La acest capitol avem nevoie de imagini.

Muzica geometrică a pietrei de la Trei Ierarhi.

339
Noi aspecte investigative

U n gu r ea n u
C r i s t i a n U n gu r ea n u *

Abstract
The church Trei Ierarhi from Iași was founded by Vasile Lupu, ruler of Moldova, and
was the object of astonishment and admiration for all those who had the opportunity to
see it for almost four centuries and ever since its creation. A conceptual project, in the
rigorous and current sense of the term, the Trei Ierarhi Church stands out both by com-

C r i s t i a n
bining, unique at the time of its appearance, a classic Moldavian architectural plan with
a lush carved stone decoration that covers its entire exterior. as well as through the origi-
nal and very inspired synthesis of carved decorations, which include oriental, Christian,
but also Islamic geometric motifs (from Armenia, Georgia, Turkey, Syria, Egypt, etc.), to
which the voivode, founder and author - along with the steward architect with which he
collaborated -, adds traditional Romanian geometric motifs, which we find to this day in
the geometric and symbolic language of folk craftsmen, carvers in stone or wood, from
Moldova, Maramureș, Transylvania, Small Wallachia or Wallachia. Much has been writ-
ten, spoken and published on the foundation of Vasile Lupu, but the centre of interest and
novelty of the transdisciplinary research we propose here is the highlighting of the fact
that the four levels of geometric rosettes that are inserted between the thirty decorative
and homogeneous bands that adorn the exterior of the church represent a numerical code
with musical valences. They transform the edifice, in this key of extended reading and
specific to the informational epoch we live in, into a true instrument of energetic and in-
formational resonance, proving once again that the architects and builders of the Roma-
nian Middle Ages were the keepers of refined and complex hermetic traditions, similar to
those of the great ancient cultures, western or oriental.

Keywords: Church Trei Ierarhi, Vasile Lupu, architecture, sculpture, symbo-

lism, geometry.

Structurile geometrice florale ale Bisericii Trei Ierarhi din Iași, alcătuite din
câte trei rozete concentrice, corespunzătoare unor poligoane regulate cu diferite
numere de laturi, aveau nu doar o simplă funcțiune decorativă, ci transmiteau și
un mesaj arhetipal și tradițional privind funcțiunea modelatoare a numerelor asu-
pra materiei1.

Cristian Ungureanu este conf. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași.
*

1
Despre perspectiva tradițională asupra funcțiunii active a numerelor asupra lumii manifestate, reco-
mandăm volumul Despre numere al filosofului francez Louis-Claude de Saint-Martin, Editura Herald,
București, 2013.
340
M uzica g eometric ă a pietrei de la T rei I erarhi . N oi aspecte in v esti g ati v e

Fig. 1. Rozetă decorativă de la biseri- Fig. 2. Rozetă decorativă de la o biserică medievală

ca Mănăstirii Curtea de Argeș, sec. al din Georgia, sec. al XV-lea
XVI-lea

Premisa cercetărilor transdisciplinare pe care le desfășor pe marginea atribu-

telor artistice excepționale ale ctitoriei voievodului Vasile Lupu, datată oficial la
1639, este aceea că domnitorul moldav a configurat toate aspectele conceptuale,
tehnice și artistice ale originalului său proiect într-o deplină coerență și unitate sti-
listică, cu scopul bine stabilit de a produce o bijuterie arhitecturală care să rivalize-
ze cu biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, ctitoria din 1515-1517 a lui Neagoe Ba-
sarab, și care să devină un centru religios important, un loc de pelerinaj la moaștele
Sf. Parascheva, dar și o necropolă a familiei sale. Studiile mele sunt desfășurate
sistematic, începând din anul 2015, în cadrul tezei de doctorat, intitulată „Șase se-
cole de artă la Iași”, sub coordonarea științifică a doamnei prof. univ. dr. Tereza
Sinigalia de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași.
Ambele edificii, din Muntenia și din Moldova, sunt realizate pe baza unor
planuri arhitectonice specifice locului și epocilor în care au fost ridicate. Dacă la
biserica lui Neagoe Basarab, realizată într-un context mult mai tributar tradiției
bizantine locale, decorațiunile din piatră cioplită – aspectul care ne interesează
în contextul studiului de față – au ca model clar discuri și motive geometrice sau
florale aparținând școlilor de cioplitori în piatră din Armenia și Georgia (vezi fig.
1 și 2), la Biserica Trei Ierarhi a lui Vasile Lupu avem o situație diferită, a cărei
notă de pregnantă originalitate ne propunem s-o explicăm și s-o ilustrăm cu ar-
gumente teoretice și cu imagini concludente.
Încă o dată, premisa centrală de la care inițiem argumentarea teoriei pe care
o propunem, privind natura, rostul și originea decorațiunilor de piatră cioplită de
la Biserica Trei Ierarhi, este aceea că domnitorul Vasile Lupu, el însuși pasionat
constructor și arhitect/ispravnic, după cum o demonstrează cronicile epocii 2, este

