Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Lucrul individual

A studentului: Boian Olga

Anul, grupa: 2017, FB1701

La disciplina: Monedă şi credit

Tema: Sistemul monetar național.

Coordonator ştiinţific:
Lachi Cristina,lect.uni.

Chişinău – 2017
 Cuprins
Introducere ……………………………………………………………………...……….3

Capitolul I : Sistemul monetar național:definire,continul,rol………………4

1.1 Originea sistemelor monetare………………………………………………………4

1.2 Noțiunea de sistem monetar.......................................................................................5
1.3 Structura sistemului monetar ....................................................................................6
1.4 Tipuri de sisteme monetare........................................................................................10

Capitolul II : Sistemul monetar al Republicii Moldova:instituire și

evoluție.................................................................................................................................17

2.1 Originea,evoluția și elementele sistemului monetar al Republicii Moldova..........17

2.2 Fundamentul sistemului bancar din Republica Moldova...........................................18
2.3 Relațiile externe ale Republicii Moldova cu FMI și BERD ......................................21

Concluzii și Recomandări .............................................................................................25

Bibliografie..........................................................................................................................26
 Introducere

Aparitia sistemelor monetare poate fi plasata, conform aprecierilor istoricilor monetari, atat
in perioada antichitatii cat si a Evului mediu. Dardac Nicolae enunța: ,,Sistemul monetar este
definit ca un anumit mod de organizare și reglementare a circulației monetare dintr-o țara,pe
baza unor legi speciale ale statului respectiv.”Astfel putem afirma că sistemele monetare își
găsesc reflectarea în lucrările diferitor diferitor autori,care redau esența acestei formații sub
diferite aspect,fiind o temă foarte mediatizată în zilele noastre.

Prin acest referat am ca scop sa recunosc elementele componente ale unui sistem monetar;Să
înțeleg rolul aurului monetar în evoluția sistemelor monetare;Să înțeleg caracteristicile
sistemului monetar actual Republicii Moldova și să mă informez cu privire la relațiile externe
ale Republicii Moldova pe plan economic și financiar.

Referatul are ca domeniu de certare analiza teoretica a sistemelor monetare naționale și în

particular analiza Sistemului Monetar al Republicii Moldova .

La elaborarea referatului ,au fost utilizate documente oficiale ale Băncii Naționale a Moldovei
,legi veridice din Constituția Republicii Moldova,dar deasemenea și o serie de lucrări din
literatura de specialitate a diferitor autori naționali ,dar și internaționali privind bazele teoretice și
metodologie ale analizei sistemului monetar.

Referatul este structurat în 2 capitole ,primul reflectă cadrul general al sistemelor monetare
internaționale ,originea ,noțiunea de sistem monetar ,dar și tipurile lor,iar cel de-al 2-lea capitol
reflectă cadrul național al sistemului monetar în Republica Moldova și anume apariția, evoluția
,structura și elementele sistemul monetar național al Republicii Moldova. Referatul este destinat
oricărui potențial bancher, economist și simplului cititor fiindcă materialul este
accesibil,interesant ,dar și refletă adevărul despre sistuația financiară ,bancară și despre relațiile
Republicii Moldova cu Fondul Mnetar Internațional , cu Banca Europeană pentru Reconstrucție
și Dezvoltare,dar și cu alte organizații internaționale care sunt destinate pentru a juta tările în
curs de dezvolatare precum Republica Moldova.

3
 CAPITOLUL I: SISTEMUL MONETAR NAȚIONAL :
DEFINIRE,CONȚINUL,ROL.
1.1 Originea sistemelor monetare.

Pe parcursul aparitiei si dezvoltarii societatii omenesti, de-a lungul unei indelungate

perioade istorice, rolul de bani a fost indeplinit, ca echivalent general, de diferite marfuri metale
si mai apoi de monedele metalice din metal si argint. Pe masura dezvoltarii vietii economice si
sociale, a dezvoltarii si amplificarii productiei si schimbului de marfuri, bunuri si servicii,
circulatia monetara a inceput sa fie deservita si de monede fara valoare deplina, batute din metale
nepretioase.
Moneda şi circulaţia monetară în majoritatea ţărilor s-a constituit istoric, având în primele
cinci secole pretutindeni caracter sporadic şi haotic.
În sec. al VI-lea î. Hr., potrivit scrierilor lui Herodot, în Lidia, ţară din Asia Mică, regele
Cresus (a.a. 560 – 547) instituie primul sistem monetar naţional:
 stabileşte unităţile şi subunităţile monetare,
 fixează pentru fiecare conţinutul de metale nobile,
 determină raportul dintre aur şi argint,
 bate centralizat moneda,
 decide asupra regulilor de emitere şi circulaţie a banilor.
EFECTELE CONSTITUIRII SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL au fost :
 centralizarea şi unificarea baterii monedelor;
 aprobarea unităţii naţionale unice;
 stabilirea unui raport de valoare fixat între monedele de aur şi argint egal cu 1 : 13 1/3.
Mai tarziu, pe masura ce productia de marfuri a devansat productia de metale pretioase, si pe
masura ce volumul tranzactiilor comerciale a crescut spectaculos, reclamand si un volum sporit
de moneda, de bani in circulatie, au aparut si biletele de banca. Statul a recurs la emiterea
biletelor de hartie, la inceput convertibile in metal pretios iar mai apoi, dupa primul razboi
mondial si neconvertibile.
Pe masura dezvoltarii societatii, statele au elaborat norme si au creat institutii care sa
reglementeze, organizeze si supravegheze relatiile monetare. S-au constituit treptat sistemele
monetare nationale care reglementau emisiunea, punerea in circulatie si retragerea din circulatie
a monedei.

4
1.2 Noțiunea de sistem monetar.

Noţiunea de sistem monetar naţional îşi găseşte reflectare în lucrările diferitor autori, care redau
esenţa acestei formaţii sub diferite aspecte.
Turliuc V. menţionează că „sistemele monetare reprezintă forme de organizare a baterii şi
circulaţiei monedei într-o ţară sau alta, organizare realizată prin normele dictate de stat, dar şi
prin norme ce decurg din cutume”;
Dardac Nicolae enunţă: ”Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare şi
reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului
respectiv”.;
Poleac G. B. scrie : ““modul circulaţiei monetare din ţară, consfinţit de legislaţia naţională
reprezintă sitemul monetar”;
Jucov E. F. afirmă: “Sistemul monetar este forma de organizare a circulaţiei monetare în ţară,
consfinţită de legislaţia naţională”;
Kiriţescu Costin susţine că „Sistem bănesc. Termen generic pentru ansamblul normelor legale şi
instituţiilor care reglementează, organizează, respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un
stat. Aceste norme şi instituţii servesc la realizarea obiectivelor politicii economice, sociale,
financiare şi de credit urmărite de fiecare stat”;
Stoica Victor afirmă că sistemul monetar este „un anumit mod de organizare şi reglementare a
circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv;
În formula noţiunii sistemului monetar naţional trebuie incluse toate elementele constituente
ale acestuia:
instrumentarul monetar;
cadrul reglementar;
structura instituţională.
Deci ,sistemul monetar naţional reprezintă organizarea funcţională a instrumentelor de
natură monetară în temeiul reglementărilor juridice sub supravegherea autorităţii monetare
publice .
ANSAMBLU MĂSURILOR ŞI ACTIVITĂŢILOR PRIVIND CONSTITUIREA ŞI
FUNCŢIONAREA SISTEMULUI MONETAR NAŢIONAL ACTUAL:
 alegerea valutei care îndeplineşte funcţia de măsură a valorii, de etalon, de echivalent
general, prin care se defineşte moneda naţională;
 stabilirea unităţii monetare, care, sub o anumită denumire, serveşte ca etalon al valorii;
5
  alegerea instrumentelor efective de circulaţie şi de plată (monede principale, bani
divizionari, bancnote etc.);
 reglementarea tipăririi cupiurelor şi baterii monedelor divizionare metalice;
 reglementarea emisiunii şi circulaţiei bancnotelor şi a altor semne de valoare, precum şi a
decontărilor fără numerar;
 organizarea aparatului instituţional care supraveghează şi sprijină aplicarea sistemului
monetar;
 stabilirea relaţiilor cu alte sisteme monetare.

