Ce sunt aditivii alimentari şi în ce scopuri

sunt folosiţi. Rolul fiecărei clase de E-uri

Conform definiției date de Organizația Mondială a Sănătății, aditivii alimentari

sunt substanțele utilizate la prepararea unor produse alimentare în scopul
ameliorării calității lor sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate
de prelucrare. Aceste substanțe chimice sunt împărțite în mai multe categorii
și au rolul de a îmbunătăți aspectul, gustul și aroma produselor, de a le
prelungi termenul de valabilitate, sunt aplicate în diverse procese tehnologice,
specifice industriei alimentare.

La începutul anilor 80, Uniunea Europeana a standardizat utilizarea aditivilor

alimentari prin adoptarea unui sistem de codificare al acestora. Aditivii
alimentari incluși în lista UE sunt codificați cu litera "E", de la Europa, urmata
de un număr alocat special fiecăruia. Acest mod de simbolizare sprijină
consumatorii în recunoașterea aditivilor din componența alimentelor,
indiferent de limba în care este redactată eticheta, garantând astfel faptul că
aceștia fac parte din lista celor autorizați.

Astfel, pe eticheta produselor alimentare, poate fi indicată atât denumirea

clasei funcţionale a aditivilor, cât şi numărul specific, codificați cu litera "E". De
exemplu: „colorant – clorofilă (colorant verde)” sau „colorant: E 140”.

În dependență de originea lor, aditivii sunt împărțiți în trei categorii de

bază: naturali (aditivi din surse naturale, produși fără proces
chimic), sintetici (nu apar în natură, sunt făcuți în laboratoare) și naturali
identici (realizați în mod artificial, dar compoziția este identică cu cea a
aditivilor naturali), iar în dependență de funcțiile care le au pot fi clasificați în
modul următor:

Conservanți (E200 - E299), care prelungesc termenul de valabilitate a

produselor prin încetinirea degradării bacteriene. Unul dintre cei mai cunoscuți
conservanți este dioxidul de sulf (E220) utilizat de multe decenii pentru
conservarea vinului;

Corectori de gust sau potențiatori de aromă (E600 - E699), care au rolul de

a scoate în evidență aroma unor alimente. Unul din cei mai populari este
glutamatul monosodic (E621), care este folosit pentru a da gust, de exemplu,
chips-urilor;

Îndulcitori (edulcoranți) sau înlocuitori ai zahărului (E421, E421, E900 -

E999), care sunt folosiți în produsele pentru diabetici sau în dulciurile “sugar
free”. Cel mai cunoscuți îndulcitori sunt aspartamul (E951) sau zaharina (E 954).
În această categorie mai intră agenții de glazurare (inclusiv lubrifianții).

Coloranți (E100 -E 180), care sunt adăugați pentru a face alimentele să pară
mai apetisante sau pentru a reda culoarea alimentelor după procesare. Aceștia
pot fi naturali (de exemplu, luteina (E161b)) și sintetici (cum ar fi tartrazina
(E102)).

Emulgatori, stabilizatori, agenți de îngroșare și agenți de afânare (E400 -

E499), care ajută la mixarea unor ingrediente care nu se combină bine
împreună, de exemplu, uleiul și oțetul în dressingul pentru salate, dar și la
stabilizarea produsului. Întăritorii mai sunt folosiți pentru a oferi vâscozitate
unor alimente precum înghețata sau maioneza. Agenții de afânare sunt
substanțe sau combinații de substanțe care eliberează gaz, mărind astfel
volumul aluatului sau al cocii.

Antioxidanți și corectori de aciditate (E300 - E399), care au rolul de a

încetini procesul de degradare a produselor. De exemplu, ei încetinesc
oxidarea uleiurilor și a grăsimilor animale, sau pot fi folosiți pentru a preveni
râncezirea produselor din carne (acidul ascorbic E300);
Agenți de îngroșare sau antiaglomeranți (E500 - E599), care eliberează gaz
în momentul încălzirii alimentelor. Ei încă au proprietatea de a reduce tendința
particulelor unui produs alimentar de a adera una de alta. Cel mai cunoscut
din această clasă este bicarbonatul de sodiu (E500).

Lista tuturor aditivilor alimentari, care conform legislației Republicii Moldova,

sunt admiși pentru utilizare în alimente o găsiți aici.

Care E-uri sunt considerate folositoare și care sunt cele mai nocive

În spatele marcajului E stau nu doar substanțele chimice dăunătoare, ci și

aditivii alimentari inofensivi și chiar folositori. Mulți din ei reprezintă extracte
de produse și plante naturale. Exemple de aditivi naturali și inofensivi: pectina
(E440), riboflavina (E101), acidul acetic (E260), licopenul (E160d), acidul lactic
(E270), acidul ascorbic sau vitamina C (E300), lecitina (E322), iodații de calciu
(E916), etc.

La polul opus se află aditivii alimentari nocivi, care sunt mult mai frecvenți
decât cei sănătoși. Ei pot fi de origine sintetică sau naturală, iar lista lor se
modifică în mod sistematic. Mai multe surse indică faptul că printre cei mai
periculoși aditivi se află zaharina (E954), caragenanul (E407), benzoatul de
sodiu (E211), propilen-glicolul (E1520), monoglutamatul de sodiu (E621),
acidul citric (E 330), care nu este obţinut din citrice, dar este sintetizat de
diferite specii de fungi din zaharuri, sorbitolul (E420), siliconul (E900) 
colorantul sintetic "negru briliant" (E151) și alte categorii de coloranți.

Majoritatea aditivilor alimentari sunt, în general, inofensivi, însă consumul lor

de lungă durată, în cantităţi mari, în special a celor cu proprietăţi toxice şi chiar
cancerigene, poate cauza probleme de sănătate. De aceea, atunci când
mergem la cumpărături, se recomandă să citim cu atenţie etichetele
alimentelor pentru a le evita pe cele care conţin E-uri periculoase sau, cel
puţin, pentru a limita consumul lor.