Reviste literare la zi

Monica Grosu

Cartea recentă a Rodicăi Lăzărescu, Zigzag printre reviste (Editura Semne, București,
2019), vine ca o încununare a activității de jurnalist, însumând interviuri publicate inițial în
revista „Pro Saeculum“, între anii 2013-2019, sub pseudonimul Dora Lazăr. Bineînțeles, mai
vechile preocupări ale autoarei în domeniul limbii și al discursului confesiv transpar și aici,
prelungindu-se de această dată spre zona eterogenă a revistelor literare ce apar în diverse
colțuri ale țării. După lucrările de limbă publicate, extrem de instructive și utile – Haz de
necaz. Mic dicționar al capcanelor limbii române (2000), Ortografia pe înțelesul tuturor
(2008), Îndreptar ortografic, ortoepic, morfologic și explicativ al limbii române (2009), e
rândul confesiunilor, autoarea chemând la masa dialogului personalități ale culturii române
din varii domenii de activitate: Confesiuni provocate de... (coautor), (2013), La ora
confesiunilor (2015), Invitație la confesiuni (2016), Lia-Maria Andreiță în dialog cu Rodica
Lăzărescu (2018), Sub semnul confesiunii (2019).
Redactor-șef al revistei „Pro Saeculum“, Rodica Lăzărescu este totodată un bun
cunoscător al revuisticii românești, un observator atent și adânc interesat de acest fenomen al
receptării publicațiilor literare în rândul cititorilor, cu tot ce implică acesta: publicul țintă,
numărul de cititori, obiective și colaboratori ai revistelor literare, frecvența apariției, sincope,
modele, angajamente etc. Cu o bogată experiență în domeniu, atât ca redactor, cât și ca
intervievator, autoarea s-a dovedit mereu un interlocutor pregătit să înceapă un dialog, dar și
să-l conducă spre zonele cele mai incitante. Adeseori, convorbirile sale încep cu un text-
preludiu prin care se punctează date de istorie literară, fixându-se câteva repere absolut
necesare pentru mai buna înțelegere a contextului. De aici, dezvăluirile, surprizele și
confesiunile curg odată cu meandrele dialogului, reușind să informeze cititorul și să îl atragă
spre cunoașterea revistelor literare ce apar, uneori cu multă discreție, lângă noi.
Demersul Rodicăi Lăzărescu țintește un public mai larg, dincolo de conotațiile de
istorie literară, interviurile sale având nota de dinamism și spontaneitate specifice. Primează,
în mod evident, caracterul documentar și dorința de a oferi o panoramă cât mai clară și reală a
revistelor literare, așa cum se profilează ele încă din matca redacțională, însă nu este neglijată
nici bucuria dialogului, motiv pentru care întâlnirile provocate sunt un bun prilej de a evoca
momente, situații, personalități sau de a configura concepții și orientări ale confraților întru
literatură. Spectrul publicațiilor urmărite este, așa cum menționam de la început, destul de
larg, incluzând reviste cu profil religios („Credința ortodoxă“), reviste ale unor minorități
(„Mantaua lui Gogol”, periodic al comunității ucrainene, „Ararat”, revistă a comunității
armene, dar cu o adresabilitate mai mare), publicaţii săteşti („Întrezăriri”, „Pietrele Doamnei”)
ori ale diverselor asociații („Atitudini”, revista Casei de Cultură din Ploieşti, „Pantoun” a
Asociației Franceze a Pantunului).
Așa cum este și firesc, revistele aduse în discuție sunt în bună parte legate de spațiile
în care apar, ceea ce nu înseamnă neaparat localism, provincialism, iar scriitorii intervievați
punctează acest aspect. Bineînțeles, fiecare colegiu redacțional țintește un public cât mai
generos, însă acest nivel de receptare implică nu doar aspecte ce țin de profesionalismul
colaboratorilor, ci și de un anumit sprijin financiar. Dincolo de problemele administrative de
acest tip, redactorii chemați la masa dialogului, fie într-un moment aniversar, fie pentru
plăcerea unui dialog (cu țintă), ne arată profilul revistei pe care o conduc: întemeietori,
obiectivele propuse, specificul publicației raportat la concurență, polemici și exigențe,
colaboratori, tiraj, ezitări și entuziasme. Se înfiripă astfel un dialog viu și incitant, în care ne
sunt dezvăluite uneori și detalii de culise, din „bucătăria“ redacțională, cu momentele ei de
neuitat.
Continuatoare ale unor periodice de tradiţie („Ateneu”, „Convorbiri literare”,
„Mişcarea literară”, „Literatorul”) sau apariţii mai recente („Apostrof”, care urmează modelul
revistei studențești „Echinox”, dar și „Litere”, „Curtea de la Argeş”, „Cultura”, „Actualitatea
literară”, „Spaţii culturale” ş.a.), cele 35 de reviste literare („Literatorul” este prezentat de
două ori, în 2013 şi în 2017, când revista se relansa într-o nouă formulă), ramificate pe zonele
lor de obârșie, amprentează tabloul vieții culturale de azi, dând savoare și conturând
spiritualitatea generațiilor care își coagulează eforturile, experiențele, fantezia creatoare în
pagina de revistă. În definitiv, periodicele sunt și o formă de înregistrare a fenomenului
cultural local și național, una concisă și supusă, la rându-i, exigențelor specifice presei scrise,
fiindcă foarte multe proiecte, festivaluri, întâlniri ocazionale sunt strâns corelate cu activitatea
unor publicații. Așadar, o revistă literară întreține și dezvoltă un complex de relații sociale,
favorizând schimbul de opinii și o corespondență fecundă între creatori. Aceasta este latura
socială pe care o atinge apariția unei reviste, dincolo de dimensiunea culturală, și tocmai acest
aspect este subliniat în zigzagul discuțiilor provocate de autoare.
Asemeni oamenilor, și revistele își au destinul lor. Poetul George Vulturescu le
aseamănă corăbiilor care trec, „transportă opera spre istoria literaturii, ea este corabia cu
mateloți, cu încărcătură și cu tot cu apa pe care o traversează și cu tot ce se vede pe maluri.
Desigur, sunt corăbii sărace, altele de lux, altele de război. Unele rămân în istorie pentru că au
vânat Marele Chit Ahab, altele pentru că au transportat doar cufărul cu manuscrisele unui
scriitor...” (Probabil că această imagine-metaforă a corabiei i-a inspirat autoarei simpatica
siluetă a bărcuţei de hârtie Pro Saeculum croindu-şi drum printre zecile de reviste, ce apare
pe coperta 1 a volumului!). Deplin conștientă de acest adevăr, Rodica Lăzărescu ne propune
o întâlnire cordială cu creatori și redactori de reviste literare, toți uniți de aceeași pasiune
pentru literatură și atrași de arena publică a ideilor.