1.3 Structura sistemului monetar.

Fiecare tara isi stabileste unitatea monetara nationala care indeplineste, in mod suveran, rolul
de mijloc legal de plata in cadrul granitelor statului emitent.
Privite în evoluție sistemele monetare au avut urmatoarele componente:

 unitatea monetara;
 etalonul monetar;
 modul de emisiune si circulatie a bancnotelor si banilor divizionari si scriptuari.

 Unitatea monetara
-denumirea unitatii monetare si a subdiviziunilor sale: leu - bani; dolar SUA - centi, euro – centi
etc. Prin reglementari internationale (ISO) s-a convenit uniformizarea modului de simbolizare
prin trei litere a unitatilor monetare ale statelor lumii, primele doua litere reprezentand
denumirea prescurtata a tarii (in limba engleza) si a treia litera, prima litera din denumirea
monedei (in limba nationala). De exemplu: ROL - Ro/manian L/eu; USD - U/nited S/tate
D/ollar; GDP - G/reate B/ritain P/ound etc.).
-structura pe cupiuri si raportul dintre bancnote si bani divizionari. In cadrul fiecarei tari se
stabileste o serie valorica a bancnotelor, de exemplu bancnote/cupiuri de 5.000 u.m., 10.000
u.m., 50.000 u.m., 100.000 u.m., fiecare cupiura fiind emisa si pusa in circulatie intr-un numar
prestabilit si diferentiat. Astfel, bancnotele de valori mici sunt puse in circulatie intr-un numar
mai mare decat bancnotele de valori mari. Similar, intre bancnote si moneda divizionara exista
un raport, spre exemplu, moneda divizionara pusa in circulatie nu poate depasi 2% din valoarea
bancnotelor.
6
 Definirea prin lege a unitatii monetare este un atribut al institutiilor monetare nationale.
Aceasta definire s-a realizat direct in functie de etalonul care a fost adoptat ca baza a sistemului
monetar, implicand analiza a trei elemente:
a. valoare paritara;
b. paritate monetara;
c. curs de schimb (valutar).
a. Valoarea paritara. Fiecare stat stabileste pentru moneda sa o valoare paritara, care
reprezinta continutul valoric al acesteia definit prin legea monetara a tarii care emite moneda.
Notiunea de valoare paritara presupune un etalon fata de care moneda se raporteaza intr-o relatie
fixa sau stabila.
Inca de la aparitia sa pana in 1978, valoarea monedei se stabilea in raport cu un etalon
monetar. Rolul de etalon monetar a fost indeplinit predominant de metalele pretioase - aurul
si/sau argintul, iar mai tarziu (dupa 1920) si de unele valute (lira sterlina, dolarul SUA, francul
francez etc.) care se bucurau de o anumita pozitie pe plan international si pentru care statul
emitent se angaja oricand sa le converteasca la cerere in metalul pretios in care erau definite.
Dupa intrarea in vigoare a amendamentelor aduse statutului FMI, in 1978, valoarea monedelor
este definita prin sistemul aranjamentelor valutare. Aranjamentele valutare constituie un
ansamblu de masuri pe care fiecare stat membru al FMI il practica cu scopul asigurarii unei
evolutii cat mai disciplinate a cursului valutar al monedelor lor. In timp ce definirea valorii unei
monede pe baza valorilor paritare presupunea un raport fix sau stabil pe o perioada mai
indelungata, in definirea valorii pe baza unui aranjament valutar, locul principal il ocupa
evolutia pe piata a cursului valutar al monedelor comparate.
b. Paritatea monetara exprima raportul dintre valorile paritare ale doua monede. In functie
de etalonul care a stat la baza unitatilor monetare, aceasta a imbracat forma paritatii metalice,
valutare si DST.
c. Cursul de schimb reprezinta pretul unei monede nationale sau internationale, exprimat
intr-o alta moneda cu care se compara. Ca ordin de marime paritatea monetara este sinonima cu
cursul oficial. In conditiile etalonului aur, valorile paritare au fost mentinute multa vreme
nemodificate si pe aceasta baza paritatile erau si ele fixe, reflectandu-se in final in fixitatea
cursurilor oficiale (paritare). In perioada de aplicare a etalonului aur, comparatia unitatilor
monetare se realiza prin raportare la o alta moneda. In cadrul sistemelor monetare actuale cursul
de schimb este dat de raportul cerere-oferta de valuta pe piata.
 Etalonul monetar
Functia de etalon a fost indeplinita la inceput de marfuri obisnuite, pentru ca treptat
7
aceasta pozitie sa fie cucerita de metalele pretioase (aur, argint), locul lor fiind luat apoi de
valute si devize. In prezent se afirma un nou tip de etalon, cel al puterii de cumparare. Etalonul
monetar a variat de la o tara la alta si de la o perioada la alta, fiind adoptat si dimensionat prin
legea monetara a fiecarei tari.
In functie de continutul etalonului monetar s-au consacrat mai multe tipuri de sisteme
monetare:
- sisteme monetare avand drept etalon metalul monetar, existand sisteme monetare
bimetaliste (aur si argint) si monometaliste (aur sau argint);
- sisteme monetare bazate pe etalonul aur: aur-moneda; aur-lingouri; aur-devize.
- sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumparare.
Rolul de etalon in definirea valorii paritare a unei monede a fost indeplinit, de-a lungul
anilor, de:
- o cantitate de metal (aur, argint);
Sistemele monetare ale statelor aveau la baza, intr-o prima etapa, monometalismul sau
bimetalismul. In cazul bimetalismului, valoarea paritara a monedei nationale era definita
simultan in doua metale – aur si argint – intre care, de regula, se stabilea un raport fix.
Exemplu: dolarul SUA, ca unitate monetara internationala a fost adoptat in 1785 avand la baza
sistemul bimetalist aur-argint cu o valoare paritara de 1USD = 1,603 g Au si 1USD = 24,06 g
Ag.
Cu timpul, marea majoritate a statelor lumii au adoptat monometalismul aur, definindu-si
valoarea paritara a monedelor lor in aur.
Exemplu:
- evolutia definirii in aur a dolarului SUA: 1 dolar SUA = 1,5 g Au (1900); 0,88671 g Au
(1934); 0,818515 g Au (1971); 0,736662 g Au (1973);
- evolutia definirii in aur a leului: 1 leu = 0,290 g Au (1890); 0,009 g Au (1929); 0,00594 g
Au (1947); 0,079346 g Au (1952); 0,148112 g Au (1954).
Ca rezultat al crizei valutar-financiare declansate la inceputul deceniului opt al secolului XX si al
modificarii in acest context in anul 1978 a statutului FMI, sistemul definirii valorilor paritare ale
monedelor statelor membre ale FMI in aur a fost abandonat.
Incepand cu anii ’80, practic toate statele lumii – membre sau nemembre ale FMI – au optat