2
Vezi Călători străini, VI, mărturiile cronicarilor Paul din Alep și Evlia Celebi.
 341

U n gu r ea n u
C r i s t i a n
Fig. 3, 4. Pisania Mănăstirii Trei Ierarhi, sec. al XVII-lea

foarte probabil să fi fost posesorul inițiat al unor informații de natură geometrică

și simbolică ce țin de teritoriul geometriei sacre, păstrate de cine știe câte secole pe
teritoriul Moldovei, unele cu simbolism creștin, altele cu simbolism sacru univer-
sal, date ce se regăsesc, sub aceeași formă și semnificație, în culturi tradiționale din
întreaga Europă, în Orientul Apropiat sau Extrem. Pisania Mănăstirii Trei Ierarhi
ne stă drept mărturie a acestui fapt. Proiectul construcției geometrice riguroase a
acestei monumentale opere de piatră cioplită poate fi pus pe seama unor meșteri
locali, care-i cunoșteau anatomia și semnificația, din Iași sau din alte centre ale
Moldovei unde existau ateliere de cioplitorie în piatră. Stema heraldică a Țării
Moldovei, așa cum este înfățișată în pisania lui Vasile Lupu de la Trei Ierarhi, are
ca schelet compozițional un mecanism geometric la fel de rafinat și de precis cum
este ceasul din turnul mănăstirii, care a fost dărâmată la sfârșitul secolului al XIX-
lea, ca urmare a inconștienței factorilor de decizie politică ai epocii.
Structura cvadrilobată a pisaniei este ilustrarea „la clară vedere” a unei „Flori
geometrice a numărului Patru”, așa cum o găsim realizată în nenumărate exem-
ple similare din arta tradițională occidentală sau orientală (fig. 3 și 4). Pentru ex-
plicarea și înțelegerea noțiunii de „floare geometrică”, amintim că am preluat și
am extins această sintagmă din expresia „floarea vieții”, adică floarea geometrică
a numărului șase (integral sau parțial reprezentată la nivel constructiv geome-
tric), „motor” compozițional, geometric și simbolic răspândit în toate culturile
tradiționale străvechi din Egiptul antic, India, China și celelalte mari culturi ale
Antichității, Evul Mediu european din Apus și Răsărit, islam, dar și în culturile
populare de pe toate continentele3.
Vezi Cristian Ungureanu, Musique des sphères. La géométrie secrète de la peinture européenne, Editura
3

Artes, Iași, 2016.

342
M uzica g eometric ă a pietrei de la T rei I erarhi . N oi aspecte in v esti g ati v e

Fig. 5. Frații Limburg, „Încoronarea Regi- Fig. 6. Maestru anonim francez, „Logodna Fe-
nei”, sec. al XV-lea cioarei”, sculptură în fildeș, sec. al XII-lea

