaturile urbane in romanul “Oameni din Dublin”, James Joyce;

O2 – sa coreleze informatiile din cele patru texte suport cu aspecte din viata cotidiana;

O3–sa compare trasaturi moderne urbane folosind aplicatia informatica Padlet;

O4 –sa elaboreze cu ajutorul aplicatiei informatice PPT un colaj cu tema “Orasul modern”;

O5 –sa identifice aspecte urbane modern in alte domenii artistice.

Continuturi:

DOMENIUL PERSONAL
Viaţa personală (educaţie, stil de viaţă, comportament social, strategii de studiu, opţiuni pentru carieră, hobby-uri);
Relaţii interpersonale / inter-umane / profesionale, viaţa de echipă;
Universul adolescenţei (cultura, sport, timp liber).

DOMENIUL PUBLIC
Aspecte din viaţa contemporană (socio-economice, ştiinţifice, tehnice, ecologice, strategii de utilizare a resurselor);
Tinerii şi viaţa comunitară;
Democraţie, civism şi drepturile omului;
Mass-media.
DOMENIUL OCUPAŢIONAL
Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional

DOMENIUL EDUCAŢIONAL
Descoperiri ştiinţifice şi tehnice;
Viaţa culturală şi lumea artelor;
Patrimoniul socio-cultural european;
Repere culturale ale spaţiului lingvistic respectiv – trecut şi prezent.

Strategia didactica

a. metode si procedee didactice: conversaţia, explicaţia, argumentarea, expunerea, prezentarea PPT/ PADLET

b. material didactice: videoproiector, laptop, ecran de proiectie, fise de lucru

c.moduri de organizare: frontal, individual, în echipe.

d. bibliografie: “Oameni din Dublin”, James Joyce;

Test docimologic

Nr. Etapele Lectiei Obiective Activitatea profesorului Activitatea Evaluare

Crt. elevilor
1. Organizarea clasei ( 3’) -prezentarea unui videoclip muzical modern; - raspund Observarea
https://www.youtube.com/watch?v=OVmfGb8XKSg solicitarilor sistematica
- poarta discutii pe baza materialului prezentat, din profesorului
punct de vedere industrial, architectural, artistic, Conversatia
tehnic si psihosocial, cu referire la tema lectiei - isi concentreaza frontala
-prezentarea si scrierea pe tabla a titlului lectiei atentia asupra

2. Informarea elevilor asupra
obiectivelor urmarite ( 2’)
3. Stimularea reactualizării
cunoştinţelor învăţate anterior
(5’)
activitatii din clasa
-prezentarea obiectivelor urmarite si scrierea pe tabla - deschid caietele Conversatie
a planului lectiei frontala
O1 Cere elevilor sa se gandeasca la trasaturi ale orasului Elevii se consulta Munca in echipa
modern din perspectiva videoclipului vizionat ca in vederea Conversatia
anticipare a temei abordate; indeplinirii sarcinii; euristica

4. Prezentarea materialului-stimul O2 -Imparte fisele de lucru organizand elevii pe grupe Elevii identifica
(8’) - Solicita elevilor sa citeasca textele si sa trasaturile orasului
extraga trasaturi ale orasului modern din modern din textele
punct de vedere istoric, architectural, artistic, suport de pe fisele
economic si social de lucru din
Activitate TIC: perspectiva
Împărțim clasa pe grupe a câte 5 elevi. istorica, industrial, Lucrul pe grupe
Cerinte: a) alcătuiți un text compus din patru economic, artistic, Exercitiul practic
propoziții, care să cuprindă aspectele psihosocial.
sociale reflectate din romanul „Oameni din Dablin”,
de James Joyce; Elevii raspund
b) tehnoredactați textul cu fontul: Time cerintelor si
New Roman, dimensiunea font:12, margini alcatuiesc
(stanga - 2,5, dreapta-2,00); documentele si
c) transformati documentul cu extensia .doc prezentarile PPT
în slide-uri în Pawerpoint.