pentru definirea cursului monedelor lor (convertibile sau neconvertibile) pe baza unor
metodologii care, in esenta, reflecta fluctuarea generalizata a cursurilor valutare pe plan mondial.
- o valuta (dolar SUA, franc francez, lira sterlina etc.);
Schimbarile intervenite in evolutia economiei mondiale, care au avut efecte si asupra
8
 sistemelor monetare ale statelor lumii, le-au determinat pe acestea sa-si defineasca
valoarea paritara a monedelor lor intr-o valuta apreciata ca stabila (care era definita, de regula, in
aur). Principalele valute care au indeplinit acest rol au fost: lira sterlina, francul francez, dolarul
american si peseta spaniola.
Initial, sistemul a fost practicat de tarile aflate sub dominatie coloniala sau apartinand
unor blocuri si zone monetare. Dupa anul 1971, sistemul raportarii la o valuta a imbracat doua
forme:
- monedele tarilor apartinand asa-numitei zone a francului francez, care isi au valoarea
definita printr-un raport fix fata de acesta si, ulterior, fata de euro;
- monedele unor tari membre ale FMI, in baza unor aranjamente valutare stabilite in cadrul
FMI dupa 1978, care sunt legate in definirea valorii lor de o anumita valuta printr-un raport
fix.
- DST
Odata cu crearea DST, unele tari si-au definit valoarea monedei lor in raport cu aceasta
unitate monetara de cont internationala (Birmania: 8,5084 Kyat Birmanez = 1 DST; Vietnam:
2,6636 Dong Vietnamez = 1 DST). Legarea monedelor de DST constituie o practica si in cadrul
aranjamentelor valutare ale FMI
 Emisiunea si circulatia bancnotelor si banilor divizionari
Initial, la emisiunea banilor de hartie, bancile asigurau convertibilitatea acestora in aur,
prin preschimbarea la cerere a bancnotelor cu monede-aur, publicul manifestand incredere in
mecanismul monetar.
Treptat, functionarea mecanismului a cunoscut contradictii intre cantitatea de metal
monetar din rezerva bancii de emisiune si cantitatea de moneda de hartie emisa si pusa in
circulatie, ceruta de tranzactiile comerciale aflate in ascensiune. Ca urmare, convertibilitatea
bancnotelor a fost limitata si lichidata.
In actualele conditii, sistemele monetare nu mai cuprind norme si proportii specifice
pentru acoperirea metalica a emisiunii de bancnote, dar cuprind reglementari privind relatiile
create pe linie de emisiune, norme privind legaturile dintre bancile centrale si cele comerciale.
Aceste reglementari prolifereaza si tind sa fie folosite drept instrument de combatere a
emisiunii cu caracter excesiv. Absenta mecanismelor de autoreglare a masei monetare in
circulatie si deosebita acuitate a proceselor inflationiste in anii 70, au determinat intensificarea si
diversificarea formelor de interventie in sfera monetara, atat din partea bancilor centrale, cat si a
autoritatilor guvernamentale.
De regula, institutia autorizata in acest sens este banca centrala a tarii. Tiparirea
9
bancnotelor se realizeaza de institutii ale statului specializate, in conditii de securitate ridicata.
Ea se poate face si in alte tari pentru a se asigura securitatea deplina, un grad tehnic superior de
securizare a fiecarei bancnote in parte sau in cazul in care tara respectiva nu are astfel de
institutii specializate. Punerea in circulatie cade in sarcina bancii centrale, in functie de nevoile
circulatiei monetare determinate in baza indicatorilor economici, financiari, bugetari etc. ai tarii.
In acest proces, un rol important il detin bancile comerciale sau alte institutii de credit care se
constituie ca verigi importante in punerea in circulatie efectiva a bancnotelor. Retragerea
bancnotelor din circulatie se face in mod curent in cazul celor uzate, distruse etc., ca obligatie a
bancilor comerciale de a le identifica in procesul platilor cu numerar si de a le transmite bancii
centrale. Retragerea din circulatie a bancnotelor poate avea loc si in alte situatii: reforma
monetara, schimbarea sistemului de securizare a bancnotelor si inlocuirea lor cu altele noi,
modificarea reprezentarii grafice sau valorice etc.
Sistemele monetare clasice au cuprins reglementari privind baterea si circulatia
monedelor cu sau fara valoare deplina. Cele cu valoare deplina erau batute din aur si argint iar
cele fara valoare deplina din zinc, aluminiu ca si din diverse aliaje cu metale nepretioase.
Monedele cu valoare intrinseca (deplina) aveau o valoare care corespundea cu valoarea
metalului din care erau confectionate. Exemplu daca un dolar SUA avea un continut de 1,5 g aur,
moneda de 10 $ cantarea 15 g aur, era o moneda cu valoare integrala.
Pentru monedele cu valoare integrala era specifica baterea libera, ceea ce insemna dreptul
oricarei persoane de a prezenta la monetaria statului metalul sub forma de lingouri pentru a-l
trasforma in aur moneda contra unui comision, stabilit procentual din valoarea aurului monetar.
Monetizarea libera, ca si libera tezaurizare, asigurau adaptarea spontana a cantitatii de
bani in circulatie la necesitatile economiei. Cheltuielile de monetizare, ca si pierderile de metal
pretios prin uzura in timpul circulatiei erau mari, facand ca acest model al organizarii monetare
sa nu reprezinte idealul. Aceasta, cu atat mai mult cu cat cantitatile de metal pretios extras au
ramas mult in urma fata de amplificarea schimburilor.
Baterea monedelor fara valoare integrala a fost determinata de ratiuni tehnice, de nevoile
schimbului. Circulatia monetara are nevoie si de monede de valoare redusa, de monede
divizionare. Daca acestea ar fi fost batute din metal pretios, ele ar fi avut dimensiuni foarte mici
si ar fi generat costuri mari. Monedele fara valoare integrala nu pot face obiectul baterii libere, ci
constituie monopol de stat, aparat cu strictete. Cantitatea de astfel de monede fara valoare
deplina, puse in circulatie, trebuia mentinuta la nivel redus. Valoarea acestor monede nu era
reprezentata de valoarea metalului din care erau confectionate ci de valoarea aurului pe care-l
10
reprezentau in circulatie. Prin limitarea baterii monedei fara valoare intrinseca se
urmarea evitarea scoaterii din circulatie a monedei cu valoare integrala ( de aur si argint ) si a
tezaurizarii acestora.
Monedele cu valoare deplina au disparut din circulatie odata cu primul razboi mondial.
Sistemele banesti contemporane nu mai cuprind ca regula generala reglementari privind
monetizarea metalelor pretioase.