O regăsim la meșterii populari, cioplitori în piatră sau în lemn, din toate pro-
vinciile românești, în Bulgaria, Turcia, Iran etc., mereu cu același nume: „floa-
rea vieții”. Calitatea generării unui câmp omogen și nesfârșit („floarea” – cercul
inițial și central al construcției – este egală cu cele șase „petale”) se află în relație
simbolică imediată cu numele atribuit florii hexagonale a numărului șase și cu
marea ei răspândire în timp și spațiu. Florile geometrice ale numerelor până la
cinci (inclusiv) au „petalele” mai mari decât cercul central (floarea), în timp ce
toate florile poligonale corespunzătoare numerelor de la șapte în continuare au
petalele din ce în ce mai mici. Calitatea constructivă și simbolică a cercului unei
„petale” este că are centrul pe un colț al poligonului regulat aferent și trece cu
circumferința sa prin centrele „petalelor” vecine/alăturate. Începând de la „floa-
rea lui patru”, „petalele” suportă o suplimentare și o dilatare, generând câte un
cerc care pune fiecare colț al poligonului regulat în corespondență directă cu ce-
lelalte colțuri care nu se află în imediata vecinătate. Acest lucru l-a cunoscut și fo-
losit inclusiv meșterul pietrar al pisaniei de la Trei Ierarhi, nu doar frații Limburg
(fig. 5) sau maeștrii anonimi ai Evului Mediu occidental (fig. 6). Evident că, în
lumea creștină, „florii lui patru” i-au fost asociate simbolismul crucii4 și al celor
patru evangheliști, dar și cel al punctelor cardinale, al celor „patru râuri ale para-
disului terestru”, al celor patru anotimpuri, al celor patru vârste ale omului etc.
În alcătuirea pisaniei de la Trei Ierarhi, capul de bour încoronat ocupă lo-
cul de maxim interes în structura cvadrilobată a compoziției. Gura lui deschisă
Vezi René Guenon, Simbolismul crucii, Editura Humanitas, București, 2014.
4
marchează centrul geometric al întregii construcții și toate elementele consti-
tutive urmează locul, forma și traseul intersecțiilor celor patru subdiviziuni ale 343
fiecărei „petale”. Aceeași regulă o urmează „soarele” și „luna”, crucea încadrată

U n gu r ea n u
într-o ocniță dreptunghiulară și arcuită la partea superioară, precum și cele două
structuri armonice emisferice, vibratorii, elemente heraldice care amintesc de
structura unei crizanteme sau a unui con de pin. Capul de bour este continuat cu
o inspirată alcătuire sinusoidală, ce urmează, la rândul ei, traseele circulare ale
schemei geometrice generale, părând să aparțină în egală măsură regnului animal
și celui vegetal. Textul pisaniei se desfășoară pe culoarul dintre al treilea și al pa-
trulea cerc de subdiviziune al fiecărei petale. Cercurile extinse, de „conjuncție”
ale fiecărui centru de petală cu cel diametral opus marchează (la nivelul celor pa-

C r i s t i a n
tru puncte unde se intersectează) locul unde sunt așezați cei patru lei/dragoni
– „păzitori ai pragului” – ce flanchează și protejează stema Moldovei. Ei descriu
un pătrat „static”, asemenea pătratului blocului de marmură în care este cioplită
pisania, echilibrând caracterul „dinamic” al florii cu cele patru petale circulare,
cel al unui pătrat așezat într-un colț.
Aducând ca argument puritatea schemei geometrice și transpunerea aceste-
ia în realizarea pisaniei din piatră sculptată de la Trei Ierarhi, putem afirma că
întregul discurs geometric luxuriant, cu toate valențele lui simbolice, care a fost
inserat în alcătuirea planului arhitectural al bisericii și al tuturor decorațiunilor
cioplite în piatră, care înveșmântează în întregime biserica, nu a fost o simplă în-
tâmplare. Nu este doar o adunare eterogenă de elemente arhitectonice și sculp-
turale, născută doar din dorința bogatului voievod moldav de a epata în epocă
sau un rezultat al mixării fortuite a priceperii și a preferințelor domnitorului și
ale arhitectului cu care, probabil, a colaborat ori ale mai multor echipe de meșteri
cioplitori aduși din Istanbul, din Armenia și din țările învecinate, din Bistrița, la
care s-au adăugat, posibil, și câțiva meșteri locali. Sunt evidente, studiate și subli-
niate influențele unor elemente de arhitectură și decorațiuni inspirate și din go-
ticul polonez. Despre personalitatea complexă a lui Vasile Lupu, despre dorința
și conștiința apartenenței sale la marea tradiție a împăraților bizantini ne spun
cronicile tălmăcite de academicianul Răzvan Theodorescu în Piatra Trei Ierar-
hilor5. În același spirit, istoricul ieșean Sorin Iftimi afirmă că „întreaga bogăție
și fastul imperial regăsite în această ctitorie nu sunt opera unui simplu principe
grandoman, ci se constituie într-o afirmare a faptului că Vasile Vodă Lupu era
moștenitorul legitim al împăraților bizantini, recunoscut ca protector și stăpân
de toate patriarhiile de pe teritoriul fostului Imperiu Roman de Răsărit”6.