5. Asigurarea „dirijării învăţării” O3 Pregateste elevii pentru aplicatia Padlet si ii indruma Raspund cerintei Lucrul pe grupe
(15’) la realizarea unui “perete” care sa contina imagini de lucru realizand Observatia
ale orasului modern, architectural, facand corelatii prezentarea sistematica
istorice literare cu alte romane, artistice cu imagini „peretelui“ din Aprecieri verbale
ale orasului “de ieri si de azi” in pictura, aplicatia Padlet,
architectural care va cuprinde
fragmente din texte
literare care descriu
orasul in diferite
 perioade ( ex.
Camil Petrescu-
“Ultima noapte de
dragoste, intaia
noapte de razboi),
picturi care descriu
orasul modern
(Marc Chagall-
Parisul prin
fereastra), alte
clipuri muzicale.
6. Obţinerea performanţei (7’) O4 Pregateste grupele de elevi pentru realizarea unui Raspund cerintei Lucrul pe grupe
O5 PPT cu tema “Orasul viitorului” pornind de la de lucru Exercitiul practic
pictura lui Chagall- Parisul prin fereastra coopereaza Notarea

7. Asigurarea feed-back-ului Se realizeaza pe tot parcursul lectiei indrumand

pentru corectitudinea elevii
performanţei
8. Evaluarea performanţei Test docimologic Munca individuala
 FISA DE LUCRU

CITITI CU ATENTIE FRAGMENTELE DIN “OAMENI DIN DUBLIN” - JAMES JOYCE

“Joe Dillon a fost cel care ne-a făcut cunoştinţă cu Vestul Sălbatic. Avea o mică bibliotecă alcătuită din numere vechi ale colecţiilor de aventuri The Union Jack,
Pluck şi The Halfpenny Marvel. În fiecare după-amiază, când se termina şcoala, ne întâlneam în grădina din dos a casei sale şi aranjam lupte între piei-roşii. El şi
frate-său mai mic, Leo cel gras şi leneş, apărau podeţul grajdului, pe care noi încercam să-1 luăm cu asalt; sau ne războiam pe iarbă, voiniceşte. Dar oricât de bine ne
luptam, în nici un atac, în nici o bătălie nu ieşeam învingători şi toate încăierările noastre sfârşeau cu dansul indian al învingătorilor executat de Joe Dillon. Părinţii
lui mergeau zilnic la slujba de opt dimineaţa din Gardiner Street, şi în holul casei domnea parfumul blând al doamnei Dillon. Dar Joe se lupta prea aprig cu noi, care
eram mai mici şi mai sfioşi. Semăna leit cu o piele-roşie, când ţopăia prin grădină purtând pe cap o învelitoare de ceainic veche şi bătea cu pumnul într-o tinichea,
urlând: „Ya! Yaka, yaka, yaka!”

Nimeni n-a crezut când s-a zvonit că are vocaţie pentru preoţie. Şi cu toate astea era adevărat.

Un spirit de nesupunere se răspândea printre noi şi sub înrâurirea lui se ştergeau deosebirile de cultură şi de temperament Ne uneam în bande, unii cutezători, unii în
glumă şi unii mai mult de teamă; dintre aceste piei-roşii fără tragere de inimă, care se temeau să nu pară studioşi sau lipsiţi de vigoare, făceam parte şi eu. Aventurile
relatate în literatura Vestului Sălbatic erau departe de firea mea, dar, cel puţin, îmi deschideau porţi către evaziune, îmi plăceau mai mult anumite povestiri poliţiste
americane, străbătute pe alocuri de fete frumoase şi pătimaşe, cu părul în dezordine. Deşi nu era nimic reprobabil în acele povestiri şi deşi intenţia lor era uneori
literară, la şcoală circulau în secret, într-o zi, când părintele Butler ne asculta cele patru pagini din Istoria romanilor, prostul de Leo Dillon s-a lăsat prins cu un
exemplar din The Halfpenny Marvel.”
 “North Richmond Street fiind o fundătură, era liniştită, în afară de ora când li se dădea drumul băieţilor de la Şcoala Fraţilor Creştini. O casă nelocuită, cu două
caturi, sta în capătul unde se înfunda strada, pe un teren pătrat, despărţită de vecinele ei. Celelalte case ale străzii, conştiente de vieţile cuviincioase dinăuntrul lor, se
priveau cu feţe pământii, imperturbabile.

Locatarul anterior al casei noastre, un preot, murise în salonul din fund. În toate odăile mocnea un aer mucegăit de cât stătuse închis, şi cămara dindărătul
bucătăriei era plină cu mormane de hârtii vechi, lepădate. Printre ele am găsit câteva cărţi, cu copertele îmbrăcate în hârtie şi cu paginile încreţite şi jilave: Stareţul de
Walter Scott, Comunicantul cucernic şi Memoriile lui Vidocq. Îmi plăcea aceasta din urmă fiindcă paginile îi erau galbene, în grădina părăginită din spatele casei se
înălţa în mijloc un măr şi mai creşteau câteva tufişuri răzleţe: sub unul din ele am găsit pompa de bicicletă, ruginită, a ultimului locatar. Fusese un preot foarte
caritabil; îşi lăsase prin testament toţi banii unor instituţii, iar mobila din casă surorii sale.