Emisiunea si circulatia monedei scripturale se realizeaza in principal prin sistemul

bancar. Creatia de moneda scripturala se face sub impulsul agentilor economici non-bancari
(firme, populatie si stat) care solicita imprumuturi bancilor sau din initiativa bancilor in sine, prin
politica lor de credite. Poate avea ca suport scontarea cambiilor si a biletelor la ordin,
achizitia de devize etc.
In economiile de azi, multiplicarea masei monetare se datoreaza in principal cresterii
monedei scripturale, prin mecanismul acordarii creditelor (loans make deposits).
Multiplicarea masei monetare prin credit este franata de obligativitatea constituirii
rezervelor minime obligatorii de catre bancile comerciale. Rezervele minime obligatorii
reprezinta suma constituita de catre bancile din sistem, sub forma de depozit la Banca Nationala
si se calculeaza prin aplicarea unor cote procentuale (Yr) asupra depozitelor in lei si in valuta
atrase de bancile comerciale. Ea are rolul de a asigura o lichiditate minima bancilor comerciale
pentru acoperirea situatiilor neprevazute.
Funcționarea normală a sistemului monetar în condițiile actuale este posibilă grație
respectării regulilor cu referință la păstrarea banilor în numerar în casele subiecților economici,
inclusiv băncilor comerciale, la formele documentelor de evidență și dare de seamă privind
circulația numerarului în cadrul unităților economice, la responsabilitatea persoanelor de
răspundere etc. În această ordine de idei, autoritatea monetară centrală pune în acțiune un
ansamblu de instrumente și norme, menite să asigure comportamentul regulamentar al tuturor
operatorilor cu moneda și instrumentele de plată.
Componenta instituţională a sistemelor monetare include următoarele elemente:
constituentul;

- legiuitorul; - organizatorul; - Supraveghetorul

- emitentul; - reglementatorul;

11
1.4 Tipuri de sisteme monetare.

Etalonul monetar reprezintă modalitatea de concretizare a unităţii monetare. În funcţie de

etalonul monetar, distingem mai multe tipuri de sisteme monetare, în evoluţia lor:
1. sisteme monetare metaliste, sunt cele care au ca etalon monetar metalul (aur, argint) şi
care la rândul lor se împart în:
- sisteme monetare monometaliste, în cazul cărora moneda se defineşte printr-un singur
metal, fie aur, fie argint;
- sisteme monetare bimetaliste, în cazul cărora moneda se defineşte atât în aur cât şi în
argint;
2. sisteme monetare bazate pe etalonul combinat aur-devize;
3. sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumpărare.

I. Sistemul monetar bazat pe etalonul argint (silver standard) a fost utilizat de un

număr restrâns de ţări, în general ţări mai slab dezvoltate, şi a fost abandonat cel mai târziu, la
sfârşitul secolului al XIX-lea, cu două excepţii: Indochina, care l-a menţinut până în 1930 şi
China până în 1935. În 1828, Rusia a introdus platina ca etalon monetar, dar a abandonat acest
sistem după câţiva ani din cauza rarităţii şi valorii foarte ridicate a metalului.

II. Sistemul monetar bimetalist, sistem introdus în secolul XIX, având ca scop
asigurarea unei stabilităţi mai bune a monedei; a fost adoptat de Anglia în 1716, S.U.A. în 1792
şi apoi celelalte ţări europene, Franţa, Belgia, Italia, Grecia, chiar şi România în 1867. Unitatea
monetară se defineşte atât în aur cât şi în argint, de exemplu în România (1867) leul era definit
ca 0,3226 grame aur cu titlu de 900‰ şi 5 grame argint cu titlu de 835‰.Pe piaţă circulau
simultan monede de aur şi monede de argint iar emisiunea lor era liberă.

După modul de stabilire a raportului de valoare între cele două monede de aur şi de argint
deosebim 2 tipuri de bimetalism:
a) bimetalism integral;
b) bimetalism paralel;
c) bimetalism parţial.

12
 a). În varianta bimetalismului integral, raportul de valoare între cele două monede era fix,
stabilit de stat prin lege. De exemplu, în România raportul de valoare între cele două monede era
de 1 la 14,38. Acest tip de bimetalism avea dezavantajul că odată cu schimbarea raportului de
valoare (comercial) între cele două metale pe piaţă, moneda de aur era tezaurizată şi ieşea din
circulaţie; de exemplu, dacă în România raportul între cele două metale pe piaţă devenea 1 la 20,
deţinătorii de monede de aur schimbau aceste monede pe lingouri de aur, lingourile de aur pe
lingouri de argint (la un raport de 1 la 20), iar lingourile de argint erau transformate pe monede
de argint şi se obţinea o cantitate mai mare de monedă decât dacă s-ar fi schimbat monedele de
aur direct pe monedele de argint. Acest fenomen are caracter legic, lege care a fost formulată
astfel: „moneda rea alungă pe cea bună” de către T. Gresham, întemeietorul Băncii Angliei.

Dezavantajul manifestat prin dispariţia monedelor de aur din circulaţie a determinat

renunţarea la bimetalismul în varianta monedei duble spre sfârşitul secolului XIX.
b) În varianta bimetalismului paralel, raportul de valoare între cele două monede de aur şi
argint se stabilea liber pe piaţă fără intervenţia statului în funcţie de raportul de valoare dintre
cele două metale. Una din ţările care au aplicat cu succes acest sistem a fost Germania.
c) În varianta bimetalismului parţial, moneda de aur era considerată moneda etalon,
conform raportului de valoare aur-argint stabilit de stat prin lege. Moneda de aur era emisă
nelimitat având putere circulatorie deplină, în timp ce moneda de argint era doar monedă
divizionară, emisă limitat, cu valoare şi putere de cumpărare mai mică.

III. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur cunoaşte două forme:

a) etalonul aur-monedă (gold specie standard);
b) etalonul aur-lingouri (gold bullion standard).

a). Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-monedă (gold specie standard)reprezintă

forma clasică a monometalismului; a fost adoptat de Anglia în 1816, apoi de celelalte ţări
europene spre sfârşitul secolului XIX şi S.U.A. în 1900. Are următoarele caracteristici:
- unitatea monetară era definită printr-o cantitate de aur precis determinată;
- baterea monedelor era liberă, adică deţinătorii de metal se puteau prezenta la
monetăria statului putând cere preschimbarea nelimitată a metalului în monedă;
- în circulaţie se găseau monede de aur şi bancnote convertibile nelimitat în aur;
- aurul era mijlocul de plată internaţional, astfel încât masa monetară în fiecare stat era
13
direct influenţată de mişcările internaţionale ale metalului, iar reglementarea unui eventual
deficit se realiza prin transferul aurului de pe o piaţă pe alta.
Funcţiile aurului erau de: confecţionare a monedei, acoperire a monedei, convertibilitatea
bancnotei, bani universali.
Acest tip de sistem a fost abandonat de majoritatea ţărilor în jurul anului 1914, cu
excepţia S.U.A. care l-a menţinut până în 1933, din cauză că acestea nu mai deţineau cantităţile
de aur prin care să asigure convertibilitatea bancnotei. Avantajele incontestabile ale acestui tip de
sistem sunt: stabilitatea preţurilor şi stabilitatea cursurilor de schimb (determinate de reglarea
spontană a cantităţii de bani în circulaţie), avantaje recunoscute chiar şi de adversarii
monometalismului cum a fost Keynes. Aceste avantaje au făcut ca şi în secolul XX să apară
adepţi ai definirii metalice a monedei, între care şi profesorul american de origine română
Anghel Rugină.

b). Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri ( gold bullion standard)a

reprezentat o încercare de salvare a monometalismului aur, reprezentând de fapt o limitare a
acestuia. A fost utilizat o perioadă scurtă de timp după primul război mondial, a fost puternic
afectat şi s-a destrămat din cauza crizei din `29 -`33.