Răzvan Theodorescu, Ioan Oprea, Piatra Trei Ierarhilor, Editura Meridiane, București, 1979.
5

Sorin Iftimi, Cercetări privitoare la istoria bisericilor ieşene. Monumente, ctitori, mentalități, Editura Do-
6

xologia, Iaşi, 2008.

344
M uzica g eometric ă a pietrei de la T rei I erarhi . N oi aspecte in v esti g ati v e

Fig. 7, 8, 9, 10. Analiza geometrică a planurilor arhitectonice originare (înainte de restaurarea

arhitectului francez André Lecomte du Noüy) – Biserica Trei Ierarhi, sec. al XVII-lea

O primă dovadă logică a acestor argumente este aceea că planul arhitectu-

ral, cu precise corespondențe numerice privind proporțiile și simetriile, este
unul tradițional moldovenesc, instaurat sub domnia lui Ștefan cel Mare (fig. 7,
8, 9, 10). De asemenea, formulele constructive aplicate la ridicarea edificiului –
contraforții, sistemul de bolți și de grinzi, grinzișoarele din lemn –, inserate pen-
tru rezistență în interiorul zidurilor groase, exact ca la toate ctitoriile bisericești
de la Ștefan cel Mare încoace, atestă faptul că proiectul Trei Ierarhi este unul co-
erent conceput și asumat7. Faptul că au fost aduși meșteri pietrari de la Istanbul,
Vezi Grigore Ionescu, „Începuturile lucrărilor de restaurare a monumentelor istorice în România și ac-
7

tivitatea în acest domeniu a arhitectului francez André Lecomte du Noüy”, http://revistamonumente-

din Siria, Egipt sau Iran, din Armenia și Georgia, cărora probabil că li s-au ală-
turat echipe de meșteri pietrari din Bistrița și, poate, chiar meșteri locali, explică 345
multitudinea de influențe stilistice inoculate în ansamblul decorațiunilor cio-

U n gu r ea n u
plite în piatră. Dat fiind că toate aceste straturi de motive decorative, suprapuse
orizontal, au fost supuse unui algoritm de stilizare, care să le confere o anumită
originalitate, dar și o unitate stilistică, ne determină să afirmăm că proiectul con-
ceptual, dar și cel practic/artistic sunt o operă premeditată și atent chibzuită a
voievodului Vasile Lupu. El „citează” în cele 30 de benzi de decorațiuni cioplite,
dispuse pe orizontală asemenea straturilor geologice, tot ceea ce îi era cunoscut
și merita să fie consemnat în această mare arhivă a sculpturii decorative. Astăzi,
accesul la nenumărate și bogate surse de informație digitală sau tipărită, oferit, în