Când veneau zilele scurte de iarnă, amurgea înainte să ne fi ridicat de la masă. Până să ne întâlnim iar în stradă, casele se întunecau. Fâşia de cer deasupra
noastră era de un vioriu ce se schimba necontenit şi spre care felinarele străzii îşi îndreptau luminile palide. Aerul rece ne împungea, dar ne jucam până ne dogorea
tot trupul. Ţipetele noastre stârneau ecouri pe strada liniştită. Desfăşurarea jocurilor ne purta prin ulicioarele întunecate şi noroioase dindărătul caselor, unde
înfruntam ocările triburilor de neciopliţi din cocioabe, prin grădinile întunecoase, mustind de umezeală, unde se ridicau mirosuri din gropile de gunoaie, spre
grajdurile întunecoase, înmiresmate, unde vizitiul ţesăla şi lustruia caii sau zdrăngănea melodios din alămurile hamurilor. Când ne întorceam în stradă, găseam
curţile din spate luminate de lămpile ce se aprinseseră prin bucătării. De-l zăream cumva pe unchiu-meu cotind după colţ, ne piteam în umbră până-l vedeam intrat în
casă. Sau dacă ieşea în prag sora lui Mangan, ca să-l cheme pe frate-său la ceai, o urmăream din adăpostul nostru de umbră, cum iscodea din ochi strada de-o parte şi
de alta. Aşteptam să vedem dacă mai stă sau intră în casă si, dacă rămânea, ieşeam din umbră şi-l urmam resemnaţi pe Mangan. Ea ne aştepta în prag şi raza de
lumină ce se strecura prin uşa întredeschisă îi desena silueta, înainte de a se supune, frate-său totdeauna o mai necăjea niţel, şi între timp eu stăm lângă grilaj şi o
priveam. Când îşi mişca trupul, i se legăna rochia şi funia mătăsoasă a părului se zvârlea de colo-colo.”

“De data asta, nici o nădejde să mai scape: era la al treilea atac. Seară de seară trecusem pe lângă casa unde locuia (era în timpul vacanţei) şi cercetasem
pătratul de geam luminat; şi seară de seară îl aflasem luminat la fel, slab şi egal. Dacă ar fi murit, gândeam, s-ar vedea reflectate, pe storul întunecat, lumânările,
fiindcă ştiam că la căpătâiul unui mort se aşază două luminări, îmi spusese adesea: „Nu mai stau eu mult pe lumea asta”, şi crezusem că vorbea într-o doară. Acum
ştiam că spusese drept, în fiecare seară când priveam în sus spre geamul luminat, îmi repetam încet cuvântul „paralizie”, întotdeauna sunase ciudat urechilor mele, ca
şi cuvântul „gnomon” în Euclid, sau cuvântul „simonie” din catehism. Dar acum mi se părea a fi numele unei făpturi răufăcătoare şi încărcate de păcate. Mă
înspăimânta şi totodată jinduiam să mă apropii şi să-i privesc lucrătura ucigătoare.

Când am coborât la cină, şedea lângă foc bătrânul Cotter şi fuma în timp ce mătuşă- mea îmi turna în farfurie fiertura de ovăz, el zise, de parcă s-ar fi întors la vreo
observaţie de mai înainte.”
“Curând, ea adormi. Gabriel, proptit într-un cot, îi privi câteva clipe, fără resentimente, părul răvăşit şi gura întredeschisă, ascultându-i răsuflările adânci. Aşadar,
existase acest roman în viaţa Grettei: un om murise de dragul ei. Acum se putea gândi, aproape fără mâhnire, ce neînsemnat rol jucase; el, soţul, în viaţa ei. O privea
dormind, de parcă nicicând ei doi n-ar fi trăit laolaltă ca soţ şi soţie. Ochii lui curioşi zăboviră îndelung asupra obrazului ei, şi asupra părului, şi închipuindu-şi-o cum
trebuie să fi fost pe atunci, în acel timp când înflorea frumuseţea ei de fată, o ciudată şi prietenoasă milă îi pătrundea în suflet. Nu-i plăcea să-şi spună, nici măcar
sieşi, că faţa ei nu mai era frumoasă, ştia însă că nu mai era faţa pentru care Michael Furey înfruntase moartea.”