Caracteristicile acestui tip de sistem erau:

- unitatea monetară era legal definită printr-o anumită cantitate de aur;
- convertibilitatea bancnotei era limitată la suma necesară procurării unui întreg lingou
de aur, care avea 400 de uncii sau 12,414 kg aur. Datorită acestei convertibilităţi limitate,
etalonul aur lingouri a primit numele de „etalon aristocratic”; doar deţinătorii de sume
importante puteau transforma bancnotele în aur (un lingou de aur valora aproximativ 1.557 lire
sterline în Anglia, aproximativ 215.000 franci francezi în Franţa);
- în circulaţie nu se mai găseau monede de aur, ci doar bancnote convertibile în aur;
acoperirea bancnotelor în aur monetar era maxim 40%;
- aurul servea ca mijloc de plată internaţional atunci când transferul său era mai avantajos
decât transferul devizelor.

Funcţiile aurului erau: acoperirea bancnotei, convertibilitate limitată a bancnotei, bani

universali.
Acest tip de sistem a funcţionat o perioadă relativ scurtă, a fost puternic afectat şi s-a
destrămat din cauza crizei din `29-`33.
14
 IV. Sistemul monetar bazat pe etalonul combinat aur-devize (gold exchange
standard) a fost adoptat pentru prima dată ca sistem naţional în urma Conferinţei Monetare din
1922 de la Geneva şi ca sistem monetar internaţional în urma Conferinţei Monetare şi Financiare
din 1944 de la Bretton-Woods. Acest sistem este caracterizat prin:
- definirea unităţii monetare printr-o anumită cantitate de aur însă, în paralel cu această
definire, ţările îşi defineau moneda şi într-o altă valută mai puternică (dolar);
- în circulaţie se găseau bancnote convertibile în valută sau bancnote neconvertibile în
valută; dolarul rămâne singura monedă convertibilă în aur;
- convertibilitatea în aur a monedelor principalelor puteri economice ale vremii a permis
acestora sa-şi impună monedele naţionale ca monede de rezervă (devize). Este vorba de S.U.A.,
Anglia etc; de exemplu, în anul 1913, rezervele de lire sterline ale Băncii Angliei erau de trei ori
mai mari decât stocurile de aur.
Aurul mai asigura doar acoperirea bancnotei şi convertibilitatea în aur pentru câteva
monede naţionale (până în 1944) iar după această dată doar dolarul rămâne convertibil în aur.
Acest tip de sistem a funcţionat până în `71-`76 când toate ţările au trecut la sistemul monetar
bazat pe etalonul putere de cumpărare.

V. Sistemul monetar bazat pe etalonul putere de cumpărare sau sistem monetar

fără etalon a luat fiinţă în urma Conferinţei Monetare de la Kingston (Jamaica) şi prezintă
următoarele caracteristici:
- unitatea monetară nu mai este definită în aur, fiind definită doar faţă de altă valută sau
faţă de o monedă coş (DST);
- în circulaţie se găsesc bancnote convertibile în valută sau bancnote neconvertibile în
valută;
- moneda în circulaţie, pe plan naţional şi internaţional, nu are o valoare fixată de drept,
ci are drept corespondent un etalon format prin contribuţia bunurilor şi serviciilor create în
cadrul fiecărei ţări; din acest motiv, etalonul a devenit o noţiune abstractă, imposibil de
vizualizat, iar metodele de determinare a cursurilor de schimb se bazează pe indicii de preţ[1].
Puterea de cumpărare exprimă cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi achiziţionată cu o
unitate monetară. Cuantificarea etalonului putere de cumpărare se realizează prin calculul
indicelui preţurilor de consum.
La rândul său, indicele de preţ exprimă valoarea unui coş de bunuri şi servicii, reprezentativ
pentru populaţie, mai exact, raportul între valoarea coşului exprimat în preţurile anului curent şi
valoarea coşului exprimat în preţurile anului precedent (de bază).
15
Compararea indicilor preţurilor de consum pentru două ţări diferite conduce la determinarea
parităţii puterii de cumpărare, care la rândul său indică nivelul orientativ al cursului de schimb
dintre monedele celor două ţări. Cursul de schimb, reprezentând puterea de cumpărare pe plan
extern a unei monede este însă influenţat şi de alţi factori: politica monetară, politica bugetară,
balanţa de plăţi concretizată în cererea şi oferta de valută pe piaţă etc.

16
 CAPITOLUL II : SISTEMUL MONETAR AL REPUBLICII
MOLDOV:INSTITUIRE ȘI EVOLUȚIE.

2.1 Originea și evoluția sistemului monetar al Republicii Moldova.

Circumstanţele necesare pentru instituirea sistemului monetar naţional s-au conturat după
obţinerea de către R. Moldova a independenţei la 27 august 1991. La 15 decembrie 1992 este
adoptată Legea cu privire la bani nr 1232 – XII. Prin această Lege a fost stabilită unitatea
monetară naţională a R. Moldova - leul moldovenesc, şi unitatea divizionară banul. Un leu
moldovenesc este egal cu 100 bani.
Leul a fost introdus în circulaţie la 29 noiembrie 1993. În această zi cursul valutar a fost stabilit
de 3,8 lei pentru $1. Numerarul aflat în circulaţie (banii de tip sovietic şi cupoanele) şi banii din
conturi au fost schimbaţi în proporţie de 1 000 pentru un leu.
La 11 iunie 1991 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca

Naţională de stat a Moldovei, iar la 12 iunie 1991 Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.

Sistemul monetar contemporan al Republicii Moldova a apărut în noiembrie 1993, odată cu

introducerea în rotaţie aunităţii monetare naţionale. Cadrul instituţional al acestui sistem a apărut
în 1991, odată cu aprobarea de către Parlament alegilor “ Cu privire la Banca Naţională de Stat a
Republicii Moldova” şi “Cu privire la bănci şi activitate bancară”. În baza acestor legi în 1991,
în a doua jumătate a anului, a fost creat un sistem bancar din două niveluri:
 Banca Naţională a Republicii Moldova;
 Bănci Comerciale.
La sfârşitul anului 1995 – începutul anului 1996 Parlamentul a aprobat două legi noi, care au
înlocuit legile bancaredin 1991: “Legea cu privire la Banca Naţională a Republicii Moldova” şi
“Legea cu privire la instituţiile financiare”. Aceste legi au determinat bazele juridice ale
sistemului monetar, precum şi funcţiile BNM în organizarea circulaţieimonetare şi a sistemului
monetar. Totodată aceste legi reglementează într-o măsură mai mare, faţă de legile
precedente,organizarea şi efectuarea rotaţiei monetare.Scara preţurilor în Republica Moldova s-a
stabilit stihiinic (spontan, neorganizat, ne controlat), mijloacele băneşti seemit în rotaţie de
Banca Naţională în baza operaţiilor de credit ale acesteia.Politica monetară, valutară şi creditară
se elaborează de Banca Naţională în comun acord cu Guvernul.