C r i s t i a n
primul rând, de site-urile specializate în sculptură medievală în piatră din Arme-
nia, Georgia, Polonia, Lituania, Iran, Irak și alte țări arabe, Turcia (din perioada
bizantină și din cea islamică), Grecia sau India, dar și de la toate edificiile impor-
tante din Țările Române unde au fost reperate similitudini stilistice și tehnice ne
pune în postura de a formula o ipoteză pe care o considerăm plauzibilă și demnă
de luat în considerație.
Cadrul istoric, politic și religios al domniei lui Vasile Lupu, o pagină glorioa-
să și destul de tragică din istoria Moldovei, este bine-cunoscut din amplul studiu
al profesorilor Dan Bădărău și Ioan Caproșu8, precum și datorită unei lungi serii
de istorici care s-au aplecat asupra tematicii. Formația și experiența de artist vizu-
al ne determină să creionăm această perspectivă asupra fenomenului sculpturii
exterioare de la Biserica Trei Ierarhi.
Toate elementele stilistice reperate în arhivele de sculptură medievală din
spațiile menționate au câte o notă distinctă, mereu diferită de cele de la Trei Ie-
rarhi. Sunt la fel de geometrizate/rectilinii, dar mult mai încărcate și „alambicate”,
cum este cazul celor din Armenia și Turcia sau din Iran, Siria și țările arabe. La
polul opus sunt decorațiuni preponderent florale, sinuoase, cum sunt și anumite
benzi de la Trei Ierarhi, a căror influență stilistică o regăsim în goticul polonez,
cu propriul specific, dar și în sculptura islamică din Turcia din anumite situri de
la moscheile și caravanseraiurile de pe Drumul Mătăsii, precum și în cea bizanti-
nă, preislamică, din Turcia.
Motive și maniere sculpturale similare se regăsesc până și în sculptura deco-
rativă medievală din India. Benzile cu motive sculptate, care înveșmântează în
întregime exteriorul bisericii lui Vasile Lupu, au o coerență stilistică majoritară
ce „topește” toate influențele acumulate prin același algoritm de unificare și or-

loristorice.ro/?articol=57379-inceputurile-lucrarilor-de-restaurare-a-monumentelor-istorice-in-roma-
nia-si-activitatea-in-acest-domeniu-a-arhitectului-francez-andre-lecomte-du-nouy.
8
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri (până la 1821), Editura Junimea, Iași, 1974.
346
M uzica g eometric ă a pietrei de la T rei I erarhi . N oi aspecte in v esti g ati v e

Fig. 11. Decorațiune bizantină din Fig. 12. Flori decorati- Fig. 13. Rozetă geometrică cu
piatră cioplită, Divriği, Turcia, sec. ve sculptate, Catedra- floarea vieții, sculptură în lemn,
al VI-lea la din Wawel, Polonia, sec. al XVII-lea, Moldova
sec. al XI-lea

ganizare stilistică. Acest unic filtru de unificare este cel al motivelor geometrice
din arta populară de pe teritoriul Moldovei, motive cu origine multimilenară, re-
găsite și în celelalte provincii românești. Acestea sunt fundamental geometrice,
rectilinii sau circulare, brâie, structuri romboidale (solare) sau rozete din poli-
goane regulate, simple sau stelate. O notă discordantă, dar totuși armonios și fe-
ricit integrată în ansamblul pietrei cioplite de la Trei Ierarhi o constituie masivul
brâu împletit muntenesc, un „citat” deloc întâmplător inclus în proiectul lui Vasi-
le Lupu. După cum argumentează istoricul Sorin Iftimi în cartea anterior citată,
proiectul de la Trei Ierarhi nu s-a dorit a fi o simplă biserică, ci un imens chivot
și athanor, în care să fie actualizat trupul lui Hristos, să fie păstrate și venerate
moaștele Sfintei Parascheva, adusă din Constantinopol ca să devină protectoarea
cetății domnești și a Țării Moldovei, un centru de pelerinaj și un pol magnetic
al tuturor urmașilor Bizanțului și, nu în ultimul rând, o necropolă a familiei lui
Vasile-Vodă Lupu, urmașul legitim din Moldova al basileilor Imperiului Roman
de Răsărit. Așadar, cea mai puternică „amprentă” constructivă, stilistică și sim-
bolică a veșmântului de piatră cioplită și cândva poleită cu foiță de aur și exaltată
cu albastru de lapis lazuli o constituie arta geometrică sedimentată în tradiția cio-
plitorilor de lemn (cu precădere) și piatră din Moldova și din celelalte provincii
românești, aceleași din covoarele sau veșmintele țesute de mii de ani de locuitorii
acestor pământuri. Acestea se regăsesc în folclorul altor popoare din Balcani, dar
și din alte zone, dovadă că originea lor este comună și că aceste motive nu sunt
fructul creației spontane a meșterilor populari. Ele au fost doar structuri simboli-
ce primite și păstrate în folclor, cel mai adesea nealterate, până la apariția târzie a
modernității în țările din sud-estul Europei.
Cele mai elocvente referințe și citări din arta populară românească în pro-
cesul constituirii stilistice a decorațiunilor sculptate de la Trei Ierarhi sunt con-
 347