“A few light taps upon the pane made him turn to the window. It had begun to snow again. He watched sleepily the flakes, silver and dark, falling
obliquely against the lamplight. The time had come for him to set out on his journey westward. Yes, the newspapers were right: snow was general all
over Ireland. It was falling on every part of the dark central plain, on the treeless hills, falling softly upon the Bog of Allen and, farther westward, softly
falling into the dark mutinous Shannon waves. It was falling, too, upon every part of the lonely churchyard on the hill where Michael Furey lay buried.
It lay thickly drifted on the crooked crosses and headstones, on the spears of the little gate, on the barren thorns. His soul swooned slowly as he heard
the snow falling faintly through the universe and faintly falling, like the descent of their last end, upon all the living and the dead.”
― James Joyce, Dubliners

“Generous tears filled Gabriel's eyes. He had never felt like that himself towards any woman, but he knew that such a feeling must be love. The tears
gathered more thickly in his eyes and in the partial darkness he imagined he saw the form of a young man standing under a dripping tree. Other forms
were near. His soul had approached that region where dwell the vast hosts of the dead. He was conscious of, but could not apprehend, their wayward
and flickering existence. His own identity was fading out into a grey impalpable world: the solid world itself, which these dead had one time reared and
lived in, was dissolving and dwindling.”
― James Joyce, Dubliners

“He watched the scene and thought of life; and (as always happened when he thought of life) he became sad. A gentle
melancholy took possession of him. He felt how useless it was to struggle against fortune, this being the burden of wisdom which
the ages had bequeathed him.”
― James Joyce, Dubliners
Aceasta este o imagine a Padlet-ului conceput de noi, iar mai jos aveti un link catre aplicatie ca sa vedeti cum functioneaza. Acest
perete urmeaza sa fie completat cu exemple ale copiilor.
Acesta este linkul catre aplicatie: https://padlet.com/dapachitei/6br94phg9fik
 TEST DOCIMOLOGIC

I. Alegeti varianta corecta: ( item obiectiv)

1. Identificati titlul care nu face parte din perioada moderna:
a. “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” b. “Oameni din Dublin” c. “Ulise” d. “Baltagul”

2. Trasatura determinanta a omului modern este:

a. Romantismul b. echilibrul c. alienarea d. umorul

II. Completati afirmatiile: ( item semiobiectiv)

1. Orasul modern este inundat de arhitectura…………. si oameni……… …………….
2. “Oameni din Dublin” vorbeste despre calatoria urbana……………….

III. Explicati in cinci randuri urmatoarea afirmatie: ( item subiectiv)

“Arta vine din trecut şi se prelungeşte sub formele viitoare. Nu e un copac uscat, nu e nici stâlp vopsit verde, fără rădăcină, dar
pe care e scris cu litere izmenite: modernism.” Camil Petrescu
 BAREM DE VERIFICARE SI NOTARE

SUB I Alegeti varianta corecta: ( item obiectiv) – 1,5p x 2=3 puncte: 1. d. “Baltagul” ; 2. c. alienarea

SUB II Completati afirmatiile: ( item semiobiectiv) - 1,5p x 2=3 puncte

1. structurala/minimalista/estetica “masinista” / alienati/ dominati de efectul de singuratate in mijlocul multimii/

interiorizati
2. in plina dezvoltare: cea sociala/ culturala/ arhitecturala care se “dezbraca” de aura romanticilor pentru a descoperi
un individ interiorizat, preocupat de schimbari, o arhitectura minimalista si o viata culturala in plina expansiune

SUB III: Explicati in cinci randuri urmatoarea afirmatie: ( item subiectiv) – 3 puncte

Coerenta- 1 punct
Vocabular adecvat- 1 punct
Indeplinirea cerintei- 1 punct
Model:
Perioada modernista nu este auto-generata, nici un balon suspendat; ea are radacini adanci in paturile culturale din
trecut, in rimele imbratisate ale romanticilor, in experimentele dadaistilor si in structura rigida a clasicistilor. Arta
moderna apare ca un “stalp vopsit verde” pentru cei ce nu o inteleg, pe cand pentru cei experimentati apare ca o
problema existentiala, ca un insingurat in mijlocul multimii- deasupra ei. Ea se prelungeste in viitor prin mostenirea
lasata: contemplare, conflict, interiorizare, alienare.