17
 Sistemul monetar al R.M are următoare elemente :
1.unitatea monetară – leul – este singura unitate monetară legală pe teritoriu RM
2.mecanismul de emisiune – dreptul de emisiune a monedei efective, organizarea circulaţiei
monetare şiretragerea monedei este un atribut al BNM .
3.modul de asigurare – leul este asigurat cu toate activele BNM, inclusiv cu aur, HVS;
rezervelebăncilor comerciale .
4.structura masei monetare – în circuit sunt bancnote şi monede metalice, care au o putere legală
5.mecanismul reglementării monetar-creditare .
6.modul de stabilire a cursului valutar – raportul dintre şeu şi moneda străină se detrmină zilnic-
cursul valutar official.

2.2 Fundmentul sistemului bancar al Republicii Moldova.

Banca Naţională a Moldovei (BNM) a fost înfiinţată prin Decretul Preşedintelui Republicii
Moldova la 4 iunie 1991, cu desemnarea guvernatorului - Leonid Talmaci.
Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a Moldovei este asigurarea şi menţinerea stabilităţii
preţurilor.
BNM are următoarele atribuţii de bază:

 stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare în stat;

 activitatea de bancher şi agent fiscal al statului;
 licenţierea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;
 supravegherea sistemului de plăţi în Republica Moldova şi facilitarea funcţionării eficiente a
sistemului de plăţi interbancare;
 emisiunea monedei naţionale;
 stabilirea, prin consultări cu Guvernul, a regimului cursului de schimb al monedei naţionale;
 păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare ale statului;
 întocmirea balanţei de plăţi a statului;
 reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova s.a.
Banca Naţională a Moldovei are un rol important în procesul de tranziţie la economia de piaţă a
Republicii Moldova. Din 1991 şi până în prezent au fost elaborate şi implementate un şir de
măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar şi de credit. Cel mai important pas în
acest sens a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a monedei naţionale - leul
moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi de credit antiinflaţioniste.
Astfel s-a reuşit stoparea inflaţiei galopante de la începutul anilor 90.

18
 În anul 1995, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională a
Moldovei şi Legea instituţiilor financiare. Conform primei legi, BNM este independentă în
exercitarea atribuţiilor sale, fiind responsabilă faţă de Parlament. Cea de-a doua lege are drept
scop crearea unui sector financiar puternic şi competitiv, neadmiterea riscului excesiv în acest
sistem şi protejarea intereselor deponenţilor.
Începând cu anul 1998, Banca Naţională a renunţat la practica stabilirii cursului oficial de
schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA la Bursa valutară şi a procedat la determinarea
acestuia ca medie aritmetică simplă a mediilor ponderate a cursurilor de cumparare şi vînzare a
dolarului SUA contra lei moldoveneşti pe piaţa inter- şi intrabancară. Acest fapt a permis
descentralizarea pieţei valutare interne în corespundere cu practicile ţărilor dezvoltate.
Ca urmare a lichidării riscurilor excesive în bănci şi creării condiţiilor necesare pentru
menţinerea stabilităţii financiare a acestora, în iulie 2004, a fost înfiinţat sistemul de garantare a
depozitelor, prin lansarea activităţii Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.
Statutul legal al acestui Fond îi asigură independenţă juridică, operaţională, financiară şi
administrativă. La sistemul de garantare a depozitelor participă în mod obligatoriu toate băncile
licenţiate de Banca Naţională a Moldovei. Mijloacele destinate pentru garantarea depozitelor se
acumulează din contribuţiile băncilor.
De asemenea, în contextul alinierii la standardele internaţionale, în anul 2006, Banca Naţională
a Moldovei a implementat un nou sistem automatizat de plăţi interbancare (SAPI). Acesta este
compus din sistemul de decontare pe bază brută în timp real destinat procesării plăţilor urgente şi
de mare valoare şi sistemul de compensare cu decontare pe bază netă destinat procesării plăţilor
de mică valoare. Astfel, a fost realizată o infrastructură modernă de plăţi, care a creat premise
importante pentru prestarea serviciilor de plată de o nouă calitate şi facilitarea efectuării plăţilor
fără numerar în ţară.
Începând cu 6 noiembrie 2009, Banca Naţională a Moldovei îşi desfăşoară activitatea sub
conducerea guvernatorului Dorin Drăguţanu, numit în funcţie la data respectivă prin Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova nr. 56-XIII.
La sfârşitul anului 2009, Consiliul de administraţie al BNM a adoptat Strategia politicii
monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada 2010-2012. Pe parcursul anilor 2010-
2012, BNM a creat premise pentru consolidarea cadrului de politică monetară specific regimului
de ţintire directă a inflaţiei din perspectiva diminuării treptate a ratei anuale a inflaţiei.
Flexibilitatea cursului de schimb al monedei naţionale a permis adaptarea mai uşoară a
economiei naţionale la şocurile interne şi externe. Conduita consecventă, previzibilă şi
transparentă a politicii monetare a sporit credibilitatea Băncii Naţionale.
19
Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, în cadrul şedinţei din 27 decembrie
2012, a aprobat Strategia politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pe termen mediu.
Acest document reprezintă o continuare a Strategiei politicii monetare a Băncii Naţionale a
Moldovei pentru perioada 2010-2012 şi cuprinde direcţiile strategice de activitate ale autorităţii
monetare pe termen mediu, orientate spre atingerea obiectivului fundamental de asigurare şi
menţinere a stabilităţii preţurilor.
Noua Strategie a Politicii Monetare a BNM pe termen mediu prevede menţinerea obiectivului
cantitativ al inflaţiei la nivelul de 5.0 la sută cu o posibilă deviere de ± 1.5 puncte procentuale,
fiind considerat nivelul optim pentru creşterea şi dezvoltarea economică durabilă a Republicii
Moldova pe termen mediu. Pe termen lung se anticipează configurarea unor condiţii
macroeconomice şi monetare propice pentru scăderea nivelului durabil al ritmului creşterii
preţurilor, astfel încât BNM va diminua treptat ţinta inflaţiei pentru o mai bună ancorare a
aşteptărilor inflaţioniste.

Atingerea ţintei de 5.0 la sută anual va fi realizată prin utilizarea instrumentului principal de
politică monetară - operaţiunile de piaţă deschisă. În acelaşi timp, BNM va utiliza şi
instrumentele auxiliare de politică monetară, facilităţile permanente, norma rezervelor
obligatorii, precum şi în anumite condiţii intervenţiile pe piaţa valutară. Aceste instrumente au
un impact direct asupra nivelului ratelor dobânzilor nominale pe termen scurt pe piaţa monetară.
Banca Naţională va menţine regimul de flotare gestionată a cursului de schimb fără a avea o ţintă
prestabilită a cursului de schimb valutar al leului moldovenesc.