Fig. 14, 15, 16, 17. Rozete geometrice – Biserica Trei Ierarhi, Iași, sec. al XVII-lea U n gu r ea n u
C r i s t i a n

stituite de cele patru „șiraguri” orizontale de rozete care înconjoară corpul arhi-
tectonic al edificiului și sunt implementate între cele treizeci de brâie decorati-
ve omogene. Le regăsim, în forme identice sau foarte asemănătoare, pe porți și
stâlpi de lemn, pe diferite piese de mobilier țărănesc sau pe covoare, laițe, tipare
de caș și piese de vestimentație. Suprapunerea a trei discuri concentrice, cu un
discurs constructiv poligonal unic pentru fiecare, reprezintă un factor extrem
de original, care nu își găsește corespondență decât în câteva structuri de rozete
din sculptura decorativă bizantină timpurie. Integrarea lor în interiorul benzi-
lor orizontale, care le „găzduiesc”, este, iarăși, creația specifică a proiectului de
la Trei Ierarhi, fiind un fenomen unic. Ne rămâne să elucidăm în ce măsură ac-
348
M uzica g eometric ă a pietrei de la T rei I erarhi . N oi aspecte in v esti g ati v e

Fig. 18. Nivelul al doilea de rozete geometrice – Biserica Trei Ierarhi, Iași, sec. al XVII-lea

tualele forme și dispuneri ale acestor serii de rozete respectă proiectul originar
al lui Vasile Lupu, ținând cont că restaurarea arhitectului André Lecomte de
Noüy a presupus refacerea și chiar înlocuirea unei lungi serii de plăci de piatră
cioplită. Arhitecții și profesorii Grigore Ionescu și Peter Derer afirmă, pe baza
mărturiilor scrise și a desenelor lăsate de arhitectul francez, că acesta ar fi res-
pectat întru totul forma și locul fiecărui element decorativ în cadrul restaurării
sale. Din logica propusă studiului, aceste rozete, cu mărimi distincte și distri-
buite la distanțe diferite una de cealaltă, de la un „șirag” orizontal la altul, pre-
supunem că ele aveau nu doar un scop decorativ, ci erau menite să transfere un
anumit cod simbolic și energetic contemplatorilor atenți și fascinați, pătrunși
de mentalitatea profund religioasă a epocii lui Vasile Lupu și a secolelor care au
urmat, până în vremurile actuale.
Cumularea a câte trei configurații numerice distincte (cel mai adesea), sim-
bolizate de structurile florale și poligonale concentrice, generează o polifonie
numerică, ce face subiectul unei cercetări muzicale. Fiecărui număr/poligon re-
gulat îi este atribuit un sunet și un timbru instrumental sau vocal, pornind de la
corespondența cu fenomenul muzical al rezonanței naturale, specifică muzicii re-
ligioase bizantine. Rezultatele acestei cercetări, desfășurată în colaborare cu pro-
fesorul universitar și compozitorul ieșean Viorel Munteanu, vor fi consemnate în
cadrul tezei doctorale menționate la începutul acestui studiu. 349
În concluzie, ansamblul arhitectural și, mai ales, veșmântul din decorațiuni

U n gu r ea n u
de piatră cioplită care acoperă integral la exterior corpul Bisericii Trei Ierarhi din
Iași reprezintă una dintre cele mai originale și mai fascinante creații ale artei me-
dievale din Moldova și din întreaga istorie a artei creștine europene, ascunzând
o lungă serie de enigme, care îl uimesc pe privitorul atent și educat artistic, pre-
cum și pe cel care o descoperă pentru prima dată. Posibilitățile de investigație
științifică ale epocii digitale ne vor oferi, cu siguranță, aspecte nebănuite privind
intențiile și modul în care voievodul moldav Vasile Lupu, strălucit urmaș al basi-
leilor Constantinopolului, a gândit și a pus în operă polifoniile din piatră și aur

C r i s t i a n
ale uimitorului său proiect artistic și ecleziastic.