În scopul atingerii ţintei inflaţiei, condiţiile pe piaţa monetară vor continua a fi dirijate de BNM
prin stabilirea de către Consiliul de administraţie al BNM a indicatorului principal pentru piaţa
monetară interbancară pe termen scurt – rata de bază.

În anul 2010, a fost îmbunătăţit substanţial cadrul legal ce reglementează activitatea băncilor. Au
fost aprobate modificări şi completări la Legea instituţiilor financiare nr.550 din 21.07.1995 şi
Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar nr.575 din
26.12.2003. În principal, modificările în cauză au ca scop fortificarea posibilităţilor de rezolvare
a problemelor băncilor aflate în dificultate prin instituirea unui nou instrument de supraveghere a
băncilor - administrarea specială. Aceasta reprezintă un regim provizoriu ce constă în realizarede
către o persoană desemnată de Banca Naţională a unor măsuri administrative, financiare,juridice
şi organizatorice menite să determine condiţiile optime pentru conservarea valoriiactivelor,
eliminarea deficienţelor în administrarea băncii şi a patrimoniului ei, încasarea creanţelor,
stabilirea posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare
20
sau de lichidare a băncii. Suplimentar, modificările operate creează condiţii legale pentru
sporirea eficienţei procesului de lichidare a băncilor insolvabile şi onorarea creanţelor
deponenţilor. În acest scop, se prevede reducerea termenelor de stabilire a datoriilor băncii
insolvabile faţă de persoanele fizice, aferente depozitelor, şi de începere a plaţii de către Fondul
de garantare a depozitelor în sistemul bancar a compensaţiilor pentru depozitele garantate
indisponibile.

În vederea minimizării riscurilor aferente activităţii sistemului financiar ca urmare a

impactului crizei financiare globale din anul 2008, precum şi în scopul realizării unor acţiuni
prompte în caz de şocuri financiare extraordinare, la 2 iunie 2010, Guvernul Republicii Moldova
a aprobat crearea Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară. În componenţa acestuia au
intrat reprezentanţi cu putere de decizie ai autorităţilor publice implicate în gestionarea situaţiilor
de criză, inclusiv Guvernatorul BNM. Atribuţiile acestui Comitet sunt axate pe gestionarea
crizelor financiare, elaborarea propunerilor referitor la politicile şi măsurile destinate protejării
depozitelor, capitalizarea şi recapitalizarea băncilor, restabilirea încrederii în securitatea
sistemului bancar ş.a. Obligaţiile şi responsabilităţile autorităţilor implicate în gestionarea
situaţiilor de criză sunt prevăzute înMemorandumul de înţelegere privind menţinerea stabilităţii
financiare, semnat de către membrii Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară la 28
februarie 2011.

2.3 Relațiile externe ale Republicii Moldova cu FMI și BERD .

Relația Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internaţional (FMI):
Fondul Monetar Internaţional (FMI) este o organizaţie internaţională care are obiectivul de a
promova cooperarea monetară internaţională, de a înlesni expansiunea şi creşterea echilibrată a
comerţului internaţional, precum şi de a promova stabilitatea valutară. Republica Moldova a
acceptat Statutul FMI prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1107 din 28 iulie 1992, iar la 12 august
1992 a devenit membru al FMI. BNM, în calitatea sa de agenţie fiscală a Republicii Moldova în
cadrul FMI, este împuternicită să efectueze, în numele Republicii Moldova, toate operaţiunile şi
tranzacţiile autorizate conform Statutului FMI.
În cadrul FMI, Republica Moldova face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include:
Armenia, Belgia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cipru, Croația, Georgia, Israel, Luxemburg,
Republica Macedonia, Muntenegru, Olanda, România şi Ucraina.
Poziția de guvernator al Republicii Moldova în cadrul Consiliului de Guvernatori al FMI este
deținută de către dl Sergiu Cioclea, Guvernatorul BNM, iar cea de guvernator supleant – de către
21
dl Vladimir Munteanu, prim-viceguvernator al BNM.
Cota actuală a Republicii Moldova la FMI constituie 172.5 milioane Drepturi Speciale de
Tragere (DST), ceea ce reprezintă 0.04 la sută din capitalul FMI. Această cotă a intrat în vigoare
la 17 februarie 2016 după ce Republica Moldova și-a majorat cota sa anterioară de 123.2
milioane DST. Majorarea respectivă s-a produs în contextul a 2 reforme importante inițiate de
FMI în anul 2010 – Cea de-a Paisprezecea Revizuire Generală a Cotelor și Reforma Consiliului
Executiv al FMI. În rezultatul implementării reformelor menționate, capitalul FMI a fost dublat
(de la 238.5 miliarde DST la 477 miliarde DST), cotele țărilor membre au fost ajustate pentru a
reflecta mai exact poziția acestora în economia globală, iar Consiliul Executiv al FMI a devenit
mai reprezentativ. Țara noastră și-a exprimat susținerea pentru aceste reforme prin
adoptarea Legii nr. 109 din 11 mai 2012 cu privire la majorarea sumei de subscripție a Republicii
Moldova la Fondul Monetar International și a Legii nr. 118 din 24 mai 2012 pentru acceptarea
Amendamentului la Statutul Fondului Monetar International privind reforma Consiliului
Executiv.
Pe 30 iunie 1995 Moldova a acceptat prevederile Articolului VIII al Statutului FMI. Prin aceasta,
Republica Moldova se angajează să nu recurgă la introducerea de restricţii cu privire la
efectuarea plăţilor şi transferurilor pentru tranzacţii internaţionale curente şi să nu participe la
aranjamente valutare discriminatorii sau practici valutare multiple, fără aprobarea / consultarea
FMI.
Din momentul aderării la FMI, Republica Moldova a beneficiat de următoarele acorduri cu FMI
pentru susţinerea programelor de ajustare economică ale autorităţilor şi anume: Mecanismul de
finanţare compensatorie şi excepţională (CCFF), Mecanismul finanţării reformelor structurale
(STF), Acordurile Stand-by (SBA), Mecanismele de finanţare extinsă (EFF) şi Mecanismele de
reducere a sărăciei şi creştere economică (PRGF) - din 2009 numite Mecanisme de creditare
lărgită (ECF).
Anual FMI acordă Republicii Moldova consultări în domeniul politicii economice şi financiare,
conform prevederilor Articolului IV al Statutului FMI, care reglementează relaţiile de cooperare
dintre ţările membre şi FMI.
BNM este un participant activ în cadrul Standardului Special de Diseminare a Datelor (SDDS),
la care a aderat în luna mai 2006 şi prin intermediul căruia, în mod periodic, sînt puse la
dispoziţia publicului date privind indicatorii economici, financiari şi socio-demografici în scopul
asigurării transparenţei politicilor şi performanţelor macroeconomice ale ţării.
Urmare consecinţelor crizei financiare, FMI a extins proiectul cu privire la indicatorii financiari
22
 de stabilitate Financial Soundness Indicators (FSI), lansînd invitaţia de participare la proiectul
nominalizat mai multor ţări, printre care şi Republicii Moldova. Astfel, BNM a fost desemnată
instituţia responsabilă de compilarea informaţiei aferente FSI şi transmiterea acesteia FMI.
Obiectivul de bază al FSI este de a promova analiza macroprudenţială şi de a evalua punctele
forte şi vulnerabilităţile sistemelor financiare.
În cadrul politicilor de evaluare a gradului de adoptare a standardelor internaţionale în domeniile
relevante pentru activitatea FMI, Republica Moldova a participat la diverse programe, inclusiv:
 Programul FMI şi al Băncii Mondiale (din 2004) de evaluare a sectorului financiar (Financial
Sector Assessment Program - FSAP), fiind actualizat în 2007 și în 2014.
 ROSC - Data Module (raportul privind respectarea standardelor şi codurilor), prin care experţii
FMI au realizat în iulie 2005 o evaluare a calităţii statisticilor macroeconomice elaborate în
Republica Moldova.
FMI a acordat Republicii Moldova asistenţă tehnică într-un şir de sectoare, inclusiv în cel al
politicii monetare/organizării băncii centrale, sistemului de raportare monetară, supravegherii
bancare etc.
Relaţia Republicii Moldova cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) este o organizație internațională,

care activează în baza Acordului de constituire întocmit la 29 mai 1990 la Paris, intrat în vigoare
la 28 martie 1991. Obiectivul BERD este de a susține dezvoltarea economică a țărilor din centrul
și estul Europei, sudul și estul Mării Mediterane și Asia Centrală, precum și extinderea
principiilor economiei de piață, promovarea inițiativei private și antreprenoriale și aplicarea
principiilor democrației pluraliste.
Republica Moldova a devenit membră a BERD la 5 mai 1992. În prezent, capitalul subscris de
Republica Moldova constituie 30,01 milioane euro.
Organul de conducere al BERD este Consiliul Guvernatorilor, care este alcătuit din reprezentanți
ai tuturor statelor membre. Guvernator din partea Republicii Moldova este ministrul economiei,
iar poziția de guvernator supleant este deținută de Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei.
Republica Moldova face parte din aceeași constituență cu Elveția, Liechtenstein, Muntenegru,
Serbia, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan.
Republica Moldova a beneficiat și continuă să beneficieze de sprijin financiar din partea BERD,
acordat în cadrul diverselor proiecte derulate cu țara noastră. Cea mai mare parte a acestor
proiecte este direcționată către sectorul privat.
23
Ultima strategie de țară pentru Republica Moldova, aprobată de Consiliul Directorilor BERD la
30 aprilie 2014, stabilește câteva priorități strategice, printre care este și crearea condițiilor
necesare pentru a sprijini dezvoltarea sectorului privat. Pentru realizarea acestei priorități, BERD
acordă o atenție sporită procesului de îmbunătățire a guvernanței corporative și a transparenței în
sectorul bancar și, în acest sens, menține o cooperare activă cu autoritățile relevante ale
Republicii Moldova.

Banca Națională a Moldovei și Grupul Supraveghetorilor Bancari din Europa Centrală şi de Est
(BSCE)

Grupul Supraveghetorilor Bancari din Europa Centrală şi de Est este o organizaţie regională, fără
personalitate juridică, care promovează cooperarea dintre instituţiile de supraveghere bancară ale
ţărilor din Europa Centrală şi de Est.
Banca Naţională a Moldovei a devenit membră a BSCEE din luna iunie 1996, în urma semnării
Acordului privind regulile de organizare şi dirijare ale Grupului BSCEE (cu modificările şi
completările ulterioare).
Calitatea de membră a Grupului BSCEE permite Băncii Naţionale a Moldovei să participe la
schimbul de experienţă între membrii grupului, la procesul de perfecţionare profesională
continuă a personalului său, la elaborarea noilor standarde, precum şi să beneficieze de asistenţă
metodologică în domeniul reglementării prudenţiale a băncilor. Colaborarea în cadrul BSCEE
facilitează creşterea competitivităţii sectorului bancar autohton, capacitatea acestuia de a atrage
investiţii, inclusiv străine şi ca urmare sporirea capacităţii băncilor de a satisface cerinţele
diferitelor ramuri ale economiei în servicii bancare.

24
 Concluzii și Recomandări
Caracterul complex al monedei a făcut necesară instituirea ,încă de la apariția acesteia ,a unor
organisme abilitate cu atribuții în domeniul reglementării emisiunii și al circulației lor.Astfel
statele au elaborate norme si au creat instituți prin care să reglementeze ,să organizeze și să
supravegheze relațiile monetare,in prezent acest mod de organizare și reglementare a emisiunii și
circulației monedei în cadul unui spațiu național ,regional sau mondial poartă denumirea de
sistem monetar.
În baza investigațiilor efectuate referitor la sistemul monetar național al Republicii Moldova am
ajuns la formularea următoarelor concluzii:
1. Complexitatea fenomenului monetar ,precum și efectele pe care le induce acestea în viața
economic și social a țărilor lumii a constituit și constituie și în prezent subiectul multor
controverse și dispute.
2. Politica monetară a fiecărui stat ,determinată de condițiile generale de dezvoltare ale
acestuia,necesită existența unui sistem monetar unic,cu scopul de a asigura stabilitatea și
elasticitatea sistemelor monetare.
3. Principala instituţie responsabilă în organizarea şi reglementarea Sistemului Monetar al
Republicii Moldova este Banca Naţională a Moldovei. În cadrul Sistemului Monetar
Naţional, Banca Naţională a Moldovei anual elaborează şi implementează politica
monetară şi valutară orientată spre asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără
prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Naţională promovează şi menţine un
sistem monetar bazat pe principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a
statului.
4. Din 1991 şi pînă în prezent au fost elaborate şi implementate un şir de măsuri eficiente în
vederea stabilizării mediului monetar şi de credit. Cel mai important pas în acest sens a
constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a monedei naţionale - leul
moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi de credit
antiinflaţioniste.
În corespondență cu relațiile externe ale Republicii Moldova cu FMI,BERD și BSCE aș avea
următoarele recomandări :
1. Moldova este un stat care nu stă tocmai bine după gradul de îndatorare, presiunea de
plată pentru generațiile viitoare fiind destul de semnificativă,astfel atît Guvernul cît și cei
care irosesc grandurile de peste hotare ar trebui să fie extreme de precauți pentru că într-
un final toate aceste datorii vor trebui reîntoarse .
25
 Bibliografie

I.Acte normative şi reglementorii.

1. Legea Republicii Moldova cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII
din 21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1995. – Nr. 56-57/624.

2. 2.Legea Republicii Moldova cu privire la instituţiile financiare nr.550-XIII din

21.07.1995 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1996. - Nr. ½

3. Legea Republicii Moldova cu privire la bani nr.1232-XII din 15.12.1992. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 3/51 din 30.03.1993.

II.Lucrări științifice.

1. Mihai Gîrlea . Monedă și Credit .

2. Lupu Constantin ,Mantaluță Aliona , Monedă și Credit ,suport de curs ,USEM ,2015
3. Oleg Stratulat ,Monedă și Credit ,Editura ASEM.

III.Surse online.

1. www.bnm.md
2. www.imf.md
3. http://www.ebrd.com/moldova.html

26